THALES DIN MILET

Thales (624 - 546 î.e.n.) a fost unul dintre cei şapte înţelepţi ai antichităţii (declarat în anul 582),
matematician, astronom şi filozof grec, de origine fenician.
A fondat în Milet cea mai veche şcoală filozofică materialistă (el lua ca baza existenţei apa şi
considera lumea în veşnică schimbare), de care este legată naşterea matematicii greceşti. A trăit două vieţi
distincte succesive despărţite printr-un moment crucial – crucial pentru el, dar şi pentru dezvoltarea
geometriei – al călătoriei în Egipt.
În prima parte a vieţii sale Thales este un foarte isteţ om de afaceri şi, totodată, un abil şi înţelept
om politic al cetăţii sale. Nu se cunosc detalii, dar s-a păstrat amintirea unor scene semnificative.
Într-un an, se prevede o recoltă excepţional de bogată de măsline. Cu mult înainte de perioada
culesului, Thales închiriază toate presele de ulei. Când vine culesul, toţi cultivatorii trebuie să i se adreseze
lui, astfel încât el poate pretinde – unor oameni în nevoie – preţuri mult mai mari decât le plătise el,
realizând în acest mod beneficii importante. Este de admirat perspicacitatea dar nu şi direcţia în care s-a
exercitat.
Cum îşi dresează asinul – e o altă povestire în care din nou i se poate admira priceperea, acum însă
fără a-i aduce un reproş de ordin moral. Asinul cară saci cu sare; trecând prin apa unui râu, o parte din sare
se udă, se dizolvă şi sarcina se uşurează. Asinul lui Thales e şi el perspicace, învaţă din această experienţă
şi de câte ori ajunge la apă se cufundă cât poate. Cum să-l dezveţe? Un alt stăpân ar fi folosit – probabil
fără succes, dată fiind încăpăţânarea proverbială a catârilor – biciul. Thales foloseşte o experienţă de
acelaşi fel în sens contrar : încarcă sacii cu bureţi; când asinul se cufundă în râu, bureţii absorb apă, se
îngreuiază, catârul simte singur că a greşit şi pe viitor … nu se mai încăpăţânează.
Sagacitatea lui Thales este pusă şi în slujba colectivităţii; el este însărcinat să proiecteze abaterea
cursului unui râu – ceea ce ne face să bănuim că era şi un „inginer” priceput.
În partea a doua a vieţii, Thales se dedică unor ocupaţii „inutile”; inutile pentru el, inutile pentru
concetăţenii şi contemporanii săi dar de o imensă utilitate pentru toată umanitatea care va trăi în mileniile
următoare. Thales i se consacră numai din pasiune. Părăseşte o carieră bănoasă şi plină de strălucire, pentru
o alta, care nu este decât frumoasă în sine : aceea de filozof şi geometru.
E foarte probabil că prima sa călătorie în Egipt, Thales o face mânat de afacerile sale comerciale.
Dar odată ajuns acolo, spiritul său iscoditor îl face să privească la realităţile din jur cu un ochi proaspăt;
oamenii de baştină sunt obişnuiţi cu ele, atât de obişnuiţi încât nu le mai văd; pentru călător ele oferă o
noutate, stârnesc curiozitate, încercarea de a le depăşi sau valorifica în chip nou. Thales se pasionează
pentru studii de astronomie şi de geometrie.
Şi ajungem la o scenă în care din uimit Thales devine uimitor : Thales anunţă că poate măsura
înălţimea piramidei, fără să se urce pe ea. Însuşi regele Egiptului, Amasis asistă la experienţă. Ce face
Thales? Pentru noi, cei de astăzi, un lucru banal : înfige un baston în pământ, îl măsoară, îi măsoară umbra,
apoi măsoară umbra piramidei; două triunghiuri asemenea şi înălţimea căutată nu-i decât un termen
necunoscut al unei proporţii. Procedeul este extraordinar pentru atunci, de vreme ce Plutarh (istoricul grec
din primul secol al erei noastre, autorul vestitei Viaţa oamenilor iluştri) îl descrie destul de amănunţit în
opera sa, şase secole mai târziu. Extraordinar pentru Amasis şi pentru suita sa este şi faptul că preoţii
egipteni nu au în tezaurul lor de reguli şi pe aceasta. Prin această experienţă – astăzi simplă – Thales nu a
făcut numai o „aplicaţie pe teren” a unei teoreme de geometrie. A făcut un lucru mult mai preţios:
micşorând încrederea în zei a mărit încrederea în oameni.
Ca matematician, este primul care a enunţat teoreme însoţite de demonstraţii, ca: diametrul împarte
cercul în două părţi egale; unghiul înscris într-un semicerc este drept – cea mai frumoasă dintre
descoperirile sale şi pentru care a sacrificat un bou zeilor – teoremă cunoscută de egipteni; suma
unghiurilor unui triunghi este de două unghiuri drepte; unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt
congruente (fapt cunoscut anterior de egipteni şi de babilonieni); cazul de congruenţă ULU; asemănarea
triunghiurilor având unghiurile respectiv congruente; teorema ce-i poartă numele.
Lui Thales i se atribuie prima aplicaţie a compasului şi a vasometrului; a fost primul care a măsurat
distanţa până la ţărm a unei corăbii vizată din două puncte de pe uscat.
Ca astronom, Thales a explicat că Luna este luminată de Soare, a explicat cauzele eclipselor şi a
prezis eclipsa de Soare din anul 585 î.e.n.(probabil eclipsa care a avut loc la 28 mai), rămasă celebră prin
faptul că a pus capăt războaielor dintre greci şi perşi. Izbânda armatei grecilor se datorează tot lui Thales,
întrucât el a sfătuit pe conducătorii acestora să lanseze atacul în ziua când eclipsa se va produce. Atunci,
oştile vrăjmaşe înspăimântate de acest fenomen (de care nu avuseseră cum să ia cunoştinţă) au părăsit în
grabă câmpul de luptă.
Se spune că într-o noapte Thales se plimba privind spre stele şi, absorbit de gânduri, a căzut într-o
groapă. O bătrânică, văzându-l, i s-a adresat atunci cu dojană: „ Cum poţi să ştii ce se află în cer, dacă nu
ştii ce se află la picioarele tale?”.
Thales din Milet este cel care descrie, pentru prima oară, un fenomen electric: acţiunea
chihlimbarului frecat asupra unor corpuri uşoare; cunoaşte şi descrie proprietăţile magnetice ale minereului
de fier ( magnetitului ).

„ Câştigă-ţi frumuseţea nu la înfăţişare, ci la felul de viaţă”

– THALES –