M1. Instalatii Exterioare de Alimentare Cu Apa

25
TEHNICIAN INSTALATOR PENTRU CONSTRUCȚII
CAPITOLUL 4
SISTEME EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ
Adaptor Element (piesă) de legătură între două materiale diferite (ţevi,

robinete, fitinguri)
Adeziv Substanţă organică sau anorganică destinată să lipească (îmbine)
între ele, nedemontabil, două materiale
Aliaj Amestec solidificat a două sau mai multe metale
Apometru Aparat (sistem în general mecanic) destinat să măsoare cantitatea de
(contor de apă) apă care trece într-un interval de timp
Aparat de utilizare Sistem mecanic echipat cu arzător, destinat să consume gaz prin
arderea în arzător
Armătură Aparat montat într-o instalaţie, care permite reglarea, controlul,
verificarea, comanda şi siguranţa acestora
Azbociment Amestec omogen de ciment şi fibre de azbest
Cotă geodezică Diferenţa de nivel (înălţime) măsurată între cota (nivelul) luată ca
referinţă şi cota punctului a cărui cotă se exprimă
Filet Nervură (spiră) înfăşurată elicoidal pe o suprafaţă cilindrică sau conică
la interior sau la exterior
Fiting Pisă specială tubulară cu forme diverse, filetată la interiorul sau la
exteriorul intrărilor, cu rol de element de legătură
Flanşă Element de legătură între două conducte sub forma unei coroane
circulare
Înşurubare Asamblarea demontabilă a două piese cu filet
Gardă hidraulică Strat de apă în sifonul sau obiectul sanitar destinat să oprească
trecerea mirosului din canalizare în încăperi
Lipire Unirea a două sau mai multe elemente, prin presare, la rece sau la
cald, cu material de adaos
Mufă Manşon, tub scurt care se petrece peste ţeava (tubul) cu diametru
normal, în vederea îmbinării cu etanşare
Niplu Piesă specială (fiting) cilindrică pentru îmbinare având la exterior pe
capete, filet
Presare Operaţia prin care un corp este comprimat prin aplicarea
(exercitarea) unei forţe asupra lui
Panta hidraulică Panta de montare a unei conducte
Presiune Mărime fizică, definită ca raport între o forţă şi suprafaţa pe care se
exercită şi caracterizează starea unui fluid
Racord olandez Piesă specială cu filet care asigură îmbinarea demontabilă a două ţevi
Reducţie Element de legătură între două componente de instalaţii care au
diametre diferite
Ventil de reţinere Armătură, dispozitiv mecanic, care permite curgerea lichidului prin
conducte, într-un singur sens
Viteză de Viteza de curgere la care în conductele de canalizare se evită
autocurăţire depunerea materiilor solide purtate de apă
SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

26
3.1. Apa potabilă şi calităţile ei

În funcţie de utilizările ce i se dau, apa trebuie să întrunească o serie de calităţi.
Astfel, apa necesară nevoilor menajere, apa industrială care intră în procesul de fabricaţie a produselor
alimentare şi, în general, orice apă destinată centrelor populate trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate. Apa
industrială trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate legate de procesul de fabricaţie.
Apa are proprietăţi organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice şi biologice.
Proprietăţi organoleptice
Proprietăţile organoleptice sunt mirosul şi gustul.
Mirosul poate proveni din: substanţe minerale, substanţe organice în descompunere sau organisme vii.
Gustul se datoreşte gazelor şi substanţelor minerale dizolvate în apă.
Proprietăţi fizice
Proprietăţile fizice sunt: turbiditatea (tulbureala), culoarea, temperatura şi conductibilitatea electrică.
Turbiditatea se datoreşte unor substanţe solide de natură organică sau minerală pe care le poartă apa în
suspensie.
Culoarea este dată de anumite substanţe dizolvate.
Temperatura variază cu clima, cu anotimpul şi cu felul apei.
Temperatura apei de suprafaţă (râuri, lacuri) variază între 0 şi 26°C, a apei subterane între 10 şi 12°C dacă apa
se găseşte la 10—20 m in adâncime sub nivelul terenului.
Conductibilitatea electrică a apei este inversul; rezistivităţii ei la trecerea unui curent electric şi este
proporţională cu conţinutul ei de săruri dizolvate.
Proprietăţi chimice
În apă se găsesc dizolvate substanţe minerale, organice şi gaze, care pot să dea apei caracter acid sau
alcalin.
Una dintre cele mai importante proprietăţi chimice ale apei este duritatea, care depinde de cantitatea de săruri
de calciu şi magneziu dizolvate în apă.
În reţelele de alimentare cu apă, unele săruri se depun pe pereţii conductelor, micşorând secţiunea de trecere a
apei. Depunerile sunt cu atât mai mari, cu cât temperatura apei este mai ridicată.
Proprietăţi bacteriologice
Apa poate conţine bacterii banale, care nu au influenţă asupra organismului şi bacterii patogene, care produc
diverse boli.
O bacterie patogenă caracteristică pentru calitatea apei este bacilul coli, care în număr mare indică o
contaminare a apei.
Proprietăţi biologice
Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale, ouă sau larve de paraziţi sau alte organisme
biologice.
Controlul curent al calităţii apei potabile se efectuează de către unităţile care exploatează instalaţiile de
alimentare cu apă şi o distribuie consumatorilor.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate pentru apa potabilă se efectuează de către laboratoarele de igienă
şi medicină.
4.2. Sisteme şi unităţi de măsură

Forma unei relații fizice este astfel alcătuită încât ea să nu depindă de alegerea sistemului de unităţi de
măsură,cu ajutorul căruia se exprima mărimile fizice din relaţia respectivă.
A măsura o mărime fizică înseamnă a o compara cu o mărime de aceeaşi natură aleasă drept unitate de
măsură; rezultatul operaţiei de măsurare este un număr (scalar) care arată de câte ori unitatea de măsură se cuprinde
in mărimea de măsurat.
Mărimile fizice se pot împărţi in mărimi fundamentale si mărimi derivate; corespunzător există unităţi de
măsură fundamentale si derivate. Prin mărimi fundamentale se înțeleg mărimile fizice, in număr cât mai mic,
convenţional alese, care servesc la alcătuirea unui sistem coerent de unităţi de măsură si cu ajutorul cărora se definesc
mărimile si unităţile de măsură derivate.

27
In tara noastră este adoptat Sistemul International de unităţi de măsură (SI), care cuprinde şapte mărimi si
unităţi de măsură fundamentale. Dintre acestea, in hidraulică se folosesc primele trei mărimi fundamentale:
lungimea(L), masa ( M ) si timpul (T).
4.3. Aparate şi instrumente de măsură

Pentru măsurarea presiunii fluidelor se folosesc următoarele aparate de măsurat:
 manometre cu membrană de separație ;
 manometre cu resort tubular ;
 traductor pneumatic de presiune ;
 manometru diferențial cu tub in forma de U.
Pentru măsurarea temperaturii se folosesc următoarele aparate de măsurat :
 termometre cu dilatare –drepte si de colt;
 termometre manometrice ;
 termorezistente ;
 termocupluri.
Pentru măsurarea debitului se folosesc următoarele aparate de măsurat:
 contoare volumetrice si de viteza ;
 debitmetre diferențiale si magnetice ;
 rotametre .
4.4. Hidraulica şi termotehnica aplicată

