Mein kantpt Naeem teetaPREFATA La 1 aprilie 1924, Tribunalul popular din Miinchen dispunea incarcera- rea mea la Landsberg-am-Lech. Pentru prima data, dupa ani de munca neintreruptd, aveam astfel posibilitatea de a ma consacra unei opere pe care multi staruiau s-o scriu si pe care eu insumi o consideram oportuna pentru cauza noastra. M-am hotarit asadar si expun in aceste doud volume ') nu numai {elurile miscarii noastre, ci si geneza ei. O astfel de lucrare va fi mai rodnica decit un tratat pur doctrinar. In plus, aveam astfel ocazia si prezint propria mea formare, in misura in care acest lucru este necesar pentru infelegerea cirtii si poate servi la distrugerea legendei create in jurul persoanei mele de presa evreiasc: Aceasta lucrare nu se adreseaza strainilor, ci acelor partizani ai mise: cirora le-a cistigat inima si a céror rafiune cauti acum o explicatie mai temeinic Stiu bine ci oamenii se cuceresc mai usor prin cuvinte decit prin cari: toate migcarile importante inregistrate de istorie datoreazi mult mai mult oratorilor decit scriitorilor. Nu este mai putin adevarat ci o doctrind nu-si poate apara unitatea si uniformitatea decit statornicita in seris, odat’ pentru totdeauna. Aceste dous volume constituie pietrele puse de mine la edificiul comun. AUTORUL Inchisoarea din Landsberg-am-Lech. ‘) Editia in limba romana cuprinde un singur volum.La9 noiembrie 1923, 1a dowisprezece si jumitate, in faja Feldhermhalle si in curtea fostului Minister de Rizboi, barba(ii al ciror nume urmeaza mai jos au cizut pentru credinja lor fidela in desteptarea poporului lor: ALFARTH Felix, negustor, nascut la 5 iulie 1901. BAURIEDL Andreas, palirier, ndscut 1a 4 mai 1879. CASELLA Theodor, functionar bancar, niscut la 8 august 1900. EHRLICH Wilhelm, functionar bancar, niscut la 10 august 1894. FAUST Martin, functionar bancar, nascut la 27 ianuarie 1901, HECHENBERGER Ant., licitus, nascut la 28 septembrie 1902 KORNER Oskar, negustor, niscut la 4 ianuarie 1875. KUHN Karl, pivnicer, nascut la 26 iulie 1897. LAFORRE Kanl, elev inginer, niscut la 28 octombrie 1904. NEUBAUER Kurt, servitor, niscut la 27 martie 1899. PAPE Claus (von), negustor, niscut la 16 august 1904. PFORDTEN Theodor (von der), consilier la Tribunalul regional superior, niscut la 14 mai 1873. RICKMERS Joh., capitan de cavalerie, niscut la 7 mai 1881. SCHEUBNER-RICHTER Max-Erwin (von), Dr. inginer, ndscut la 9 ianuarie 1884. STRANSKY Lorenz Ritter (von), inginer, niscut la 14 martie 1899. WOLF Wilhelm, negustor, niscut la 19 octombrie 1898. Autoritatile nayionale le-au refuzat, dupi moarte, acestor eroi un mormint comun. Dedic primul volum al acestei lucrari memoriei lor, pentru ca martiriul Jor si striluceascd neincetat asupra partizanilor nostri. Inchisoarea Landsberg-a.-L., 16 octombrie 1924 Adolf HITLERVOLUMULI BILANTCAPITOLUL I CASA PARINTEASCA O predestinare fericita a ficut si mi nase la Braunau-am-Inn, tirgusor asezat tocmai la granitele acelor doua state germane a cdror noua contopire ni se pare a fi misiunea fundamentalé a vietii noastre, care trebuie urmirit prin toate mijloacele. Austria germani trebuie si se intoarcd la marea patrie germani, si aceasta nu in virtutea unor oarecare ratiuni economice. Nu, nu: chiar daca, din punct de vedere economic, aceasta contopire este lipsita de interes sau chiar prejudiciabila, ea trebuie si aibi loc. Unui aceluiasi imperiu fi apartine acelasi singe. Poporul german nu va avea dreptul la vreo activitate politica coloniala atita timp cit nu isi va fi reunit fiii in acelasi stat. Atunci cind teritoriul Reichului ii va include pe toti germanii, si daci acesta se va dovedi incapabil si-i hrineascd, din nevoile acestui popor se va naste dreptul siu moral de a cuceri piminturi strdine. Atunci sabia va Iua locul plugului si lacrimile razbouului vor pregati recoltele lumii viitoare. De aceea asezarea orasului meu natal mi se pare a fi simbolul unei indatoriri importante El are si alte merite menite sé-l intipdreascd in minte. Acum mai bine de un secol, acest coltisor indepirtat a fost teatrul unei tragedii ingrozitoare, care va rimine vesnic in analele nafiunii germane. Intr-adevar, acolo a murit pentru acea Germanie pe care o iubea atit de inflacarat chiar si in nenorocire, in vremea celei mai complete prabusiri pe care a cunoscut-o patria noastra, Johannes Palm, un librar din Nirenberg, nasionalist inversunat si dusman al francezilor. Refuzase cu incdpifinare si-si dea in vileag complicii, de altfel principal responsabili. Asa cum ficuse Leo Schlageter Ca si acesta, el fusese denuntat Frantei de un reprezentant al guvernului. Un sef al politiei din Augsburg si-a cistigat aceasta trist’ faima, dind astfel exemplu autoritatilor neogermane ale Reichului de la Severing. In acest orasel de pe Inn, aureolat de acel martir german, orasel bavarez de singe, dar politiceste austriac, locuiau parintii mei citre anul 1890. Tatal meu era un functionar constuncios, mama vedea de casi, pling de grija si de dragoste fata de copiii ei. Perioada aceasta mi s-a intiparit putin in minte, fiinded peste citiva ani tata] meu a ocupat un alt post, ceva mat jos pe Inn, la Passau, asadar chiar in Germania. Dar soarta unui functionar al vamilor austriece comporta pe atunci multe deplasiri In scurt timp, tata] meu s-a intors la Linz si a iesit la pensie Pentru dragul meu batrin, asta nu avea si insemne odihna. Fiu al unui biet6 muncitor agricol cu ziua, odinioari mai fusese nevoit si plece de acasi. La treisprezece ani abia implinifi, si-a ficut bagajele si a pardsit cantonul silvie care era {inutul siu natal. In ciuda sfatului unor sateni cu experiensd, a plecat la Viena, sa invefe 0 meserie. Acestea se petreceau pe la 1850. Aceasta plecare, aceas a pornire la drum citre necunoscut fara bani in buzunar a constituit 0 hotarire dureroasa. Peste patru ani devenise meserias, si totusi nu era multumit. Dimpotriva. Mizeria persistenta a acelei epoci i-a intarit hotarirea de a renunta la meseria lui, pentru a deveni cineva "mai important". In vreme ce, odinioara, bietului tina situatia preotului din sat i se pirea summum-ul conditiei umane, acum cind marele oras ii largise orizontul, el punea mai presus de orice demnitatea de functionar. Cu toata strignicia celor pe care mizeria si necazurile j-au maturizat inainte de vreme, acest tindr de saptesprezece ani si-a urmarit cu incapa{inare realizarea noilor sale planuri si a devenit functionar. Cred ca si-a atins scopul pe la doudzeci si trei de ani, indeplinindu-si astfel promisiunea de a nu se intoarce in satul siu drag decit dupa ce a devenit cineva. Acum scopul era atins; dar in sat nimeni nu-si mai aducea aminte de baiejelul de odinioara si satul ii devenise lui insusi strain. Parasind in sfirsit viata activa la cincizeci si sase de ani, n-ar fi putut totusi suporta nici micar o zi de lenevie. A cumpirat o bucatd de pamint in imprejurimile tirgusorului Lambach, in Austria de sus, si a inceput si-] lucreze. Ciclul lungii sale cariere laborioase il readucea astfel la originea sa familial Din aceasta perioads dateazi primele mele idei personale. Zbenguiala nestingherita, chiulul de la scoala, tovarasia unor baieti vigurosi - care pricinuiau adesea ingrijorarea mamei - n-au ficut din mine un sedentar. Rar imi puneam intrebari asupra vocatiei mele; in orice caz, gusturile nu ma impingeau deloc spre 0 existena asemanitoare cu a tatilui meu. Cred ci talentul meu de orator incepea si se formeze de atunci, in discursurile mai mult sau mai putin convingatoare pe care le {ineam tovarasilor mei; devenisem un mic conducator, greu de condus el insusi, altminteri un scolar bun, care invija cu ugurinté In timpul liber, urmam cursuri de cint la consiliul canonicilor din Lambach si gaseam acolo numeroase prilejuri de a mi imbita de luxul stralucitor al serbarilor religioase. Fireste ca astfel situatia cuviosului abate mi s-a parut atunci un ideal demn de cele mai mari eforturi, cu tot prestigiul pe care-] avusese odinioara in ochii tatalui meu umilul preot din satul lui. Aya s-au petrecut lucrurile. Dar fiindea pe tata greutatile din tinerete nu l-au determinat niciodata si aprecieze suficient talentele de orator ca si poata trage de aici coneluzii favorabile legate de viitorul vlistarului siu, bineinfeles ca el nu putea intelege astfel de ginduri de tinereje. Cumpanea ingrijorat aceasta divergent a iri De fapt, aceasta inclinatie a disparut curind, facind loc unor sperante mai potrivite temperamentului meu. Scotocind prin biblioteca tatei, am dat peste editia populara a unor tratate militare despre razboiul franco-german din 1870 1871. Evau acolo dou volume de reviste ilustrate din acei ani. Au devenit7 lectura mea preferata. In scurt timp, marele razboi eroic a trecut pe primul plan al preocuparilor mele morale. De atunci am inceput si adun progresiv tot ce era legat de razboi side cariera militara. Aceasta era pentru mine ined o revelatie importanta. Fiindca, pentru prima oara, intr-un