Suport Curs Competente Digitale

Proiect cofinanțat din FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ
prin Programul Interreg V-A România-Ungaria

Titlul proiectului: „Educarea adulților în domeniul vieții sănătoase și a mediului de viață sustenabil”
Contract de finanțare nr. 42314/25.03.2019
Cod eMS: ROHU-380
Suport curs
”COMPETENȚE DIGITALE DE UTILIZARE A

TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI CA
INSTRUMENT DE ÎNVĂȚARE ȘI CUNOAȘTERE”
Formator: RONELA CRIHAN
Asociaţia pentru Promovarea Valorilor Naturale şi Culturale ale Banatului şi Crişanei „EXCELSIOR”
Arad, str. Suceava, nr. 18, 310465 Arad
tel. 0257 210 192, fax: 0257 210 192, mobil: 0745608905
www.ongexcelsior.ro, ong@ongexcelsior.ro
MODUL 1
Structura și funcționarea
unui PC
Calculatorul
• Calculatorul este o masina care modeleaza si
prelucreaza informatia.
• Informatia este un mesaj obiectiv care elimina
nedeterminarea in legatura cu realizarea unui
anumit eveniment.
• Pentru calculator informatia este atat materie
prima cat si produs finit.
Informatia
• Informatia elementara este o unitate indivizibila a cantitatii de informatie.
• Informatia elementara poate fi 0 sau 1 ( BIT)
• Pentru memorarea informatiilor calculatorul foloseste limbajul binar
(folosind cifrele 0 si 1)- sistem de numeratie in baza 2.
• Orice informatie poate fi reprezentata cu ajutorul sistemului binar(folosind
cifrele 0 si 1).Bitii se grupeaza cate 8 si formeaza un octet (byte) care
reprezinta unitatea de masura a cantitatii de informatie memorata in
calculator.
• fiecare bit poate lua valorile 0 sau 1

• In general se folosesc multiplii byte-ului pentru a masura cantitatea de
informatie.
Multiplii byte-ului
• 1Byte=1B=8b=8biti
• 1KiloBytes=KB=1024B=210B ,nu se foloseste
1000 pt. ca nu este multiplu de 8(1024=8
x128)
• 1MegaBytes=MB=1024KB=210KB
• 1GigaBytes=GB=1024MB=210MB
Componentele hardware ale unui PC
Componenta hardware
1. Componenta
Componenta
hardware
hardware
2. Funcțiile
este formată din
componentei echipamente
hardware fizice în care
3. Unitatea centrală circuitele
4. Memoria externă electronice
5. Periferice de asigură
intrare prelucrarea
6. Periferice de ieșire automată a
7. Evaluare informației, și din
echipamentele
care asigură
comunicarea
între om și
Citește ce este o
calculator
componentă hardware.
1 2 3
Curs operator calculator – prof Ronela Crihan

Componenta hardware
1. Componenta
Clasificarea componentelor hardware
hardware
2. Funcțiile
componentei
hardware
3. Unitatea centrală
4. Memoria externă
5. Periferice de
intrare
6. Periferice de ieșire
7. Evaluare
1 2 3
Curs operator calculator – prof Ronela Crihan

Reprezentarea schematică a unui
calculator
Functiile componentei
1. Componenta
hardware
2. Funcțiile
componentei Funcția Asigură
hardware
3. Unitatea centrală 1 De memorare Memorarea datelor și programelor
4. Memoria externă
5. Periferice de
2 De prelurare Efectuarea operațiilor aritmetice și logice
intrare
6. Periferice de ieșire -Extragerea instrucțiunilor din memoria
7. Evaluare internă
- analiza instrucțiunilor
3 De comandă și control - comanda pentru executarea fiecărei
operații
- extragerea datelor de intrare/ieșire din
memoria internă
Introducerea datelor și programelor în

4 De intrare – ieșire
memoria internă și livrarea rezultatelor
Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

Unitatea centrală
1. Componenta PROCESORUL
Unitatea Centrală de Prelucrare(CPU
hardware = Central Processing Unit) sau
2. Funcțiile procesorul este creierul calculatorului.
componentei Ea coordonează și controlează întreaga
activitate a calculatorului.
hardware Construcția unității centrale de
3. Unitatea centrală prelucrare s-a bazat pe un singur circuit
4. Memoria externă integrat numit microprocesor.(cip) El se
montează pe placa de bază prin niște
5. Periferice de piciorușe conductoare numite pini.
intrare Setul de instrucțiuni pe care
6. Periferice de ieșire microprocesorul le poate înțelege și le
poate executa formează limbajul mașină
7. Evaluare (machine language) și el este determinat
de circuitele electronice implementate în
microprocesor.
Microprocesorul poate executa
următoarele operații:
- cele patru operații aritmetice
- operațiile logice (AND, OR, NOTși
XOR)
CLICK PENTRU LINK 1 2 3 4 5 6

Unitatea centrală
1. Componenta Memoria calculatorului desemnează modul fizic de stocare internă

hardware a datelor pe cipuri electronice.
Există mai multe tipuri de memorii :
2. Funcțiile
componentei
ROM RAM PROM
hardware
4. Memoria externă EPROM EEPROM DRAM
5. Periferice de
intrare
DDR -
6. Periferice de ieșire SDRAM RDRAM
SDRAM
7. Evaluare
Se numeşte rată de transfer de date viteza cu care se transmit datele de la o componenta la alta.
Unitatea de masura este Bps (Bit Per Second), cu multiplii kBps, MBps, GBps.
Pentru a studia
memoriile, dați clic pe
oricare dintre acestea.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
Tipuri de memorii :
1. Componenta –ROM (Read Only Memory), memorie care permite doar citirea, nu şi scrierea datelor. Toate
hardware calculatoarele conţin memorie ROM, în care sunt scrise instructiunile de pornire a
calculatorului. Este memorie permanentă, nu se şterge la închiderea calculatorului. Este
2. Funcțiile inscripţionată de firma producătoare a calculatorului.
–RAM (Random Access Memory), memoria cu acces aleator. Acest tip de memorie permite
componentei atât citirea cât şi scrierea de date. La oprirea calculatorului, datele din memoria RAM care nu
hardware au fost salvate pe disc se pierd. Accesul la datele stocate se face aleator, nu succesiv, oricare
celulă de memorie poate fi apelată independent. Există şi memoria de tip SAM (Serial Access
3. Unitatea centrală Memory), cu acces serial sau secvenţial, ca o bandă magnetică.
4. Memoria externă –PROM (Programmable ROM), memorie în care se poate stoca un program. Ca şi memoria
ROM, şi PROM este ne-volatilă (datele înscrise în ea nu se pot şterge).
5. Periferice de –EPROM (Erasable PROM), este un tip special de PROM care se poate şterge prin
expunerea la ultraviolete.
intrare –EEPROM (Electrically EPROM), este un tip special de PROM care se poate şterge prin
6. Periferice de ieșire expunerea la sarcină electrică.
–DRAM (Dynamic RAM), construită din perechi de tranzistori şi condensatori, fiecare astfel
7. Evaluare de pereche formînd o celulă de memorie care reprezintă un bit. Condensatorul stochează
informaţia în una din cele două stări posibile, 0 sau 1, iar tranzistorul permite citirea sau
schimbarea stării condensatorului..
–SDRAM (Synchronous DRAM), memorie capabilă de a se sincroniza cu frecvenţa de tact a
procesorului.
–RDRAM (Rambus DRAM), cu magistrala de date de mare viteză numita canal Rambus,
variantă mai scumpă, utilizată în prezent la acceleratoarele grafice.
–DDR-SDRAM (Double Data Rate-SDRAM), care primeste şi transmite date atât pe
alternanţa pozitivă a ciclului procesorului cât şi pe cea negativă, ceea ce conduce la dublarea
ratei de transfer a datelor faţă de SDRAM.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
1. Componenta Placa de bază (Printed Circuit Board, PCB) este placa

hardware principală a unui calculator, pe care se află circuite, conectori
pentru plăci adiţionale, procesorul, BIOS-ul (Basic Input/Output
2. Funcțiile System), memoria, interfaţa cu dispozitivele de stocare de date,
componentei porturile (paralel, serial), slot-urile pentru plăcile de extensie,
hardware controlerele pentru periferice (monitor, tastatură, unitatea de
3. Unitatea centrală disc). Toate aceste cipuri de pe placa de bază poartă numele
colectiv de cipset.
4. Memoria externă
5. Periferice de Se pot defini trei categorii de
intrare plăci de bază, în funcţie de
6. Periferice de ieșire complexitate:
- plăcile integrate
7. Evaluare -cea de nivel mediu,
- plăcile destinate aplicaţiilor
profesionale.
! Alegerea plăcii video se face

de către utilizator.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
1. Componenta
hardware Placa video
2. Funcțiile este cea care asigură capacitatea
componentei de afişare a datelor pe ecranul
calculatorului. Standardele cele
hardware mai comune sunt IBM şi
3. Unitatea centrală VESA.
Placa video oferă două
4. Memoria externă moduri de lucru:
5. Periferice de • modul text, în care se pot
reprezenta numai caractere
intrare ASCII,
• modul grafic, în care se
6. Periferice de ieșire reprezintă imagini.
7. Evaluare Plăcile video moderne au
memorie proprie, astfel încât
memoria RAM a calculatorului
nu va mai fi folosită pentru
vizualizarea grafică. Pentru
prelucrarea profesională a
imaginilor grafice exista plăci Caracteristici
video care au coprocesor
încorporat. Acestea poartă
numele de acceleratoare grafice.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
1. Componenta
hardware Placa video - Caracteristici
2. Funcțiile
componentei - calitatea afişării, dată de
hardware rezoluţie şi rata de
3. Unitatea centrală reîmprospatare (refresh) a
imaginii.
4. Memoria externă - rata de reîmprospatare este
5. Periferice de importantă pentru sănătatea
intrare ochilor utilizatorului. Se
consideră că minimul
6. Periferice de ieșire acceptabil este de 70Hz,
7. Evaluare optimul fiind la o valoare mai
mare sau egală cu 85Hz.
- calitatea generării imaginii
(viteza de prelucrare a
informaţiei grafice bi sau
tridimensionale şi calitatea
detaliilor).
1 2 3 4 5 6
Tehnologia informației și comunicațiilor – clasa a IX-a
Unitatea centrală
1. Componenta Placa de sunet

alături de boxe (difuzoare) şi
hardware microfon, face parte din sistemul de
2. Funcțiile sunet al calculatorului.
Placa de sunet este componenta
componentei răspunzătoare de toate sunetele pe
hardware care le scoate calculatorul
3. Unitatea centrală (avertizări, muzică, recunoaştere
vocală). Ea poate îndeplini şi roluri
4. Memoria externă precum: amplificator audio (de
5. Periferice de putere mică) sau corector de sunet
prin elemente de filtrare. Pe placa
intrare de sunet se află conectori pentru una
6. Periferice de ieșire sau mai multe intrări şi ieşiri audio
şi diferite prize de conectare cu alte
7. Evaluare echipamente.
Scopul în care se utilizeaza
calculatorul determină şi alegerea
plăcii de sunet. În aplicaţiile de
birou, unde nu sunt cerinţe
multimedia deosebite, se preferă o
placă de sunet integrată pe placa de
bază.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
1. Componenta Placa de reţea