Hidraulica este știința care are drept obiect studiul echilibrului şi mișcării corpurilor fluide (lichide şi gaze ) şi al
interacţiunii acestora cu corpurile solide.
Pentru exprimarea legilor proprii , hidraulica folosește legile fizicii lichidelor si gazelor, precum si legile generale
ale mecanicii.
Hidraulica cuprinde:
 hidrostatica (statica fluidelor)- studiază legile repausului fluidelor
 cinematica fluidelor - descrie starea de mişcare a fluidelor
 hidrodinamica (dinamica fluidelor) - studiază legile mișcării fluidelor şi interacţiunea corpurilor fluide
cu corpurile solide.
Hidraulica are un pronunţat caracter aplicativ deoarece își propune să rezolve probleme practice:
 curgerea sub presiune a apei in conducte;
 curgerea prin orificii şi ajutaje;
 calculul instalaţiilor de pompare etc.
Aceste probleme de repaus sau de mişcare a fluidelor se întâlnesc la diferite tipuri de instalaţii pentru
construcții, cum ar fi:
 instalaţii interioare şi exterioare de alimentare cu apă ,
 instalaţii de canalizare ,
 instalații de încălzire centrală ,
 instalaţii de ventilare şi de condiţionare a aerului etc.
4.5. Sistemul de alimentare cu apă – Generalităţi

În procesul de formare şi concentrare a aşezărilor omeneşti, dar şi în locurile cu aglomerări pentru diverse alte
activităţi, se impune aproape în exclusivitate ca obligatorie prezenţa apei, aceasta fiind o componentă vitală a
existenţei. Cu cât procesul de organizare şi dezvoltare a acestor aşezări este mai evoluat cu atât sistemele care asigură
alimentarea cu apă sunt mai complexe şi mai diversificate.
O alimentare cu apă, problemă de stringentă actualitate şi acum, în mediul rural sau urban, trebuie să aibă în
vedere, la modul de principiu, următoarele elemente:
a) sursa de apă;
b) instalaţiile pentru captarea apei;
c) transportul apei de sursă la consumatori;
d) tratarea apei, dacă este cazul:
e) pomparea apei, dacă este cazul;
f) formarea unei rezerve de apă;
g) distribuţia apei la consumatori.

28
Sistemul de alimentare cu apă cuprinde:

 instalațiile exterioare
 instalațiile interioare de alimentare cu apă - pentru asigurarea necesarului de apa in scopuri
menajere, industriale , combaterea incendiilor.
Structura consumului de apă din clădiri de locuit , sociale –culturale , industriale , agrozootehnice:
o consum menajer – nevoi zilnice ( băut, spălat, preparat hrană, spălat rufe , vase ) .
o consum industrial – materie primă , intră în compoziţia unor produse; apă de răcire , agent
termic, spălare (minereuri);
o consum pentru combaterea incendiilor ;
o consum pentru nevoi publice – stropit, udat, spălat;
o consum pentru nevoi zootehnice – spălat grajduri, băut animale;
o consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apă – spălat filtre, decantoare, pregătire
reactivi chimici (tratarea apei).
4.6. Instalaţii de alimentare cu apă

Elemente componente:
 sursa de alimentare
 sistemul de captarea a apei
 stații de pompare
 stații de tratare
 rezervoare de înmagazinarea apei
 rețele de distribuție

29
4.7. Scheme de alimentare cu apă

Aceste componente de principiu sunt organizate şi legate între ele astfel încât să servească în modul cel mai
fericit (bine) scopului, aşa cum se vede în schemă:
1 3 5
R
2 4 6 7
Părţile componente ale alimentării cu apă a unui oraş din surse de suprafaţă
1-sursa de apă (apă curgătoare); 2-captarea apei; 3-instalaţii pentru pomparea apei;
4-apeducte (conducte de transport); 5-staţie pentru tratarea apei; 6-rezervoare pentru înmagazinarea apei;
7-reţea de distribuţie a apei în centrul populat
Situaţia concretă cu particularităţile ei, a fiecărei aşezări, conduce la adoptarea unei scheme de alimentare sau
alta. Pentru acesta însă trebuie cunoscute funcţiile şi modul de realizare a lor, în raport cu fiecare componentă a
sistemului, aşa cum sunt prezentate sintetic în cele ce urmează.

30
Schema generală a unei alimentări cu apă industrială

1.sursa de apă, 2.instalaţii de captare, 3.instalaţii de tratare, 4. apeducte, 5.staţii de pompare,
6.rezervoare de înmagazinare, 7.rezervor de înălţime, 8.agregate industriale,
9.conducte apă caldă industrială, 10.turn de răcire, 11.bazin apa răcită, 12.conducta apă de adaos,
13.pompa de circulație, 14.15. conducte, 16.filtru
a) Sursa de apă
 asigură cantitatea de apă pentru toate nevoile de consum (băut, igienă, hrană, animale, industrie, etc.), pe cât
posibil în condiţii de calitate a apei cât mai apropiate de cele necesare consumatorului;
 după provenienţa apei sursele pot fi:
o
1) subterane (de adâncime), caracterizate de o temperatură aproximativ constantă +10 C pentru
o
adâncimi de până la 50 m, crescând cu câte un grad (1 C ) la fiecare 33 m adâncime şi o calitate care în
general răspunde exigenţelor de potabilitate;
2) supraterane (de suprafaţă), caracterizate de un debit în general mare, temperatură variabilă în
o o
funcţie de anotimp şi zona geografică, între 0 C şi +26 C, sau chiar mai mult şi condiţii de calitate care
aproape în exclusivitate impun o tratare prealabilă pentru a o aduce la cerinţele de potabilitate;
 problemă esenţială, pe lângă cele de ordin tehnic, o constituie protecţia sanitară a surselor de apă în scopul
prevenirii şi evitării contaminării şi poluării apei.
b) Captarea apei
 instalaţiile de captare preiau apa de la sursă şi o introduc în sistemul de transpot al apei;
 se realizează în moduri diferite, după provenienţa apei, astfel:
1) captări din ape de suprafaţă:
- captări în mal cu pompe cu ax orizontal;
- captări în mal cu pompe cu ax vertical;
- captări în albie;
2) captări din ape de adâncime:
- de mare adâncime-captări verticale cu puţuri (săpate, forate, înfipte);
- de mică adâncime-orizontale cu drenuri;
c) Instalaţiile de pompare a apei

Asigură mişcarea apei în sistemul de alimentare de la sursă până la cei mai dezavantajaţi consumatorii şi pot
lipsi în situaţia unor surse amplasate la o cotă geodezică (altitudine, înălţime) suficient de mare faţă de platoul (zona)
pe care este amplasat centrul populat deservit, pentru ca gravitaţional (prin cădere liberă), apa să ajungă până la cele
mai dezavantajate puncte de consum.
d) Instalaţiile de tratare a apei

 asigură corectarea calităţilor (proprietăţilor) apei de la sursă astfel încât acestea să răspundă cerinţelor de
calitate a consumatorului şi pot fi mai simple sau mai complexe după cum calitatea apei la sursă este mai
mult sau mai puţin bună; pot lipsi din schemă de regulă în aşezările rurale, unde necesarul de apă este mai
redus şi apa provine din surse de adâncime, captată sub forma unui izvor;
 corectarea calităţilor apei de cele mai multe ori este un proces complex în care sunt combinate procedeele
fizice cu tratamentele chimice, biologice, electrice sau de altă natură, specificitatea sursei de apă prin
caracteristicile ei conducând la alegerea soluției optime pentru tratare.