mod desigur inca nedeslusit, mintea mea era framintata de anumite intrebari: exista asadar o diferenté, si care anume, intre germanii care au dat aceste lupte si ceilalti? De ce tata si ceilalti austrieci nu au luat parte la ele? Oare noi nu sintem aidoma celorlalti germani? Nu avem acelasi drum? Mintea mea de copil se gindea in fel si chip la aceste probleme si din rispunsurile primite la intrebirile pe care le puneam cu prudent am fost nevoit sa conchid, cu o invidie ascunsi in suflet, c4 nu toi germanii aveau norocul de a apartine statului lui Bismarck. Asta nu puteam si injeleg. Trebuia sa inva Din intregul meu comportament si mai ales din temperamentul meu, tata a tras concluzia ci nu aveam nici un fel de aptitudini pentru studiile clasice din liceu. I se parea ca mi se potriveste mai degrabi Realschule. Usurinta mea la desen, materie care, dupi pirerea lui, era prea neglijata in liceele austriece, l-a intirit in opinia lui, Poate ci si amintirea propriei sale vieti de munca il ficea si respinga studiile umaniste, lipsite, in ochii lui, de avantaj practic. In fond, avea ideea fixd cd, bineinteles, si fiul siu va fi functionar, ca si el. Din cauza tineretii sale grele isi supraaprecia, in mod firesc, succesele tardive, cu atit mai mult cu cit ele erau rodul exclusiv al sirguintei si al puterii sale de munca, Mindru ci-si datora numai siesi situatia, visa pentru mine o situatie asemdnatoare si, dacd se poate, mai bund; tinea la asta cu atit mai mult cu cit avusese el insusi griji si faciliteze cariera fiului sau. Nu concepea cd eu ay putea respinge ceea ce reprezentase odinioar intreaga lui viata. Hotarivea tatélui meu era deci simpla, certa si fireasci in ochii lui. Un birbat cu un asemenea caracter, pe care lupta grea pentru existenta il ficuse dominator, nu ingiduia unor copii lipsiti de experienti si iresponsabili si decida asupra carierei lor. Aceasta ar fi insemnat 0 slabiciune condamnabild si nefasta a autoritatii si responsabilitatii paterne in privinta viitorului copilului sau, incompatibila cu conceptia sa despre datorie. Totusi lucrurile aveau si se petreaci altfel. Pentru prima data in viata mea - aveam unsprezece ani - m-am impotrivit. Oricit de tenace se videa tatal meu ca si-si ducd la bun sfirsit8 planurile, fiul nu era mai prejos in incapijinarea cu care refuza o idee de la care nu astepta nimic bun. Nu voiam sa devin functionar. Nici discursurile, nici mustrarile severe n-au putut veni de hac acestei impotriviri. N-am sa fiu functionar, nu si iarasi nu! Zadarnic incerca tata sé trezeascd in mine astfel de inclinatii, descriindu-mi propria lui viata: efectul era invers. Imi provoca sila gindul cd inty-o zi ag putea fi prizonier intr-un birou; ca nas fi stapin pe timpul meu, ci as fi obligat toatd viata si completez niste formulare. E lesne de infeles ce ginduri trezea aceasta perspectiva intr-un tinir care era orice altceva, numai un baiat "bun", in sensul obisnuit al cuvintului nu! Invajimintul putin absorbant din scoala imi lisa atita rigaz incit traiam mai mult in aer liber decit inchis in casi. Astazi, cind adversarii mei politici imi cerceteaza cu de-amanuntul viata mergind, cu 0 atentie prietenoasi, pind la anii mei tineri, ca si poata arata, cu 0 oarecare satisfactie, ce de boroboate ficea acest Hitler inca din tinerete, ti mulumese cerului ci-mi oferd prilejul de-a retrai acele vremuri fericite. Pajistile si padurea erau pe-atunci terenul pe care puneam capit oricdror neinjelegeri. Frecventarea cursurilor de la Realschule nu mi-a schimbat citusi de putin programul. Dar curind aveam si dau o noua bitilie. Atita vreme cit proiectul patern de a face din mine un functionar se lovea numai de repulsia mea de principiu fata de aceasta cariera, conflictul era suportabil, Inty-o oarecare misura, imi puteam tdinui punctele de vedere si puteam evita dezacordul neintrerupt. Ca si fiu pe de-a-ntregul linistit, imi ajungea hotarirea mea ferm de a nu deveni niciodata functionar - si ea era de neclintit. Chestiunea a devenit insé mai delicatd atunci cind proiectul tatdlui meu s-a lovit de al meu. Cum s-a intimplat? Nu-mi mai aduc aminte; dar intr-o zi mi-a fost limpede ca trebuie si ma fac pictor. Talentul meu la desen era indiscutabil; fusese chiar una dintre cauzele pentru care tata mi trimisese la Realschule, dar nu se gindise niciodata si ma ajute si-mi perfectionez aptitudi- nile pentru a putea imbratisa aceasta meserie; dimpotriva. Cind, dup’ un now refuz de a-mi insusi ideea lui preferata, tata m-a intrebat pentru prima oard ce voiam de fapt si ma fac, hotarirea pe care o luasem mi-a dictat un rispuns imediat: tatei aproape ca i-a pierit graiul de uimire. “Pictor? Pictor’ Se indoia de bunul meu sim, credea ca n-a auzit ori n-a infeles bine. Dar cind explicatiile complete referitoare la acest subiect i-au demonstrat seriozita- tea planurilor mele, s-a opus din toate puterile. Hotarirea lui a fost din cale- afara de simpla si excludea orice consideratie legatd de aptitudinile mele reale. “Pictor, nu, niciodata". Dar, fiinded odata cu celelalte calitati, fiul stu mostenise de la el o indiratnicie aseminatoare cu a lui, rispunsul meu potrivnic a fost la fel de hotar9 Ambele parti au rimas pe pozitii. Tata nu a renuntat la “niciodata", iar eu continuam sa-] sustin pe "totusi". In realitate, acest conflict nu avea consecin{e imbucuratoare. Vrednicul barbat era plin de amiriciune, si eu la fel, intr-atit i] iubeam. Tatdl meu mi-a retezat orice speranta de-a studia vreodata pictura. Am mai ficut un pas, declarind la rindul meu ci nu vreau si-mi continui studiile. Fireste ci, cu asemenea declarasii, am ramas mai prejos si din acel moment vrednicul barbat se pregiti si-si instituie autoritatea firi alte argumente; vizind acestea, m-am inchis intr-o tacere prudenta, punindu-mi insi amenintarea in aplicare. Ma gindeam ca vazind c4 nu fac nici un progres la Realschule, vrind-nevrind tata mi va lasa in voia fericirii la care visam. Nu stiu daca mi-ar fi iesit socoteala. Cert este cd la scoala nu ficeam nici un progres vizibil. Invatam ce-mi plicea, mai ales ceea ce credeam ci-mi va putea folosi mai tirziu ca pictor. Féiceam de mintuiald ceea ce mi se parea lipsit de importanta in aceasta privinta sau ceea ce nu mi interesa. Carnetele mele de note din vremea aceea aritau intotdeauna niste extreme, in functie de materie si de interesul pe care i-o purtam, Pe lings foarte bine si excelent, primeam calificative de mediocru sau chiar insuficient. Cel mai bine ma descurcam la geografie si mai ales la istorie universala. Erau materiile mele preferate, la care intreceam toata clasa. Acum, cind dupi atitia ani fac bilangul acelei epoci, mi se infatiseazi doua fapte semnificative. 1. Am devenit nagionalist. 2. Am inudjat sé ingeleg si sé pdtrund adeviratul sens al istoriei. Vechea Austrie era un stat multinational. $i atunci unui cetatean al Reichului ii era foarte greu si ineleagi ce putea insemna viata cotidiana a fiecdruia intr-un asemenea stat. Dupa razboiul franco-german, mare{ mars triumfal al eroicelor armate, germanii au devenit din zi in zi mai indiferenti fati de Germania de dincolo de granitele lor si, in mare misurd, n-au catadicsit sau n-au fost in stare si-i aprecieze valoarea. In ceea ce-i priveste mai cu seama pe austriecii germani, se confunda prea usor o dinastie cu declinul ei si cu un popor esentialmente sinatos. Totusi germanul din Austria a apartinut fara indoiald uneia din cele mai bune rase, din moment ce si-a pus pecetea asupra unui stat cu cincizeci si douad de milioane de locuitori intr-o asemenea misura incit pind si in Germania se putea crede - pe nedrept, de altfel - ca Austria era un stat german. Eroare cu consecinte grave, dar si o minunatd marturie pentru cele zece milioane de germani participanti la Marsul spre Rasarit. Putini germani din Reich banuiau cain Austria era necesard o lupta neincetaté pentru triumful limbii germane, al ycolilor germane si pur si simplu pentru a fi german. Abia astazi, cind aceasta trista constringere este resimtita de milioanele de frati ai nostri care, aflati in afara Reichului, sub dominatie straind, viseaza la patria comund, isi indreapta cdtre ea nazuintele si incearcd si dobindeasca cel10 putin dreptul sfint a limba materna, un cere mai larg infelege semnificatia necesitijii de a lupta pentru rasa. Poate tot de aceea unii catadicsesc si masoare maretia Deutschtum-ului Marsului citre Rasarit care, prin propriile-i mijloace s-a indreptat timp de secole mai intii spre est, apoi, printr-un sir extenuant de scurte hartuieli de trupe s-@ opus restringerii granitelor limbii germane: si asta intr-o vreme cind Reichul se interesa in realitate de niste colonii si nu de carnea si singele siu, in fata portilor lui. Ca pretutindeni si ca intotdeauna, ca in orice lupta, in rivalitatea dintre limbile vechii Austrii au existat trei clanuri: lupkitorii, indiferenyii si tradatorii. ‘Asa se petreceau lucrurile inca din