1. GENERALITĂŢI (dispozitive, maşi unelte, etc.
) şi tehnologii, a lumii în general şi a ştiinţelor
1.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE DESENULUI
TEHNIC
Construcţiile de orice fel, de la cele mai simple şi pînă la cele
mai complexe, sunt de neimaginat a fi realizate fără o documentaţie
adecvată. Această documentaţie cuprinde o serie de prescripţii precise
în funcţie de domeniul aplicaţiei: industrie prelucrătoare în general sau
industria construcţiilor de maşini în particular, construcţii civile,
industriale, militare, etc., elaborată de către inginerii proiectanţi.
În activitatea de concepţie a unui produs sau lucrare,
proiectanţii studiază componentele acestora ţinînd seamă de o serie de
factori obiectiv, pe care acestea trebuie să le îndeplinească cum ar fi:
- funcţionalitatea pe care o va împlini fiecare piesă sau
produs;
- funcţia de rezistenţă la cele mai defavorabile solicitări ce
pot apare în funcţionare;
- natura şi caracteristicile fizice, chimice, mecanice şi
tehnologice ale materialelor de execuţie;
- factorii de piaţă (marketing), ergonomici, protecţii
(protecţia muncii, contra incendiilor, etc.), preţ de cost de
producţie, fiabilitate, etc.
Rezultatele acestei complexe analize se finalizează prin
alegerea unei variante optime de formă, dimensiuni şi soluţie de
execuţie a unui produs care se reprezintă printr-un desen într-o formă
cît mai redusă, simplă şi clară, a tot definitoare, a tuturor elementelor
de la desenele de execuţie de reper la desenele de subansmblu şi de
ansamblu general.
În aceste desene se indică toate detaliile în toate proiecţiile
necesare, după anumite reguli de desenare standardizate astfel încît să
se poată fabrica toate piesele componente fără a mai fi nevoie de
explicaţii (prin viu grai) pentru executant.
În concluzie se poate afirma cu tărie că desenul tehnic ce
foloseşte strict metodele ” Geometriei descriptive” reprezintă un
limbaj de exprimare pentru inginerii din întreaga lume indiferent de
naţionalitate şi limba care o vorbesc.
În activitatea de pregătire a viitorilor ingineri specialişti,
cunoaşterea schiţei şi a desenului înseamnă uşurarea într-o măsură
foarte mare a înţelegerii şi cunoaşterii diferitelor construcţii tehnice
tehnice în particular.
1.2 IMPORTANŢA DESENULUI TEHNIC
Încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, dar mai ales după cea de a
doua jumătate a secolului XX dezvoltarea deosebită pe care au cunoscut-o o
serie de industrii prelucrătoare atît în Europa dar şi în întreaga lume, datorită
necesităţii masive de comunicare între un număr restrîns de specialişti cu
marea masă de executanţi, sau a comunicării între specialiştii aflaţi la
distanţe apreciabile unii faţă de alţii au dus la o dezvoltare deosebită a
desenului tehnic ca limbaj de exprimare internaţional pentru executanţii de
produse cu diferite grade de specializare.
Desenul tehnic reprezintă şi un factor esenţial de progres şi de
inovare întrucît problemele de tot felul ce apar în procesul de înoire a
tehnologiilor de fabricaţie, fazele de fabricaţie, asamblare, montare,
exploatare, marketing, etc., de la materia primă brută şi pînă la construcţia
finită, se analizează, se studiază şi se rezolvă, în toate fazele intermediare şi
în ordinea corespunzătoare fabricaţiei prin intermediul desenului tehnic
industrial.
Orice evoluţie într-un proces tehnologic de producţie, succesiunea
stărilor, desfăşurarea oricărui fenomen tehnic, se pot înfăţişa sugestiv şi
cuprinzător în reprezentări grafice, în care se urmăreşte corelaţia continuă
dintre elementele principale care determină un fenomen, un proces
tehnologic, etc. şi se concentrează rezultatele.
În activitatea de cunoaştere instituţionalizată sau autodidactă,
cunoaşterea desenului tehnic este esenţială în uşurarea şi mărirea capacităţii
de înţelegere şi citire a reprezentării pieselor, subansamblurilor,
dispozitivelor, maşinilor şi a instalaţiilor interdependente dintre acestea în
cadrul unui produs sau a diferitelor produse în cadrul unei tehnologii, aşa
cum nici o altă dişciplină nu o poate face.
Desenul tehnic a căpătat o aşa de mare importanţă în cadrul ştiinţelor
inginereşti, astfel încît regulile de execuţie ale acestuia au căpătat o
aplicabilitate universală prin standardizarea acestora.
1.3 CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE
Desenul tehnic este reprezentarea grafică a unui obiect pe suprafaţa unei
coli de hârtie prin puncte, linii şi simboluri.
7
 Desenele tehnice se întocmesc pentru a permite executarea pieselor
concepute de către proiectanţi sau pentru executarea unor piese de
schimb după modele deja existente.
Conform STAS 415–80 desenele tehnice se clasifică după
următoarele criterii:
După domeniu de aplicare:
- Desenul industrial sau desenul tehnic, definit ca reprezentare
a obietelor prin desen, cu înscrierea dimensiunilor, folosind redarea
planului atât în proiecţie orizontală cât şi în proiecţie verticală (elevaţii,
secţiuni, profiluri, etc.), la o anumită scară de reprezentare;
- Desenul de construcţii este desenul de reprezentare a obiectelor
din domeniul construcţiilor de clădiri şi de altă natură (poduri şi
tunele), căi de comunicaţie terestră, lucrări hidrotehnice;
- Desenul de arhitectură, este desenul de reprezentare ca volum,
aspect exterior şi concepţie funcţională a construcţiilor (clădiri,
ansambluri de clădiri, elemente decorative şi de finisaj );
- Desenul de instalaţii este reprezentarea plană a ansamblurilor sau
a elementelor de instalaţii aferente construcţiilor sau proceselor
industriale;
- Desenul topografic sau cartografic este desenul redat sub formă
de hartă sau de plan topografic, care reprezintă configuraţia unei
regiuni geografice sau o porţiune de teren împreună cu formele,
elementele artificiale (căi de comunicaţie, construcţii) folosind
proiecţii cartografice, curbe de nivel, semne convenţionale, etc.