31
e) Apeductele (conducte de transport)

 asigură transportul apei de la sursă până la centrul populat şi pot de tip canal deschis sau închis (conductă),
de la sursă până la staţia de tratare şi numai de tip conductă (închis) de la staţia de tratare la centrul populat.
f) Rezervoare de înmagazinare
 au rolul de formare a unei rezerve de apă, de regulă cel puţin două în paralel amplasate la limita centrului
populat, astfel încât să asigure: compensarea variaţiilor de debit orare, continuarea alimentării cu apă la
apariţia unei avarii între sursă şi centrul populat (pe o durată scurtă de timp, în care se consideră că orice
avarie poate fi rezolvată, 2-3 zile) şi rezerva intangibilă necesară stingerii incendiilor cu apă.
g) Reţea de distribuţie
 realizează distribuţia apei în centrul populat printr-o reţea de conducte urmărind reţeaua stradală a localităţii,
în varianta: ramificată (arborescentă), inelară (buclată), sau mixtă.
4.8. Sisteme de captare a apelor

Construcțiile, instalațiile de captare se amplasează în amonte de aşezările omeneşti – evitând sursele de
poluare. Captarea cuprinde totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor de la sursă.
A. Sursele de apă pentru o alimentare cu apă sunt următoarele:
Ape de suprafaţă: cursuri de apă: pârâuri, râuri, fluvii; lacuri naturale; iazuri, canale şi lacuri artificiale.
Ape subterane: cursuri subterane de apă din roci fisurate; ape freatice de mică adâncime sub influenţa directă a
apelor de suprafaţă din vecinătate; ape de adâncime (peste circa 40 m), fără a fi sub influenţa directă a apelor de
suprafaţă; izvoare din straturi care ies la suprafaţă datorită condiţiilor geomorfologice locale; din straturi constituite
din nisipuri de dune maritime.
În funcție de adâncimea râului, captarea se face : în albia râului sau în malul râului.
Captarea în malul râului cuprinde : priza, staţii de pompare apă brută, conducte
Prizele sunt construcții prevăzute cu :
 ferestre pentru pătrunderea apei, cu grătare de protecţie, pentru a împiedica pătrunderea corpurilor aduse
de apa ;
 2 compartimente –unul de priza in care intra apa si unul din care e aspirata apa de pompe . Intre cele doua
componente este o sita prin care apa trece in compartimentul din care e aspirata.
Schema unei captări in albia râului

a) cu pompa cu ax orizontal b) cu pompa cu ax vertical
1. camera de priză 9. rezervor de vacuum
2. stație de pompare 10. pompa cu ax orizontal
3. grătare 11. motor electric
4. ferestre (orificii) de priza 12. conducta de refulare a apei
5. stavile (vane) 13. pompa cu ax vertical
6. site 14. clapete de reținere
7. sorb 15. pompa de vid
8. conducta de aspirație a apei 16. vana

32
Priza cu crib in albia râului

1. crib din beton armat , 2. orificii (barbacane) pentru admisia apei ,
3. anrocamente(roci) pentru lestare (fixare), 4. suluri de fascine, 5. sorb
6.conducta de aspirație a apei
B. Captarea apelor subterane

Apele subterane se captează în două moduri: prin captări verticale şi prin captări orizontale.
În cazul captărilor verticale, apele subterane se captează prin puţuri săpate sau forate.
Soluţia cu puţuri săpate se utilizează în situaţiile în care straturile acvifere se găsesc la adâncime mică şi au debit
mare.
În cazul unui consum mic se folosesc puţuri săpate cu diametrul de 0,8—1,5 m, executate în mod curent din
tuburi prefabricate de beton, iar în cazul unui consum mai mare, puţurile se execută cu diametre peste 1,5 m, din
beton armat, în sistem cheson.
Pereţii puţului sunt prevăzuţi cu nişte orificii numite barbacane prin care pătrunde apa din stratul acvifer înspre
interior.
Soluţia cu puţuri forate se utilizează atunci când straturile acvifere sunt la adâncimi mari.
Puţurile se forează prin metoda hidraulică, forajul putând fi executat manual, semimecanizat sau mecanizat.
Forajul manual se aplică la puţuri cu diametrul până la 12" şi adâncimi până la 50 m.
Puţul este format din una sau mai multe coloane 1 din
ţeava de oţel care formează pereţii 1 (fig. 4) care se etanşează
4 la schimbarea de secţiune, iar în stratul acvifer se montează
o coloană perforată 2 din tablă galvanizată de 2—3 mm
grosime numită filtru; partea superioară a puţului este închisă
într-un cămin 3 executat din beton sau zidărie de cărămidă, în
care se realizează legătura dintre coloana puţului şi conducta
de deservire 5.
Fig. 4. Puţ forat
Când stratul de apă este situat la mare adâncime, apa din puţurile forate se extrage prin pompe submersibile
care se amplasează sub nivelul apei din puţ.

33
Captările orizontale se execută în straturile acvifere la care apa se găseşte la cel mult 7 m sub nivelul terenului
iar grosimea stratului de apă nu depăşeşte 2—3 m.
O captare orizontală se compune dintr-o cameră colectoare care primeşte apa din unul sau mai multe drenuri
sau galerii de captare (fig. 5).
c. Captarea apei din surse de suprafaţă. Apele curgătoare au debite foarte variabile, dar în general pot să
furnizeze debite mult mai mari decât apele subterane.
Fig. 5. Captare orizontală: 1 — puţ colector;

2 — cămin de vizitare; 3 — conductă aspiraţie; 4 - tuburi drenaj.
Amplasamentul prizei de apă trebuie să fie situat în amonte de localitatea deservită, unde apa nu poate fi
contaminată, pe malul concav, unde firul apei este cel mai apropiat de mal şi deci se realizează cea mai mare
adâncime (fig. 6).
Fig. 6. Amplasarea
captării la un râu
Orice captare aşezată pe malul convex al unui cot se va colmata foarte repede deoarece în această zonă se
produc depuneri de aluviuni aduse de viituri.
d. Captarea apei din râuri cu adâncime mare se poate face pe cursul apei, sau chiar pe mal, dacă este destul
de înalt şi abrupt (fig. 7).
Gura de priză superioară serveşte la admisia apei la nivelele ce întrec apele medii, deci în timpul apelor mari.
Când admisia se face prin priza de sus, cea de jos se închide pentru a împiedica intrarea apei mai încărcate cu
suspensii şi aluviuni. Dacă variaţia de nivel a apelor în râu nu depăşeşte 3—4 m se folosesc pompe obişnuite cu ax
orizontal, iar când variaţiile de nivel sunt foarte mari, se utilizează pompe cu ax vertical.

34
Fig. 7. Schema captării la malul unui râu cu adâncime mare:

1 — palplanşe; 2 — site; 3 — conducă de aspiraţie; 4 — pompă; 5 — conductă de refulare.
Dacă malul este puţin înclinat şi inundabil se adoptă schema unei captări în albie cu puţ colector şi sifon (fig. 8).
Pentru îndepărtarea depunerilor din camerele de priză se întrebuinţează pompe de nămol.
Fig. 8. Schema captării dintr-un râu cu malul puţin înclinat:

1 — sorb; 2 — conducta sifon; 3 — puţ colector; 4 — staţie pompare; 5 — pompă.
e. Captările din lacuri sunt la fel ca la râuri, după tipul captării la mal, dacă lacul are adâncime mică, iar
adâncimea lui maximă se găseşte lângă mal.
Dacă adâncimea se găseşte la depărtare de mal, se foloseşte schema din figura 9: priza 1; conducta sifon 2;
cameră colectoare 3; conductă aspiraţie 4; staţie pompe 5 şi conductă refulare 6.
Fig. 9. Schema captării dintr-un lac.