scoala, deoarece se remared faptul ci rivalitatea dintre limbi bintuie mai cu seama in acest loc in care se formeazi generatia viitoare. Copilul trebuie cucerit si lui trebuie si i se adreseze cel dintii indemn al luptei: "Copil german, nu uita ci esti un german". "Fetito, gindeste-te ca intr-o zi trebuie si devii o mama germana". Cine cunoaste sufletul tineretului va injelege cd el este cel mai apt sa asculte bucuros un asemenea indemn. Mai tirziu, el va lupta in nenumirate chipuri, in felul sau si cu armele sale. El va refuza sa cinte cintece straine; va ridica in slivi gloriile germane cu atit mai mult cu cit va fi mai indemnat si le ; va face economii la dulciuri pentru tezaurul de razboi al celor mar va fi rézvratit si foarte precaut fati de profesorii straini; va purta insignele interzise ale propriului siu popor, fericit si fie pedepsit sau chiar bitut pentru aceastd cauzi. El reprezintd deci imaginea miniaturala fidelx a celor mari, adesea mai inspirata si cu 0 orientare mai bund. Asadar am avut si eu ocazia si iau parte fiind relativ tinar la infrunta- rea dintre nationalitatile vechii Austrii. Ficeam chetd pentru Marsul spre Sud gi Liga scolara si strigam Heil cu imaginatia inflacarata de albistrele si de culorile rosu, negru si galben; in locul imnului imperial, intonam, in ciuda avizelor si a pedepselor, iubitul nostru Deutschland uber alles. Tinerii erau astfel educati politic intr-o vreme cind supusii unui stat asa-zis national nu cunoseau altceva legat de rasa lor decit limba. Se intelege de la sine ci eu n-am fost niciodaté un indiferent. Am devenit curind un “national-german" fanatic, lucru de altfel destul de diferit de partidul care poarta astazi acest nume. Evolutia mea in acest sens a inregistrat progrese rapide si ined de la virsta de cincisprezece ani reusisem si disociez patriotismul dinastic de nationalismul de rasa, fiind categoric atras de acesta din urma. Cine nu si-a dat niciodata osteneala si studieze situatia internd a monarhiei habsburgice injelege greu o astfel de preferinja. Ea nu putea lua nastere in acest stat decit din invatarea istoriei universale in scoala, cici exist’ oare intr-adevar o istorie aparte a Austriei? Destinul acestui stat este in aga masura legat de viata si dezvoltarea a tot ceea ce este german, incit disocierea jetavia’ torie austriacd este de neconceput. Cind Sag poe iene5B Germania se va diviza in doua puteri, se va diviza insisi istoria Germaniei. Simbolurile apusei mirefii imperiale pistrate la Viena pireau si actioneze mai degrabi printr-un prestigiu miraculos, decit ca o garantie a unei comunitati eterne. In zilele prabusirii Habsburgilor, austriecii germani simteau trezindu-se in ei o chemare instinctiva la unirea cu patria mama. Acest apel unanim, care exprima sentimentul adine ce dormita in sufletul fiecdruia, nu se explica decit printr-o educatie istorica, izvor pururi nesecat care, in chiar clipele de uitare, dincolo de bundstarea de moment, face ca vocea trecutului sa vorbeasci in soapta despre un viitor nou. Chiar si astazi, in scolile primare superioare istoria mondiala se preda adesea prost. Putini profesori inteleg cd scopul predarii istoriei nu cons\ invajarea unor date si fapte; ci este lipsita de importan{a cunoasterea exacta de citre copil a datei unei {i sau a nasterii vreunui maresal, ori a incoronarii unui monarh. Nu despre asta e vorba. A invita istorie inseamnd a cerceta cauzele care au determinat evenimentele istorice. Arta de a citi si de a invita consta in a fine minte esentialul yi a uita accesoriile. Intreaga mea viati a fost poate hotarita de faptul ci am avut un profesor de istorie care intelegea, ca putini alti, importanta primordiala care trebuie acordaté acestor considerajiuni la predare si examinare: Doctorul Leopold Poetsch, de la Realschule din Linz era personificarea ideala a acestui procedeu. Era un bitrin demn, cu o infitisare hotarita, dar plin de bunitate. Verva lui scinteietoare ne capta yi ne entuziasma in acelasi timp. Nici astdzi nu-mi pot aminti firs emotie de barbatul acela incaruntit care adesea, in toiul expunerii, ne ficea si uitam prezentul, transpunindu-ne ca prin minune in trecut si ficea sireinvie vreo reminiscen{a scotind-o din negura vremurilor. Rimineam asezati, cu mintea luminata, emotionati pind la lacrimi. Din fericire, acest profesor se pricepea nu numai si lamureasca trecutul prin prezent, ci si si traga din trecut invataminte pentru prezent. El explica mai bine ca oricine problemele de actualitate de care eram avizi. Scotea din micul nostru fanatism national metode de educatie: reusea sa restabileascd ordinea printre noi, mai repede decit prin orice alte mijloace, ficind adesea apel la sentimentul nostru national al onoarei. Un astfel de profesor a facut ca istoria si devina materia mea preferata. Este adevarat cd in acelasi timp el a facut din mine, cu totul involuntar, un tinar revolutionar. Dar cine ar fi putut studia istoria Germaniei cu un astfel de profesor fira sa devina duymanul unei dinastii a cérei influenta asupra destinelor natiunii Se dovedea atit de dezastruoasa? Cine ar fi putut rimine supusul credincios al unei dinastii pe care trecutul si prezentul ne-o aratau ca pe eterna tridatoare a intereselor germane12 in favoarea unor josnice avantaje personale? Tineri germani, oare noi nu stiam deja cd statu) austriac nu nutrea, nu putea si nutreased pentru noi, germanii, nici o afectiune? Intimplarile de fiecare zi nu faceau decit si confirme invajaturile istoriei despre activitatea Habsburgilor. In nord si in sud otrava strain mistuia trupul poporului nostru si Viena insisi devenea un oras din ce in ce mai putin german. "Augusta Casi de Austria” ficea cu orice prilej jocul cehilor. Pumnul zeifei dreptatii eterne si a pedepsei implacabile |-a doborit pe dusmanul de moarte al Germaniei austriece, marele duce Franz Ferdinand. El a fost stripuns de gloantele la a ciror fabricare contribuise. Dar oare nu el patrona acea slavizare a Austriei care se manifesta de sus in jos? Poverile poporului german erau uriase, i se cereau uimitoare sacrificii binesti si de singe, si pind si cei mai orbi vedeau zddarnicia lor. Cea mai dureroasd pentru noi era totusi constatarea ca politica Habsburgilor fata de noi avea o acoperire moral in alianta lor cu Germania: astfel, aceasta din urmi aproba intr-un fel lenta exterminare a germanismului din vechea monarhie. Incercind cu ipocrizie si creeze in afaré impresia ci Austria riminea un stat german, casa imperial intretinea impotriva ei sentimente de revolt, de dispret side ura. Numai conducatorii Reichului nu vedeau nimic din toate acestea, Ca loviti de orbire, piseau pe lingd un cadavru, crezind ca descoperd in semnele descompunerii lui dovezile unei reinvieri, Aceasta nefericitd alianti a tindrului Reich cu iluzoriul stat austriac purta germenii rizboiului mondial si ai dezastrului. * * * Pe parcursul cartii voi trata temeinic aceasta problema; deocamdata e suficient s4 precizez cd inc din prima tinereje desprinsesem citeva idei esentiale pe care mai tirziu n-am incetat niciodata sa le consolidez, si anume: Ca salvarea germanismului era conditionaté de nimicirea Austriei. Apoi, cc nu existd nici o legdturd intre sentimentul narional si fidelitatea fatit de o dinastie. Ca, mai cu seamd, Casa de Austria va aduce nenorocirea natiunii germane. : Inca din acea perioada, ajunsesem in cunostinti de cauzd la urmatoarele sentimente: dragostea fierbinte fafi de patria mea, Austria germand, ura profunda fata de statul austriac.13 Mai tirziu, datorita acestor conceptii, pe care le datoram scolii, istoria universala mi-a facilitat tot mai mult infelegerea actiunii istorice in prezent, adicd a politicii: asadar, nu eu voi fi nevoit s-o invat, ci ea va fi cea care va trebui si ma instruiased. Deja revolutionar precoce in politica, n-am intirziat si fiu la fel nici in materie de arta, In capitala Austriei de Sus exista pe atunci un teatru care, in fond, nu era prost. Se dideau reprezentatii destul de des. La doisprezece ani am auzit aici pentru prima oar Wilhelm Tell si, peste citeva luni, prima oper’ din viata mea, Lohengrin. M-a cucerit de la inceput. Entuziasmul meu juvenil fata de maestrul de la Bayreuth nu cunostea limite. De atunci operele sale m-au atras intotdeau- na si am avut norocul ca dupa acele modeste interpretari dintr-un teatru de provincie, mai tirziu si ascult altele, mult superioare. Insi toate acestea - mai cu seama dupa dureroasa traversare a virstei ingrate - mi-au intarit aversiunea profundd fata de cariera pe care mi-o harazea tatal meu. Ma convingeam din ce in ce mai mult cd nu voi fi niciodata fericit in pielea unui functionar. Iar talentul meu la desen, confirmat la Realschule, ma incita si perseverez in hotarirea mea. Nici rugamintile, nici amenintarile n-au putut s-o schimbe. Voiam si devin pictor si pentru nimic in lume functionar. De altfel, cu virsta, aritam tot mai mult interes pentru arhitecturd. Pe atunci 0 