- Desenul de sistematizare este reprezentarea plană a concepţiilor
de ansamblu şi de detaliu privind amenajarea teritoriului, a centrelor
urbane şi a unităţilor industriale;
După sistemul de proiecţie:
Desenul proiectiv sau de proiecţie este desenul prin care se
stabilesc metodele de reprezentare grafică a corpurilor prin anumite
imagini ale lor pe una sau mai multe suprafeţe plane.
- Proiecţie centrală este utilizată la reprezentarea în perspectivă a
elementelor spaţiale sub forma unei imagini (figuri) ce redau pe foaia
de hârtie aceleaşi impresii vizuale ale obiectelor respective din natură;
- Proiecţie paralelă este utilizată la reprezentarea obiectului în vedere
sau în secţiune pe un plan (foaia de hârtie) folosind proiecţia paralelă;
- Proiecţie ortogonală este utilizată la reprezentarea obiectului în
vedere sau secţiune pe un plan ( foaia de hârtie) folosind proiecţia
paralelă (cilindrică) dreaptă, denumită şi ortogonală;
- Proiecţie cotată este folosită la reprezentările topografice şi utilizează atât
elementele geometrice (proiecţia paralel ortogonală pe un plan aşezat
orizontal) cât şi elemente numerice ce reprezintă înălţimile (cotele);
După modul de reprezentare:
- Reprezentare în proiecţie ortogonală, sau dubla proiecţie ortogonală
este sistemul de reprezentare cunoscut sub denumirea de Metoda Monge şi
are la bază proiecţia paralel ortogonală pe două sau mai multe plane de
proiecţie perpendiculare între ele, [H], [V], [W]; SE FOLOSEŞTE ÎN
DESENUL TEHNIC;
- Reprezentare axonometrică este sistemul de reprezentare a corpurilor din
spaţiu pe un singur plan de proiecţie [P] numit plan axonometric prin
proiecţie paralelă, oblică sau ortogonală şi prin care se urmăreşte ca imaginea
obţinută să sugereze spaţial corpul; metoda foloseşte raportarea prealabilă la
triedrul ortogonal OXYZ; SE FOLOSEŞTE ÎN MARKETING LA
PROMOVARE PRODUSE;
- Reprezentare în perspectivă, este sistemul care are la bază proiecţia
centrală pe un plan de proiecţie [P], aşezat între corp şi centrul de proiecţie
(ochiul observatorului); SE FOLOSEŞTE ÎN ARHITECTURĂ ŞI
CONSTRUCŢII;
- Reprezentare în proiecţie cotată este sistemul de reprezentare a suprafeţelor
şi utilizează atât elementele geometrice (proiecţia paralelă ortogonală pe
planul de proiecţie orizontal [H]) cât şi elemente numerice ce definesc cotele
(adâncimi sau înălţimi); SE FOLOSEŞTE ÎN TOPOGRAFIE ŞI
CARTOGRAFIE;
După modul de întocmire:
- Schiţa este un desen executat în general, cu mâna liberă, cu dimensiunile
reduse sau mărite într-o oarecare proporţie, dată de limitele aproximaţiei
vizuale. Schiţa serveşte, de regulă, ca bază pentru executarea desenelor de
studiu sau a desenelor de execuţie. Schiţa poate fi utilizată şi ca desen de
execuţie, dacă determină complet obiectul ca formă şi dimensiuni;
- Desenul la scară este desenul de execuţie executat la scară folosind
planşeta şi instrumentele de desen.
După gradul de detaliere:
- Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unui grup de piese care,
asamblate într-un anumit mod, alcătuiesc un dispozitiv, un aparat, o
instalaţie, etc.;
- Desenul de subansamblu este reprezentarea grafică a unui grup de piese
care împreună prezintă o anumită interdependenţă şi funcţionalitate, care la
8
rândul său face parte dintr-un ansamblu sau produs cu o funcţionalitate
bine definită;
- Desenul de piesă este reprezentarea grafică a formei unei piese şi
conţine toate elementele necesare execuţiei acesteia (material, etc.);
- Desenul de detaliu este reprezentarea la o altă scară a unei părţi dintr-
o piesă sau ansamblu în vederea precizării unor elemente suplimentare;
După destinaţie:
- Desenul de studiu este un desen tehnic executat la scară şi care
serveşte la întocmirea desenului de execuţie;
- Desenul de execuţie este un desen tehnic definitiv executat la scară
şi care trebuie să cuprindă în mod clar toate datele şi detaliile necesare
pentru execuţia unui obiect, piesă, ansamblu, construcţie, sistem tehnic
- Desenul de montaj este desenul care conţine datele necesare pentru
montarea unei piese în cadrul unui ansamblu sau instalaţii;
- Desenul de amplasare este desenul care conţine datele necesare
precizării locului de amplasare al obiectului în vederea exploatării lui;
- Desenul de reparaţie este desenul care conţine datele necesare pentru
utilizarea , întreţinerea şi repararea unui obiect în timpul exploatării lui;
- Desenul de prospect sau de catalog este desenul întocmit în scopuri
de promovare a produsului prin acţiuni de marketing;
După conţinut:
- Epura este desenul care conţine rezolvarea grafică a unor probleme
de geometrie în spaţiu prin intermediul geometriei descriptive;
- Schema este reprezentarea grafică, prin simboluri, a unei instalaţii
tehnice, a unui proces de fabricaţie, etc., indicându-se poziţiile relative
şi relaţiile dintre părţile lor componente;
- Graficul este o reprezentare care serveşte la informarea asupra
legăturii dintre două sau mai multe mărimi; reprezentarea nu prezintă o
precizie ridicată nefiind folosită la efectuarea de calcule;
- Desenul de operaţie este acel desen care conţine datele necesare
executării unei singure operaţii tehnologice cu fazele respective
(turnare, forjare, aşchiere);
- Desenul de semifabricat se întocmeşte după desenul de execuţie al