35
4.9. Instalaţii de pompare a apei

Pompele aspiră apa din rezervorul tampon , care are rolul de a atenua undele de presiune care apar la pornire
/ oprirea pompelor, precum si rol de acumularea apei, pentru consum in perioadele de vârf.
Când debitul de apă nu poate fi asigurat cu o pompa, se montează 2 sau mai multe pompe in paralel .
Când nu poate fi asigurată presiunea (înălțimea de pompare), cu 1 pompă, se montează 2 sau mai multe
pompe in serie .
Schema generală a instalației de

pompare
1. pompa centrifugă
2. conducta de aspirație
3. conducta de refulare
4. rezervor - tampon deschis
5. rezervor de înălţime
6. clapeta de reținere
7. vana de închidere

36
STATII DE POMPARE PREFABRICATE
Pompe, mixere, agitatoare FAGGIOLATI pentru domeniul de tratare si epurarea apelor uzate
STATII DE POMPARE

37
4.10. Instalaţii pentru îmbunătăţirea calităţilor apei

Proprietăţile apei din sursele naturale nu corespund întotdeauna cerinţelor consumatorilor.
Îmbunătăţirile ce trebuie aduse calităţii apei provenite din sursele de suprafaţă sunt următoarele: limpezirea,
care se realizează în separatoare de nisip (denisipatoare), decantoare şi filtre,- sterilizarea; decolorarea, eliminarea
gustului şi mirosului; corectarea temperaturii.
În cazul apelor subterane, în afară de sterilizări care se aplică numai apelor din primul strat, uneori mai sunt
necesare: reducerea durităţii (dedurizare); eliminarea fierului (deferizare); eliminarea manganului; eliminarea gazelor
(CO2) şi eliminarea clorurilor.
Staţia de tratare cuprinde totalitatea instalaţiilor de îmbunătăţire a calităţilor apei din natură. Schemele
instalaţiilor de corectarea calităţilor apei vor fi alcătuite, în principiu, în funcţie de natura şi proprietăţile apei captate
precum şi în raport de nevoile consumatorilor; astfel pentru tratarea unei ape de râu, în scopul de a asigura condiţiile
de potabilitate, construcţiile şi instalaţiile corespund celor arătate schematic în figura 10.
Corectarea calităţii apei se realizează prin procese specifice :
 Sedimentarea – depunerea suspensiilor mai mari de 0,2 mm in deznisipatoare
 Decantarea – depunerea suspensiilor mai mici de 0,2mm in decantoare .
 Tratarea cu coagulant – neutralizarea unor substanțe cu sulfat de Al.
 Filtrarea – in bazine închise sau deschise cu strat de filtrare din nisip. Apa circula de sus in jos. După
viteza de filtrare sunt filtre lente si filtre rapide. Pentru curăţarea filtrelor se introduce apa curată de
jos in sus .
 Dezinfectarea –cu clor , fluor .- aparate numite cloratoare sau clorizatoare. Clorarea se face cu Cl in
stare gazoasă .
 Reducerea durității apei
 Corectarea proprietăţilor organoleptice.
a. Decantarea apei
Se realizează prin separarea suspensiilor existente în apa supusă decantării folosind procesul de sedimentare,
separare care are loc în bazine în care apa se deplasează cu viteză mică.
Deoarece chiar în situaţia scurgerii apei cu viteze mici, nu se depun suspensiile fine, pentru îmbunătăţirea
procesului de sedimentare se foloseşte o metodă chimică de tratare a apei, care constă în introducerea în apă a unei
substanţe chimice care permite aglomerarea particulelor coloidale care alcătuiesc tulbureala apei şi depunerea lor.
Acest proces de tratare este cunoscut sub denumirea de coagulare iar substanţele chimice folosite sunt
denumite coagulanţi.
Fig. 10. Schema unei staţii de tratare:

1 — deznisipator; 2 — decantor; 3 — filtru; 4 — sterilizator.
Pentru procesul de decantare se folosesc denisipatoarele şi decantoarele.

Deznisipatoarele, sunt bazine în care se realizează separarea prin sedimentare a granulelor de nisip şi se
folosesc la tratarea apei de suprafaţă din râuri, reprezentând prima treaptă în procesul de limpezire a apei. După
modul de curgere a apei, deznisipatoarele pot fi orizontale sau verticale.
La intrarea într-un deznisipator orizontal (fig. 11) este prevăzut un grătar care reţine corpurile plutitoare de
dimensiuni mai mari, după care apa trece în camera de liniştire unde îşi reduce treptat viteza şi se distribuie cât mai
uniform pe toată secţiunea transversală a camerei şi în continuare, trece în camerele de depunere a nisipului.
Camera de deznisipare are la partea inferioară o porţiune în formă de pâlnie în care se strâng depunerile, care
se pot evacua continuu sau intermitent, manual, mecanic sau hidraulic.

38
Fig. 11. Deznisipator orizontal:

1- grătar ; 2 - stăvilar de închidere şi 3 de golire;
4 - canal de golire şi spălare; 5 - compartiment de deznisipare.
Fig. 11.1. Deznisipator orizontal

1. camera de liniștire si
distribuție a apei brute,
2. camera de depunere a
nisipului,
3. camera de colectare a apei
deznisipate,
4. canal de golire,
5. grătar,
6. bare de liniștire,
7. stavila la intrare,
8. stavila la ieşire,
9. stavila la golire
Decantor orizontal
1. compartimentul de distribuție
a apei brute
2. compartimentul de decantare
3. compartimentul de colectare a
apei decantate
4. groapa de nămol
5. galeria pentru colectarea si
evacuarea depunerilor
6. conducta de alimentare cu apa
bruta
7. conducta pentru evacuarea
apei decantate
8. preaplin
10. vana de golire

39
Decantor vertical
1. conducta de alimentare cu apa bruta
2. jgheab pentru apei decantate
3. conducta de evacuare a apei decantate
4. conducta de golire
5. conducta de preaplin
7. ușa
8. scara de acces
9. cilindru exterior ( peretele decantorului)
10. cilindru interior
DECANTOR LONGITUDINAL
LAMELAR - RSCLL -
Legenda:
1. Mecanism de antrenare
2. Dulap de comanda
3. Raclor
4. Cablu antrenare
5. Sina de ghidare
6. Țeavă submersibilă colector
apa
7. Stavila
8. Secţiune evacuare nămol
9. Electrovana
10. Mixer
Opțional:
11. Senzor de turbiditate
12. Blocuri lamelare

40
Raclor submersibil cu cablu si

raclor spumă pentru decantor
longitudinal lamelar -RSCSLL
Legenda:
1. Mecanism de antrenare
2. Dulap de comanda
3. Raclor
4. Cablu antrenare
5. Sina de ghidare
6. Lama racloare spuma
7. Jgheab colector apa
8. Secţiune evacuare nămol
9. Electrovana
10. Mixer
11. Stavila
Opțional:
12. Senzor de turbiditate
13. Blocuri lamelare
RACLOR PENTRU
DECANTOR CU
RECIRCULAREA
NAMOLULUI -RDR-
Opțional:
- Echipament automatizare
- Senzor turbiditate
- Electrovana pe conducta
evacuare nămol
- Senzor poziție pod
În decantoare se reţin suspensiile fine care nu au fost reţinute în deznisipatoare.