consideram drept o complinire fireasca a artei de a picta si ma bucuram in sinea mea de aceasti largire a cadrului activitatii mele artistice. Nu binuiam citusi de putin cd intr-o zi lucrurile se vor petrece cu totul altfel. Chestiunea profesiunii mele avea si fie rezolvatd mai repede decit ma asteptam. Aveam treisprezece ani cind, pe neasteptate, mi-am pierdut tatal. Un atac de apoplexie I-a doborit in plind putere si a pus capit fird suferinta drumuluj siu pamintesc, cufundindu-ne pe tofi intr-o durere profunda. Dorinta lui cea mai fierbinte fusese si-si ajute fiul si facd o carierd, ca si-l scuteased de incercarile propriilor sale inceputuri. A trebuit s-o vada neimplinita. Dar, fara Si-si dea seama, sadise in mine germenii unui viitor pe care nu-] binuia nici unul din noi. Aparent, la inceput nu s-a schimbat nimic. Mama se socotea obligatd si-mi supravegheze mai departe educatia14 conform dorintei tatei, cu alte cuvinte in vederea carierei de functionar. Eu insumi eram mai hotarit ca oricind si n-o fac. Programa si metodele din scoala primara superioari mi interesau din ce in ce mai putin, pe misurd ce se indepartau tot mai mult de idealul meu, O imbolnivire de citeva siptimini a rezolvat pe neasteptate chestiunea viitorului meu, punind capit conflictelor din familie. Aveam pliminii grav bolnavi, Doctorul a sfituit-o pe mama ca pe viitor si nu mi inchida sub nici o forma intr-un birou si in special si-mi intrerup’ pentru cel putin un an studiile de la Realschule. Astfel, tinta dorinelor mele ascunse si apoi a luptei mele perseverente era dintr-odati atinsi. Aflata inc’ sub impresia bolii mele, mama a fost de acord sa pirisese Realschule in favoarea Academiei. Au fost zile fericite care pireau aproape un vis si care, de altfel, nici n-aveau si fie decit un vis. Peste doi ani, moartea mamei zidirnicea brutal frumoasele mele planuri de vitor. A doborit-o 0 boala lunga si grea, care de la bun inceput n-a lisat decit o slab speranti de vindecare. Cu toate acestea, a fost o lovituri teribila. Pe tata il respectasem, dar pe mama o iubisem. Realitatea durd a existenei m-a obligat si iau hotariri rapide. Pusinele fonduri ale familiei fuseser4 aproape in intregime epuizate de boala gravid a mamei; pensia de orfan ce-mi era alocati nu-mi ajungea ca si traiesc si trebuia si-mi cistig eu insumi existenta cu orice chip. Am plecat la Viena cu o valizi cu imbracdminte si lenjerie. Purtam in suflet o vointé de nezdruncinat. Cu cincizeci de ani mai devreme, tatél meu reusise si-si invinga destinul. Voi face ca el. Voi deveni "cineva” - dar nu functionar!CAPITOLUL I ANII DE STUDIU SI DE SUFERINTA DE LA VIENA La moartea mamei, eram oarecum limurit asupra viitorului meu. In timpul ultimei sale boli, fusesem la Viena pentru sustinerea examenului de admitere la Academia de arte frumoase. Inarmat cu un teane gros de desene, pornisem la drum, convins ci voi fi admis cu usurinti. Fusesem de departe cel mai bun desenator de la Realschule si de atunci aptitudinile mele se dezvoltasera extrem de mult, astfel ci, destul de multumit de mine insumi, aveam mari sperante. ‘Totusi mi preocupa ceva: mi se pirea ci sint mult mai dotat pentru desen decit pentru pictur, in special pentru desenul arhitectural. De asemenea mi se dezvolta tot mai mult gustul pentru arhitectura insisi. Aceasta evolutie s-a precizat in timpul unei sederi de cincisprezece zile la Viena, pe cind nu implinisem nici saisprezece ani. Ma dusesem si studiez la Galeria de picturi de la Hofmuseum, dar n-avusesem ochi decit pentru clidirea respectiva. Alergam de la o curiozitate la alta, de dimineata pina la ciderea nopiii, dar edificiile ma captivau in mod deosebit. Rimineam ore in sir in fata Operei, ore intregi in fata Parlamentului: intreaga Ringstrasse mi se parea o minune apiruta din o mie gi una de nopti. ‘M& aflam asadar pentru a doua oari in acel oras frumos si asteptam, arzind de nerabdare, dar plin de o incredere trufasa in succesul la examenul de admitere. Eram atit de convins ca voi reusi, incit vestea esecului a avut asupra mea efectul unui fulger pe un cer senin. Si totusi, trebuia si cred. Cind m-am prezentat in fafa rectorului solicitind explicatia nereusitei la sectia de picturd a Academiei, acesta m-a asigurat ci desenele pe care le prezentasem dezviluiau indiscutabil lipsa de inclinatii pentru picturd, in schimb videau posibilitati in domeniul arhitecturii. In ceea ce ma privea, nu putea fi vorba de sectia de pictur’ a Academiei, ci numai de sectia de arhitectura. De la bun inceput nu Puteau admite ci nu frecventasem niciodata o astfel de scoala sau cd nu primisem 0 pregitire corespunzitoare. Am parasit foarte abatut Palatul Hansen din Schiller Platz, indoindu-ma de mine insumi pentru prima oara in viata mea. Caci cele auzite in legitura cu aptitudinile mele imi dezviluiau bruse, intr-o strifulgerare neasteptati, discordanta pe care o resimteam deja de mult, fird si-mi pot da exact seama de natura si cauzele ei. Atunci, in citeva zile, m-am gi vazut arhitect. In realitate, drumul era plin de greutati, cici ceea ce neglijasem pind16 atunci, sfidator, la Realschule, avea si se rizbune amarnic. Inaintea cursurilor scolii de arhitecturd din cadrul Academiei, trebuia urmat cursul tehnic de constructii, iar admiterea la acesta din urmd necesita studii complete la o scoala primara superioard. Toate acestea imi lipseau. Se pirea deci cd visul meu nu putea fi implinit. Cind, dupa moartea mamei, m-am reintors pentru a treia oar la Viena, - de asta data pentru citiva ani - imi regisisem linistea si hotdrirea. Imi redobindisem demnitatea si-mi fixasem definitiv scopul pe care voiam si-l ating. Voiam si devin arhitect, iar dificultatile intimpinate ficeau parte din categoria celor ce trebuie infrinte si nu din a celor in fata carora capitulezi. Iar eu voiam sa le infring, avind mereu in fafa ochilor imaginea tatei, modest cizmar de tara, devenit functionar. Porneam de pe baze mai solide, deci lupta avea si fie mai usoard; in vitregia soartei, cum o vedeam pe-atunci, astazi vid injelepciunea Providentei. Zeita ananghiei m-a luat in brafe, amenintindu-mi adesea cu distrugerea: astfel, vointa mea s-a calit odata cu piedicile infruntate si in final a triumfat. Ii multumesc acestei epoci ci m-a facut sever si capabil de asprime. Mai mult chiar, ii sint recunoseator pentru ci m-a indepirtat de deserticiunea unei vieti usoare, cd a smuls din blindetea cuibului un copil prea risfitat, ci grija a devenit noua lui mami, ci l-a azvirlit, impotriva vointei lui, intr-o lume de mizerie si de lipsuri, dindu-i astfel prilejul si-i cunoasca pe cei pentru care avea si lupte mai tirziu. Este perioada in care mi s-au deschis ochii asupra a doud pericole pe care abia le cunosteam din auzite, fir si binuiesc influenta lor inspdimintatoare asupra existentei poporului german: marxismul $i iudaismul. Viena, al cirei nume evoca pentru atita lume veselie si nepisare, loc de petreceri al unor fericiti muritori, pentru mine nu inseamna, vai! decit amintirea vie a celei mai triste perioade din viata mea. Chiar si astazi, numele ei trezeste in mine doar amintirea neplacutd a cinci ani de suferinte cumplite. Cinci ani in care a trebuit, mai intiica muncitor necalificat si apoi ca zugrav, si-mi asigur subzistenta, subzistenta redusd, ce nu-mi putea astimpira nici macar foamea cronica. Fiindcd foamea era pe atunci paznicul fidel care nu mi parisea niciodata, tovarisa care a impartit totul cu mine Ea a fost partasi la cumpirarea fiecirei carti; o reprezentatie la Opera in-cnina tovardsia ei in ziua urmatoare; era o lupt neintrerupta cu o prietend nemiloa~i. Totusi, in vremea aceea am invi{at mai multe decit oricind inainte. In fara de arhitecturd, in afara rarelor reprezentatii de la Opera, rod al unor zile de p.st, singura mea bucurie erau cartile, tot mai numeroase. Pe atunci citeam enorm si temeinic; timpul ramas liber dupa orele de17 munca era consacrat exclusiv studiulm In civa am, am dobindit astfel cunostinte care im: sint y1 astaz de folos Vor mai adauga ca in aceasta perioada au inceput si mi se contureze opinule 1 teornle generale care au devenit fundamentul neclintat al activitatu mele din acea vreme De atunci am avut putine lucrun de adaugat s1 mmic de schimbat Dimpotniva. Astaza sint convins ca esenpialul gindirn creatoare a omulw se manifesta in general in tinere(e. Eu fac o distincte intre intelepciunea batrinulua, care comportd mai multa profunzime 1 prevedere, rezultate din experienta unet viet, indelungate s1 genaul creator al tineretu care raspindeste cugetari 91 dei cu ¢ fertilitate mepuizabila, fara a le putea pune imedhat in valoare, tocma: dir pricina bogatie: lor Ea furmzeazi materiale s1 planun de vutor din care se vé inspira omul matur, in masura in care pretinsa infelepciune a amilor nu va fi mabuyit gemul tineret. Vaata pe care o dusesem pina atunc acasi era, evident, cea a tuturor tinerilor de vusta mea nu cunoyteam grya zilei de mime 91 