piesei respective, reprezentând forma piesei cu adaosurile tehnologice
corespunzătoare operaţiilor tehnologice cu fazele respective şi care
însoţesc documentaţia tehnologică;
- Desenul de gabarit este desenul care reprezintă conturul piesei sau
ansamblului respectiv, cu indicarea cotelor de gabarit în stare statică şi
funcţională împreună cu condiţiile de manevrare ale acestuia;
- Desenul de control este desenul care conţine datele tehnice corespunzătoare
tehnologiei de control a execuţiei unei piese sau ansamblu în cadrul
diferitelor operaţii de execuţie;
- Desenul de releveu este desenul tehnic executat la scară după “măsurarea”
dimensiunilor elementelor unei piese, ansamblu, construcţie sau sistem
tehnic existent cu ajutorul instrumentelor de măsură în scopul realizării unor
elemente de schimb;
După valoarea ca document:
- Desenul original este desenul de execuţie la scară care poartă în original
semnăturile legale de identificare şi data întocmirii lui. Constituie actul legal
de constituire a unui obiect sau produs; se păstrează in arhivă putând fi
reprodus prin multiplicare;
- Desenul duplicat este documentul care din punct de vedere legal ţine locul
unui original, este identic cu documentul care a servit la executarea sa şi
pentru autentificare poartă un indicator de duplicat, având toate rubricile
completate în original. El este păstrat în arhivă şi serveşte la multiplicare;
- Copia este documentul identic cu un original sau cu un duplicat executată
în scopul folosirii curente în locul acestora (pentru executarea produsului
respectiv, evidenţa documentaţiei, consultare, etc.)
1.4 IMPORTANŢA STANDARDIZĂRII
UILIZAREA CATALOGULUI STANDARDELOR
ROMÂNE
Standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite, pentru
pro-blemele reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi
repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat,
[SR10000–1/1994].
Începuturile acestei activităţi datează din perioada premergătoare celui de-
al doilea război mondial, primele standarde cu caracter naţional fiind
adoptate în 1937-1938 în cadrul AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din
România).
În anul 1948 ia fiinţă Comisiunea de Standardizare, primul organism
naţional de standardizare. După o serie de reorganizări ale organismului
naţional de standardizare, în 1970 ia fiinţă Institutul Român de
Standardizare (IRS) care se transformă în 1998 în Asociaţia de Standardizare
9
Română (ASRO), asociaţie voluntară, de drept privat, de interes public
şi fără scop patrimonial.
Prin activitatea de standardizare se urmăreşte printre altele:
- omogenizarea regulilor de desenare, de proiectare şi execuţie a
produselor fabricate în România;
- creşterea gradului de interschimbabilitate a pieselor şi
subansamblurilor ce compun diferite produse (maşini, utilaje,
aparate, instalaţii, etc.);
- sporirea generalizată a eficienţei activităţii economice;
- omogenizarea bazei tehnico materiale;
- reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale şi
energie prin stabilirea unor game de tipuri, sortimente, clase de
calitate pentru producerea de piese şi subansambluri;
- dezvoltarea pieselor comerciale prin armonizarea regulilor şi
practicilor şi reducerea restricţiilor tehnice;
- asigurarea integrării produselor fabricate în România pe piaţa
internaţională;
- punerea în concordanţă a conţinutului standardelor naţionale cu
standardele internaţionale ISO.
Asociaţia de Standardizare din România are următoarele atribuţii:
- elaborarea şi aprobarea standardelor române;
- adoptarea standardelor europene şi internaţionale ca standarde
române;
- stabilirea principiilor şi metodologiei naţionale în conformitate cu
prevederile legale şi cu regulile standardizării europene şi
internaţionale;
- asigurarea reprezentării părţilor interesate în activitatea de
standardizare naţională;
- elaborarea şi implementarea programului de standardizare
naţională;
- acordarea dreptului de utilizare a mărcilor de conformitate cu
standardele române SR şi SR S;
- reprezentarea România şi participarea în organismele
neguvernamentale internaţionale, regionale şi europene de
standardizare;
- colaborarea în domeniul standardizării naţionale cu organismele
similare din alte ţări;
- colectarea, prelucrarea, stocarea şi diseminarea de informaţii şi
documente în domeniul standardizării naţionale;
- asigurarea funcţionării punctului de informare pentru standarde
pentru standarde şi reglementări tehnice;
- prestarea de servicii de consultanţă, expertiză, instruire, transfer de
cunoştinţe, asistenţă tehnică în domeniul standardizării;
- promovarea aplicării standardelor naţionale în economie şi a dezvoltării
standardizării în România.
Standardul este un document, stabilit prin consens şi aprobat de un
organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune şi repetate,
reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi rezultatele lor, în
scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. [ SR 10000 –
1/1994].
La ce este bun un standard?
Standardul propune soluţii la problemele tehnice şi comerciale în ceea ce
priveşte produsele, echipamentele şi serviciile.
Standardul stabileşte un compromis între dezvoltarea tehnologică la un
moment dat şi contractele economice.
