La Valeni,intr-o zi cind asteptam autobuzul ma abordeaza o femeie aratoasa si corpolenta

si incepe direct sa-mi povesteasca despre fata ei cit este de gospodina si mai ales cite
lucruri ii cumparase pentru viitorul trusou,cum se spunea pe vremuri.
M-a impresionat lobby-ul facut de acea femeie pentru fica ei,cu toate ca spre rusinea mea
n-o cunosteam,care ii cauta si ii dorea o soarta mai buna si facea eforturi in acest
sens,spre deosebire de mama mea care imi cauta ceva doar ca sa-i fie ei mai bine si mai
usor.
Aveam sa aflu ca fatuca se numea Irina Beju,era frumusica si simpatica si arata cu 10 ani
mai tinara decit virsta pe care o avea,era bogata si de familie cum se spune,fiind una din
tintele comunei,deci era cautata de investitori,cum ii numeam eu.
Nu eram o tinta din cele doua motive prezentate, in comuna mea,mai ales ca sigur se
dusese vestea de comportamentul meu de barbat adevarat pe care o avusesem cu fata
tractoristului!
Irina lucra in Bucuresti si se chinuia sa intre la ASE,sa intruneasca si ea la rindul ei
conditiile tintei pe care si-o propusese,respectiv Marian Lungu,care era deja student si
dupa care suspina de multa vreme,fiind chiar indragostita de el.
A inceput o lunga amicitie care tine si in ziua de azi,fata era cam necitita dar dornica de
imbogatire a cunostintelor venite mura in gura de la subsemnatul,dornic si eu la rindul
meu de imprastierea acestor cunostinte,permanent cautator de guri cascate care sa ma
asculte!
Fata ca sa nu-si compromita imaginea si sa fie vazuta doar cu mine a venit la pachet cu o
vecina si prietena Mihaela,care reusise la facultatea de chimie,sectia profesori,din
prima,motiv de ranchiuna si invidie,mai ales ca arata mai bine si mai sexi ca ea,dar ce sa-
i faci trebuie sa te aliezi si cu dracu daca acest lucru da bine pe sticla.
Si iata-ma prin baluri,braduri,discoteci si baruri insotit permanent de cele doua dive,spre
disperarea VIP-urilor masculine din comuna,disperati ca un individ anost cu un CV
modest reuseste sa le capteze atentia,niciodata n-aveau sa inteleaga ce le spuneam si cu
ce le atrageam de nu se dezlipeau de mine.
Asa ca de revelion sint invitat sa merg impreuna cu ele la scoala din Laicai,si fara sa
anunt pe nimeni am venit insotit de Florina,mama era trecuta din faza scepticismului in
cea a resemnarii in privinta capacitatii mele de a ma insura si a-mi face un rost in viata,ca
s-o citez.
Cind a auzit ca era inginera si domnisoara a cazut pe spate,nereusind sa scoata nici un
cuvint,decit a afisat un zimbet, spre rinjet pe fata si n-a rostit nici un cuvint,ea care avea
tot timpul ceva de adaugat,indiferent ce se discuta.
Am rasucit si eu cutitul in rana pe invers,nefacindu-i nici o confidenta in privinta fetei
care-si cistigase locul culmea tacind,ceea ce nu va mai fi cazul mai tirziu,clasic pentru
toti barbatii si facind cite ceva ce alte dive nu catadicseau macar sa gindeasca.
Una din ele,nu-i dau numele,dupa ce i-am facut un ceai ma intreba ce sa faca cu cana,eu
generos de felul meu ii raspund sa-mi dea una peste bot cu ea ca prea eram dobitoc.
E drept ca divele nu veneau acolo sa-mi demonstreze cit de gospodine erau,nici mie nu-
mi displacea ocupatia lor,deci eram chit,mai ales ca mama ma pregatise in acest sens inca
din liceu cind nu se mai obosea sa-mi spele si calce camasile,ca sa nu mai vorbesc de
masa unde niciodata n-a excelat in specialitati sau invitatii.
Daca stau bine sa ma gindesc,masa a fost locul in care termenul de sfinta era frecvent
incalcat,eram bombanit si deseori pocnit cu lingura in cap,de-am ajuns si astazi sa maninc

130
ca un salbatic,rapid si pe fuga,de multe ori in picioare,sa am startul mai rapid cind de
punea problema s-o incasez.
N-am sa omit ca intr-un decembrie am fost chemat sa mergem la lemne si a uitat
chipurile sa-mi faca focul,eu m-am incapatinat si am dormit pe frig,ca a doua zi sa fac o
entorsa la un genunchi.
La Tirgoviste mi s-a bagat in gips piciorul si intimplator sau nu,mama imi face una din
putinele vizite,ma gaseste spalind rufe,nu se deranjeaza sa ma ajute,a stat in virful patului
uitindu-se la bulgari, la televizor si mincind ciolan cu fasole pe care-l faceam mai bun ca
ea,toate acestea erau citeva din „atentiile”cu care ma rasfata mama mea.
Revelionul a iesit halucinant,mi-am dat doctoratul in privinta asigurarii distractiei,prilej
cu care Florina a aflat de proiectul meu ca in acel an,pe 6-06,indiferent cu cine,eu voi fi
ginere.
Asa ca in martie primesc vizita oficiala la Valeni,viitoarea mama soacra,insotita de fica
ei,veneau in birlogul ursului sa dea verdictul in ceea ce ma priveste.
Tatal Florinei ca si al lui Pusa si al celor 95% din cazuri nu avea drept de veto,scenariul
vizitei a fost halucinant,desi il traiau in premiera,ai mei s-au comportat de parca o
facusera de multe ori.
Mai concret,s-au declansat intr-o campanie electorala furibunda de promisiuni si
sustinere neconditionata,spunind ca vor face si vor drege,eu eram cu gura cascata si
imprastiat pe jos,insa cu ultimele resurse o trag deoparte pe Florina si o rog,chiar o oblig
sa nu creada nici un cuvint din ce spuneau ai mei,ca daca are incredere doar in
mine,bine,daca nu e libera sa mearga mai departe.
A fost o interventie divina,mai ales ca era convinsa ca nu spuneam adevarul,a acceptat sa
se casatoreasca cu mine,chiar au fost nevoiti datorita hotaririi mele cu 6-06 sa amine
nunta fratelui ei,anul viitor.
De Pasti fiind in vizita la Valeni si mergind pe la mosul Gheorghe,unde nevasta lui
Veruta ne adora am fost zgiriat si muscat cu violenta de pisica lor,eu prevazator cind
ajung la Tirgoviste ma duc sa ma vaccinez anti-turbare,numai ca inteligenta de asistenta
nu m-a avertizat ca dupa acest vaccin nu trebuia sa maninc carne si oua si cum era de
Pasti,ma trezesc cind eram la servici, ca-mi cresc pe mine niste bube,c-an dosarele X.
Ma internez in spital la dermatologie,facusem ulticarie,medicul Pohoata dupa ce ma
consulta ma pupa de incurajare,mai tirziu aveam sa aflu ca e” pe invers”,eu trebuia sa ma
intilnesc cu tatal meu sa-i dau niste acte pentru interminabilul proces cu pamintul.
O trimit pe Florina cu actele,tatal meu o intreba de ce nu venisem eu,ii spune ca sint in
spital si fara sa intrebe la care spital si de ce boala fusesem internat,ia actele si pleaca de
parca aflase ca eram plecat la tenis.
Florinei i-a trecut un fior rece pe sira spinarii,constatind pe pielea ei ca avertismentele
mele erau cit se poate de reale,ca viitorii socrii nu jucasera decit un teatru ieftin menit
doar sa impresioneze asistenta,sa-i convinga si sa ma vada in sfirsit insurat,ca in definitiv
nu-i costa nimic niste vorbe de masa si nici constiinta ca nu se vor tine de numeroasele
promisiuni nu le va tulbura somnul!
Pregatirile de nunta n-au ridicat mari probleme,ai mei aveau o vaca si un porc de
sacrificat,eu pastrasem din tranzactiile mele cu tuica, o marfa speciala pentru acest
eveniment,cumparasem verighetele sorei mele a carei casnicie incepuse sa scirtaie,imi
facusem doua costume si tinuta de ginere era pregatita ca si mine pentru marele PAS.

131
In camera de camin unde locuiam erau depozitate,un butoi cu motorina de 200 litri,ce-mi
trebuia pentru masinile ca urmau sa ma ajute la nunta,facusem o caruta sa i-o duc tatalui
meu sa-si usureze munca,numai ca aceasta a zacut peste 20 de ani nemontata,eu glumeam
cu tatal meu pe care il intrebam daca asteapta sa-i fac si calul din tabla!
Ce vorbesc eu de cal,Nicoleta mi-a propus sa ma ajute sa cumpar un tractor,ea lucrind la
Banca Nationala,cu 90000 lei credit dar ai mei au refuzat sa dea cu batul si sa semneze,ce
puteau sa-mi schimbe viata.
Daca unii refuzau sa ia bani de la banca,baba Domnica lui Vica a lui Manole,de la care
luam tuica si mosul avea sa declare ca putea sa-mi asigure un butoi de 60 litri saptaminal
timp de 10 ani,cind i-am dus babei bani noi pe care nu-i mai vazuse,a inceput sa se
jeleasca,nestiind unde sa-i mai puna si pe aceea,lasind-o lata pe Florina.
Revolutia i-a prins cu 900000 lei la CEC cu care puteau sa-si cumpere 10 tractoare sau
13-15 Dacii,dar au preferat sa-i tina acolo si apoi draguta de imflatie sa-i oblige sa vinda
tuica ca sa poata cumpara un tractor,curat murdar!
Ca veni vorba de Nicoleta,ii spusesem ca ma insor de ziua mea dar nu ma crezuse si cu
citeva saptamini inainte de nunta eram impreuna cu ea la mine acasa cind ma viziteaza
verisoara mea Daniela care trebuia sa ma cunune.
Daca timp de 10 ani parintii ei cum ma vedeau ma stresau cu vorbele de duh,hai fine s-o
facem si s-o dregem,sa punem mesele si sa te cununam,acum fica lor venea sa ma anunte
solemn ca nu eram o prioritate inaintea construirii unui grajd si ca trebuia sa-mi caut alti
nasi!
Ca orice veste proasta avea si o parte buna in ea,nu eram obligat de acum in colo sa spun
sarut mina toata viata,unor oameni de nimic,chiar daca erau rude de gradul unu cu
mine,asa ca pun o naframa in virf de bat si pusca merg la Cimpulung la cel mai bun
prieten al meu Sorin,sa-l rog sa ma cunune fara pretentii.
Au acceptat bucurosi si asa am continuat politica de planificare in detaliu a nuntii
mele,am facut verighetele,am cumparat pantofi si rochie de mireasa Florinei,aceasta
alegind o rochie total neconventionala evenimentului si locurilor mocanesti.
Era scurta si ii punea in valoare picioarele si talia,cumulata cu o palarie sic care au avut
darul sa le faca pe babele din Valeni si nu numai, sa-si dea coate.
Ca veni vorba de Nicoleta care dupa cum spuneam era cu mine cind am fost anuntat ca
nu ma puteau cununa,verisoara mea crezind ca ea e aleasa dar eu generos o anunt ca nu e
ea,facind ochii mari de uimire iar Nicoleta punind botul de suparare,convingindu-se ca
spusesem adevarul, ca ma insuram.
Din pacate am avut pe linga influientele bune, cele mai importante din viata ei au fost
proaste,am sfatuit-o atunci cind Banca Nationala s-a scindat in doua,sa ramina acolo,desi
majoritatea colegelor ei au trecut la Comerciala,dupa citiva ani Banca Nationala s-a
desfiintat si a ramas somera,de atunci si pina astazi.
Al doilea sfat nereusit a fost ca am indemnat-o sa se marite cu un jandarm ce facea de
paza la ea la servici si care pusese ochii ca toata lumea pe parul si curul ei,numai ca afara
e vopsit gardul si nu intodeauna asemenea proverbului gasesti inauntru leopardul.
Mai concret,poate principalul motiv pentru care ea nu devenise o tinta de insurat pentru
mine,era faptul ca se supara din orice si o tinea,motiv pentru care a fost alintata cu
porecla de maimuta,ajunsese pina acolo incit invidioasa pe reusitele si cunostintele
mele,sa-mi propuna sa facem o compunere,sa vad ca a ei va fi mai frumoasa.

132
I-am explicat ingaduitor ca puteam alege oricare din subiectele pe care le citisem si ea
nu,si o bateam la pas,de asemenea ma gindisem ca in caz de..mi-ar fi scos ochii cu
aventurile de care stia,precum si de cele care nu le stia dar preventiv mi-ar fi facut viata
un cosmar,asa ca l-am impins in fata pe Vasile,mai tinar cu ani buni ca ea.
Nicoleta fata inteligenta,dupa cum spuneam,la primele conflicte,in loc sa tina jarul
atractiei sexuale aprins,a barbatului sau mai tinar ca ea,a refuzat sa mai faca sex cu
el,rugindu-l indirect sa paraseasca patul conjugal,si sa inceapa s-o insele cu bona fetei ce
li se nascuse,in acelasi pat,evident.
Lucrurile s-au complicat de-a lungul timpului,Vasile.un baiat pe care daca-l vezi crezi ca
e complet nevinovat si bun de pus la rana,a luat-o razna complet,aventurile si
complicatiile fiind la ordinea zilei,ca si scandalurile evident,ajungindu-se pina la divort.
I-au tinut impreuna doar faptul ca n-avea unde sa se duca,apartamentul fiind al ei,precum
si fata care a iesit alba si frumoasa,cu un par lung ca al mamei sale.
Trebuie sa precizez ca era fata de familie,cu tatal maior de armata,mai are trei frati,mama
lor murind de tinara,si avea cele mai frumoase maini si sani dintre toate fetele pe care le-
am intilnit.
Sora ei era maritata cu un contaran din Mesteacan,si toata viata ei a fost invidioasa pe ea
ca se combinase cu mine,tirziu mi-am dat seama ca de fapt astepta sa deschid gura sa fac
o propunere indecenta si ar fi accceptat pe loc.
M-am facut ca nu pricep,mai ales ca a plecat in Spania cu barbatul si intr-una din vizite
si-a chemat unul din frati,ce traia la Voinesti si s-au intilnit in parcul Mondial, de calici sa
nu puna un suc si ceva pe masa.
Cred fara sa gresesc ca este cea care a tinut si tine cel mai mult la mine,fara sa tina cont
de greselile cu care ne-am onorat reciproc,Marinus avea sa declare despre ea ca traieste
zilnic pe picioare drama de a ma fi pierdut iremediabil,desi sintem vecini de bloc,ne
intilnim foarte rar si stam putin de vorba pentru ca bravul Vasile dupa ce e asa de jigodie
mai e si gelos pe deasupra.
Am inchiriat de la ONT un autocar luxos cu soferul din Valeni,Pojereanu pe care l-am
instruit la ce ora sa plece cu cei din Sotinga,ca sa facem jonctiunea cu cei din Valeni si
cu nasii din Cimpulung,strategie care mi-a iesit perfect.
Un moment de amuzament vesnic a fost faptul ca-l inchiriasem pe Ovidiu Mares,zis
Tancul,cu ARO243 sa ma ajute la carat si dupa ce am fost la piata m-am dus la Sotinga
sa-mi iau nevasta si soacra sa le duc la Valeni.
Cum aceasta masina n-are decit un loc in fata,eu si Florina am stat in spate pe sacii cu
varza,o tachinez permanent pe aceasta ca asa a fost de disperata sa se marite,incit a plecat
de acasa calare pe sacii cu varza,dupa ce in prealabil mama ei ma mituise s-o scap de
ea,ca i se luase de cite mofturi facea.
La auzul acestor acuzatii nevasta mea face ca trenul de indignare,spunind ca a fost o
proasta ca s-a maritat in asemenea conditii.
Lautari i-am avut pe Buzatu-Ponchis cu baietii lui,fiind tatal lui Silvia,de care am mai
amintit si cu care am ramas prieten,asta dupa ce varul meu Virgil zis Barbulica ma
refuzase,de fapt nu am putut sa-i dau cit ceruse formatia lui,destul de vestita,pe care o are
si astazi.
Nunta a inceput cu bradul de simbata seara,au venit si prietenii mei de la Cimpulung,care
au constatat stupefiati ce mult ma schimbasem,le-am intrebat si pe amicele mele,Irina si
Mihaela daca prin reducere la absurd le-as fi cerut de neveste ce-au fi raspuns?

133
M-au incurajat ca raspunsul ar fi fost NU!
Aveam satisfactia ca nu cerusem la nimeni nici un ban,ma descurcasem singur cu toate
aranjamentele,a doua zi implineam virsta cristica 33 de ani,ne-am cununat la primarie
unde fostul primar Vladuca l-a intilnit pe secretarul de partid din Sotinga si acesta il
intreba pe primul cum reusisem eu sa pun mina pe o asa fata buna si cu cautare la baietii
din Sotinga.
Stimabilul domn Vladuca,pe care-l umplusem de respect toata viata,a raspuns ca nu stie
cum reusisem,cu un cinism demn de o cauza mai buna,n-a fost in stare sa trancane ceva
pozitiv despre mine,el care mincase cacat toata viata!
E drept ca evenimemtul socase pe toata lumea,incepind de la parinti si rudele
mele,colegii,ca sa nu mai vorbesc de localitate care nu ma asocia decit cu pierdutul
vremii la masa de tenis si cu bratele de carti citite,nu fusesem vazut cu nici o
fata,niciodata,prezenta Irinei si Mihaelei linga mine erau considerate mofturile lor,nu
calitatile mele.
Nu pot sa trec peste o intimplare cu Romel,fost mare consumator de bautura care o
acosteaza pe Nicoleta si o intreaba ce vazuse la mine,ca stateam numai la tenis si cu
cartile in mina,aceasta se astepta sa ripostez,sa ma iau de bietul baiat,i-am spus ca avea
dreptate,asta eram eu cel din toate zilele.
Am fost cununat de popa Radulescu care atunmci cind m-a vazut prin oras cu Florina,nu
s-a putut abtine sa nu opreasca masina si sa nu strige la mine cind vin la el sa ma cunune.
L-am angajat sa filmeze nunta pe Cornel-cubanezul cu camera lui Cristi-Hasul,ce avea sa
ma supere profund cind tocmai la sfirsitul nuntii cind am tinut un discurs de
multumire,anuntind invitatii ca era ziua mea de nastere,simula ca filmeaza ca
dobitocul,dupa ce filmase nejustificat de mult hora din fata caminului.
Nunta s-a desfasurat rezonabil,fara evenimente notabile,ai mei facusera un compromis
tacit,facusera doua nunti sorei mele si mai era si sfinta opinie publica,care monitoriza
totul cu intransigenta.
Nu m-am intins sa fac multe invitatii,la noi era obiceiul sa se puna mesele si luni
seara,darul a fost rezonabil,insa invitatii dintr-un autocar de la Sotinga au dat dar cit
restul caminului,diferenta este data de mentalitatea locala care spune ca mirii au avut
carnea si tuica propie,important e sa faca mesenii matul gros,nu sa fie ajutati tinerii.
Ne-au ramas 750000 lei cu care ne-am cumparat un televizor color,un aragaz si un
frigider,pare modest,poate chiar era,important ca nunta a fost reusita si noi multumiti,ma
rog, eu cel putin.
Televizorul l-am cumparat din Cimpulung,unde vazuse Florina ca era o diferenta de
15000 lei la televizoare fata de Tirgoviste,m-am dus la unchiul lui Milica,celebrul
depanator de care v-am vorbit si l-am intreba ce sa cumpar.
Mi-a spus sa iau orice in afara de Megavision,nu l-am ascultat si acesta functioneaza si
astazi!
Se implineau 10 ani de cind Cristina de la Albestiul lui Grasu,ma blestemase si in acest
timp nu se lipise nimic de mine in aceasta privinta,,important ca o scosesem cumva la
capat,nu fara eforturi si atitea patanii pe care tocmai le-ati citit,se incheiase o
etapa,incepea alta,si n-am cum sa serbez evenimentul decit cu o poezie a maestrului
Sorescu.

134
DON JUAN

Dupa ce le-a mincat tone de ruj,

Femeile,
Inselate in asteptarile lor cele mai sfinte,
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan.

In fiecare dimineata,
In fata oglinzii,
Dupa ce isi creioneaza sprincenele,
Isi fac buzele
Cu soricioaica,
Pun soricioaica in par,
Pe umerii albi,in ochi,pe ginduri,
Pe sani,
Si asteapta.

Ies albe in balcoane,

Il cauta prin parcuri,
Dar Don juan,cuprins parca de-o presimtire,
S-a facut soarece de biblioteca.

Nu mai mingaie decit editii rare,

Cel mult brosate
Nici una legata in piele,
Decit parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele il asteapta,

Otravite-n cele cinci simturi-asteapta,
Si daca Don Juan si-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este inmormintat cite un sot iubitor,
Mort la datorie,
In timp ce-si saruta sotia
Din greseala.

135
Trebuie facuta o precizare importanta,participasem impreuna cu Florina pina in nunta si
dupa nunta la toate muncile facute prin gradina,asa ca firesc il intreb toamna dupa
stringerea recoltei pe tata,care sunt merele mele,el imi raspunde mirat-care mere?,N-ai
nici un mar.
Bine,inseamna ca am muncit un sezon intreg alaturi de nevasta doar pe mincare,acelasi
raspuns!
N-am comentat,mi-am luat nevasta si am intrat intr-un embargou prelungit de un an de
zile,cind n-am mai trecut pe acasa,inainte sa plec i-am avertizat ca vroiam sa impartim
gradina pe jumatate,sa o muncim impreuna iar toamna sa punem separat rezultatele
fiecaruia.
Aceste pretentii avusesem grija sa le spun si matusii mele Lica,pe care am folosit-o pe
post de agent electoral,toata viata si care-i statea ca un ghimpe in coasta mamei
mele,avind grija sa imprastie prin comuna ce mi se intimpla.
Sfinta opinie publica a inceput sa lucreze si o intrebau perves pe mama:
-Fa Leano,unde sint fa copii,ca-i vedeam impreuna tot timpul prin gradina?
Cind mama a facut imprudenta sa le spuna ce vroiam,toata lumea si-a facut cruce,spunind
fiecare in parte ca se rugau de copii sa ia pamint, sa-l lucreze,sa le usureze munca,nu sa
vina doar sa incarce si sa plece,pe cind al tau iti cere si tu nu vrei sa-i dai!
Rugina acestei situatii a inceput sa corodeze incapatinarea de catir a parintilor mei,anul
urmator,exact de culesul merelor sint chemat sa-mi culeg jumatatea de gradina
revendicata,fara munca de peste an.
Traiasca sfinta opinie publica,in frunte cu al ei conducator-radio santul,la mai bine si la
mai multe „succesuri”!
Despre amicele mele,sa incep cu Irina,a beneficiat in continuare de gramezile de
cunostinte pe care le aveam,am scapat-o din multe clinciuri in care vroia sa intre,pusese
ochii pe ea chiar amicul meu militian Viorel Moiceanu,care se culcase cu prietena mea
Carmen.
I-am explicat ce fel de om era si ce-mi facuse,platindu-i in altfel de mod polita cu care
ramasesem dator,fara sa stie evident de la cine i se trage.
In alta situatie grupul de dulai constituit din VIP-urile comunei vroiau sa o invite la un
revelion, intr-o cabana izoltata unde aveau ginduri mari cu ea,am lasat la urma pe marea
ei feblete,Marian care se afisa ostentativ prin preajma ei cu tot felul de pipite,sa-i
demonstreze ce barbat viril era,dar spre ea nu facea pasul hotaritor.
Atunci o pun sa-i propuna direct si fara menajamente sa se culce cu ea,marele barbat a
plecat cu coada intre picioare,fara sa accepte propunerea indecenta.
S-a maritat cu un moldovean rupt in cur,desi o sfatuisem sa n-o faca (dar cine ma asculta)
spre disperarea coanei Geta,mama ei care spera la o partida locala adevarata care sa-i
completeze agoniseala.
Au impreuna doua fete cam uritele,casnicia ei seamana cu vorba,unul trage sa moara,altul
p...a i se scoala,nu-ti trebuie liceul sa pricepi care e unul si care celalalt.
Mihaela ,mai inteligenta s-a inhaitat cu un tip nesuferit,sa nu zic imputit,Cornel
Buflea,care mai fusese insurat cu o unguroaica si cu care avea un copil,mi-au facut chiar
o vizita impreuna si toata lumea a sfatuit-o sa nu se marite cu Bulache cum l-a botezat
Florina.

136
Evident ca nici ea nu m-a ascultat si peste 6 luni ma intilnesc cu ea in statia de
autobuz,arata jalnic si o rasfat cu expresia ca s-a cam jigarit,nu stiu daca a fost picatura
care a umplut paharul,important ca peste putin timp a divortat.
Cele 6-9 luni de deliciu matrimonial i-au ajuns pentru tot restul vietii,s-a combinat cu mai
multi indivizi dubiosi,ultimul chiar insurat,inedit e faptul ca prietena sa Irina ma intreaba
pe mine de ea in loc sa-i dea un telefon sau atunci cind vine pe la tara sa faca 100 metri si
s-o viziteze,asa e pe planeta asta!
Peste putin timp voi merge impreuna la mare cu Mihaela si Loredana,o vecina din blocul
de garsoniere,iar peste un an sau doi,vom calatori imtreuna doar eu cu Mihaela si nepoata
ei la mare,unde am petrecut o saptamina impreuna,dar separati evident.
Viata mea de cuplu n-a inceput pe roze,Florina venise de acasa la pachet cu niste
spaime,niste temeri in privinta capacitatii noastre,a mea de a ne descurca,veneam obosit
de la servici si ea prinsese o perioada nefasta de somaj tehnic prelungit,statea mai mult
acasa si trebuia s-o scot ca pe un catel la plimbare si asa s-a format un obicei frumos de a
ne plimba impreuna tot timpul,uimind localitatea.
Datorita grevei pe care o organizasem,devenisem membru in comisia de repartitie si am
primit pentru mine o garsoniera dubla,avind grija sa o pun pe cealalta simpla linga
ea,unde am instalat bucataria,aveam in concluzie un miniapartament ceea ce nu era rau
pentru inceput.
Frumos a fost faptul ca lusem de acasa doua lazi cu mere sa-mi mituiesc colegii din
comisie si tatal meu tot intreba de lazi,iar mai tirziu cind puneam problema sa cumparam
un apartament,ne intreba mirat ca nu luasem cu acele doua lazi apartament,de parca
acestea contineau merele de aur din poveste!
Cind ne mutam in noua locuinta si eu montam biblioteca,Florina vine cu curul in sus de
la servici pe linga faptul ca a avut intodeauna un dinte impotriva cartilor mele,simtind ca
de la ele imi vin multe din resursele mele oculte,face scandal si asa se alege cu prima
corectie,bataie de nu-i venea a crede ochilor,mai ales ca incercase sa riposteze.
In mod sigur raportase acasa evenimentul si cind ne-am dus sa luam de la ea de acasa
niste mobila pentru locuinta,mama soacra otravita ma intreaba daca acum sint multumit,ii
raspund ca acele lucruri nu mi le dadea mie,ci fetei sale si ca daca nu le primeam oricum
trebuia sa le cumparam.
Asta in conditiile in care de la parintii mei n-aveam sa primesc niciodata,nimic,chestie
care avea sa mi-o reproseze toata viata,faceam eforturi deosebite sa fac sa functioneze
acest cuplu contra naturii.
Eram atit de diferiti din toate punctele de vedere,nu aveam nici un punct de vedere
comun,eu incepusem viata de cuplu atit de tirziu,aveam obiceiuri si tabieturi la care nu
eram dispus sa renunt,era o diferenta se fus orar de minim trei ore intre metabolismele
noastre.
Asta in conditiile in care toata viata urmarisem si studiasem vietile de cuplu si din pacate
nu gasisem nici unul in care fericirea si intelegerea sa exceleze.
Am facut doua revelioane la restaurant,am fost de citeva ori la mare,dupa care s-a
declansat campania furibunda de stringere de bani pentru cumpararea unui
apartament,calul de bataie fiind eu,evident.
Dupa ce primisem gradina de la ai mei,nevasta mea a facut in asa fel,toate sint specialiste
la asa ceva,motive de genul este prea liniste,prea intuneric,mincarea era diferita de

137
gusturile ei,nu se suporta cu soacra-cine se impaca cu soacra,mai ales ca mama nu-i
daduse nici o ocazie s-o iubeasca.
Am inteles situatia si pentru linistea mea mai ales ca-i spusesem ca n-o sa-i cer niciodata
sa o iubeasca pe mama din simplu motiv ca n-o iubeam nici eu.
Ca s-o scurtez am ajuns sa muncesc de unul singur gradina revendicata,mama in semn de
apreciere nu prea se mai omora sa-mi faca mincare,asa ca dupa o zi grea de munca
trebuia sa-mi fac cartofi prajiti dupa care plecam pe jos pina la Malul cu Flori,unde la
21,30 aveam masina cu care cei din schimbul de noapte care faceau naveta,ca a doua zi sa
fiu bun de jucat o partida de tenis de cimp cu amicii mei.
Adunam ca o furnicuta din toate partile,vindeam tuica in continuare,eram casier
platitor,Florina era disperata sa afle cit ciubuc imi raminea,cum venea iarna incepea
cosmarul pentru mine.
Trebuia sa-mi vind recolta la Bucuresti unde plecam cite 10-15 inghesuiti intr-un ARO-
243 a lui Gica Frenvorica,ajungeam in capitala la miezul noptii si tremuram 6-8 ore pina
dimineata cind incepeau vinzarile.
N-am cum sa uit o noapte de cosmar cind afara erau -15 grade si am fost nevoit s-o petrec
deasupra unei guri de canal de unde ieseau aburi,mirosul nu se punea la socoteala,ca sa
supravietuiesc intreg pina a doua zi.
Intr-unul din aceste drumuri in care mincam cantitati imense de mincare consistenta,la
miezul noptii ma duc sa vad care era treaba la noul McDonald infiintat in Bucur-
Obor,cum preturile erau destul de piperate intru alaturi la Burgher Ranch,maninc si eu
acea chifla micuta care daduse lumea peste cap si aveam sa constat socat ca nu mi s-a mai
facut foame pina a doua zi la prinz!
Era clar ca acel pachet micut,desi era util,era plin cu nazbitii daunatoare pentru sanatate si
aveam sa le evit de atunci in colo.
Colegele Florinei erau extrem de curioase cu cine se maritase,in special Nela care la
rindul ei apelase la o smecherie cind a organizat un revelion acasa la ea si n-a invitatat
decit pe Marius,nu si pe prietena acestuia,s-a cuplat cu el,baiat de familie,sef la Directia
judeteana a silviculturii,care ne-a invitatat la un revelion restrins la ea acasa.
A fost extrem de surprinsa ca barbatul ei,de obicei distant si rece,a fost deschis si
comunicativ cu mine,un exemplu atunci cind a fost nas la un var primar n-a deschis gura
decit atunci cind a spus darul.
Locuiau intr-o casa spre vila pe Balcescu si nu-si recunostea barbatul in preajma mea,imi
imprumuta CD-uri cu formatia lui favorita AC/DC pe care daduse foarte multi bani intr-o
excursie,afara,imi facea confidente periculoase despre scena politica si de afaceri,cu toate
mizeriile si dedesubturile,gasind in mine un confident sigur si discret,simtind nevoia ca se
descarce cumva de presiunea acestor secrete.
Lucrurile nu mergeau grozav in familia mea,diferentele parca se marisera dar fiecare
protagonist se comporta de parca incheiasem un contract pe care nici unul dintre noi nu-
si permitea sa-l incalce.
Eu din cauza virstei la care ma insurasem si ea din cauza alegerii facute,temindu-se de
criticile care ar fi urmat sa curga din toate partile.
Desi faceam dragoste neprotejat,la liber nu dadea semne ca ar vrea sa faca un copil cu
mine,facind eschive elegante in perioadele de maxima fertilitate,prin care o femeie
inteligenta obtine fara scandal ce-si doreste.

138
Motivatia acoperitoare era ca n-aveam apartamentul dorit de ea,ce devenise obsesie
curata,eu eram la mijloc,munceam pe rupte la servici,la tara,la tenis si alte activitati mari
consumatoare de energie,faceam tot ce tinea de mine sa fie multumita.
Nu ma asteptam ca aceasta multumire sa fie directa,ci prin ricoseu,toata viata m-am
multumit cu ceea ce risipeau altii,sintem o specie ciudata care desi traim in turma,sintem
singuri ca niste cuci.
N-as putea spune ca nu ne distram,dimpotriva era un spectacol permanent in preajma
noastra,cea mai mare calitate a nevestei mele,declarata peste tot unde ma duceam era ca
avea simtul umorului,fara de care era mincata si moarta de mult,pentru ca eu persiflez si
iau in ris majoritatea situatiilor in care ma gasesc,acest lucru nu pica bine la pateu la toata
lumea.
Schimbam vizite cu colegii ei,Ionescu si Mindu,am participat cu Nicu Posta si clubul
Chindia la reconstructia unui pod in zona Scropoasa,de unde am venit pe jos pina la
Pietrosita,ne plimbam pe jos peste tot pina la minastirea Dealu si inapoi.
Maistrul Iova se imbolnavise de plamini si era internat la spitalul din Moroieni unde ne
duceam sa-i ducem salariul,am sarbatorit impreuna cu nasii un 6-06 pe virful
Mateiasului,am fost impreuna cu amicii de la Cimpulung pe valea Dimbovicioarei,peste
tot pe unde umblam faceam fotografii extrem de reusite.
Stringeam din greu bani pe care ii schimbam in dolari,in special de la un valutist Craiu
care era corect si dadea mai ieftin ca bancile,numai ca prietenii nostri au mirosit ca avem
bani si tot se imprumutau de la noi fara dobinda si comisioane,in fruntea lor fiind Irina si
varul meu Puiu.
In 1996 conventia Democrata avea sa cistige alegerile si favoritii mei taranistii anul
urmator aveau sa dea o lege prin care acordau tinerilor casatoriti sub 35 de ani,credite
subventionate pentru cumpararea unei locuinte,rambursarea trebuia facuta in 20 de ani.
Florina a aflat de aceasta oferta si a facut cerere,eu nu mai aveam dreptul ca depasisem
virsta,plus ca eram sceptic ca se poate obtine asa ceva fara cunostinte si pile,clasice la noi
la romani,ori noi nu aveam.
Aveam numarul de ordine 385 din cele 400 din cele ce urmau sa fie aprobate si spre
surpriza si uimirea mea eram in carti,asa ca am inceput procedura de intocmire a actelor
si mai important de gasire a unui apartament care sa intruneasca conditiile dorite, evident
de Florina.
Primul impas a fost gasirea a doi giranti care sa se riste pe o perioada asa de lunga,bancile
au generat intodeauna spaime potentialilor giranti,nu fara motiv.
Primii intrebati au fost parintii mei,care nici n-au vrut sa auda,in chimb tatal meu n-a uitat
sa ma reintrebe ce facusem cu cele doua lazi cu mere,nu cumparasem apartament cu ele?
Cuminte si cinic in acelasi timp,trecusera 4 ani de la casatorie si ei nu catadicsisera sa ne
faca o vizita sau sa contribuie cu ceva la startul unor tineri casatoriti in viata.
Primul girant a fost cumnatul meu Marian,fratele Florinei si al doilea pe care l-am uns cu
un milion,suma imensa pe vremea aceea a fost Eugen Stancu,coleg strungar cu mine,tot
din Sotinga pe numele caruia luasem si a doua garsoniera.
Dupa primul pas facut,repectiv depunerea si aprobarea dosarului,urmatorul a fost si mai
greu,trebuia sa gasim un apartament pe placul nevestei mele,care era extrem de
pretentioasa,la care se adauga faptul ca eram la sfirsitul lunii noembrie si nimeni nu era
dispus sa se mute din casa de sarbatori.

139
Nu trebuia omis ca mai erau 399 de cautatori si preturile au crescut exponential cu
cererea,la care se adauga faptul ca aveam la dispozitie 30 de zile pentru toate
procedurile,care nu erau putine.
Pe o vreme ploioasa si rea am plecat la vinatoare ce apartamente fara perdele la
ferestre,semn ca nu erau locuite,am vazut adevarate pesteri mizerabile si igratioase,un
coleg de-al Florinei ne-a asigurat ca daca-i luam grajdul va rani inainte.
Am extins aria cautarilor si la servici unde in locul lui Iova venise un inginer Lazar,acesta
a muscat propunerea mea foarte generoasa si cum stiam cum arata apartamentul ne-am
linistit,numai ca era linistea dinaintea furtunii.
Aceasta jigodie penala ne-a tinut incurcati trei saptamini ,culmea el vroia sa se mute pe
aceiasi scara cu socrii,dar nevasta lui nu vroia,asa ca ne anunta ca intelegerea picase,spre
disperarea nostra care eram in criza de timp si solutii.
Numai ca seful tuturor mecanicilor,inginerul Barbu Marin auzise de oferta mea si-mi
spune intr-o doara ca daca Lazar se razgindeste el este dispus sa faca tranzactia la pretul
oferit de mine,mai ales ca avea o fata care crescuse si avea nevoie de o camera in plus
pentru ea.
Superoferta era de 50 de milioane,suma imensa pentru un apartament cu doua camere in
micro 12,la care am adaugat si bonusul ca-i lasam 6 luni sa locuiasca in continuare sa-si
gaseasca si aranjeze linistit o noua locuinta.
Avea si el ca toata lumea o piedica,nevasta avea un grup de vecine si prietene de care nu
vroia sa se desparta,el era instalatorul cartierului,ocupatie care ii aducea multe avantaje,la
care se adauga garajul,o boxa la subsol de care nu spusese nimic si o gradinita inchisa
unde plantase niste vie si facuse o bolta.
Scopul initial fusese sa gaseasca prin apropiere un apartament sa pastreze subsolul si
garajul,numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg,tot noi i-am gasit
apartament cu trei camere,pe Balcescu,blocurile noi.
N-avea cum sa nu-i convina ca mai dadea doar 10 milioane in plus de ce-i oferisem eu si
ca tacimul sa fie complet l-am mai imprumutat si cu bani,sa fie toata lumea multumita si
cu lacrimi pe obraz.
Locuinta lui era linga cimitirul Simuleasa,aproape de garsonierele noastre,ne-am dus sa
vedem pe ce dadusem o gramada de bani si ne inglotasem in datorii pe timp de 20 de
ani,numai ca n-am vazut mare lucru intr-un apartament plin cu mobila si nici nu dadea
bine sa te apuci sa scotocesti prin casa sefului tau.
A venit in schimb un expert de la CEC sa-l evalueze si l-a cotat la 43 milioane eu a
trebuit sa suport diferenta pina la 50,acest expert Nuta lucra in tandem cu nevasta la
instrumentarea dosarului meu,s-a aratat impresionat de cum arata locuinta si s-a interesat
cine facuse imbunatatirile.
Seful meu i-a spus ca el le facuse, atunci Nuta i-a spus ca are o agentie imobiliara si daca
vrea sa colaboreze cu el la refacerea jafurilor cumparate de el,fiind refuzat de acesta.
Sotia acestui expert se comporta ciudat,ma intreba daca sint ruda cu directorul Bancii
Nationale pe care-l chema tot Vrabie,eu i-am raspuns in doi peri ca nu sint,a devenit
circumspecta si a refuzat cadourile facute,a se citi mita,fapt care m-a pus pe ginduri.
Aceasta muiere imi pregatea lovitura de gratie,miseleste pe la spate,insa o inspiratie
divina,geniala as putea spune,m-a ajutat sa anticipez lucratura.

