Eseu: Descrierea Serviciului DNS

Definiție:
Serviciul DNS (Domain Name System) reprezintă o componentă esențială a rețelelor de
calculatoare și a internetului, permițând traducerea numelor de domenii ușor de reținut în adrese
IP numerice. Acest lucru face posibilă utilizarea numelor de domenii pentru accesarea resurselor de
pe internet, precum site-uri web, adrese de e-mail și servicii de rețea, în detrimentul memorării
complexelor adrese IP.
Mod de funcționare:
Funcționarea DNS se desfășoară într-un proces complex, cu multiple etape, care începe odată ce
un utilizator introduce un nume de domeniu într-un browser web. Procesul poate fi descompus
astfel:
1. Căutare locală: Atunci când un utilizator introduce un nume de domeniu (de exemplu,
www.example.com) într-un browser, primul pas este căutarea în memoria cache locală a
dispozitivului sau routerului. Dacă numele de domeniu a fost accesat recent, adresa IP asociată
acestuia ar putea fi deja stocată în cache.
2. Servere DNS recursive: În cazul în care numele de domeniu nu este găsit în cache-ul local,
calculatorul sau routerul contactează un server DNS recursiv. Acest server specializat
acționează ca intermediar între utilizator și serverele DNS rădăcină.
3. Servere DNS rădăcină: Serverele DNS recursive trimit cererea către serverele DNS
rădăcină. Aceste servere constituie nivelul cel mai de sus al ierarhiei DNS și conțin informații
despre locațiile serverelor DNS pentru domeniile de top-level (TLD), cum ar fi .com, .org și .net.
4. Servere DNS de top-level (TLD): Serverele DNS rădăcină redirecționează cererea către
serverele DNS pentru domeniul de top-level relevant, cum ar fi serverele .com pentru
www.example.com.
5. Servere DNS autoritare: Serverele DNS pentru domeniul de top-level identificat găsesc
serverele DNS autoritare pentru domeniul specific (de exemplu, example.com). Aceste servere
dețin informații detaliate despre numele de domenii din domeniul lor.
6. Traducerea finală: Serverele DNS autoritare furnizează adresa IP asociată numelui de
domeniu solicitat înapoi către serverul DNS recursiv. Acesta din urmă furnizează adresa IP
către calculatorul sau routerul utilizatorului, care poate apoi accesa site-ul web dorit.
Alcătuire:
Serviciul DNS este construit pe o rețea globală de servere DNS, organizate în ierarhii și împărțite
în categorii esențiale, incluzând:
• Servere DNS rădăcină: Acestea sunt serverele aflate în vârful ierarhiei DNS și furnizează
informații despre serverele DNS pentru domeniile de top-level.
• Servere DNS de top-level (TLD): Acestea gestionează domeniile de top-level, cum ar fi
.com, .org, .net și altele.
• Servere DNS autoritare: Aceste servere dețin informații detaliate despre domeniile
specifice. Fiecare domeniu poate avea propria sa serie de servere DNS autoritare.
• Servere DNS recursive: Aceste servere acționează ca intermediari între utilizatori și
celelalte niveluri ale ierarhiei DNS. Ele preiau cererile de traducere a numelor de domenii în
adrese IP și călătoresc prin ierarhie pentru a obține răspunsurile.
 Spațiul de domenii:
Spațiul de domenii este structurat ierarhic, unde fiecare domeniu este subordonat unui domeniu
părinte. La nivelul cel mai înalt al ierarhiei se află domeniile de nivel superior (TLD), care sunt
împărțite în două categorii:
• Domenii generice: Acestea includ extensii precum .com, .org și .edu și sunt utilizate pentru
o gamă variată de scopuri pe internet.
• Domenii de țări: Fiecare țară are propriul domeniu de nivel superior, cum ar fi .ro pentru
România, .fr pentru Franța și .jp pentru Japonia.
Subdomeniile sunt formate prin adăugarea de nume de domeniu la un domeniu existent. De
exemplu, domeniul www.example.com este un subdomeniu al domeniului example.com.
Înregistrările de resurse:
Spațiul de domenii stochează informații despre numele de domenii și adresele IP
corespunzătoare în înregistrări de resurse. Fiecare înregistrare de resursă este formată din mai
multe câmpuri, inclusiv:
• Numele de domeniu: Identifică domeniul căruia îi aparține înregistrarea.
• Timp de viață: Specifică cât de stabilă este înregistrarea în secunde. Timpul de viață poate
varia de la câteva secunde până la zile sau chiar săptămâni.
• Clasa: Identifică tipul de domeniu. De exemplu, clasa IN indică faptul că înregistrarea se
referă la un domeniu Internet.
• Tipul: Precizează tipul de informație stocată în înregistrare. Câteva dintre cele mai comune
tipuri includ A (adresa IP a unui sistem gazdă), MX (informații despre schimbul de poștă),
NS (servere de nume) și CNAME (nume canonic).
• Valoare: Conține informația specifică asociată înregistrării, cum ar fi adresa IP sau numele
altui domeniu.
Concluzie:
DNS este un serviciu esențial pentru funcționarea internetului așa cum îl cunoaștem. Fără DNS,
accesul la resursele online ar fi dificil și impracticabil pentru majoritatea utilizatorilor, care ar trebui
să memoreze adrese IP complexe în locul numelor de domenii ușor de reținut. Cu ajutorul ierarhiei
de servere DNS și a sistemului de înregistrări de resurse, serviciul DNS asigură funcționarea fluentă
a internetului și facilitează navigarea pe web pentru miliarde de oameni din întreaga lume.
Această tehnologie esențială nu este doar una dintre cele mai complexe și rafinate realizări ale
rețelelor informatice, ci și un exemplu remarcabil al modului în care ingineria și inovația au evoluat
pentru a face tehnologia mai accesibilă și mai ușor de utilizat pentru toată lumea. DNS este o parte
fundamentală a experienței noastre digitale de zi cu zi, iar înțelegerea sa ne permite să apreciem mai
bine modul în care funcționează internetul modern.