Decantoarele pot să funcţioneze fără tratare sau cu tratare cu coagulare .
După direcţia de curgere a apei, decantoarele pot fi orizontale, verticale sau radiale

41
DECANTOARE CU BLOCURI LAMELARE
b. Filtrarea apei
Este necesară deoarece prin decantare nu se obţine limpezirea apei decât în proporţie de 70—80%.
Pentru a se obţine o limpezire completă se folosesc filtre, apa trebuind să treacă printr-un mediu poros (strat de
nisip).
Filtrul (fig. 12) este un bazin format dintr-o camera de filtrare, o cameră de apă filtrată 6. conducte, rigole şi
vane.
Camera de filtrare are la partea inferioară un dispozitiv de drenare o, pentru evacuarea apei filtrate; pe drenaj
se aşează un strat suport de pietriş de 7—30 mm, iar poşte stratul suport se aşează stratul filtrant , alcătuit din nisip.
Apa pătrunde în filtru prin conducta 1, în partea superioară, străbate de sus în jos stratul filtrant şi trece prin fundul
drenant 5 în camera de apă filtrată 6.
Din această cameră, apa este condusă în afara filtrului, prin conducta de ieşire 2 . Filtrul este în permanenţă plin
cu apă, nivelul de apa din camera filtrată fiind mai scăzut decât cel din camera de filtrare, cu o diferenţă h, egală cu
pierderea de presiune la trecerea prin stratul filtrant. Filtrul mai este prevăzut cu o conductă de preaplin 4 şi de golire
3.
Filtrele se clasifică după viteza de filtrare în: filtre lente şi filtre rapide.
În filtrele lente viteza apei este apropiată de cea din straturile subterane, iar calitatea apei filtrate corespunde
cerinţelor apei potabile, puţind fi astfel folosită, fără a mai fi sterilizată.
Filtrele lente nu se recomandă pentru alimentări cu apă mari orăşeneşti, folosirea lor fiind indicată la alimentări cu apă
de mai mică importanţă, deoarece prezintă următoarele dezavantaje: cost de investiţie ridicat, ocupă o suprafaţă
mare, necesită o manoperă greoaie de curăţire.
Fig. 12. Schema unui filtru

42
Filtru lent
decantata
2. conducta de ieșire a apei filtrate
3. conducta de golire completa a
filtrului
4. conducta de golire a apei de
deasupra nisipului
5. preaplin
6. conducta de umplere cu apa pentru
spălarea filtrului
7. suportul materialului filtrant
Filtrele rapide se caracterizează printr-o viteză de filtrare mai mare. Ele pot funcţiona prin gravitaţie sau sub
presiune, după cum sunt deschise sau închise.
În figura 13 este reprezentat un filtru rapid deschis, în care apa este adusă de la decantoare prin conducta de
intrare 1 şi repartizată prin jgheaburi 9 pe toată suprafaţa filtrului. Apa parcurge straturile filtrante 8 de sus în jos,
trece prin fundul drenant 7 în camera de apă filtrată, de unde iese prin conducta 2, care, cu timpul, se colmatează.
Fig. 13. Filtru rapid deschis
Pentru funcţionarea normală a filtrului este necesară spălarea stratului filtrant şi îndepărtarea suspensiilor
depuse.
În acest scop se scoate filtrul din funcţiune şi se spală cu un amestec de apă şi aer care se introduce sub
presiune prin conducta 3, pe la partea inferioară a filtrului, prin dispozitivul de drenaj. Masa de nisip este răscolită, iar
suspensiile se desprind şi sunt antrenate de curenţii de apă în jgheaburile de colectare, de unde sunt evacuate prin
conducta de golire 5, la care se racordează preaplinul 6 şi conducta 4.
Dispozitivul de drenaj al filtrului are rolul de a asigura atât uniformitatea scurgerii apei filtrate pe întreaga
suprafaţă cât şi distribuirea uniformă a apei de spălare. Cel mai folosit sistem de drenare este cel cu crepine, care sunt
nişte piese din material plastic ce se fixează în placa de beton care susţine nisipul filtrant.
c. Sterilizarea apei
Sterilizarea apei la apele de suprafaţă este operaţia de tratare ce urmează după limpezire şi constă în
distrugerea bacteriilor patogene.
Sterilizarea apei se poate realiza prin următoarele metode:
 metode bazate pe agenţi chimici (clor, ozon);
 metode bazate pe agenţi fizici (căldură, electricitate, raze ultraviolete);
 metode biologice (membrana biologică a filtrelor lente);
 metode organoleptice (acţiunea bactericidă a ionilor metalelor grele: argint, cupru etc).
Metoda cea mai folosită este sterilizarea cu clor.
Clorul adus în butelii de oţel la 6—8 atm., se introduce în apă prin aparate automate de dozare construite din
materiale care nu sunt atacate de clor: PVC, sticlă.

43
Datorită faptului că sunt posibile scăpări de clor gazos, camera de clorizare trebuie prevăzută cu posibilităţi de
ventilare naturală sau mecanică.
Ozonizarea apei constă în introducerea în apă a unei doze de aer ozonizat care este produs în aparate speciale
prin descărcări electrice de înaltă tensiune. Ozonizarea nu se foloseşte în mod curent pentru sterilizarea apei din cauza
instalaţiei complicate şi a consumului mare de energie electrică.
Fierberea la o temperatură peste 100°C şi la o presiune de câteva atmosfere (pentru ca apa să nu treacă în stare
de vapori), distruge complet bacteriile. Metoda are un grad de folosinţă redus din cauza costului ridicat.
Instalații de dezinfecție cu clor

gazos
Legenda:
1. Aparat de clorinare
2. Ejector de clor
3. Circuit clor gazos
4. Instalație absorbție clor gazos
5. Circuit apa bruta
6. Circuit soluție clor
7. Circuit detectare scurgeri clor
gazos
8. Analizor clor rezidual
9. Tablou electric
Circuit clor gazos

Circuit apa bruta
Circuit apa amestecata cu clor gazos
Circuit electric

44
Instalație dezinfecție
cu hipoclorit
Legenda:
1. Rezervor
2. Circuit dozare hipoclorit
3. Supapa de presiune
4. Senzor de clor
5. Suport senzor
6. Regulator de clor
7. Tablou electric
Instalație de dezinfecție cu UV a Instalație de dezinfecție cu UV a apelor epurate

apelor epurate tip grătar pentru debite medii înainte de deversare, tip cuva pt. debite mari
d. Îmbunătăţirea proprietăţilor chimice ale apei

Proprietăţile chimice ale apei trebuie îmbunătăţite în special în cazul când apa de alimentare este folosită în
scopuri industriale. Când apa conţine o cantitate prea mare de săruri de fier şi mangan, operaţiile de corectare se
numesc deferizare şi demanganizare. În cazul sărurilor de calciu şi magneziu, operaţia de înlăturare a lor se numeşte
dedurizare, iar în cazul înlăturării bioxidului de carbon, operaţia se numeşte dezacidare.
Dedurizarea se asigură prin folosirea unor reactivi chimici şi prin cationizare, când apa este trecută printr-un
material filtrant (cationit) care transformă sărurile de calciu şi magneziu în săruri insolubile, care se pot elimina apoi
din apă prin filtrare simplă.