140
Mai concret in penultima zi pe care o aveam la dispozitie m-a chemat sa facem actele la
notarul Nina Dragan de linga piata si sint anuntat ca girantii mei au salariul prea mic
pentru un credit asa de mare.
Eu stateam linga soferul de taxi si m-am facut ca nu aud in timp ce cautam in gentuta,a
repetat perversitatea si eu atunci ii intind peste umar fara s-o privesc o noua adeverinta
giratorie de salariu.
Ce facusem dupa ce simtisem ca era ceva in neregula cu nemernica asta,m-am dus la
varul meu Puiu care era dator la mine ca-l imprumutasem cu bani sa se mute intr-un
apartament cu trei camere si l-am rugat sa-mi faca preventiv o adeverinta,asigurindu-l ca
aproape sigur nu va fi nevoie de ea.
Doamna Nuta,verde la fata ca pierduse cine stie ce bonus pentru a-mi pune bete in roate
mie,a semnat rapid actele si a tulit-o fara sa spuna un cuvint,noi am ramas cu notarita care
ne va spune o vorba inteleapta,ca ne compatimeste ca sintem datori 20 de ani dar ne
invidiaza in acelasi timp ca avem un obiectiv comun care ne va tine uniti,dindu-se
exemplu pe ea care avea afacerea separat de sotul sau si nu prea mai aveau nimic in
comun.
Marele offff al nevestei mele se realizase,eu eram multumit in garsonierele noastre,insa
desi stateam acolo au inceput platile care devaliza salariul nevestei de-i mai ramineau
bani doar de doua gogosi,asa ca un nou tip de ingrijorare incepuse sa planeze asupra
familiei noastre.
Nu ne permiteam nici o gripa,sau dupa o reclama recenta la intrebarea ce faci de gripa
aceasta,raspunsul nostru era,nimic o suportam fara cheltuieli!
Interesant e ca pe culoarele ce la CEC am intilnit-o pe Pusa care incerca de una singura sa
rezolve problema locuintei,facuse 35-36 de ani si dormea tot cu mamitica in pat,semn ca
predictiile mele facute tatalui sau se adeverisera,recent a implinit 54 de ani,e tot
singura,ocaziile se razbuna si ce de nu, blestemul meu dupa umilintele indurate isi facuse
efectul,c-asa-i in tenis!
La1 iulie 1998 am primit cheia de la apartament,ne-am inarmat cu cirpe,galeti si tot
tacimul pentru atsfel de activitati,plus o sticla de vin sa sarbatorim evenimentul,cind am
deschis usa am ramas intepeniti,era exact ca in filmele americane cind cuplurile intra in
viitoarea locuinta si hotarasc ce culoare sa aibe mobilele si unde sa le amplaseze.
Nu era nimic de facut,totul stralucea impecabil,halucinant,parchetul pus de ei era
proaspat lacuit,aveam pina si rezerve la piesele de robineti,exact ca la revista spre cinstea
si onoarea acestor oameni deosebiti,carora le voi purta respectul meu pentru tot restul
vietii.
Neavind ce face am deschis sticla de vin si ne-am cinstit si autofelicitat pentru reusita
deosebita cu care ne pricopsisem, mai ales ca venea la pachet cu pivnita de la subsol si
gradina de sub balconul mare,de care nu stiam.
Desi apartamentul avea doua camere avea si doua balcoane,ambele inchise,peretii izolati
si tapetati,ghiuveta de inox,practic ani de zile n-aveam ce modifica,nici n-am fi avut cu
ce,nici daca l-as fi proiectat eu nu-mi iesea asa de bine si cu atitea facilitati.
Dadusem din nou peste bot la toata lumea,aveam si telefon,pina si Cornelia care todeauna
i s-a parut ca e mai breaza a recunoscut ca facusem o afacere buna,e drept ca un
apartament in blocul vecin costase pe jumatate decit al nostru,dar nu regretam nimic.
Parintii mei abia dupa citiva ani dupa ce ne-am mutat au catadicsit sa ne faca o vizita si
ne-au adus o lenjerie de pat,singura lor contributie la asa efort financiar urias.

141
Am inceput politica de mutare a lucrurilor pe care le-am carat cu circa,ne feream de
teama sa nu ne pierdem garsonierele,ale caror contracte de inchiriere le-am vindut,pe cea
mare cu trei,respectiv cu doua milioane pe cea mica.
Cu banii pe cea mica m-am dus la Bucuresti cu masina colegului si prietenului meu
David George,din pacate decedat,unde am cumparat cel mai scump televizor Toshiba,dar
a meritat cu toate ca e cam deplasat sa dai o garsoniera pe un televizor.
Am zis sa schimb si eu ceva,asa ca am cumparat niste lemn de stejar si cu lemnul de nuc
primit de la socrul meu,am facut la un baiat din Valeni trei usi,un cuier de hol,un suport-
noptiera pentru pickupul si discurile mele si o alta noptiera in dormitor,sa completez
aspectul luxos al apartamentului nostru.
Florina a criticat tot timpul calitatea si aspectul acestor piese de mobilier,eu am invitat-o
daca nu-i convine sa faca ea altele la Sotinga sau unde vrea ea,desi au trecut 19 ani de
cind le-am facut nu da semne c-ar vrea sa schimbe ceva,practic,ca de teorii toata lumea e
satula.
Am inceput sa-mi amenajez pivnita unde toate sculele si materialele aduse de la otelarie
isi gasisera locul potrivit,am bagat pina si un pat cu presuri pe jos,o minune de refugiu,si
locul viitoarelor butoaie si damigene cu tuica,precum si a borcanelor cu muraturi si
dulceturi facute de Florina.
Apoi am trecut la amenajarea gradinii,am adus cu caruta copiilor lui Generalu pamint de
pe cimp,am plantat tot felul de arbusti exotici,un salcim mov,altoit de tatal meu,unul
galben,un nuc,doi platani,flori,bolta de vie era deja,am pus gazon pe jos,am construit un
balansoar,o masa cu doua banci linga ea.
Florina nu era de acord cu ce faceam,aceasta munca permanenta a durat 15 ani,locul a
devenit refugiul perfect dupa praful si zgomotul infernal de la otelarie unde incingeam
partide de table si gratare la care de multe ori invitam si vecinii.
Via crescuse si am facut la otelarie zdrobitorul si storcatorul necesar procesarii
vinului,eram privilegiat sa am bolta si la tara si la oras,cuvintele sint prea sarace sa
demonstreze frumusetea gradinii mele,fotografiile in schimb sint extrem de elocvente.
Gratie guvernarii catastrofale a regimului iliescian,cu o inflatie anuala de peste 50%,in 5
ani mi-a crescut salariul de 11 ori,fara sa iau vreo categorie si dupa ce am scos de la CAR
o suma importanta imi intreb nevasta ce facem cu ei,cumparam masina sau achitam
apartamentul.
Apartamentul a avut din nou prioritate,in 5 ani achitasem 12 milioane rata si 36 milioane
dobinda in conditiile in care dobinda era subventionata la 15%,cu 31 de milioane am
achitat tot scutind 40 milioane dobinda ce o mai aveam de platit in urmatorii 15 ani.
Se sfirsise cosmarul acestei perioade cind luam mincare si salam pe caiet de la cantina
otelariei si ne imprumutam cu dobinda de 1% pe zi ca sa supravietuim la limita,din
fericire a meritat,ne vazusem visul cu ochii,aveam casa noastra si nu eram datori la
nimeni,eram extrem de mindru de acest lucru.
Ne mobilasem sufrageria si aparusera si fotoliile,cea de-a treia dorinta adresata
pestisorului de aur se implinise.
Sora mea dupa ce a nascut pe Ana,desi se spunea ca nu mai poate face copii dupa ce
pierduse citeva sarcini cu primul barbat,a facut la foc automat inca trei,David,Mili si
Rebeca,prilej de noi probleme si necazuri pe capul parintilor mei.
Numai ca mama a gasit o noua chichita cu care sa-mi otraveasca viata,faptul ca nu aveam
copi si sora patru a declansat o campanie desantata sa ma convinga sa infiez unul din

142
ei,ajunsese cu manipularile pina acolo incit ma oprea lumea pe strada sa ma intrebe si sa-
mi recomande infierea unui copil de-al sorei mele.
Mai mult sora mea crezindu-se rezervatia Delta Dunarii imi reprosa ca nu ma implic in
cresterea copiilor ei,spre stupefactia mea,tinind cont ca se pocaise si credea ca toata
lumea era obligata sa le poarte de grija,mai putin barbatul- tatal copiilor sai.
Dupa cum am mai spus si cumnatul meu avea doua fete Ana si Iulia,tin o sedinta adhoc
cu nevasta si hotarim cu majoritate de voturi in caz ca nu putem avea copilul nostru sa
infiem de la un strain fara sa implicam in vreun fel rudele noastre.
Asta in conditiile in care tot timpul ii spuneam mamei mele ca am dreptul sa sper ca voi
avea copilul meu,nu sa infiez unul.
Prietenul si nasul meu Sorin dupa ce avusese mai multe servicii unde isi dadea in petec si
se lua cu toti in gura,mai mult chiar altoia pe cite unul de ajunsesem sa ma intilnesc cu
mama sa la Tirgoviste sa-l reprezinte la tribunal intr-un proces cu politaiul din Malu cu
Flori unde avea o bucata de pamint si incepuse constructia unei case.
Tot mama sa i-a facut rost de servici la Combinatul de lianti,unde lucra si tatal meu si
peste putin timp era facut sef chiar la benzile transportoare,devenind un sef greu de
suportat.
Cind mi-a povestit ce magarii le facea subordonatilor sai am intepenit si l-am sfatuit sa se
potoleasca,insa atunci cind a fost o avarie el desi era in concediu de odihna l-a mincat in
cur sa se duca la servici,mai mult si-a bagat el nasul sa rezolve problema,s-a accidentat la
cap si medicii au fost nevoiti sa-i scoata un ochi.
A fost un dezastru nu numai problema fizica ci si cea psihica,el baiat frumusel peste
medie,a devenit o umbra a celui care fusese,a clacat dupa mai multe luni de spitalizare si
operatii.
I-am spus ca era un blestem din partea oamenilor de care-si batea joc,nu m-a
crezut,conducerea in semn de compasiune i-a angajat nevasta pe post de secretara,Mirela
o fata extrem de inteligenta si citita,care-l punea todeauna in umbra cu toata facultatea
lui-nimic nou.
S-a descurcat de minune ajuncind chiar secretara personala a directorului elvetian,cu
toate ca nu avea acele afurisite de studii pe care societatea si fitosii cred ca e obligatoriu
sa le ai ca sa fi bun,greseala.
Cum fusese manipulat toata viata de mamitica lui, o femeie apriga de o rautate extrema
care-si baga nasul peste tot de a ajuns blegul meu prieten sa se plinga mamei lui ca nu se
mai culca nevasta cu el,jalnic.
Inevitabilul s-a produs au divortat,Mirela a ramas cu copii in apartamentul cu trei camere
si el s-a mutat cu mama lui sa fie aproape umarul pe care putea jeli,in realitate ii
distrusese viata.
Partidele mele de tenis erau la zi,cumparasem o bicicleta de dama in speranta ca o voi
convinge pe Florina sa mergem impreuna la plimbare cu ele,n-a fost cazul,am inaugurat-o
cu Dorel,un amic pe care l-am luat cu mine cu bicicletele pina la Sinaia.
Un alt amic de tenis Dan Udrescu,inginer electronist la otelarie a inceput sa toarne
fundatia unui teren de tenis pe o bucata de pamint ce-o avea chiar linga o sectie de la
combinat,eu am fost convocat sa-l ajut,asigurindu-mi-se terenul gratuit cind era gata.
Starea mea de relativa fericire si multumire avea sa tina pina la 1 octombrie 1999 cind de
pe terenul de tenis am picat direct pe patul de spital cu perfuzii in mina,eu care nu luam o
aspirina pe an.

143
Eram internat la dermatologie, bulversat ca nu intelegeam nimic,mai ales ca nici un
simptom nu anuntase evenimentul ce se numea eritem nodos si se manifesta prin
umflarea gleznelor si aparitia pe turloaie a unor umflaturi dureroase.
Am zacut stupefiat 10 zile dupa care am cerut sa fiu externat fara sa tin cont de
recomandarea medicului care mi-a spus ca va recidiva,ca nu sint vindecat complet.
M-am reintors in alt spital,la boli contagioase cu febra mai mare si unde medicul de
exceptie Paraschiv avea sa-si dea silinta sa ma vindece.
Luam cantitati uriase de medicamente,in special cortizon,dupa greutatea corporala,imi era
din ce in ce mai rau si colac peste pupaza imi face o vizita mama mea insotita de nevasta
si in loc sa fie ingrijorate de starea mea s-au luat in coarne deasupra patului,pentru ca nu
se suportau si n-au putut trece peste, nici in acele momente.
Ca tacimul sa fie complet s-a facut deratizare prin saloane pentru gindaci,eu care nu ma
puteam tine pe picioare si tremuram ca varga,n-am putut sa stau prea mult pe hol si am
respirat acea otrava,nu stiu daca a avut vreo legatura cu boala dar de atunci a inceput sa
elimin din plamini o masa gelatinoasa,scirboasa .
Aceasta ma impiedica sa respir,se va agrava odata cu trecerea timpului,am fost obligat sa
alerg din ce in ce mai mult s-o elimin,care a avut ca efect secundar distrugerea
genunchilor si va fi principala cauza care-mi va aduce sfirsitul,care nu e departe, acum
cind scriu.
Dupa alte 10 zile de cosmar in care starea sanatatii mele s-a agravat,il rog,il oblig pe
medic sa ma trimita la Bucuresti de nu vroia sa mor acolo,spre norocul meu fusese coleg
de facultate cu Adrian Strainu Cercel,celebrul medic care apare pe sticla ori de cite ori
vreo molima ne bintuie plaiurile mioritice.
Plec singur la Bucuresti,intr-o stare jalnica si dupa ce zac 6-7 ore pe holuri in asteptarea
medicului imi dau seama ca aveam internarea deja facuta si sint bagat intr-o rezerva cu
doi miliardari,unul din Vilcea si altul din Onesti.
Intr-un tirziu vine doctorul si ma intreaba ce-mi daduse la Tirgoviste colegul sau care
fusese seful generatiei lor si tragea targa pe uscat la noi in oras iar el se insurase cu fata
unui general de securitate si ajunsese vedeta la Bucuresti,asa e in tenis!
Refuz sa-i spun ce-mi daduse motivind ca-mi va da aceleasi medicamente dar cu alt
nume,a facut ochii mari la mine,sigur nu-i picase bine la pateu remarca mea.
Am inceput inca 10 zile de tratament intens de parca eram un poligon de
incercari,beneficiind de sprijinul si intelegerea unei femei,medic epidemiologic de
exceptie,care sint convins ca prin profesionalismul,competenta si discretia ei,il facuse
mare pe Cercel,acesta culegind roadele muncii sale.
A stat cu mine de vorba ore in sir in care-i prezentam suspiciunile mele in privinta asa
zisei boli de care sufeream si care acum se numea pretentios vasculita sistemica cronica!
I-am vorbit de originea mea taraneasca sanatoasa unde antecedentele infectioase erau
inexsistente,despre modul sportiv de viata fara excese alimentare,grasimi,alcool,tutun
cafea,nu lucram schimbul trei,toate argumentele pledau impotriva a ceea ce mi se
intimpla.
A facut ce a stiut mai bine aceasta brava femeie,devenisem VIP-ul rezervei de ma
intrebau colegii mei cit ii dadusem doctorulu de venea mereu prima data la mine,cind
auzeau ca nu-i dadusem nimic si venea din curiozitate profesionala,nu ma
credeau,evident.

144
M-am apropiat de miliardarul din Onesti care asemenea padurarului simtea nevoia sa faca
confesiuni,eu eram un strain simplu si nevinovat,care nu-l putea afecta daca spuneam ce
auzeam de la el.
Tot ce-mi spunea era halucinant,rapirea nevestei unuia care-i datora bani,vinatori si
chefuri de pomina,hotii si inselatorii de proportii,il facea ca noaptea sa se chinuie in somn
ca de chinurile iadului,se temea pentru nevasta si cele doua fice ale sale,in cazul ca nu
mai putea tine sub control manevrele oculte-un cosmar sa fii miliardar!
Cind venea profesorul insotit de o turma de medici,rezidenti,studenti si tot staful sau ma
intreba cum merge mai baiete,ii raspundeam ca nu merge domnule doctor,tratamentul nu
e bun,de faceau ochii mari toti ca aveam tupeul sa-i spun asa ceva.
Abia in a opta zi imi face o vizita si nevasta mea,venita intr-o delegatie,nu special pentru
mine si in loc sa se ingrijoreze de soarta mea incepe sa-mi spuna ca ii e rau si e
bolnava,strategie invatata de la mama ei care avea intodeauna pe teava o greata,o
ameteala ceva care sa te faca sa-ti piara cheful sa te mai vaiti.
Primesc de asemenea vizita tatalui meu care nu venise nici el special la mine,Doamne
fereste,ci cu mere la piata,imi lasa 10 mere si pleaca de parca sufeream de o gripa
lejera,fara sa se scarpine in buzunare,spre stupefactia miliardarului care nu intelegea cum
poate sa se comporta in asa hal un parinte fata de fiul sau,care ajunsese in virful piramidei
medicale,nu se simtea bine si pe el il durea in cur si pleca rapid.
Prin comparatie imi povesteste cind a luat fica lui mica la drept la Brasov si cind a vazut
cit de mari sint chiriile a hotarit ca-i mai bine sa-i cumpere un apartament,plus alte gesturi
normale,simple de parinte la care eu nu bagam botul fiindca era comportament indecent
de miliardar.
In discutiile cu doctorita Bacruban Rodica,incepusem sa fiu din ce in ce mai convins ca
boala mea nu era naturala, ci o facatura oculta si ca n-am sa-mi gasesc vindecarea in
spital,gind la gind cu bucurie cu doctorul Cercel,care nu vroia sa-si incarde CV-ul cu un
caz nerezolvat,culmea la un tugulan lipsit de respect si fara bonus,care-i spunea in auzul
tuturor ca tratamentul sau nu e bun.
S-a spalat pe maini ca Pilat din Pont,consternat si nerefacut dupa 30 de zile de
spitalizare,imi face externarea cu uzitata expresie AMELIORAT,in brate cu un tratament
ambulatoriu in care nu mai aveam incredere.
Ajung acasa cu citeva zile inaintea fatidicului revelion ce marca intrarea in anul 2000,ce
planase de-a lungul generatiilor cu amenintarea ca va fi sfirsitul lumii,numai ca va fi doar
sfirsitul vietii mele frumoase si fara griji din punct de vedere al sanatatii,fara sa uit de
cumpenele traite in zorii copilariei mele.
Desi nu eram dus la biserica nici la propriu nici la figurat,cu mari eforturi,pentru ca
mergeam foarte greu,ma duc dimineata de sfintul Vasile,la biserica Stelea din
centru,pentru a participa pentru a doua oara la celebra slujba,a moliftelor.
Remintesc ca mai fusesem la Frasinei din intimplare in urma cu 12 ani,anul acesta 2017
am auzit stupefiat ca Patriarhia in frunte cu banditul de Daniel,a interzis aceasta slujba
din motive ridicole,as comenta dar trebuie sa ramin pe subiect.
Dupa o ora si jumatate de stat in picioare,mi s-a facut rau si am plecat,insa in pragul
bisericii ma intilnesc cu Pusa,ii povestesc ce mi se intimplase,ma intoarce din drum
spunindu-mi ca plecam exact de la ce era mai important,imi recomanda sa string din dinti
dupa care imi da un numar de telefon al unui popa din Sfintul Gheorghe,sa-l contactez.

145
M-am intors la slujba si cind au inceput moliftele am avut niste senzatii
uluitoare,simteam cum RAUL din picioarele mele se scurge in podeaua bisericii,am
inceput sa am niste frisoane puternice,tremuram ca varga,mi-au dat lacrimile si am
inceput sa ma simt mai bine,nu ma mai dureau picioarele si asa n-am mai fost nevoit sa
iau un taxi pina acasa.
Cind m-am intors la servici si m-am dus cu concediul medical, la medicul de
intreprindere si a citit diagnosticul i s-a parut atit de exotic si de grav incit m-a intrebat
daca ma pensionez pe caz de boala,daca un medic se comporta asa ce sa mai zic de un
simplu cetatean.
Dupa sarbatori il sun pe acel popa Cucu Ioan,interesant nume,care-mi raspunde cu o
anume voce,ii spun cum ma numesc,de unde sint si ca am niste probleme de sanatate,fara
sa precizez,ce anume.
Ma asculta,dupa care intr-un mod curios i se schimba vocea,devine metalizata,robotica,si-
mi spune ca o femeie mi-a facut raul de care sufeream,ca a vrut sa nu mai „alerg”
si ca problema mea era la picioare!
Socat,bulversat,noroc ca eram asezat pe hol in fotoliu,ascult sentinta ,dupa care imi cere
sa iau o hirtie si pix sa notez un tratament religios ce dura 40 de zile,urmind sa-l sun din
nou.
Am respectat ce mi se ceruse,il sun din nou,primesc alt tratament pe aceiasi perioada,il
execut si pe acesta,a venit primavara,mi-am cumparat adiddasi noi si am inceput din nou
miscarea,respectiv sa joc din nou tenis de cimp!
Asupra casniciei mele plutea un nor negru,nedefinit si slava Domnului am avut rabdarea
si tenacitatea sa merg mai departe,intr-o vizita facuta la Sotinga,socrul meu care de la
pina in 50 de ani era pensionar lucrind la mina de carbune din localitate si lucra pe un
santier la sapat de santuri deci alta munca grea,vine acasa si nici nu apuca sa descalece
bine si scumpa mea soacra tabara pe el.
Coste-o,dute dupa buruian la porci,da apa la vaca,dute-n colo,dute-n coace si Costea se
executa ca un robotel,asta in conditiile in care erau trei muieri in casa,soacra,cumnata-
mea si nevasta mea,care se faceau ca au treaba!
Imi venea sa le infig mina in conci la toate trei si sa le bat cap in cap,sa puna curul la
treaba si sa-l lase pe bietul om sa respire,ca nu venea de la circiuma.
Soacra mea s-a imbolnavit in primavara aceea de niste ganglioni la git,de natura maligna
si eu intr-o zi cind m-am intilnit cu Pusa pe strada si am stat de vorba despre cum
reusisem sa ma recuperez,avea in mina o revista de la Favisan,pe care mi-a dat-o s-o
studiez pentru retetele naturiste din ea.
Nevasta mea a luat revista si a dus-o la Sotinga unde a inceput sa-si trateze mama dupa
retele din ea,n-a mai mincat nimic prajit,bea numai sucuri scirboase si tot felul de
combinatii alimentare greu de digerat,luate din acea revista.
Cu toate avertismentele mele ca isi va omori mama,nu m-a ascultat,mai ales ca matusa
mea Lucrita a avut acelasi diagnostic,in acelasi loc,s-a dus la Fundeni si a facut
citostatice,si-a continuat viata dura de la noi,n-a stat sa se vaite si a mincat ca si inainte si
a mai supravietuit pina la 84-85 de ani.
Faptul ca soacra mea si-a fortat la virsta de 56 de ani organismul cu toate
nazbitiile,cancerul pervers a coborit de la git la ficat si in scurt timp a murit,socrul meu
fiind nevoit s-o ingroape chiar de ziua lui,pe 18 iunie.

146
Am prevenit-o pe mama sa se duca sa-i faca o vizita inainte de a intra in spital,ca-si
schimbase culoarea dar nu m-a ascultat,se certasera chiar de la nunta noastra cind
amindoua vroiau sa stringa darul,strategie clasica,si de atunci isi retrasesera ambasadele
si incepuse razboiul rece.
Nu s-a gindit o clipa in spital soacra mea ca va muri,avea multe lucruri pe care ar fi
trebuit sa le spuna,i s-a facut rau brusc si n-a mai putut vorbi,eram de fata cind a inceput
niste convulsii si framintari,de parca ar fi vrut sa marturiseasca ceva dar nu mai
putea,ziceai ca e posedata,au luat-o acasa si acea noapte a murit.
Ii lasase pe toti in ceata,era generalul care dicta si hotara totul in acea curte,nimeni nu
misca in front,erau pierduti si fara aer.
Povestisem amicilor mei concluziile cumpenei prin care trecusem,mai putin
nevestei,mamei si soacrei,toti ma sfatuisem in grup sa plec si sa divortez,Marinus care era
confidenta mea de baza ma intreba pe cine suspectez.
I-am raspuns asemenea unui papa Pius care atunci cind a trimis o armata sa omoare toti
catarii care-si facusera locas intr-un oras din sudul Frantei,comandantul acestei armate il
intreaba ca nu stia pe cine sa omoare,rapunsul devenit celebru sa-i omoare pe toti ca
Dumnezeu ii va alege pe cei buni dintre ei.
Auzind ca suspectez pe toata lumea s-a facut verde si ma intreba si pe mine-raspunsul
venind clar,ce tu esti mai breaza ca ceilalti!
Damaschin in schimb imi propune sa facem un drum la minastirea Frasinei,unde facuse
multe drumuri sa-si salveze unica fica care o luase pe drumuri gresite,reusind in final s-o
deturneze pe drumul cel bun..
Am plecat impreuna cu un vecin de-al sau de bloc,cu masina acestuia,trecem pe la
minastirea Curtea de Arges unde aprindem luminari,dupa care trecem pe la minastirea
Cotmeana unde mi-au spus ca era un staret cu har,care-mi va spune cauzele problemei.
Aici erau sute de oameni care asteptau ca si mine o rezolutie , pe care staretul le dadea
dupa slujba intr-un chiosc,dupa ce am asteptat 7-8 ore pina mi-a venit rindul si fara sa
deschid gura imi spune ca mi se trage de la o facatura facuta de o femeie,la picioare si ca
e ruda cu mine.
Desi mai auzisem acest verdict,ma adun cu greu si-l intreb pe acest popa cu chip de drac
daca era ruda de singe sau prin alianta?
Ghilotina raspunsului a picat,prin alianta,dupa care nemultumit de bonusul daruit mi-a
mai dat o carte cu propriile rugaciuni si m-a expediat.
Am plecat mai departe la Frasinei,unde totul era „deja vu”,luasem alimente pentru hrana
calugarilor si a vizitatorilor,noi vrusesem sa cumparam niste pepeni dar ne-am calicit ca
erau prea scumpi si la masa am fost serviti cu pepeni!
Am intrat in minastire cu stingul,Damaschin umflat la propriu si la figurat,spunea ca are
aici un calugar prieten cu el care fusese la minastirea Aninoasa,linga care locuieste la
tara,a intrebat de acesta care nu era acolo si s-a luat in gura cu economul minastirii,mai
aleș ca ii cerusem sa ni se faca o slujba de maslu.
I s-a raspuns, ba aici te trezesti la restaurant unde poti comanda ce vrei!
Aceasta minastire avea un regim cazon,erai cazat,ti se dadea mincare pentru 24 de ore dar
trebuia sa participi la toate actiunile calugarilor,slujbe etc.
Fara o planificare ulterioara aveam sa aflam ca era ziua sfintului Pantelimon,vindecatorul
de boli,la ora doua noaptea au inceput clopotele sa bata si calugari fluierind puternic sa ne
trezim si sa mergem la slujba.

147
Primisem de la Marinus o icoana din argint pe care am dat-o la un calugar s-o sfinteasca,a
luat-o un altul despre care Damaschin mi-a spus ca era cel mai deosebit calugar de acolo,
acesta a luat-o si a supus-o unor ritualuri de-am ramas cu gura cascata,a facut numeroase
drumuri prin altar si pe la toare icoanele,un tip roscat semanind cu Iissus,am avut de
multe ori senzatia ca-i vad aura, ca unui sfint.
Am uitat sa spun ca seara prin curtea minastirii erau 40-50 de barbati cind vine un calugar
batrin direct la mine si ma intreaba ce sport facusem,de unde eram,am simtit ca eram cel
mai” muscat” dintre toti de acolo,si ne propune sa ne citeasca niste rugaciuni.
A pus patrafirul pe mine si desi era racoare in acei munti,curgea sudoarea rece pe
mine,iar cind dadea cu busuiocul cu agheazma peste mine,gemeam de parca dadea cu
biciul!
Dimineata afise spuneau ca nu puteam lua agheazma pina nu mincam anafura si pe
aceasta o puteam minca dupa slujba,eu ma stiam rau de foame dar desi a durat pina la
prinz,nici nu mi-a trecut prin cap ca nu mincasem.
Inaintea mesei de prinz asteptam pe niste scaune sa dea drumul si un preot catolic statea
picior peste picior asteptind si el,cind vine un calugar batrin si incepe sa spele cu el pe
jos,zicindu-i,nu ti-e rusine ma,ca mai esti si preot sa astepti sfinta masa in pozitia asta
destrabalata,acesta s-a facut verde la fata si si-a cerut umil scuze.
Am mincat aceiasi mincare calugari si musafiri dupa care economul care ne amenintase
ca slujba de maslu nu se facea decit duminica si era joi,ne invita in curtea minastirii,unde
se intinsesera pe jos covoare si se improvizase un altar,la care au participat 5 popi si multi
calugari,la slujba cu pricina si am simtit ca o faceau special pentru mine.
Sper ca ati inteles ce am vrut sa spun cu deja vu,lucrurile se desfasurasera exact cum imi
dorisem la plecarea de acasa,fara ca macar sa deschid gura,vizita in acest loc sfint,special
m-a impresionat profund si avea sa-mi schimbe multe din convingerile anterioare.
Peste 10 ani aveam sa mai fac o vizita in acest locas deosebit,in semn de multumire
pentru tot ce primisem,de aceasta data insotit de alt prieten Danut-Grasul,acum cind scriu
am luat hotarirea sa mai fac o vizita acolo,cind se va mai incalzi.
Dintre toti trei se pare ca doar pentru mine fusese benefica vizita,la intoarcere Damaschin
s-a certat violent cu vecinul sau Emil si la Rimnicu Vilcea a cerut sa fie lasat
acolo,cerindu-mi o suma infima sa vina acasa cu ia-ma nene!
Analiza pe care urmeaza sa o fac se inscrie in deviza-hotul cu un pacat,pagubasul cu o
suta de pacate,caci banuieste pe toata lumea,fara dovezi.
Am facut o lista scurta a femeilor rude cu mine prin alianta si pe ea nu erau decit nevasta
mea si soacra,cu toate ca aceasta decedase cu trei luni si jumatate inaintea aparitiei
problemelor mele.
Spre rusinea mea,care ma consider un bun observator si analist,n-am trecut-o pe lista pe
cumnata mea Dana,peste 13 ani,cu toate ca i s-a imbolnavit si fata mica si barbatul,avind
simtome asemanatoare cu ale mele,diagnostice in coada de peste,chiar lipsa unor
diagnostice.
Cind mi s-a limpezit mintea si ochii,am considerat aceste probleme o pedeapsa divina
pentru raul facut,intre timp am aflat ca fosta mea vecina din garsoniere si amica a aflat de
la o colega de servici,care se ducea la biserica universitatii si acolo a intilnit-o pe Pusa
care i-ar fi spus ca are o relatie sexuala cu mine.
Prin deductie Loredana i-a spus nevestei mele,care a luat o informatie la mina a treia, fara
s-o verifice si sa ma intrebe ceva,a incercat singura sau cu complici sa-si omoare

148
barbatul,sa-l opreasca „sa mai alerge” ca sigur o deranja tenisul meu,fara teama de
consecintele pe care in mod direct sau indirect urma sa le suporti,mi se pare halucinant si
de o cruzime fara limite.
Nici Loredana n-a scapat usor din aceasta mizerie,s-a casatorit in niste conditii dubioase
cu un individ pe care nu l-am vazut niciodata,a nascut doi baieti gemeni,unul din ei cu
probleme nerezolvabile,autist, a fost institutionalizat,celalalt nici el nu e mai breaz,s-a
ingrasat mult,poarta niste ochelari grosi,Loredana cind ma vede imi arata o fata
jalnica,ochii o tradeaza,semn ca o apasa cele facute si spuse si parca ar vrea sa se
confeseze,dar ceva o opreste!
In concluzie n-am ascultat corul de contestatari care ma sfatuiau sa divortez,am ramas pe
metereze simtind ca voi fi recompensat pentru asta.
E o problema care ma apasa de atunci incoace,o cruce pe care o port,important ca n-am
mai fost niciodata cel dinaintea acestei intimplari nefericite,mai ales din punct de vedere
fizic,spiritual nici nu mai vorbesc cite revolutii s-au petrecut in interiorul meu.
Nu stiu daca acest complot a fost real sau imaginatia mea e prea bogata,e posibil sa fi
calcat din greseala intr-o facatura cu dedicatie pentru altcineva,imi asum vina daca acuz
pe cineva pe nedrept,cei care vor citi aceste rinduri vor judeca si singuri daca gresesc sau
nu.
Principalul deranj pentru mine e ca nu am beneficiat de un proces,de o acuzatie,indiferent
ca eram vinovat sau nu,ca n-am beneficiat de prezumtia de nevinovatie si n-am putut sa
ma apar,protagonistii au actionat impotriva mea haotic si fara mila,fara teama de
consecinte si de Dumnezeu.
Pusa si-a dat toata silinta sa ma ajute sa scap de probleme,nu comentez motivele,profitind
de situatie mi-a cerut s-o parasesc pe Florina si sa ma intorc la ea,practic m-a cerut ea pe
mine,suna tentant,tinind cont de conjunctura in care ma gaseam,faptul ca recunostea dupa
8 ani ca gresise prima data,ca nu luptase pentru mine impotriva parintilor sai.
Facuse 37 de ani si nu gasise o varianta mai buna ca mine,mirosea a supa
reincalzita,vazind ca ezit a inceput sa plinga si a constatat ca nu mai am incredere in
ea,am intrebat-o daca ar fi in locul meu,ar mai avea?
Important e c-a facut 54 de ani,a ramas singura si plateste pentru pacatele reale sau
imaginare facute impotriva mea.
Nevasta mea,implicata sau nu in acest caz,important pentru mine ca n-am beneficiat nici
de 10% din eforturile facute de ea pentru a-si salva mama bolnava,n-am fost intrebat
niciodata daca imi este mai bine sau mai rau de atunci incoace si slava Domnului
beneficiez de tot felul de probleme.
N-am idee daca a vrut sa scape de tot de mine sau a vrut sa-mi traga o corectie,important
ca s-a ales cu mine in continuare pe bonul de lucru si va asigur ca nu e o pedeapsa mai
mica decit daca ar fi scapat de mine.
Recent in urma consecintelor acelui eveniment cind respiratia mea e din ce in ce mai
grea,cumulata cu problemele cu inima,fara un diagnostic si tratament clar,o gasesc
noaptea la 2-3 treaza cu ochii in tavan,o simt ingrijorata ca voi da in primire si va ramine
singura sa aibe grija de fata noastra,avind un servici periculos si prost platit.
Intimplator sau nu peste 4 ani,la o zi dupa ce eu eram internat pentru prima data in spital
se naste superbonusul divin al existentei mele,Diana,semn clar pentru mine ca rabdarea si
tenacitatea cu care am luptat cu problemele,au fost rasplatite.