Consensul este un acord general caracterizat prin absenţa unei opoziţii
susţinute faţă de un aspect esenţial al unui subiect, din partea unei părţi
importante a celor interesaţi şi printr-un proces care implică luarea în
considerare a punctelor de vedere ale tuturor părţilor interesate şi
apropierea eventualelor poziţii divergente.
OBSERVAŢIE: Consensul nu implică neapărat unanimitatea.
[ SR 10000 – 1/1994].
Cum se utilizează un standard ?
- standardele nu sunt obligatorii (au caracter de aplicare voluntar);
- în unele cazuri (cum sunt de exemplu domeniile care se referă la
securitate) standardele pot fi făcute obligatorii de către instituţiile
statului;
- standardul este un document de referinţă utilizat în schimburile
economice şi stă la baza celor mai multe contracte comerciale;
- standardul este utilizat ca referinţă incontestabilă care ajută la
clarificarea relaţiilor contractuale între parteneri
- standardul este un document care poate fi utilizat în jurisprudenţă.
Catalogul Standardelor Române
Este o publicaţie cu apariţie anuală ce conţine informaţii referitoare la
standardele române în vigoare.
Actualizarea lunară a Catalogului se realizează prin informaţiile publicate
în Buletinul Standardizării.
10
 Catalogul este structurat în patru capitole:
- lista standardelor române în vigoare, grupate în ordinea
clasificării internaţionale a standardelor (ICS – Clasificarea
Internaţională a Standardelor), care reprezintă partea principală
a catalogului;
- lista standardelor române în vigoare, în ordine numerică;
- lista standardelor române anulate în anul anterior apariţiei
catalogului;
- lista standardelor române în vigoare, grupate în ordinea
clasificării alfanumerice.
1.4. 1 Clasificarea Internaţională a Standardelor (ICS)
Este o clasificare pe subiecte, elaborată de Organizaţia
Internaţională de Standardizare ( ISO), care oferă utilizatorilor de
standarde un sistem unificat de căutare în toate colecţiile de standarde:
naţionale, regionale (europene), şi internaţionale.
Structura ICS
Clasificarea ICS cuprinde trei niveluri de clasificare ierarhice
1.4.1.1 Clasificarea alfanumerică a standardelor
Structura ICS
Clasificarea ICS cuprinde trei niveluri de clasificare ierarhice:
• Nivelul 1, care cuprinde 40 de domenii ale activit[\ii de standardizare
(sisteme mecanice, chimice, metalurgie, electrotehnică etc) , este
simbolizat printr-un grup de două cifre:
Exemplu: 43 Vehicule rutiere;
• Nivelul2, în care domeniile sunt divizate în 389 grupe. Notarea unei
grupe se face prin simbolul domeniului urmat de un punct şi un grup de
trei cifre:
Exemplu: 43.040 Sisteme pentru vehicule rutiere;
• Nivelul 3, în care o parte a grupelor sunt împărţite în subgrupe.
Notarea unei subgrupe se face prin simbolul grupei urmat de un punct
şi un grup de două cifre.
Exemplu: 43.040.10 Echipament electric şi electronic
Clasificarea standardelor pe baza ICS
Clasificarea multiplă a standardelor
ICS permite clasificarea standardelor în mai multe grupe sau subgrupe.
De exemplu standardul :
SR ISO 8002:1994 Vibraţii mecanice. Vehicule terestre. Metodă
de prezentare a rezultatelor măsurărilor
Se regăseşte la următoarele subdiviziuni ICS:
43.020 Vehicule rutiere în general
17.160 Vibraţii, şocuri şi măsurări ale vibraţiilor
Subgrupe ″generice″
Dacă un standard se referă la ansamblul subiectului unei grupe divizate în
subgrupe, ea este clasificată într-o subgrupă″generică″ căruia îi este atribuit
sufixul ″01″
De exemplu standardul:
SR ISO 4831-92 Microbiologie .Directive generale pentru
stabilirea numărului de bacterii coliforme. Tehnica numărului cel mai
probabil
este clasificat la subgrupa 07.100.01 microbiologia în general întrucât se
referă la ansamblul grupei 07.100 Microbiologia
Subgrupa ″diverse″
Cele mai multe grupe împărţite în subgrupe conţin o subgrupă al cărui
simbol se termină cu ″99″. Subgrupa include standardele ale căror subiecte
corespund grupei dar nu corespund nici unei subgrupe ale grupei respective.
De exemplu standardul:
SR8771:1995 Dispozitive de lucru. Picior cu cep filetat. Dimensiuni
aparţine grupei 21.060 Elemente de asamblare, dar nu corespunde nici unei
subgrupe, Ca urmare standardul va fi clasificat la subgrupa 21.060.99 Alte
elemente de asamblare
Clasificarea alfa-numerică a fost utilizată încă de la începutul
standardizării naţionale în România. Ea figurează pe toate standardele şi se
menţine în paralel cu clasificarea ICS.
Structura clasificării alfanumerice
Structura clasificării alfanumerice cuprinde sectoare, grupe şi subgrupe.
Sectoarele sunt notate cu o literă -A,B,C . . . -grupele sunt notate cu o cifră
de la 0 la 9 , iar subgrupele sunt notate cu o a doua cifră de la 0 la 9.
EXEMPLU:
11
Sector : B METALURGIE • SR CEI (STAS CEI) standarde române identice cu standarde
Grupă: B1 Metalurgie feroasă internaţionale CEI , cu acelaşi număr ;
• SR EN (STAS EN) , standarde române identice cu standarde europene
Subgrupă: B14 ţevi de oţel (CEN/CENELEC), cu acelaşi număr ;
• SR ENV standarde române identice cu standarde europene
(CEN/CENELEC), cu acelaşi număr ;
Precizări privind lista standardelor române în vigoare, în ordinea
• SR CR standarde române identice cu rapoarte tehnice CEN, cu acelaşi
clasificării ICS
număr ;
În cadrul fiecărei grupe sau subgrupe a clasificării ICS , standardele • SR ETS standarde române identice cu standarde europene de
sunt prezentate 2n ordine numerică şi grupate , după caz , în: telecomunicaţii ETSI, cu acelaşi număr ;
I Standarde internaţionale adoptate ca standarde române • SR I-ETS standarde române identice cu prestandarde europene de
telecomunicaţii ETSI , cu acelaşi număr;
E Standarde europene adoptate ca standarde române • SR HD standarde române identice cu documente de armonizare europene ,
R Standarde române cu acelaşi număr.

