Protocoale de nivel Transport: TCP, UDP

Protocoalele de nivel transport sunt responsabile pentru livrarea de date de la o gazdă la alta
într-o rețea. Ele oferă un serviciu de transport între procesele de aplicație de pe gazdele sursă și
destinație.
Două dintre protocoalele de nivel transport cele mai utilizate sunt TCP (Transmission
Control Protocol) și UDP (User Datagram Protocol).

TCP
Protocolul de Control de Transmisie (TCP) este un protocol de comunicare utilizat în
rețelele de calculatoare pentru a asigura transmiterea fiabilă și ordonată a datelor între dispozitivele
conectate. TCP face parte din familia de protocoale de nivelul transport al modelului de referință
TCP/IP, care este un set de standarde utilizate pentru comunicarea în rețelele de internet.
TCP este un protocol orientat conexiune, ceea ce înseamnă că înainte de a începe să
transmită date, gazdele sursă și destinație stabilesc o conexiune. Acest lucru include un proces de
strângere a mâinilor (handshake) între dispozitive pentru a stabili parametrii comunicației. După
stabilirea conexiunii, datele sunt transmise în pachete, iar TCP se ocupă de asigurarea faptului că
aceste pachete ajung la destinație fără erori și în ordinea corectă.
TCP utilizează diverse mecanisme pentru a asigura transmiterea fiabilă a datelor, inclusiv
confirmarea primirii pachetelor, retransmiterea datelor în cazul pierderilor și controlul fluxului
pentru a evita suprasolicitarea destinatarului cu date.
Caracteristicile principale ale protocolului TCP:
 Fiabilitate: TCP garantează transmiterea fiabilă a datelor prin implementarea unui sistem
de confirmare și retransmisie a pachetelor. Dacă un pachet nu este confirmat, este
retransmis până când este primit cu succes.
 Controlul fluxului: TCP reglează fluxul de date între expeditor și destinatar pentru a
evita suprasolicitarea unei părți a rețelei. Acest lucru se realizează prin intermediul unui
mecanism de control al ferestrei glisante.
 Segmentare și asamblare: Datele sunt împărțite în segmente mai mici la nivelul
expeditorului și sunt reasamblate la nivelul destinatarului. Această abordare permite o mai
bună gestionare a transferului datelor.
 Numărare și recunoaștere a secvențelor: Fiecare octet de date transmis este numerotat
și receptorul utilizează aceste numere pentru a asigura că datele sunt primite în ordine
corectă și că nu există pierderi.
 Handshake de conectare și deconectare: TCP utilizează un proces de conectare și
deconectare în trei pași pentru a stabili și închide o conexiune între două dispozitive.
Acest lucru asigură inițierea și finalizarea corespunzătoare a comunicării.
 Porturi: TCP utilizează porturi pentru a direcționa datele către aplicațiile corespunzătoare
pe dispozitivul destinatar. Fiecare aplicație care utilizează TCP are asociat un număr de
port.
 Header TCP: Fiecare segment TCP conține un header care conține informații precum
adresele IP ale expeditorului și destinatarului, porturile sursă și destinație, numerele de
secvență și de recunoaștere, lungimea headerului și alte informații de control.
 Fiabilitatea și performanța: Deși TCP oferă un nivel ridicat de fiabilitate, acest lucru
poate afecta performanța în anumite scenarii. De aceea, există și protocoale alternative,
cum ar fi UDP, care oferă o abordare mai puțin fiabilă, dar mai rapidă.
 Protocolul TCP este esențial pentru funcționarea corectă a aplicațiilor și serviciilor de rețea,
cum ar fi navigarea pe internet, transferul de fișiere și comunicarea în timp real. Este un protocol
fundamental în arhitectura internetului modern.
TCP este utilizat în mod obișnuit pentru aplicații care necesită fiabilitate, cum ar fi:
 Transferul de fișiere
 E-mail
 Navigarea web

UDP
UDP este un protocol neorientat conexiune, ceea ce înseamnă că nu se stabilește o
conexiune înainte de a începe să transmită date. Acest lucru face ca UDP să fie mai eficient din
punct de vedere al consumului de resurse decât TCP, dar și mai puțin fiabil.

Iată o descriere mai detaliată a caracteristicilor și funcționalităților sale:

1. Fără conexiune:
o UDP este un protocol fără conexiune, ceea ce înseamnă că nu se stabilește o sesiune
prealabilă între expeditor și receptor înainte de a începe transferul de date. Aceasta
face ca trimiterea și recepționarea datelor să fie mai rapide, dar nu oferă confirmare
că datele au ajuns la destinație.
2. Fără confirmare:
o UDP nu asigură confirmarea livrării datelor. Nu există mesaje de confirmare sau
retransmitere automată a pachetelor pierdute. Dacă un pachet se pierde pe drum,
acesta este pur și simplu ignorat, și nu se face nicio încercare de recuperare.
3. Transfer de date nelimitat:
o UDP permite transmiterea de date în mod nelimitat între un expeditor și un receptor.
Nu există o limită strictă asupra dimensiunii pachetelor, dar acestea sunt limitate de
dimensiunea maximă a unui pachet IP, de obicei, în jur de 64 KB.
4. Fără control al fluxului:
o UDP nu dispune de mecanisme de control al fluxului, ceea ce înseamnă că
expeditorul nu încetinește sau nu ajustează viteza de trimitere a pachetelor în funcție
de capacitatea receptorului. Aceasta poate duce la congestii în rețea în cazul unor
transferuri mari de date.
5. Adrese IP și porturi:
o Pachetele UDP conțin adrese IP ale expeditorului și receptorului, precum și numerele
de port asociate acestora. Aceste informații ajută la livrarea datelor la destinație.
6. Utilizare în aplicații de timp real:
o UDP este folosit în aplicații care necesită o transmitere rapidă a datelor, precum
jocurile online, streaming video sau voce, unde un grad redus de întârziere este mai
important decât confirmarea livrării fiecărui pachet.
7. Exemplu de utilizare:
o Un exemplu comun de utilizare a protocolului UDP este în protocolul DNS (Domain
Name System), unde cererile și răspunsurile pentru rezolvarea numelor de domeniu
sunt transferate folosind UDP. Dacă un pachet DNS se pierde, sistemul poate încerca
o nouă interogare în loc să aștepte retransmiterea.

Este important de subliniat că, din cauza lipsei funcționalităților precum confirmarea livrării și
retransmiterea automată, UDP este mai puțin fiabil decât protocolul TCP (Transmission Control
Protocol), dar este preferat în situații unde timpul de răspuns și eficiența sunt mai importante decât
fiabilitatea absolută a livrării datelor.