149
Anul 2000 mi-a adus cea mai mare si frumoasa recolta de mere,mama mea a ales din ele
10 lazi cu cele mai mari, cu care m-am dus la Bucuresti,insa au fost in asa fel mingaiate,a
se citi blestemate,incit n-am vindut din ele decit citeva kg si m-am intors cu ele la
Tirgoviste,unde le-am dat pe nimic si o parte din ele pe cartile unei batrine Sanda care se
mutase de curind la parter.
M-am imprietenit cu aceasta femeie care avusese un destin halucinant si fusese asistenta
sefa a doctorului Grapa,la neurologie,nu deschidea gura fara sa-mi ceara ceva,o ajutam
fara rezerve insa relatia s-a dovedit otravita,ma pindea pe vizor si raporta nevestei tot ce
miscam,chiar si lucruri imaginare.
Din cauza ei ajunsesem sa ma cert cu nevasta,a fost scoasa de pe o lista si trecuta pe
cealalta,a murit exact cum nu si-ar fi dorit,singura intr-un azil,abandonata de nepoata
careia ii daduse apartamentul,ce sa-i faci totul se plateste!
Dupa acest episod am renuntat sa mai plec cu merele la Bucuresti,aveam prea multi fani
benefici in preajma mea,am considerat ca nu mai am de ce sa-mi rup oasele si sa-mi
sacrific sanatatea care devenise vulnerabila.
Se incheiase dupa 10 ani de cheltuieli,chinuri,drumuri si discutii interminabile acel
proces blestemat,evident cu pierderea pamintului,parintii mei,in special tatal meu
ramasese fara obiectul muncii.
Le-a ramas pe bonul de lucru sora mea care umpluse batatura de plozi si mai ales
cumnatelul meu care avea permanent grija sa produca certuri,scandaluri si situatii greu de
imaginat.
Sora mea parea o martira,toata lumea o ajuta si compatimea si se intreba de ce nu divorta
de acest nemernic,insa m-am luminat recent si in aceasta privinta,mult prea tirziu, spre
rusinea mea.
Cei doi dadeau impresia ca sint intelesi,ca totul facea parte dintr-un plan dinainte
stabilit,dar cind am pus presiune pe sora mea si-am intrebat-o de ce nu divorta si nu-l
parasea,imi raspunde mindra si convinsa ca pusese mina pe o pasare rara pe care o tinea
inchisa in colivia de aur a casatoriei-halucinant,nu-i asa?
Sint convins ca scumpul meu cumnat are undeva o alta familie,alternativa,cu o femeie
mai frumoasa,chiar cu copii,la care tine mai mult si se comporta ca atare,dar ce sa-i
faci,cine culca urechile la nazbitiile mele!
La servici lucrurile s-au deteriorat dupa moartea maistrului Iova,sefii se schimbau ca
ciorapii,a venit inginerul de nimic Lazar,dupa el urmeaza un subinginer oltean Stanciu
Paraschiv,apoi un alt maistru Anghelinu Severin,fost secretat de partid,cu trei ani de
scoala la Brasov,ce sperase sa ajunga primar,sa faca cariera din mincatul de cacat,insa a
venit revolutia si i-a spulberat toare visele.
Acest eveniment nu se lasase fara urmari,se imbolnavise de inima rea si-l lasase si
capul,era geaman ca si mine,a facut eforturi deosebite sa ma scoata din meseria de casier
platitor,culmea s-a propus el in locul meu,a fost refuzat si era in apropierea aparitiei
cardurilor de salarii, se cam terminase cu plata in numerar.
Era o situatie de risu-plinsu,era prost meserias insa se lingusea pe linga sefi si se oferea sa
le faca tot felul de ciubucuri,se milogea de mine sa le fac,in conditiile in care imi asculta
telefonul si-mi imita vocea cind vorbeam cu mindrele mele sa planific meciurile.
Dupa el a venit alt subinginer Caracas,zis Chichi,cu care m-am inteles cel mai bine din
punct de vedere profesional,nimeni nu-mi acorda vreun merit in repararea acelor grupuri
care ridicau portelectrozii,pina cind n-am ramas singur pe batatura si vazind ca se impute

150
treaba mi-am pus capul la contributie si am facut o inovatie revolutionara in functionarea
acestora.
Numai ca punerea ei in aplicare n-a fost treaba simpla,m-am dus cu miloaga pe la toti
sefii sa ma bage in seama si sa dea dispozitie s-o aplice,fusesem pina la seful de sectie dar
intr-o situatie de criza cind stateau toate cuptoarele din cauza lor si intr-o sedinta
operativa cu directorul general tunind si fulgerind,seful de sectie,o jigodie pe numele
lui,Lungeanu a profitat de ocazie,sa-si scape pielea si l-a intrebat pe seful mecanicilor
Neaga,de ce nu aplica metoda mea.
Acesta a izbucnit furios,lasati-ma cu puturosul de Vrabie,nu stie nimic la aceste
grupuri,numai ca Lungeanu avea in mina documentatia lasata de mine,nu s-a lasat
impresionat de iesirea acestuia si l-a intrebat despre ce era vorba,cum Neaga nu ma
bagase in seama,nu stia nimic,motiv care i-a adus debarcarea din sectie,ce sa-i faci el ma
angajase,eu il dadeam afara!
Cind s-a vazut cum mergea inovatia mea s-a pus problema acordarii unor prime,eu
asemenea lui Iliescu eram ultimul pe lista cu modesta suma de 400 lei,i-am reprosat
sefului de sectie ca daca nu modifica pozitia si suma mea mai bine sa ma stearga de pe
ea,generos din fire m-a ascultat si nu m-am ales cu nimic!
Voi trece in revista toata perioada petrecuta in otelarie,pina la iesirea la pensie,pe scurt
evident,ca se poate scrie un roman,dar cine sa-l citeasca si mai ales cine sa creada
grozaviile petrecute acolo!
Venise la putere Adrian Nastase ca prim ministru,se cam zvonea ca se va privatiza
combinatul asa ca sefii au vrut sa puna ei mina pe bucati din acesta inainte de marea
privatizare.
Asa ca atelierul meu micut a intrat din primul in vizorul rechinilor si s-a desfiintat,am fost
imprastiati prin mai multe sectii, mie revenindu-mi onoarea sa ma intorc in sectia mare de
unde fugisem in urma cu 14 ani.
Am apelat la Nicu Posta care ajunsese mecanic-sef sa ma ajute sa nu ramin in OE2,ca
stiam ce paine se maninca acolo,insa a venit din partea conducerii sectiei cu o, propunere
tentanta,sa ramin intr-un atelier micut,separat numit vidare,unde facea pe seful unul
Diaconu zis Dita care mai avea 6 luni si iesea la pensie,eu urma sa ramin in locul lui.
Am muscat momeala,am gasit in persoana lui Dita o jigodie la fel de mare ca
Anghelinu,care n-a iesit la pensie peste 6 luni ci peste 3 ani,m-am simpatizat reciproc
imediat cu el,ce a dus la o situatie incordata si conflicte destul de dese.
Acest tigan imputit ce facuse scoala de maistri si-si dadea un aer de intelectual,cu toate ca
pupase numeroase cururi sa primeasca post de maistru nu reusise,cind ma intreba pe unde
umblasem ii raspundeam ca e mai bine sa nu stie si sa nu se mai tavaleasca sa afle,replica
care-mi aducea numeroase beneficii si recompense.
Aici am gasit o alta fauna,am lucrat o vreme pe schimb cu tovarasul Toader care avea
pretentia de sef si atunci cind ma chema la munca ii propuneam sa incepem cu o
pauza,replica care-l scotea din minti.
In rest tineam sedinte si dizertatii pe diferite teme,in special pe cele religioase la care
venea un moldovean Apetrei Ovidiu,convertit la martorii lui Yehova,ce tinea cu tot
dinadinsul sa-mi arate care era adevarul si calea,incercari permanent esuate,asa ca venea
zilnic sa-si faca injectia.
Unul din sefii cu fata umana imi propune sa ma inscriu la scoala de maistri ce se tinea la
liceul nr 4 din toamna,curs care va tine doi ani si jumatate.

151
Ca tot am vorbit de cursuri,Posta isi angajase nevasta pe scumpa verisoara Cornelia,care
cu ajutorul unor prieteni,Brezeanu se inscrisese la Univesitatea Valahia si a terminat
ASE-ul,completindu-si studiile si devenind economista,rezolvindu-si marele ei offff al
existentei sale,intrind in rindul lumii!
Seful meu de la vidare se pregatea sa iasa la pensie si ca sa nu ramin sef acolo,mai ales ca
eram acum maistru fara portofoliu,si sa ramina acolo favoritul sau mi-a aranjat o detasare
la o mini sectie SPMFR,departe de sectia mare,unde se taia si procesa fierul vechi pentru
a fi topit.
Noul loc de munca era exact pe gustul meu,in aer liber,fara fum si noxe cu munca putina
in timpul verii,numai ca n-am facut purici nici aici,combinatul fusese cumparat de rusi cu
o suma ridicola de 2 milioane de dolari si acestia incepusera tehnologizarea acestuia.
In mod paradoxal rusii au inceput o politica de curatenie si ordine,cum nu-i dusese capul
pe romani, au facut investitii masive,au darimat cele 9 cuptoare de pe vremea lui
Ceausescu si doar cu unul se facea o productie mai mare,inteligent.
Una din aceste investitii era o foarfeca de debitat fier vechi si impreuna cu alti doi colegi
am fost innobilati sa lucram pe ea,unde eram si operator si mecanic,in dezavantaj fata de
ceilalti care erau doar operatori.
Practic lucram pe o bomba cu ceas,toata lumea era cu ochii pe ea ca pe butelie,insa noua
ocupatie a venit la pachet cu alta,extrem de periculoasa dar foarte banoasa.
Sportul national in OE2 era cautarea,procesarea si valorificarea bronzului si cuprului,eu
eram deja tot timpul meu liber in fierul vechi,dar cautam alte prostii,numai ca auzind cit
de profitabila era treaba,m-am convertit pe loc.
Au fost 9 luni halucinante,ma expuneam la niste riscuri extreme,sefii ca sa stopeze
flagelul ii dadeau afara pe cei prinsi,acest cupru era greu de gasit doar in motoarele si
componentele electrice,trebuia ars la temperaturi inalte,procesat,batut in pachetele mici si
scos pe poarta afara unde pretul era dublu ca inauntru.
La portile de iesire eram cautati si pipaiti,gasisem cele mai ingenioase metode de
scoatere,faceam branturi din cupru pe care le bagam in bocanci,pe la briu si unde nici nu-
ti trecea prin minte.
Eu nu faceam ca ceilalti sa convertesc in bautura si alte prostii banii obtinuti,m-am apuca
sa string acasa o cantitate impresionanta,500 kg,ambalata in cutii de carton,am gasit un
tigan care sa cumpere toata cantitatea si culmea ghinionului este cind acestia carau cutiile
vine un tip elegant in costum si cravata ii intreaba ce carau acolo dar tiganul istet si cu
singe rece spune ca era niste gresie pe care o cumparase de la mine.
N-am idee cine era si ce cauta,mi-a trecut glontul pe la ureche,important ca in transa
aceea am cistigat 31 milioane,suma imensa pe acea vreme cu care mi-am facut dantura la
Constantinescu,mi-am luat carnet de sofer cu toate cheltuielile ce presupune acest
eveniment,mi-am facut fereastra de termopan la celula de criza si prin casa.
In total in bani si materiale am facut in 9 luni cam 100 milioane,ocupatia a venit la pachet
cu o problema la maini din cauza expunerii puternice,zilnice la oxizii de cupru,a trebuit
sa platesc zeciuiala la medicii dermatologi,multi ani si de care n-am scapat 100% nici
astazi,totul se plateste.
M-am lasat de sportul acesta la fel de brusc cum ma apucasem,intr-o seara eram blindat la
briu cu multe kg de cupru si o portarita venea croita spre mine numai ca inaintea mea a
pipait in punga unei femei o umbrela si s-a oprit la ea sa vada ce era,scapind in mod
miraculos,semn clar pentru mine ca trebuia sa ma opresc.

152
Terminasem scoala de maistri si incepusem sa fac lobby,sa primesc post,insa nu ma
vedea si auzea nimeni,drept recompensa am fost mutat din nou la macarale de unde
fugisem cu aproape 20 de ani in urma.
Aici era sef vecinul meu de deasupra inginerul Costel Munteanu,un tip
fricos,panicos,subtirel profesional care dormise 20 de ani intr-un post caldut la
ISCIR,acest post se desfiintase si acum trebuia sa ocupe acest post, care nu-i placea si la
care nici nu se pricepea.
Am regasit o parte din fostii colegi,imbatriniti,rarefiati,care de atita amar de vreme nu-si
pusesera capul la contribuitie sa-si usureze munca,le-am promis ca voi gasi o metoda de
ridicare a rotilor de macara din turnare care cintareau peste 400 kg,sa nu le mai saltam cu
circa.
Am retrait intr-un an de zile toate cosmarurile de la inceput,am gasit de urgenta o metoda
de ridicare cu un sistem de cabluri si cu palanul, al rotilor,care a devenit metoda
Vrabie,tot pro bono evident,am fost providential pentru nea Costel care a trimis un
alcoolist bolnav de epilepsie sus pe macara,acesta a facut o criza si l-am prins cu o
secunda inainte de a pica de la 22 metri inaltime.
Peste ceva vreme,eu iesisem la pensie nea Costel tot n-a scapat,s-a rupt din sudura o
aparatoare de la tambal si l-a omorit pe seful de sectie adjunct Vasilescu,provocindu-i
multe insomnii si vizite la procuratura unde dadea cu subsemnatul.
A scapat ca prin urechile acului si din aceasta cumpana,fapt ce l-a determinat sa lase totul
balta si sa iasa la pensie.
Tot nea Costel a fost protagonistul prin care eu am reusit sa devin maistru,mai concret el
trebuia sa le tina locul maistrilor de pe schimb cind acestia plecau in concediile de
odihna,ce-i displacea sa faca schimbul trei si era foarte periculos, cu multa raspundere.
Asa ca ii propune sefului de atelier care era tot moldovean ca si el,sa ma faca maistru cu
liberele,sa scape el de corvoada.
Si asa am inceput cosmarul numarul unu din cei 25 de ani petrecuti acolo,cei 5 ani ca
maistru am muncit mai mult ca restul de 20 ca lacatus,la care se adauga bonusul ca
raspundeam si luam decizii exact la cuptoare si la hidraulica unde nu lucrasem niciodata.
Treceam din schimb in schimb si oamenilor nu le convenea faptul ca eu fugisem la
umbra si acum veneam sa-i comand pe ei care statusera la soare, pe metereze.
Se practica o veche metoda stalinista,cu cit iti turnai mai des colegii si pupai cu simt de
raspundere in cur sefii,cu atit erai mai bun de facut maistru,scoala nu se lua in
calcul,conform teoriei lui Napoleon,fiecare soldat avea in ranita bastonul de maresal.
Cu greu imi fac loc pe schimbul A,unde cel de acolo,Tudor Adrian fusese promovat si
avea sa devina eminenta cenusie in sistem,hoardele de moldoveni de care platforma nu
ducea lipsa si despre care se spunea ca avusesera rol profilactic-curatasera judetul de
curve,in colaborare cu dihorii cu vechime m-au sabotat si m-au inlocuit.
Cu cine credeti,tot cu un moldovean cu citeva clase mai multe ca trenul foamei din care
descalecase pe plaiurile tirgovistene,Martea,se insurase cu o tiganca cu copil,era
prototipul perfect prezentat mai devreme.
Usor,usor m-am pus la punct cu smecheriile si ascunzisurile noii meserii si sint trecut pe
schimbul B de unde dezertase alta figura emblematica,unde l-am gasit pe
Johny,contracandidat si opozant puternic,care avusese aproape 30 de ani sablonul de
maistri aratat si considera ca-i venise si lui rindul,mai ales ca fusese cintaret de baza in
biserica toata viata.

153
Ghinionul lui e ca avusese maistrii „buni”fara studii si venise unul prost cu scoala,ironia
sortii e ca atunci cind ma apropiam de pensionare,si chiar nu mai avea contracandidati,el
care fusese toata viata la macarale in loc sa se dea pe linga mine sa afle una,alta,sa ma
ajute,infigea cornul in masa si dormea,lasindu-ma sa-mi rup gitul singur.
A fost uns maistru dupa mine, n-a rezistat decit o luna si schimbat umilitor cu un maistru
adus din alta sectie,care chiar ca era aerian,insa sper ca Johny sa fi inteles ceva din treaba
aceasta, curat-murdara!
Asta nu inseamna ca nu m-am bucurat de ce i se intimplase amicului meu,lupta cu
subordonatii si cu defectele era o mica gluma cu situatia de la operativele ce se tineau
dupa schimbul trei,cind deja erai rupt de oboseala si nesomn cind atacau din toate
pozitiile sefii romani si rusi,daca scapai nepenalizat ziceai ca l-ai apucat pe Dumnezeu de
ambele picioare.
N-am cum sa enumar situatiile in care era sa dau in primire,sa mor la exploziile
cuptorului,din cauza unor fiare cazute pe linga capul meu,a placintelor de otel topit cu
care eram rasfatat si de pe urma carora am ramas patat pe maini,de ajunsesem nici sa nu
le mai bag in seama!
Unicul cuptor era punctul fierbinte la propriu si la figurat,el era tinta si obiectivul
principal,mai ales cind perfora si lacatusul,sudorul si maistrul trebuia sa intre in el pe o
farfurie imensa,deasupra otelului topit,intr-o temperatura si atmosfera imposibil de
descris si suportat,sa sudam gaura din racitor.
A trebuit din nou sa intervin,desi se intra de peste 30 ani pe acea farfurie in cuptor,nimeni
nu se gindise sa faca ceva,eu primisem un sudor din alta sectie,fara experienta si fumator
inrait,cu plaminii varza,era sa-i vina rau la botezul focului.
M-am apucat sa construiesc,impreuna cu sudorul meu o cusca
eleganta,capitonata,ignifugata care sa inlocuiasca acea farfurie nenorocita,sefii mei cot la
cot cu subordonatii,rideau de lucrarea mea,fara sa paricipe la ea cu ceva.
Am terminat-o exact cind a avut loc o avarie grava,cu toti sefii prezenti, cer voie s-o bag
in lucru,a fost un vis,tinind cont ca pe farfurie se statea maxim 10 minute,acum sudorul
putea sa stea si o ora fara probleme.
Tocmai ma pregateam sa plec la mare si un tigan din subordine-Ciorbica imi spune in
gura mare ca am scos banii de mare din prima pe care urma sa o primesc!
N-a fost sa fie,n-am primit nici macar o felicitare de la cineva,nimic,cu toate ca a ramas
functionala pina in ziua de azi,singura satisfactie ca i se spune cusca lui Vrabie,buna la
toate.
Peste citeva zile aveam sa aflu ce era cu lipsa de entuziasm a sefilor mei la inaugurarea
inovatiei mele,plecasem la mare fara sa fiu in concediu,cumulasem niste libere cu
aranjamentul unui coleg Caracas,subinginer,eram singurii cu scoala de pe toata
platforma,sa-mi faca in loc doua zile.
Sint sunat la mare de seful de atelier,Marin Mihai,un moldovean nesimtit si prost ca sa
fac un dublu pleonasm,si ma anunta ca se imbolnavise cel care trebuia sa-mi tina
locul,deci eram nemotivat doua zile si cireasa de pe tort ca fusesem pus pe o lista,sa fiu
disponibilizat,in traducere libera,sa fiu dat afara.
Va imaginati ce concediu am avut,m-am intors la servici,seful meu in nesimtirea lui a
negat c-ar avea vreo contributie la intocmirea listei,de parca era gradinarul sectiei,nu
mecanicul sef,vestea buna ca scapasem de nemotivata,cel care se imbolnavise rugase pe
altcineva sa-mi tina locul.

154
Pe lista fatidica ,in afara de mine mai erau 4 oameni din schimbul meu,care urma sa fie
decimat,toti se uitat cu sperante la mine sa fac ceva,i-am descurajat din pacate spunindu-
le ca n-aveam eu nici o sansa sa scap,tinind cont de antipatiile pe care le provocasem
peste tot pe unde umblasem.
Primul lot a fost dat afara deja,pe el regasindu-se si Milea-zis Generalul,dupa cel
impuscat de Ceausescu,care era cel mai bun din sectie la hidraulica,zona interzisa la
majoritatea mecanicilor,era un tip umflat si la propriu si la figurat,lipsit de
respect,bazindu-se evident pe meseria pe care o stapinea ca nimeni altul.
N-am dovezi dar sint convins ca acesta a dereglat instalatiile de la cuptor si pe la
foarfeci,ca bonus inainte de plecare,nimeni n-a fost in stare sa le regleze din nou mai
multe zile,toata lumea umfla din umeri.
Important e ca dupa acest eveniment neplacut,desteptii de sefi au inceput sa-si puna
intrebarea elementara,la mintea gainii nu a cocosului,ba, noi ii dam afara pe acesti
oameni cu experienta,dar cu cine ii inlocuim-no coment!
In acest mod am mai scapat o data din aceasta noua cumpana,am mai adaugat o ruga de
multumire divinitatii la alte citeva milioane invocate pina atunci,sa ma scape intreg si
nevatamat din acest cosmar numit otelarie,dar sa nu ies prin usa din dos,cum mi se
pregatea.
Sint aproape de incheierea capitolului otelarie si nu pot sa trec peste un episod dintr-o
noapte de cosmar cind am avut un defect si stateam pe buza cuptorului,afara erau minus
20 grade si in cuptor 1000,pe o parte ma frigea gerul cumplit pe cealalta otelul topit,am
ramas surprins ca nu era nici o diferenta intre cele doua arsuri,ma intorceam sistematic sa
schimb arsurile intre ele!
Pe neasteptate am implinit 50 de ani,m-am dus glont la cartile de munca unde lucra sotia
unui coleg de generala Delisor Costel,aceasta mi-a facut calculul si mi-a spus ca in
decembrie 2010 cind implineam 25 de ani de otelarie sa revin si pot sa ies la pensie.
M-am reintors,am facut cerere,dosarul mi s-a aprobat,nimeni nu stia de hotarirea
mea,cind a venit decizia si am citit cita pensie aveam mi-au dat lacrimile,vazind doar 10
milioane si jumatate,fata de cele 25 plus bonurile pe care le cistigam ca maistru.
Primul impuls a fost sa fug la cartile de munca sa le spun ca m-am razgindit,m-am
incurajat singur spunindu-mi ca altii trebuiau sa munceasca din greu la patron,10-12 ore
pe zi cu acelasi salariu,mie imi venea pensia acasa fara sa fac nimic.
Rugile mele au fost ascultate si pe data istorica de 17 februarie mi-a venit decizia,ironia
sortii era ca tocmai era revizia cuptorului,era ora 10 dimineata cind am fost
anuntat,imediat am plecat si m-am schimbat,oamenii mei ma intrebau uluiti de ce nu
ramin macar pina la sfirsitul programului.
Le-am explicat ca scapasem ca prin urechile acului timp de 25 de ani din multe belele si
nu vroiam ca in orele ramase pina la 15.00 sa-mi pice un fier in cap si sa mor ca
prostul,sa ma innec ca tiganul la mal.
Seful meu a facut o criza ca plec,intreba in stinga si-n dreapta citi ani aveam si unde
lucrasem de aveam grupa,respectiv dreptul sa ies la pensie si mai ales de ce afla el
ultimul acest lucru.
La despartire din bagajul sau restrins de cuvinte,nu ca ne-am fi pupat,o facusem la figurat
tot timpul colaborarii noastre,n-a reusit sa spuna decit urmatoarea replica:
-Ba,Ioane sa-ti aduci aminte ca la iesirea ta la pensie a nins!
Replica geniala tinind cont ca era 17 februarie,nu 1 iulie!

155
Desi plecam cu bani putini,nu plecam din otelarie cu mina goala,deprinsesem din cauza
zgomotului sa inteleg limbajul semnelor si a cititului pe buze,am invatat ce inseamna
solidaritatea si rezistenta umana la obstacole greu de imaginat in afara.
Am capatat un tupeu si o rautate,chiar un dispret fata de cei din afara,care se vaitau la
probleme ce inauntru pareau ridicole,am devenit imun si insensibil la durere si
lacrimi,practic eram ca o reptila cu singe rece,ce-si simte si alege prada dupa temperatura
corpului, nu a sufletului.
Toata aceasta lista de asa zise calitati,la care se adaugau acumularile din miile de carti
citite,a experientelor traumatizante din timpul vietii si a atmosferei de iglu din familie in
copilaria mea,a rezultat un individ greu de suportat si digerat de toata lumea,mai ales de
cei apropiati,care nu se vor putea acomoda niciodata stilului,modului de comportament si
exprimare,marca OE2,in care deviza de baza era ca cele mai bune pastile sunt amare!
N-ai cu cine sa te certi si nici cui sa-i explici,cuvintele sunt prea sarace,scapind din acel
infern sau Vietnam cum prozaic numesc acel loc,nu mai poti avea miere in glas si duhul
blindetii intr-un comportament de domnisoara de pension.
Otelaria creaza o fauna in care eu excelez,ce scapa zoologiei,greu de incadrat in
canoanele umanitatii,e o povara asumata pe care nu stiu si nici n-am puterea sau menirea
s-o adaug sau s-o scad la pacatele sau meritele mele, ce le am de ispasit in aceasta
reincarnare sau la urmatoarele.
Nu pot incheia acest capitol fara sa aduc multumirile si omagiile mele Otelariei,careia nu-
i cerusem decit o luna de zile si o stampila pe cartea de munca,dupa care trebuia sa ma
intorc la Cimpulung,de ce nu acestui oras minunat de care fugisem in copilarie la
admiterea la liceu,nu mi-a purtat ranchiuna si mi-a oferit o viata frumoasa si
spectaculoasa-servici sigur,casa,masa, familie si o fata minunata,tot ce nici nu visam ca
mi se poate intimpla-MULTUMESC!
Vecinul de sub mine,Marinica i s-a facut mila de mine sa car zilnic bicicleta la etaj si mi-
a dat cheia de la uscatorul pe care il avea in administratie proprie.Lucram de zor la
gradina mea si imi extinsesem aria de facut curatenie si in jurul blocului,vecinul meu,un
oltean- jigodie care m-a monitorizat si pus bete in roate tot timpul,m-a intrebat de ce fac
curatenie peste tot ca vecinii nostrii nu merita acest lucru.
I-am raspuns ca nu faceam curatenie pentru nimeni ci doar din nevoia personala de
frumos si ordine,replica ce l-a cam dat pe spate,simtind ca pe el niciodata nu-l atinsese
asemenea ginduri elegante.
Vecinul meu Marin a plecat in Spania la munca dupa nevasta si m-a onorat cu cheia de la
apartamentul sau,sa am grija de el,unde baiat cuminte m-am cam mutat si unde dormeam
vara mai ales ca era racoare.
La sf Ion sintem vizitati de o contaranca Simina,fata unui nomenclaturist local cu care am
discutat de-a lungul vremii gramezi de probleme,nimeni n-a reusit sa-i scoata din
cap,teoriile si principiile conform carora era o fata speciala,educata si simtita,a se citi
nesuferita,a reusit sa-si rateze viata cu simt de raspundere,cireasa de pe tort, facind o
casatorie aranjata prin internet,de tot hazul,n-are rost sa intram in amanunte.
Noaptea a trebuit s-o conduc acasa si cind m-am intors am vazut ca masina unor vecini
din blocul din fata fusese sparta,eu bun samaritean am urcat la etajul patru sa-i anunt,in
loc de multumiri sint luat la rost de ce-i deranjam la acea ora din noapte!
Se mutasera si ei de curind si aveau o afacere ce haine second hand,le explic ca le fusese
sparta masina si in mod curios a coborit ea la masina nu sotul care urmarea de la

156
balcon.Cu aceasta familie,Elena si Lucian Dumitru ne vom imprieteni si vom face
impreuna numeroase gratare la mine in gradina,vor aparea in continuare in acest jurnal.
Ducindu-ma zilnic la servici ma intilneam cu un grup de trei fete din care doua frumoase
si atractive,una urita in draci care imi tot zimbea si intr-o zi ma opreste,eu crezind ca vrea
sa-mi faca lipeala cu una din colegele ei.
Surpriza,facea lobby pentru ea si ca sa n-o refuz si sa fiu elegant ii spun ca sint insurat si
ca facuse cea mai proasta alegere,arata ca o struto-camila,inalta cu un cap mic si gitul
lung si niste sani imensi,mergea inestetic cu niste pasi mari,ca tacimul sa fie complet.
Aflu ca era economista,era din Galati,locuia in micro 6 ,avea 30 de ani si era, normal,
virgina,trec peste inconvenientele de mai sus si sint curios sa aflu cum isi face campanie
electorala un asemenea exemplar,care trecuse direct la atac,fara sa-i pese de
inconvenientele situatiei,ceea ce era de apreciat.
Am facut peste 10 drumuri la ea acasa in micro 6 unde auzeam niste discursuri
halucinante despre credinta,moralitate,imi cerea sa-mi las nevasta si s-o iau pe ea,tot
arsenalul de nazbitii,insa nu vroia sa se culce cu mine nici moarta.
Asta pina imi vine in cap sa folosesc o metoda moldoveneasca in acest scop,o intreb daca
nu avea niste vin de acasa,il fierb,o imbat si reusesc s-o pacalesc,dupa care scoate o
replica geniala-sint fericita dar nu stiu de ce!
Acea replica memorabila reprezinta de fapt esenta acestei probleme universale a
fericirii,de care iti dai seama c-ai avut-o dupa ce ai pierdut-o si mai frumos aveam sa aflu
ca fusesem folosit s-o scap de rusinea de a fi virgina la acea virsta,urma sa plece la Galati
cu coada intre picioare,ca si mine de la Cimpulung.
Avea o prietena la Sidney,in Australia,unde urma sa plece, s-o prezinte unui chinez de 52
de ani,cu care ar fi trebuit sa se casatoreasca-halucinant,n-am mai vazut-o niciodata.
Cu Marinus eram prieten,schimbam carti si idei,ii povesteam ca unei surori tot ce
faceam,ce aventuri aveam,ceva asemanator cum faceam cu verisoara mea Cornelia,pina
cind aveam sa constat,din pacate prea tirziu ca tot ce-i spuneam se intorcea impotriva
mea.
Cum spuneam,Marinus imi critica,fara sa le cunoasca aventurile,chiar si alegerea facuta
cu nevasta,si eu ca sa compensez cumva criticile i-am povestit ca ma stiam cu o fata
speciala care umbla cu capul numai in pamint si imbracata preponderent in negru,fara alta
detalii,referindu-ma la Dana in urma careia umblam serile ca un vircolac.
Ca tabloul sa fie complet,Pusa cind se intorsese de la Tirnaveni a lucrat o vreme la
laboratorul de la SARO,unde avea o laboranta foarte draguta si spunindu-i ca ascultam
discuri aduse de mine din Bulgaria imi cere sa-i imprumut acesteia unul la care tineam
foarte mult si pe care-l ascult acum cind scriu-Dire Straits.
Cind mi-a aratat pe strada despre cine era vorba imi venea sa-mi dau cu pumnii in cap,era
chiar Dana,asa ca sa revin la Marimus cind eram in cofetarie cu ea la Mondial,intra Dana
si se saluta,spunindu-mi ca era jurista de la METEX unde lucrau amindoua.
S-a invirtit cofetaria cu mine dindu-mi seama ca stia cine era necunoscuta din viata mea
si deliberat imi ascunsese acest lucru,a facut prezentarile,mi-a dat numarul ei de telefon si
asa am inceput un episod complex de discutii in care am ramas impresionat de mine
insumi cit de profund,elaborat si spectaculos eram in tentativa de a o cuceri.
Partea buna si proasta in acelasi timp era ca eu asemenea unui debutant in alpinism imi
iesise in cale pentru prima data Everestul,pe care din noroc sau intimplare il

157
escaladasem,fara sa stiu ca era cel mai inalt munte si ca dupa aceea orice munte imi
aparea in cale imi parea o gluma buna.
Comparatia se refera la faptul ca intilnisem pentru prima data sa cuceresc o fata, pe Mona
de la Cluj,mai facusem eforturi asemanatoare cu Violeta intr-un autocar,la drumul spre
Bulgaria si inapoi,stiind ca sint limitat in timp am reusit s-o cuceresc cu toata opozitia ei.
Sa revin la Dana,mi-am facut intrarea cu CD-ul cu muzica pe care o refuzasem cu ani in
urma si cu cartea Adam si Eva de Liviu Rebreanu,in care mi s-a parut ca traiesc in
preajma ei o situatie asemanatoare cu cea din roman,despre care cred si acum ca ne-am
mai intilnit si in alta reincarnare,ca prea exercitam o atractie ciudata unul fata de celalalt.
Am facut propunerea indecenta si am fost refuzat,eu insist si o intreb ca nu credeam ca nu
mai calcase alaturi,ea intr-un moment de sinceritate a spus ca o facuse dar ca regreta,eu i-
am raspuns ca va veni vremea cind va spune ca- n-am facut-o,dar regret!
N-am renuntat la tentativa,am continuat dupa cum spuneam uimindu-ma pe mine insumi
si de ziua ei ma prezint cu un buchet de trandafiri galbeni la ea in birou,constat uimit ca
fructul era copt,gata sa fie cules,trebuia doar sa intind mina si sa-l ridic,fara nici o
explicatie exact cind era sa reinnoiesc propunerea indecenta,renunt,ma ridic si plec fara
sa spun nici un cuvint,lasind-o cu gura cascata.
Am vrut sa inchei definitiv prietenia mea cu Marinus,m-a implorat sa n-o fac,am acceptat
desi de atunci in colo n-am mai avut incredere in ea,nu i-am mai spus nimic esential,a
vrut sa mai dreaga busuiocul si m-a invitat la ziua ei singur la restaurantul Eden,de pe
centrul vechi.
Am gasit-o aici si pe Dana cu sotul ei si pe maestrul pictor Cercel,cel mai bun din oras,l-
am provocat la niste discutii filozofice,a facut pasul inapoi intr-o sticla cu whisky,am fost
stralucitor,i-am umplut de respect,toata lumea a intrebat-o dupa ce am plecat cu ce ma
ocupam,a mintit in contul meu ca eram inginer la otelarie,chipurile sa ne salveze pe
amindoi,ca imagine.
Ca tacimul sa fie complet in acel an de gratie 2002,am cunoscut o fata ce mergea pe
strada cu un carucior cu un baietel de 3-4 ani in el,in cartier si care dadea semne ca ar
vrea sa stam de vorba.
Era de o frumusete aparte,cu niste ochi verzi-albastrii de exceptie,am fost impresionat de
tineretea si calitatile,numite de mine antene speciale,comunicam telepatic,ne intilneam
unde imi propuneam si stam de vorba,ea era impresionata de eruditia si cunostintele
mele,eu o rasfatam cu o replica dintr-un cintec recent-nu stie ea prea multe, dar, e
frumoasa foc.
Aceasta relatie platonica s-a teminat rapid si surprinzator cu o poezie pe care mi-a
dedicat-o,nu stiu de unde a scos-o,cred ca a vrut sa demonstreze ca avea si rezerve
intelectuale nebanuite de mine.
Important ca in acel an,in aceiasi perioada am fost indragostit de doua fete in acelasi
timp,exact ca intr-un roman de Mircea Eliade-Intoarcerea din rai,de Dana,pentru care
scosesem la suprafata ce mocnise in mine atita amar de vreme si de Marta,rasfatata cu
numele de capra neagra,pentru motivele expuse mai devreme.
Urmeaza poezia cu pricina.

158
Lacrima

De-as putea fi o lacrima,

Pe obrazul tau
M-as transforma prin cine stie ce ,
Procese sau reactii chimice
Intr-un diamant.
Ce-ar ramine incrustat
Pe chipul tau
In semn de adinca
Recunostinta.

Ar fi singurul semn
Pe care l-ar vedea omenirea,
Intrebindu-se intr-o continua
Si jalmica uimire
Ce-o fi facut asta?
De-a fost innobilat,
Pe viata!

Intr-o noapte dupa ce am fost la wc am facut o revista a programelor tv si m-am oprit la

programul 1 al televiziunii romane unde Gabriel Liiceanu ii lua un interviu celebrului
Emil Cioran,despre care stiam ca e filozof si pe care statul roman il trimesese in Franta cu
o bursa si nu se mai intorsese de acolo.
Cum aveam in biblioteca personala doua carti de-ale acestuia,necitite insa,am fost curios
sa aflu chiar din gura lui cum ne umpluse de mindrie si respect pe unde umblase.
M-am desumflat pe loc,am fost dezamagit,chiar indignat sa aflu ca fusese o pramatie de
care celebra universitate Sorbona nu reusea sa scape si a fost nevoita sa apeleze la justitie
sa-l dea afara din camin si de la cantina unde minca,fara sa se duca sa studieze ceva.
Si asta nu dupa un sezon,doua, pina la 39 de ani,adica 13 ani de parazitism tipic
romanesc, aveam sa declar oripilat in singuratatea sufrageriei mele,mai ales ca motivatia
absentei de la cursuri era ca aceste somitati nu aveau ce sa-i spuna,ca era o pierdere de
vreme!
Ca tacimul sa fie complet a declarat ca nu muncise niciodata cu exceptia unui an
dezamagitor ca profesor in tara, dupa care,cum altfel,gasise o proasta in persoana lui
Simone Boue,profesoara de engleza la Paris,care-l intretinuse ca pe un trintor toata viata.
A doua zi am sarit ca ars pe cartea lui de debut” Pe culmile disperarii”,sa aflu daca era
atit de destept cum se credea,de n-aveau profesorii ce sa-i spuna la universitate,la
Sorbona.
Nu mai citisem niciodata asa ceva desi guitasem mii de carti pina atunci,aveam sa aflu
cealalta parte a lucrurilor,nestiuta,nebagata in seama,la care nimeni pina la el parea ca nu-
si culcase urechea.

159
Practic a fost ca o revelatie,ca si cind un medic oftalmolog a reusit sa gaseasca dioptriile
potrivite mie,dupa care nimic n-a mai fost la fel,tot ce gindisem si analizasem cadea in
fata acestor rationamente pe invers,vedeam alta dimensiune a lucrurilor,a vietii.
Am sfirsit rusinat sa recunosc ca avea dreptate,chiar nu aveau ce sa-i spuna acei
profesori,era genial,a stors de sens si de esenta toate lucrurile de la inceputul lumii pina la
sfirsitul acesteia.
I-am cumparat toate cartile,pe care le-am citit de mai multe ori pe fiecare in parte,fanii
circotasi,in frunte cu nevasta mea au declarat la unison ca avea o influenta nefasta asupra
mea,ca dupa ce eram nesuferit si increzut,devenisem imposibil,greu de digerat.
Poate ca aveau dreptate,ce mai conta ce spun cei din corul meu de contestatari,cind m-am
formalizat eu sa bag in seama ce spune gura lumii despre mine,ca s-o fac tocmai cind imi
descoperisem „maestrul”,chiar aveam nevoie de unul, cu care sa ma iau in coarne!
Ar fi multe de adaugat,ma rezum sa mai adaug raspunsul dat unei cunostinte la intrebarea
acesteia –daca il iubesc pe maestru?
Eu artistul cameleonic al raspunsurilor preambalate cu mult inaintea intrebarilor ce
incoltesc in mintea fanilor mei,am ramas putin descumpanit,nestiind ce sa raspund!
De ce?
Pentru ca iubirea in ceea ce ma priveste,a suferit mutatii atit de evidente incit nu stiu cum
se mai poate numi,daca se mai poate numi ceva pe acolo apropiat de iubire sau ma rog!

Daca ar fi s-o luam de la Adam si Eva,teoretic,n-ai cum sa iubesti pe cineva,la care orice
rind de tiparitura ai citi,iti spune fara menajamente ca esti prost,ca n-ai inteles nimic,ca
orbecai ca un fluture de noapte la o lumina palida si nu te poti desprinde de ea,ca ai viata
teleghidata ca o marioneta pe pasii facuti de altii,cu mult inainte ca tu sa mergi!
Sa iubesti pe cineva pentru ca scrie despre lucruri pe care ai impresia ca le stiai si tu,ca te
amuzi privind acestea in oglinda,in timp ce el le-a luat in serios si a stors de
sens,sensurile sub care credeai ca nimeni nu poate cobori.
Sa iubesti pe cineva care si-a permis luxul sa dea cu tifla peste bot la tot si toate,pe cind
tu trebuie sa respecti aceste nazbitii,ca si cind ele ar face parte din tine,te-ar reprezenta-
aiurea.
Sa iubesti pe cineva care n-a avur chef sa faca nimic si si-a bagat picioarele in ea de
munca,culmea,nesuferitul a si gasit femeia (unde si cum n-am idee) ,femeie care nu i-a
cerut sa faca nimic,l-a tinut si ingrijit ca pe un trintor,tocmai el care are despre femei o
parere de e mai bine sa nu stii.
Culmea nebuniei la aceasta martira,dupa o viata fara nimic din tot ce ni se cere de sexul
frumos,la trecerea in nefiinta a maestrului,in loc sa se bucure ca a scapat de chin,sa fie
recompensata de beneficiile care incepusera sa curga de pe urma acestuia (ca asa e
omul,mort sa te vada,ca au si inceput laudele) ,s-a facut ca s-a innecat,pe romaneste s-a
sinucis de dorul si din lipsa maestrului.
Sa iubesti pe cineva care a trait la Paris,in locul si timpul in care cei mai mari corifei ai
culturii mondiale isi frecau fundurile prin cafenele si bulevarde,prin teatre si
amfiteatre,fapt ce a facut ca orasul sa fie supranumit-LUMINA.
Iar el,ca un bondar sa-i biziie,sa-i ia in raspar,sa critice si sa blameze niste nume pe care
stiloul meu nici n-are curaj sa-i numeasca,culmea societatea,fie in timpul vietii,fie postum
sa-i dea dreptate -nenorocitului!