b Anul ediţiei
Informaţii referitoare la standarde române • anul este identificat prin ultimele două cifre pentru standardele roâmne
Informatiile referitoare la standardele române apar în catalog conform aprobate înainte de 28 august 1992 ;
exemplelor de mai jos. • anul este înscris integral pentru standardele române aprobate după 28
august 1992.
Ia Ib Ic
c Metoda de adoptare
• FA pentru standarde care adoptă standarde europene sau internaţionale prin
Ig CT 267 108p Ie file de confirmare ;
Metode pentru încercare şi specificaţie (MTS). Utilizarea • AB pentru standarde care adoptă standarde europene sau internaţionale prin
SDL în standardele europene de telecomunicaţii. Reguli pentru note de confirmare publicate în Buletinul standardizării ;
testabilitatea şi facilitatea aprobării
• FAT pentru standarde care adoptă standarde europene sau internaţionale
Ia Ib Ie Id prin file de confirmare , şi pentru care s-a editat ulterior versiunea română.

NOTĂ: Textul standardelor adoptate prin note de confirmare sau prin file
Ig CT 54 18p 11/87;11/88 de confirmare nu este publicat în România nici în traducere nici într-o
Organizarea şi normarea muncii. Terminologie If
versiune oficială. Textele versiunilor oficiale ale acestor standarde pot fi
a - indicativele standardelor române consultate la Asociaţia de Standardizare din România , la serviciul Integrare
Europeană sau pot fi cumpărate prin Asociaţia de Standardizare din românia
(precizări în partea referitoare la publicaţii -servicii).
• STAS - sigla standardelor române aprobate înainte de 28 august
1992; d
Amendament şi erate
• SR -sigla standardelor române aprobate după 28 august 1992;
• 11/87; 11/88 - numărul şi anul revistei Standardizarea în care au fost
• SR ISO (STAS ISO), standarde române identice cu standarde
publicate amendamentele (modificările) aprobate înainte de ianuarie 1996;
internaţionale ISO , cu acelaşi număr;

12
• litera A şi o cifră care indică numărul de ordine al amendamentului
înscrise după anul ediţiei (pentru amendamentele aprobate după
ianuarie 1996).
Exemplu : STAS 108456-87/A1 : 1996
• litera C şi o cifră care indică numărul de ordine al eratei înscrise după
anul ediţiei (pentru eratele aprobate după ianuarie 1996) . Exemplu :
SR 3832-7:1997/C1 :1998.
Numărul de pagini
• Numărul de pagini al standardului tipărit. Notaţia * ) este inscrisă
pentru standardele la care nu s-a tipărit încă textul.
Titlul standardului
Comitetul tehnic
• Numărul comitetului tehnic naţional în patrimoniu căruia este
standardul;
NOTĂ: ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) şi CEI
(Comisia Electrotehnică Internaţională) au stabilit , prin convenţie ,
unificarea sistemului de numerotare a standardelor internaţionale
elaborate de aceste două organizaţii. Astfel , numerele de la 1 la 59999
sunt rezervate pentru numerotarea standardelor elaborate de ISO iar
numerele de la 60000 la 79999 sunt rezervate pentru numerotarea
standardelor elaborate de CEI inclusiv CISPR.
Ca urmare, CEI a renumerotat toate documentele existente în baza de
date prin mărirea numărului de identificare al fiecărui standard cu
60000 .
Aceeaşi notificare s-a făcut pentru standardele române care adoptă un
standard CEI, respectiv :
• pentru standardele având numere de la 10 la 99 , s-a înscris în faţa
numărului secvenţa 600;
• pentru standardele având numere de la 100 la 999 , s-a înscris în faţa
numărului secvenţa 60;
• pentru standardele având numere mai mari de 999 , s-a înscris în faţa
numărului secvenţa 6.
Exemplu: SR CEI 477:1993 a devenit SR CEI 60477:1993
Ca urmare , standardele SR CEI sunt identificabile utilizând noua
numerotare a documentelor. Exemplarele standardelor tipărite anterior
introducerii acestui nou sistem de numerotare au numărul original.
Pentru informaţii suplimentare privind indicativele standardelor române prin
care sunt adoptate standardele internaţionale a se vedea SR 10000 - 8, iar
pentru cele europene a se vedea SR 10000 - 9 şi SR 100000 - 10.
Căutarea unui standard pe baza clasificării internaţionale a
e standardelor –ICS
Este situaţia cea mai frecventă . Utilizatorul doreşte să cunoască dacă
într-un anumit domeniu există unul sau mai multe standarde române.
Se procedează astfel:
f Se caută în clasificarea internaţională a standardelor grupa sau
subgrupa care corespunde domeniului. Pentru fiecare grupă sau
g subgrupă se precizează pagina la care se află aceasta , respectiv
standardele căutate.
Căutarea unui standard pe baza indicativului
Se procedează astfel:
- în lista standardelor române în vigoare în ordine numerică (pag 823) se
caută indicativul standardului . În dreptul indicativului se găseşte
clasificarea internaţională a standardelor -ICS , precum şi pagina la care
se găseşte această clasificare respectiv standardul căutat;
- unele standarde sunt clasificate la două grupe sau subgrupe pentru
fiecare indicându-se pagina corespunzătoare.