hardware
realizează conexiunea dintre un
2. Funcțiile calculator şi o reţea locală la care
componentei acesta este conectat. Placa de reţea
reprezintă legătura fizică dintre cablul
hardware de reţea şi magistrala internă a
3. Unitatea centrală sistemului.
4. Memoria externă Exista trei variante de plăci disponibile
5. Periferice de pe piaţă: 8-bit, 16-bit şi 32-bit.
intrare Cu cât este mai mare numărul de biţi pe
6. Periferice de ieșire care se face transferul de date, cu atât
viteza de transmisie suportată de placa
7. Evaluare de reţea este mai mare.
Majoritatea plăcilor din acest moment
suportă transfer de 10/100MBps, viteza
de transmisie fiind determinată automat
în funcţie de capabilităţile plăcii de Modem-ul
reţea de la celălalt capăt al conexiunii.
1 2 3 4 5 6
Unitatea centrală
1. Componenta Modemul
hardware
2. Funcțiile
Termenul „modem” este o prescurtare a
componentei expresiei „MOdulator-DEModulator”,
hardware care desemnează operaţiile efectuate de
acest dispozitiv. Scopul unui modem
3. Unitatea centrală este de a transmite informaţii în format
4. Memoria externă digital prin intermediul liniilor
telefonice. Modemul, la transmiterea
5. Periferice de datelelor in exterior (linia telefonica),
intrare modulează informaţiile într-un format
compatibil cu linia telefonică, în timp
6. Periferice de ieșire ce la primirea datelor din exterior
7. Evaluare demodulează semnalul pentru a obţine
forma iniţială a datelor. Modemurile
fără cablu convertesc informaţiile
digitale în semnale radio şi invers.
Viteza de transmisie suportată de
modemuri începe de la 300Bps
(echivalentă cu transmiterea a 30 de
caractere pe secundă, ceea ce depăşeşte
viteza de tastare) până la 56kBps.
1 2 3 4 5 6
Memoria externă
1. Componenta Hard disk-ul

hardware
2. Funcțiile
componentei este un echipament fomat din
discuri magnetice pe care se
hardware stochează informaţie.
4. Memoria externă Un hard disk este format din
mai multe discuri rotunde,
5. Periferice de fiecare prevăzut cu două capete
intrare de citire/scriere, câte unul pe
6. Periferice de ieșire fiecare faţă. Toate aceste capete
sunt conectate la un singur braţ
7. Evaluare de acţionare, astfel încât să nu
se poată mişca independent.
Fiecare disc are acelaşi număr
de piste, şi acelaşi număr de
sectoare pe pistă. Pistele sunt
egal depărtate de centru de pe Caracterisitci
toate discurile formează
cilindrii.
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta
Caracteristicile hard disk-urilor
hardware
2. Funcțiile
•dimensiunile. Majoritatea hard disk-
componentei urilor se montează în calculator într-un
hardware locaş de 10x15x3 cm.
3. Unitatea centrală •capacitatea de stocare. Capacitatea poate

fi de la câţiva MB la 135GB în prezent.
4. Memoria externă
5. Periferice de •interfaţa de transfer,
intrare •viteza de rotaţie. Se găsesc discuri care

lucrează la turaţii de 4500, respectiv 7200
6. Periferice de ieșire de rotaţii pe minut.
7. Evaluare •viteza de transfer a datelor
(o valoare orientativă: 6,5MBps)
timpul de access (orientativ: 12,5
milisecunde), memoria tampon (cache),
cu rolul de a eficientiza transferul de date,
cu valori care pot merge pâna la 512kB.
Eficienţa comunicării între hard disk şi
placa de bază este un factor important în
funcţionarea calculatorului. Interfaţa de
transfer utilizată este E-IDE. Rata maximă
de transfer este de 133MBps.
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta
hardware Compact Discul (CD)
2. Funcțiile
este un disc din material plastic cu mai
componentei multe straturi, folosit ca mediu de stocare
hardware externă a informaţiei.
3. Unitatea centrală În prezent există două tipuri de CD-uri,
4. Memoria externă după utilizare: ca suport de inregistrări
muzicale (CD) şi de aplicaţii pentru
5. Periferice de calculator (CD-ROM).
intrare
Capacitatea totală a unui CD este de
6. Periferice de ieșire 644,5MB, rotunjită pentru simplificare la
7. Evaluare 650MB. Prin creşterea densităţii
sectoarelor de pe disc s-au obţinut discuri
de 700MB, CD-urile pentru calculator
sunt de două tipuri :
CD-
CD-R
RW
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta
hardware
2. Funcțiile CD-R, inscriptibile („read-only”)
componentei
hardware
pe ele o dată înregistrată, informaţia nu
3. Unitatea centrală va mai putea fi ştearsă.
4. Memoria externă Scrierea unui disc CD-R aduce
modificări permanente suprafeţei
5. Periferice de suport.
intrare
Datele sunt inscripţionate folosind o
6. Periferice de ieșire rază laser mai puternică decât cea
7. Evaluare utilizată pentru a citi un disc.
Raza laser încălzeşte puternic
stratul suport, lăsînd o urmă întunecată.
La citire, urma întunecată reflectă mai
puţină lumina.
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta CD-RW (CD-ReWritable)

hardware sunt acele CD-uri care pot fi rescrise.
2. Funcțiile Discurile CD-RW stochează
componentei informaţia folosind o tehnologie cu totul
diferită. Mediul re-inscriptibil este
hardware acoperit cu o substanţă care încălzită la o
3. Unitatea centrală temperatură mai mică decât cea de
inscripţionare, revine la structura iniţială.
4. Memoria externă Prin folosirea unei raze laser de scriere
5. Periferice de cu două nivele de putere, suprafaţa
stratului suport poate fi modificată în
intrare mod repetat.
6. Periferice de ieșire Pentru scrierea CD-urilor sunt
necesare unităţi speciale.
7. Evaluare
Viteza de citire/scriere se exprimă în
multipli ai vitezei de citire a CD-urilor
audio care este de aproximativ 150kBps.
Această rată de transfer a datelor este
identificată prin „x”.
Unităţile de citire a discurilor CD-ROM
sunt clasificate după viteza maximă de
transfer a datelor astfel: „12x”, „40x”,etc.
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta Discheta (floppy disc-ul)

hardware
2. Funcțiile este cel mai portabil şi ieftin mediu de
componentei stocare de date, cu capacitatea limitată la
1,44MB. Accesul la date de pe unitatea
hardware
floppy a calculatorului este mai lent decât
3. Unitatea centrală în cazul hard disk-ului.
4. Memoria externă Este realizată pentru a citi şi scrie
5. Periferice de informaţii de pe sau pe dischete.
intrare Dischetele pot fi protejate la scriere, iar
acest lucru este realizat prin intermediul
unei ferestre culisante. Deplasînd fereastra
7. Evaluare astfel încât decuparea să fie vizibilă
protejează discheta la scriere, obturând
decuparea , pot fi scrise date pe dischetă.
Pe o dischetă protejată nu se pot scrie
date.
Unitatea de dischetă se montează in
interiorul calculatorului.
1 2 3 4
Memoria externă
1. Componenta DVD-ul (Digital Versatile Disc,

hardware Digital Video Disc)
2. Funcțiile este un tip nou de CD cu capacitatea
componentei de 4,7GB pe o faţă Exista medii care
permit utilizarea ambelor feţe,
hardware capacitatea de stocare a DVD-ului
3. Unitatea centrală ajungînd astfel la 9GB. Vitezele de
transfer variază între 600kBps şi
4. Memoria externă 1,3MBps.
5. Periferice de
Unităţile DVD-ROM citesc orice tip
intrare de CD şi DVD. Există unităţi
6. Periferice de ieșire inscriptibile şi reinscriptibile DVD (-
R, -RW, RAM, +RW). Pentru
7. Evaluare rescrierea DVD-urilor se foloseşte
aceeaşi tehnologie ca şi în cazul CD-
urilor, Există şi unităţi combo,
capabile să citească atât CD-uri cât şi
DVD-uri şi să scrie/rescrie CD-uri.
Majoritatea unităţilor de CD şi DVD
se montează în carcasa calculatorului
într-un locaş de 5,25 inch. Interfeţele
de transfer utilizate sunt IDE, SCSI.
1 2 3 4
Periferice de intrare
1. Componenta Tastatura
hardware
2. Funcțiile Tastatura este echipamentul
principal de introducere a
componentei datelor în calculator.
hardware Se prezintă ca o colecţie de taste
pentru litere, cifre şi semne
3. Unitatea centrală speciale precum şi o serie de
4. Memoria externă taste funcţionale, speciale,
direcţionale, grupate ergonomic.
5. Periferice de In funcţie de numărul de taste,
intrare există în prezent mai multe tipuri
de tastaturi:
6. Periferice de ieșire •varianta originală pentru
7. Evaluare calculatoare personale, cu 84 de
taste,
•tastatura AT, de asemenea cu 84 de
taste,
•tastatura extinsă, cu 101 taste.
Acestea diferă între ele în modul de
amplasare a tastelor „Control”,
„Return” şi „Shift”.
Dispunerea standard a caracterelor
pe tastatură poarta numele de
„QWERTY”.
1 2 3
1. Componenta
hardware Mouse-ul
2. Funcțiile Mouse-ul a fost inventat în 1963, de către Douglas
componentei Engelbart, cercetător la Stanford Research Center de
pe lângă Stanford University, California, SUA.
hardware Producţia a început-o firma Xerox, în 1970. Mouse-
ul este un moment de cotitură în ergonomia utilizarii
3. Unitatea centrală calculatorului, pentru că eliberează utilizatorul de
4. Memoria externă restricţiile impuse de tastatură, mai ales în lucrul cu
interfeţe grafice. Este echipamentul care comandă
5. Periferice de mişcarea cursorului pe ecran. În functie de tipul
aplicaţiilor care s-au rulat, au apărut diverse tipuri de
intrare mouse: cu două sau trei butoane (configurabile în
diferite aplicaţii), cu rotiţă de defilare (pentru
6. Periferice de ieșire documente foarte lungi), cu rotiţă sau buton lateral
7. Evaluare (pentru a fi manevrat cu degetul mare) etc.
Mecanismul de
determinare a mişcării a evoluat şi el, de la mouse-ul
cu bilă la mouse-ul optic cu tehnologie de urmărire
IntelliEye (fără contact, poate fi utilizat pe aproape
orice suprafaţă). Conectarea la desktop se poate face Altele
cu ajutorul unui cablu pe portul serial, pe portul PS2
sau pe portul USB. Exista şi mouse-ul „cordless”
(fara fir), care se bazează pe o comunicare cu
calculatorul prin unde radio sau infraroşii.
1 2 3
1. Componenta
Joystick
hardware
2. Funcțiile
componentei
hardware
4. Memoria externă
5. Periferice de Trackball
intrare
7. Evaluare
Touchpad
1 2 3
1. Componenta Scanner-ul
hardware Scanner-ul este un dispozitiv care „citeşte”
de pe hârtie informaţii tipărite (texte,
2. Funcțiile imagini) şi le converteşte într-o formă pe
componentei care calulatorul o recunoaşte. Scanner-ul
hardware „digitizează” imaginea, adică o transformă
într-un caroiaj de puncte în care informaţia
3. Unitatea centrală este prezentată pe 1 bit (monocromă), pe 24
4. Memoria externă de biţi (în 224=16,7 milioane de nuanţe de
5. Periferice de gri, respectiv culori). Aceasta matrice se
numeşte „bit map” (hartă de biţi). Se
intrare stochează într-un fişier de tip „.bmp”
6. Periferice de ieșire („bitmap”) care poate fi recunoscut şi
7. Evaluare prelucrat de software-ul de prelucrare
grafică.
Scanner-ele nu fac deosebirea între
imaginea grafică şi text, aşadar textul care a
fost „scanat” nu se va putea edita direct.
Acest lucru este posibil prin utilizarea unui Caracteristici
sistem de recunoaştere a caracterelor ASCII.
Majoritatea scanner-elor se achiziţionează
împreună cu acest sistem.
1 2 3
1. Componenta
hardware Caracteristicile scanner-elor:
2. Funcțiile
•rezoluţia (densitatea punctelor din
componentei matrice), se măsoară în „dots per inch”
hardware (puncte pe inch), prescurtat „dpi”. Cu cât
3. Unitatea centrală aceasta este mai mare, cu atât harta este mai
densă şi imaginea mai fidelă. Valorile
4. Memoria externă uzuale sunt între 72 şi 600 dpi.
5. Periferice de
intrare •adâncimea de culoare (numărul de biţi
necesari pentru reprezentarea unui pixel).
6. Periferice de ieșire Cu cât acest număr este mai mare, cu atît
7. Evaluare reprezentarea obţinută este mai aproape de
realitate.
•forma şi dimensiunile (scanner-ele pot fi
manuale sau de birou sau proiectoare pentru
imagini mari. Cele mai uzuale sunt scanner-
ele de birou pentru formate A4
1 2 3
Periferice de ieșire
1. Componenta
hardware
2. Funcțiile
Monitorul
componentei
hardware Dintre toate echipamentele
3. Unitatea centrală periferice de ieşire, monitorul
4. Memoria externă este de departe cel mai utilizat.
5. Periferice de
intrare Majoritatea monitoarelor
6. Periferice de ieșire calculatorelor de birou
7. Evaluare folosesc ecrane cu cristale
lichide (Liquid Crystal
Display - LCD).
Caracteristici 1 2