160
Sa iubesti pe cineva pe care societatea,contemporani sau dupa ce a murit,il cotau ca pe un
nebun,ciudat,insomniac si sa te inscri involuntar in rindul celor care il blameaza,nu-i
respecta opera,daca acele fituici cu nume de carti,pot fi numite carti sau pretentios spus-
opera!
Printr-o definitie clasica,m-am inscris fara legitimatie intr-un fan-club restrins al
discipolilor maestrului,ori un discipol n-are cum sa-si iubeasca maestrul din simplu fapt
ca acesta e unic,iar ei, o turma,mai mare sau mai mica, ce sorti de izbinda ar avea?
Orice ar spune si face,trestia va fi plecata,umila si firava in umbra falnicului
stejar,operele discipolilor,daca ar exista,n-ar avea cum sa fie judecate ca atare fara o
aluzie otravita, vis-a-vis de o influenta mai mare sau mai mica,a maestrului,evident.
Inregimentat fiind,n-ai cum sa mai fi tu insuti ci o copie mai mult sau mai putin reusita a
celui care,culmea,a cerut imperios tuturor,ca nimeni sa nu-l urmeze,sa nu-l bage in
seama,pentru ca stia care sint consecintele unei atari stari de spirit.
Culmea perversitatii la acest individ,caruia daca ar fi sa-i aplici dictonul biblic-nu
aruncati margaritare la porci-,ale lui sint otravite cu dublu efect,nu iarta nici pe arcas,nici
tinta acestuia.
In ceea ce ma priveste,relatia mea cu maestrul trebuie definita in felul urmator-eram
otravit cu mult inainte de a-l cunoaste,el n-a facut altceva decit sa-mi ofere hirtia de
turnesol,sa ma faca sa-mi citeasc singur PH-ul,dupa care e can-can.
Mai concret,n-am aderat la invatatura si conceptele maestrului rational,didactic,pentru ca
l-am descoperit la peste 40 de ani si nu ma mai puteam metamorfoza in eroii cartilor
citite.
Mentionez ca am avut rarul privilegiu sa citesc cartile potrivite in etapele potrivite,pur si
simplu eram ca el,pastrind proportiile,evident,in stare bruta iar maestrul m-a ajutat sa-mi
rafinez otravurile,care sa nu mai ucida clasic sau in piata publica,ci acasa.
Asta nu inseamna ca imensul respect ce il port maestrului sint generate de invidiile
enumerate mai sus-tot un schimb de otravuri in definitiv-ci pentru capacitatea uluitoare
de a metamorfoza in cunoastere elevata,toate lucrurile de la inceputul lumii si pina la
sfirsitul acesteia.
Deseori se minuna singur si se intreba ce-ar face altul de-ar avea cunostintele lui,dar n-a
vrut sa iasa in evidenta doar pentru atita lucru,numai ca nu se sfia sa declare dupa o vizita
ca a fost nevoit sa vorbeasca neintrerupt 3 ore,de frica sa nu fie nevoit sa asculte.
Oricit ar fi dracul de negru,il iubesc pe maestru!

N-am idee ce mecanisme si reactii,ce concluzii s-au nascut in mintea nevestei mele,poate
ca se linistise ca aveam in sfirsit casa noastra,important ca peste noapte subiectul copil
devenise de actualitate.
Vorbisem de posibilele adoptii precum si de faptul ca in copilarie la o vizita facuta in oras
cu mama sa,intr-un wc public a asistat din intimplare la crizele si singerarile unei femei
care facuse un avort ilegal.
Din spusele ei a fost o experienta traumatizanta,cu implicatii directe asupra posibilitatii
de a face copii,mai bine zis de a nu face,nu stiu cum a reusit sa treaca peste toate
acestea,important e ca am mers impreuna la o clinica din cartier sa facem testele care ne-
au confirmat ca amindoi eram apti sa procreem.

161
Dupa aceea am mers la fiul patroanei policlinicii care era medic ginecolog la Bucuresti,la
policlinica Titan,unde i-a facut Florinei o singura injectie in uter,instilatie si i-a mai spus
ca avea din nastere in uter un prag,potentialii spermatozoizi trebuiau sa sara peste acel
prag asemenea somonilor peste cascade cind se duceau sa-si depuna icrele.
Miracolul s-a produs,a ramas gravida,fusese atit de simplu,trebuia doar sa vrei si sa
incerci ca la loto unde nu poti cistiga daca nu joci.
La recomandarea Irinei am mers la Bucuresti la controale,Tirgovistea a fost si ramas o
gaura neagra in privinta calitatii medicilor de orice fel,faceam drumuri lunare si dupa 6
luni a trebuit datorita virstei noastre inaintate sa facem o ecografie
morfologica,tehnologie foarte avansata si scumpa in acele vremuri,sa vada medicul daca
totul era ok cu copilul nostru.
Stabilisem cu Florina ca ea sa nu afle sexul copilului si de asemenea daca era baiat sa-i
puna ea numele,de era fata eu.
Doctorita de la policlinica Polizu s-a dovedit extrem de buna si competenta,a hotarit sa
nasca prin cezariana si asa a aparut Diana,numita dupa zeita vinatorii la grecii antici,exact
in ziua si luna in care se nastea si tatal meu,pe 2-10-2003.
Am fost primiti acasa la Irina citeva zile dupa care ne-am intors acasa cu fata noastra.
Nu pot descrie in cuvinte ce simteam,ca sint recompensat,binecuvintat ca la 43 de ani si
la 10 dupa casatorie,cind nimeni nu mai credea,sa am copilul meu,punind atsfel capat
clevetirilor si insinuarilor,dind peste bot tuturor,in special mamei mele care nu a dat pe
afara de bucurie la aparitia Dianei,mai ales ca nu spusesem nimanui ca era gravida
Florina.
Am facut un patut micutei linga patul nostru dar Florina n-a acceptat ca odrasla ei sa nu
doarma linga ea,s-o simta cind avea nevoie de ea si asa am fost exilat din patul conjugal
definitiv si sechestrat pe canapeaua din sufragerie pentru todeauna.
Mai grav a fost faptul ca dupa ce nu i-a mai venit ciclul n-a mai vrut sa se culce cu mine
si pina cind a terminat cu alaptatul adica trei ani n-am mai avut contacte sexuale cu
nevasta mea-halucinant.
Oricum incepusem sa dorm la parter in apartamentul lui Marin,insa minciunile vecinului
meu oltean Gica,un sarpe veninos,invidios pe tot ce se putea,de la gradina care devenise
spendida si pina la aceasta cheie,asa ca l-a manipulat si determinat pe acesta sa mi-o ia si
sa i-o dea lui-clasic romanesc!
Eu oricum anticipasem mutarea si ma apucasem sa dotez uscatorul,sa-mi fac pat,sa pun
termopan la fereastra si calorifere,va deveni camera de refugiu,vitala si esentiala pentru
ca lucram pe schimb si nevoia de somn,odihna si liniste dupa infernul de la servici,
E drept ca am fost criticat tot timpul ca fugisem de responsabilitatile si greutatile de
noapte a cresterii copilului,ce sa-i faci,nimeni nu e perfect,l-as cita pe un coleg de servici
care spunea ca serviciul e mai important ca familia,ca daca nu mai ai servici,pierzi si
familia,profund,bravo domnule Gigel Ionita.
A urmat o perioada cu de toate,bune si rele,mergeam la Ploiesti, la METRO de unde
cumparam mai ieftin ca-n oras pampersii si cele necesare micutei,facind pe jos drumul de
la pod si inapoi,distanta de 5-6 km cu bagajele in circa.
Peste o luna ne decidem sa o botezam,hotarasc ca evenimentul sa aibe loc la restaurantul
Cina de pe bulevard,varul meu Virgil a decis sa-mi cinte gratuit la eveniment,declarind ca
regretase ca n-o facuse si la nunta.

162
A fost o petrecere restrinsa,foarte reusita,invitati fiind colegi de-ai nevestei mele de la
servici,a venit dintre amicii mei de la Cimpulung doar Dan-Grasu,amicul meu de servici
David,tatal si fratele nevestei cu copii,parintii si sora mea.
Dintre celelalte rude n-am invitat decit pe Cornelia care era datoare de la botezul
baiatului ei,n-a catadicsit sa vina,mai tirziu aveam sa platesc aceste polite varului meu
Puiu si vecinului Gica,care aveau amindoi cite doi copii si ma invitau la nuntile
acestora,i-am refuzat fara sa regret nimic.
Legaturile cu familia Dumitru devenisera din ce in ce mai strinse,ne faceam vizite
reciproce,sarbatoream impreuna zilele onomastice si de nastere a membrilor,precum si
Craciunurile si Pastele de asemenea eram tot impreuna.
Asa ca firesc,cind Diana a implinit un an si trebuia sa-i taiem motul, nu aveam de gind sa
pateasca ca mine si sa nu primeasca de la nasi macar o Eugenie sau o ciocolata,toata
viata,le propunem sa le fie ei a doua pereche de nasi,povestindu-le ca nasii ei se
impungeau deja de la botezul ei si aveau sa divorteze in curind.
Au primit cu entuziasm propunerea mea,am facut o masa in 4 la acelasi restaurant unde
facusem si botezul si desi le-am cerut sa nu vina cu nimic,i-au cumparat o pereche de
cercei din aur.
De atunci au fost extrem de generosi cu fina lor,tot respectul pentru acesti oameni pentru
banii,hainele si cadourile primite,cu care am ramas in bune relatii pina astazi,ne
respectam reciproc si nu ne considera o familie de ciudati cum ne rasfata ceilalti,mai ales
eu,evident.
De asemenea tot respectul pentru Florina,care s-a dovedit o mama de exceptie,si-a alaptat
fata la san 2 ani pina cind a inceput serviciul,acesta devenind imuna si sanatoasa pentru
tot restul vietii,s-a chinuit mai mult singura cu o rezistenta si tenacitate iesita din
comun,eu avind un servici obositor pe schimb,trebuind sa ma odihnesc suficient sa nu
cad in cuptor sau de pe macara.
Se schimbasera obiectivele,am inceput o serie de lucrari de reamanajare a
apartamentului,am dat jos tapetul,o munca ce s-a dovedit extrem de migaloasa si desi
eram impotriva noului moft al termopanelor am sfirsit prin a schimba toate ferestrele,usa
de la balconul mare si de la baie,precum si fereastra de la baie,sa nu mai vorbesc de
investitia imbracarii in termopan a balconului mic.
Mare parte din aceste investitii proveneau din riscurile mele la servici in
obtinerea,procesarea si vinderea cuprului,cu riscurile de care am pomenit deja.
Simteam ca perioada caratului cu circa si cu bicicleta se cam incheiasera,am demarat
obiectivul obtinerii carnetului de sofer,nu intru in amanunte cit si cum m-a costat,l-am
obtinut din a doua incercare,primindu-l efectiv pe data de 6-06- 2006,interesant,nu?
Cu carnetul in mina,proiectul masina a devenit de actualitate,am inceput cautarile prin
ziare si peste tot,m-am oprit la cea mai scumpa si bine intretinuta Dacie pe care
proprietareasa cerea 65 de milioane,enorm, tinind cont ca nu aveam nici un ban.
M-am imprumutat 50 de milioane la care am adaugat cite o sponsorizare nerambursabila
de cite 10 milioane fiecarei din familiile noastre,spre surprinderea mea mama n-a
comentat si a marcat banul,m-am ales cu o Dacie superba,argintiu-metalizat-02-DB-
YNA,obiectiv ce nu credeam ca se va realiza vreodata in existenta mea,ca tot ce avea sa-
mi aduca raminerea cu totul neprevazuta la Tirgoviste.
Viata noastra se schimbase mult in bine cu toate ca Florina n-a intrebat niciodata de unde
luasem banii si cum i-am inapoiat,a trebuit sa trec pe schimb si sa incerc sa ajung maistru

163
ca luam la lichidare doar un milion de lei,total insuficient pentru a supravietui,n-aveam
de ce sa ma pling pentru ca asa sint aproape toate nevestele de pe plaiurile mioritice.
Am declansat o campanie de fotografii a bobocului nostru,care se dezvolta frumos si
armonios,am facut sute daca nu mii,am umplut multe albume cu ele si usor pe nesimtite
au trecut doi ani si Florina trebuia sa se intoarca la servici,am decis de comun acord sa nu
dam fata la camin.sa cautam o bona sa stea cu ea.
Am gasit o fata Lili,care stia ca o caut,visase noaptea precedenta ca o voi pune bona la
fata mea,avusese un destin tragic la cei 35 de ani pe care ii avea.
Un medic nenorocit ii gresise diagnosticul de cancer la san si dupa ce i-a amputat unul a
lasat sa treaca 6 luni cind putea fi pus sub acuzare si i-a spus ca gresise,ca-i taiase sanul
degeaba,cu un cinism clasic romanesc.
Se pensionase pe caz de boala si-si crestea singura baiatul dupa ce barbatul ei o parasise
cind s-a imbolnavit,tot treaba romaneasca adevarata,traind in apartament cu parintii ei
care nu dadeau pe afara de grija unicei lor fice si a nepotului lor.
A urmat un an special,de trairi intense pentru aceasta femeie ciudata,cu calitati
paranormale,sa le spunem deosebite,intrind in contact cu teorile mele si mai ciudate
despre viata si moarte.
I-am dat sa vada filme,sa citeasca carti,reprezentative asupra tot ce o inspaiminta,am fost
antrenorul unei pasari cu o aripa frinta,desi eu si Diana o pierdeam,Lili a capatat
incredere in ea si si-a luat zborul dupa un an tocmai in Spania,unde a stat suficient de
mult ca sa-si ajute copilul sa termine chiar facultatea.
M-am bucurat pentru ea,am fost psihologul neplatit al acesteia,avea niste capacitati
extrasenzoriale de exceptie,putea sa vada ce culoare are aura fiecaruia si sa stie ce fel de
om este, cei cu care venea in contact,putea sa obtina prin concentrare,ce am inteles de la
Rica ce practica yoga,floarea de lotus,una din cele mai greu de obtinut proceduri pentru
initiatii din yoga.
A fost poate una din cele mai dotate fiinte cu antene speciale intilnite in viata mea,numai
ca o ingrozeau traducerile faptelor sale de catre mine,mai ales cind i-am spus ca nu fusese
straina de moartea doctorului care o mutilase,ce a fost gasit mort in biroul de la servici,cu
capul pe masa.
Cu toate serviciile facute pentru ea si ajutorul dat sa-si ia zborul, niciodata n-am reusit s-o
fac sa-mi spuna despre mine mai multe lucruri,todeauna am simtit ca nu sint un simplu
muritor,motiva ca e prea speriata de mine si ca nu putea intra in zona interzisa,oculta a
persoanei mele,cu toate insistentele mele.
Dupa plecarea lui Lili am gasit o grasa,buna gospodina,dar care la plecare completa de
prin dulapurile din bucatarie si debara cite ceva si pentru acasa,Florina a sesizat si dupa o
luna am concediat-o si am inlocuit-o cu o vecina din blocul de vis-a-vis,mamaia Katy.
A insotit-o pe Diana pina a trecut de 10 ani,deci peste 7 ani au petrecut impreuna,timp in
care n-a spalat o cana sau sa aseze o patura dupa ce se trezea fata,nu am ce sa-i reprosez,a
fost corecta,am ramas in relatii bune si are si astazi cheia de la apartamentul
nostru,preventiv.
Am platit aproape 200 milioane in toata aceasta perioada,fara ca familiile noastre sa se
autosesizeze si sa contribuie macar cu plata pe o luna,desi mama crescuse sorei mele 4
copii si in partea cealalta doua fete,ca sa nu mai vorbesc de achizitionarea
apartamentului,cind am avut de platit 240 de rate si de asemenea le daduse case in care sa
locuiasca fratilor nostri,pentru noi nu s-a deranjat nimeni sa ne plateasca o rata macar.

164
Asta face parte din norocul meu traditional,clasic,am mai pomenit faptul ca tatal meu
niciodata nu s-au simtit obligati sa bage mina in buzunar si sa-mi dea vreo suma
infima,indiferent unde ma duceam sau ce faceam.
Socrul meu ca sa pastreze echilibrul,a facut acelasi lucru,ma apropii de 24 de ani de cind
sint casatorit cu fata lui,traieste ca un motan de 18 ani,scapat de dictatura nevestei,e gras
si frumos,arata cu 12 ani mai tinar decit este,niciodata nu a scos din buzunar 50 de lei sa
ma jigneasca cu ei,desi are pensie mai mare decit mine.
Ca tacimul sa fie complet,fata lui cind se duce le acasa,umple sacosile sa-i hraneasca pe
toti,de parca pleaca pe munte,in compatatie cind venea la mine la tara si nu gasea nimic
de luat cu ea,ce sa-i faci,ma fac ca nu bag de seama,mai ales ca relatia cu cumnata sa e
suspect de buna,or fi stiind ele ceva,cu fratele ei n-am concurat niciodata,nu aveam nici o
sansa!
Cum era si firesc trebuia sa crestem imunitatea fetei noastre si am mers cu ea la
mare,drumul de debut a ingrozit-o pe Florina care a slabit 4 kg in acea noapte de pomina
spre Costinesti,ea n-a excelat niciodata in privinta admiratiei fata de vreo calitate de-a
mea,mai ales in privinta condusului masinii.
Pentru mine marea este sinonima Costinestiului,nu mai amintesc de ce,am umblat si prin
alte statiuni dar nici una nu respira misterul si fascinatia acesteia,dupa trei sezoane
consecutive,Florina a sabotat de atunci in colo sistematic orice tentativa de a mai merge
la mare,din motivul egoist ca ei nu-i prieste,poate ca simte ca pentru mine e vitala
prezenta acolo,Dumnezeu stie mai bine.
Partea proasta este ca Dianei i se cam estompeaza amintirile in privinta litoralului,vrea sa
mergem acolo,mi-am amenintat nevasta ca plec singur cu fata la mare,ma izbesc de
incapatinarea de catir si o manipuleaza pe fata si refuza oferta.
Asta nu inseamna ca in acest an 2017,cind se implinesc 30 de ani de la evenimentele cu
fata de la Cluj,nu ma voi duce singur sa sarbatoresc exact pe promontoriul de la
Forum,impreuna cu pescarusii aceasta perioada de gratie,de cind am renascut intr-o
forma greu de anticipat pentru mine si ceilalti,inaintea acelei intimplari ciudate.
Cind Diana a implinit 5 ani a mers la gradinita,situata spre norocul nostru la 30 de metri
de intrarea in blocul nostru,a fost usor pentru toata lumea,mai ales ca era un copil
cuminte si ascultator,cu toate ca acasa era zburdalnica si neastimparata.
Familia nasei ei trecuse de la magazinele second hand la noua moda-38-magazine cu
produse chinezesti de mare succes,care i-a schimbat brusc starea materiala si-a cumparat
masina noua,intr-o zi ne invita sa vedem terenul de la Teis pe care-l cumparase sa-si faca
casa.
Acolo n-am de lucru si le prezint inconvenientele acelui loc,situat cu fata in spatele altei
locuinte,atunci era iarna dar cind venea vara tot mirosul de la cotetele si wc-ul vecinilor
viitori avea sa le rasfete atmosfera,cu o imagine si miros ce le vor strica horoscopul.
Spre surprinderea mea m-au ascultat,desi cheltuisera o gramada de bani cu actele,l-au
vindut si au cumparat alta suprafata imensa de 1 hectar si 2000 metri,la strada,pe care au
dat un miliard si doua sute de milioane-suma imensa.
Sint chemat din nou sa-mi mai dau cu parerea daca acel loc mai avea vreun
inconvenient,nu eram convins ca in acel loc le va fi bine,nu m-am mai pronuntat,ezitarile
mele aveau sa se confirme peste 10 ani.

165
Ca un tavalug au si pornit sa construiasca vila de 10/10 metri,am pierdut finala
campionatului mondial de fotbal din Japonia pazind tevile de la gardul ce urma sa inchida
o parte din propietate care avea o dimensiune pe masura,50/50 metri!
Am prevenit-o inca de atunci ca se temea de pomana de alti hoti,ca o furau chiar cei de la
firma pe care o angajase sa-i construiasca vila,am banuit-o ca avea o relatie sexuala cu
patronul acesteia,Emil,ca prea inchidea ochii la multe furaciuni si costa enorm de mult
cea mai simpla lucrare,am decis sa ma fac ca ploua si sa nu-mi mai bag nasul.
Dupa care vine la mine in gradina sa-mi dea vestea cea mare,mai mare decit casa si
celelalte bune care i se tot intimplau,o intreb,mai mare imi raspunde!
Entuziasta imi spune ca se inscrisese la facultatea de psihologie,curs de zi de la
Pitesti,fara cea mai mica ezitare ii raspund ca facea cea mai mare prostie,lasindu-si casa
in constructie,afacerea si familia de izbeliste,ca sa-si hraneasca un orgoiliu de doi
bani,lipsa unei diplome universitare!
Indignata imi spune ca toata lumea o felicitase,doar eu criticasem tentativa,am mai
adaugat argumentelor mele faptul ca urma sa conduca 150 km pe zi,daunator sanatatii in
pioneze pe care deja o avea,i-am mai spus ca urma sa termine facultatea la aproape 50 de
ani,iar un potential viitor angajator daca ar avea de alege intre una de 20 si ceva de ani si
una de 50,ambele fara experienta,pe cine credea ea ca va alege?
A plecat imbufnata si cel putin 6 luni s-a facut ca nu ma cunoaste,predictiile mele
incepusera sa o muste dar era prea mindra sa renunte,mai ales ca localnicii spuneau de
vilele de linga ea ca e a doctorului,a inginerului,etc,despre a ei ce puteau spune,ca e a
inginerului,barbatul ei,in nici un caz,era opera,copilul ei de suflet,nu putea accepta asa
ceva.
I-a trecut supararea si intr-o zi vine si-mi spune ca ii trebuia la facultate o lucrare despre
un ciudat celebru si s-a gindit la mine si la maestru,mai ales ca-i rasfatam permanent cu
vorbele de duh ale acestuia.
Desi initial m-a deranjat incadrarea facuta maestrului,accept si ma pun pe treaba,a iesit un
material de exceptie,un eseu pe care ea l-a mutilat cum ii dadea bine ei,eu l-am dat sa-l
citeasca prietenului meu Cristi-Hasul,care l-a apreciat si l-a postat pe internet pe un forum
de discutii numit Despre Cioran.
Se intimpla pe 13 martie 2008,la citeva zile aveam sa primesc o recenzie de exceptie din
partea unuia numit Emil Iliescu,nu stiu cine este,cu mindrie va anunt ca peste citeva
saptamini va implini 9 ani de cind troneaza pe prima pagina,pe care n-a parasit-o
niciodata,printre nume grele ale culturii romanesti.
Este doctoratul meu in privinta maestrului,umilul meu semn de recunostinta pentru tot ce
a insemnat pentru mine,dintre toti fanii si amicii mei circotasi carora le-am dat materialul
sa-l citeasca,nu voi cita decit poate pe cel mai putin avizat si citit dintre toti,stiut e faptul
ca gura pacatosului adevar graieste.
Este vorba de Dan-Grasul care a spus ca nu e posibil sa fi scos singur asa ceva,ca am fost
ajutat de maestrul insusi,din lumea astrala,intrind in mine si ajutindu-ma sa-i prezint
lumii si fata lui umana,nu cea de ciudat cum il rasfatau toti.
Nu ma pronunt,profanii n-au nici macar dreptul sa o faca,cei care cunosc opera
maestrului si citesc materialul meu o pot face,sansele in aceasta privinta tin de domeniul
utopicului-desi nu exclud si aceasta ipoteza.
Sa nu credeti ca drumurile mele la Cimpulung s-au rarit dupa casatorie si mai ales dupa
aparitia Dianei,au ramas constante cautind acelasi lucru,sa ma intilnesc cu

166
Claudia,pretextul fiind exprimat ideal de niste versuri si de faptul ca asa ma tragea
ata,cum profund spune intelepciunea populara.
Eu n-o mai iubesc dar ma-ndeamna,
Din vremuri un vechi obicei.
Sa trec in amurguri de toamna,
Prin dreptul ferestrelor ei.
In concluzie dupa 25 de ani de pelegrinari,fara ca nimic s-o anunte,intr-o dimineata pe
celebrul bulevard Pardon dau nas in nas cu ea,se ducea la servici,era neschimbata,s-a
facut grena la fata,ca de obicei,am schimbat 10 cuvinte dupa care a plecat lasindu-ma fara
reactie,ca un parmac in mijlocul strazii.
Abia dupa 6 luni de la intimplare mi se lumineaza in sfirsit cipul,spre rusinea mea care
ma consideram un tip inteligent,si-l sun pe Rica sa-mi faca rost de numarul ei de telefon.
Sa fac o precizare suplimentara,eram intr-o tentativa de reactivare a prieteniei mele cu
acesta,dupa o pauza publicitara de 30 de ani.
Acesta se executa si -mi da numarul ei,o sun si ii spun ca am reusit extrem de usor sa dau
de ea dupa o lunga asteptare,a deranjat-o tonul si abordarea mea si i-a sarit imediat in
ceafa lui Rica,cerindu-i explicatii.
Acesta a linistit-o imediat,spunindu-i ca nu mai eram mocofanul pe care-l stia ea,sa nu fiu
in stare s-o sarut,ca sa nu mai vorbim de faptul ca-mi spunea in poenita ca nu mai e
virgina si eu dormeam pe mine,nu c-ar fi stiut Rica aceste amanunte,sau cine stie,poate le
cunostea!
I-a explicat ca devenisem un tip arogant,agresiv si nesuferit,influentat si mai grav de
maestru si i-a dat mina libera sa faca ce vrea,fara sa-l mai urecheze pe el cu ceva,in
traducere libera isi lua mina de pe mine.
A urmat o perioada de aproximativ 5 ani de cea mai intensa si profunda relatie
spirituala,intelectuala,la cel mai inalt nivel traita de mine vreodata cu cineva, pe o
perioada atit de lunga.
Gindea si simtea la fel ca mine,am incercat sa compensam timpul pierdut,sa-l condensam
in schimburi la cel mai inalt nivel,mai grav, aveam sa aflam din intimplare ca sintem
nascuti in aceeasi zi si luna,respectiv 6-06,ea fiind cu 7 ani mai mica.
Pentru ea reintilnirea cu mine se poate compara cu ce a insemnat Costinesti 1987 pentru
mine,o revolutie,era ca si mine un butoi cu pulbere cu fitilul aprins,aceiasi timida si
complexata,cu ochii ei superbi albastrii-verzi numai in pamint,catalogata si pusa la zid ca
ciudata.
N-am respectat dictonul potrivit caruia o femeie daca are o parere proasta despre ea, sa nu
i-o schimbi,pentru ca aveam nevoie de un partener spiritual pe masura,ea se incadra ca o
manusa in acest rol.
Intr-o perioada relativ scurta larva care vegeta de-o viata in aceasta ipostaza,s-a
transformat ca in poveste in fluture si si-a luat zborul,mai concret datorita interventiilor si
explicatiilor mele,desi avea carnet de conducere ii era frica sa sofeze,a luat lectii din
nou,si-a cumparat Matiz si merge fara probleme.
Locuia intr-un apartament igratios de doua camere la Rotunda,si-a cumparat casa fara sa
vinda apartamentul si s-a mutat intr-un cartier select,la servici,pe strada si printre
cunoscuti si prieteni era de nerecunoscut.

167
Lucreaza la CAR-ul din invatamint,unde ocupa functia de director economic,dupa
revolutie si-a completat studiile,s-a recasatorit cu un inginer care lucreaza la uzina auto
de la Mioveni si au impreuna un baiat Radu.
Apoi,natural,firesc a izvorit din senin un flux poetic concretizat in multe poezii,mare
parte dedicate mie,de o frumusete si inocenta aparte pe care le primeam sub forma de
mesaje,ce veneau destul de des.
Ca sa va faceti o imagine intr-o luna de februarie le-am numarat si doar eu am trimis
200,primind mult mai multe,n-am facut o medie zilnica.
In toata acesata perioada Marinus de care v-am mai spus si care partcipa alaturi de mine
la toate evenimentele vietii mele,ne faceam cadouri de zilele onomastice,ea mai scumpe
eu mai subtiri,facea din prajituri si torturi adevarate opere de arta,are o memorie de
elefant,reproducea texte intregi din cartile si poezile apreciate de amindoi.
Cu toate ca de la virsta de 42 de ani nu i-am mai spus nimic esential,devenise ca un
bumerang pe care nici nu puteam, nici nu vroiam sa-l arunc.
Evident ca stia de Claudia si de drumurile facute de mine s-o intilnesc,asa ca am rugat-o
pe aceasta din urma sa adune poeziile intr-o carte si o voi ruga pe Marinus sa-i faca
grafica la o parte din ele.
Aceasta n-a primit cu entuziasm propunerea mea,a criticat cu vehementa valoarea
poeziilor,spunind despre ele ca sint naive si proaste,insa de gura mea s-a executat fara sa-
si dea silinta prea tare.
Am facut greseala sa le intilnesc pe amindoua la Tirgoviste cind a venit sa-si ridice
desenele,amindoua erau curioase si furioase si s-au luat in coarne, eram ca un releu intre
doua borne puternice,mai,mai sa fiu prajit,ca de perpelit am fost de Marinus care lipsita
de eleganta,ca sa nu spun nesimtita o tot intreba pe Claudia daca stia de amantele ,mele
dinainte de casatorie.
Lui Rica nu i-a picat bine reintilnirea noastra,cred ca regretase ca o intermediase,mai ales
ca in urma cu 25 de ani nu ezitase sa faca tot ce trebuia sa nu ne intinlim.
Am vorbit mult cu Claudia despre el,cu care spunea ca avusese o relatie platonica,insa
cred ca era mai mult,ii lua apararea si incerca si ea sa ne apropie,sa redevenim prietenii
de altadata,incercare care cam esuase.
Nevasta lui Silvia avea ceva ciudat,ocult in ea,ca sa poarte un nume am facut-o din prima
vrajitoare mai ales ca Rica devenise un pres,o leguma care se executa fara sa comenteze.
Intr-una din vizite,cind ramineam la ei peste noapte si ea era schimbul doi,Rica insista sa
trecem pe la ea la servici,asistenta la pneumologie,inainte sa mergem in oras,n-am inteles
bine de ce,insa cind am ajuns acolo a inceput un interogatoriu agresiv,unde mergeam,cit
stateam acolo si cu cine ne intilneam.
La inceput mi s-aparut o gluma buna,insa cind am vazut-o cu ochii sticlind de furie la
tonul meu zeflemitor cind ii spuneam ca nu stiu nici unde mergem,nici cit stam, nici cu
cine ne vom intilni,ca nu eram Nostradamus.
Au primit vizita celui mai bun coleg si prieten din facultate,ce era din Constanta si
impreuna cu acesta povesteau ca atunci cind erau studenti gazda lor o femeie tinara,buna
si generoasa ii alerga prin casa sa le ofere bonusuri sexuale,iar ei nu stiau cum s-o mai
evite.
Toti ascultam siderati,cum puteau sa povesteasca asa ceva de fata cu nevestele,cea a
colegului,o pleznitoare,incepea sa inteleaga mai multe,la baliga moale putina apa ii
trebuie,mai patisera si altii rusinea asta,nu dam nume.

168
Ii spuneam Claudiei ca prietenul nostru nu emitea nimic dupa 30 de ani de yoga,tavaliti
cu curul pe saltea,ce trebuiau dupa opinia mea sa-i aduca profunzime,complexitate,sa te
faca sa-ti sara singura caciula din cap.
Aceasta il apara sunind ca poate face deliberat acest lucru,sa se camufleze,protejeze de
fortele oculte,rezultat al pregatirii yoghine.
I-am raspuns ca ochii sint ferestrele sufletului,nu le poti trage jaluzele,prietenul meu avea
o privire de maidanez cu o laba rupta,cit ar fi fost el de specialist nu se putea ascunde de
mine.
Ce sa-i faci asa patesc majoritatea barbatilor adevarati,ce cauta sa se inalte
spiritual,fiecare in felul sau,avem privilegiul deloc intimplator ca linga noi sa creasca fara
sa stim de cele mai multe ori o femeie oculta care sa ne mai taie din aripi,sa nu ne luam
zborul prea sus.
Din dragostea ciudata a celor doua dive,Claudia si Marinus,pentru mine,in care fiecare
dintre ele isi revendicau intietatea in privinta aportului la descoperirea si formarea mea,au
inceput niste lupte aprige cu arme neconventionale,aveam sa intru in niste intimplari si
experiente pe masura.
Marinus n-a digerat dedicatiile poetice slabe ale Claudiei si s-a pus pe treaba si a compus
peste 100 de poezii,o combinatie din Marin Sorescu,pe care stia ca-l ador si Cioran,erau
foarte reusite,mult mai bune ,profunde si complexe decit ale Claudiei,i-am facut o
recenzie a acestora,nu i-a placut ce am scris si a mai compus o serie din care doua sint
geniale in privinta criticilor.
Ca sa fiu explicit aceste doua opere contin esenta criticilor de la toti fanii de cind m-am
nascut pina astazi,de cite ori mi se urca fumurile la cap,citesc aceste doua poezii si ma
desumflu imediat.
O intimplare banala avea sa schimbe totul in ceea ce ma priveste,toate
rationamentele,criteriile si relatiile cu femeile avute de-a lungul timpului aveau sa pice ca
piesele unui joc de domino,in urma acestei revelatii, pretentios spus.
Mai concret Claudia participa alaturi de sot la un chef si-mi trimite un mesaj de pe un
numar necunoscut si ca se numeste Iulia,n-am stiut de la cine era mesajul,cer lamuriri
suplimentare,si-mi spune ascultind siderat ca era dublura ei,ca dintodeauna fusese rupta
in doua,culmea avea chiar telefon separat pentru Iulia!
S-a invirtit si cerul si pamintul cu mine,am resetat tot de la inceput,mai ales in relatiile cu
femeile,in urma carora ma credeam un mic tarzanel,plin de calitati, eu care nu fusesem
niciodata prea frumos,destept ma consideram in surplus cu toate ca turma contestatarilor
era si ea pe masura!
Nu cumva atunci cind avusesem moartea clinica si nea Coste n-a avut de lucru si m-a
intors de pe topogan am venit la pachet ca bonus cu niste calitati de care eu nu eram
constient,stiam deja ca nu ma intorsesem cel care plecasem?
Nu cumva acel ceva special avea darul sa atraga si sa creeze o punte de legatura intre
femeile rupte in doua,nu cumva eram catalizatorul ce impaca sau aplana lupta,conflictele
dintre ele si „ele”,ca erau prea multe si apartineau unor categorii sociale si
profesionale,mult peste nivelul meu?
N-a fost usor sa accept ca de fapt nu eram cuceritorul destept,frumos si viril care ma
credeam si ca de fapt eram folosit,mai ales ca de-a lungul vremii,cu o exceptie nu
facusem mari eforturi sa le cuceresc si cadeau ca spicele de griu in cearceafuri,de multe
ori ma alegeau cum alegi un bostan din gramada,cu diferenta ca ele stiau,simteau ce vor.

169
Am facut urgent o lista sa privesc ansamblul, nu la bucata,sa-mi dau seama ce aveau in
comun aceste femei,desi erau atit de diferite ca aspect,profesie,pregatire,felul relatiei,sa-
mi dau seama ce nu era in regula cu ele si de ce nu,cu mine.
Oricit as fi supralicitat eu calitatile mele,eram un simplu lacatus ce lucram la otelarie,n-
aveam casa,bani studii,masina,locuiam in camin sau o garsoniera liliput,calitati
pragmatice care normal ma trageau in jos insa mai aveam ceva care ma scotea in
fata,facindu-le sa treaca peste primele aspecte.
Sa termin cu analizele generale si sa revin la cele doua dive,intre care ma bagasem
deliberat ca intre doua butoaie cu pulbere cu fitilul aprins,le provocasem deliberat una
impotriva celeilalte,bine n-aveam cum sa ies din clinciul asta.
Rica daca ar citi aceste rinduri si-ar freca miinile de bucurie,ma prevenise de multe ori ca
nu faceam bine sa provoc oamenii,sa-i fortez scoata ce ascund sub pres,ca ma va costa
intr-o zi faptul ca eliberez energii neconventionale ce se vor intoarce impotriva mea.
Numai ca nu puteam sa ma abtin,asa eram facut,din asta traiam si cu asta ma hraneam,era
un risc asumat de altceva,altcineva din afara mea,poate ca si eu sint rupt in doua ca divele
pe care le atrag,desi e impropriu sa nu spui de un geaman,ca zodie si nu numai ca nu e
rupt macar in doua!
As putea vorbi ore in sir de calitatile si ciudateniile celor doua femei analizate,carora nu
le reprosez nimic,dimpotriva sint incintat de privilegiul ca le-am cunoscut.
Voi face un mic istoric al fiecareia,cu exemple care sa-mi confirme speculatiile,fara sa uit
de prezumtia de nevinovatie acordata atit lor ca si mie,ca am interpretat in mod eronat
niste evenimente si intimplari absolut normale.
Voi incepe cu Marinus,nascuta ca un copil exceptional,dotata,inteligenta,artista,in anii 3-
4 de liceu era presedinta comitetului de elevi la Ienachita,vorbea la telefon cu Ileana
Vulpescu,pe care o cunoscuse la un simpozion si actrita Maria Ploae i-a citit o poezie la
deschiderea unui eveniment cultural.
La terminarea liceului a vrut sa dea la Arte Frumoase,insa parintii n-au lasat-o si au
obligat-o sa dea la ASE,unde a refuzat sa intre si au angajat-o merceolog la METEX si ca
tacimul sa fie complet au obligat-o sa se marite cu un coleg de servici,mult mai in virsta
ca ea.
Acesta avea si el problemele lui,fusese dat la orfelinat de mama lui in timp de pe fratele
lui il oprise acasa,crescuse ca un salbatic,plin de ura si furie,in seara dinaintea nuntii a
petrecut-o cu amanta,devenind cireasa de pe tort care a rupt-o in doua pe Marinus.
Cu puterea mintii,ca sa-l pedepseasca pe viitorul sot,i-a blocat penisul pe care acesta l-a
folosit ca aparat de pisat,timp de un an,normal acesta a intrat in depresie stiind cum era si
cum ajunsese,s-a apucat de bautura,tinta evident fiind ea.
L-a deblocat pentru ca vroia copii,a si nascut doi,primul cu probleme de auz,al doilea l-a
facut cu un admirator ce a devenit un scriitor bun,a simtit ca e copilul sau, a intrebat-o si
a negat cu violenta adevarul,desi se culcase doar odata cu el,motiv pentru care omul s-a
retras intr-o minastire.
S-a ingrasat deliberat sa nu mai fie atractiva pentru barbati,a inventat un exemplar
imposibil de care s-a indragostit si caruia ii varsa in cont toata dragostea de care era
capabila,pina cind de nicaieri am aparut eu care se potrivea prototipului,tinta imaginara
exista in realitate,ce putea cere mai mult.

