Zaheu

Când prin Erihon odată Iar Zaheu smerit pășește

El trecea urmat de gloată, Spre Iisus și glăsuiește:
Vine și Zaheu mai mare ,,-La săraci dau Prea-ndurate
Peste vameși om cu stare. Avuția-mi jumătate!”

Frământat de-un dor nespus ,,-Și vreun om de-am asuprit

Ca să-L vadă pe Iisus Îndărăt i-oi da-mpătrit!”
Neputând să-L vadă însă, Domnul când îl auzi
Peste lumea-n juru-i strânsă. Iată mulțumit grăi:

Căci Zaheu cam mic era, ,,-Și pe el de-acum îl am

Într-un dud urcatu-sa Printre fii lui Avraam!”
Când în dreptul lui sosi, Căci intrând în casa lui
Domnul milostiv privi. Astăzi Fiul Omului.

Sus la el și-a zis din grai: Mântui pe-acela care

,,-Dă-te jos, Zahee, hai! Lunecase spre pierzare,
Căci în casa ta voiesc Pe Zahe cel păcătos
Astăzi să mă odihnesc.” L-a iertat Domnul Hristos!

El se de-te jos grăbit Doamne Sfinte și-ndurate

Și cu drag L-a găzduit, Iartă și-a-noastre păcate
Oamenii cârteau în dos: Că și noi vom încerca
,,-Trase la un păcătos!” Ca Zaheu a te vedea!

Nu din vârful pomului

Ci în casa Domnului
Aicea când ne rugam
Și noi pe Domnul vedem!