45
ECHIPAMENTE PENTRU POTABILIZARE

Stațiile de tratarea apei tip POTABIL proiectate si executate de firma sunt destinate tratării apelor de
suprafață din lacuri de acumulare, din captări de râuri, izvoare etc. in vederea potabilizării si introducerii apei
potabile obținută in reţeaua de apă potabilă pentru populație.
Fluxul tehnologic de potabilizare cuprinde următoarele obiecte:
 instalația de preparare si dozare hipoclorit pentru preclorare, destinată oxidării materiilor organice;
 instalație de preparare si dozare sulfat de aluminiu pentru coagularea materiilor in suspensie;
 instalație de preparare dozare carbonat de sodiu pentru corectarea pH;
 instalație de preparare dozare polielectrolit pentru floculare;
 decantor lamelar pentru limpezirea apei si sedimentarea nămolului, cu trecerea apei intr-un rezervor de apa
decantata;
 filtre cu nisip pentru filtrare sub presiune in scopul finalizării limpezirii apei;
 tablou de comanda-automatizare prin care se asigură funcţionarea automată a procesului de potabilizare;
 aparatura de măsură şi control a calităţii apei in procesul de potabilizare;
 obiecte opționale la solicitarea beneficiarilor:
1) sita manuala sau mecanica la intrarea apei brute in stație
2) rezervor de stocare a apei potabile
3) pompe de apa potabila daca este necesara pomparea in rețea de consum
4) instalație de deshidratat nămol
FUNCTIONAREA
Stația lucrează in regim automat cu următoarele cicluri de funcționare:
 intrarea apei brute este continuu comandata de senzorul de nivel pentru asigurarea nivelului minim necesar;
 dozarea sulfatului de aluminiu se face funcție de semnalul dat de turbidimetru,pentru a menține turbiditatea
intre anumite limite prestabilite,dar numai când este deschisa vana de intrare a apei in decantor;
 dozarea hipocloritului este comandata de senzorul de clor rezidual, pentru a menține conținutului de clor
intre anumite limite prestabilite;
 dozarea polielectrolitului funcționează in perioadele când este deschisa una din vanele de evacuare a
nămolului din decantor. Se mai deschide o perioada de timp prestabilit, funcție de semnalul primit de la
filtrele de nisip in momentul spălării acestora;
 vanele de evacuare a nămolului din decantorul lamelar se deschid pe rând, fiecare un timp prestabilit de
doua ori pe zi, dar nu in perioada de spălare a filtrelor de nisip;
 vana de intrare apa bruta stă deschisă tot timpul dacă nu se ajunge la nivel maxim in rezervorul de apă
decantată, când la comanda senzorului de nivel se închidea si oprește intrarea apei;
Regimul de lucru manual se folosește numai in cazul probelor, când fiecare acționare se face de la
butoanele tabloului de comanda.
AVANTAJE
Stație compactă cu randamente ridicate de potabilizare a apelor de suprafață.
Funcționează in regim automat, necesită personal redus de exploatare şi supraveghere.
Durata de viaţă ridicată datorată materialelor anticorozive, componente din care este executată.

46
STATIE DE POTABILIZARE A APEI "POTABIL 25"
4.11. Rezervoare pentru înmagazinarea apei

Rezervoarele au rolul de a acumula apa în următoarele scopuri: compensarea variaţiilor orare de debit,
stingerea incendiilor, alimentarea reţelei în caz de avarie la sursă sau pe conducta de aducţiune. După poziţia lor fată
de teren pot fi:
o rezervoare îngropate, fundate sub nivelul terenului;
o rezervoare aeriene aşezate pe o construcţie suport, deasupra nivelului terenului (castele de apă).
Rezervoarele îngropate se construiesc în general, cu secţiune circulară pentru următoarele capacităţi: 50 - 75 -
100 - 150 - 200 - 300 - 500 - 750 - 1 000 - 2 500 - 5 000 mc şi pot fi individuale sau cuplate, (fig. 17) având între ele 2
camera vanelor 1.
În jurul rezervoarelor pentru apă potabilă se prevăd zone de protecţie sanitară, a căror mărime se stabileşte în
conformitate cu normele sanitare.
Fig. 17. Rezervoare semiîngropate, cuplate.
Rezervoarele de înmagazinare se execută din beton armat monolit sau din elemente prefabricate şi sunt
prevăzute cu toate instalaţiile hidraulice, mecanice şi electrice necesare funcţionalităţii şi siguranţei.
Castelele de apă pot fi folosite la alimentarea cu apă potabilă sau industrială şi au ca elemente principale
fundaţia, turnul de susţinere al rezervorului şi rezervorul propriu zis.
Castelele se realizează în general din beton armat, turnul fiind executat prin glisare, iar rezervorul se liftează sau
se toarnă în cofraj executat la cota necesară.

47
Instalațiile aferente unui rezervor:

 instalație de alimentare – cu robinet cu plutitor , care comandă printr-o tijă deschidere , închiderea
robinetului in funcţie de nivelul apei din rezervor;
 instalație de preaplin – preluarea excesului de apa , in cazuri de avarie;
 instalație de golire;
 instalație de distribuție spre consumatori;
 conducta de aerisire.
Rezervor simplu, parțial îngropat in sol ,

cu acoperiș placă
2. robinet cu plutitor
3. conducta de distribuție a apei din
rezervor
4. sorb
5. conducta de racord la pompe
mobile pentru alimentarea cu apa
necesara combaterii incendiilor
6. conducta pentru dezamorsare
7. conducta de preaplin
8. conducta de golire a rezervorului
9. vane
10. piesa de trecere a conductelor prin
peretele rezervorului
11. nivelul rezervei de apa pentru
combaterea incendiilor
12. conducta de ocolire a rezervorului
de acumulare a apei
13. conducta de aerisire

48
Rezervoare de înălţime
 Castelul de apă – rezerva de apă , asigura debitul şi presiunea in rețeaua publică:
 instalație de alimentare, de preaplin, golire, distribuție, incendiu;
 instalație de iluminat, scări de acces , paratrăsnet;
 Cuva din beton , turn din beton , zidărie de cărămidă sau piatră, fundaţie;
 Se amplasează de obicei in zone industriale .
 Rezervor de înălţime pentru alimentarea instalaţiilor interioare din clădiri:
 instalații de alimentare, distribuție , preaplin, golire;
 se izolează împotriva înghețului – cutie de lemn, rumeguș;
 se montează pe postament din lemn , beton , profile metalice , cu tava din tabla de hotel zincat
pentru colectarea scurgerilor
Castel de apă

49
Rezervor precomprimat
4.12. Reţele pentru transportul şi distribuirea apei

Reţeaua de distribuire a apei dintr-un oraş este alcătuită din totalitatea conductelor, armăturilor şi
construcţiilor accesorii, începând de la rezervor şi până la branşamentele consumatorilor.
Reţeaua de distribuţie se compune din conducte principale şi conducte de serviciu.
Conductele principale au rolul de a transporta apa de la rezervor la zonele de consum, iar conductele de
serviciu transportă apa de la conducta principală până la conductele de branşament.
Conductele reţelelor de distribuţie se execută din tuburi de azbociment, policlorură de vinil, oţel, fontă, beton
precomprimat.
După forma pe care o au în plan, reţelele pot fi inelare (fig. 14) sau ramificate (arborescente) (fig. 15): apa din
rezervor 1 se distribuie prin conductele 2.
Fig.14. Reţea inelară
Fig.15. Reţea
arborescentă
Dispoziţia inelară a unei reţele este cea mai indicată, deoarece prezintă siguranţă în exploatare atât la consum
obişnuit şi mai ales în caz de incendiu, deoarece un defect pe un sector al reţelei nu lasă fără apă nici o parte din
localitate, pe când la o reţea ramificată un defect întrerupe distribuţia pe o mare parte din suprafaţa localităţii. în
acelaşi timp, reţeaua inelară micşorează, într-o mare măsură, acţiunea loviturilor de berbec şi necesită diametre mai
reduse de conducte.