170
Simtea,stia lucrurile,daca chiar nu le provoca inainte sa se intimple in realitate,stia
dinainte cind sint bolnav sau sufar de ceva,putea deochea pe oricine,odata pe prietenul
meu Grasu care era pe la mine l-a facut varza,vomita si ii era rau de nu stia de el.
L-am linistit spunindu-i ce i se intimplase,chiar l-am dezdeocheat,ca sa nu mai spun ca pe
fata mea Diana despre care spunea ca s-a rugat divinitatii sa mi-o dea,deci se credea
coautor,trebuia sa ocolesc la mare distanta de ea,ca cu greu reuseam s-o pun pe picioare.
Voi da doar doua exemple din multitudinea de cazuri cind ma minca in cur si o provocam
si o faceam sa plinga,evenimente pe care puteti linistiti sa le considerati exces de
imaginatie,pentru ca in mod normal acestea sint putin credibile.
Eram la otelarie si a trebuit sa plec in alta sectie in cautarea unui sac cu dero,dat pe
bonuri,plec cu bicicleta si la dus trec printr-o balta mare cu apa de ploaie pe strada,trebuie
facuta precizarea ca era murdara si nu vedeam peste ce trec.
La intoarcere imi propun sa trec pe alta strada, sa evit acel loc,insa ceva sau cineva mi-a
blocat efectiv mintea,desi m-am opus si luptat cu acea entitate,n-am putut sa merg pe alt
traseu,am trecut tot prin acea balta unde era o gura de canal descoperita ce-o evitasem la
venire,am intrat direct in ea si am cazut in cap,intorcindu-ma la sectie ca scapat ca dintr-
un film horor,plin de singe.
Am motivat ca ma lovisen cu capul de o teava pe care n-o vazusem,mi-am chemat
oamenii din subordine in gradina,unde am facut ca un parastas,multumind divinitatii ca
scapasem totusi ieftin.
Al doilea exemplu s-a petrecut cind o duceam ocazional la ea la tara la Lucieni si in
masina imi tot vorbea si-l lauda pe un prieten de acolo,un inginer ce lucra la
RAR,exemple care vroia sa-mi demonstreze cit de mult o iubeau cunostintele ei,eu o
reped si o jignesc spunindu-i ca n-o iubea nimeni,ca de fapt ea ii facea sa o iubeasca,fara
ca ei sa stie de ce.
N-a trecut mult timp si sint oprit pe strada cu Dacia,nu trebuie sa fi profet sa pricepi ca de
RAR,asa ca sint obligat sa apelez la ea si prietenul ei sa recuperez talonul,luat pentru
niste motive ridicole-aveam portierele la masina ruginite pe interior,motiv de cascadorii
risului,replica mea acida m-a costat 10 milioane,amenda service-ul etc.
Claudia s-a nascut un copil ciudat,care vedea lucruri inaxcesibile celorlalti,chiar avea in
curte un copac cu care vorbea si comunica.parintii ingrijorati si exasperati i-au taiat
copacul,provocind o drama cumplita in existenta ei,eveniment caruia chiar i-a dedicat o
poezie.
Cind a crescut si devenit adolescenta,tatal ei i-a pus mina pe un sin,a fost ingrozita de
gestul acestuia care avea sa moara peste putin timp,deloc intimplator spun eu,intr-o
explozie la servici.
Deci, o viata intrega de frustrari si inchistari,fara sa poata comunica cu nimeni,care sa
inteleaga ceva din cele care i se intimplau,au fost conditiile in care am reaparut eu,care
intelegeam totul,in plus explicam petele negre si neintelese din viata ei.
Ce putea spera mai mult,chiar a compus o poezie in care spune ca am scapat-o de rusinea
de a fi nascuta in zodia gemeni,ba chiar a ajuns sa se mindreasca cu acest lucru.
Deci am dat cep la toate energiile,bune sau rele,care fusesera adunate o viata intreaga in
interiorul ei,eveniment ce putea fi comparat dupa cum am mai spus cu revolutia creata in
mine de fata de la Cluj.
In aceste conditii a aparut acea confesiune ca era rupta in doua,ca sa reziste la multiplele
incercari avute de-a lungul vietii,ce poate parea banala la prima vedere,pentru ca toti

171
sintem rupti in cel putin doua parti,dar in procente diferite,pentru noi doi ca eram gemeni
nu parea grav la prima vedere.
Despre Claudia o fata blonduta cu ochii albastrii-verzi,care merge cu ei in pamint si se
roseste violent la primul semn,citind cele ce urmeaza poti fi luat drept nebun,fara
probleme,numai ca nimic nu e ceea ce pare.
Trebuie sa precizez si in cazul acesteia ca si pe cealalta o provocam sa scota tot ce era
mai bun in ea si obtineam ce era mai rau,ca asa e in tenis,voi incepe cu o situatie cind
trebuia sa mearga la socri,in Buciumeni,pe linga Fieni si-mi propune ca la trecerea prin
Tirgoviste sa opreasca citeva minute in autogara si sub pretextul ca vrea sa cumpere niste
flori,sa ne vedem si vorbim citeva minute.
Eu eram la micul dejun cind am primit mesajul si eram hotarit in proportie de 90% sa nu
ma duc doar pentru atit la autogara insa din senin a picat de pe perete un suport in care
nevasta mea tinea niste linguri de lemn.
Am sarit ca ars si am plecat,am jucat scenariul propus si cind am ajuns acasa am primit
mesajul ca-i placuse bucataria mea,desi nu fusese niciodata la mine acasa,mi s-a zburlit
parul pe spinare brusc,fara cuvinte!
In alta ocazie cind o suparasem m-am dus cu masina la o benzinarie de linga casa si l-a
intoarcere mi s-a rasturnat acel bidon,linga mine in masina,din nou comenzile mintii mele
au fost preluate de o forta ciudata si m-am aplecat din mers sa ridic acel bibon si am intrat
cu masina intr-un TIR care stationa pe dreapta,alte daune,cheltuieli,din nou fara
comentarii.
La ziua noastra 6-06 se hotaraste sa-mi faca o vizita la Tirgoviste,care era botezul
primului drum lung singura in masina pe care recent o cumparase,stam de vorba in
gradina mea si ma roaga s-o las singura 10 minute,cind ma intorc imi spune ca o sunase
fiul ei,spunea ca nu stia nimic de ea,ca o “vazuse”undeva intr-un parc,era fericita dar ii
curgeau lacrimi pe obraz,semn clar ca aschia nu sare departe de trunchi!
Daca tot vorbim de fiul ei intr-alta ocazie cind treceam prin oras spre Bradet,tenisul de
cimp incepuse sa-si arate coltii,cu un an in urma un prieten Capana imi intermediase sa
ma internez la Pucioasa sa-mi tratez ciolanele care incepusera sa dea semne de uzura
avansata,un alt prieten Damaschin imi aranjase internarea la acest Bradet,spital grozav de
recuperare,locul nasterii lui Tatiana,amica mea din liceu.
Cum spuneam la trecerea prin Cimpulung ne intilneam – jumatate de ora la cofetaria
Iepurasul din centrul Cimpulungului,la intoarcerea acasa fiul ei o intreaba de ce-si pusese
lentile de contact verzi,cind el o stia de-o viata cu ochii albastri.
Eu ii spusesem ca de cite ori ne intilneam i se faceau ochii verzi ca de sarpe sau
vrajitoare,dar nu ma credea,acum ii confirma chiar fiul ei acest lucru.
Barbatul ei se incurcase cu o colega la servici si cind avea nevoie sa i se puna picaturi in
ochi apela la ea,numai ca simpatica lui nevasta a “vazut”acest lucru,pun ghilimele si la
figurat,a aflat tot de nicaieri numarul de telefon al acesteia si a sunat-o amenintind-o sa-i
lase barbatul in pace.
Acesta a tabarit pe colegii sai ca-l turnase nevestei,toti au negat,saracii spuneau adevarul
dar n-au fost crezuti!.
Cu alta ocazie imi povesteste ca avusese un vis,o revelatie,niste trairi intense concretizate
printr-o muzica divina,numita de ea muzica stelelor.am luat-o in ris si nu dupa multa
vreme traiesc si eu asa ceva,niste stari halucinante,in care cuvintele sunt de prisos.

172
Numai ca dupa citeva zile,vara fiind am inceput seara sa tremur virtos ore in sir, dupa
care transpiram abundent la fel ore in sir,am rezistat eroic citeva zile n-am incotro si ma
prezint la spitalul de boli infectioase,ca aveam si febra puternica.
Aici timp de o saptamina o brava doctorita care nu intelegea nimic din ce mi se
intimpla,s-a straduit cu tot ce stia ea mai bine sa afle ce cauza acele simtome,ca sa nu mai
amintesc cite tratamente pastile si analize am facut,important ca la externare pe bilet
scria-fara diagnostic!
Am acuzat-o direct ca de la ea mi se tragea,ca fusesem stors de putere din punct de
vedere energetic,ca ma daduse peste cap si numai rezistenta mea nativa de mocan ma
salvase,evident ca nici usturoi nu mincase,nici gura nu-i mirosea.
De asemenea mi se pareau curioase deplasarile in strainatate,anuale,in Suedia,Grecia
Italia,la Paris,la mare,putin cam ciudate pentru un amarit de CAR din invatamintul
cimpulungean.
De asemenea o mirosise unul Moise,daca numele era real,o persoana oculta cu care se
lupta pe calea undelor speciale,ca apoi sa-mi spuna ca fusese contactata de masoneria
feminina (nici nu stiam ca exista asa ceva) .
Dupa destainuirea ca era rupta in doua,ceva s-a rupt si in mine in ceea ce le privea pe
amindoua,trebuia sa fac ceva,numai ca nu puteam sa le arunc pur si simplu,erau ca un
bumerang,se intorceau impotriva mea,asta nu insemna ca pina atunci erau de partea
mea,pur si simplu eram folosit.
Am incetat sa mai comunic cu Claudia,a inteles fara cuvinte decizia mea,numai ca peste 6
luni de absenta in momentul cind eram in spital internat,pentru niste probleme despre
care urmeaza sa pomenesc,fara nici o explicatie ma intreaba intr-un mesaj cum stau cu
sanatatea.
Era clar,monitorizarea nu incetase si nu va inceta niciodata,mi-o declarase singura ca in
perioada de 25 de ani cind nu ne mai intilnisem era cu antenele pe mine,am primit ultima
strofa edificatoare a tot ce reprezenta cortina asupra scenei pe care eram decis sa o trag.

Esti atit de aproape si-atit de departe,

Sufletul meu ti s-a deschis ca o carte.
Vibreaza,il simti?nu-s basme si nu sint povesti,
Atit de departe si atit de aproape imi esti!

De ziua lui Marinus,in februarie,chiar peste citeva zile cind scriu aceste rinduri,nimic
intimplator,i-am dat sa citeasca drept bonus jurnalul meu scris de mina,pina cind
ajunsesem cu el in momentul insuratorii.
A ramas cu gura cascata de sinceritatea cu care ii spusesem tot ce mi se intimpla,fara s-o
mint cu nimic,de multitudinea evenimentelor de tot felul ce mi se intimplase,nu intelegea
cum era posibil asa ceva,ca ei nu i se intimplase mai nimic elocvent toata viata.
I-a transmis Claudiei ca-mi scriam memoriile si aceasta l-a pus pe Rica sa tatoneze
terenul si eu m-am facut ca nu-mi dau seama la oferta acestuia sa-mi transcrie electronic
jurnalul,dupa ce l-am transcris singur i-am facut o oferta sa vina la Valeni sa-l
citeasca,fara sa i-l dau efectiv sub pretextul ca el si de dadea o basina,obligatoriu ii
spunea nevestei despre ea.
La 6-06-

173
 2015 sint chemat de Marinus sa ma felicite de ziua mea,n-a inteles nimic nici din jurnal
si nici de hotarirea mea,i-am cerut fara menajamente sa inceteze sa se mai gindeasca la
mine,s-a zvircolit ca un sarpe otravitor sa faca ceva sa nu inceteze relatia cu mine,stia ce
pierde,eram folositor.Urmeaza sa afle in curind de propunerea ca sa fie utila cu talentul ei
in acest jurnal,sa faca grafica acestui regal de poezie,despre care sint convins ca v-ati
mirat.Urmeaza poeziile Claudiei,de o candoare si frumusete aparte:

Strainului din inima mea

Bob cu bob cules-ai ale lumii basme,

Fruntea ta-i tesuta cu alese taine.
Enigmatici ochii,un ocean de stele,
Semenii se-ntreaba,ce se-ascunde-n ele.

Am fost in Olimp,sa-i intreb pe zei,

De ti-au dat puterea sa te-ntreci cu ei.
Muritor de rind,sigur tu nu esti,
Cind te vad,eu cred numai in povesti.

Intr-o noapte blinda,cu sclipiri de zina,

Am urcat la ceruri,pe-o raza de luna.
Sa vad de vreun astru,iti e ruda oare?
Sa-nteleg misterul,de unde apare?

Chiar si in Infern,fost-am intr-un vis,

Caci,poate vreun inger ce din Paradis
Izgonit a fost,de prea multe rele,
S-a intilnit cu tine si ti-a dat putere.

Mintea mea cuprinde cele patru zari,

Cautind raspuns de prin departari.
Pasari calatoare,valul inspumat,
Stihuri si poeti...am tot intrebat.

Suflet calator,vrind un strop de-odihna,

Poposeste-o clipa,pe-o pajiste lina.
Si pe iarba moale,stind sub un copac,
Cer,pamint si soare,au venit la sfat.

Si in mare taina,eu am prins de veste,

Cind si cum tesuta,fost-a ta poveste.
Dar legamint facut-am,la ceas de reverie,
Ca sufletul meu singur,sa taca pe vecie.

174
Umbra

Abia pasesc in urma ta,

Dar simti ades prezenta mea.
Nu ma observi,ca ti se pare,
Iti zici,si-ti vezi de a ta cale.

Pe tainice poteci te insotesc,

E liniste,doar pasari ciripesc.
Te stiu,sunt fericite ca te reintilnesc,
Pe limba lor,le aud,ele-ti vorbesc.

Rog pasarelele,in gindul meu,

Sa nu iti spuna ca te urmez si eu.
Purtata sunt,ca-n vis,de umbra ta,
M-ascund si eu,mi-ascund si umbra mea.

Feeric e tabloul,te-asezi ling-un izvor,

Izvor de apa vie,ce susura de dor.
De-o calda stralucire,tu esti inconjurat,
Emani atita pace,dar pari ingindurat.

Surizatoare fata,de raze esti scaldat,

In meditatie esti,profund tu scufundat.
Atit de linistit,a lumii-ntelepciune,
Se pare c-o gasesti,fara nimic a spune.

Lipita de-un copac si tot privind la tine,

O vraja neinteleasa vine usor la mine.
Simt ca plutesc,totu-i atit de viu,
Totul un alt sens are,pe care eu nu-l stiu.

Tirziu,cind ma trezesc din reverie,

Nu mai esti la izvor,dar nu ma simt pustie.
Adesea vin pe tainice poteci,
Ceva ma cheama,chiar daca tu nu esti.

Pasarile-mi spun,asa pe limba lor,

Ca vei veni cindva,ti se va face dor.

175
Am incetat sa sper,ca-ti va fi dor de mine,
Veni-vei la izvor,sa te cunosti pe tine.

Abia pasesti in urma mea,

Dar simt ades prezenta ta.
Nu te observ,ca mi se pare,
Imi zic,si-mi vad de a mea cale....

Increderea in sine

Urita si cu suflet bun,

Mi-a zis odata un strain.
I-am spus ca stiu si am zimbit,
Dar soarele si luna au auzit.

Si soli trimis-au,de s-au intilnit,

Au stat la sfat acolo,in zenit.
Si au urzit,ca de pe ochii mei,
Sa se ridice valul,eu sa ma vad cu ei.

In miezul unei nopti aud doar soapte,

Luna ma cheama pe malul unei ape.
Si-n luciul ei,din care ies scintei,
Incep sa ma vad cu ochii mei....

Cind dimineata soarele rasare,

Ma prinde-o raza chiar de cingatoare.
Si in covorul argintiu de roua,
Ma oglindesc doar eu,femeia noua.

Eu nu-a urita,strainul e de vina,

Orice femeie e-n felul ei o zina.
Si,de mai are si sufletul bun,
Sa n-o iubesti,sigur ai fi nebun!

176
Regasire

De cind ma stiu,ca-s o tacuta,

Mi-au spus prieteni,cunoscuti.
Dar n-au stiut cum sa patrunda,
In taina ochilor pierduti.

Pierduti au fost si ochi si suflet,

Pe o poteca de demult.
Intr-un hatis al unui cuget,
In labirintul din trecut.

Dar intr-o zi,din intimplare,

La poarta inimii ai batut.
Destinul mi te-a scos in cale,
Sa-mi aduci sufletul piedut.

Cindva,eu te-am iubit pe tine,

In viata asta,in alte vieti.
Dar si tu m-ai iubit pe mine,
Mi-au spus si ingeri si poeti.

Si sufletul se oglindeste,
In ochii mei,ce ti-au zimbit.
Soptind usor,iti multumeste,
Ca tu esti cel care l-a gasit.

177
Tablou de iubire

Am luat penelul si-am urcat pe un nor,

Sa-ti zugravesc sufletul,cu-o raza de dor.
Culori minunate imi va da curcubeul,
Iar pinza de azur va fi insusi cerul.

Un inger aduna o salba de stele,

O-mpleteste suav cu tainele mele.
Si soare si cintec si vise aduna,
Cununa el tese din lumina divina.

Penelul alearga pe pinza albastra,

Culorile vin si parca danseaza.
Ochii iti sint vii,pe cer ei lucesc,
Pictura e gata,dar dorinti se ivesc.

Imi dau trupul jos de pe mine,

Si sufletul meu alearga la tine.
Zadarnic incearca-n tablou el sa fie,
Sufletul tau e-nlantuit pe vecie.

O alta iubire l-a urcat printre stele,

Si el este orb la tainele mele.
Dar sufletul meu nu plinge,nu-i trist,
Suspina,dar cinta ca esti fericit.

178
Teama de iubire

Ca te doresc,nu ti-am ascuns,

Si ca mi-esti drag,mereu ti-am spus.
Ca-n spatiul meu,cel de iubire,
In ginduri mi-esti si in simtire.

In mintea ta,intr-un sertar,

Eu stau ascunsa si apar.
In clipa aceea,cind doresti,
In gindul tau sa ma primesti.

Simt ca-mi atingi sufletu-n zbor,

Simt atunci ca-ti este dor.
Simt mingierea tandra a ta,
Simt mina ta peste a mea.

De teama ca te-ndragostesti,
Intr-o clipita ma pitesti.
Si iar ma-nchizi tu in sertar,
Dar uneori e in zadar.

Caci sufletele-au impletit,

O punte si iti spun soptit.
Ca se-ndragesc,ca vor sa fie,
Apropiate pe vecie.

179
Fulgul mesager

Iti amintesti fulgul de nea,

Ce-a poposit pe fata ta?
I-ai vazut dansul in zbor,
Eu l-am trimis,era de dor.

Am prins o lacrima de-a mea,

Am pus iubire multa-n ea.
Si ginduri bune si dorinta,
Farima din a mea fiinta.

Puteri i-am dat,sa zboare lin,

Minat a fost,de un suspin.
Cind a ajuns in preajma ta,
Nu ai vazut,el iti zimbea.

Te-a sarutat si s-a topit,

Dar,inainte ti-a soptit.
Deschide-ti inima straine,
Cuiva ii e tare dor de tine!

Ai tresarit si un fior,
Te-a strabatut,fior de dor.
Ti s-a parut c-auzi suspine,
Dar ti-ai zis,iarna,iata vine!

180
Invat sa traiesc fara tine!

Invat sa traiesc fara tine

Zimbet sa nasc din suspine,
Din lacrimi,siraguri de stele
Poveste din visele mele.

Cioburi invat sa adun

Inima la locu-i sa pun,
Cu fire din dorul rapus
Sa cos ce departe s-a dus.

Invat sa ma-nbat de lumina

Prin ierburi s-alerg iar senina,
Limpede ca riul de munte
Cu norii alungati de pe frunte.

Pas ce-mi aduc singuratic

Pe alei,in amurgul tomnatic,
Invat sa-l indrept spre soare
De-i ploaie,de-i vint sau ninsoare.

Nopti albe cu ochii la luna

In soapta venit-au sa spuna,
Zbucium sa-nvat sa alung
La liniste iar sa ajung.

Din ginduri in foc mistuite

Sperante,dorinti ne-mplinite,
Uitarea sa-nvat sa-mpletesc
In fata-s dureri ce palesc.

Dar cum sa-ti invat eu tacerea,

Vreodata gasi-voi puterea,
Sa merg mai departe,iar sa iubesc

181
Pe cerul iubirii,sa nu te gasesc.

Intrebari fara raspuns

Usor,in vis,tu imi soptesti

Ca-ntr-o poveste ma rapesti,
Ma duci prin ceruri,pe un nor,
Luceferi imi asezi in par.

Dar cind merg astrii la culcare

Si vraja noptii iar dispare,
Eu ochii mi-i inchid usor
Vin intrebari ce-atit ma dor.

E oare chiar atit de rau

Sa ma visez la bratul tau?
Oare chiar e un pacat
Sa visez ca m-ai sarutat?

De ce in vis tu ma primesti,
De ce acolo ma iubesti?
De ce m-ai acceptat pe mine,
Doar ca sa te cunosti pe tine!

Voi introduce dupa terminarea acestui jurnal mai multe articole care apar in alte locatii
pentru ca mi se par mult prea frumoase sa nu fie la un loc,aici, este vorba de faptul ca eu
am avut o parere deosebita despre reaparitia mea in viata Claudiei,pe care ea a contestat-o
vehement in mai multe poezii.

NUVELA NAIVA

Intr-o colonie de scoici de toate formele,culorile si marimile era una care se vaita tot
timpul ca i-a intrat un corp strain in interiorul ei sensibil si delicat si acel ceva o
deranja,avind niste senzatii ciudate care o faceau sa fie tacuta si ingrijorata.

182
In acelasi timp le invidia pe celelalte ca pot sta linistite la taclale,ca n-aveau nici o
problema,in timp ce ea se considera cea mai urita dintre toate,pentru ca nimeni,atunci
cind aveau vizitatori nu se uitala ea ci la cele cu forme si culori deosebite.
Ca si cind asta n-ar fi fost suficient,acum mai avea si aceasta problema nedefinita,care-i
dadea o stare ciudata de neliniste si agitatie interioara,simtind ca urmeaza sa i se intimple
ceva neobisnuit.
Toate bune si frumoase au fost pina intr-o zi cind au fost vizitate de un altfel de
vinator,care in mod paradoxal n-a fost interesat de vedetele grupului-frumoasele cu aere
si pretentii-si a pus ochii pe ea.
Atunci ea a rosit,s-a fisticit,n-a stiut cum sa se comporte,pentru ca nu o mai bagase
nimeni in seama pina atunci.
In acele momente de uluiala si agitatie,vinatorul profitind de emotia si sinceritatea care o
cuprinsese-fara sa inteleaga de ce-s-a deschis ca o floare la aparitia soarelui si strainul i-a
furat acel ceva,ce o deranja in interiorul ei,ce nu-i dadea liniste si pace si dus a fost.
In susotelile celorlalte care nu intelegeau ce s-a intimplat, de ce n-au fost ele bagate in
seama si mai ales nu intelegeau de ce nu era acum multumita ca-i disparuse problema
interioara ce o deranja.
Aparuse o alta problema,mult mai profunda,nu mai putea fi de acord sa fie considerata o
simpla scoica.
ERA O SCOICA DE PERLE!?!

183
Asa va fi,o stiu

Va veni o vreme cind te va durea,

Te va durea dorul de iubirea mea.
Cu inima,cu mintea,apriga cautare,
Si ruga inalta-vei,sa-ti reapara in cale.

Vei crede c-ai ucis-o,atunci cind n-o vedeai,

Sufletu-ti va plinge,nicicind tu nu gindeai.
Ce nestemata a fost linga inima ta,
Ce dor te va cuprinde de stralucirea sa.

Va fi inlantuita,in veci nu va muri,

Vei cauta zadarnic,nicicind tu nu vei sti.
Nu-i vei gasi drumul,caci va fi printre stele,
Tesuta fin cu lanturi,de lacrimile mele.

Acum urmeaza poeziile lui Marinus,in oglinda, profesioniste,complexe si profunde,vrind

sa-mi arate diferenta enorma dintre ea si Claudia,sfidatoare si necrutatoare,filozofice,pe
gustul meu.
Combinatie dupa cum am mai spus-o dinte cei doi maestrii ai mei,Sorescu si Cioran,am
ales cu greu din cele peste 100 de creatii,pe care nu le-am primit cu inima plina,le-am
furat ca un lotru de drumul mare,evident ca nu regret nimic,n-am regretat eu altele mai
grave,cum as putea regreta asa ceva!
Iata cum isi motiveaza nevoia de a scrie versuri aceasta femeie deosebita:

184
Sa scrii versuri in zilele noastre poate fi o problema de gust,nu doar de vocatie,intr-o
lume in care poezia este o preocupare desueta,ce pare a nu mai tine pasul cu ritmul
trepidant al vietii,al lumii.
Poetii au fost considerati intodeauna niste fiinte-asa-mai extravagante,aproape
exotice,astazi cu siguranta,situatia e cu mult mai curioasa:
-Stii ca X scrie poezie?
-Hai,nu mai spune! N-as fi crezut asa ceva,parea un tip serios!
-Si ce face cu ea?
-Stiu eu? Ce poti sa faci cu poezia? Cine mai citeste poezie?
Asa stind lucrurile-si chiar asa stau-a scrie poezie,e un fel de a fi mai fantezist,si nu face
asta pentru ca e decuplat de la realitate,ci pentru ca e in stare sa vada prin straturile in
vesnica miscare ale acestei realitati trecatoare,un adevar mai greu sesizabil privirilor
grabite.
Exista in noi,in oameni,in chiar efemeritatea conditiei noastre,un simbure de eternitate ce
merita a fi scos la lumina;este in emotiile si spaimele noastre,in bucuriile,sperantele si
reprezentarile noastre,idealuri despre viata si sensul ei,acelea pe care niciodata nu le vom
putea atinge,dar la care poate niciodata nu vom conteni sa visam intristati.
Este in singuratatea noastra in fata neantului si in tot ce ne face sa ne apropiem cu gindul
de Dumnezeu.
Eu cred,chiar ca poezia e un leac de care oamenii au din ce in ce mai multa nevoie.
Traim intr-o viteza si intr-o atit de complicata retea de probleme incit timpul si spatiul
nostru mental si sufletesc sunt agresate zilnic de un soi de poluare subtila,care ne face din
ce in ce mai tristi,mai opaci-ne ingusteza drumul si ne micsoreaza tintele.
Nu pot sa concep o lume in care n-ar fi nevoie de poezie,indiferent ce sofisticate masini
ar concepe inteligenta umana,indiferent de cite iluzii si-ar crea.
Sufletul omenesc nu va putea fi niciodata clonat,modificat,transferat,el este radacina
stabila care ne tine ancorati in uman,este saminta noastra divina,care nu regreseaza si nu
progreseaza pentru ca e unica si eterna.
Si asta e o motivatie suficienta ca sa existe pe lume cei ce scriu versuri,cineva trebuie sa-
si plece genunchii in fata bucuriei si deopotriva,a dramei de a fi om,sa vorbeasca despre
adevarul acela relevat,in urma incordarii dureroase cu care incearca sa strapunga
straturile acestei miscatoare realitati.
Poezia in sine,e o rasplata pentru cel care o scrie,are puterea se a-si asuma orice
risc,inclusiv cel al ridicolului de a avea o atsfel de meteahna.
Ai constatat citindu-le,ca o buna parte din ele nu sint poezii de dragoste.
Poezia este in mine consecinta convingerii profunde ca iubirea este motorul existentei
umane,dar am simtit si gindit aceasta iubire in toate aspectele,in toate fetele ei posibile si
chiar reversul acestor fete,acolo unde este durere,tristete,revolta si amaraciune.
Atsfel,nu mi s-a parut deloc nefiresc sa pling ceea ce a mai ramas din oameni-atunci cind
din frica,lasitate,ura,rautate-sau doar nestiinta sau nepasare,i-au ucis iubirii faptura,lasind
in locul ei un pustiu pe care uneori il simtim sufocindu-ne.
Indiferent cum ar sta lucrurile,cauza dintai tot iubirea ramine,prezenta sau absenta ei ne
modeleaza la nesfirsit,ducindu-ne pasii si faptele,apropiindu-ne sau departindu-ne de acel
simbure al nostru divin si perfect.
ASA CRED!

185
Tu nu esti,tu

Tu nu esti,tu
Inima mea
Sta asa,pe ginduri,
Cu ochii la tine
Si se tot mira
Ca nu are si ea,nimic al ei
Fara legatura cu tine.

Numai zimbesti
Si mie-mi vine sa rid,
Oftezi cu ochii inchisi
Si genele mele,numara lacrimi,
Ma privesti numai
Si lumea se face verde,verde,
Vine primavara
Si din mine cresc muguri calzi
Sa-ti dea flori,
Fructe apoi
Si vinul dulce-acrisor-amarui,
Al iubirii
Cind ti-e sete si dor de acasa.

Tu nu esti tu....
Tu esti chipul meu de barbat
Asa cum eu
Sunt chipul tau de femeie,
Noi doi-
Indecizia lui Dumnezeu
Cind a fost sa faca doar unul din doi,
Neindurarea lui Dumnezeu,
Sa ne faca doi
Si straini....

186
Barbatul

Dragostea asta
A inceput sa aibe gust de scrum,
Si toata casa,miroase a ars.
Cred c-ai dat focul prea tare,
Sau ai uitat sa amesteci
Si mi s-au lipit necazurile
De inima,
Mai grele fiind decit speranta
Care,de altfel,
S-a si evaporat.

Evident,vinovata sint eu,

Te gindeai la mine,
Erai grabit,speriat,revoltat.
Ca nu iese fericirea mai repede
Din jocul asta cu figuri lipsa
Si elemente surpriza.

Acum spune,ce vrei?

Oricum nu te ascult niciodata
Cind faci scandal.
Eu ma duc sa iau alte necazuri,
Alte sperante,
Sa curat inimile de arsura
Si sa pun iar la foc
Hrana noastra
Cea de toate zilele
Asa,dulce-amara,cum e.

O data,
O singura data
Te-am rugat sa ai si tu grija de ea
Si ai ars-o.

187
Acum de ce esti suparat?
Asta e viata,cind esti insurat!
Vin-o aici sa te mingai,
Bine ca esti intreg
Nu mai sta incruntat
Data viitoare,
Cind o sa ai tu grija de noi,
O sa am eu grija de tine,
Si-o sa fie bine.

Nu mai ride!

Nu mai ride!
Risul tau,
Face sa sara din mine
Stropi de singe fierbinte.
S-au inrosit peretii,
Ferestrele,aerul.
Si cine ma vede,se sperie
Ca sint toata o rana
Prin care curg spre tine,
Sa te mingai,
Cu ce am mai bun si mai viu.

Stii si te bucuri
Inca putin
Si n-o sa mai fiu
Decit o talazuire calda
Spalindu-ti trupul trecator
De timp
Si de moarte.

Rizi tu,rizi!
Dar prin risul tau ma strecor
Si-ti intru in suflet,
Ma simti?
Vezi cum e?
Sa te traiasca cineva
Mai mult decit poti trai
Tu insuti
Pe tine?

Iata
Acum singerezi
Si viata ta are gustul meu,

188
Stiam eu ca asa o sa fie,
Prea mi-am dorit pe ascuns,
Sa-ti pot fi
Si mama...si iubita...si fiica.

Alternativa

Decit sa nu te mai vad

Mai bine,ia-mi de tot
Lumina ochilor.
Decit sa nu te mai mingai
Mai bine taie-mi miinile.
Decit sa nu ma mai tulburi
Cind cazi in mine
Pina la ultimul nerv
Cu soaptele tale-
Mai bine ia-mi mintile
Si lasa-ma sa traiesc linistita....
Daca tot pleci.

Si ia si dragostea asta cu tine

Decit sa ramina aici,
Si sa ma ucida incet,
Mai bine,ia-o cu tine,
Ea este ciinele tau credincios.
Stii bine,
Si ma va sfisia in absenta ta,
De cite ori pleci.
Se razbuna,turbata pe mine
N-o lasa aici,
Mi-e frica de ea,
Ia-o sa alerge prin lume cu tine,
Agatata de ochii tai,
Respirind linistita,linga inima ta
Sarutindu-ti miinile
Cu care inchizi usa,
Peste viata mea
Acum,
Cind pleci.

189
Mai saraci

Faptul ca nu mai sintem nebuni

Nu inseamna ca am devenit
Mai profunzi,
Ci doar mai reci,
Mai saraci.

Iubirea nu e o rana
Ce se cicatrizeaza in timp,
Nu e ceva vindecabil,
Noi nu sintem convalescenti,
Ci agonici.

De iubire nu te vindeci,
Ori traiesti tu cu ea
Ori moare ea cu tine.
Dupa cum se intimpla sa fii,
Prezent
Sau absent
In viata ta.

190
Teorie

Teoretic vorbind
Realitatea vine
Din date concrete,
Din lucruri palpabile.
Practic insa,
Ea nici nu exista.

Niciodata n-am sa pot vedea

Sau auzi
Ceea ce este
Ci doar,ceea ce simt ca este
Ceea ce cred ca este
Eu,
Un subiect oarecare
In inexistentul obiectiv-univers,
Real doar pentru el insusi.

Spun asta eu,

Anonima reala
Si indiferenta la realitate
Din punctul de vedere
Absolut subiectiv al iubirii.
Imuna la realitate
Si cu capul in nori.

Iti spun asta tie

Si argumentelor tale
Valabile
Doar pentru oamenii reali
Pentru ca,teoretic vorbind,
Eu sint eu
Tu esti tu.

191
Practic insa,
E unul singur.
E doar aceasta stranie iubire
Fara de care,
Realitatea fiintarii noastre,
Nu face doi bani.

Abia atunci

Cind toti se-ntrec sfisiindu-se

Sa ajunga primii,
Si-i privesti umilit de blestemul
De a le fi seaman,
Esti singur,nu-ti fie teama!

Cind te cauta
Si te gasesc,fericiti
Ca au unde sa-si verse
Amanuntele insuportabile
Ale unor vieti
Care nu le-au apartinut niciodata,
Tot singur esti.
Asculta-i sau nu-i asculta,
Orice ai face,rezultatul e nul,
Nu-ti fie teama.

Daca acela ce ieri

Te-a mintit si furat
Umilit si lovit,
Vine si-ti cere iertare-
Precis esti foarte singur
Si in pericol,
Dar nu-ti fie teama.
Priveste-i atent,si-ai sa vezi
Ca ei nici nu s-au nascut inca.
Prostia,uritul,
Rautatea,minciuna,
Nu se nasc si nu mor
Niciodata
Ele sunt vesnice
Si imprumuta,doar trupuri
Fara stapin.

192
Dar daca dragostea
Iti apare in fata,
In vreo raspintie
Si tu te repezi
Orbit de miracolul ei
La fericirea
De a nu mai fi singur-
Abia atunci,sa-ti fie teama
Pentru ca abia atunci,
Ai ce pierde.

Indurare

Indura-te de mine,Doamne,
Mai lasa-mi timp sa zbor prin Rai
Sub dulcele potop de mere,
Curgind pe mine in alai.

Si mai inchide si Tu ochii,

Oficiali,noi ne-am privit
Adinc in ochi cind mi-ai dat marul
Si totusi,Tu nu m-ai traznit.

De ce m-ai alunga acuma

Subit,scortos si suparat
Eu sint in stare,din iubire
Sa ard.E un pacat?

Topita-n ochii lui,intreaga

De dor sfirsita si de drum,
Prin el cazind,imi plec genunchii
In fata Ta si ma supun.

Ca in litanii fericirea,
Mi-am inchinat-o-n ochii verzi
Asa fierbinte ca nu crede
Nu crede el,dar Tu ma crezi?

Si-asa el muritor,Tu vesnic

Ma judecati pentru ca port
O vina-n care el nu crede,
Si-n care Tu,prea crezi de tot.

Mai indurati-va de mine,

Mai dati-mi timp,caci la furat

193
Minunile din cerul firii,
Tot hotul e nevinovat.

Cind Raiul-n mere dulci scinteie,

Pacat e sa nu fii femeie.

Dupa cum am mai spus din cele 100 de poezii superbe am ales cu greu 8 si in urma
comentariilor mele asupra acestora,care nu i-a picat bine la pateu,a mai compus citeva
numite Oficiale,din care voi cita doua folosite de mine in scop profilactic.
In traducere libera,de cite ori mi se „umfla”capul si mi se intimpla cam des in ultima
perioada,din pacate,ma desumflu pe loc,ca prin farmec-prietenii stiu de ce!

Oficial-2

La sfirsit
Va fi la fel pentru amindoi,
Numai ca tu vei avea
Un loc de nimic in istorie.
Iar pe mine,
Nu ma va scuipa
Si nu ma va injura nimeni.
In rest,vom fi la fel de morti
Poate ca tu,totusi
Ceva mai putin
Avind in vedere
De cite ori va trebui
Sa-ti astupi urechile
La auzul blestemelor.
De asta ma si uit
Cu mila la tine,
La imbratisarea ta oficiala
Cind vorbesti cu noi,
La servitutea-ti baloasa
Cind vorbesti cu stapinii.
La convingerea ta
Ca treci prin lume cu rost
Si cu treburi,
Tocmai tu,
Care n-ai nici o treaba
Pe lumea asta.
In care nu vrei sa vezi nimic,
Ci doar sa fi vazut....
Tu,Narcis hid al tenebrelor
Speriind prezentul,
Ignorind trecutul,
Si anihilind viitorul.

194
La sfirsit,
Tu vei fi cauza sfirsitului
Iar eu,unul din efecte.
La sfirsit,
In sfirsit,vei fi,
In singurul loc pentru tine-SFIRSIT!