1. Componenta
Monitorul- caracteristici
hardware Suprafaţa vizibilă, determinată de proporţia laturilor şi
2. Funcțiile dimensiunea diagonalei. Marea majoritate a
componentei monitoarelor prezintă o proporţie a laturilor de 4/3, ceea
hardware ce înseamnă că raportul dintre dimensiunea lăţimii şi
cea a înălţimii ecranului este de 4 la 3. Cele mai
3. Unitatea centrală întâlnite dimensiuni ale diagonalei sunt de 15, 17, 19 şi
4. Memoria externă 21 inch. Diagonalele ecranelor de la sistemele portabile
5. Periferice de sunt mai mici şi variază între 12 şi 15 inch. De notat că
o diagonală de 15 inch pentru un ecran LCD
intrare echivalează cu o diagonală de 17 inch pe un ecran CRT.
6. Periferice de ieșire Dimensiunea suprafeţei vizibile afectează în mod direct
7. Evaluare rezoluţia folosită.
Rezoluţia maxima. Rezoluţia se referă la numărul de
pixeli (puncte individuale de culoare) afişaţi pe
suprafaţa ecranului. Exprimarea rezoluţiei folosite se
realizează prin identificarea numărului de pixeli de pe
axa orizontală şi cea verticală, cum ar fi 640x480.
Suprafaţa vizibilă a ecranului, rata de reîmprospătare a
imaginii şi distanţa dintre doi pixeli alăturaţi determină
rezoluţia maximă suportată de monitor.
1 2
Monitorul- caracteristici
1. Componenta LCD inseamna liquid crystal display, sau pe
hardware romaneste, ecran cu cristale lichide.
Este in fapt un panou format dintr-un numat de celule
2. Funcțiile (pixeli) color sau monocrom, umplute cu cristale lichide,
componentei luminat din spate de o sursa (leduri, neoane, becuri
etc.).
hardware Fiecare pixel este format dintr-un strat de molecule
3. Unitatea centrală facut sandvici de alte doua straturi care tin loc de
electrozi si sunt dublati de doua sau mai multe filtre
4. Memoria externă polarizante.
5. Periferice de Prin aplicarea unui curent electric prin electrozi,
stratul de cristale lichide lasa sa treaca o anumita
intrare cantitate de lumina. La ecranele color, fiecare pixel
6. Periferice de ieșire este impartit in cate trei celule in care lichidul este
colorat in rosu, verde si albastru (RGB). Fiecare pixel
7. Evaluare poate fi controlat. Asa se pot obtine o multime de culori
care formeaza imaginea de pe ecran
Caracteristici importante LCD
Rezolutie: Numarul de pixeli pe orizontala ecranului
inmultit cu cel vertical desemneaza rezolutia unui ecran
LCD.
Contrast: Diferenta de luminozitate dintre cel mai
luminos pixel de pe ecran si cel mai intunecat
Timp de raspuns: Durata necesara unui pixel de a 1 2
trece de la negru la alb si inapoi la negr.
1. Componenta Monitorul- caracteristici

hardware Adancimea de culoare. Combinaţia dintre modurile de lucru
2. Funcțiile suportate de placa video şi monitor determină numărul de
culori care pot fi afişate. De exemplu, un ecran care poate
componentei opera în modul SuperVGA (SVGA) poate afişa până la
hardware 16777216 de culori, deoarece poate lucra cu o descriere pe
câte 24 de biţi pentru fiecare pixel. Numărul biţilor utilizaţi
3. Unitatea centrală pentru descrierea unui pixel mai este cunoscut şi sub numele
4. Memoria externă de adâncime de culoare. La o adâncime de culoare de 24 de
biţi, 8 biţi sunt alocaţi fiecărei culori primare - roşu, verde şi
5. Periferice de albastru. Această adâncime de culoare poate produce peste
intrare cele 10 milioane de nuanţe pe care ochiul uman este capabil
să le discearnă. Afişarea în 16 biţi de culoare poate produce
6. Periferice de ieșire doar 65536 de culori. Afişarea pe 8 biţi produce 256 de culori
7. Evaluare sau nuanţe de gri, iar afişarea pe 1 bit este monocromă
Tehnologia utilizată. Introdusă în 1987, tehnologia VGA
(Video Graphics Array) este cea mai folosită. În 1990 a fost
prezentată tehnologia XGA (eXtended Graphics Array) care
suportă o rezoluţie de 800x600 pixeli în 16,8 milioane de
culori sau 1024x768 pixeli în 65536 de culori. Majoritatea
monitoarelor folosesc tehnologia UXGA (Ultra XGA).
Aceasta oferă suport pentru 16,8 milioane de culori cu
rezoluţii de până la 1600x1200 pixeli, depinzând de
dimensiunea memoriei plăcii grafice.
1 2

1. Componenta
hardware Imprimanta
2. Funcțiile
Imprimanta este echipamentul care permite
componentei tipărirea pe hârtie a documentelor.
hardware
Clasificare:
4. Memoria externă •imprimantele cu jet de cerneală, tiparesc prin
proiectarea unui jet de cerneală neagră sau
5. Periferice de colorată pe hârtie. Produc text şi imagine de
foarte bună calitate.
intrare
6. Periferice de ieșire •imprimantele laser, funcţionează după acelaşi
principiu cu aparatele de copiat (de tip xerox).
7. Evaluare Produc text şi imagine de foarte bună calitate.
Caracteristici 1 2

1. Componenta
hardware Imprimanta - caracteristici
2. Funcțiile •viteza de lucru, se măsoară in caractere pe
componentei secundă (cps), respectiv pagini pe minut
hardware (ppm). Imprimantele cu cap toroidal sunt
cele mai lente, la vieze de aproximativ
3. Unitatea centrală 30cps. Imprimantele linie sunt cele mai
4. Memoria externă rapide, cu viteză de până la 3000 de lini pe
minut. Imprimantele matriciale rapide merg
5. Periferice de până la 500cps, iar cele laser tiparesc in
intrare intervalul 4-20ppm.
6. Periferice de ieșire •font-ul (design-ul setului de caractere),
7. Evaluare imaginile grafice. Imprimantele laser şi cele
cu jet de cerneală sunt capabile să tipărească
o varietate infinită de forme.
•rezoluţia (densitatea punctelor cu care se
reprezintă un detaliu). Ca şi în cazul
scanner-ului, valoarea mai mare înseamnă
calitatea imaginii mai bună
1 2

1. Componenta Câteva întrebări de final...

hardware 1. Memoria utilizată de un program activ este:
2. Funcțiile a)ROM
b)cache
componentei c)RAM
hardware d)CPU
2. Dispozitiv periferic de intrare este:
3. Unitatea centrală a)Modem
4. Memoria externă b)Plotter
c)Microfon
5. Periferice de 3. Memoria ROM este o memorie în care:
a)Se pot scrie doar informații
intrare b)Se pot citi doar informații
6. Periferice de ieșire c)Se pot scrie și citi informații în același timp
d)Nu se poate scrie și nici citi informații
7. Evaluare 4. Memoriile interne sunt:
a) ROM
b) RAM
c) CD
d) DVD
5. Care dintre următoarele este un dispozitiv hardware?
a. sistemul de operare
b. scanner
c. kilobyte
d. internet

1. Componenta Câteva întrebări de final...

hardware 1. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă dispozitive de iesire?
2. Funcțiile a) imprimanta,
b) mouse,
componentei c) boxe,
hardware
2. Care dintre următoarele este un dispozitiv hardware?
3. Unitatea centrală a. sistemul de operare
4. Memoria externă b. Scanner
c. kilobyte
5. Periferice de d. Internet
intrare 3. RAM este abrevierea de la
6. Periferice de ieșire a. Random ACCESS Memory
b. Read Only Memory
7. Evaluare
4. PC este abrevierea de la :
a. Personal Computer
b. Presiunea aerului
4. 1 KB este egal cu :
a) 1024 bytes
b) 1 MB
c) 1 KB
5. 1 GB=
a) 1024 MB; b) 1024 TB; c) 1024 KB

MODUL 2
ELEMENTE DE INTERFATA ALE UNUI SISTEM DE
OPERARE
ELEMENTE DE INTERFATA ALE UNUI SISTEM DE OPERARE
Sistemul de operare Windows 7

•Cel mai utilizat sistem de operare la ora actuala
•Locul II Windows XP
•Locul III Windows Vista
•Windows 7 si XP sunt cele mai utilizate in procent de peste 80% la nivel mondial
Interfata grafica cu utilizatorul

•desktop – spatiul de lucru
•apare dupa incarcarea sistemului de operare
•este format din:
•background – fundal
•suprafata pe care se gasesc restul elementelor grafice
•icons – pictograme
•mici imagini asociate aplicatiilor instalate, fisierelor sau resurselor hardware
•prin dublu click cu butonul stanga al mouse-ului se lanseaza in executie aplicatia
corespunzatoare
•taskbar – bara de sarcini este formata din:
•butonul de start
•Bara quick launch – lansare rapida a aplicatiilor
•Notification area – zona de notificare
Butonul de start
•Permite deschiderea meniului Start divizat in doua coloane
•In partea de sus avem denumirea contului utilizatorului curent si o pictograma asociata acestuia
•Coloana din partea stanga contine lista celor mai utilizate aplicatii
•Optiunea All Programs contine lista completa a aplicatiilor instalate
•Coloana din partea dreapta contine scurtaturi spre obiecte predefinite ca My Documents, My
Computer, Control Panel
•In partea de jos avem un buton cu diverse optiuni cum ar fi
•Log Off – iesire din contul utilizatorului curent
•Shut down – oprire calculator
•Restart – repornire calculator
Spatiul de lucru
Alte elemente de interfata grafica

•Bara de lansare rapida
•Contine scurtaturi spre aplicatiile utilizate cel mai frecvent
•Trebuie configurata de utilizator
•Zona de notificare
•Contine mesaje de atentionare emise de sistemul de operare
•Contine pictogramele aplicatiilor care lucreaza in fundal
•Antivirusi
•Dispozitive de stocare mobile
•Volumul de la placa de sunet
•Ora si data
Ferestre
•Apar la deschiderea oricarui program
•De aici vine si numele sistemului de operare
•De exemplu pentru a rula aplicatia Microsoft Word se procedeaza astfel:
•Se apasa butonul de start
•Se selecteaza optiunea All Programs
•Se selecteza pictograma Microsoft Word
•Dupa care apare fereastra aplicatiei
•Pe bara de sarcini vom avea un buton cu numele aplicatiei
•Se pot deschide mai multe ferestre simultan
•Trecerea de la o fereastra la alta se face folosind combinatia de tasta Alt+Tab urmata de
apasarea repetata atastei Tab pana la selectarea aplicatiei dorite
Structura unei ferestre