problema sociald ere anexistenta Anturajul din tineretea mea era format din mic-bu.ghezi, adica o lume care avea foarte putine legaturi cu cea a adevaratilor muncitori Funded, orici de ciudat ar pirea la prima vedere, prapastia care desparte aceasti clasd pug favorizati din punct de vedere economic de cea a lucratorilor manual: este adesea mult mai adinca decit se crede Exista aproape o duymame motivata di faptul cd oamenn care sau midicat de curind deasupra nivelulu lucratorilo manuali se tem de recaderea in vechiul mediu pe care i] dispre{uiesc putin, sar cel putin de faptul cd ar putea sa para ca facind inca parte din el Adaugay l: aceasta tot ce este respingito: in amintirea grosolamei relajulor cu aceste clase inferioare s1 a totale: lor hpse de cultura pentru miste oamem de condiuie fie 5 modesta, care au depasit odata acest nivel social, 0 scurtd recadere in sinul lu repreainta o obhgatie insuportabila Se constata de asemenea cd de multe or1 oamenu aflap la un nivel soca nidicat se coboara la cer mai umih dintre concetajenni lor cu man putind partinir decit parvenipn Numese pai vent orice persoana care s a ridicat de Ja o situane data L © situavie superioara prin proprule sale myloace Pe acesta, lupta apriga pe care a dus o il face foarte adesea sd y1 paid orice sensibihtate 31 orice sentament de mila fa(d de nenorocipi +amagi tn umd Din acest punct de vedere soarta ma favorizat Obligat si ma intoic i jumea saracie: 1 a nesiguzante: materiale pe care tata] meu o cunoscuse deja18 am pierdut ochelarii de cal ai prea limitatei mele educatii de "mic-burghez". Am invatat atunci si-i cunose pe oameni si si fac diferenja intre infifisarea unui om infometat sau brutal si adevarata lor natura, La inceputul secolului, Viena eva deja un oras plin de nedreptiti sociale. Bogatia si lipsurile se invecinau aici fird tranzitie. In centru si in cartierele invecinate se sim(ea bitind pulsul unui imperiu de cincizeci si dowd de milioane de locuitori, impodobit cu toate frumusetile multiplelor lui nationalitati. O curte magnificd atrigea ca un magnet bogijia si inteligenta din restul statului, Adaugatila acestea efectele centralizirii sistematice a monarhiei habsburgice. Aceasta centralizare se impunea pentru a mentine strins legate niste popoare atit de deosebite; dar ea avea drept consecinti concentrarea extraordi- nari a inaltelor si a celor mai inalte autoritati in capitala imperiului si resedinta imparatului. Viena nu era doar centrul politic si intelectual al bitrinei monarhii dunirene, ci si centrul economic al tari. Armatei militarilor de rang inalt, a functionarilor, artistilor si intelectualilor i se opunea armata inci si mai numeroasé a muncitorilor. Inaintea bogitiei aristocratiei si a negustoril< 1 se ia cea mai deplina. In fata palatului din Ringstrasse se someri si in josul acestei via friumphalis a vechii Austrii, in intunericul si mocirla canalelor sale de scurgere, se oploseau vagabonzii. In nici un alt oray german problema sociali nu putea fi mai bine studiata ca la Viena; dar si nu ne amigim. Acest studiu nu putea fi intreprins de sus. Cel care n-a fost el insusi constrins la 0 asemenea sirdcie nu o va cunoaste niciodata. Altminteri nu va exista decit vorbarie superficialé sau sentimentalism mincinos: ambele la fel de daundtoare si fird si ating’ miezul problemei. Nu stiu care e mai nefasta, indiferenta de care dau dovada in fiecare zi majoritatea favorizatilor soartei si chiar a parvenitilor fata de nevoile sociale, sau condescendenta aroganta yi adesea lipsita de tact, dar intotdeauna atit de plind de gratie, a anumitor femei elegante care se umfla in pene pentru cd “merg in popor". Acesti oameni se ingeala cu atit mai mult cu cit, cu spiritul lor lipsit de instinct, se marginesc si inteleagi lucrurile in linii mari. Apoi se mira c& pirerile lor declarate public nu au pic de succes ori sint respinse cu indignare: ei vad in asta, bucuroyi, 0 dovada a ingratitudinii poporului. Pentru asemenea mini, faptul aio activitate sociald nu are nimic comun cu toate acestea nu e un adevar prea plicut, mai ales ci ea nu poate nazui la nici un fel de recunostina, dat fiind ai nu trebuie sé imparta favoruri, ci sé restabileasca niste drepturi. Eu nu am fost pus in situatia de a studia problema sociali in felul acesta. Involindu-ma in armata ei blestemata, mizeria nu m-a invitat "so studiez" indeaproape, ci mai degrabi m-a luat pe mine insumi drept subiect. Nu19 mizeriei ii revine meritul'supravietuiri: cobarului * Cind incere astdzi sim adun impresule din acea perioada, nu reuyese intru totul In mintea mea au continuat sa traiascd doar cele mai importante, adesea acelea in care eram imphcat mai indeaproape Pe ele le vett gasi aici, impreuna cu invd{amintele pe care le am tras pe vremea aceea Nu mia fost meiodata prea greu sim gasesc de lucru, fied nu inceream si-mi cistig existenta ca munertor specializat, cca muneitor necalificat sau ca ayutor Astfel mi giseam in situauia celor care plecau pentru totdeauna din Europa cu intenvia nechntita de a 91 reface viata intr o lume noua y de a dobind: © patrie noua. Detayati de toate consideratule paralizante legate de datorie 91 de rang, de antura 91 de traditie, e1 profita de once ciytig ce hi se ofera 91 fac toate muncile, patrung1 de 1deea cd munca cinstita nu injoseyte miciodatd, oricare at fiea Hotarisem 1 eu si sar cu ambele picioare odati in aceasti lume noud pentru mine ca si-m: croiese un drum in viata Curind mi-am dat seama cd este mar usor sa gasesti o sluybi oarecare decit s-o pastrez Nesiguranta pin de fiecare 21 mi sa pirut una din latunle cele mar sumbre ale acestei vieft nor Stiu cd muncitorul cahficat nu este aruncat in stradi tot atit de des ca s1 cel necalificat, totus: miciodata nu poate fi sgur Daca risca mat putin sa sufere de foame pentru ca n-are de lucru it vamine teama de lock out sau de greva Nesiguranta salarulor zilmce este una din plagile cele mai grave ale economie sociale Tinarul agricultor pleaca a oray, atvas de o munca despre care ise spune cde mai uyoara care poate chiar este 1 a carer durata este mai scurta E ispitit mai ales de lumina orbitoae care straluceste doar m marile o1ase Obtynuit cu o anumitd siguranti a civtiguhu, nu obisnuieste say pardseascd vechiul loc de muned decit daca are in vedere cel pugn un altul In sfiryit, hpsa de muncitori agricoh este atit de mare incit la fara un yomaj indelungat este neverosimil Este greyt si se creada a prior ca tinarul care pleacé la oray e facut dintr un aluat mai prost decit cel care continu si lucreze pimintul Dimpotriva: eaperienta demonstreazd cd natuule cele mai sinatoase y1 mat viguroase20 emigreazi cel mai usor. Prin emigrant nu ineleg doar pe cel care pleacd in America, ci si pe tindrul argat care se hotariste si-si parseascd satul natal pentru a merge in marele oras necunoscut. $i el e gata si infrunte riscurile unui destin nesigur. De obicei vine la oras cu 0 mica sum de bani si nu se descura- jeaza din primele zile daca are ghinion si nu-si giseste imediat de lucru. Dar daca isi pierde slujba in scurt timp, e mai grav; e mult mai greu, dacd nu imposibil, si-si gaseascé alta, mai ales iarna. In primele siptamini mai merge. Primeste ajutorul de somaj de la casieria sindicatului si, de bine de rau, se descurea, Dar odata ce si-a cheltuit ultimul dinar si ultimul pfennig, cind, in cele din urmd, inceteazi si mai primeascé ajutorul de somaj, incepe 0 siricie cumplita. Acum umblé de colo-colo, infometat; vinde sau amaneteazé ce i-a mai rimas; prin finuta si relatiile lui, ajunge astfel la o decidere fizica si spirituala completa. Dacd mai rimine si fara adapost si lucrul acesta intervine iarna, cum se intimpla de obicei, nenorocirea e completa. In sfiryit gaseste ceva de lucru. Dar povestea incepe de la capat. A doua oard va fi la fel. A treia oard va fi mai rau, pind cind, incetul cu incetul, va invita si indure nepisitor aceasta soarta vegnic nesigura. Repetitia a creat obisnuinta. Astfel, omul harnic de altédata devine delasitor in toate, pind cind ajunge un instrument oarecare in miinile celor ce urmarese doar niste profituri josnice. Somajul ii este atit de putin imputabil incit, dintr-odata, ii este totuna daca lupta pentru revendicari economice sau pentru nimicirea valorilor statului, ale societafii sau ale civilizatiei. Devine grevist, daca nu cu bucurie, cel putin cu indiferenya. Am putut urmiri acest proces pe mii de exemple. $i pe masurd ce le cercetam, dezaprobarea mea fati de aceste orase de citeva milioane de locuitori, care ii atrag pe oameni cu atita aviditate pentru ca apoi si-i zdrobeasca intr-un mod atit de inspaimintator, devenea tot mai vie. La sosire, ei mai apartin inca poporului lor; daca ramin, sint pierduiti pentru acesta. Am bitut si eu strazile marelui oras, am simiit toate loviturile soartei si le-am putut aprecia efectele. Inca ceva: alternantele frecvente de lucru si de somaj fac ca incasirile si cheltuielile necesare