Oficial-4

Sa fii destept
Asa cum prostii,sunt prosti
Cu naturalete,
Cu seninatate,
Fara dubii,fara ezitari,fara jena.
Sa-ti porti desteptaciunea
In mod firesc,
Zimbind usor detasat si modest,
Ca aristocratii.
Sa fii destept cu convingere
Si fara efort,
Nici sa nu-ti treaca prin cap
Ca ceilalti
Sunt altceva,
Decit o masa compacta de prosti
De culoare gri-searbad
Pe care desteptaciunea ta
Isi evidentiaza mai bine culorile.
Sa fii destept,
Ca-ntr-un blestem pentru ei,
Ca-ntr-un noroc surd si orb
Pentru tine,sa fii,
Sa te-ncrincenezi sa ramai
Destept.
Sa te scalzi in apa asta
Calda si tulbure,
Plina de spuma retorica
Si de parfum ditirambic,
Sa nu te rusinezi nici o clipa
De goliciunea ta sunatoare
Precum tinicheaua.
S-o expui triumfal

195
Vederii,a milioane de ochi
Vlaguiti de sila....
Sa fii atit de destept,
Si de convins
De rolul acestei desteptaciuni
Incit,la fel ca-ntr-un viol,
Sa te poti face
Stapinul de-o clipa amara,
Al acestui timp.
Care te refuza,al acestor oameni
Care te mesteca desgustati,
Te inghit icnind,
Si-apoi te vomita
Din neputinta lor de a te digera.
ATIT DE DESTEPT.

N-am avut nimic mai bun la-ndemina,mai valoros,mai potrivit ca sa raspund cum se
cuvine la ce se poate numi fara exagerare-cel mai important eveniment cultural al
existentei mele-,rusine ce m-a provocat,umilindu-ma,rasfatindu-ma,punindu-l intr-o
lumina proasta chiar pe primul meu maestru-Sorescu-la care am apelat ca sa mai dreg
putin busuiocul!
Fara succes,caci eu care credeam ca sint protejat,nu de unul ci de doi maestrii,ca am
reusit sa strorc de sensuri si de echivoc cel mai important si mai lipsit de sens-
atribut,arma-scut si element,in jurul caruia ne cramponam existentele,”cuvintul”si asta nu
peste mari si tari ci chiar linga mine!
O femeie reuseste sa ne umileasca pe toti trei cu o „lucratura”de o profunzime,bogatie a
sensului ,tristete,frumusete,complexitate, atit de vie si adaptata existentelor noastre
efemere,incit la socul acestei lecturi nu-mi spune decit ca traiesc un paradox,in care un
ochi ride si celalalt plinge,ca apoi oprind acest virtej sa constat ca de fapt lucrurile ar
trebui sa stea(normal) invers,cel care ride sa plinga si viceversa.
Niciodata n-am fost pus intr-o situatie atit de controversata,sa am sau sa n-am reactie,sa
vreau sa spun ceva si sa mi se para sarac si pueril,raportat la mesajele primite sau sa fiu
cinic ca in primul text.
Am senzatia ca aceasta creatie e ca puful de papadie,o ti in mina extaziat de frumusetea si
efemeritatea constructiei dar ti-e teama sa faci sau sa spui ceva,puful se va imprastia in
toate partile si nu vei mai avea decit o reactie sa te ciupesti singur ,sa te intrebi mirat.
A fost real sau am visat?
Dupa cum spuneam,vei primi doua raspunsuri la aceasta provocare,raspunsuri care nu se
neaga unul pe altul ,nici nu pot sa ma dezic de vreunul,elementul de legatura dintre ele
fiind o imtimplare,aparent fara legatura,care a conditionat raminerea pe pozitie a primului
si aparitia celui ce-al doilea.
Legatura dintre tine si aceasta intimplare este legata de o intrebare scurta,concisa dar
lunga cit existenta mea controversata.
-Ce mecanisme sau forte,bune sau rele actioneaza cu sau fara mine de reusesc sa
declansez asemenea reactii,referindu-ma in special la tine?

196
Cum poate cineva sa provoace asemenea minunatii fara sa faca nimic,dimpotriva sa
biciuiasca,sa persifleze,sa ia totul in ris iar ca raspuns oamenii,in special tu,sa reactionezi
in felul acesta sau in alte feluri,diferit de raspunsurile primite de la ceilalti muritori,care
n-au decit o lege-ochi pentru ochi,mina pentru mina....
Cum se face ca niciodata corul celor care-mi spuneau ca nu fac bine ,ca gresesc nu m-au
deturnat de la convingerile mele si care ar fi scopul aparitiei acestui individ-eu-care ar fi
motivatia sau distractia aparitiei mele pe lume,ca prea tulbur apele,ca prea scot la
suprafata ceea ce oamenii din jurul meu nici nu vor sa stie ca exista asa ceva in ei.
Intrebari care odata cu trecerea timpului ar trebui sa se estompeze,se accentuiaza,devin
mai evidente si cu reactii pe masura.
Iti multumesc inca odata ca am fost cauza si efect la asa minunatie,te mai rog inca
odata,completeaza aceasta lucrare cu cealalta parte a harului tau pe lumea asta si fa-i o
grafica,macar la 10 poezii una,sa completeze tot ce reprezinta personalitatea ta complexa.
Nu cel din urma sfat,nu lasa sa zaca intr-un sertar aceasta lucrare,pentru ca sint convins
ca si tu ai destule polite semnate in alb,de platit umanitatii.

Lumina blinda-n ochi,in suflet soare

Aceasta ti-o doresc de ziua ta.

Mereu sa-ti fie viata-o sarbatoare

Uitind si ignorind ce-i rau in ea.
La ce sa amagesc privirea ta
Tinind sub taina inima-mi ce arde,
Iubindu-te fac din fiinta stea.

Afabil chip ce-n mine vrea sa sfarme

Noianul de tristete din privire,
In tine-s doar comori de pret,iubire...
Hyperion,succes si fericire!

Iubind cu gind curat ca primavara

Uiti ca-n suflet tii ascuns un soare,
Bolnava de-ntristare ti-i privirea
Izvor senin in zi de sarbatoare.
Reinvie astazi dorul-mult mai tare,
E ziua ta.trecut-am munti si ape,
Atit de mult doream sa-ti fiu aproape....

Ma doare timpul care ne desparte,

Esti tot ce am mai bun! Stii tu?...esti stea....
Ador aceasta zi...De ce? E-a ta!

Iti multumesc cristal de umanitate pentru ce mi-ai daruit de-a lungul acestor ani.....
Iarta-ma daca ti-am violat intimitatea de om-labirint!

197
IN LOC DE PRE SI POSTFATA

Dupa ce fulgi de nea ai admiratiei mele fata de aceasta creatie de exceptie s-au depus intr-
un strat gros cit existentele noastre controversate,circotasul din mine n-are cum sa nu-si
dea in petec si sa despice firul in patru.
Nu demult spuneam cuiva ca maestrul si curvele au ucis poetul si poezia din
mine,versurile tale dovedesc ca nu sint irecuperabil pierdut,ca acestea mai fac parte din
mine,ca cinicul n-a ucis poetul.
Cum as putea caracteriza paralela existentelor noastre decit printr-un paradox:sintem cei
mai desavirsiti artisti ai ratarii!Eu dintr-un egoism feroce si o comoditate care mi-au
comandat sa obtin rezultate maxime cu eforturi minime sau deloc,am fost avertizat inca
din scoala generala de profesorul de romana-domn Mitica-ca sint brinza buna intr-un
burduf de caine,afirmatie care ma deranja desi acum o recunosc.
Tu in schimb,dintr-o risipa de disponibilitati si talente cum n-am mai intilnit niciodata in
aceiasi carapace,completat cu o generozitate si o perseverenta uluitoare de a converti
energie,bani si talent in cea mai proasta investitie-OMUL.
N-am cum sa nu sesizez sub frumusetea si complexitatea versurilor,ca de fapt te-ai luat la
harta cu toata lumea:cu tine,cu mine,cu viata si moartea,cu Dumnezeu si Iisus,cu
lumea,ca dintr-o Maica Tereza ai devenit un ecleziast.
E posibil ca autoclaustrarea ta la tara sa-ti fi deschis ochii la multele si enormele tale
greseli facute de-a lungul timpului,ca n-avem 100 de vieti la dispozitie sa se merite sa
sacrificam UNA.
De asemenea n-am cum sa nu vad ranchiuna dintre atitudinile noastre diferite:eu
persiflez,rid,biciuiesc,iau peste picior,jignesc pe toata lumea,sint taran cum ma alinta
localitatea si cu toate acestea turma nu ma uita si ceea ce e mai grav,sint iubit,cu toate ca
nimeni nu stie cum si de ce o face.
Tu in schimb,ai iubit lumea si omul,te-ai zbatut si sacrificat tineretea,energia si finantele
cu rezultate modeste,ca sa nu mai vorbim de faptul ca un vierme al invidiei te roade cind
privesti in cele doua cosuri,roadele strinse de noi doi,prin intermediul celor doua
atitudini.
N-am cum sa evit din aceasta ciorba de potroace,mincata dimineata dupa o betie
crunta,pe maestru,omul pe care l-ai urit si nu i-ai iertat multe,mai ales dupa modul cum a
catalogat si taxat femeia,dar care a inceput sa te imbie cu modul concis dar amplu si
bogat in semnificatii,cu hartuiala la care a apelat si cu care n-a iertat pe nimeni,in frunte
cu Marele Circotas,cu maniera elitista cu care si-a tratat(dispretuit)semenii,cu
rafinamentul elevat spus in plezneala,cu poezia in raspar in care profanul se simte umilit
si eruditul excitat.
Asta a fost de fapt surpriza cea mare a versurilor tale inedite,socante pentru mine,care te
cunosteam dintr-o alta perspectiva si n-am cum sa nu constat ca devenim un fel de yng si

198
yang esential,care in imbratisarea lor isi imprumuta unul altuia din talente si defecte,un
fel de exercitiu de admiratie pe invers.
Nu pot sa eludez faptul ca nu merit nici cea mai neinsemnata poezie din cele scrise,ca e
strigator la cer ca unul care se poarta mizerabil cu tine,sa primeasca asemenea bijuterii,ca
n-am reusit decit sa te ridic,coborindu-te la maestru,ca acelasi personaj tenebros,te-a facut
pe tine cinica iar eu sa exult de poezia cinismului!
De asemenea n-am cum sa nu ma intreb retoric,cum se face ca in turma de indivizi stupizi
apar ciudati ca noi,ca magarii,care n-au nici o treaba cu lumea asta,nici cu cealalta,decit
sa cred ca „cineva”,ca sa evite monotonia si sa se distreze sub mina lui serioasa si
incruntata,priveste intr-o oglinda venetiana,cum ar fi fost, daca ar fi preferat monotonia
Edenului,circului pamintesc?
Noi sintem sarea si piperul acestei reprezentatii,cu deosebirea ca unii,nu dam nume,isi iau
rolul in serios iar altii fac totul la plezneala,ca la finalul reprezentatiei,unii sa se aleaga cu
truda si risipa iar altii cu distractia si jarul pe turta lor.
Finalul care nu este decit un inceput dintr-o alta perspectiva,ma rog,stii ca ateii tin
credinta si biserica in picioare,acest episod,aceasta eliberare prin care ai reusit mai multe
intr-una,sa fie de bun augur in sensul acestei perspective,ca nimic nu merita nimic,ca
„noi”sintem cauza si efect iar potentialele noastre victime colaterale nu sint decit niste
garnituri,niste elemente de decor,care daca sint mai multe si mai diverse fac ca friptura-
viata noastra-sa fie mai gustoasa si mai implinita.
Ca omleta compusa din cit mai multe oua sparte este si pe gustul morocanosului nostru
patron,care vede in noi tot ce EL nu poate sa faca,de aceea pigmenteaza lumea cu
ciudati,care uita de sforile de marioneta si se cred pe cont propriu.
Este privilegiul vietii mele ca te-am cunoscut,poate am contribuit si eu cu ceva la
„schimbarea ta in bine”sau in rau,a existentei tale si ca in definitiv totul se rezuma la un
postulat relativ banal:
A FII,INSEAMNA IN PRIMUL RIND A INTELEGE!

MULTUMESC!

Ce sa-i faci nimeni nu e perfect si apoi o vorba care nu-mi apartine, spune ca nici o ura nu
este adevarata daca nu are miezul de iubire!
Acum voi vorbi putin si despre mine,maestrul de ceremonii in captarea si provocarea
tuturor ciudatilor,pe care ii eliberez de mizeriile trupului si spiritului si ma incarcam eu
cu ele.
C-a fost bine,c-a fost rau nu mai conteaza,nu pot sa trimit in boxa pe nimeni,mai ales pe
cele doua dive si eu sa pledez nevinovat.
Despre asa zisele mele calitati vorbeste voalat,poetic Claudia in poezia pe care chiar eu
am botezat-o”Strainului din inima mea”,ce trebuia sa fie chiar titlul cartii dar nu dadea
bine in ochii familiei.

199
Este clar ca nu sint un simplu muritor,desi de multe ori mi-am dorit asta,stiu multe lucruri
inainte ca ele sa se intimple,am un decodor de coduri de bare pe care fiecare dintre noi il
poseda si cu care intru in sistemele care ma intereseaza si fac multe lucruri nesportive
acolo.
Continuarea jocului de tenis a facut ca intr-o zi sa simt dureri la genunchi si dupa cum am
mai spus a trebuit sa ma internez la Pucioasa,sa-i tratez,cumulat cu mutarea mea in
sectie,unde taiai fumul cu cutitul,a facut sa fiu obligat sa iau o hotarire radicala-sa
abandonez definitiv tenisul de cimp.
Ajunsesem la o rascruce,intr-o dilema,espectoratiile din plamini devenisera mai
abundente,mai agresive,tenisul ma ajuta sa le elimin mai usor,insa dupa ce mi-am
prapadit genunchii sansele sa mor sufocat de propriile espectoratii,cresteau,oferindu-mi o
minunata perspectiva.
A trebuit sa inlocuiesc tenisul cu ceva si m-am axat pe table cu mai multa atentie si am
ajuns sa constat stupefiat ca pot manipula cu puterea mintii zarurile personale si ale
adversarului,in favoarea mea evident.
Dupa care in lipsa de parteneri am trecut pe calculator,nu spun la ce procent de reusita am
ajuns ca nu voi fi crezut,nu inseamna ca eram singurul care putea sa faca asa
ceva,partenerul meu Rotaru fiind unul din eminentele cenusii,precum si altii care reuseau
acelasi lucru,putini la numar e drept.
Este greu,complicat sa vorbesti despre calitatile speciale ale cuiva fara dovezi,intr-o lume
in care doar ce e palpabil,concret si logic este credibil.
Aceste comentarii n-au existat in prima editie,scrisa de mina,am facut-o desi sint putin
credibile pentru profani care nu vor crede faptele banale scrise aici,sa nu mai vorbim de
cele speciale.
Pentru ceilalti,daca vor exista vor sti ca nimic nu e ceea ce pare si daca vor ridica o
sprinceana fara sa fie muscati de indoiala,pentru mine e suficient.
Ca s-o scurtez m-am comportat atunci cind am venit de pe topogan ca si cind am fost
penetrat de un simbiot de natura extraterestra care si-a fortat gazda sa caute un anumit
gen de persoane,sa faca numai lucruri neconventionale,sa se comporte atipic,sa sfideze si
sa ia in plezneala tot si toate.
Florina si-ar freca mainile de bucurie cind va citi aceste rinduri pentru ca a condamnat
intodeauna acest gen de filme pe care le urmaresc cu mare atentie si despre care spune ca
au o influienta nefasta asupra mea.
Dupa cum spune Claudia intr-o poezie ca am cautat-o ca pe o oglinda in care sa ma vad si
sa ma cunosc mai bine,tot asa pot sa declar si despre acest jurnal ca este o oglinda noua in
care sa ma privesc,a cita oara,nu mai conteaza,Dumnezeu stie, o incercare in plus nu
strica niciodata.
Sa revin la lucrurile pamintene petrecute in cei 6 ani de la iesirea la pensie,fara sa
insemne ca ma voi plictisi, ca nu voi avea lucruri de toata mina sa consemnez in acest
jurnal.
Am prins o conjunctura fericita cind viitorilor pensionari li se dadeau trei salarii brute din
ultima luna intrega lucrata,la mine s-a nimerit sa fie luna ianuarie,lunga cu sarbatori
multe,platite dublu,cu orele de noapte si celelalte sporuri,Otelaria de bucurie ca scapase
de mine si eu de ea,m-a onorat cu 130 de milioane,pe care nu i-am declarat fiscului
(nevestei),cu ajutorul carora sa-mi indulcesc trecerea de la 25 la 10,5 milioane pe luna.

200
M-am dus cu fetele la Ploiesti unde cu 25 milioane am cumparat o plasma si un monitor
performant,am mai cumparat o pompa de stropit merii pe care am dat 6 milioane,spre
disperarea Florinei care nu stia de unde am atitia bani.
Mi-am mutat sfera de activitate la Valeni unde am construit o rampa de parcat
masina,lucrare care mi-a iesit foarte bine,spre disperarea mamei care nu vedea cu ochi
buni nici aceasta lucrare,nici politica de ordine si curatenie inceputa prin curte,de care nu
le pasase niciodata si arata ca la tigani.
Diana a terminat gradinita si am inscris-o la scoala normala din cartier,la cea mai buna
invatatoare,Dinu Doina,recomandata de sora nevestei lui Puiu,Sanda ce era invatatoare
tot acolo.
Aveam impresia ca o cunosc de undeva pe aceasta doamna cu 4 ani mai in virsta ca mine
si am chestionat-o unde facuse liceul si cind mi-a spus ca la pedagogicul din
Cimpulung,m-am luminat pe loc.
Era liderul gramezii de fete care ma alergau pe holurile liceului,sa rida de mine ca eram
rusinos si timid din cale afara,n-a confirmat insa a zimbit complice semn ca lumea este
mica,nu-i asa?
Banii nu-mi ajungeau,eram invatat cu mult mai multi,asa ca m-am angajat la DASO-
CADO,o piscina din comuna Priseaca,linga Tirgoviste unde patronul avea un atelier de
confectionat aparate de fitness,niste adevarate bijuterii,atelier in care timp de o luna si
jumatate am pilit manual mai mult decit o facusem in 25 de ani de otelarie.
Am vazut cu ochii mei ce insemna sa lucrezi la patron,unde tot timpul de lucru faceai
ceva,n-aveai pauze publicitare,in plus avea un caine Saint-Bernard care pusese ochii pe
mine si ma alerga prin curte de cite ori avea ocazia.
In plus mai avea o manajerie cu citiva lei si unul dintre ei se plimba liber prin curte spre
disperarea mea,cireasa de pe tort a fost cind am cazut de pe o schela de la o inaltime
considerabila si asta a pus capac la activitatea mea acolo,nu vroiam dupa ce scapasem 25
de ani din otelarie sa-mi rup ciolanele pe acolo.
Mi-am propus ca daca voi mai lucra pe undeva sa evit ruperea de oase si sa fac pe
paznicul cu pulanul la subtioara si un pai in gura.
Ma intilnesc cu un fost coleg cu care jucasem handbal,Grigore,ce lucra la firma de paza
Rafeba si-l rog sa ma anunte si pe mine daca aparea vreo oportunitate,o face si iata-ma
lucrind chiar pe masina de interventie a acestei firme.
Sincer mi se parea grozav,mergeam la interventii la banci,vile,discoteci si
manifestari,impreuna cu doi colegi de-ai mei cu acelasi calapod cu mine,ce dadea foarte
bine ca imagine,chiar avertizindu-ne seful ca formam cea mai reusita formatie,din cite
avusese vreodata.
Interesant era ca acest patron,Nuta,era chiar expertul de la CEC care-mi facuse evaluarea
apartamentului in urma cu ceva ani,mai interesant e ca ne duceam sa asiguram paza la
stadionul din Sotinga,unde eram sef de formatie si m-am intilnit acolo cu fostul meu fan
si maistru de la otelarie, Anghelinu.
Acesta era presedintele clubului de fotbal si ma gindeam cum o sa reactionam
reciproc,nici macar nu ne salutam pe strada cind ne intilneam,spre surprinderea mea a
venit si mi-a intins mina,a ingropat securea de razboi si am vorbit ca si cind nu se
intimplase nimic intre noi,bravo lui.

201
Si mai intereseant a fost peste citiva ani,nu multi cind bolnav de inima fiind, a decedat si
eu l-am cautat cu bicicleta pe la mai multe capele din oras sa-i aprind o luminare,nu l-am
gasit ca si cind ar fi refuzat sa-l vad in asa postura.
Maestrul spunea ca la moartea dusmanilor traiesti o situatie ambigua,un ochi ride altul
plinge pentru ca odata cu disparitia dusmanilor in special,iti dispare si din sensul vietii
personale,calitatea acesteia este data de numarul si calitatea dusmanilor avuti!
Dupa trei luni patronul s-a lacomit sa nu mai angajeze inca unul si ne-a obligat sa lucram
24/24,lucru care nu-mi convenea asa ca m-am coalizat cu Marius si am refuzat oferta,am
fost exilati de la interventie si mutati intr-un post fix undeva linga OGA.
Acest loc s-a dovedit a fi un dar ceresc pentru mine care a durat aproape doi ani,un vis
efectiv,mi-am amenajat un culcus unde sa dorm in baraca,mi-am adus chiar antena prin
satelit,efectiv ma odihneam dupa ce veneam rupt de munca de la Valeni.
Am facut rost de fier beton si tot felul de materiale,acolo era un fel de santier,primeam
„vizite”,jucam table,ma plimbam pe malul apei unde cresteau pruni,ciresi,visini si
nuci,din care ma aprovizionam la greu,mai ales cu nuci,imi facusem un protap special si
le culegeam ca pe mere.
Am mai spus ca era linga zona crepusculara unde trecusem in alta dimensiune si
monitorizam permanent pasarile de mare si balta care traiau in zona fara explicatii
concrete.
Cum e si normal ce e frumos tine putin,la o marire a salariului minim pe
economie,patronul s-a lacomit desi ii ramineau 40 milioane dupa doi paznici si a cerut
mai mult de la firma pentru care asiguram paza.
Aceasta a renuntat la serviciile noastre,postul s-a desfiinta si a trebuit sa renunt la munca
de paznic cu regretul ca paraseam acel loc de poveste.
Dupa 2010 tatal meu se apropia de 80 de ani si munca lui epuizanta nu se mai sfirsea,cu
toate insistentele mele la mama sa renunte la vaca,sa aibe si el o batrinete decenta,ca
muncise din greu toata viata-n-a avut parte de mila si intelegere!
Mama ca toate nevestele avusese grija sa se protejeze,la inceput sa aibe grija de prima
nepoata,apoi au urmat ceilalti 3,facea chipurile mincare in fiecare zi,mai o telenovela,o
cafeluta lasindu-l pe tata singur cu toate treburile gradinii enorme de aproape un
hectar,plus bonus vaca,cosit finul,uscat,carat in pod etc.
Solutia salvatoare pentru el a venit din pacate cu o tromboflebita la un picior,un accident
vascular,avea sa se interneze 10 zile la spital,unde eu am vazut ca toata aceasta perioada
nu a iesit din camera,la intoarcerea acasa aceasta problema care se rezolvase venise la
pachet cu o depresie,prin care tatal meu a tras concluzia ca muncise destul si a refuzat sa
se mai ridice de pe scaun.
Insistentele mele adresate familiei sa nu-l mai scarpine in cur si sa-l serveasca la botul
calului incepind cu banala cana cu apa,sa-l forteze sa nu stea locului,sa mearga,n-au avut
succes si usor,usor,i s-au atrofiat muschii si n-a mai putut sa mearga nici la wc.
A inceput sa-si faca nevoile in casa pe un scaun improvizat,i-am facut rost de un scaun cu
rotile adevarat si cind o vecina Pusa l-a vazut in el afara a inceput sa se jeleasca ca
muierea proasta ca ce om a fost el si a ajuns in caruciorul cu rotile,a refuzat sa mai iasa
din casa,sa nu-l vada localitatea!
Sora mea ajunsese si ea la capatul puterilor si resurselor financiare,muncea cu ziua prin
sat,sponsorizarile mamei mele devenisera insuficiente,copiii crescusera si cerintele pe

202
masura,in timp ce jivina de cumnat disparea ca magarul in ceata si aparea de sarbatori
cind se taia porcul sau curcanul,evident crescuti de altii.
Sora mea a profitat de o ocazie venita de la pocaitii ei si a plecat la munca in Italia,lasind
4 copii de izbeliste in grija parintilor mei,la care se adaugase si problemele cu tatal meu.
Mama era intr-o criza permanenta pe care la inceput n-o intelegeam,mai tirziu avea sa mi
se limpezeasca mintea ce urmarea de fapt.
Important era ca nu-i convenea nimic din ce faceam prin curte si prin gradina,ne certam
ca tiganii din orice,era oparita rau si eu nu intelegeam nimic.
Incepuse sa se puna problema ca tata va muri si in decembrie 2013 de fata cu sora mea
venita in concediu din Italia,mama ma ia la rost ca nu ma dusesem sa repar mormintul de
la biserica din vale,aluzie jenanta la posibila moarte a tatalui mei si ca tacimul sa fie
complet sora mea declara ca nici ea nu putea veni din Italia la acest eveniment nefericit.
Tatal meu s-a schimbat la fata,s-a infuriat si-mi striga sa nu ma duc sa fac nimic la
mormint,pur si simplu sa sap o groapa si sa-l bag acolo in pamint,fara nici o imbunatatire.
Mi-a crapat obrazul din cauza lipsei de respect si cosideratie in primul rind pentru mama
care traise si mincase o paine amara mai bine de 50 de ani alaturi de el si mai ales pentru
nesimtirea sorei mele careia timp de 30 de ani nu muncise decit pentru ea si copii sai,de
ajunsese sa o strige pe fata mea in loc de Diana-Rebeca,semn ca se gindea numai la copii
ei.
Vorba clasica sa nu sapi mormintul altuia avea sa se confirme peste o luna si jumatate de
la acea discutie cind primesc telefon chiar de la Rebeca care ma anunta ca a murit mama.
O mai intreb odata daca nu era vorba de tatal meu,imi confirma ca era vorba de
mama,lovitura de traznet a facut sa se invirta casa cu mine,imi iau nevasta si plecam la
Valeni unde aflam de conditiile ciudate in care sfirsise aceasta.
Aveam sa aflu ca mama cazuse noaptea la 12 pe pragul dintre camera lor si balconul
metalic unde era aragazul,tatal meu din carucior se chinuise timp de 4 ore s-o ridice in
pat,dupa care neputind sa se mai urce peste ea l-a luat somnul in caruciorul cu rotile.
Dimineata cind s-a trezit si a inceput s-o strige pe Leana lui,aceasta murise,noroc ca
trecuse pe la ei Rebeca inainte de a merge la scoala ca statea mult si bine cu moarta in
casa.
Trebuie facuta o precizare importanta,in primul rind el refuzase sa puna mina pe telefon
si sa invete sa-l foloseasca,in al doilea rind ciudat si suspect in acelasi timp e faptul ca nu
iesise pur si simplu in usa si daca striga la cumnata lui Lica,in linistea noptii si o basina
daca o dadeai mai tare se auzea!
Deci daca striga, sigur era auzit,aceasta suna pe fiul ei, acesta pe mine,se putea face
teoretic ceva sa fie salvata,mai ales ca dimineata cind au venit vecinele,mama mai era
inca calda.
Acum sint circotas si speculez fara dovezi,ca de multe ori in acest jurnal,nu cumva tatal
meu o lasase deliberat sa moara,platindu-i in acest mod toate mizeriile si infidelitatile din
timpul vietii,precum si comportamentului mizerabil la care era supus dupa ce se
imbolnavise si nu mai putea sa-i dea peste bot,cum o facuse de prea putine ori dupa parea
mea.
Nu cumva aflase ce punea mama la cale sa faca, asemenea sorei acesteia Lucrita,care-si
dezmostenise fiul,pe Cornel,in favoarea sorei acestuia Daniela,mama se pregatea la rindul
ei sa faca vinzare-cumparare fetei cea mare Ana a sorei mele?

203
Nu cumva tatal meu se trezise in ceasul al 12-lea si il mustrase constiinta ca toata viata
suspectase ca sint fiul lui Gheorghe Neagoe,cel care o infiase pe sora mea si se
comportase cu mine ca cu un strain,acum vroia sa se revanseze si sa dejoace planurile
facute impotriva mea de mama in combinatie cu sora mea?
La aceste speculatii se mai adauga si faptul ca desi declarase cu putin timp in urma ca
daca va muri tata nu putea veni,cum a murit mamitica a gasit timp si resurse financiare si
s-a prezentat la locul faptei,poate se mai putea face ceva din planul initial.
Nu numai atit si era jenant,mi-a cerut 10 lei pentru 10 paini la pomana de ingropaciune a
mamei noastre,macar atit putea sa dea de la ea pentru cea care-i crescuse 4 copii in timp
ce eu dadeam 200 milioane la bone!
Inca o data se dovedea ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din tirg si ca mai era si o
justitie divina care a intervenit si dirijat lucrurile in favoarea mea.
Am intrat in virtejul pregatirilor de inmormintare si spre surprinderea mea si a localitatii
m-am descurcat de unul singur mai mult decit onorabil,era o vreme schimbatoare si cind
m-am intors la Tirgoviste ca a doua zi eram de servici,s-a declansat din senin o furtuna de
zapada ce venea din fata,semn ca mamei nu-i placuse ce se intimplase cu ea si cum se
aranjasera lucrurile.
Atit de cumplita si dezlantuita era natura ca mergeam cu 5 km pe ora,stergatoarele se
blocasera si stateam cu o mina prin fereastra deschisa sa dau zapada la o parte cu o
matura,a fost un drum de cosmar care din pacate nu avea sa se opreasca aici.
Era furia dezlantuita a mamei mele de care n-aveam sa scap nici la intoarcere,ningea din
nou linistit de aceasta data,drumul a decurs fara probleme pina la intrarea in comuna,in
dreptul casei lui Nifon,fara vreo manevra gresita sau o frina brusca,masina mea a luat-o
razna,am sarit peste o podisca de pe partea stinga a drumului si fara sa pot s-o controlez
am intrat in zidul de pe partea opusa.
Mesajul era clar,nu vroia sa-l iau pe tatal meu si sa-l duc la Tirgoviste,pentru ca la
intrebarea mea pusa sorei mele,ce facem cu tata a umflat din umeri si a pus coada pe
spinare,plecind in Italia,nu inainte de a cotrobai prin casa dupa banii pe care mama ii
tinea sub ea de cind fiul ei cel mare David intrase si furase 5 milioane de la ea.
O prevenisem pe matusa Lica sa nu se apropie de mama pina nu ajungeam eu acolo si
Florina a gasit 58 milioane,rezultati din infometarea lui tata pentru a plati notarul cind
urmau sa faca actul de vinzare-cumparare.
Ca asa e in tenis dupa cum spunea maestrul Caragiu,dupa ce-si impropietarea
nepoata,platea si notarul,eu urmind sa ramin maidanez,dezmostenit cu acte in regula dupa
ce traisem o viata intreaga ca un caine de pripas in propria curte.
Cum masina era busita si nu mai functiona a trebuit sa-i platesc cumnatului meu sa-l
ducem pe tata la Tirgoviste,unde spre cinstea lui Florina cind am discutat variantele
cazarii lui tata printre care camera mea de refugiu,unde era caldura si posibilitatea
inchirierii unei garsoniere dincolo de cimitir,a decis fara sa i-o cer ca tata sa ramina cu
noi in casa.
Bravo ei,a motivat ca ii era mai greu sa umble cu castroanele cu mincare in alte locuri ca
era mai bine ingrijit si supravegheat la noi in casa.
I-am construit un pat asezat linga fereastra,in sufragerie,Nicu Arsene mi-a dat un scaun
special in care sa-si faca nevoile,am primit vizite de inspectie din partea fratilor lui,ca se
zvonise ca urma sa-l bag pe tata la subsol.

204
De asemenea a venit si tanti Lica in control,toata lumea a ramas impresionata si uimita de
felul in care ma descurcasem si cum il cazasem pe tata.
Am reusit sa ne adaptam unii cu altii,lucrurile mergeau relativ bine,invatat cu mincarea
proasta de acasa imi spunea mereu sa nu mai facem mincare asa buna pentru el,il
linisteam pe loc spunindu-i ca toti mincam aceeasi mincare,ca nu avea regim special.
Se mai certa cu Diana si-mi reprosa ca-i raspundea obraznic,eu il linisteam spunindu-i ca
era casa ei si el nu contribuise cu nimic la achizitionarea ei,ii pusesem pensia de 7
milioane pe card,incercasem si cind traiau amindoi dar ma izbisem ca de un zid,credeau
ca eu vreau sa pun mina pe pensiile lor.
In sora mea nu aveau incredere si trebuia sa vin de la Tirgoviste si sa stau ore in sir sa le
ridic pensiile,de multe ori se terminau banii inainte sa apuc sa-i ridic si o luam de la capat
a doua zi.
Intr-o zi imi reproseaza ceva si la raspunsul meu,care nu i-a convenit,imi da o replica
halucinanta:
-Ce ba nu te platesc sa ai grija de mine!
Fara sa comentez ma duc si ii aduc cardul de pensii si-l intreb unde vrea sa-l duc,daca
nu-i convenea regimul si considera ca ma plateste pentru ceea ce fac in conditiile in care
el nu facuse nimic pentru mine.
A dat-o din colt in colt,a raspuns ca nu avea unde sa se duca,i-am spus atunci vei respecta
regulile casei fara sa comenteze si fara sa considere ca ma plateste,in conditiile in care
daca Florina nu vroia sa-l primeasca in casa, doar chiria costa pensia lui.
Trecusera doua luni,vremea se incalzise,in apartament de asemenea,casa mirosea toata a
cacat si a pisat,Florinei ii ajunsese cutitul la os,nu mai suporta mirosul,asa ca trebuia sa
gasim o solutie.
Tata avea probleme respiratorii si acestea aveau sa se agraveze pe masura ce se incalzea
in apartament,incepuse sa vorbeasca din ce in ce mai dificil,mai mult prin
semne,incepuse sa vada prin colturile casei o umbra cu forma de femeie corpolenta ca
mama,ne-o arata dar evident n-o vedea decit el.
Am gasit solutia optima,urma sa ne intoarcem la Valeni,eu sa fac naveta,lucram 24/48 si
in noaptea care urma sa lipsesc am aranjat cu vecinul nostru,Dan Trandafir sa aibe grija
de el.
I-am comunicat planul de bataie intr-o zi de joi dupa amiaza,urmind ca simbata sa-l
punem in aplicare si sa ne intoarcem la Valeni.
A protestat si a zis ca refuza sa se intoarca acasa,contrar spuselor din batrini ca fiecare isi
doreste sa moara in casa si patul lui,a doua zi seara am stat de vorba in gradina cu vecinul
de bloc si consatean Costel Vrabie si pe la ora 21 m-am intors in casa.
Se innoptase si Florina dormea pe canapea in sufragerie linga tata,Diana dormea in
dormitor,eu m-am asezat la calculator si am inceput sa joc table.
In timp ce jucam mi s-a parut suspect ca nu aud respiratia greoaie,suieratoare a tatalui
meu,ma intorc si dupa ce aprind lumina constat ca acesta murise de curind,o trezesc pe
Florina,tata arata halucinant,ma privea dincolo de moarte cu niste ochi
patrunzatori,sfidatori parca,care-mi spuneau vezi ca nu ma mai intorc la Valeni!
Nu mai fusesem niciodata pina atunci in preajma unui mort,avea falcile reci si fruntea
calda,mina dreapta rece,stinga calda,am rugat-o pe vecina noastra care era doctor sa-mi
imprumute un stetoscop,era clar, murise.

205
Il sun pe Johny care-mi fusese subaltern la servici si-l facusem colaborator la
Valeni,contra cost sa ma ajute la treburi si pe care-l convocam de cite ori trebuia sa-i fac
baie lui tata ca nu ma puteam lupta singur cu el sa-l bag in cada.
Acum trebuia sa-l scaldam,constatam cu gurile cascate ca tata a avut o erectie de toata
frumusetea,mort fiind evident,il imbracam,cumparasem cosciug,l-am sunat pe Papa care
avea o Soleza si intra cosciugul fara probleme si plecam la Valeni cu riscurile de rigoare
ca nu aveam certificat de deces si de eram prins o incurcam.
Nici nu apucasem sa fac curatenie in sufragerie,Florina motivase sa asteptam sa se
incalzeasca si intre 12 noaptea si trei dimineata eu am facut curat de unul
singur,respectasem promisiunea sa ne intoarcem acasa dar tata era mort.
Trebuie sa recunosc ca fusesem prost,lipsit de inteligenta ca nu ma dadusem pe linga el
cu binisorul,sa aflu ce-l marcase si obsedase o viata intrega,de privilegiile aduse de
convietuirea cu mama mea,fara sa am dovezi ca puteam reusi sa-l fac sa deschida gura in
acest sens.
Am luat-o de la capat cu pregatirile,capatasem experienta,curios era ca nu puteam sa-l
pun in acelasi mormint cu nevasta lui ci in mormintul mosului Gheorghe,cel care se pare
ca-i pusese coarne,semn clar ca si pe lumea cealalta lucrurile sint la fel de complicate ca
pe aici!
Ca o sfidare a faptului ca el in timpul vietii nu putuse sa treaca peste treburile casei si sa
aibe grija de copii,eu eram programat sa fac doua cazane de tuica la Vica Tarba,l-am lasat
singur in casa convins ca opinia publica isi dadea coate si am facut tuica de prune,care nu
a iesit grozava,normal,dindu-i peste nas lui tata ca daca lui nu-i pasase de mine viu,nici
mie de el mort.
Cum era si normal sora mea nu s-a mai deranjat sa faca deplasarea din Italia,mai ales ca
nu-i iesise combinatia ce urma s-o puna la cale cu mama noastra,am terminat cu tot
ritualul si pomenile destul de complicate si costisitoare.
M-am descurcat din resurse proprii cu cheltuielile pentru amindoi,nici n-am sarit calul sa
impresionez localitatea cum se face de obicei,spre disperarea nevestei mele care astepta
sa-i cer bani imprumut,cei 60 de milioane i-am pus intr-un cont sa fac ceva important cu
ei,sa am o amintire placuta de la parintii mei.
Am trecut imediat sa fac actele de succesiune,mai ales ca gasisem documentele prin care
sora mea fusese infiata de mosul Gheorghe,taindu-i din radacini orice tentativa de a
revendica ceva din mostenirea parintilor nostri.
Indirect,chiar sora mea m-a determinat sa fac acest lucru,pentru ca ea era mereu flaminda
de bani si i-a convins pe parintii mei sa vinda secretarei de la primarie Luminita o bucata
de pamint de 4000 metri la Malaiste,unde fusese izlazul comunal si pazisem vacile pe
acolo in copilaria mea deosebita alaturi de Rica.
Cind am fost intrebat cui ii revin banii am raspuns fara ezitare sorei mele,chiar de era
infiata era tot sora mea si ii reveneau si ei din drepturi,numai ca ea cu tupeu a zis ca dupa
ce imparteam paminturile trebuia s-o despagubesc pentru jumatate din casa!
Imediat mi s-a aprins ledul rosu care m-a avertizat ca ea vroia totul de la mosul si apoi sa
faca pe jumatate mostenirea parintilor nostri,ca apoi sa se razgindeasca si sa vrea totul si
de aici,cu complicitatea mamei,evident-curat,murdar!
Cind am adus discutia cu matusa Lica ca vreau sa fac succesiunea se baga si ea in
seama,ca are si ea dreptul la ceva,ca nu se facuse corect imparteala in urma cu peste 50
de ani.