Standarde române anulate
Catalogul standardelor române pe anul 2001 cuprinde lista standardelor
române anulate în anul 2000 , fie prin înlocuire , fie printr-o decizie de
anulare. Pentru standardele anulate prin înlocuire sunt precizate şi
standardele înlocuitoare.
STANDARDELE CORESPUNZĂTOARE
REGULILOR DE DESENARE ÎN DESENUL TEHNIC
01.100 Desene tehnice
01.100.01 Desene tehnice în general
E Standarde europene adaptate cu standarde române
SR EN 2574:1998 - Serie aerospaţială . Suduri. Informaţii pe desene
13
SR EN ISO 5455:1997- Desene tehnice . Scări
SR EN ISO 11442-1: 1997 - Documentaţie tehnică de produs.
Gestionarea informaţiilor tehnice asistată de
calculator. Partea 1: Cerinţe de securitate.
SR EN ISO 11442-2:1997- Documentaţie tehnică de produs.
Gestionarea informaţiilor tehnice asistată de
calculator. Partea 2: Documentaţie originală.
SR EN ISO 11442-3:1997 - Documentaţie tehnică de produs.
Gestionarea informaţiilor tehnice asistată de
calculator. Partea 3: Faze ale procesului de
proiectare a produselor.
SR EN ISO 11442-4: 1997 - Documentaţie tehnică de produs.
Gestionarea informaţiilor tehnice asistată de
calculator. Partea 4: Gestionare de documente şi
sisteme de regăsire a documentelor.
I Standarde internaţionale adoptate ca standarde române
SR ISO 129:1994 - Desene tehnice . Cotare. Principii generale,
definiţii, metode de executare şi indicaţii .
STAS ISO 406 - 91 - Desene tehnice . Tolerarea dimensiunilor liniare
şi unghiulare.
STAS ISO 3098/1 - 93 - Desene tehnice. Scriere. Caractere curente.
STAS ISO 3098/2 – 93 - Desene tehnice. Scriere. Caractere greceşti.
STAS ISO 3098/3 – 92 - Desene tehnice. Scriere. Semne diacritice şi
semne particulare în alfabetul latin.
STAS ISO 3098/4 - 93 - Desene tehnice. Scriere. Caractere chirilice.
SR ISO 5457:1994 - Desene tehnice. Formate şi prezentarea
elementelor grafice ale planşelor de desen.
SR ISO 7200:1994 - Desene tehnice. Indicator.
SR ISO 7573:1994 - Desene tehnice. Tabel de componenţă.
SR ISO 10209-1:1996 - Documentaţie tehnică de produs. Vocabular.
Partea 1: Termeni referitori la desenul tehnic:
generalităţi şi tipuri de desene.
SR ISO 10209-2:1996 - Documentaţie tehnică de produs. Vocabular.
Partea 2: Termeni referitori la metodele de
proiecţie.
R Standarde române
SR 74:1994 - Desene tehnice. Împăturire.
STAS 103-84 - Desene tehnice. Linii.
STAS 104-80 - Desene tehnice. Haşurarea în desenul industrial.
STAS 105-87 - Desene tehnice. Reguli de reprezentare şi notare a vederilor
şi secţiunilor în desenul industrial.
STAS 613-79 - Desene tehnice . Reprezentări axonometrice în desenul
industrial.
STAS 614-76 - Desene tehnice. Dispunerea proiecţiilor.
STAS 1146-84 - Desene tehnice. Reguli de execuţie grafică a diagramelor.
STAS 1256-76 - Desene tehnice. Scări uzuale în reprezentări grafice.
STAS 4659-87 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini. Borderoul
documentaţiei de bază.
STAS 4702-88 – Desene tehnice. Desene de execuţie pentru piese,
subansambluri şi scheme optice.
STAS 6134-84 - Desene tehnice. Desene de ansamblu în desenul industrial.
STAS 6224-82 - Desene tehnice. Produse finite din lemn. Clasificarea
desenelor şi reprezentări convenţionale.
STAS 7650-89 - Desene tehnice . Notarea tratamentului termic şi a
acoperirilor.
STAS 10936-82 - Desene tehnice. Indicarea marcării produselor.
STAS 12712-89 - Desene tehnice. Principiul fundamental de tolerare.
01.100.20 Desene tehnice utilizate în construcţia mecanică
E Standarde europene adoptate ca standarde române
SR EN ISO 2162-1:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Arcuri . Partea
1: Reprezentare simplificată.
SR EN ISO 2162-2:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Arcuri . Partea
2: Prezentarea datelor tehnice ale arcurilor
cilindrice de compresiune.
SR EN ISO 2162-3:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Arcuri . Partea
3: Vocabular.
SR EN 2851:1998 - Serie aerospaţială. Marcarea pieselor şi ansamblurilor,
altele decât motoare . Indicaţii pe desene.
SR EN ISO 6411:2001 - Desene tehnice . Reprezentarea simplificată a
găurilor de centrare.
SR EN ISO 6413:1997 - Desene tehnice . Reprezentarea canelurilor cu
flancuri în evolventă , paralele şi neparalele.
SR EN ISO 6414:1997- Desene tehnice pentru sticlărie.
14
I Standarde internaţionale adoptate ca standarde române
SR ISO 1302:1995 - Desene tehnice. Indicarea stării suprafeţei.
STAS ISO 1660 - 91 - Desene tehnice. Cotarea şi tolerarea profilelor.
SR ISO 2692:1996 - Desene tehnice. Tolerare geometrică. Principiul
maximumului de material.
SR ISO 2692:1996/A1:1996 - Desene tehnice. Tolerare geometrică.
Principiul maximumului de material.
Modificarea 1: Condiţia minimumului de
material.
SR ISO 3040:1994 - Desene tehnice . Cotare şi tolerare. Conuri.