50
Singurul dezavantaj al reţelelor inelare îl prezintă lungimea ceva mai mare a conductelor reţelei.
Reţelele subterane de alimentare cu apă pot fi pozate în şanţuri separate, în şanţuri comune, în canale şi galerii
edilitare (fig. 16).
Fig. 16. Pozarea conductelor în galerie edilitară: 1 -

apă fierbinte; 2 - apă rece; 3 - apă caldă; 4 - apa de
circulaţie; 5 — racord pluvial; 6 — racord menajer.
1-conducta principala (artera)

2-conducta de serviciu.
3-branşament
4-hidrant de incendiu
5-hidrant de gradină
6-conducta de distribuție in ansamblu
de clădiri
7-staţie de hidrofor
8-conducta de distribuţie in interiorul
clădirii
9-cladire
SCHEME DE DISTRIBUŢIE A REŢELELOR DE APĂ
După forma în plan se disting:

a) rețele ramificate - prin care apa circulă intr-o singură direcţie
b) rețele inelare – alcătuite din bucle sau ochiuri închise, la care apa poate ajunge din cel puţin două
direcţii
c) rețele mixte - cu porțiuni inelare şi porţiuni ramificate
După calitatea apei se disting :

 rețele de alimentare cu apă potabilă
 rețele de alimentare cu apă industrială

51
După valoarea presiunii necesare :

 Rețele de joasă presiune asigurată de motopompe
 Rețele de înaltă presiune cu stații proprii de pompare
După numărul de conducte de transport se disting :

 Rețele cu o singură conductă de distribuție a apei pentru uz menajer şi combaterea incendiilor.
 Rețele cu conducte separate pentru fiecare fel de consum : menajer industrial combaterea incendiilor.
 Rețele cu conducte comune pentru anumite categorii de consum a apei.
4.13. Amplasarea (pozarea) reţelelor exterioare de alimentare cu apă

Îngropate in sol – sub adâncimea de îngheţ stabilită pentru localitatea respectivă, distanţele minime
in plan orizontal si vertical precum si condiţiile de amplasare la traversări si încrucişări cu alte reţele
sau obstacole sunt indicate in următorul tabel :
o conductele se vor monta cu panta de 0,1% - 0,2%

o conductele se vor poza pe fundul şanţului care in prealabil a fost nivelat si prevăzut cu
un strat de nisip de 15 cm
o după pozarea conductei spaţiile libere rămase intre tub si peretele șanțului vor fi
umplute cu pământ selecţionat, apoi se adaugă un strat de nisip de 15 cm
o se vor lăsa spaţii intre extremităţile tubului sau îmbinări, pentru operaţiile de probă si
montări ulterioare.
Îngropate in canale de protecție

 când terenul este sensibil la umezire si nu pot fi respectate distanţele impuse faţă de
fundaţiile clădăriilor (conform Normativului P7-77)
 când conductele de apă trebuie protejate împotriva acţiunilor mecanice exterioare
 se evită amplasarea conductelor de alimentare cu apă rece in canale in care se montează şi
conducte de apa calda; se adopta soluţia de separare a două compartimente.
In subsolurile clădirilor
 când clădirile sunt prevăzute cu subsoluri sau cu canale mediane circulabile.
 la adaptarea acestei soluții conductele se izolează termic pentru a se evita încălzirea apei reci
 la traversarea rosturilor de tasare a pereților sau a fundațiilor clădirilor golurile sunt mai mari
decât diametrele exterioare ale conductelor cu 10…15 cm ; etanșarea golurilor se va face cu
material elastic.
 se va asigura accesibilitatea conductelor pentru întreținere si reparații in timpul exploatării
In galerii subterane vizitabile
 in cazuri speciale: artere cu circulație intensă, condiţii de teren foarte dificile nevoie de
supraveghere frecventa sau de intervenție rapida.
Aerian - pe porțiuni scurte ale rețelei. In acest caz producătorul trebuie să aibă bine precizate
condițiile de execuție şi exploatare.

52
4.14. Materiale specifice reţelelor exterioare de alimentare cu apă

La alegerea materialului conductelor pentru alimentarea cu apă trebuie luate în considerare următoarele
criterii:
• Costul iniţial
• Rezistenţa la rupere
• Treptele de presiune
• Rigiditatea
• Rezistenţa la încovoiere/turtire
• Combustibilitatea
• Uşurinţa în realizarea îmbinărilor
• Costul de montaj
• Durata de viaţă estimată
• Greutatea
• Rezistenţa chimică
• Susceptibilitatea la coroziune
• Prelucrarea facilă
• Dilatarea termică
• Pierderile de presiune în conducte
• Rezistenţa la rupere
• Treptele de presiune
• Rigiditatea
• Rezistenţa la încovoiere/turtire
• Combustibilitatea
• Uşurinţa în realizarea îmbinărilor
• Spaţiul necesar
• Standardele şi specificaţiile tehnice în vigoare
• Dacă se pretează la montare îngropată
TUBURI DIN AZBOCIMENT

Conductele din azbociment sunt realizate dintr-un amestec de ciment, fibre de azbest şi apă.
 au greutate redusă, rezistă bine la presiune, îndoire, îngheţ, temperaturi înalte, foc.
 nu rezistă la lovituri şi şocuri.
 se utilizează la aducţiunile de apă şi la reţelele de canalizare.
 fibrele de azbest au o influenţă negativă asupra sănătăţii, pericolul fiind mortal dacă sunt inspirate în
plămâni.
 Conform HG 124/03 vor fi înlocuite urgent in mod sistematic,.
TUBURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT

 utilizat la conductele de aducțiune sau artere pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si a
industriilor.
 se fabrică cu diametrele nominale de : 400, 600, 800 si 1000 mm.

53
ŢEVI DIN PLUMB

Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalaţiile de apă.
 Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicaţii speciale;
 Îmbinările se execută prin lipire cu aliaj de cositor;
 Plumbul este utilizat pentru conductele de legătură la unele obiecte sanitare, pentru apele
uzate radioactive sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.
 Este din ce în ce mai rar utilizat în instalaţiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului
în instalaţiile de apă, datorită pericolului pe care îl prezintă asupra sănătăţii.
ŢEVI DIN OŢEL

În instalaţii se utilizează ţeava neagră de oţel şi ţeava de oţel zincată. Ţevile din oţel pot fi laminate sau sudate.
 Ţevile din oţel au o rigiditate foarte bună, rezistenţă mare la compresiune şi rezistenţă structurală
ridicată.
 Ţevile din oţel se îmbină de obicei cu fitinguri filetate, dar şi prin sudură sau folosind flanşe.
 Durata de viaţă este doar de aproximativ 12…15 ani, în funcţie de debitul vehiculat, de caracteristicile
fluidului şi de calitatea acoperirii cu zinc.
ŢEVI DIN CUPRU

Ţevile din cupru sunt utilizate pe scară largă în instalaţii de alimentare cu apă deoarece:
 Se poate modela şi îmbina uşor, nu ocupă spaţiu mult, are un aspect plăcut;
 Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafaţă netedă);
 Greutatea este mică, transportul şi montajul se fac uşor, durata de viaţă este mare. Se îmbină cu
fitinguri, prin sudură.
Reguli pentru proiectare:
Ţevile din cupru nu sunt recomandate dacă apa are un pH mai mic de 6.5;
Preluarea dilatărilor termice se face la fel ca şi pentru conductele din material plastic;
Într-o instalaţie în care se montează atât ţevi din oţel, cât şi ţevi din cupru ,cuprul trebuie montat întotdeauna
după oţel în direcţia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune.