206
Aveam sa constat uimit ca de fapt nu-mi era aliata cum credeam,otrava cu care-mi rasfata
familia a deturnat-o inspre mine,eu devenisem tinta razboiului de-o viata avut cu familia
mea,ce era floare la ureche pentru o femeie de o rautate aparte pe care eu am acuzat-o ca-
si otravise barbatul,dar sa nu revenim.
Primele semnale mi le-a dat cind n-a lasat-o pe Pusa,vecina mea din stinga casei,nevasta
lui Mimi care murise de curind de cancer,sa treaca pe la ea cu finul facut de aceasta la
mine in gradina.
Nu pot sa trec cu vederea ca jucasem o viata intrega tenis de masa cu Mimi dar nu
schimbasem niciodata doua vorbe in particular,am devenit apropiati din senin si era mare
fan al teoriilor mele,vorbeam cu orele la telefon,consultindu-ma in diverse probleme.
Anul urmator a venit rindul celeilalte vecine Luminita Vrabie sa faca finul in gradina mea
si care in plus facea finul si in gradina ei si avea grija de stimabila mea matusa,fiind la fel
refuzata,ceea ce m-a pus pe ginduri,trebuia sa gasesc o solutie.
Strins cu usa mi-a venit cea mai nebuneasca si traznita idee,de nicaieri si anume sa stric
casa cu beci a bunicii,sa refac un beci mai spre matusa mea,eliberind in acest mod si
curtea si gradina.
Vestea a socat pe toata lumea care era oripilata ca mama nici nu se racise bine in mormint
si eu ii stricam casa parinteasca,vecinii isi frecau mainile ca vor avea de lucru,insa aveau
sa fie dezamagiti pentru ca in afara de citeva ore cind l-am convocat pe Vali,fiul
Luminitei sa dau jos tigla de pe casa,cind a si gasit pusca de care am amintit deja,n-am
solicitat pe nimeni sa ma ajute la ceva!
Am inceput cea mai grea munca ce aveam sa execut vreodata in viata mea,cu o tenacitate
si energie suspecta,ziceai ca sint posedat,pas cu pas am inceput demolarea acelei case
construita cu 108 ani in urma si aveam sa constat ca era opera de arta.
Am ramas mut la solutiile constructive gasite,tinind cont de mijloacele de transport,cu
boii si uneltele primitive avute la dispozitie,tonele de piatra de la beciul fara fundatie erau
lipite cu pamint,casa era fara stilpi de sustinere,pur si simplu imi sarea palaria din cap de
admiratie si respect pentru bravii mei stramosi.
Ca sa nu mai spun ca autoritatile m-au pus sa fac proiect de demolare care m-a costat 5
milioane,halucinanta tara avem!
Eram monitorizat nonstop de tanti Lica care statea pe un butuc de cires si nu ma scapa
din ochi o clipa,ajunsesem sa termin cu partea de sus,trecusem la demolarea beciului cind
venind de la servici,lucram 24 de ore si apoi demolam la greu,vad agitatie prin curtea
matusii,apare varul meu Puiu cu ochii umflati si ma anunta ca murise mama lui.
Aceasta imi spusese deja ca se agravase boala ei de inima,lesinase si se trezise cu nevoile
facute pe ea,radio- santul susotea pe la colturi ca Luminita avusese un rol important in
decesul acesteia,tinind cont ca se purta mizerabil cu ea,intr-una din aceste stari de rau o
gasise cazuta,a lasat-o toata ziua asa si a plecat prin sat cu ziua la lucru,ca sa vina seara si
sa constate pur si simplu decesul.
Fusese internata la cardiologie de mai multe ori si spre rusinea lui Puiu si nevestei lui n-o
luase sa stea cu ei,desi locuiau singuri intr-un apartament cu trei camere,cum facusem eu
cu tata,e drept ca tanti Lica nu avusese niciodata la pateu alegerea fiului sau, ca aceasta e
cam “bruneta”,ca sa nu spun mai multe,gura sparta cum sint!
Sultana a urecheat-o imediat spunind ca nu venise o zi s-o ajute la treburi si dupa ce a
murit venea saptaminal,ca sa nu mai vorbesc de aerele de mare propietareasa ce-si

207
dadea,de pomina a fost cind a cazut alunecind pe o balega si a chemat-o pe Luminita sa-si
ia balega de acolo,scotind-o din minti pe aceasta.
Inainte sa ma apuc de demolarea casei bunicii avusesem o oferta de a cumpara la mina a
patra garajul fostului proprietar,care ma obseda sa-l am si pe care propietarul cerea 1200
euro,am dus lupte grele cu mine insumi sa nu dau banii parintilor mei pe acesta,mai ales
ca se zvonea ca autoritatile vor demola toate garajele din oras.
Am mers pina acolo incit m-am inscris in audienta la presedintele Consiliului Judetean,
Tutuianu cu care fusesem coleg de liceu,sa-l intreb daca se vor strica garajele,numai ca
intr-o zi din intimplare cind discutam cu un vecin electronist despre ce prostie vroiam sa
fac,acesta ma anunta ca era linga el la doua blocuri de mine garaj cu 150 euro!
Fara sa stau pe ginduri il achizitionez cu 6,5 milioane,cu ultima pensie a tatalui meu si
incep sa fac curatenie in el sa-l repar si sa-l vopsesc, masina mea avea sa se rasfete un an
si jumatate in el.
Sa revin la demolatul casei unde am saltat,mutat si carat peste 50 tone de piatra ca sa fac
loc viitorului beci,a trebuit sa ma confrunt cu gramezi de intimplari ciudate.lovituri si
cazaturi,de citeva ori era sa dau chiar in primire.
Simteam prezenta malefica a mamei mele in tot ce intreprindeam,de multe ori o simteam
cum ma urmareste de pe scaunele unde-si facea veacul in fata casei si ca tacimul sa fie
complet a inceput si tanti Lica sa puna mina cu cumnata ei sa-mi puna bete in roate.
Dupa ce am ajuns la nivelul 0,nu stiu cita fundatie mai este in jos am apelat la un
buldozer performant si am sapat groapa unde urma sa fie beciul,totul arata ca o piesa de
LEGO,simbata urmatoare trebuia sa torn fundatia,numai ca mama n-a stat cu mainile in
san,a plouat trei zile si trei nopti nonstop,a umplut groapa cu apa si marginile s-au surpat.
Au cazut si din pietrele de pe margine inauntru si mi-a trebuit o saptamina de munca
crunta sa refac groapa,de mare ajutor mi-au fost toate sifonierele si mobilierul gasit la
cosul de gunoi pe care le carasem acasa,spre disperarea nevestei mele care condamna ce
fac,ca de obicei.
Ma simteam un fel de mester Manole care era blestemat sa nu poata termina lucrarea,am
angajat doi vecini cu betoniera si cu cofragele din mobile si fierul beton produs de la
locul de munca,ca bonus am reusit sa torn fundatia,spre disperarea nevestei mele care nu
intelegea de unde am banii necesari.
Dadusem un scop nobil banilor de la raposatii mei parinti,nu paraseau curtea sa
declanseze noi energii negative impotriva mea,urma sa le demonstrez in lipsa, se putea cu
bani putini si vointa multa sa rasturni muntii si sa faci lucruri deosebite.
Opinia publica era bulversata,la inceput mi-a condamnat tentativa dupa care au cazut totii
in admiratie dupa eforturile de unul singur si felul cum arata acum acea curte,ma intrebau
mereu ce urma sa mai fac,ce proiecte aveam in desfasurare.
Am avut norocul sa gasesc cel mai bun meserias de constructii in piatra,care sint pe cale
de disparitie,Victor Mestecaneanu impreuna cu un ajutor eu le caram piatra,faceam
mortarul,intr-o saptamina am terminat de zidit beciul,omul s-a dovedit un artist,era de o
vitalitate si putere impresionanta la cei peste 70 de ani ai sai.
O noua bila neagra avea sa marcheze sora mea venita in concediu din Italia pe care am
rugat-o sa vina sa puna mincarea gatita de Florina la Tirgoviste meseriasilor,ca abia
faceam fata cu greu tuturor problemelor,insa cu un cinism demn de o cauza mai buna m-a
refuzat.

208
Cu aceeasi oameni cu care am turnat fundatia am turnat si placa,luindu-mi-se o piatra de
pe inima,contractul cu Rafeba mi se incheiase dupa cum am spus,bunele si relele se
succedau cu repeziciune in viata mea,simteam ca e momentul optim ce nu trebuia ratat.
Dupa terminarea beciului eram intr-o pauza publicitara cind a cazut ca un traznet anuntul
ca trebuia sa ne darimam singuri garajele,eu ii stiam soarta de cind il cumparasem, ca
trebuia sa devina o magazie pe fundatia beciului.
Numai ca trebuia sa dispara si gradina,raiul meu de refugiu dupa infernul de la otelarie,in
care speram sa traiesc o batrinete linistita ca pensionar si fata mea sa se pupe cu prietenii
aproape ce casa.
Gradina la care muncisem peste 15 ani,unde plantasem de toate,jucasem mii de partide de
table si gramezi de gratare,bolta cu vie,florile copacii,balansoarul,masa,bancile,trebuiau
sa dispara.
Acest lucru avea sa-mi aduca un impact emotional mai mare decit moartea parintilor
mei,despre care stiam ca sunt batrini si trebuia sa moara intr-o zi,am suferit si sufar ca un
caine pentru pierderea gradinii mele.
Nu pot sa trec peste un cosmar care mi-a aparut in mai multe nopti,sub mai multe
forme,cu mai bine de 5 ani in urma,cind nici nu se punea problema demolarii garajelor.
Am visat sau mai bine zis am”vazut”prin somn ca in locul gradinii mele era o parcare
asfaltata,ma trezeam ingrozit de perspectiva si ma incurajam singur ca era doar un
vis,numai ca nu era,nu stiu cum sa comentez faptul ca vedeam ce urma sa se construiasca
peste atitia ani,timpul are valente pe care profanii nu stiu sa le inteleaga,se subintelege ca
eu nu ma consider profan!
Am mutat tot ce se putea muta cu exceptia a nucului pe care inspirat il mutasem de trei
ori pina la pozitia in care este si astazi si un salcim mov ce a asteptat aproape doi ani
momentul sa-l transfer si pe el mai ales ca era altoit de tatal meu si tineam mortis sa-l mut
la Valeni.
In acesti doi ani am avut grija in continuare de umbra gradinii mele,cu aleile din piatra
varuita si exact cind au venit hingherii sa rada tot eu am lipsit de acasa semn clar pentru
mine ca tatal meu refuza colaborarea si nu vroia sa am mai nimic care sa-mi aduca aminte
de el.
Timp de doi ani am innotat prin noroaie pina s-a indurat primaria sa asfalteze si la noi in
cartier,n-o facea de buna voie ci obligati de cei care monitorizau fondurile europene,i-au
obligat sa rezolve problema din fondurile proprii ca altfel ne sarea schema!
Astazi zona arata modern si elegant,cu lumini si tot ce trebuie unui trai la oras,numai ca
nucul ramas,cu nucile lui grozave imi sta ca un ghimpe in inima,de cite ori il vad
amintirile ansamblului din care facea parte ma chinuie inca si ma va chinui toata viata.
Sa revin la Valeni unde politica de curatenie si ordine a cuprins restul curtii,darimasem
cotetele si acareturile,construisem o magazie in care am dus toate lemnele de foc rezultate
afara de cele date pe la sora mea si lui Pusa, din casa demolata.
Adaptarea si montarea garajului pe noua locatie s-a dovedit extrem de complicata si
dificila,am reusit sa fac o terasa gratie gramezilor de tevi aduse de la Rafeba,l-am
acoperit si mi-a iesit exact pe gustul meu,privelistea de vis cu muntii Leaota la orizont
face toti banii.
Am montat balansoarul si masa cu bancile,am plantat arbustii si via care s-a prins,am
lungit bolta existenta cu cea de la oras,am facut o copertina sub care troneaza BMW-ul
meu agricol,a se citi caruta.

209
In beci desi era la doi metri de vechiul amplasament ma trezesc cu un izvor de apa,bonus
de la tanti Lica,trebuia din nou sa fac ceva,am gasit solutia salvatoare in saparea unui sant
si sa bag o conducta de scurgere,am sapat un sant ca la cetate prin interioar in jurul
zidurilor,placat cu placi de ciment aduse cu saraca mea Dacie de pe acoperisul de la bloc.
In toamna lui 2014 dupa toate aceste lucrari istovitoare si dupa stringerea recoltei stateam
ca ursul la hibernare si odihna de care n-am avut parte din cauza nevestei care a declansat
o campanie de denigrare,acuzatii si scandal din orice motiv real sau inventat,timp de doua
luni consecutive.
Nu stiam cum s-o mai scot la capat,nu intelegeam ce vroia,ce urmarea,a inceput sa ma
doara capul,sa am ameteli,sintomul de vertij,m-am dus la medicul de familie si am facut
niste analize,care au iesit bune.
A doua zi de Craciun m-am simtit rau,am plecat la spital la urgente si desi aveam
tensiunea 14/8 m-au internat la cardiologie,avind o durere in piept ca o greara care ma
stringea.
Aici am fost tinut la terapie intensiva,supus la teste si legat de pat,facindu-mi nevoile in
borcan pina pe data de 31 decembrie,nu inainte de a fi facut un test de efort si cu
recomandarea sa plec la Bucuresti unde sa fac o coronarografie,care sa confirme sau nu
daca am vasele de singe care alimenteaza inima, infundare.
La plecare o doctorita micuta si tiganoasa si-a facut cruce cu speranta sa iasa bine acest
test,care m-a impresionat,nu m-a impresionat faptul ca ma onorase cu un tratament de 8
pastile pe zi,ce mi se parea halucinant inceput pentru mine care nu avusesem asemenea
probleme.
La Bucuresti m-au legat din nou de pat la terapie intensiva desi nu aveam probleme si
veneau pacienti care cadeau prin casa si erau lasati liberi prin rezerve,am facut acea
coronarografie care a iesit negativa,nu aveam vasele de singe infundate.
Desi am fost sub supravegherea unui profesor universitar,acesta a fost la fel de generos
cu tratamentul,mi-a lasat tot 8 pastile pe zi dar mai scumpe ca primele,la intoarcere acasa
m-am inscris la control la un vestit cardiolog tirgovistean,ce lucra tot in Bucuresti si abia
in martie mi-a venit rindul.
Mihai Tudose era un altfel de medic,imi vorbea ca si cind facusem armata impreuna,imi
spune ca testul de efort e absolut normal si imi schimba tratamentul la o singura pastila pe
zi la care adauga celebra aspirina pentru cardiaci,Aspenter.
Dupa cum am mai spus-o pe 13 ianuarie 2015 m-am apucat sa scriu editia de mina a
acestui jurnal,speriat ca o sa dau in primire si fata mea nu stia nimic de cum traisem,pe 20
februarie i-am dat lui Marinus drept bonus de ziua ei sa-l citeasca,ajunsesem cu el pina in
momentul insuratorii.
A ramas consternata cind a citit,cit de multe mi se putusera intimpla,prin cite trecusem in
conditiile in care ea a declarat ca nu i se intimplase mai nimic in comparatie cu mine.
Darimarea casei,transferul garajului si a gradinii nu rezolvase nimic din cauza aparitiei
unei noi probleme,oficialitatile comunei dupa lupte seculare au reusit sa asfalteze strada
si s-a inaltat drumul cu aproape un metru si facea imposibil accesul unei carute sau
tractor in curtea mea.
Asfaltarea strazii a fost un eveniment halucinant care nu aparuse niciodata in visele
plopisanilor,oricit de optimiste ar fi fost,nevasta critica de fiecare data cind vedea drumul
abrupt,plin de bolovani pina la mine acasa,eu o amenintam cu asfaltarea imposibila,ea

210
declarind ca atunci cind se va realiza se va muta la Valeni si va candida ca primar al
comunei!
Cu tot tratamentul de inima a trebuit s-o iau de la capat cu munca de Sisif,sa car din nou
tone de piatra si sa fac un plan inclinat care sa indulceasca diferenta de nivel si sa faca
accesibila intrarea in curte.
Din nou vecinii mei erau in criza,nu intelegeau ce fac,toata lumea era sceptica in privinta
reusitei mele,in frunte cu nevasta,m-am incapatinat ca de obicei si am tinut-o pe a
mea,terminind lucrarea.
La primul test cu caruta,calul a alunecat pe cimentul neted si a trebuit din nou sa inventez
ceva sa ma scot,asta nu inseamna ca n-am intrat cu masina in curte sub privirile ingrozite
ale nevestei mele circotase,semn ca lucrarea era buna dar trebuia adaugat ceva la
aderenta.
Oficialii primariei din Tirgoviste au hotarit sa inlocuiasca celebrele pavele de pe trotuare
cu asfalt clasic,m-am descurcat cu bani si fara sa fac rost de 1000 de bucati,dupa ce m-am
milogit in stinga si-n dreapta sa le car cu o masina mai mare acasa,cereau prea multi
bani,tot pe spinarea Daciei mele a cazut beleaua sa le duca.
Mi-am ornat lucrarea cu ele devenind practica si eficienta,aratoasa in acelasi timp,dind
peste bot tuturor,am terminat cu amenajarea curtii,am cumparat o masinarie cu fir de tuns
iarba,acum arata ca o casa de vacanta curtea in care gainile si orataniile marcau teritoriu
si-mi faceau viata un cosmar in dictatura mamei mele.
Mi-am amenajat terasa cu doua fotolii,masa si un pat pe care sa-mi odihnesc ciolanele
uzate,care chiar de erau din titan tot se toceau la cite abuzuri le-am folosit,sint mindru de
ce am realizat de unul singur cu toata opozitia celor vii si a celor morti.
Craciunul anului 2015 l-am trait cu o efervescenta speciala,demna de filmele americane
ieftine care fac o reclama umflata evenimentului,insa eu chiar am simtit ceva deosebit si
m-am comportat ca atare.
Prin urmare,cuminte fiind,vorba vine,Mosul n-a venit cu mina goala,primesc de la cel
care imi recomandase sa cumpar garajul o propunere din partea nevestei acestuia un
servici la paza liceului unde invata fata mea,adica la doi pasi de casa.
Dupa ce am trecut de filiera aprobarilor secretarei si directoarei si dupa conjuncturi si
intimplari cum rar se intimpla pe plaiurile mioritice,sint angajat odata cu inceperea anului
scolar.
Numai ca mie n-are cum sa mi se intimple ceva bun care sa nu vina la pachet cu mai
multe rele,n-as fi eu,nu s-ar mai distra „cineva”care manevreaza sforile,s-ar plictisi,ori eu
am fost intodeauna jucaria lui favorita,prin tot ce am facut sau n-am facut,de ce nu prin
atitudinea ostila fata de El.
Mai concret exact de ziua mea,de sf Ion am o criza fara precedent de genunchi si trebuie
sa plec de urgenta la Pucioasa si cu 10 milioane sa fac noi infiltratii,fara prea mari
rezultate.
Am inceput serviciul care s-a dovedit mai greu decit imi imaginam,daca stiam nu ma
bagam dar era prea tirziu si daca renuntam dezamageam prea multa lume.
Am fost tentat sa renunt de multe ori,nevasta mea a dat primul semn ca sint insurat cu o
fiinta umana si se ofera sa ma ajute seara ,scutindu-ma de marsul ce trebuia sa-l fac prin
toate clasele sa inchid luminile si ferestrele.

211
Aici in scoala am gasit oameni deosebiti,in frunte cu directoarea si administratora care m-
a propus,nu intru in amanunte,este cel mai bun lucru care mi se putea intimpla,un
privilegiu rar,o recompensa,un premiu,desi s-ar putea considerata deplasata parerea mea.
Invata aici peste 1250 de copii,de la clasa 0 la a 12-a,privilegiul de a privi acesti copii
minunati si frumosi jucindu-se pe holuri,cu privirile lor inocente si curate sint pentru
mine ca o terapeutica de purificare spirituala,de care n-am avut parte toata viata.
Cind termin tura sint rupt de oase dar ma simt usor ca un fulg,simt ca toata mizeria
adunata in mine din infernul de la otelarie si nu numai, se spala cu fiecare zi petrecuta
intre acesti copii.
Voi face toate eforturile sa lungesc cit pot de mult acest privilegiu,fara sa ignor aspectul
financiar,vital in rezolvarea atitor probleme de sanatate si nu numai.
Ma stiam si cu probleme de prostata,am fost la specialist si dupa o luna din tratamentul
de lunga durata deja incepuse sa scada perioada intre urinari,asa ca dupa ce am stat cu un
mos in camera la Bradet si acesta dormea ca ursul toata noaptea il intreb cum reusea.
Imi spune ca gratie unui tratament cu ceai facut din 11 plante pe care mi l-a dat si mie si
dupa ce am inghitit timp de un an si ceva sute de litri din acest ceai,fara prea multe
rezultate,incep sa elimin pietre din vezica cu dureri crunte,semn ca ceaiul fusese bun de
ceva.
Lucrurile s-au agravat si intr-o noapte de cosmar in care am urinat numai singe ma duc la
urgente unde un doctor moldovean de peste Prut-Bacalim dupa ce-mi arata la ecograf ce
„stinca” aveam in vezica imi da 10 secunde sa ma hotarasc daca plec acasa pe proprie
raspundere sau ma opereaza.
N-am de ales si pe nepusa masa ma trezesc pe masa de operatie si urmeaza un cosmar
greu de descris cit de cumplit si umilitor e sa umbli cu o sonda bagata pe organul
sexual,precum si toate deliciile post-operatorii.
Eram angajat pe o perioada de 6 luni si operatia mea venise cum nu se putea mai
prost,exact cind se termina aceasta perioada,conducerea scolii era indoita daca mai
puteam continua si nu s-a repezit sa-mi reinnoiasca contractul.
Probabil li s-a facut mila de mine, nu ma puteau da afara dupa un necaz,asa ca am
continuat cu mentiunea ca eram protejat sa fac eforturi,in special de administratora Dinu
Gabriela.
Inima mea mai facea cind si cind figuri si m-am dus la cardiologul celebru sa-i spun ca
din cauza problemelor respiratiratorii generate de praful de la otelarie si de problema mea
oculta imi forta inima sa o ia razna din lipsa oxigenului insuficient.
Cum acesta era intrigat de faptul ca nu gasea un diagnostic clar si un tratament probemei
mele,totul era in coada de peste,ca de obicei in cazul meu,dar n-avea cum sa stie toata
povestea,se ofera sa-mi intermedieze o consultatie la plamini,cu ajutorul unei colege de
facultate ce era sefa la Spitalul Militar Central.
Si asa incepe un nou cosmar de analize si teste din care la loc de frunte se afla
bronhoscopia,cind ti se baga in plamini un tub cu o camera de filmat in virf,dupa ignituri
si chinuri deosebite de era sa plec in spinare cu ei de groaza ca nu puteam respira cu
nazbitia aceia in plamini.
Dupa mai multe drumuri si internari la Bucuresti se trage concluzia ca trebuia sa mai fac
un test numit lavaj,in care ti se umplea jumatate din plamini cu un lichid,sa spele unde nu
ajungea camera si apoi sa-l trimita la analize.

212
Si aceasta proba a fost cumplita dar eram parca mai obisnuit cu procedura si am trecut-o
mai bine,mi s-a dat un diagnostic tot in coada de peste,o compilatie din mai multe
diagnostice,evident am urmat un tratament,fara prea multe rezultate pozitive.
Emanatiile de materie viscoasa,scirboasa continua,respiratia se ingreuneaza pe zi ce
trece,obstescul sfirsit se apropie cu pasi repezi fara sa pot face ceva,din pacate,genunchii
sint varza si abia mai pot merge,frumos n-am ce zice.
Din cauza militienilor care asemenea unor hiene flaminde sint cu dintii rinjiti pe Daciile
patriei noatre,cele de toate zilele,ma hotarasc sa profit de situatia financiara mai buna si
sa fac un efort sa-mi achizitionez o masina mai buna,nu insemna ca a mea nu era buna si
nu functiona impecabil.
Imi stabilesc un plafon de 100 milioane sa imprumut din banca si incep cautarile unui
anumit tip de masina Opel Zafira,model de care aflasem recent si ma lipisem ca marca de
scrisoare.
Dupa ce am colindat de nu stiu cite ori tot orasul,am cautat prin ziare si peste tot,am
vazut peste 25 de masini cu aceasta marca,apare la fostul magazin Interex in parcare o
masina Opel Astra de care m-am indragostit pe loc,am sters cu buretele cautarile de pina
atunci si am cumparat-o.
Diana care credea ca e blestemata sa moara in Dacie era in al noualea cer,nu-i venea sa
creada ce era in parcare,e drept ca e o masina frumoasa,ce apartinuse in Germania unei
singure femei,aceasta avusese grija de ea si arata impecabil.
Familia hotaraste ca dacia YNA sa fie pastrata in curtea de la Valeni in semn de respect
pentru cei 10 ani de eforturi facute,perioada in care fusese mai mult magar decit
masina,nu fusese prea rasfatata cu curatenia si ingrijirea din partea mea.
Am facut primul drum cu ea la Bradet,apoi din nou sabotindu-mi intentia de a merge la
mare,am facut doua drumuri sa le duc pe fete la Sarata Monteoru,unde au stat citeva zile
si desi auzisem de acele bazine cu apa sarata care te tin deasupra,nu crezusem niciodata
acest lucru,acum am testat si asa este,pur si simplu stai deasupra apei fara efort.
Eu trebuia sa ma duc singur citeva zile la mare,din cauza recoltei bogate,desi eram in
concediu de odihna a trebuit sa culeg recolta care s-a dovedit cea mai bogata din
istorie,facind 700 litri de tuica,mere si prune la un loc,ar fi innebunit mama de vedea asa
ceva.
Dupa care un vecin Gica Tarba cu care toc merele pentru tuica imi face o oferta de 5
milioane sa-mi cumpere Dacia,mi se face mila sa o vad ruginind in curte si hotarasc ca e
mai bine sa fie utila si sa o vad pe drum.
O dau si acesta dupa citeva luni se hotaraste s-o vinda unor tigani si asa se termina
nefericit din pacate aventura dragutei mele masini care ma servise cu convingere atita
amar de vreme.
Cu banii de pe ea hotarasc sa mergem la o plimbare organizata de Damaschin,de trei zile
cu doua nopti de cazare,tinta finala fiind Sighisoara,nu inainte de a reface drumul pe
Transfagarasan,facut de mine cu bicicleta, dupa cum am povestit.
Masina noua s-a comportat impecabil pe tot drumul,era testul suprem si garantia ca
facusem o afacere buna,am vazut obiective deosebite printre care localitatea Viscri unde
printul Charles are doua case cumparate.
Sighisoara este un soc prin definitie,te trezesti din realitate brusc intr-o poveste cu castele
si printese din povestile fratilor Grimm,desi auzisem despre ea destule,cuvintele sunt prea
sarace sa descrie mirajul acestei cetati de poveste.

213
Am incheiat anul 2016 cum nu se putea mai bine,eram de servici,numai ca directoarea a
decis cu un grup de profesori sa petreaca Revelionul in scoala si am petrecut impreuna cu
nevasta si acesti oameni deosebiti care n-au fost cu nasul pe sus sa refuze ca ei, profesorii
sa petreaca alaturi de paznicul scolii,cinste lor.
Dupa cum spuneam la inceputul acestui jurnal,este dedicat in totalitate fetei mele
Diana,sa afle in acest mod cine a fost tatal sau,ce viata a dus,cum a trait,de ce nu sa-si
compare propria existenta cu a mea si sa traga invatamintele de rigoare.
Si pentru nevasta mea sa fie o invatatura de ce inaproape 24 de ani n-a aflat mai nimic din
ce scrie aici,semn ca n-a reusit,mai bine zis n-a incercat sa afle dedesubturile existentei
mele si s-a multumit sa critice tot timpul ce nu-i convenea,poate cer prea mult,ce nevasta
face asa ceva,e utopic!
Acum la analiza finala n-am de gind s-o dau cu Doamne-ajuta,nici sa-mi pun cenusa in
cap,dimpotriva stiu ca mi-am asumat dinainte o gramada de pacate,n-am de gind sa-l
urechez nici pe Barbosul ca am fost norocos si ghinionist in acelasi timp,ca n-am primit
nici dragostea elementara a parintilor mei,ca toata lumea,cu toate ca eram copil bun si nu
ceream prea mult.
Cu cine sa ma cert ca baiat fiind,paduri cutreieram si nu-mi pasa de nimeni si nimic,ca nu
m-am implicat decit in proiecte minore,a se citi lipsa de proiecte,ca am trait dupa cum
batea vintul si am fost ca o piaza rea in ochii tuturor,ce m-au onorat cu injuraturi si
„ginduri”bune toata viata.
Cum sa-i cer iertare domnisoarei mele pentru cele facute si cele nefacute,mai ales ca
atunci cind puteam sa rastorn muntii,bauneam pe coclauri si pe terenurile de tenis iar
acum cind are din ce in ce mai multa nevoie de mine, imi curg basinile.
Cum as putea spune ca nu-mi lipsesc cele doua dive,asa cum unui dependent ii lipsesc
drogurile de care este constient ca in afara senzatiilor tari urmeaza sa-l ucida,mai ales
cind prin instalatie simt impunsaturi si ghionturi care numai cauze naturale nu au,semn
clar ca si eu pentru ele am acelasi efect.
Cum sa le cer iertare si de unde sa-i iau pe toti cei care i-am jignit,umilit si facut de
bascalie de-a lungul vietii si ce vina am eu ca a trebuit sa ma rup in doua,unul sensibil si
dornic de caldura si afectiune in interior si celalalt nepasator,nesimtit de multe ori,grosier
si grosolan.
Ce vina am eu ca asa de putini au incercat sa sparga gheata de la suprafata si sa afle ca
inauntru este un tip corect si cinstit,care ofera totul si nu cere nimic in schimb.
Poate am omis de buna voie unele lucruri,altele le-am prezentat estompat,pe unele trebuia
sa las cenusa uitarii sa se astearna peste ele,poate ca interpretarile mele n-au fost
intodeauna obiective,poate am fost rautacios si ranchiunos cu multa lume,important ca nu
regret si nu retractez nimic,imi asum cele spuse si facute si cu asta basta.
Despre problemele de sanatate nu mai amintesc decit ca dupa tonele de piatra saltate m-
am ales(nici nu se putea altfel) cu o hernie inghinala stinga in conditiile in care in dreapta
am fost operat deja cu multi ani in urma si pe care trebuie s-o execut in curind
Daca ar fi sa cer ceva Divinitatii si sa-l rog pe marele Circotas cum il alinta maestrul,nu i-
as cere decit un sfirsit asemanator cu al mamei mele,rapid intr-o noapte,caci tatal meu
avea 80-90 kg si abia ma luptam eu cu Johny cu el sa-l imbaiez.
Cu mine de 120 kg cine sa se lupte ca sa nu mai vorbesc de injuraturi de care n-am dus
lipsa sanatos,n-as vrea s-o iau de la capat si bolnav.

214
Nu este deloc incurajator pentru mine sa ma vada fata mea ungindu-ma cu tot felul de
alifii,inghitind la pastile,mergind cu greutate prin casa ignind si ragnind ca un fumator
inrait sa elimin otrava care cu care am fost innobilat in urma cu aproape 18 ani si care o
sa ma ucida intr-o forma sau alta.
Poate asta e chiar blestemul pe care trebuie sa-l indur,sa ma chinui s-o scot la capat,am
stiut de la inceput ca nu ma asteapta un final prea grozav si de aceea am fortat nota cu
eforturile la Valeni,sa ramina ceva palpabil in urma mea.
Sper sa gasesc un bucurestean cu care sa fac un schimb de locuinta,sa aibe si Diana din
partea mea o casa in Bucuresti,pentru ca eu impreuna cu mama ei am facut tot ce ne-a stat
in puteri,n-am fost viciosi,risipitori dar fara sponsori e greu sa faci mare brinza pe lumea
asta,in care traiul zilnic e o mare problema dar sa mai si pui la ciorap,e greu.
Ma bucur ca am avut putertea si determinarea sa ma apuc si sa termin acest jurnal,la o
virsta cind puterea mintii si capacitatea intelectuala nu poate fi pusa pe seama
ramolismentului sau patologiei,ca am avut o viata plina cu de toate si ca am supravietuit
tuturor incercarilor,care n-au fost putine.
Nu stiu citi vor citi aceste rinduri,le multumesc pentru rabdare si le recomand sa nu
creada nimic din ce-au citit,sa-si vada de viata lor pentru ca n-am fost si nu voi fi un
model pentru nimeni-nici n-as avea cum!

13-01-2015/10-03-2015
3-12-2015/27-02-2016
29-11-2016/18-02-2017

VA MULTUMESC!

ECCE HOMO

Privesti pe geam si stii ca n-ai sa mai pleci niciodata,niciunde,ca radacinile au tisnit parca
din pamint,te-au fixat in aceste locuri,pe care nici nu le iubeasti dar nici nu le poti uri.
Aici este viata ta de lup singuratic,imbatrinit inainte de vreme,obosit de cautari,dezamagit
de tradari,sfisiat de indoieli.
Ce ti se mai poate intimpla?
Radiografia esecului tau,simpla la prima vedere dezvaluie slabiciuni,erori,ezitari pe care
cu greu le recunosti,ele te urmaresc in orele lungi,goale petrecute la fereastra in noptile cu
insomnie.

215
Privita din afara,viata ta pare a fi normala,una din acele vieti care nu ies dintr-o anumita
matca,in limitele careia sint admise multe intimplari care sint considerate ca facind parte
din firea lucrurilor.
SA NU UITI OBLIO!

Daca nu cer prea mult

-Ce-ai lua cu tine,

Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?

-O carte,o sticla de vin si-o femeie,Doamne,

Daca nu-ti cer prea mult.

-Ceri prea mult,iti taiem femeia,

Te-ar tine de vorba,ti-ar impuia capul cu fleacuri
Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.

-Te implor,taie-mi cartea,

O scriu eu,Doamne,daca am linga nime
O sticla de vin si-o femeie.
Asta as dori,daca nu cer prea mult.

-Ceri prea mult.

Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?

-O sticla de vin si-o femeie,

Daca nu cer prea mult.
-Ai mai cerut asta o data,de ce te incapatinezi,
E prea mult,ti-am spus,iti taiem femeia.

-Ce tot ai cu ea,ce atita prigoana?

Mai bine taiati-mi vinul,

216
Ma moleseste si n-as putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirindu-ma din ochii iubitei.

Tacere,minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasindu-mi-se timp pentru uitare.

-Ce-ai dori sa iei cu tine,

Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?

-O femeie Doamne,daca nu cer prea mult.

-Ceri prea mult,iti taiem femeia.
-Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul ori nimic.
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i infricosez pe pacatosii din iad,
Daca n-am femeia,material didactic,sa le-o arat?
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai,
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura,luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?

M.S

217
 EXERCITIU DE ADMIRATIE

Cu aceste rinduri voi incheia un ciclu de trei ierni consecutive,de scoatere la lumina a
vietii mele ascunse,depozitata in valiza cu documente unde au stat (unele)mai bine de 35
de ani!
Scopul acestei actiuni,desi tinta numarul unu e fata mea Diana,este mult mai complex
decit o simpla copiere si interpretare a datelor si faptelor.
Ce legatura are cu tine,are,pentru ca tocmai am terminat de copiat versurile tale,ce mi-au
dat cu totul alta perspectiva asupra lor decit o simpla lectura,la pachet sau pe
sectiuni,mult mai ampla si mai profunda.
Nu voi repeta greseala sa le comentez din cauza reactiilor controversate provocate la
prima lectura,altele sint motivele pentru care aceste rinduri poarta acest titlu.
Stupefactia mea se refera la faptul ca,din motive doar de tine stiute ai pastrat in persoana
mea,sentimente si stari emotionale ce au putut genera asemenea perle si nu numai.
Asta in conditiile care nici macar sa ne pupam cu adevarat,ca sa nu mai vorbim de alte
chestii generatoare de atsfel de pasiuni.
Tocmai acesta consecventa uluitoare a ta vreau s-o evidentiez in contrast cu lipsa mea de
consecventa in toate domeniile vietii mele.
Voi incepe cu orientarea profesionala,sa zicem,cind dupa liceu am dat la IEFS,in armata
am incercat sa dau la scoala de ofiteri,pe la 25 de ani am incercat sa dau la pomicultura ca
pe la 28-29 sa incerc sa dau la drept.
Nu comentez motivele esecurilor sau nereusitelor,am facut-o cu lux de amanunte mai
devreme in aceste rinduri,pe la 40 de ani am terminat o amarita de scoala de maistri,unde
ma luam mereu in gura cu profesorul de mecanica,care era si director la combinat.
Colegii mei ma rugau insistent sa-l las in pace,tinind cont de functia avuta,nu l-am iertat
pina cind n-a renuntat sa se mai faca de cacao si a abandonat cariera de profesor.
Doctoratul mi l-am dat facind o scoala de paznici,in timp ce natiunea era preocupata cu
completarea adevaratelor studii si doctorate!
Cu femeile,desi din avion pare sa stau mai bine,la virsta de 27 de ani cind mi-am dat
seama ca trebuie sa fac „ceva”,asemenea unui alpinist amator am avut ghinionul sau

218
norocul ca primul munte care mi-a iesit in cale sa fie Everestul, pe care din
noroc,intimplare sau ‚altceva”l-am escaladat.
Everestul s-a numit fata de la Cluj,dupa care nimic n-a mai contat,orice munte imi iesea
in cale nu mi se parea semnificativ.
Ce-am invatat din aceasta experienta,ca la intoarcerea de pe „topogan”venisem la pachet
cu „ceva”care atragea un anumit gen de „capre negre’pentru care nu conta cum aratam si
ce dotari aveam in bani,studii,functii,masina,casa ci „altceva”.
Nu sint convins ca daca prin reducere la absurd m-as fi casatorit cu fata de la Cluj,as fi
continuat sa compun noi ode baladei Mioritei sau m-as fi interesat si de galbeaza
acesteia!
Asta in conditiile in care,in urma cu 40 de ani,Iulia,o fata de care eram indragostit pina
peste cap,a lansat in eter un blestem care spunea ca toata viata voi incalzi pe cine nu
trebuie!
Ca o completare a blestemelor,nu trebuie omis nici al tau,dintr-unul din oficiale,care
spunea ca eu cutreier strazile nu sa vad pe cineva ci doar sa fiu vazut!
Afla ca tot capitalul strins cu migala timp de 30 ani pe strazi,l-am risipit intr-un an la
scoala.
Toate mindrele,dar absolut toare,aflate fie in postura de mamici,fie ca profesoare venite
cu diferite ocazii,concursuri sau Olimpiade m-au vazut in fericita ipostaza de paznic!
Este pentru mine ca o penitenta,o umilinta greu de imginat cu putina vreme in urma,vis a
vis de incercarile cu voie sau fara voie de a aparea altcineva,decit eram in realitate.
Asta in conditiile in care,aici in scoala,traiesc permanent un sentiment de purificare
spirituala,printre acesti copii minunati si frumosi,dupa infernul de 25 de ani,trait in
otelarie.
Nici pe plan material n-am excelat in acumulari,m-am multumit cu o carte si o bucata de
paine,fara sa-l invoc prea des pe Barbos,sa-mi umple magazia cu de toate!
Nici macar pestisorului de aur nu i-am cerut prea mult,cele trei dorinte ridicole-o
bicicleta,un pickup si un fotoliu a fost maximul ce am putut stoarce dintr-un suflet purtat
intr-o batista.
Daca eram macar 10% consecvent in ceva din perseverenta cu care m-ai onorat tu pe
mine,eram departe.
Am trait ca un lautar care stie pe deasupra melodiile,fara sa catadicseasca vreodata sa
invete notele.
Termin cu regret acest episod din viata mea,nu fara sa constat ca m-am cam spurcat sa
stau la masa de scris,lucru pe care l-am visat de multe ori in gindurile mele cele mai
ascunse.
Dac-o iesi ceva bun din aceasta noua jucarie-bine,daca nu ASTA E!
Nu cunosc strofa mai totala decit cea care urmeaza,incit cred ca si Buddha ar fi fost
incintat sa-i fie adresata!