SR ISO/TR 5460:1997 - Desene tehnice. Toleranţe geometrice.
Toleranţe de formă, de orientare, de poziţie şi de
bătaie. Principii şi metode de verificare.
Principii directoare.
SR ISO 6410-1:1995 - Desene tehnice. Filete şi piese filetate. Partea1:
Convenţii generale.
SR ISO 6410-2:1995 - Desene tehnice. Filete şi piese filetate. Partea 2:
Inserţii filetate.
SR ISO 6410-3:1995 - Desene tehnice. Filete şi piese filetate. Partea
3: Reprezentare simplificată.
SR ISO 7083:1996 - Desene tehnice. Simboluri pentru tolerare
geometrică. Proporţii şi dimensiuni.
SR ISO 8826-1:1994 - Desene tehnice. Rulmenţi . Partea 1:
Reprezentarea simplificată generală.
SR ISO 9222-1: 1994 - Desene tehnice. Manşete de etanşare pentru
aplicaţii dinamice. Partea 1: Reprezentare
simplificată generală.
SR ISO 9222-2:1994 - Desene tehnice. Manşete de etanşare pentru
aplicaţii dinamice. Partea 2: Reprezentarea
simplificată particulară
SR ISO 10110-1:1999 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea
desenelor pentru componente şi sisteme optice.
Partea 1: Generalităţi.
SR ISO 10110-3:2000 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea
desenelor pentru componente şi sisteme optice.
Partea 3: Defecte de material. Bule şi incluziuni.
SR ISO 10110-5+A1:2000 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea
desenelor pentru componente şi sisteme optice.
Partea 5: Toleranţe pentru forma suprafeţei.
SR ISO 10110-6:2000 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea desenelor
pentru componente şi sisteme optice. Partea 6:
Toleranţe pentru centraj.
SR ISO 10110-7:1999 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea desenelor
pentru componente şi sisteme optice. Partea 7:
Toleranţe pentru imperfecţiuni de suprafaţă
SR ISO 10110-10:1999 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea desenelor
pentru componente şi sisteme optice. Partea 10: Tabel
cu informaţii pentru reprezentarea unei lentile.
SR ISO 10110-11:1999 - Optică şi instrumente optice. Elaborarea desenelor
pentru componente şi sisteme optice. Partea 11:
Parametri netoleraţi.
SR ISO 10135:2001 - Desene tehnice. Reprezentarea simplificată a pieselor
turnate, matriţate şi ştanţate.
SR ISO 10578:1997 - Desene tehnice. Tolerare de orientare şi de poziţie.
Zonă de toleranţă proiectată.
SR ISO 10579:1996 - Desene tehnice. Cotare şi tolerare. Piese nerigide.
R Standarde române
STAS 734-82 - Desene tehnice. Reprezentarea roţilor dinţate, angrenajelor şi
transmisiilor prin lanţ
STAS 735/2-87 - Desene tehnice . Notarea procedeelor de verificare
nedistructivă a îmbinărilor sudate.
STAS 5013/1-82 - Desene tehnice. Roţi dinţate cilindrice. Indicarea
elementelor danturii.
STAS 5013/2-82 - Desene tehnice. Cremaliere. Indicarea elementelor
danturii.
STAS 5013/3-82 - Desene tehnice. Roţi dinţate conice. Indicarea
elementelor danturii
STAS 5013/4-82 - Desene tehnice. Melci şi roţi melcate cilindrice. Indicarea
elementelor danturii.
STAS 5013/5-91 - Desene tehnice. Roţi de lanţ pentru lanţuri de transmisie
cu bolţuri, bucşe sau role.
STAS 7385/1-85 - Desene tehnice. Toleranţe geometrice. Înscrierea
toleranţelor de formă, de orientare, de poziţie şi de
bătaie
SR 7385/2-85 - Desene tehnice. Toleranţe geometrice. Baze de referinţă şi
sisteme de baze de referinţă.
SR 7391/1-74 - Toleranţe de formă şi de poziţie. Toleranţe la rectilinitate, la
planitate şi la forma dată a profilului .
15
STAS 7391/2-74 - Toleranţe de formă şi de poziţie. Toleranţe la
circularitate şi la cilindricitate.
STAS 7391/3-74 - Toleranţe de formă şi de poziţie. Toleranţe la
paralelism, la perpendicularitate şi la înclinare.
STAS 7391/4-74 - Toleranţe de formă şi poziţie. Toleranţe la
coaxialitate, la concentricitate, la simetrie şi la
intersectare.
STAS 7391/5-74 - Toleranţe de formă şi de poziţie. Toleranţele bătăii
radiale şi ale bătăii frontale.
STAS 7391/6-75 - Toleranţe de formă şi de poziţie. Toleranţe de la
poziţia nominală a axelor găurilor de trecere
pentru organe de asamblare.
STAS 8953-85 - Desene tehnice. Reprezentarea rulmenţilor
STAS 10535-79 - Desene tehnice. Reprezentarea şi notarea îmbinărilor
obţinute prin lipire cu adezivi sau prin coasere.
STAS 11634-83 - Desene tehnice. Reprezentarea şi cotarea structurilor
metalice în desenul industrial.
01. 100.30 Desene pentru construcţii
I Standarde internaţionale adoptate ca standarde române
SR ISO 4066:1996 - Desene de clădiri şi construcţii civile. Extrase de
armături.
SR ISO 4067-6:1996 - Desene tehnice. Instalaţii. Partea 6: Simboluri
grafice pentru sisteme de alimentare cu apă şi
canalizare.
SR ISO 4068:1996 - Desene de clădiri şi construcţii civile. Linii de
referinţă.
SR ISO 4157-1:1996 - Desene de clădiri; Partea 1: Notarea clădirilor
şi a părţilor de clădiri.