•Bara de titlu
•Afiseaza denumirea aplicatiei sau a dosarului sau fisierului deschis
•Contine 3 butoane
•Minimizare
•Maximizare/restaurare
•inchidere
•Ribbon
•Fosta bara de meniuri din aplicatiile mai vechi
•Contine optiunile aplicatiei grupate
•Bara de derulare
•Orizontala sau vertical
•Permite deplasare in cadrul unei ferestre pentru a observa informatii in afara zonei
vizibile
•Margini
•Permit redimensionarea ferestrei
•Pozitionare cursor pe una din margini
•Apare o sageata dubla
•Se mentine butonul din stanga mouse-ului apasat si se redimensioneaza fereastra
•Casetele de dialog
•Ferestre de dimensiuni reduse
•configurarea de parametri
•Alegerea de optiuni
Utilizarea mouse-ului
•Folosit la interactiunea cu sistemul de operare prin selectarea elementelor interfetei
•Are doua butoane
•Butonul stang
•Click simplu
•lansare in executie aplicatie ce are pictograma pe bara
•Apasare buton
•Selectie meniu
•Dublu click
•Lansare in executie aplicatie ce are pictograma pe desktop
•Tehnica drag and drop

•Trage si plaseaza
•Permite mutarea obiectelor (cataloage, fisiere, pictograme)
•Selectie obiect cu butonul stang
•Mentinere buton si mutare obiect in locatia dorita
•Eliberare buton
•Selectia multipla
•Mentinere tasta Ctrl apasata
•Click cu butonul stang pe multiple obiecte
•Eliberare tasta Ctrl
•Accesarea meniului contextual
•Click simplu cu butonul drept
•Meniul depinde de obiectul peste care este pozitionat mouse-ul
Exemplu – meniu contextual pe desktop
Exemplu – meniu contextual pe fisier

Lansarea in executie a unui program
•Dublu click cu butonul stang pe pictograma programului dorit de pe Desktop
•Se apasa butonul Start, apoi All Programs
•Se cauta pictograma programului dorit
•Peste care se executa click simplu cu butonul din stanga
•Utilizarea optiunii Run din meniul de start
•Apare caseta de text Open
•in care se scrie numele programului
•Se utilizeaza optiunea Browse pentru localizare
•Se apasa butonul OK
Exemplu lansare in executie Windows Explorer

Optiunea de cautare Search
•Cantitatea de date stocată este din ce în ce mai mare
•Căutarea se face după denumirea sau o parte din denumirea fişierului
•Se foloseşte opţiunea Search din meniul Start:
Căutarea de fişiere in Windows 7
Utilizare scurtături
•O scurtătură (comandă rapidă, shorcut) – este o pictogramă care are în colţul din stânga-jos o
săgeată:
•Pentru a crea o scurtătură asociată unui program pe desktop trebuie găsită locaţia acestuia şi
folosită una din următoarele metode:
•cu opţiunea Create Shortcat („Crează scurtătură”)
•Drag and drop („trage şi plaseză”) – după eliberarea butonului mouseului se alege
opţiunea Create Shortcut Here
•Folosind opţiunea New („Nou”) – prin clic dreapta pe spaţiul de lucru se aleg opţiunile
(New - > Shortcut)
Exemplu creare scurtătură

Redenumire şi ştergere scurtătură
•Redenumire
•Se poziţionează cursorul desupra scurtăturii
•Clic dreapta
•Se alege Rename („Redenumire”)
•Se scrie noul nume
•Ştergere
•Metoda I: la fel ca şi la redenumire cu deosebirea că se alege opţiunea Delete („Şterge”)
•Metoda II: se selectează scurtătura cu clic stânga şi se apasă Delete pe tastatură
•Metoda III: se poziţionează cursorul deasupra scurtăturii, se ţine apăsat butonul stâng şi
se deplasează deasupra pictogramei Recycle Bin („containerul de reciclare”)
Task Manager
•Aplicaţia Task Manager (Managerul de activităţi) permite monitorizarea: aplicaţiilor, proceselor
care rulează, a performanţelor calculatorului, a stării reţelei şi a utilizatorilor activi
•Aplicaţia se lansează prin:
•combinaţia de taste CTRL+ALT+DEL şi selectare Start Task Manager sau
•combinaţia CTRL+SHIFT+ESC sau
•Clic dreapta pe bara de Start şi selectare Task Manager
Task Manager
•Afişează informaţii despre procesele care rulează în sistem:
•Applications
•Processes
•Services
•Performance
•Networking
•Users
Tab-ul Applications
•Se poate închide o aplicaţie atunci când aceasta nu mai răspunde, în coloana Stare este afişat
mesajul „Not Responding”
•Pentru închiderea aplicaţiei se foloseşte butonul End Task
•Aplicaţiile se pot comuta între ele cu butonul Switch To
•Pentru a porni/reporni un program se foloseşte butonul New Task
•Se va deschide o casetă de dialog „Create New Task” în care se va scrie numele
programului dorit
Tab-ul Applications şi pornirea unui program
Tab-ul Processes
•Permite vizualizarea proceselor şi a informaţiilor despre acestea:
•Numele utilizatorului
•Încărcarea procesorului
•Cantitatea de memorie folosită
•Cu opţiunea View -> Select Columns se pot selecta şi alte câmpuri
•Câteva procese cunoscute ale sistemului
•Explorer
•Winlog
•Csrss
•Svchost
Procese cunoscute ale sistemului

•Explorer – asigură interfaţa grafică a sistemului de operare (desktop, bara de sarcini); nu este un
proces critic; se găseşte în C:\Windows
•Winlog – este o componentă a subsistemului de autentificare în Windows; se găseşte în
C:\Windows\System32
•Csrss (Client/Server Run-time Subsystem) – este responsabil pentru gestionarea majorităţii
funcţiilor grafice, ferestre consolă şi fire de execuţie; locaţia este în folderul:
C:\Windows\System32
•Svchost (Generic Host Process for Win32 Services) – se ocupă cu gestiunea serviciilor din
Windows (Automatic Updates, Windows Firewall, Plug and Play, Windows Themes); locaţia
este în C:\Windows\System32
Tab-ul Performance
•Furnizează informaţii despre încărcarea de către calculator a resurselor sistemului
•Conţine două grafice în partea superioară ce afişează încărcarea curentă a procesorului şi
istoricul ultimelor minute
•Două grafice în partea inferioară ce prezintă volumul curent de memorie utilizată şi istoricul
ultimelor minute
Tab-ul Performance
Tab-ul Networking
•Oferă informaţii despre utilizarea reţelei/reţelelor ca şi procent din rata de transfer maximă
•Ratele de transfer sunt utile:
•La navigarea pe Internet
•La descărcarea unui fişier de pe Internet
Tab-ul Users
•Este util pentru vizualizarea utilizatorului/utilizatorilor conectaţi la calculator
•De obicei este conectat un singur utilizator
•Sunt conectaţi mai mulţi când se foloseşte opţiunea de acces de la distanţă
Control Panel
•Aplicaţia Control Panel (Panoul de control) permite accesul la setările sistemului de operare
Windows prin care se configurează aspectul şi funcţionarea acestuia
•Lansarea aplicaţiei se face prin clic stânga pe butonul Start şi selectarea din meniu a opţiunii
Control Panel
Control Panel – Category
System and Security

•Această secţiune se ocupă cu funcţionarea de ansamblu şi stabilitate/securitate a Windows 7
•Aici se pot verifica setările de sistem, se poate administra setările Windows Update, opţiunile de
consum precum şi accesul la alte instrumente administrative
•Această secţiune conţine:
•Acţion Center (Centrul de acţiune)
•Windows Firewall („paravanul de protecţie Windows”)
•System (setări de sistem)
•Windows Update
•Power Options (Opţiuni de alimentare)
•Backup and Restore (Salvare şi restaurare)
•BitLocker Drive Encription (unitate criptare)
•Administrative Tools (Instrumente de administrare
Network and Internet

•Această opţiune se utilizează când se doreşte modificarea modului în care computerul
interacţionează într-o reţea
•Se gestionează setările reţelei, configurarea şi utilizarea reţelei de domiciliu (Homegroup)
pentru a interacţiona cu alte calculatoare
•Această secţiune conţine:
•Network and Sharing Center (Centru de reţea şi partajare)
•Homegroup (grup de domiciliu)
•Internet Options (opţiuni de internet)
Hardware and Sound

•Această opţiune permite modificarea setărilor pentru toate componentele hardware conectate la
computer.
•Acestea includ imprimante, scanere, mouse, tastatură, boxe, camere digitale, dispozitive audio,
controlere de jocuri şi modemuri
•Secţiunea conţine:
•Devices and Printers (Dispozitive şi imprimante)
•AutoPlay
•Sound
•Power Options
•Display
Programs
•În această secţiune se pot instala sau dezinstala programe terţe sistemului de operare
•Se pot seta ce programe să fie asociate cu un anumit tip de fişiere
•Se pot gestiona Gadget-uri
•Programs and Features (Programe şi caracteristici)
•Default Programs (Programe implicite)
•Desktop Gadgets
User Accounts and Family Safety

•Gestionarea utilizatorilor de pe calculator
•Aceste opţiuni sunt utile în cazul în care calculatorul folosit acasă sau la serviciu este partajat cu
mai multe persoane
•Pentru administrarea datele personale se poate folosi Windows CardSpace şi Credential
Manager
•Secţiunea cuprinde:
•User Accounts (Conturi utilizator)
•Parental Controls
•Windows CardSpace
•Credential Manager
Appearance and Personalization
•Aici se poate ajusta aspectul calculatorului
•gestiona cum arată meniul Start
•ajusta numărul de elemente vizuale
•personaliza cum să se afişeze conţinutul unui dosar
•vizualiza fonturile instalate pe calculator
•Personalization (Personalizare)
•Display (Afişare)
•Desktop Gadgets
•Taskbar and Start Meniu (Bara de activităţi şi meniul Start)
•Ease of Access Center
•Folder Options (Opţiuni pentru dosare)
•Fonts (Fonturi)
Clock, Language, Region

•Această opţiune este folosită pentru a modifica data şi ora, se poate modifica limba instalată pe
calculator sau se pot modifica alte opţiuni regionale, cum ar fi moneda şi formatele de numere.
•În această secţiune se găsesc:
•Date and Time (Data şi Ora)
•Region and Language (Regiunea şi Limba)
Ease of Access
•Windows 7 include o serie de opţiuni diferite pentru utilizatorii diferiţi.
•Îmbunătăţirea contrastului
•Opţiuni text-to-speech (text - > vorbire)
•Opţiuni de acces deplin la Windows
•În această secţiune găsim:
•Ease of Access Center
Noţiuni de bază de navigare

•Când se deschide Panoul de control, toate categoriile principale de opţiuni sunt scrise cu verde,
iar opţiunile din categorii cele mai frecvent utilizate sunt scrise cu albastru.
•Exemplu:
•Când se face clic pe o categorie , va apărea un panou de navigare în partea stângă a ferestrei.
Acest panou arată unde vă aflaţi în raport cu alte categorii.
•Pentru întoarcerea la meniul principal facem clic pe link-ul din stânga sus („Control Panel
Home”)
Vizualizarea unei categorii Meniul principal
Noţiuni de bază de navigare