Am inflorit in umbra ta fecunda,

Sa-mi luminezi destinul marginit.
Sa-mi para rau ca viata-i o secunda,
Sa te visez al meu,la infinit.

219
 4-04-2017

Azi e o zi ca oricare alta din programul extrem de incarcat al unui pensionar,numai ca eu

ma simt ca Oblio,exilat in padurea fara rost,fara catelul Sageata care sa-mi tina de urit.
Mai concret,astazi am dus la tipografie sa-mi lege poeziile amicei mele Mariana,ce este
de fapt ultima actiune de profanare a valizei mele cu documente,niciodata de-a lungul
timpului n-am crezut ca voi face asta.
Eram ferm convins ca voi lasa posteritatea sa se ocupe de descoperirea secretelor ce erau
ascunse acolo,prin scoaterea la lumina si transcrierea lor,acum din documente s-au
transformat in dovezi!
Ma simt ca un faraon fara supusi,care-si pregateste singur piramida,asta fiind partea buna
a lucrurilor,partea proasta e ca piramida mea nu e la suprafata,enigmatica,semeata si
sfidatoare cu virful spre cer.
A mea e ingropata cu virful in jos,spre tenebre,se spune ca totul se teme de timp iar
timpul se teme de piramide!
De ce trag concluzia asta optimista,pentru ca reactiile celor mai apropiati au fost cu totul
contrar asteptarilor mele-nimic nou!
A-ti scrie memoriile si a-ti profana trecutul este din punctul meu de vedere un semnal de
alarma,nu un moft,un testament lamuritor exact pentru cei apropiati,un strigat mut de
disperare si protest vis a vis de parerile acestora,gresite de cele mai multe ori.
Nimeni nu se apuca sa scrie daca n-are ce spune,daca nu i sa-ntimplat nimic si a trait ca o
rima,fara cap si fara coada.
N-am facut suma paginilor scrise dar cu siguranta depasesc 500,ceea ce nu e deloc la
indemina oricui pina la virsta de 57 de ani,sa umple atitea pagini.
Tot astazi voi prezenta ficei mele Diana cele scrise,fara sa i le dau sa le citeasca,e prea
mica pentru un razboi asa de mare,n-am nici o dovada ca la 30 de ani va intelege aceste
pagini halucinante,sa fiu optimist totusi ca in definitiv e fata mea si ca proverbul cu
aschia n-are cum sa ma ocoleasca tocmai pe mine.
E drept ca la scoala colegii generosi din fire,ca orice alti colegi de pe planeta asta ii zic
despre mine ca m-am”scos”,eu cu onorabila mea meserie de paznic si cu nevasta
inginera!

220
Cum as putea sa ma supar cind toata viata am dat numai impresii gresite,ba prea mari ori
prea mici in ceea ce priveste ocupatia,studiile mele,etc.
Sa lasam Doamna opinie cum ii spune amica mea intr-o poezie si sa revenim la cei
apropiati.
In urma cu un an l-am invitat pe prietenul meu din copilarie Rica,impreuna cu care am
trait un miracol de copilarie de o frumusete,diversitate si inedit,greu de egalat,sa citeasca
la Valeni memoriile mele,sa le comentam si sa ne amuzam impreuna de nazbitiile facute.
Am facut greseala sa-l anunt dinainte pe acesta ca va gasi acolo si pareri proaste despre
el,s-a comportat ca un barbat adevarat si timp de un an de zile nu m-a cautat la telefon,a
pus batista pe tambal si s-a dat la fund.
In urma cu vreo 2-3 saptamini anunt o alta amica de-a mea de la Cimpulung ca-i voi face
o vizita,sa-i prezint scrierile mele,pentru ca e un personaj important al acestora.
Desi a fost anuntata cu o zi inainte,a venit imbracata ca o zuza,ne-am dat intilnire la
propunerea ei in centrul orasului,dupa care a inceput sa oracaie la mine ca ne vede
localitatea impreuna!
Cireasa de pe tort a fost cind s-a apucat sa rasfoiasca jurnalul,cu ochii sticlindu-i ca de
vrajitoare,cautind disperata sa gaseasca ce-am scris despre ea.
A gasit din fericire doar ce-mi spusese in urma cu peste 30 de ani in poenita,ca nu mai e
virgina si eu stateam de lemn Tanase,precum si cele citeva rinduri despre faptul ca
poeziile Marianei sint diferite de-ale ei,mai bune.
S-a ridicat de la masa,mi-a intors spatele,cu toate ca am rugat-o sa nu-mi strice bucuria
incheierii acestui episod si m-a lasat ca pe o maimuta,singur intre gratiile dezamagirii.
Urmeaza ultimul episod,ultima persoana careia ii voi prezenta jurnalul meu este chiar
Mariana,sa vada cum am prezentat si comentat poeziile ei.
E drept ca ea mai are un precedent cind de ziua mea mi-a cerut sa ne intilnim in virful de
costisa si dupa 10 minute sa ma lase cu gura cascata,motivind ca o vede barbatelul ei
scump si drag cu mine care o stilcise in batai,side care intimplator divortase de 17-18 ani-
profund incurajator pentru mine.
Sa ma risc sa dau un pronostic cum se va comporta de data aceasta la mine acasa?
Mai bine nu-mi fortez imaginatia,cu toate ca sint absolut sigur ca nu va iesi bine.
In definitiv ce vreau eu de la lume?
ABSOLUT NIMC!
Ce vreau eu de la propria mea nevasta,care nu scapa nici un prilej sa ma anunte de fata cu
Diana ca nu fac nimic,ca nu sint bun de nimic si ca cea mai mare greseala a vietii ei a fost
ca s-a maritat cu mine.
Culmea e ca eu nu protestez si nu ripostez la aceste afirmatii!
Despre Diana numai de bine.
Cu toate ca am pretentia ca am o memorie buna,nu-mi amintesc cind mi-a zis ultima data-
TATA!
Ma onoreaza cu un profund:
-Ce faci BA!
Asta si-n culcare si-n sculare,nici un gest,un multumesc ceva asa de forma sau de ochii
lumii.
Voi incheia cu niste versuri citate din memorie,ale lui Adrian Paunescu:

221
Dinspre tarani nimc nou nu este,
De-o vesnicie-si vad de ale lor.
Copiii ii uita,oasele ii dor,
Intre pamint si case si neveste.

La mai mult si la mai bine,NICUTULE!

Am scos din scrisorile si gindurile stimabilei doamne Mariana un purpuriu de impresii si

comentarii despre mine pe care le-am aranjat intr-un text despre care am declarat ca e cel
mai frumos citit de mine vreodata.M-am rasfatat singur acum la finalul acestui jurnal,in
care nu prea am avut motive sa par prea breaz,asa ca faceti-va cruce inainte de a-l citi!

REGRESIE-PROGRESIE sau VICEVERSA

Mi-amintesc anii de inceput,cind am depasit bariera si am inceput sa vorbim:

-Intilnisem un om pe care credeam ca-l cunosc ca pe mine insumi,dar avea niste teorii
ciudate...
A reusit incet-incet sa-mi creeze alt mod de a vedea lucrurile,teoria sa a reusit sa-mi
creeze o noua logica,sa ma imbie spre alt mod de a gindi,a vedea lumea,a ma vedea pe
mine insumi,a ma schimba,dar mai ales-de a intelege cauza problemelor.
M-a invatat sa alerg si dupa mingile pe care nu sunt sigura ca le prind,atsfel se alege
praful de tot sau fac altii ce vor cu viata mea.
Intelegindu-te stiu ca viata este tragedia sau armonia pe care ti-o autocreezi cu propriul
mod de gindire.
Chiar daca nu intrunesc calitatile pe care tu le-ai cautat printre suratele mele,stiam ca
vom fi apropiati-oricum eu sint doar o biata Cenusereasa pentru care nu va bate niciodata
miezul noptii!
Aveam 24 de ani cind te-am “visat’,dupa care am fugit todeauna de cei care ma
iubeau,pentru ca nu i-am mai putut iubi,asteptind “timpul care ne desparte”.
Ai incercat sa fii dragut dar simteam ca e o chestiune de rutina,un fel de “deja vu”,un test
pe care din start mi-am propus sa nu-l trec.
Inainte de a comunica cu tine aveam impresia ca doar calcam apa,dupa care am invatat
sa inot,m-ai invatat ca orice credinta naste in om si reversul ei.
Destinul mi-a frint aripile si mi-a transformat visurile in cenusa,dar cu toate acestea de la
o lebada nu pot cadea decit pene albe,vintul stinge luminarile dar inteteste focul.

222
Stiu ca locul meu linga tine e la “colt”,am stiut sa iau doar atit cit trebuie,sa aflu cum e cu
bine si cum e cu raul prin tine,prin scutul tau care e de fapt sita prin care separi binele de
rau.
Mi-ai spus despre notarile tale din trecut,cind nimeni nu-ti “cenzura”timpul si
preferintele,ce mult mi-ar placea sa le citesc,e una din profetiile implinite.
Stiam ca exista asa ceva!
Mi-ai spus printre rinduri ca ai plecat din Cimpulung din cauza unei femei,deci recunosti
ca femeile din viata ta-acele obiecte care stau pe un raft cu cartile,te-au marcat,ti-au
schimbat viata.
Deci tu-invingatorule-ai avut destule momente in care ai cazut victima acelor persoane
care au incercat sa-ti inteleaga firea dificila si te-au ajutat sa-ti invingi obsesiile....
Ai simtit in tine nevoia de sacrificiu?
Esti increzator in propria valoare?
Ai cautat mereu o cale de mijloc intre pasiunea emotionala si stabilitatea legaturii.
Ca sa reziste linga tine,acea “ea”din viata ta trebuia sa se poarte atsfel incit sa nu-ti
stirbeasca senzatia de libertate si nici sa nu-ti raneasca sentimentele.
“ELE”au fost mereu geloase pe “ALTA”dar adevarata rivala,adevaratul dusman nu a fost
niciodata in preajma ta,ci in tine!
Cred ca “EA”are nevoie de sertarele Chaterinei de Medici ca sa te poata acapara,chiar
daca ele simt ca sint doar niste cobai,nu se pling ca stii sa compensezi totul,spui ceea ce
celalalt vrea sa auda.
Cred ca principala ta preocupare este satisfactia interioara,privind realist lumea cu
stralucita-ti intuitie care ti-a oferit confort psihic,capatind putere asupra celorlalti.
Te-ai temut todeauna de angajare sentimentala ca sa eviti dezamagirea,de aceea ai stat atit
de mult singur.
Stiind ca puterea ta vine din interior,ca detii resurse inepuizabile in acest sens,ai induiosat
sexul slab parind a fi cel care sufera,cel neinteles.
Todeauna s-a gasit acel suflet care s-a “indurat”de tine,care ti-a daruit dragoste si care a
dorit sa te inteleaga mai mult decit ceilalti.
Dar…incercind sa te retina…a uitat ca tu ai nevoie de cineva care sa-ti inteleaga si
respecte firea complicata,fara sa stie ca tu nu cauti femeia ideala ci o partenera
nepretentioasa,fara falsuri si extravagante.
Nu trebuie sa ti se ascunda nimic pentru ca fireasca intuitie detecteaza imediat starea de
spirit a celor din jur,cu cel mai erotic organ al tau-mintea!
In ciuda logicii de fier,esti un visator care traieste intr-o lume guvernata de legi intelese
numai de tine.
Dar ai uitat un lucru important-eu te cunosc!
Un principiu al vietii tale este tocmai acela de a-ti arata bucuria,de a o imparti cu ceilalti.
Iute,nesocotit.
Suferinta,dimpotriva,de a o ascunde cu avaritie numai pentru tine….
Oare asta inseamna sa fii modest?
Sunt multi asemanatori tie dar ei o fac pe dos,isi ascund bucuria-ca un caine osul sau-iar
suferinta o impart cu altii sau o poarta ca pe un stindard….
Bucuria o imparti de multe ori cu cine se nimereste,cu corpul tau,cu amintirile tale care
tresar vitalizate,revitalizate….cu ea,cu aceea,cu cealalta,cu unica,cu actuala,cu
presupusa….

223
Dar vezi tu,tie ti se iarta totul.
Care e misterul?
Reusesti sa-ti pastrezi acea superioritate expresiva,o anumita capacitate de exprimare
armonica cu totul.
Ai capacitatea de a te face prezent,chiar cind nu esti acolo!
Tu ma imbolnavesti de existenta cind vad ca un intreg peisaj urban,cu atita afluienta de
trecatori poate sa te contina,macar virtual,doar pe tine?
Cum e posibil?
Unde dispar ceilalti?
Ramai dintr-o data singur,lumea dimprejur se dizolva!
Tu ai ceva special pentru ca nu exista expresia potrivita pentru ce esti tu.
Uneori il inviezi pe Lazar,alteori ii biciuiesti pe cei din Templu,cum ii spuneam unei
colege-el nu e din lumea aceasta!
Cinismul din cuvinte,cel de toate zilele,care pe noi,cei din jurul tau ne apara si ne tine
vii-animale sentimentale ce suntem.
Esti obisnuit sa manipulezi oamenii,ii faci sa-si stringa umerii cind produci numai socuri.
Sta omul linistit si concentrat asupra suprafetei apei,a aerului cald si transparent si
deodata il izbeste “ceva’,din plin,ca un rechin somnoros si salbatic-asa sint frazele tale.
Dupa care nu mai sti daca ai ramas intreg,daca mai esti acelasi,cit ti s-a luat si ce ti-a mai
ramas din tine!
Interesant e ca nu faci asta din placere,ci pentru binele celuilalt.
Uneori ii stimezi mai mult pe cei care te contrazic,nu te temi de adevar si esti printre
putinii care pot abandona din prea multa iubire.
Ne e frica sa pronuntam acel “te iubesc” si apoi ne lovim de el toata viata,ma coplesesti
cu Everestul din tine,vesnic inaxcesibil dar mereu aproape.
Neintelegindu-te singur cu adevarat,n-ai cum sa-ti dezvalui misterul in fata
cuiva,accentuind si mai mult dorinta acestuia de a fi alaturi de tine.
Pentru tine,hobby-urile ramin net superioare oricaror forme de activitate,cu toate ca poti
deveni victima propriilor tale contradictii.
Siguranta se afla in nesiguranta!
Idealul tau-diversiunea!
De ce sar asa de usor arcurile legaturilor dintre tine si femeile tale?
Le vinezi in padure,unele fine-animale superioare,altele-dimpotriva.
Pe primele le imblinzesti,le subjugi,le faci sa se simta cit mai aproape de o fiinta
umana,sa se intrebe cum de nu au stiut ce-i fericirea pina la tine!
Pe celelalte le educi,le ajuti,le transformi in viori Stradivarius sub arcusul tau magic.
Cind primele si cele din categoria a doua devin dependente de tine,tu ce faci?
Rupi arcurile!
Le parasesti fara drept de apel.
Ele,inebunite de durere nu inteleg unde au gresit,isi ling ranile si incearca sa cunoasca alt
barbat dar suferinta se dubleaza constatind diferenta dintre el si El.
Dragele de ele,isi presara sulfamida pe rani,se curata cu anumite esente de ceai,dupa care
se transforma in flacari care bat pe diagonala sau orizontal,batute de un vint
invizibil,pasari ce foarte greu isi regasesc cuibul,platind scump fericirea linga tine….
Clipele in care lumina din pupilele tale le inunda.
De fapt,mi-e teribil de frica de tine!

224
Tu,care spargi liniile geometrice,care inspiri fascinatie,care faci lucrurile sa
vorbeasca,care ai inclinatia irezistibila de a dizolva prejudecatile,inventezi mersul cu
spatele cind ai regele in fata,ca imediat sa executi o volta numai de tine stiuta si sa intorci
spatele.
Mi-e atit de frica de tine!
Eu stiu ca dascalul tau Marin Sorescu te-a invatat multe,chiar si faptul ca o femeie pe
care am iubit-o si cu aceiasi femeie care nu ne-a iubit-fac zero.
Uneori chiar tu insuti amesteci ecuatia,o stii cel mai bine,in cazul tau ecuatia lui Sorescu
ar fi surprinsa de atita contrabanda.
Dincolo de tot si de toate,dragule,ai vrut sa fii permanent tu insuti.
Te-ai subjugat uneori ideii,alteori femeii,dar nu definitiv.
Sa te inchiriezi unui scop strain,unui alt om,unei alte fiinte,uitind complet ca traiesti ca un
semizeu in afara legaturii dintre cauza si efect.
Tu nu te-ai daruit niciodata nimanui,pe de-a intregul si nici n-o vei face.
Imi place mult sa te privesc:linistit si uman,ca un constructor ce a ajuns la capat,dupa ce a
fost de atitea ori nesigur si furios si disperat si invins,de multe ori invins si umplut de sila
si mai ales de constructie.
Focul ce arde in tortele prinse de zid,asa-i in interiorul piramidelor,nu?
Focul,opusul apei,acest mister ce-si cauta obositor forma,acea sete de forma,pe care n-o
gasesc niciodata flacarile lui gingase.
Ca tine,de altfel!
Faraonul se inconjoara de tot ce-i este necesar,familiar,dar nu face el asta,o fac generalii
sai eroic de experimentati.
Ce cladire!
Atitea principii diferite,esente si moduri,destine implinite sau altele care nu visau
implinire,ce vor coabita in trupul tau,in lumina din vitralii,tu,multumit de ceea ce ai
construit,tu care nici nu indrazneai sa crezi ca vei fi ajutat pina la sfirsit sa construiesti
acest zid,zidul de echilibru.
Sigur,la o contemplatie mai atenta,cum trebuie sa faca orice antreprenor,orice
creator,constructia nu e exact ce visase-si,dar ai inteles:abaterea e reala,nu depinde de
unghiuri sau de lumina,dar nu se pune problema sa faci rectificari.
Nu!
Abaterea aceea marunta si incapatinata este chiar semnul reusitei tale,al imaginatiei
tale,ce-si poarta lumina inauntru,riscind sa se stinga la pasii,la curentul de aer al
intrusului.
Oricum acum,constructia fiind gata,nu mai conteaza cit mai dureaza viata asta
paminteasca….poti sa astepti senin clipa trecerii,totul e gata adapostit,constructia ,in cel
mai rau caz se va invechi usor.
Probabil,vei mai citi odata teancul de scrisori de la noi,cele care te-am iubit,ba nu,cele
care te iubim-asa am hotarit,nu?-tu vei fi iubit si-n postumitate.
Vei retrai totul:clipe emotionante si vii,atit de vii,incit parca intermediaza aproape un
sunet neplacut,excesiv ca un zgiriat pe sticla….
Le vei citi totusi cu acea incintare a celui care nu raspunde niciodata la scrisori,cu lenea
aceea amuzanta,plina de inspiratie,de parca nu ar fi scrisori ci rapoartele unor
subalterni,nu dialog,ci monologul unui surdo-mut.
Vei ramine cind le pui deoparte,sa visezi la ele.

225
Unele dintre ele au tresarit in memoria ta un fel de “a patra dimensiune”.
Nimic serios,nimic”adinc”,de acum nu mai exista interese,cu atit mai putin tentatii….
Si tu ai investit in ele:energia spirituala,afectiva,fizica….
Erau indispensabile,dar nu vitale….

226
 OARE,SE INCHIDE CERCUL?

IULIE 1987-COSTINESTI-2017

Cind intri la cirlige se spune ca nu-ti mai ramine nimic de facut decit sa privesti stupefiat
ce ti se intimpla,de parca alt protagonist ar fi pe scena,iar “tie”nu-ti ramine decit sa te
relaxezi (daca poti)si sa te bucuri de spectacol.
Este spectacolul la care privesc stupefiat de 30 ani incoace,de care nu ma mai satur si nici
nu pot sa nu ma intreb:
-Cum a fost posibil?
Cum e posibil ca un tip sters ,anost cu capul plin de carti si de tenis de masa,care trecea
prin viata ca o fantoma peste smircuri sa se transforme asa radical,doar in urma unei
intimplari ciudate,pe care tocmai o sarbatoresc-in lipsa!
Acel ‘EU”care sta tolanit pe un fotoliu si savureaza toate nazbatiile celuilalt “eu”,se
intreaba cum o face de atita amar de vreme daca cei doi protagonisti o vor da la pace si
vor inversa rolurile?
Cum spuneam,la putina vreme de la noaptea de Sinziene-Dragaica,23-24 iunie,ursitoarele
se plictiseau in ceea ce ma privea si ce-au zis:
-Hai sa-l resetam a doua oara pe baiatul asta ca prea e momaie si face degeaba umbra
pamintului,mai ales ca e ditai galiganul!
Spun a doua oara pentru ca tot ele m-au recuperat la virsta de 4-5 ani de pe “topogan”,la
citiva ani dupa ce facusem “ochi’,intr-un loc plin de scandaluri si controverse.
Asa ca,dupa multe certuri repetate si nesfirsite cu mata-mare Leana,pe tema insuratorii cu
protagoniste din Valeni,care-i picau bine ei la socoteala,ielele mi-au trimis prin faxul
ocult al norocului 1000 lei,
Ca sa nu bata la ochi,i-am primit de la extragerea anuala a politei mele obligatorii de la
ADAS,necesara “muncii mele linistite si sigure”de la otelarie.
Apoi daca tot au dat un ban,voiau sa stea la loja,asa ca m-au trimis cu ei la mare,in
premiera la Costinesti,dindu-ma in primire chiar din tren la doi culturisti-initiati si
versati-in privinta acestei statiuni.
Mesajul lor a fost scurt:
-Mergi pe mina noastra-desi nu prea corespundeam statutului lor-nu eram nici plin de
muschi “ca sa pice toate femeile in limba dupa noi”si nici prea brez ca aspect,evident
comparativ cu ei.
Dupa ce ne cazam la casutele de lemn-bungalouri,ma tineam ca un maidanez dupa cei doi
dobermani cu pedigree,ca sa aflu cu ce se maninca aia sau ailalta.
Eram elev silitor,imi insuseam repede cele transmise,numai ca din startul competitiei vine
blondul-care era si seful si-l anunta pe brunet,caci eu nu contam,ca la Ring la discoteca
gratuita de la prinz a aparut “una bucata” cu mult peste posibilitatile restului turmei de
mioare!
Si mai anunta intr-un grav comunicat ca “aceasta”a facut imprudenta sa-l refuze la dans!

227
Imediat brunetul se sacrifica si a mers sa salveze onoarea grupului,evident intorcindu-se
cu coada lui de firma intre picioare.
Atunci ma trezesc dupa un somn “scurt” de 27 de ani si restul zile,ca vorbeste gura fara
mine-in timp ce in loja era distractie pe cinste.
-Mai baieti,va anunt ca eu voi dansa cu acea mindra care v-a refuzat pe voi!
S-au pus pe un ris isteric si ingaduitor,m-au descurajat din priviri sa renunt la misiunea
imposibila la care nici Tom Cruise,nu s-ar fi bagat.
I-au taurul de coarne si ma duc si eu sa dau piept cu uraganul,care intr-adevar era din alt
“film”spunindu-mi replica sablon:
-Nu multumesc,nu dansez!
Cind m-am intors amicii mei erau deja pe jos,sarbatoreau infringerea mea.
Ce mecanisme s-au declansat in mintea mea de tinar timorat,care se trezeste brusc din
inertie,dupa o noapte alba,asemenea unui alpinist debutant-fara sa stiu ca primul munte
care-mi iesise in cale era Everestul,pe care din intimplare,noroc sau “altceva”-l-am
escaladat!
Dupa care nimic n-a mai contat!
N-am s-o iau de la capat cu povestea ca devin plictisitor,important ca in iarna aceluiasi an
87 m-am dus la Cluj s-o revad si ca sa verific povestea.
Dintr-o confuzie datorata surescitarii in care traiam,gresesc numarul 4 al casei si
casa,unde era ceva ce m-a speriat si am taiat-o acasa cu coada intre picioare.
Am trait in iluzie si confuzie timp de 29 de ani si dupa un semn strain de
“instalatia”mea,plec din nou la Cluj,neimpacatde modul cum procedasem la primul drum.
Fac aceiasi greseala cu numarul 4,de data asta fiind cel corect,numai ca era mult sub
posibilitatile celuilalt nr 4 inchipuit de mine,evident pe aceiasi strada.
Virtejuri de ambitii si resemnari,momente de confuzie,deceptie si regrete,ca nu cascasem
bine ochii la prima vizita,poate n-as mai fi fugit si as fi luat taurul de coarne!
Dupa vreo 10 zile de chinuri si de transa,vine in sfirsit solutia salvatoare,cu trimitere
direct la valiza cu documente-unde gratie tenacitatii mele de castor,ingrop tot trecutul
meu si gasesc agenda in care “mindra”cu minuta ei a scris numarul 15!
Nevinovata replica,cind am vorbit prima data:
-Sint Mona din Cluj si nu vreau complicatii de vacanta!
A reusit sa-mi complice si bulverseze ultimii 30 de ani din viata.
M-am apucat sa scriu,pentru ca deja sint in transa,acele iele “protectoare”au facut ca eu
sa nu pot fi la Costinesti cind se implinesc exact 30 de ani de la eveniment,o voi face
dupa aceasta perioada,dupa care,indiferent daca se intimpla “ceva special”la Costinesti
sau nu,ma voi duce din nou la Cluj,sa vad ce gasesc la numarul 15.
Mi-am luat inima in dinti si am cautat-o pe facebook,unde am gasit-o tot cu numele de
fata,fara nici o referinta la posibilitatea existentei unui sot,copii,nepoti sau ceva de genul
acesta.
In seara zilei de 16 iulie am retrait cea mai de pomina noapte,petrecuta in aceiasi camera
cu ea si colega ei,unde jocul halucinant al mainilor noastre,care se cautau si gaseau
asemenea giturilor unor lebede,au facut sa devina cea mai erotica si speciala experienta
sexuala si nu numai,traita de mine vreodata-cred ca si de ea.
A doua zi plecam impreuna la Bucuresti,unde aveam sa aflu ca e ziua ei de nastere-17
iulie,24 de ani si in fatidicul tramvai 12,care in urma cu 8 ani deraiase si-mi distrugea

228
startul in viata,la examenul la IEFS,mi-a declarat ca ma iubeste,cu citeva ore inainte sa ne
despartim.
Evident n-am fost in stare sa-i raspund cum se cuvine acestei declaratii din simplu motiv
ca eram risipit pe jos,prin tot tramvaiul,numai ca expresia mea a fost suficienta (cred) sa-i
demonstreze recunostinta si sentimentele halucinante pe care le traisem alaturi de ea in
ultimele doua saptamini.
N-aveam de unde sa stiu ce efecte devastatoare avea sa declanseze aceasta companie si
declaratie,dupa cum scriam in memorii mi-a adus un lucru bun si 9 proaste,intr-o
increngatura pe care nici astazi n-o deslusesc 100%.
N-am cum sa nu pomenesc ca in tineretile mele cind nimic nu se lega si eram vraiste,am
cerut acelorasi iele sa-mi dea 30 de ani de viata,n-aveam nevoie de mai mult,dupa
mentalitatea mea de atunci.
Inedit ca azi 17 iulie se implinesc cei 30 de ani ceruti si “traiti”de agonie si extaz,mai
mult agonie,si ma intreb chiar din titlu,daca nu cumva se inchide cercul si poate ma voi
trezi cu ‘batrina doamna cu coasa”,zicindu-mi indignata de nedumerirea mea:
-Bai UCA,ai cerut 30 de ani,i-ai primit,am inteles ca te-ai bucurat din plin de ei,acum ce
mai vrei?
-O DEROGARE?
Luat pe nepregatite,efectiv n-as avea un raspuns la indemina,eu maestru cameleonic al
raspunsurilor elaborate inainte ca in capul fanilor mei sa se nasca intrebarea!
De ce mi se intimpla asta?
Pentru ca de mic n-am cerut pestisorului de aur ,cu ale lui trei dorinte,decit o bicicleta,un
pickup si un fotoliu,pe o lista in care de regula protagonistii acestei proceduri trec de
toate,incepind cu luna de pe cer!
Nici sa ma fac ca nu mi-am dat seama,n-am s-o fac,aceasta fiind deviza mea
primordiala,de cind ma stiu.
Acum voi incepe o analiza relativ ciudata,presupunind ca fata gasita pe facebook este
chiar fata de la Cluj,ca nu s-a casatorit si n-a avut copii,dupa cum reiese din analiza mea
subiectiva.
Am citeva exemple sigure de personaje feminine cu care am interactionat de-a lungul
timpului,in perioade mai scurte sau mai lungi,care nu s-au casatorit si n-au avut copii.
Mona,Carmen,Ana,Mihaela si mai banuiesc citeva ,care se incadreaza acestei analize,din
care n-are cum sa lipseasca intrebarea:
-Cum a fost posibil?
Ce aduc in aceste relatii,bun sau rau,prin ce fascinez sau dezamagesc de aceste capre
negre nu-si mai regasesc drumul spre cuib si spre un destin implinit?
De ce un ochi imi ride si celalalt plinge cind fac aceasta analiza subiectiva 99% si de ce
tin s-o dau in dramatic acum cind sarbatoresc?
Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru mine in ultimii 30 de ani Mona de la Cluj,care
nu vroiai complicatii de vacanta,dar mi-ai complicat cum nu se poate mai frumos aceasta
perioada,ai reusit sa dai un sens unei existente ce nu parea sa aibe vreunul!
In lipsa,iti inminez prin ordinul de zi numarul unu,medalia de onoare prin care te declar
personalitatea vietii mele,fara de care nu stiu ce leguma as fi devenit,daca as fi
supravietuit acestei perioade.
N-am cum sa le uit pe stimabilele iele,care m-au scos din anonimat si m-au facut sa devin
“ceva sau cineva’,ce nici macar eu nu-mi dau bine seama ce sunt!

229
Sper ca nu v-am dezamagit?
Acum inchei cu o invitatie (mentala evident) facuta aceleiasi fete de la Cluj ca in
perioada 26-07,2-08 sa vina la Costinesti,pe promontoriu de linga hotelul Forum,unde
spre surprinderea ta “ai vazut”pentru prima data marea-sper ca a fost si singura-prin ochii
mei.
O reintilnire cu tine la locul infractiunii ar fi pentru mine cireasa de pe tortul celor mai
fabulosi 30 de ani,de care nu foarte multi paminteni se pot lauda ca i-au trait.
Asta nu inseamna ca daca nu ne vom intilni va veni sfirsitul lumii si ca nu voi pleca din
nou la Cluj,sa vad ce ascunde numarul 15.
Multumesc inca o data si as fi vrut ca si pentru tine acesti ani sa fie la fel de plini,desi
parea ca nu-ti lipsesc multe lucruri.
Sper ca “dorul”acelei nopti nebune sa fie liantul neintrerupt al acestei perioade,pe care nu
stiu daca trebuie s-o streg din memorie sau sa-mi doresc s-o continui!

17-07-2017

230
 DACA SCRISUL N-AR EXISTA!

Ma asez la masa sa scriu,din ce in ce mai rar din pacate,pentru ca pe masura ce trec

anii,descreste numarul celor cu care ne intelegem,primele victime sunt prietenii-prietenia
fiind o drama ascunsa,o succesiune de rani subtile,fiecare dintre noi-incapabil sa se
priveasca decit din interior,se crede necesar,ba chiar indispensabil.
Am hotarit sa nu mai dau vina pe nimeni de cind am observat ca sfirsesc intodeauna prin
a semana cu ultimul meu dusman-prieten si nu poti admira decit pe cineva care e pe trei
sferturi iresponsabil,admiratia nevind nimic de-a face cu respectul!
Apoi este acest balans intre nevoia de fericire si suferinta,reprezinta ceea ce ni se intimpla
tuturor cind cautam in afara ceea ce nu poate exista decit in noi.
Cautarea o facem din nevoia de suferinta-cautarea mintuirii e ea insasi o suferinta,cea mai
subtila si bine ascunsa dintre toate.
Fericirea,iubirea,nu e posibila intre doua fiinte cu acelasi grad de luciditate,mai ales cind
unul dintre protagonisti cauta sa fie exemplu de perfectiune pentru sine,celalalt pentru
ceilalti.
Nu-ti ramine decit singuratatea-opera de convertire la tine insuti-care-ti intareste
convingerea ca n-ai ce cauta printre oameni,cind tu cinti la orga si ceilalti din fluier.
Orgasmul spiritului fiind scuza suprema a existentei iti intareste convingerea,daca mai era
nevoie,ca nu poti fi vesel decit intre oameni,dar nu poti cunoaste bucuria decit de unul
singur.
Unii dintre noi analizeaza prea mult,altii deloc,nimeni nu e raspunzator de ceea ce
este,nici sa ne incredem in cunoasterea de sine pe care o avem,aceasta fiind rezultatul
gindirii,or ea nu este niciodata nevinovata.
Ce ne ramine e supravietuirea in care lideri sint cei care n-au convingeri,care n-au
cercetat niciodata nimic.
Oricine-si supravietuieste se dispretuieste fara sa si-o marturiseasca,uneori fara s-o stie.
Cireasa de pe tort e morala-cu toate ca fiecare dintre noi ne-am trait viata inainte de a ne
naste-ne agatam de ea,numai ca indata ce se converteste cineva la ceva,la inceput il
pizmuim,dupa care il compatimim,ca apoi sa-l dispretuim.
Cum nevoia de a te ruga,n-are nimic de-a face cu credinta,realizam ca morala e pierduta
din lipsa ei de mister-sa n-ascunda binele nici o taina?
Cind trebuie sa ducem la bun sfirsit o treaba pe care ne-am asumat-o,de-abia ne-am
apucat de ea si totul ni se pare mai important decit ea,pentru ca ne-ar fi mai usor sa traim
fara urma de convingere decit fara urma de indoiala.
Asta pentru ca,cu cit cineva este mai “daruit”cu atit inainteaza mai greu in plan
spiritual,talentul fiind un obstacol pentru viata interioara.
Nu e o solutie nici autocompatimirea pentru ca e mai sterila decit am crede,de indata ce
unul o simte cit de cit,ia o poza de ginditor si minune a minunilor,ajunge sa gindeasca.
Nici cel care se teme de ridicol nu va ajunge vreodata prea departe,nici in bine, nici in
rau,nu-si va putea pune in valoare aptitudinile chiar de ar avea geniu,ar fi comandat la
mediocritate.
Oricit de resemnat ai fii,e imposibil sa traiesti fara o speranta,pastrezi mereu una fara sa
stii si aceasta speranta inconstienta le compenseaza pe toate celelalte explicite,pe care le-
ai respins sau secatuit.

231
Nici suferintele imaginare nu sint departe de cele concrete,pentru ca avem statornica
nevoie de acestea si le nascocim,deoarece nu e chip sa ne lipsim de ele.
Nici cunoasterea de sine nu e o solutie,fiind cea mai amara dintre toate si e cea pe care o
cultivam cel mai putin,la ce bun sa te surprinzi de dimineata pina seara in flagrant delict
de iluzie,sa tot revii fara mila la radacina fiecarui act si sa pierzi proces dupa proces,in
fata propriului tau tribunal.
Si uite asa traind mereu cu teama de a fi luat pe nepregatite de tot ce-i mai rau,incercam
in orice imprejurare sa o luam inainte sa se produca.
In chiar miezul unui esec,in clipa cind rusinea e pe punctul sa ne doboare,ne apuca pe
neasteptate un acces de trufie,care nu tine mult,doar sa ne goleasca,sa ne lase fara
energie,sa scada odata cu fortele noastre si intensitatea propriei rusini.
Cintarindu-ne bine faptele numite generoase,nu gasim nici una care,intr-o anumita
privinta sa nu fie condamnabila,chiar vatamatoare,de natura sa ne inspire regretul de a o
fi facut,atsfel n-avem de ales la urma urmelor ,decit a ne abtine sau a avea remuscari.
Tot ce poate exista mai bun in noi provine din indolenta,din incapacitatea noastra de a
trece la actiune,de a ne pune in aplicare proiectele si intentiile.
Aceasta ne pastreaza “calitatile”,iar vointa de a da tot ne conduce la excese si la desfriu.
Avind vesnic un sentiment de neapartenenta,de joc inutil,oriunde am merge ne prefacem
ca ne intereseaza ceva,de care nu ne pasa deloc,ne agatam din automatism sau mila fara
sa participam vreodata,fara sa fim vreodata “prezenti”undeva.
Ceea ce ne atrage se gaseste altundeva si acest altundeva nu stim ce inseamna.
Din pacate viata e asa de scurta si-am investit mare parte din ea in ceea ce sintem,intr-o
vreme in care pe masura ce se scufunda totul,se inmultesc artistii!
Iar “noi epigonii”am ajuns sa mergem timorati pe strada,ascunzind cu grija prin bagaje
cite-o carte,sa n-ajungem de risul lumii!

232