existenei si devin neregulate si, cu timpul, distrug simultan orice sim| al economiei si orice simt de organizare a viefii cotidiene la majoritatea muncitorilor. In chip vizibil, trupul se obisnuieste putin cite putin cu belsugul in perioadele bune si cu foamea in cele proaste. Da, foamea suprima orice proiect de o mai buna organizare pentru perioadele in care cistigul va fi mai usor. In fata celui pe care-I chinuieste, ea face si danseze, intr-un miraj staruitor, imaginile unei "vieti bune" usoare; ea da atita farmec acestui vis, incit el devine o dorinti maladiva ce va trebui satisficutd cu orice pret, de indata ce leafa o va permite, cit de cit. Omul care inteligent modestul siu mod de via{a pentru toatd saptimina, si-l dé complet21 peste cap. Banii cistigati tin, la inceput, cinci zile din sapte, mai tirziu numai trei, iar si mai tirziu doar o singura zi; in final dispar intr-o singur noapte de petrecere. Tar acasi existd adesea 0 sotie si niste copii. Se intimpla si fie y cuceriti de modul acesta de viata, mai ales atunci cind soul este bun cu ei, adi in felul lui ii iubeste. Salariul pe o saptamini e risipit acasi, in comun; le ajung doud sau trei zile: cit sint bani, beau si maninca; apoi sufera de foame in comun. Atunci nevasta se strecoard prin vecini, cumpiri cite ceva pe credit, face mici datorii prin dughene, incercind si reziste astfel in ultimele zile grele ale siptaminii. La prinz se ageazi cu tofii in fata unei mincari siracicioase - foarte multumiti cd exist’ ceva - si asteapta ziua de salariu. Vorbesc despre el. Fac planuri si, cu burta goali, viseaza la fericirea ce se va intoarce curind. Inca din cea mai frageda tinerete, copii se familiarizeazd cu aceasta ie. Dar lucrurile sfirgese prost atunci cind barbatul 0 fine pe a lui ined de la inceputul siptaminii si sotia intra in conflict cu el chiar pentru copii. Incep certurile si, pe masurd ce birbatul se instraineazi de sotie, se apropie de bautura, In fiecare simbata se imbat; luptind pentru ea si pentru copii ei, femeia ii smulge citiva binuti, de obicei tinindu-se dupa el pe drumul de la fabricd la circiuma. Cind noaptea il readuce in sfirsit acasi, duminica sau lunea, beat si brutal, dar cu buzunarele goale, au loc scene jalnice... Am asistat de sute de ori la astfel de intimplari neplicute. La inceput ostil si revoltat, am sfirsit prin a injelege latura tragici a acestor episoade dureroase si cauza lor profunda. Am deplins victimele nenorocite ale unui mediu daunator. Problema locuintelor era si mai grav4, iar siricia locuintelor lucratorilor manuali din Viena era inspaimintatoare. $i astaci ma cutremur cind mi gindese la acele silase mizerabile, la acele adiposturi si la acele locuinte suprapopulate, pline de gunoi si de o murdarie respingitoare. Ce s-ar fi intimplat, ce s-ar intimpla daca din aceste infernuri ale sit un val de sclavi dezlantuiti s-ar revarsa asupra restului omenirii care lasi evenimentele si meargi de la sine, fara a binui micar ci, mai devreme sau mai tirziu, destinul, neconjurat, va aduce cu sine represalii inevitabile? Cit de recunoscator sint astazi Providentei care m-a purtat prin aceasta scoala: de astd data nu ma mai puteam dezinteresa de ceea ce nu-mi plicea si m-am instruit rapid si temeinic. Ca si nu-mi pierd complet speranja in oamenii care ma inconjurau pe atunei, trebuia si fac abstactie de manierele si de felul lor de viata si si nu retin decit motivele decaderii lor. Atunci puteam suporta acest spectacol fia si ma descurajez, atunci din toate aceste tablouri ale nenorocirii, ale deznadejdii, ale murdariei si ale depravarii nu mai ieseau in relief oamenii, ci jalnicele rezultate ale unor legi jalnice. Cu toate acestea, fiindu-mi mie insumi foarte greu si-mi cistig existen(a, eram ferit de capitularea intr-un sentimentalism jalnic vazind sir22 produsele, rezultatul final al acestui proceswe degradare. Nu, nu aya treba conceput $1 se vadea ci la imbundtatirea aoagle: star: putea duce doa o dubli cale Punerea unor temelu mai bune ale dezvoltirw noastre, inspirate dintr-un profund sentiment de responsabulitate socialé Nimueirea cu hotirire brutala a vldstarelor care nu pot fi ameliorate Natma nu se intereseazd atit de conservarea individulu cit de dezvoltarea descendentei sale, suport al specie Asa se intimpla 91 in viaja Nu e deloc cazul sa fie ameliorate artificial partle rele ale prezentulu:_ameliorare de altfel practic imposibild - c1 sa fie pregatite cai mai sinitoase pentru dezvoltaiea vutoare a omulw, ined de la inceputurile hn Inca din tampul anilor mei de lupta de la Viena, ma convinsesem ca Scopul actuntaqn sociale nu va trebur niciodatil sit fie menqinerea unet bunastdri amagitoare, ec: mai degraba evitarea acelor carenye esentrale ale vier noastre economice s1 culturale care duc negresit la degenerescen.a individulur sau cel putin o pot antrena Daficultatea corectaru unei situatu sociale ucigitoare, nefaste pentru stat, prin orice mijloace, chiar 31 prin cele may brutale, nu provine din ezitarea asupra cauzelor e1 Sovatala celor ce nu au masurile de salvare indispensabile wzvoraste din sentimentul lor foarte intemerat ca sint e1 insisi raspunzitor: de depravarea tragica a unet clase intreg Acest sentiment le paralizeazd orice hotarire ferma de a actiona, e1 nu sti si prevada decit mste reforme tamide $1 nesatisfacatoare, chiar daca e vorba de masun de conservare absolut necesare Numai cind o epoca va inceta sa mai fie vrinta de propria constunta a responsabilitatu sale, iyi va redobindi, odata cu linistea interioara, fora exterioara pentru a reteza brutal y1 fra puere de rau mlidifele parazitare s1 pentru a smulge neghina Dar era evident ca statul austriac, ignorind orice justine 91 orice legislate sociala, era incapabil sa combata cregtenle nefaste Nu stiu ce ma mspaminta mai mult pe vremea aceea muzeria matenala a semenilor mei, grosolima lo. morala cea a obicerurilor lor, or mvelul atit de scazut al culturn lor istelectuale De cite o11 nu sau revoltat burghezn nostri auzind vreun vagabond viedme de plins declaiind ca1 este perfect egal daca e german sau nv s1 ca23 pretutindeni unde va avea strictul necesar se va simti bine! Se intrec care mai de care si depling aceast’ absentd a mindrie) nationale si si denunte cu tarie astfel de sentimente. Dar citi s-au intrebat de ce au ei ingisi sentimente mai bune? Citi isi dau seama de faptul ci mindria lor foarte fireasci de a apartine unui popor privilegiat este legata printr-un numar infinit de fire de tot ceea ce a facut ca patria lor si fie atit de celebra in toate domeniile artei si ale spiritului? Citi vad in ce masurd orgoliul lor de a fi germani rezulta din cunoasterea maretiei Germaniei? Oare mediile noastre burgheze se gindese si la faptul cd poporului putin ii pasa de acest orgoliu? Acum sa nu mi se obiecteze ca in toate (arile e la fel si cA muncitorii le considera “totusi" patria lor. Chiar de-ar fi asa, aceasta n-ar scuza atitudinea noastra neglijenta. Dar nimic din toate acestea. Ceea ce noi numim, de pilda, educatia sovin’ a poporului francez, nu este decit proslivirea excesiva a prestigiului Frantei in toate domeniile culturii sau, cum spun francezii, ale “civilizatiei". Un tinar francez nu este instruit in asa fel incit si-yi dea seama obiectiv cum stau lucrurile in realitate: educatia lui ii arata, dintr-un punct de vedere subiectiv usor de inchipuit, tot ceea ce are vreo importanti pentru prestigiul {arii sale, in materie de politica si de civilizatie. O astfel de educatie trebuie si se limiteze intotdeauna la nojtuni foarte importante de ordin general. Si ele trebuie intipirite in sufletul si memoria poporului printr-o repetare staruitoare. La noi, dimpotriva, picatului lipsei unui caracter negativ i se adauga distrugerea constant a putinului pe care fiecare a avut norocul si-l invete in scoala. Sobolanii care otravesc politica noastra devoreaza’ acele farime din sufletul si memoria celor umili, in masura in care mizeria nu sia luat deja aceasta insircinare. ‘Si ne inchipuim prin urmare urmatoarele: In doua incaperi dintr-un beci locuieyte o familie de sapte muncitori Printre cei cinci copii, un fine de trei ani. Este virsta la care copilul incepe inteleaga. Oamenii foarte dotati pistreazi amintirile din aceasta perioada pind la virsta cea mai inaintat. Strimtoarea si inghesuiala din locuinté sint un chin permanent; ele provoacd certur1. Acesti oameni nu locuiese impreuni, ci sint inghesuiti unii peste altii. Cele mai marunte neintelegeri care se rezolva de la Sine intr-o casi spatioas’ dau nastere aici la dispute neintrerupte Intre copii mai treaci-meargi: peste o clipi le-au uitat. Dar cind e vorba de parinti, Conflictele zilnice devin adesea neinchipuit de grave si de brutale. Tar rezultatele acestor lectii se fac simtite la copii. Trebuie si cunosti aceste medii ca sa stii pind unde pot merge betia, bitaile. Un biet copil de yase ani cunoaste amanunte care pe un adult |-ar face sa se cutremure. Otrivit