•Unele opţiuni Control Panel pot să aibă în partea stângă o mică pictogramă. Aceste opţiuni pot
fi modificate doar de către administratorii de calculator şi pot să fie protejate prin parolă.
•Pentru o listă completă a tuturor comenzilor din Control Panel se face clic pe caseta combo
„View by” şi se selectează „Large sau Small icons”:
Control Panel – Large Icons
Personalizarea calculatorului
•Plăcile grafice şi chipset-urile grafice au capacitatea de a afişa milioane de culori şi efecte
vizuale
•Windows 7 profită de această capacitate tehnologică şi permite crearea unor interfeţe luminoase
şi pline de culoare
•Pentru personalizare se accesează: Start -> Control Panel -> Appearance and Personalization ->
Personalization
•Se mai poate accesa acestă opţiune prin clic dreapta pe desktop şi clic pe Personalize
Personalize
Desktop Background
•În partea de sus a opţiunii Desktop Background (Fundal), se poate folosi caseta combo pentru a
alege sursa pentru fundal. De asemenea se poate selecta butonul Browse pentru a selecta alt
dosar care conţine imagini.
Desktop Background
•Se pot selecta una sau mai multe imagini din listă pentru a fi folosite ca şi fundal
•Pentru a selecta mai multe imagini se bifează căsuţa combo din stânga sus de la fiecare imagine
dorită.
Desktop Background
•Tot aici se poate ajusta dimensiunea imaginii afişate
•Această opţiune forţează imaginea la diferite rezoluţii ale ecranului
•De asemenea se poate seta intervalul de timp la care să se schimbe fundalul din imaginile alese
Window color
•Aici se poate selecta o culoare
•Se poate activa sau dezactiva bordura ferestrei
•Intensitatea culorii
•Se poate stabili o culoare proprie prin opţiunea „Show color mixer”
Sounds
•Se pot alege dintr-o serie de sisteme de sunet
•Se foloseşte caseta combo „Sound Scheme”
•Sistemele de sunet redau diferite sunete la anumite acţiuni (pornire Windows, golire coş de
gunoi, apariţia unei ferestre de avertizare, etc.)
Screen saver
•Windows-ul vine cu câteva screen savere (protecţie ecran) care sunt automat activate după o
anumită perioadă de nefolosire a calculatorului
•Se poate selecta screen saver-ul dorit, se poate modifica, se poate aplica parolă, etc.
Modificarea rezoluţiei ecranului

•Monitoarele sunt de trei tipuri:
•Cu tub catodic (CRT, care arată ca un televizor)
•Cu cristale lichide (LCD, ecran plat)
•Cu diodă emițătoare de lumină (LED)

•În funcţie de dimensiunea monitorului se poate regla cantitatea de informaţii care pot să încapă
pe ecran prin modificarea numărului de pixeli (puncte individuale de culoare care alcătuiesc
ecranul)
•Schimbarea cantităţii de pixeli se numeşte schimbarea rezoluţiei
•Rezoluţia este măsurată în pixeli orizontal x vertical
•Rezoluţia implicită în Windows 7 este 1024x768 pixeli, perfectă pentru un monitor de 17”
•Monitoarele de 19” sau 21” pot suporta rezoluţii mai mari
•Pentru rezoluţii mai mari este nevoie şi de o placă grafică mai puternică
•Pentru modificarea rezoluţiei se parcurg următorii paşi:
•Control Panel
•Appearence and Personalization
•Ajust screen resolution (în tab-ul Display)

•Aici se poate alege rezoluţia şi orientarea imaginii pe monitor:

•Pentru a schimba rezoluţia se dă clic pe caseta combo Resolution şi se selectează o dimensiune:
Lucrul cu monitoare multiple
•Windows 7 este capabil să folosească diferite în acelaşi timp.
•Spaţiul de lucru va fi împărţit pe mai multe monitoare cu imagini de fundal diferite sau cu
aceiaşi imagine
•Pentru a folosi mai mult de un monitor trebuie instalat un adaptor pentru monitoare multiple
•La laptopu-uri este un port secund VGA la care se poate conecta un monitor extern:
•Plăcile grafice mai moderne şi mai noi au mai multe tipuri de porturi:
•VGA (Video Graphics Array) – aproape fiecare monitor are port-ul VGA. Acest port este de
obicei albastru, dar poate să fie şi negru
•S-Video (Separate Video) – acest format este rar folosit nesuportând rezoluţii mari
•DVI (Digital Video Interface) – este un format care înlocuieşte VGA. Este capabil să transfere
audio şi video prin acelaşi cablu (acestea sunt de obicei albe dar pot fi şi negre)
•HDMI (High Definition Multimedia Interface) – este o normă venită cu tehnologia modernă
(high definition)
•La fel ca şi DVI, HDMI poate purta informaţie atât vizuală cât şi audio prin acelaşi cablu
•Exista adaptoare de conversie între:
•HDMI -> DVI
•DVI -> HDMI
•Dacă există mai mult de un monitor conectat la calculator, fereastra de Screen Resoluţion va
arăta astfel:
•Dacă monitoarele nu sunt în ordinea dorită, acestea se pot muta fizic sau se poate da clic pe
numărul monitorului şi se poate trage numărul în locaţia dorită
•Odată ce monitoarele sunt la locaţia corectă, se pot schimba individual opţiunile acestora prin
selectarea monitorului dorit în partea de sus a ferestrei.
Opţiunile monitoarelor
•Display – selectează diferite monitoare conectate la calculator
•Resolution – schimbă rezoluţia monitorului selectat
•Orentation – alege între Landscape (mai lat) și Portrait (mai înalt). Anumite LCD-uri pot roti
imaginea la 90 de grade pentru o mai bună vizualizare a anumitor informaţii (ziare, broșuri)
•Multiple displays – se pot alege din următoarele opţiuni:
• Duplicate these displays – fiecare monitor arată același lucru
• Extend these displays – desktop-ul se întinde pe două monitoare

• Show desktop only on X – se va afișa tot doar pe monitorul X, iar restul de monitoare vor fi
dezactivate
Schimbarea schemei de sunete
•Windows-ul folosește fișiere .wav(wave) ca și formate de fișiere pentru sunetul sistemului
•Windows 7 include cateve scheme de sunet
•O colecţie de teme de sunete care se vor auzi când se va face anumită acţiune cu sistemul
•Pentru a auzi schemele de sunet disponibile din Control Panel vom da clic pe Hardware and
Sound după care clic pe “Change system sounds” care se găsește în tab-ul Sound
Schimbarea schemei de sunete

•Caseta de dialog pentru modificarea schemei de sunet este următoarea:
•Selectarea unei teme de sunet din caseta combo:
•Prin selectarea unei noi teme se vor înlocui toate sunetele Windows-ului cu sunetele temei
selectate
•De asemenea se poate selecta o acţiune din lista Program Event și se poate selecta Test pentru a
auzi sunetul
•Dacă se dorește schimbarea unui sunet cu altul, se folosește caseta combo Sounds pentru a
selecta un sunet diferit:
Schimbarea datei și a orei

•Pentru schimbarea datei și a orei în Control Panel se parcurg următorii pași:
•În Control Panel se dă clic pe “Clock, language, and Region” după care clic pe “Set the time
and date” în tab-ul Date and Time
•Clic pe butonul “Change date and time”:
•Se folosesc butoanele < și > pentru a schimba lună cu lună, după care se face clic pe zi pentru a
schimba data.
•Clic pe oră, minute sau secunde pentru a scrie timpul corect
•După modificări se apasă OK
•De asemenea se poate da clic pe ceasul din Taskbar (bara de Start) după care clic pe “Change
date and time settings”:
Setarea Volumului și a proprietăţilor sunetului

•Windows-ul permite schimbarea setărilor de volum pentru orice echipament conectat la
calculator.
•Cel mai simplu mod de a ajusta volumul este de a da clic pe icoana de volum din taskbar după
care clic și drag and drop în sus și în jos pe slide-ul volumului:
Setarea Volumului și a proprietăţilor sunetului

•Dacă se dă clic pe link-ul Mixer se va putea controla ieșirea audio pentru oricare din
dispozitivele și programele conectate:
•Pentru a modifica alte proprietăţi ale sunetului, din Control Panel se dă clic pe Hardware and
Sound după care clic pe “Manage audio devices”.
Pentru a modifica un dispozitiv audio se selectează dispozitivul și se dă clic pe Properties
Schimbarea comportamentului mouse-ului

• În Control Panel clic pe “Hardware and Sound” după care clic pe Mouse în tab-ul de Devices
and Printers
• Se va deschide o casetă cu proprietăţile mouse-ului:
Caseta de proprietăţi a mouse-ului
•Tab-ul Buttons:
•Sub textul “Button Configuration” se poate schimba operaţia butoanelor stânga și dreapta pentru
acomodarea cu persoanele stângace și dreptace
•Pentru ajustarea vitezei de dublu-clic se dă clic și se trage slide-ul după care pentru a testa se dă
dublu clic pe icoana folderului
•ClickLock permite selectarea și tragerea unui obiect fără a fi nevoie să se ţină apăsat butonul
stâng al mouse-ului tot timpul
Caseta de proprietăţi a mouse-ului

•Tab-ul Pointers
•Schimbă tipul de pointer al mouse-ului care poate fi folosit
•Se pot de asemenea descărca alte scheme de pointeri pentru o personalizare a calculatorului:
•Tab-ul Pointer Options
•Controlează comportamentul mouse-ului
•Controlează sensibilitatea pointerului la mișcarea mouse-ului
•Tab-ul Wheel
•Fiecare mouse vine echipat cu cel puţin o rotiţă scroll
•Cu ajutorul ei se poate vizualiza mai uşor informaţia de pe ecran
•Proprietăţile de scroll se pot ajusta din următoarea fereastră:
•Tab-ul Hardware
•Afişează informaţii tehnice despre mouse-ul conectat la calculator:
Setarea limbii sistemului

•Limba implicită a sistemului de operare Windows este American English
•Pentru a schimba limba de afişare a informaţiilor sistemului se parcurg următorii paşi:
•Clic pe „Cloc, Language, and Region”, după care clic pe „Change display language” în tab-ul
„Region and Language”
•Aici se dă clic pe „Install/uninstall languages”:
•Când se instalează sau dezinstalează o limbă se va lansa o fereastră unde se dă clic pe opţiunea
„Install display languages”:
Setarea limbii tastaturii

•Pentru modificarea limbii de scriere se dă clic pe „Region and Language” din Control Panel
după care se selectează opţiunea „Change keyboards or other input methods”
•După care se dă clic pe butonul „Change keyboards”, iar în fereastra care apare se pot
adăuga/şterge limbi disponibile pentru tastatură
MODUL 3
Folosirea aplicatiei Microsoft WORD 2007

1) Prezentarea aplicaţiei;
Word este un procesor de texte complex care oferă instrumentele necesare pentru a produce
documente de diferite tipuri de la scrisori, referate, cărţi, reviste şi pagini Web
Aplicaţia permite realizarea documentelor ce pot include: text, tabele, imagini, diagrame, etc.
2) Modalităţi de deschidere si închidere a aplicaţiei;
Lansarea în execuţie se realizează astfel:
Pornire + Toate programele + Microsoft Office + Microsoft Office Word 2007
(Start + All Programs + Microsoft Office + Microsoft Office Word 2007) (1) (2)
Fereastra aplicaţiei Word 2007 este următoarea:

