CAPITOLUL 19

Regula Goldilocks: cum să-ți menţii motivația în viaţa

personală şi profesională

Modalitatea prin care îți poți menține motivaţia şi prin care obții cele mai bune
rezultate este să te angajezi în activități care au un nivel rezonabil de dificultate.
Creierul uman iubeşte provocările numai atunci când acestea se încadrează in zona
optimă de dificultate. Dacă-ți place tenisul şi incerci să joci cu un copil de 4 ani, te vei plictisi
repede. E prea uşor. Câştigi punct după punct. Pe de altă parte, și dacă joci cu un profesionist ca
Roger Federer sau Serena Williams iți vei pierde motivația, pentru că meciul este prea dificil.
Dar dacă joci cu cineva de talia ta? Pe parcursul meciului câştigi şi pierzi câteva puncte. Ai şanse
mari de câştig, dar numai dacă încerci cu adevărat. Atenția ta e concentrată, distragerile se
estompează și te implici total in ce ai de făcut. Activitatea prezintă un nivel rezonabil de
dificultate şi este un excelent exemplu al Regulii Goldilocks, care spune că motivația atinge
cote maxime atunci când suntem angajați în activități aflate la limita abilităților noastre
native. Nici prea grele, nici prea ușoare. Potrivite.
Cariera de comediant a lui Martin este o excelentă demonstrație practică a Regulii
Goldilocks. In fiecare an, el și-a extins rutina actului de comedie cu un minut sau două. Adăuga
mereu material nou, păstrând câteva glume care garantau reacția publicului. A avut suficient
succes încât să-și mențină un nivel motivațional optim şi suficiente greşeli ca să se mobilizeze să
muncească mai mult.
Când încerci să-ți formezi un obicei nou, este important să menții acțiunea la un
nivel cât se poate de simplu, ca să nu abandonezi nici atunci când lucrurile nu funcționează
perfect. Aceasta este o idee pe care am prezentat-o amănunţit în capitolul dedicat Legii a III-a a
Schimbării Comportamentale.
 Odată ce ți-ai format, însă, un obicei, este important să continui să avansezi treptat.
Aceste mici progrese şi noile provocări te țin în priză. Iar când ai atins Zona Goldilocks,
poți intra în starea de flux mental.

REGULA GOLDILOCKS

Figura 15. Motivația maximă apare atunci când ne confruntăm cu o provocare de o

dificultate rezonabilă. În psihologie, acest fenomen este cunoscut sub numele de Legea Yerkes-
Dodson, care spune că nivelul optim al stimulării cognitive se situează la mijlocul distanței
dintre plictiseală şi stres.

Fluxul mental este experiența concentrării maxime, cu întreaga atenție concentrată asupra
unei acţiuni. Oamenii de ştiinţă au incercat să cuantifice această stare şi au descoperit că pentru a
atinge fluxul mental, acțiunea trebuie să ne depăşească abilitățile cu circa 4%. In realitate, nu este
fezabil să cuantifici astfel nivelul de dificultate al unei acțiuni, dar ideea de bază a Regulii
Goldilocks se păstrează: angajarea in provocări cu un nivel rezonabil de dificultate -deci, in
perimetrul abilităților tale-este crucială în menţinerea motivației.

Progresul presupune un echilibru foarte fragil. Trebuie să-ți împingi mereu limitele,
continuând să progresezi suficient de mult încât să nu-ți pierzi motivația. Acțiunile trebuie
să aibă mereu o componentă de noutate, ca să rămână atractive şi satisfăcătoare. Fără
diversitate, ne plictisim. Iar plictiseala este, poate, cel mai mare duşman al
autoperfecționării.