moral yi subali- Mentat fizic, acest mic cetdyean merge la scoala publica yi acolo invata atit cit sa24 stie si citeascd si si serie, Nici vorba si-si facd temele acasi, unde i se vorbeste despre clasa si profesorii sii cu 0 mojicie cumplita. De altfel, acolo nu este respectata nici o institutie umana, incepind cu scoala si terminind cu cele mai inalte corpuri ale statului; religia, morala, natiunea si societatea, totul este improscat cu noroi. Cind baietasul paraseste scoala la virsta de paisprezece ani, se stie ce predomind in el: ori o neinchipuita prostie in tot ce priveste cunostinje- le concrete, ori o insolenta caustica si o imoralitate care-ti ridicd parul maciuca. Ce atitudine va avea in viata pe care o va incepe acest omulet care n-are nimic sfint si care, in schimb, banuieste sau cunoaste toate josniciile existentei... Copilul de treisprezece ani devine, la cincisprezece, un detractor declarat al oricdrei autoritati. El n-a invafat si cunoascd decit noroiul si murdaria, excluzind tot ce ar fi putut si-i inalte spiritul. Si iata care va fi educatia lui de barbat. Va urma exemplele primite in tinerete - pe acela al tatalui siu, Se va intoarce acasi, Dumnezeu stie cind, va stilci el insusi in bitaie, ca si se mai distreze, biata fipturd care i-a fost mama, va huli pe Dumnezeu si universul, pini va fi primit intr-o casi de corectie. Acolo educatia ii va fi desavir Si iaté-i pe bunii nostri burghezi foarte mirati de "entuziasmul national” redus al acestui “tindr cetjjean". Lumea burghezi vede in fiecare zi la teatru si la cinema, in cirti proaste si in gazete infame cum otrava este varsata cu gileata asupra poporului, si apoi se miré de slaba “tinuti morala" si de “indiferenta nationala" a multimii! De pared ecranul, presa indoielnica si celelalte s-ar interesa de popularizarea informatiilor legate de prestigiul nostru national! Ca si nu mai vorbim de educatia primita anterior... Am invafat si infeles temeinic un principiu a cirui existenti nu o binuisem pina atunci: Transformarea unui popor in natiune presupune crearea unui mediu social siindtos, platformé necesara pentru educarea individului. Numai cel ce a invatat, acasa si la ycoald, si aprecieze superioritatea intelectuald si economicd si in special politicii a tirii sale va fi in stare sa simti - si va simyi - mindria de a-i apartine, Nu lupti decit pentru ceca ce iubesti; nu iubesti decit cea ce respecti; iar pentru a respecta trebuie cel putin si cunosti. Interesu] meu pentru problema sociala find trezit, am inceput 5-0 studiez foarte serios. O lume noua, necunoscutd pind atunci, mi se infatisa. In 1908 si 1910 situatia mea se schimbase si nu mai eram obligat sd-mi cistig existenta ca muncitor necalificat. Mi-am deschis 0 firma proprie de desenator si acuarelist. Aceastd meserie nu aducea deloc beneficii, cistigam abia cit si supravietuiesc, dar era interesanta in vederea profesiunii careia ma dedicasem. De asemenea, de acum inainte, seara nu mai eram mort de oboseala26 si la intoarcerea de pe santier incapabil sa citesc fara si atipesc curind. Munca mea actuala nu era asadar firs legaturd cu viitoarea mea meserie si, in afaré de aceasta, eram stapin pe timpul meu si mil puteam imparti mai bine decit inainte. Pictam de nevoie si invajam de plicere. Aceasta imi ingiduia si completez cu cunostinjele teoretice indispensabi- le cea ce invatasem despre problema sociala din lectiile realitatii. Studiasem aproape toate cartile referitoare la acest subiect care imi cideau in min si, de altfel, meditam mult. Cred intr-adevar ci cei din anturajul meu mi socoteau pe vremea aceea un original. Cum era foarte firese, in plus mi dedicam cu pasiune arhitecturii, O consideram, intocmai ca si muzica, regina artelor. A ma ocupa de ea nu era 0 muneé, ci o adevarata fericire. Puteam citi sau desena pina noaptea tirziu fira a. $i mi se intévea convingerea cd frumosul meu vis pentru si simt vreo oboseala. viitor se va realiza, chiar de-ar trebui si astept ani indelungafi. Eram ferm hotarit si dobindesc faima ca arhitect. Pe linga aceasta, interesul puternic pe care-] manifestam fata de politica nu mi se parea ci insemna mare lucru. Dimpotriva: credeam ca nu fac decit si mi achit de o obligatie elementara a oricdrei fiinte ginditoare. Orice persoani lipsita de cunostinte in aceasta chestiune pierdea orice drept la critic’ sau la exercita“ea vreunei functii. Si in acest domeniu citeam si studiam mult. Pentru mine « citi avea alt sens decit pentru media pretinsilor nostri intelectuali. Cunose oameni care citese interminabil carte dupi carte, litera cu litera, fara si pot totusi si spun cd sint oameni "cititi". Ei posed’ o grimada uriasi de cunostinte, dar mintea lor nu se pricepe nici si le catalogheze, nici si le imparta. Le lipseste arta de a distinge intr-o carte valorile care trebuie bagate la cap odata pentru totdeauna de pasajele plictisitoare - care nu vor fi citite, daci e posibil, sau cel putin nu vor fi duse cu sine ca un balast inutil. Lectura nu este un scop, ci mijlocul prin care fiecare umple cadrul pe care i |-au trasat darurile si aptitudinile sale. Fiecare primeste astfel uneltele si materialele necesare meseriei lui, numai ele si-] ajute si-si cistige existenta sau si serveascd la indeplinirea unor aspiratii mai inalte. Al doilea scop al lecturii trebuie sa fie dobindirea unei viziuni de ansamblu asupra lumii in care traim. Dar in ambele cazuri este necesar nu ca aceste lecturi si ocupe loc in sirul capitolelor sau cirtilor pastrate in memorie, ci si se insereze la locul lor ca o pietricicd intr-un mozaic si si contribuie astfel la constituirea unei imagini generale a lumii in mintea cititorului. Altminteri se formeazi un amestec de notiuni dezordonat si fara mare valoare, in pofida infumurarii pe care 0 poate inspira nefeficitului stu i acesta crede foarte serios ca e instruit, ci infelege ceva din viaja si niste cunostinte, in timp ce fiece sporire a unei asemenea instruiri il26 indeparteazd si mai mult de realitate; cel mai adesea nui mai r sfiryeasca intr-un sanatoriu sau ca politician. Niciodata o astfel de minte nu va reusi si extragi din talmey-balmesul cunostinfelor sale pe aceea care-i va folosi intrun moment dat; fiindcd acel balast intelectual nu a fost clasat tinind seami de necesitatile vietii; el doar s-a tasat in ordinea cartilor citite si asa cum a fost asimilat si continutul lor. $i daca necesitatile vietii i-ar da totusi ideea unei juste utiliziri a ceea ce a citit odinioard, ar mai trebui ca ele si mentioneze cartea si numérul paginii, altfel bietul natarau n-ar gisi niciodati cele potrivite. Dar pagina nu e mentionata si, in fiecare moment critic, acesti oameni cu atita experienta sint intr-o incurcitura grozava; ei cautd convulsiv cazuri analoage si, cum este si drept, dau peste 0 vejeta proasta. Cum s-ar putea explica altfel ci cei mai mari pontifi ai guvernului fac atitea greseli grosolane cu toata stiinta lor? Altminteri ar trebui si vedem in ei nu 0 suparitoare stare patologicd, ci ticdlosia cea mai josnici. Dimpotriva, cel ce stie si citeascd, discerne imediat intr-o carte, o gazeta sau o brosurd ceea ce meritd si fie pastrat fie pentru nevoile lui personale, fie ca material de interes general. Cele dobindite astfel se inglobeazi in imaginea pe care si-0 face deja despre cutare sau cutare lucru, o corecteazi, o completeazd, ii sporeste exactitatea sau ii precizeaza sensul. Daca viata pune pe neasteptate 0 problema, memoria celui care a stiut si citeased ii furnizeaza de indaté 0 opinie bazata pe aportul unor ani indelungati; el o supune rafiunii fata de cazul nou despre care e vorba si reuseste astfel si lamureascd sau si rezolve problema. Lectura nu are sens gi utilitate decit inteleasa astfel. De exemplu, un orator care nu-i furnizeazi gindirii sale, sub o asemenea forma, elementele care ii sint necesare, este incapabil sa si sustina pirerea in faja unui adversar, chiar daci are de o mie de ori dreptate. In orice discutie, memoria il lasi in mod rusinos. Nu gaseste argumente nici ca sd sustina ceea ce afirma, nici ca si-si reducd la tacere adversarul. Atita timp cit nu este vorba, ca la orator, decit de satisfactia personald, mai treacd-mearga; dar daca soarta a facut dintr-un astfel de om in acelasi timp atotstiutor si neputincios un sef de stat, lucrul devine mult mai grav. Incd din tinerete m-am straduit si citese bine si am fost ajutat in chip fericit de memoria si de inteligenta mea. Din acest punct de vedere, sederea mea la Viena a fost utila si rodnica, Observatiile zilnice m-au incitat sa studiez fara incetare problemele cele mai diverse. Fiind in masura si verific rind pe rind realitatea prin teorie si teoria prin vealitate, n-aveam a ma teme nici c4-mi vestejese spiritul prin consideratiuni pur teoretice, nici cd ma mulfumese cu realitati superficiale. Experienta mea cotidian’ a fost atunci hotiritoare in dou’ chestiuni esentiale - in afara problemelor sociale - si m-a incitat