Butonul Office este situat în colţul stânga sus al ferestrei aplicaţiei. Acesta permite accesul la
următoarele comenzi: deschidere fişier nou sau existent, salvare, imprimare, închidere fişier şi
închiderea aplicaţiei prin butonul Ieşire Word (Exit Word).
"Panglica", situată sub bara de titlu, este proiectată pentru a avea acces rapid la toate comenzile,
stilurile şi resursele necesare, aranjate pe tipuri de activităţi în file.
3) Deschiderea unui document existent;
Un document existent îl deschidem in următoarele moduri:
a) efectuăm dublu clic pe iconul documentului
b) deschidem aplicaţia Word apoi Butonul Office + Open + Alegem documentul (1) (2)
4) Crearea unui document nou;
Un document nou se creează prin deschiderea aplicaţiei Word.
Pornire + Toate programele + Microsoft Office + Microsoft Office Word 2007
Alta modalitate de creare a unui document: Butonul Office + New + Blank Document + Create
5) Salvarea documentului;
După ce am creat și editat un document trebuie să-l salvam. Daca nu salvăm documentul conținutul
acestuia se pierde la închiderea aplicației.
Salvarea se realizează astfel: Buton Office + Save. (1)
Introduceţi în caseta Nume fişier (File name) numele noului fişier (4), selectaţi discul şi dosarul
(folder-ul) în care acesta să fie salvat (3) şi daţi clic pe butonul Salvare (Save). (5)
6) Folosirea opțiunii Salvare ca …;
Daca vrem să salvam un document cu mai multe nume vom folosi opțiunea Salvare ca (Save as). În
acest fel putem salva un document folosind nume diferite si extensii diferite (docx, doc, rtf) (2)
Operatii de baza in documente
1) Setarea paginii unui document: margini, orientare pagină, dimensiune pagină;
Înainte de a edita documentul trebuie să setăm pagina.
Procedăm astfel: Fila Page Layout (1) + Grupul Page Setup + Butonul Margins (2)
Se inițializează: Marginile (sus, jos, stânga, dreapta) – zona hârtiei pe care nu se scrie (zona albă);
De cele mai multe ori aceste sunt Normal (2,54 cm sus, jos, stânga, dreapta) (3)
Pentru dimensiuni particulare alegem Custom Margins (4)

Custom Margins
Dimensiunea hârtiei.
Hârtia folosită de noi este coala A4, 210mm pe 297 mm. (3)
Atenţie! Dacă lăsăm coala Letter sau 8x11.5 inch, tipărirea nu se va efectua pe toata pagina. În partea
de jos a acesteia va exista o parte netipărită.
Procedăm astfel: Fila Page Layout (1) + Grupul Page Setup + Size (2) + Alegem coala
Orientarea poate fi: tip portret, tip vedere.
Tip portret este pagina obișnuită, tip vedere sunt diplomele spre exemplu.
Procedăm astfel: Fila Page Layout (1) + Grupul Page Setup + Orientation (2) + Alegem orientarea (3)
2) Editarea unui text;
Introducerea textului în document se poate realiza prin: tastare, copiere, mutare, etc..
Prin tastare, textul apare în locul în care se află cursorul de inserare text (liniuţa pulsatoare).
Rândurile de text curg automat pe măsură ce tastaţi textul, nefiind necesară acţionarea tastei Enter
la capăt de rând. Ele sunt reajustate automat dacă redimensionaţi pagina, modificaţi marginile sau
schimbaţi dimensiunea fontului.
Prin apăsarea tastei Enter se creează un nou paragraf. Paragraful reprezintă textul introdus între
două apăsări ale tastei Enter. Word-ul tratează fiecare paragraf ca o entitate separată, având
informaţii proprii de formatare.
3) Folosirea funcției "Anulare tastare";
În cazul în care am tastat un text greşit, sau am dat o comandă greşită avem posibilitatea să anulăm
aceste acţiuni prin comanda Anulare (Undo). (1)
Comanda Refacere (Redo) inversează acţiunea comenzii pentru anulare, adică anulează ultima
Anulare, sau ultimele Anulări. (2)
4) Selectarea informaţiilor folosind tastatura și mouse-ul;

Înainte de a muta, copia, formata sau de a efectua alte operaţii cu un text acesta trebuie mai întâi
selectat.
Selectarea textului în Word se realizează făcând clic cu mouse-ul la o extremitate a textului care se
doreşte a fi în selecţie şi apoi glisând mouse-ul până la cealaltă extremitate a textului.
De asemenea, putem selecta zone de text poziţionând cursorul text la începutul zonei respective şi
apăsând tasta Shift împreună cu tastele cu săgeţi în sensul selecţiei.
Un cuvânt se selectează dacă se execută dublu-clic pe cuvântul respectiv.
O propoziţie se selectează prin Ctrl+clic oriunde în interiorul propoziţiei.

Selectarea unui rând se realizează mutând cursorul mouse-ului pe marginea din stânga a rândului
(săgeata mausului îşi schimbă direcţia spre dreapta ), apoi se execută clic.
Un paragraf se poate selecta executând triplu clic în interiorul lui sau dublu clic în stânga lui.
5) Folosirea comenzilor: copiere, lipire, decupare;

Copierea și lipirea textului se realizează parcurgând paşii:
a) Se selectează textul dorit; (2)

b) Se alege fila Home (1) + grupul Clipboard + Copiere (Copy ) sau se apasă Ctrl + C. (3)
c) Se plasează cursorul de inserare la destinaţie (clic cu mausul).
d) Se alege fila Home (1) + grupul Clipboard + Lipire (Paste) sau se apasă Ctrl + V. (4)
Decuparea, Cut, copiază textul precum Copy dar îl si șterge din sursă.
Cut=Copy+Delete
Formatarea Caracterelor
1) Folosirea diferitelor dimensiuni ale caracterelor pentru textul introdus;
Parcurgem etapele:
a) Selectăm textul ce dorim să-l modificăm;
b) Fila Home (1) + grupul Font + selectăm dimensiunea din lista Font Size (3), sau tastăm o valoare în
casetă (2) şi apoi se apasă tasta Enter.
Se pot utiliza și butoanele Creştere font (Grow Font) respectiv Reducere font (Shrink Font) pentru a
mări sau micșora dimensiunea caracterelor (4)
2) Schimbarea tipului caracterelor pentru secțiuni diferite ale documentului;
Parcurgem etapele:
a) Selectăm textul ce dorim să-l modificăm; (2)
b) Fila Home (1) + grupul + clic pe numele fontului din lista Font (3) + alegem tipul caracterului (4)
Inserarea imaginilor dintr-un fisier

1) Inserarea imaginilor intr-un document Word;
Imaginile sunt reprezentări grafice care se inserează dintr-un alt fişier.
Aceste fişiere cu imagini se pot afla pe hard-disc, pe CD-uri, stick de memorie etc.
a) Executăm clic în poziţia în care dorim să inserăm imaginea
b) Fila Insert (1) + grupul Illustrations + Butonul Picture (2)
c) Selectăm calea prin care se ajunge la imagine (pentru a localiza imaginea pe care dorim să o
inserăm) (3)
d) Selectăm fişierul şi apoi dăm clic pe butonul Insert (4)

2) Formatări asupra imaginilor: încadrare, redimensionare, borduri
Încadrarea imaginilor
Pentru a încadra imagine în text procedăm astfel:
a) Dublu clic pe imagine (1), devine activă fila Format (2)
b) Grupul Arange, Butonul Text Wrapping (3)
c) Alegem una dintre opțiunile: (4)
- Pătrat (Square) - Încadrează textul în jurul tuturor laturilor imaginii

- În faţa textului (In front of text) - Elimină încadrarea imaginii în text şi plasează obiectul în
document, în faţa textului.
Imaginea o putem muta în următoarele moduri:
- Selectăm imaginea și folosim săgețile pentru a o deplasa
- Tragem imagine cu mouse-ul în locul dorit.
Redimensionarea imaginilor
Procedăm atfel:
a) Clic pe imaginea inserată
b) Tragem cu mouse-ul de unul dintre colțurile imaginii până la dimensiunea dorită

Chenare ale imaginilor
În jurul imaginilor putem adăuga borduri (chenare).
Chenarele le adăugăm astfel:
a) Inserăm imaginea si efectuăm dublu clic pe ea
b) Fila Format (1) + Picture Border (2) + Culoare chenarului (3) si Grosimea chenarului (Weight) (4)
Dacă dorim chenare cu forme speciale procedăm astfel:
Fila Format (1) + grupul Picture Style (2). Apoi alegem culoarea si grosimea chenarului din Picture
Border (4)
Tabele
1) Crearea unui tabel
Un tabel este alcătuit din rânduri şi coloane de celule. Celulele pot conţine text, numere, reprezentări
grafice sau formule de calcul. Un tabel se creează astfel:
a) Poziționăm punctul de inserare în locul în care dorim să apară tabelul.
b) fila Insert (1) + grupul Table
c) Selectăm un număr de rânduri (4) şi coloane (5) de pătrăţele pentru a indica dimensiunea
tabelului. (3)
Altă opțiune: alegem Insert Table (3) şi să stabilim opţiunile în caseta de dialog (4) (5)
2) Introducerea şi editarea informaţiilor într-un tabel
După ce tabelul a fost creat, se pot introduce date în celulele acestuia. Pentru aceasta este necesar să
ne poziţionăm mai înainte în celula în care dorim să introducem informaţia.
Poziţionarea într-o celulă se poate face în mai multe moduri:
- Clic în celulă.
- Utilizând tastele săgeţi.
3) Selectarea rândurilor, coloanelor, celulelor şi a întregului tabel
Un rând se selectează deplasând mouse-ul în marginea din stânga, în afara tabelului, se indică spre
rând şi se efectuează clic (3)
Mai multe rânduri: se selectează primul rând, se execută clic şi se glisează peste restul rândurilor pe
care le dorim în selecţie.
O coloană se selectează poziționând mouse-ul deasupra coloanei şi când cursorul se orientează către
coloană se execută clic (2)
Întregul tabel se selectează efectuând clic pe butonul selecţie tabel din colţul de sus stânga-sus al
tabelului. (5)
4) Inserarea, ştergerea rândurilor şi a coloanelor
Inserarea de rânduri sau coloane:
a) Ne poziționăm într-o celula (1). În dreapta sau în stânga acestei celule putem insera o coloană
b) Fila Layout (2) + grupul Rows & Columns + Insert Right sau Insert Left (3)
Dacă vrem să inserăm un rând: Fila Layout (1) + grupul Rows & Columns + Insert Below sau Insert
Above (4)
Ștergerea rândurilor: se selectează rândurile care urmează a fi şterse (2) + fila Layout (1) + grupul
Rows & Columns + butonul Delete (3) + Delete Columns sau Delte Row
Grafica in documente text

Diagramele le realizăm astfel:
a) fila Insert (1) + grupul Illustrations + Chart (Diagramă) (2)
b) se alege modelul de diagramă (3) (4)

Se va afişa o diagramă (grafic) şi o foaie de calcul tabelar înMicrosoft Excel ce conţine date pentru
exemplificare.
Pentru a înlocui datele afişate se efectuează clic într-o celulă din foaia de calcul şi apoi se
tastează textul sau numărul dorit (repetăm operaţia până introducem toate datele). (1) (2)
Pentru a reveni în documentul Word, se închide aplicaţia Excel (4)
După inserare, diagrama trebuie încadrată în document (2) (3)

Examinarea documentului înaintea imprimării;
Înainte de a imprima un document, acesta ar trebui examinat. Examinarea înaintea imprimării

permite găsirea problemelor legate de aşezarea în pagină a textului şi a obiectelor inserate.
Procedăm astfel: Office Button (1) + Print (2) + Print Preview (3)
Pentru a ieși din Print Preview apăsăm butonul Close Print Preview (2)
2) Folosirea opțiunilor de imprimare;
Opţiunile pentru imprimare se stabilesc în caseta de dialog Imprimare (Print) care apare dacă se
alegem Office Button(1) + Print (2) + Print (3)
În fereastra Print se stabilesc:
- numele imprimantei din lista Nume (Name); (1)
- paginile ce se vor imprima, în zona Interval de pagini (Page range), selectând una din variantele:
toate paginile (All), Pagina curentă (Current page), anumite pagini - în caseta Pagini (Pages) (2)
- tipărirea paginilor pare (Even pages) sau impare (Odd pages) se alege din lista Imprimare (Print); (4)
- numărul de copii (exemplare) în caseta Number of copies; (3)
MODUL 4
Microsoft Excel 2007