CUM SĂ-ŢI MENŢII MOTIVAȚIA CÂND ÎN PROCESUL ATINGERII

OBIECTIVULUI INTERVINE MONOTONIA

La un moment dat, când ridici aceleaşi greutăți la nesfârşit, totul se reduce la modul
în care gestionezi monotonia antrenamentului de zi cu zi.
 Răspunsul lui m-a surprins, pentru că era o perspectivă diferită asupra eticii profesionale.
Oamenii vorbesc mereu de entuziasm când se referă la atingerea obiectivelor. Că vine vorba de
afaceri, sport sau artă, auzi lucruri de genul: Totul ține de pasiune". Sau „Trebuie să-ți
dorești cu adevarat". Drept urmare, mulți cad în depresie atunci când îşi pierd
concentrarea sau motivația, deoarece ne închipuim că oamenii de succes au rezerve
nelimitate de pasiune. Dar acest antrenor susține că oamenii de succes resimt lipsa
motivației la fel ca toți ceilalți. Diferența constă in faptul că ei reuşesc să se mobilizeze, în
ciuda plictiselii.
Performanța necesită efort. Dar pe măsură ce repeti o acţiune, ea devine tot mai
plictisitoare şi rutinată. După ce am obţinut câteva rezultate și știm la ce să ne aşteptăm,
interesul nostru începe să se estompere. Uneori dispare chiar mai repede. Tot ce trebuie să
faci este să mergi la sală câteva zile la rând sau să publici câteva articole pe blog, dacă trece
o zi fără activitate, nu se va simți prea mult. Lucrurile merg bine. Poți să-ți permiți o zi de
relaxare, pentru că te afli pe o traiectorie bună.
Cea mai mare amenințare care planează asupra succesului este plictiseala, nu
eşecul. Ne plictisim de anumite obiceiuri pentru că nu ne mai oferă plăcere. Rezultatele
sunt previzibile. Iar când obiceiurile nu mai au nimic ieşit din comun, abandonam
progresul în căutarea noutății. Poate de aceea intrăm în cercul vicios al schimbării unui tip
de antrenament cu altul, sau al trecerii de la o dietă la alta, de la o idee de afaceri la alta.
De indată ce sesizăm cea mai subtilă scădere a motivației, începem să căutăm strategii noi,
chiar dacă cea veche era bună. Aşa cum observa Machiavelli, „Oamenii sunt atraşi de
noutate în asemenea măsură, incât cei ce trăiesc bine işi doresc schimbarea la fel de mult ca
aceia care traiesc rău".
Poate de aceea multe dintre produsele pe care ne obişnuim să le utilizăm sunt cele care ne
oferă permanent ceva nou. Jocurile video oferă imagini noi. Pornografia ne oferă noutate
sexuală. Mâncarea nesânătoasă ne oferă o noutate culinară. Toate aceste experiențe ne oferă
mereu elemente surpriză.
In psihologie, acest fenomen se numeşte recompensa variabila. Jocurile mecanice
sunt cele mai comune exemple din viața reală. Un jucător de noroc câştigă când şi când,
dar niciodată la un interval de timp previzibil. Ritmul de furnizare a recompensei variază.
Această variabilitate determină creşterea maximă a nivelului dopaminei, stimulează
memoria şi accelerează formarea obiceiului.
Recompensele variabile în sine nu declanşează o dorință - adică e inutil să oferi la
un interval de timp variabil o recompensă de care cineva nu este interesat, în speranţa că în
cele din urmă va ajunge să și-o dorească, însă ele amplifică puternic dorințele deja
existente, deoarece reduc monotonia.
Punctul optim al dorinței se găseşte la jumătatea distanței dintre succes și eșec.
Jumătate din timp obții ceea ce vrei, jumătate nu. Ai nevoie de o doză suficientă de reuşită"
pentru a simți satisfacția, însă trebuie să fii şi suficient de motivat pentru a simți dorința.
Acesta este unul dintre beneficiile Regulii Goldilocks. Dacă ai deja motivația de a-ți forma
un obicei, angajarea în provocări cu dificultate rezonabilă reprezintă o bună modalitate de
a combate plictiseala.
Desigur, nu toate obiceiurile au o componentă de variabilitate a recompensei, şi nici
nu ne dorim asta. Dacă Google mi-ar livra o solutie utilă doar uneori, mi-aş schimba motorul de
căutare foarte repede. Dacă Uber ar raspunde comenzilor mele numai in proportie de 50%, má
indoiesc că aș continua să apelez la acest serviciu. Iar dacă m-aş spăla pe dinți în fiecare seară,
dar aş simți senzația de curățenie numai uneori, cred că nu aş mai face-o.
Cu recompense variabile sau nu, niciun obicei nu ni se va părea interesant la
nesfârşit. La un moment dat, cu toții intâmpinăm anumite dificultăți pe drumul
autoperfecționării. Trebuie să te îndrăgostești de plictiseala.
Ca toții avem obiective pe care vrem să le realizăm şi visuri pe care vrem să le împlinim,
dar nici nu contează în ce domeniu vrei să devii mai bun, dacă faci eforturi numai când îți
vine la îndemână sau când eşti entuziasmat, pentru că nu vei fi suficient de consecvent
încât să obții rezultate remarcabile.
Iți garantez că dacă reuşeşti să-ți formezi şi să menții un obicei, vor exista și zile în
care vei fi tentat să renunți. Când incepi o afacere, vor fi zile când nu vei avea chef să lucrezi;
dacă faci sport, vor fi zile când nu vei dori să completezi anumite seturi de exerciții; dacă trebuie
să scrii ceva, nu îți va veni să tastezi. Dar consecvența - când acțiunea devine iritantă, greoaie
sau epuizantă-ii diferențiază pe profesionişti de amatori.
 Profesioniştii sunt conştiincioşi; amatorii se împiedică în problemele de zi cu zi.
Profesioniştii ştiu care le sunt prioritățile și acționează în direcția scopului propus;
amatorii se lasă deturnați de urgențele cotidiene.
David Cain, scriitor şi antrenor de yoga, îşi încurajează elevii să evite
practicarea ,,meditației de vreme bună". Tot aşa cum nu vrei să faci sport, să scrii sau să faci
orice altceva numai când e frumos afară. Când un obicei este cu adevărat important pentru
tine, trebuie să-l menții cu orice chip. Profesioniştii acționează chiar şi atunci când nu sunt
intr-o bună stare de spirit. Le place sau nu, găsesc modalitatea de a se mobiliza.
De multe ori am simţit că n-am chef să duc la bun sfârşit nişte seturi de exerciții, dar nu
am regretat niciodată faptul că m-am străduit. Au fost multe articole pe care nu am avut chef så
le scriu, dar nu am regretat niciodată că le-am publicat la timp. De multe ori am simțit nevoia så
må relaxez, dar nu am regretat niciodată că m-am mobilizat să duc la bun sfârşit ceva ce era
important pentru mine.
Singura modalitate de a excela este să devii fascinat de a face mereu același lucru.
Trebuie să te îndrăgostești de plictiseală.

SUMAR DE CAPITOL

 Regula Goldilocks: motivația atinge cote maxime atunci când suntem angajați
in activități aflate la limita abilităților native.
 Cea mai mare amenințare a succesului nu este eșecul, ci plictiseala.
 Pe măsură ce un obicei se repetă, el devine mai tot neinteresant şi
nesatisfăcător. Ne plictisim. Oricine poate face eforturi mari când este motivat. Abilitatea
de a continua chiar şi atunci când acțiunea nu mai este interesantă face diferenţa dintre
reuşită şi eşec.
 Profesioniştii sunt conştiincioşi; amatorii se lasă deturnați de evenimentele
cotidiene.
Bibliografi-Attomic habbits