SR ISO 4157-2:1996 - Desene tehnice. Desene de construcţii. Notarea
clădirilor şi a părţilor de clădiri. Partea 2:
Notarea încăperilor şi a altor spaţii.
SR ISO 4172:1996 - Desene tehnice. Desene de construcţii. Desene de
ansamblu pentru structuri prefabricate.
SR ISO 7437:1996 - Desene tehnice: Desene de construcţie. Reguli
generale pentru întocmirea desenelor de execuţie
pentru elementele structurilor prefabricate.
SR ISO 7518:1996 - Desene tehnice. Desene de construcţii.
Reprezentarea simplificată a demolărilor a
reconstrucţiilor.
SR ISO 7519:1996 - Desene tehnice. Desene de construcţii. Principii
generale de prezentare pentru desene de ansamblu şi
de montaj.
SR ISO 8560:1996 - Desene tehnice. Desene de construcţii. Reprezentarea
dimensiunilor, liniilor şi caroiajelor modulare.
SR ISO 9431:1996 - Desene de construcţii. Spaţii rezervate pentru desen,
text şi indicator pe planşele de desen.
R Standarde române
STAS 855-79 - Desene tehnice de construcţii, întocmirea desenelor pentru
construcţii din beton şi beton armat.
STAS 1434-83 - Desene tehnice de construcţii. Linii, cotare, reprezentări
convenţionale, indicator.
STAS 9773-88 - Desene tehnice de construcţii, întocmirea desenelor pentru
construcţii metalice. Reguli de reprezentare şi cotare.
STAS 9796/1-82 - Desene de construcţie şi arhitectură. Terminologie.
STAS 9796/2-82 - Desene de construcţie şi arhitectură. Metode de proiectare
ortogonală.
01.110 Documentaţie tehnică de produs
E Standarde europene adoptate ca standarde române
SR EN ISO 11442-1:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Gestionarea
informaţiilor tehnice asistată de calculator. Partea. 1:
Cerinţe de securitate.
SR EN ISO 11442-2:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Gestionarea
informaţiilor tehnice asistată de calculator. Partea 2:
Documentaţie originală.
SR EN ISO 11442-3:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Gestionarea
informaţiilor tehnice asistată de calculator. Partea 3:
Faze ale procesului de proiectare a produselor.
SR EN ISO 11442-4:1997 - Documentaţie tehnică de produs. Gestionarea
informaţiilor tehnice asistată de calculator. Partea 4:
Gestionare de documente şi sisteme de regăsire a
documentelor.
R Standarde române
STAS 6269-90 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini. Clasificare.
STAS 6857/1-85 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini. Condiţii
generale pentru desene de execuţie.
16
STAS 6857/2-85 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini.
Condiţii generale pentru documente scrise.
STAS 7075-90 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini. Reguli
de efectuare a modificărilor în documentaţia de
bază.
STAS 7299-78 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini.
Duplicatele şi copiile documentaţiei de bază.
STAS 10851-82 - Documentaţia tehnică în construcţia de maşini.
Cartea tehnică a produsului.
2. CONSTRUCŢII GEOMETRICE - RACORDARI
Racordarea este operaţia de legătură prin intermediul a unu sau
două arce de cerc între: două linii, o linie şi un cerc, două cercuri.
Racordarea este operaţia prin care două linii dintr-un plan sunt
unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre cele două linii
[20].
Racordările au la baza construcţiilor geometrice următoarea
proprietate pe care o are tangenta comună la două cercuri tangente:
tangenta este perpendiculară pe razele celor două cercuri în punctul
de contact, respectiv pe dreapta care uneşte centrele lor.
Regulile racordărilor:
• La racordarea unei drepte cu un arc de cerc, punctul de
racordare T se găseşte la intersecţia perpendicularei trasate
din centrul cercului pe dreapta respectivă conform Fig.2.1;
• La racordarea a două cercuri sau arce de cerc, punctul de
racordare T se găseşte pe dreapta care uneşte centrele celor
două cercuri conform Fig.2.2.
0 de cele două drepte în părţi egale şi se trasează bisectoarea după care se
T trasează o paralelă la una din cele două drepte la distanţa R. În locul de
90
01 T
02
Fig. 2.1 Fig. 2.2
2. 1 Elementele racordării
Elementele racordării conform Fig.2.3 sunt:
• Centrul de racordare ( O ) este centrul arcului de racordare;
• Punctul de racordare ( A ) este punctul de contact între elementele ce
se racordează;
• Arcul de racordare ( AB) este arcul de cerc cu care se execută
racordarea.
Centru de
A racordare
0
Arc de
racordare B
Punct de racordare Fig. 2.3
2.2 Racordarea a două drepte
2.2.1 Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată
2.2.1.1 Metoda paralelelor
Pentru racordarea a două drepte (∆1) şi (∆2) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.2.4 se procedează astfel: se trasează câte o paralelă
la dreptele (∆1) şi (∆2), la o distanţă R, la intersecţia lor determinându-se
centrul de racordare O din care se ridică câte o perpendiculară pe cele două
drepte pe care le intersectează în punctele A respectiv B rezultând punctele
de racordare. În continuare cu vârful compasului în O şi cu o rază R = OA =
OB se trasează arcul de racordare AB căutat.
Fig. 2.4 Fig. 2.5
2.2.1.2 Metoda bisectoarei
Pentru racordarea a două drepte (∆1) şi (∆2) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.2.5 se procedează astfel: se împarte unghiul format
intersecţie al paralelei cu bisectoarea rezultă punctul O numit şi centru de
racordare. În continuare se trasează din punctul O câte o perpendiculară pe
cele două drepte iniţiale în punctele A respectiv B numite şi puncte de
racordare, după care cu vârful compasului în O şi cu o rază R=OA=OB se
trasează arcul de racordare AB.
17