PREZENTAREA INTERFEŢEI EXCEL
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. Ţine evidenţa mai multor date (numerice, de
tip text, calendaristice etc.) şi realizeaza diverse operaţii cu acestea.
Atunci cînd lansăm aplicaţia Microsoft Excel se deschide o fereastra de aplicaţii numită registru
de lucru. Acest registru este format din mai multe pagini care se numesc foii de calcul (Sheet1,
Sheet2, Sheet3). Un registu electronic, adică un document Excel are implicit 3 foii de calcul, numărul
lor poate fi mărit pînă la maxim 256.
Fiecare foaie reprezintă o pagină dintr-un document şi este împărţită în linii şi coloane. O foaie de
calcul are 256 de coloane si 65000 de rinduri
Fig. 1.1. Structura ferestrei Microsoft Excel
Bara de titlu este bara superioară, pe fond albastru, unde apar numele fişierului şi al pro-
gramului.
Bara de meniuri este bara inferioară barei de titlu, în care se găsesc principalele opţiuni ale
programului. Prin activarea fiecărei opţiuni se vor vedea si subopţiunile programului.
Caseta de nume reprezintă zona ferestrei Excel în care este indicată adresa celulei active.
Bara de formule este bara în care se înscriu formulele necesare.
Bare de derulare sunt două, una orizontală şi una verticală care permit deplasarea în cadrul
documentului. Cu ajutorul barelor date ne putem deplasa în cadrul documentului în sus sau în jos, la
dreapta sau la stînga, în dependenţă de bara de derulare utilizată.
Crearea unui document nou
Pentru a crea un document Excel există mai multe posibilităţi. În primul rînd în
momentul lansării aplicaţiei Excel în mod automat se crează un document Excel nou. Dacă
aplicaţia este anterior deschisă atunci pentru a crea un document nou există 2 variante:
a) Se acţionează tasta CTRL, şi se ţine apăsată, şi apoi se tastează N (CTRL+N);
b) Se tastează butonul Office, iar din meniul care se afişează se alege comanda NOU;
Fig. 3.1.1. Meniul de opţiuni

După acţionarea butonului dat se va deschide o fereastră ca în figura 3.1.2., tastîndu-se tasta
OK pentru a crea o carte nouă (registru nou).
3.1. Salvarea documentului Excel
Pentru a salva un document Excel este necesar de acţionat

opţiunea Salvare, după acţionarea căreia se va deschide o fereastră ca in figura 3.2.1., în care
se indică locul în care se va salva documentul şi numele fişierului, în caz de necessitate şi
extensia lui.
Fig. 3.2.1. Salvarea unui document Excel

În cazul în care documentul a fost salvat anterior atunci pentru o salvare ulterioară se
acţionează opţiunea Salvare ca..., sau combinaţia tastelor CTRL+S.
Lansarea in executie a functiei AJUTOR
Pentru lansarea funcției AJUTOR, din partea dreapta a listei de meniuri alegem butonul cu
”?”, și obținem următoarea fereastră:
In zona de căutare putem tasta ce dorim să căutăm, pentru ce avem nevoie de ajutor.
SELECŢII
Selectarea unei celule

Se face click pe celula dorită, în rezultat celula va fi luată într-un chenar de culoare neagră.
Selectarea mai multor celule nealaturate

Se selectează mai întîi o celulă din cele dorite, apoi cu tasta CTRL ţinută apăsată, se face click pe
fiecare celulă care trebuie selectată.
Selectarea unui domeniu de celule

Se poziţionează mouse-ul pe unul din colţurile domeniului şi, cu mouse-ul se “agatătă” şi trage
acoperind celulele dorite.
Obsevaţie: Celula din care începe selectarea nu se va “înnegri”, dar este selectată.
Selectarea mai multor domenii de celule, nealaturate

Se selectează primul domeniu şi cu tasta CTRL ţinută apăsată se selectează celelalte domenii.
Selectarea unei coloane

Pentru a selecta coloana A, de exemplu, este suficient de a face click cu mouse-ul pe eticheta
coloanei A.
Fig. 2.2. Selectarea unei coloane
Selectarea mai multor coloane alăturate

Pentru a selecta coloanele A, B si C, de exemplu, se selectează prima coloană (A) sau
ultima coloana (C) şi se trage spre dreapta, respectiv spre stînga, acoperind toate coloanele dorite.
Selectarea mai multor coloane nealăturate
Pentru a selecta coloanele A, C si E, de exemplu,se selectează prima coloana (A) şi apoi, ţinînd tasta
CTRL apasata, se selectează şi celelalte coloane.
Selectarea unei linii

Pentru a selecta linia 1, de exemplu, este suficient de a face click cu cursorul mouse-ului pe
eticheta liniei 1.
Fig. 2.5. Selectarea unei linii
Selectarea mai multor linii alăturate

Pentru a selecta liniile 1,2 si 3, de exemplu, se selectează prima linie (1) sau ultima linie (3) şi se
trage în jos, respectiv în sus, acoperind toate liniile dorite.
Fig. 2.6. Selectarea mai multor linii alăturate
Selectarea mai multor linii nealăturate

Pentru a selecta liniile 1, 2 si 3, de exemplu, se selectează prima linie (1) şi apoi, ţinînd tasta CTRL
apasata, se selectează şi celelalte linii.
Fig. 2.7. Selectarea mai multor linii nealăturate
Gestionarea datelor din foile de calcul
Într-o foaie de lucru se pot introduce trei tipuri de date: numere, formule şi text.
Numerele reprezintă valori pe care le folosim la diverse calcule, inclusiv datele

calendaristice.
Formulele sunt calcule, de exemplu: suma, produs, medie etc.
Textul este o înregistrare care nu este număr sau formulă.
Pentru a introduce date într-o celulă, cursorul se pozitionează pe celula dorită si se face un
click. Dupa aceasta se introduc datele necesare. Datele introduse în celulă apar concomitent şi în
bara de formule, iar în bara de adrese este indicată adresa celulei în care are loc introducerea
datelor. După introducerea datelor se tastează Enter pentru a finaliza.
Fig. 4.1. Înserararea datelor
Excel posedă proprietatea de autocompletare, adică în cazul în care se introduc datele despre
nişte persoane cu locul de resedinţă şi se introduce într-o celulă oraşul Lipova, atunci la introducerea
literei L în altă celulă aplicaţia va insera în mod automat Lipova. Dacă completarea dată avantajează
utilizatorul atunci se tastează Enter, în caz contrar se introduc mai departe datele necesare, de
exemplu Livada.
Fig. 4.2. Autocompletarea

datelor
Sunt prezente cazuri cînd în celulă nu încape informaţia necesară. În acest caz se măreşte
laţimea coloanei poziţionînd cursorul între coloana B şi C pînă apare o cruciuliţă, şi tragem de
cruciuliţă pînă obţinem spaţiul necesar.
Fig. 4.3. Mărirea spaţiului unei celule
MODIFICAREA SAU ŞTERGEREA UNOR ÎNREGISTRĂRI
În cazul în care se doreşte modificarea conţinutului unei celule este necesar să activăm
celula în care se doreşte efectuarea modificării, efectuînd un simplu click pe celulă, şi se
tastează Delete. După ce se tastează Delete informaţia iniţială este ştearsă şi utilizatorul poate
introduce informaţia nouă. Tastarea butonului Delete nu este absolut necesară, după activarea
celulei utilizatorul poate să scrie informaţia necesară, ea va fi înlocuită în mod automat cu cea care
era iniţial.
Sunt cazuri cînd este necesar să efectuăm schimbări minore în celulă, spre exemplu să
schimbăm doar o singură literă. În acest caz efectuarea paşilor descrişi mai sus nu este raţional
deoarece va fi necesară introducerea repetată a informaţiei. Pentru a realiza editarea celulei se
efectuează 2 click-uri sau se face un click în bara de formule şi se editează conţinutul iniţial al celulei.
Fig. 5.2. Editarea unei celule
COPIEREA ŞI DEPLASAREA DATELOR DATELOR

Copierea conţinutului unei celule, a datelor într-o foaie Excel se realizează prin următorii
paşi:
1. Se selectează blocul de celule care vor fi copiate (dacă nu se selectează nici un bloc de celule atunci
se va copia conţinutul celulei active);
2. Efectuăm una din următoarele acţiuni:
a. Din meniul Pornire selectăm opţiunea Copiere;
b. Apăsăm combinaţia de taste Ctrl+c.
3. Poziţionăm cursorul în colţul stînga sus al blocului destinaţie (în foaia dată sau în orice altă foaie).
a. Din meniul Pornire selectăm opţiunea Lipire;
b. Apăsăm combinaţia de taste Ctrl+v.
Dacă este necesară copierea repetată a aceloraşi date dar în diferite locuri atunci paşii 3 şi 4
se repetă.
Atenţie! Aplicaţia Excel permite efectuarea lagăturii între datele din diferite foi ale registrului de
calcul. Pentru a realiza acest lucru în celula pentru formule se scrie
=<numele foii de calcul din care se copiază>!<adresa celulei din care se copiază>
Deplasarea (MUTAREA) datelor este asemănătoare cu operaţia de copiere, cu deosebirea că

datele din blocul iniţial (blocul de celule din care se copie) dispar.
Mutarea conţinutului unei celule, într-o foaie Excel se realizează prin următorii paşi:
1. Se selectează blocul de celule care vor fi mutate (dacă nu se selectează nici un bloc de celule atunci
se va muta conţinutul celulei active);
a. Din meniul Pornire selectăm opţiunea Decupare;
b. Apăsăm combinaţia de taste Ctrl+x.
3. Poziţionăm cursorul în colţul stînga sus al blocului destinaţie (în foaia dată sau în orice altă foaie).
a. Din meniul Pornire selectăm opţiunea Lipire;
b. Apăsăm combinaţia de taste Ctrl+v.