la studierea lor teoretici aprofundata. Cine stie cind ag fi aprofundat teoriile si esen{a insasi a marxismului,27 daca m-as fi fost aruncat intr-adevar cu capul inainte in chestiune? Ceea ce stiam despre social-democratie in tinereje era neinsemnat si complet fals. Imi plicea ca lupta pentru sufragiul universal si secret, caci ratiunea imi spunea deja ci aceasta trebuia si slabeasca regimul Habsburgilor pe care-] uram atit. Eram convins ca statul dunarean nu putea supravie(ui daca nu sacrifica germanismul, dar ca, chiar cu pretul unei slaviziri indelungate a elementului german, nu va obtine nici 0 garantie de viata trainicd, deoarece forta de coeziune pe care o confera slavismul unui stat nu trebuie supraestimata. Salutam ayadar cu bucurie orice migeare susceptibili si provoace prabusirea acestui stat inacceptabil, care condamna la moarte germanismul in zece milioane de fiinte umane. $i pe masuri ce talmes-balmesul limbilor va micina si va dizolva pina si Parlamentul, cu atit mai devreme va suna ceasul fatal al prabusirii acestui imperiu babilonian. E] va fi si ceasul libertatii pentru poporul meu din Austria germani. Apoi nimic nu se va mai opune unirii sale cu patria mama. Activitatea social-democratiei nu-mi era deci nicidecum antipatic’. Faptul ca in cele din urmi isi propunea, cum eram destul de prost sd cred pe atunci, si imbunitafeased soarta muncitorului ma indemna si mai mult mai degrabi s-o sustin decit s-o denigrez. Ceea ce ma indeparta cel mai mult de ea, era ostilitatea ei fata de orice fel de lupta pentru conservarea germanismului in Austria si linguseala ei insipid fata de "tovarayii" slavi; acestia ii primeau cu plicere manifestarile de dragoste, numai si fie legate de niste concesii practice, dar altminteri pistrau o aroganti trufasi, acordind astfel dreapta lor recompensi acelor milogi obsedanti. Astfel, la saptesprezece ani nu stiam incd mare lucru despre marxism st atribuiam aceeasi semnificatie social-democratiei si socialismului. Dar si in aceasta privinté mina grea a destinului avea si-mi deschida ochii asupra acestui mod de-a insela popoarele. Nu invatasem si cunosc partidul social-democrat decit ca spectator la citeva manifestatii populare, si n-aveam nici cea mai mica idee despre doctrina insisi, nici despre mentalitatea partizanilor ei, Pus dintrodata in contact cu stralucitele vezultate ale conceptiilor si educatiei lor. citeva luni mi-au fost de ajuns - in loc de citeva zeci de ani citi mi-ar fi trebuit in alte imprejurari - ca sa mi faca sa inteleg ce cium se ascunde sub masca virtutii sociale si a iubirii aproapelui, si in ce masura omenirea ar trebui si debaraseze neintirziat pamintul de ea, altminteri s-ar putea foarte bine ca pamintul si fie debarasat de omenire Primul meu contact cu social-democratii a avut loc pe santier, Inca de la inceput n-a fost prea plicut. Vesmintele mele incd mai erau acceptabile, limbajul slefuit si atitudinea rezervata. Aveam atitea preocupari de28 vutor, incit nu md sinchiseam deloc de anturayul meu Ciutam doar de lucru ca sa nu mor de foame $1 84 pot continua invajatul fie s1 tardiv Poate nu m as fi sinchisit deloc de cei din preayma mea, daci, in a treia sau a patra m, un eveniment nu m-ar fi obligat s4 1au pozife mi s-a porunat sd ader la sindicat Pe vremea aceea nu stiam mimic despre organizavia sindicala 91 nu mi putusem forma 0 parere despre utiltatea sau mutihtatea e1 Invitat categorie sd intru in sindicat am refuzat propunerea, declarind ci nu eram la curent cu problema s1 mai ales cd nu vo1am si fiu obhgat la ceva Faptul cd n am fost dat imediat afari sa datorat fird indoala prmulu din aceste motive Poate se gindeau ci in citeva zile von fi convertit $1 vor devern mat docil Dar se inselau in intregime Peste cmeisprezece zile, chim daca adez1unea mea ai fi fost mat inainte posibila, nu mai era cazul Intre timp invatasem efectiv s4 mi cunose mat bine anturayul, s1 mci o putere din lume nu m-ar fi putut face sd intru intr-o orgamatie ai cirei reprezentanti im: aparuser’ intr-o lumuni atit de nefavorabi- la In primele zile, m am retras in mine La prinz, o parte din munciton se impristiau prin hanurile invecinate, in tump ce restul ramineau pe santuer, $1 consumau acolo mincare adesea foarte saracd Acestia erau oamenn casatoriti, carora sopule le aduceau mincarea in miste vase amarite Spre sfirgitul saptaminu, numérul lo era tot mai ridicat n-am inteles motivul decit mai tirziu se discuta politica Eu im beam sticla cu lapte 1m mincam bucata de pune onunde, deoparte, cercetindu ma: prudent anturayul, sau gindindu ma la soarta mea trista Auzeam totus mai mult decit imi trebwa mi se pirea chiar cd uneor imi ficeau dinadins avansun, ca simi dea prileyul si 1au pozatte, dar ceea ce aflam astfel era revoltator in cel mar inalt grad Auzeam cum totul era respins Napunea, invent a claselor “capitahste" de cite or: aveam s aud acest cuvint! Patria, instrument al burghezie pentru exploatarea clase: muncitoare, autoritatea legulor, muyloc de oprimare a proletariatulu, scoala, institute memta sa produca un material uman de sclavi s1 de pazmet, religia, myloc de a slab. elanul Poporulu: pentru a] exploata apo1 mai bine, morala, prinapiw al storismulu prostese destinat mieluseilor ete Nu exista mmuc curat care si nu fi fost tavalit m noror La inceput reuseam sa tac, dar asta nu putea si dureze Incepm sd ma Pronunt s1 si rephe Daz a trebuit sa recunose ci era 2adarme atita tamp cit nu aveam cunostinte precise despre problemele discutate Am inceput deci prin a recuge laizvoarele pretinser infelepc1um a interlocutorilo: mer Inghiteam carte dupa carte, brogura dup’ brogura Acum, pe santier, atmosfera se infierbinta adesea Polemizam pe zi ce trecea mai bine informat decit interlocutor mei asupra proprie: lor stunte, pind m ziua i care 1aunea avu de a face cu adversarn sit cer mar redutabih teromea wi forta Cifiva dintre palaviagmi care susneau pirerea opusa m au forjat si parisese santierul, sub amenintarea pravalumn de pe o schela Smgu,29 neputind lua in considerare nici un fel de rezistenti, am optat pentru prima alternativa si am plecat, imbogatit cu o experies Am plecat plin de dezgust, dar atit de tulburat, incit de acum inainte mi-ar fi fost imposibil si intore spatele acestei stéri de lucruri, Odata ce indignarea de la inceput mi-a trecut, inversunarea mea si-a redobindit superioritatea. Eram ferm hotarit si ma intore totusi pe un santier. De altfel, dupi citeva siptamini, micile mele economii fiind terminate, eram din nou prada siriciei. Acum nu mai aveam de ales, $i jocul a reinceput, terminindu-se tot ca prima data. Atunci mi-am pus intrebarea: oare acesti oameni sint demni si apartina unui mare popor? Nelinistitoare intrebare: cici, daci rispunsul este da, un asemenea popor justificd oare suferintele si sacrificiile cerute celor mai buni de lupta pe care vor trebui s-o dea? Iar daca raspunsul este nu, poporul nostru este intr-adevar foarte sirac in oameni. In acele zile de framintare, de ingrijorare si de cugetare profunda, vedeam cum se ingroasi rindurile armatei ameningitoare a celor care erau pierduti pentru poporul lor. Cu sentimente complet diferite ii priveam, peste citeva zile, defilind interminabil, patru cite patru, pe muncitorii vienezi care participau la o manifestatie popular’. Am ramas acolo aproape doua ore si, tinindu-mi respiratia, priveam desfisurindu-se incet acea lunga serpuire umand. Cu inima strins’, am parisit in cele din urmi piata si m-am intors acasa. Pe drum am zirit intr-o tutungerie Arbeiterzeitung, principalul organ al vechii social-democratii austriece. Il giseam si in cafeneaua populara ieftind unde mergeam adesea ca si citese ziarele; dar pind atunci nu reuseam si citesc mai mult de doud minute acea foaie mizerabili al carei ton actiona asupra spiritului meu ca vitriolul. Sub efectul manifestatiei la care tocmai asistasem, m-am supus vocii interioare care m-a indemnat si cumpar de asta data ziarul si si-] citese in intregime. Lam consacrat seara in ciuda furiei violente pe care mi-a provocat-o, in repetate vinduri, aceasta {esituri de minciuni. De-acum inainte puteam studia din presa cotidiand a social-democratilor dezvoltarea gindirii lor intime mai bine decit din cirgile teoreticienilor. Ce deosebire! Pe de o parte, cirtile in care strilucesc, sub semnul celei mai profunde infelepciuni, cuvintele libertate, onoare si frumusete - toate acestea afirmate cu vocea tunitoare a profetilor -; pe de alta parte, agresiva, nedindu-se in lituri de la nici o josnicie, deprinsa cu practicarea oricdror calomnii: presa cotidiana a acestei doctrine a salvirii noii omeniri. Carile sint pentru neghiobii si imbecilii "claselor intelectuale" mijlocii si fireste si ai claselor suspuse; ziarele sint pentru multime. Mi.am regisit poporul cercetind temeinic, in literatura si presa ei, doctrina social-democratiei Si ceea ce odinioar: si mai mare dragoste imi piruse o pripastie de netrecut, mi-a prilejuit o