54
ŢEVILE DE PRESIUNE PVC

 obstinate prin extrudare
 se folosesc la distribuția apei potabile, rețele de irigații, rețele sub presiune
 îmbinările pot fi :
o rigide cu mufa lisa, prin lipire, utilizate in terenuri stabile, in zone fără activitate seismică
accentuată, in zona cu dilatare termică liniară scăzută:
o elastice cu mufa TECHNOGIUNTO demontabilă (etanșare cu inele de cauciuc elastomerice),
utilizate in terenuri instabile, in zone seismice si in zone cu dilatări termice liniare ridicate.
 piesele de legătura (fitingurile) pentru realizarea rețelelor de distribuție si alimentare cu apă vor fi din
PVC cu diametre intre 20 si 200 mm.
ŢEVILE DIN POLIETILENA PE HD

 se utilizează pentru realizarea rețelelor de aducțiune si distribuție apa potabila.
 diametrele variază intre 20 si 630 mm.
 in funcție de densitate pot fi : PE 80 sau PE 100.
Avantaje :
o au rezistenţă chimică foarte bună
o nivel redus de depuneri
o durata de viaţă de peste 50 de ani
o rezistenta la șocuri mecanice
o ușor de manevrat
Montaj :
o rețele cu diametrele intre 20 si 110 mm se montează cu ajutorul fitingurilor prin strângere mecanică
o rețele cu diametre intre110 si 630 mm montajul se realizează prin polifuziune ( sudura cap la cap )

55
ŢEVILE DE PRESIUNE DIN POLIPROPILENA RANDOM PP-R

Sunt utilizate la instalațiile de distribuție apa rece ( PN 10 ,PN16, PN 20 )
Montaj :
 îmbinare prin polifuziune se executa cu un aparat de sudura specializat cu polifuzoare (sudura cap la cap )
 îmbinare prin electrofuziune se realizează fuziunea de suprafaţă intre piesele de îmbinat.
Avantajele țevilor din polipropilena-random
 rezistenţă mai bună in zone cu activitate seismică datorită elasticităţi mai bune.
 siguranţă mai mare in funcţionare cu risc mai mic de pierderi de apă datorită modului de îmbinare
 interval scurt de punere in operă a rețelei
 flexibilitatea sistemului
 montaj rapid si ușor
 rigiditate superioară
TEVI MULTISTRAT Pex-Al

Reţelele din ţeavă multistrat din material compozit PE-Al-PE reprezintă o alternativă viabilă la ţevile din fier,
cupru sau material plastic. Sistemul Pex-Al combină ţevile compozite cu fitinguri cu compresiune din alamă sau PPSU,
şi cu sertizare.
Structură tub multistrat:
 Strat exterior: polietilenă de înaltă densitate reticulată - oferă protecţie împotriva factorilor externi
 Strat intermediar: aluminiu sudat longitudinal conferă o rezistenţă mărită împotriva dilatărilor asigură
protecţia împotriva oxigenului şi gazelor volatile
 Strat interior: polietilenă de înaltă densitate reticulată electronic oferă rezistenţă la coroziunea provocată de
apă şi acizi nu permite formarea depunerilor
 Straturi adezive: leagă cele două straturi de polietilenă de cel intermediar, din aluminiu, astfel încât ţeava se
comportă ca un sistem mono-compozit. datorită reticulării electronice, tuburile Alupex multistrat nu
influenţează prin gust şi miros, agentul transportat.
Avantaje:
o la coroziune externă şi internă
o rezistenţă la presiuni şi temperaturi ridicate
o durată de viaţă îndelungată
o greutate redusă manipulare uşoară,
o ţevile se pot îndoi manual instalare simplă şi rapidă, fără să necesite operaţii de filetare sau sudură.

56
ŢEVI ŞI RACORDURI DIN FONTĂ DUCTILĂ Dn60-2000 mm

Fonta ductilă se deosebește de tipurile tradiționale de fonta gri prin proprietăţile sale mecanice remarcabile
(elasticitate,rezistenţă la șocuri, întindere)
Avantaje:
 rezistă la presiuni înalte
 comportament excelent in caz de mişcări de teren si eroziuni
 rezistenţă excelentă la apele agresive.
Îmbinări:
o cu flanșe, în general mai folosite pentru instalațiile industriale,
o prin mufare STANDARD , pentru reţelele de aducţiune si de distribuţie, în general îngropate,
Concepția îmbinărilor STANDARD este realizată astfel încât presiunea de contact intre inelul de îmbinare din
elastomer si metal creşte odată cu presiunea interioară. Se asigură deci o etanşeitate perfectă.
ARMĂTURILE REŢELELOR EXTERIOARE DE APĂ

Vanele de linie – se aşează acolo unde distanţa dintre două ramificaţii a reţelei este mai mare de 600 m.
Vanele de ramificație – se vor amplasa astfel încât in caz de avarie să se poată izola porţiuni de maxim 100m.
Vanele de golire - se vor amplasa pe conducte principale in punctele joase.
Vanele de aerisire - se vor amplasa pe conducte in punctele înalte.
Vanele de linie, de ramificație cu Dn>100 mm precum si vanele de golire, aerisite vor fi prevăzute pentru
montare in cămine vizitabile sau cu tije de manevră protejate prin cutii cu capac.
Căminele de vizitare
 se vor executa din zidărie de cărămidă, beton sau prefabricate;
 înălţimea căminului va fi in funcţie de adâncimea de îngheţ;
 distanţa de la armături sau conducte până la fundul căminului va fi minim 30 cm

57
Hidranţii
Hidranții de incendiu se vor așeza de regulă pe conductele de serviciu, in special la intersecţia străzilor, precum
si de-a lungul lor. In cazul hidranţilor cu Dn>70mm se admite montarea lor direct pe conducte principale.
Hidranții subteranii sunt prevăzuți cu dispozitive de golire a apei pentru a se evita îngheţarea lor in timpul
iernii. Racordarea la reţeaua exterioară se face prin intermediul unei piese de legătură fixată cu flanşa de corpul
subteran al hidranților.
Hidranții de suprafață sunt ușor de identificat se pot racorda rapid la sursele de alimentare cu apă si la
echipamentul de stins incendii.
Hidranții pentru stropit spatii verzi se prevăd in toate ansamblurile de clădirii care au amenajate
peluze de iarba si flori. Se montează la nivelul terenului in cutii de protecție

58

M1. Instalatii Exterioare de Alimentare Cu Apa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M1. Instalatii Exterioare de Alimentare Cu Apa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

25

TEHNICIAN INSTALATOR PENTRU CONSTRUCȚII

Adaptor Element (piesă) de legătură între două materiale diferite (ţevi,

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

3.1. Apa potabilă şi calităţile ei

4.2. Sisteme şi unităţi de măsură

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

4.3. Aparate şi instrumente de măsură

4.4. Hidraulica şi termotehnica aplicată

4.5. Sistemul de alimentare cu apă – Generalităţi

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Sistemul de alimentare cu apă cuprinde:

4.6. Instalaţii de alimentare cu apă

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

4.7. Scheme de alimentare cu apă

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Schema generală a unei alimentări cu apă industrială

c) Instalaţiile de pompare a apei

d) Instalaţiile de tratare a apei

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

e) Apeductele (conducte de transport)

4.8. Sisteme de captare a apelor

Schema unei captări in albia râului

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Priza cu crib in albia râului

B. Captarea apelor subterane

Fig. 4. Puţ forat

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Fig. 5. Captare orizontală: 1 — puţ colector;

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Fig. 7. Schema captării la malul unui râu cu adâncime mare:

Fig. 8. Schema captării dintr-un râu cu malul puţin înclinat:

Fig. 9. Schema captării dintr-un lac.

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

4.9. Instalaţii de pompare a apei

Schema generală a instalației de

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

STATII DE POMPARE PREFABRICATE

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

4.10. Instalaţii pentru îmbunătăţirea calităţilor apei

Fig. 10. Schema unei staţii de tratare:

Pentru procesul de decantare se folosesc denisipatoarele şi decantoarele.

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Fig. 11. Deznisipator orizontal:

Fig. 11.1. Deznisipator orizontal

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Raclor submersibil cu cablu si

În decantoare se reţin suspensiile fine care nu au fost reţinute în deznisipatoare.

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

DECANTOARE CU BLOCURI LAMELARE

Fig. 12. Schema unui filtru

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Fig. 13. Filtru rapid deschis

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Instalații de dezinfecție cu clor

Circuit clor gazos

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Instalație de dezinfecție cu UV a Instalație de dezinfecție cu UV a apelor epurate

d. Îmbunătăţirea proprietăţilor chimice ale apei

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

ECHIPAMENTE PENTRU POTABILIZARE

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE