CONSERVAREA SI

TRANSFORMAREA
ENERGIEI
Presecan Lidia
 Legea conservarii energiei
Legea conservării energiei afirmă că energia totală a unui sistem fizic
izolat rămâne nemodificată în timp, indiferent de natura proceselor
interne ce au loc în sistem.

Legea conservării energiei este una din cele mai importante legi ale
naturii, ea având implicații majore în toate domeniile științei și tehnicii.
În activitățile cotidiene, dintre toate legile de conservare, această lege are
cea mai însemnată implicare practică. Motivul primordial al acestei
implicații constă în aceea că societatea este direct dependentă de
efectuarea de lucru mecanic, definit într-o primă aproximație ca produsul
dintre forță și deplasare, ceea ce se relizează prin consum de energie.
 Transformarea energiei
Transformarea energiei sau conversiunea energiei este procesul de schimbare a unei forme de
energie in alta forma de energie. prima lege a termodinamicii. energie termica. deoarece energia
initiala este egala cu suma dintre energia utila obtinuta (electrica) si energia termica pierduta.
 CONVERSIA/ TRANSFORMAREA ENERGIEI

1) Conversia energie mecanică – energie electrică.

Într-o hidrocentrală, energia potențială gravitațională a

apei din bazinul de acumulare se transformă în energie
cinetică, iar aceasta pune în mișcare paletele turbinei de
apă.

Roata turbinei de apă se rotește în jurul unui ax, care se

continuă într-un generator electric. Pe axul din generator Roata turbinei
se află o bobină, care se rotește în câmpul magnetic al Generatorul
statorului, producând energie electrică la nivel industrial. electric
Axul turbinei
Curentul produs de generatorul din cadrul centralelor
electrice este transmis prin cabluri electrice către
consumatori.
 CONVERSIA/ TRANSFORMAREA ENERGIEI

1) Conversia energie mecanică – energie termică

Energia mecanică se poate transforma în energie

termică (căldură) prin frecarea pieselor aflate în
mișcare în diferite dispozitive.

EXEMPLE:

Iarna, când ne îngheață mâinile, dacă le frecăm, ele se

încălzesc.

Aprinderea chibriturilor, prin frecarea bățului de

catran. Chibritul are la unul dintre capete o gămălie de
material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare cu
pasta aplicată pe cutie.