RUG|CIUNE

LA NECAZURI {I SUP|R|RI

Doamne, norii negri ai nenorocirilor se

`ngr\m\desc asupra capului meu [i `ntrist\rile
chinuitoare m\ `ngrozesc. Dar, de[i suf\r, nu
cârtesc, preabunule, de vreme ce Tu e[ti
`ntotdeauna sprijinitorul meu [i piatra cea neclintit\,
pe care sunt `ntemeiate n\dejdile mele. Tu cuno[ti,
Dumnezeule, pricina ne- norocirilor [i `ntrist\rilor
mele [i por]i grij\ de via]a mea. Cu toate c\ suf\r,
[tiu c\ Tu m\ iube[ti [i aceast\ `ncredin]are m\
`ncurajeaz\. Plin de n\dejde `n dragostea [i
bun\tatea Ta, nu voiesc s\ m\ biruiasc\ durerile
[i `ntrist\rile, ci cred c\, având ajutorul T\u, voi
ie[i biruitor. Cel ce cârmuie[ti lumea [i via]a
muritorilor, cârmuie[te [i co-rabia vie]ii mele, cea
primejduit\ de valurile ispitelor, spre liman li-
ni[tit. ~n]elepciunea Ta s\ m\ pov\ț
uiasc\ pururea spre mântuire, pen-
tru rug\ciunile tuturor Sfin]ilor T\i [i ale
Preacuratei Tale Maicii. Amin.