FORMATAREA TEXTULUI
După introducerea datelor în celulă este nevoie să formatăm textul care a fost introdus.
Pentru a schimba fontul şi mărimea textului este necesar de selectat opţiunea arătată în figura 7.1.
Fig. 7.1. Schimbarea fontului şi mărimea textului
Textul poate fi:
a) îngrosat;
b) înclinat;
c) subliniat.
Fig. 7.2. Tipuri de text
Textul care a fost scris în celulă poate fi aliniat:
a) la stînga;
b) la dreapta;
c) la centru.
Fig. 7.3. Alinierea textului
Excelul permite modificare culorii textului care este introdus. Pentru a modifica culoarea
textului este necesar să selectăm celula respectivă şi să alegem culoarea necesară din meniul
reprezentat în figura 7.4.
Fig. 7.4. Culorile textului
INCLUDEREA COMENTARIILOR LA CELULE
Pentru a da explicaţii referitoare la conţinutul unor celule, putem insera diferite

comentarii. în acest scop:
1. selectăm celula respectivă, apoi realizăm click dreapta;

2. din meniul care se deschide selectăm opţiunea Inserare comentariu;
3. în caseta care se deschide înscriem comentariul dorit.
După ce selectăm oricare altă celulă comentariul se va salva automat. Pentru a vedea
comentariul este necesar doar să apropiem cursorul de această celulă.
Dacă este necesar să schimbăm comentariul celulei atunci:
2. din meniul care se deschide selectăm opţiunea Editare comentariu;
3. în caseta care se deschide realizăm schimbările necesare.
Dacă este necesar să ștergem comentariul celulei atunci:
2. din meniul care se deschide selectăm opţiunea Ștergere comentariu;
GESTIONAREA DATELOR
Gestiunea datelor în Excel presupune rearanjarea (sortarea) datelor din foaia de

calcul, obţinerea unor submulţimi prin filtrarea datelor, afişarea datelor într-un formular,
obţinerea unor totaluri parţiale şi generale, crearea tabelelor pivot etc.
9.1. Sortarea datelor
Deseori apare necesitatea de rearanjare a datelor din foaia de calcul în altă ordine
decât cea dată. Rearanjarea manuală (folosind comenzile copierea), deşi este posibilă, este
destul de anevoioasă. Pentru a facilita executarea acestor operaţii, este prevăzută comanda
de sortare a datelor. Aranjarea (sortarea) datelor poate fi făcută în
ordine crescătoare sau descrescătoare conform valorilor ce se conţin în una sau mai multe
coloane. Pentru ca rezultatul sortării să fie corect din punct de vedere logic este de dorit ca
datele care se conţin în coloana (coloanele) după care se face sortarea să fie omogene (de
acelaşi tip şi de aceeaşi natură). Dacă această condiţie nu este respectată, rezultatul sortării
poate fi lipsit de sens. Aranjarea datelor se face în conformitate cu valorile interne (binare)
ale primelor caractere din celulele coloanei după care se face sortarea.
Sortarea se efectuează în cîteva etape:
1 . Se selectează blocul de celule care urmează a fi sortat. În marea majoritate a cazurilor

acest bloc trebuie să cuprindă toate datele din foaia curentă, excepţie făcând: denumirea
tabelului, numerele de ordine, diferite totaluri şi medii calculate pe verticală etc, rearanjarea
lor este lipsită de sens.
2. Din meniul Pornire se alege opţiunea Sortare și filtrare, după care, din meniul care se
deschide, se alege metoda de sortare.
Se alege opțiunea
Sortare și căutare
Sortare
crescătoare
Se activează
meniul Pornire
Sortare
descrescătoare
Fig. 9.1.1. Sortarea datelor
Există 2 modalităţi de sortare:
a) Crescătoare: Sortare de la A la Z- pentru informaţie textuală:
Sortare de la mic la mare - pentru numere.
Fig. 9.1.2. Datele text pînă la sortare
Fig. 9.1.3. Datele text după sortare

b) Descrescătoare: Sortare de la Z la A - pentru informaţie textuală:
Sortare de la mare la mic - pentru numere.
Fig. 9.1.4. Datele numerice pînă la sortare
Fig. 9.1.5. Datele numerice după sortare
9.2. Filtrarea datelor

Uneori nu este nevoie de toate datele din foaia de calcul, ci numai de o submulţime a lor (de
exemplu, lista studenţilor cu nota medie mai mare decit 5,00). Pentru a afişa pe ecran doar
informaţia care satisface anumite criterii, putem aplica operaţia de filtrare a datelor. în acest
scop executăm următorii paşi:
1. Din meniul Pornire se alege opţiunea Sortare și filtrare, după care, din meniul care se
deschide, se alege opţiunea Filtru.
2. În continuare pentru fiecare coloană din tabel se va deschide un meniu din care se va
alege opţiunea după care se va face sortarea datelor.
După filtrare pe ecran rămân doar datele care corespund cerinţei impuse, filtrului. Aceste
date pot fi salvate, imprimate, şterse complet din foaia de calcul etc. Pentru a reveni la
tebelul iniţial este necesar să efectuăm aceeaşi paşi descrişi mai sus doar că la opţiunea
Filtru să scoatem bifa.
Remarcă: Atît în cazul filtrării, cît şi în cazul sortării, blocul de date, asupra căruia se aplică
aceste operaţii nu trebuie să conţină linii goale, datele din coloanele respective trebuie să fie
omogene, iar înainte de a deschide meniul de sortare sau filtrare, plasăm cursorul celulei
active în una din celulele acestui bloc.
FORMULE SI FUNCŢII
Formulele sunt utilizate pentru a automatiza calcularea unor date prezente într-o foaie de
calcul.
1. Formula începe cu =
2. Într-o formulă apar:
a) operatori matematici: + pentru adunare;
- pentru diferenţă;
* pentru produs;
/ pentru împărţire ;
^ pentru exponenţial.
b) adresele celulelor care conţin datele implicate în calcul. Aceste adrese se pot tasta, sau se
obţin automat la click cu mouse-ul pe celula respectivă.
c) paranteze rotunde pentru a controla ordinea operaţiilor, este nevoie de paranteze. Se

utilizează numai paranteze ( ). Se pot deschide oricât de multe paranteze, cu condiţia ca ele sa să se
închidă la un moment dat
3. Formula se finalizează cu tastarea tastei Enter.
Procesorul de tabele Excel include un număr mare de funcţii predefinite (232), dar oferă şi
posibilitatea ca utilizatorul să-şi defineasca propriile funcţii, potrivit cerinţelor de exploatare a
aplicaţiilor.
Funcţiile Excel permit efectuarea de calcule şi prelucrări diverse, de la cele mai simple pînă la
cele mai complexe.
3.1. FUNCŢII PREDEFINITE
Funcţiile predefinite reprezintă formule speciale care respectând o anume sintaxă, execută
operaţii şi prelucrări specifice, fiind destinate rezolvării unor probleme şi aplicaţii ce conţin elemente
predefinite de calcul.
Unele funcţii predefinite sunt echivalente formulelor: de exemplu, formula de adunare a
conţinutului celulelor A1, A2 şi A4, adică =A1+A2+A4 este echivalentă cu funcţia =SUM (A1:A2;A4)
sau
Folosirea funcţiilor predefinite este supusă unor reguli foarte stricte, a căror nerespectare
poate conduce la un rezultat incorect sau generator de eroare.
Excel acceptă următoarele tipuri de argumente:
- o condiţie: este o expresie logică care foloseşte unul din operatorii logici =, <, >, <>, <=, >=,
Dacă() (eng. IF), ȘI() (eng. AND), SAU() (eng. OR) pentru o adresă de celulă sau un nume de cîmp.
Condiţia argumentului poate fi deci o formulă, un număr, un nume de cîmp, un text. Funcţia
evaluează condiţia şi trece la diferite operaţii în funcţie de faptul dacă condiţia este adevărată sau
falsă.
- o locaţie: este o adresă, un nume de cîmp, o formulă sau funcţie care generează o adresă sau
un nume de cîmp.
- un text: orice secvenţă de caractere inclusă între ghilimele.
- o valoare: un număr, adresa sau numele unei celule care conţine un număr, o formulă sau
funcţie predefinită care returnează un număr.
O funcţie predefinită se poate introduce într-o celulă tastînd-o ca atare (conform sintaxei) sau
prin intermediul generatorului de funcţii.
Cea mai simplă metodă o reprezintă introducerea nemijlocită a funcţiilor predefinite,

corespunzător sintaxei, în celula unde se va opera calculul respectiv (metodă recomandată).
În cel de-al doilea caz:
a) se activează meniul Formule şi din meniul care se deschide se alege mai întâi categoria din care face
parte funcţia necesară;
b) sau tastăm selectorul funcţiilor predefinite aflat pe bara de editare (fig. 10.1.1.) se validează şi se
completează sintaxa generată automat.
Fig. 10.1.1. Introducerea formulelor
Categorii de funcţii predefinite:
1. funcţii matematice şi trigonometrice: permit efectuarea de calcule matematice simple şi complexe;
a) = SUM(listă) (eng. SUM) adună valorile dintr-o listă precizată ca argument.
Funcţia de însumare este completată - spre uşurinţa utilizatorului - cu butonul Auto Sum. Funcţia
generată de butonul respectiv însumează pe linie sau pe coloană valori adiacente (valorile nu trebuie
să fie întrerupte în succesiunea lor de celule vide sau de celule care să conţină texte). Auto-
însumarea operează astfel pe linie sau pe coloană pînă acolo unde se întîlneşte primul semn de
discontinuitate.
b) =PRODUCT(număr1;număr2) (eng. PRODUCT) înmulţeşte valorile indicate ca produs.
c) =ROMAN(număr;format) (eng. ROMAN) converteşte numerele din format cifric arab în text ce
semnifică numere cu format cifric roman. Formatul –cu valori de la 0 la 4- reprezintă gradul de
concizie al numărului roman nou generat. Numărul arab de transformat trebuie să fie întreg.
d) =ABS(număr) returnează valoarea absolută (modulul) dintr-un număr;
e) =LN(număr) calculează logaritmul natural;
f) =LOG10(număr) returnează logaritmul în baza 10 dintr-un număr;
g) =EXP(X) calculează baza logaritmului natural ridicată la puterea X;
h) =MOD(X;Y) (eng. MOD) calculează restul împărţirii argumentului X la arg. Y;
i) =DIV(număr) (eng. FACT) calculează factorialul unui număr pozitiv;
j) =POWER(număr;putere) (eng. POWER) returnează rezultatul unui număr ridicat la putere;
k) =КОРЕНЬ(număr) (eng. SQRT) calculează rădăcina pătrată a argumentului;
l) =SIN(X) returnează valoarea argumentului X în radiani;
m) =COS(X) calculează cosinusul argumentului X în radiani ;
n) =TAN(X) calculează tangenta argumentului X în radiani;
o) =ASIN(X) calculează arc-sinusul argumentului X în radiani (similar =ACOS(X) şi =ATAN(X));
p) =ROUND(X,număr de zecimale) (eng. ROUND) rotunjeşte argumentul numeric X la un numar de

zecimale indicat.
2) funcţii statistice: permit efectuarea unor calcule statistice utilizând serii de valori;
a) =MAX(listă) (eng. MAX)returnează cea mai mare valoare din listă. Lista poate fi compusă din:
numere, formule numerice, adrese sau nume de câmpuri;
b) =MIN(listă) (eng. MIN)returnează cea mai mică valoare din listă;
c) =AVERAGE(listă) (eng. AVERAGE) calculează media valorilor din listă;
d) =COUNT(listă) (eng. COUNT) numără celulele ocupate dintr-o listă de câmpuri.
3) funcţii logice: determină valoarea de adevăr sau de fals - corespunzător unei condiţii;
a) = IF(condiţie;X;Y) (eng. IF) testează argumentul condiţie şi în funcţie de rezultatul evaluării logice,
generează argumentul X dacă condiţia este adevărată sau argumentul Y dacă aceasta este falsă.
Argumentele X sau Y pot fi valori, şiruri de caractere (plasate între ghilimele), nume de câmpuri sau
adrese de celule sau câmpuri care conţin aceste valori. În locul argumentelor X sau Y se pot imbrica
alte structuri condiţionale IF, generându-se potrivit condiţiilor ulterioare, X1,Y1 sau X2,Y2 şi aşa mai
departe.
b) =AND(evaluare logică1,evaluare logică2,...) (eng. AND) returnează valoarea logică TRUE dacă toate
argumentele sunt adevărate şi valoarea logică FALSE dacă unul sau mai multe argumente sunt false;
c) =OR(evaluare logică1,evaluarea logică2,...) (eng. OR) returnează valoarea logică TRUE dacă orice
argument este adevărat şi valoarea logică FALSE dacă toate argumentele sunt false;
d) =NOT(evaluarea logică) (eng. NOT) inversează valoarea argumentului, returnând după caz TRUE sau
FALSE;
e) =TRUE() (eng. TRUE) returnează valoarea logică TRUE;
f) =FALSE() (eng. FALSE) returnează valoarea logică FALSE;
4) funcţii calendar sau dată calendaristică: manipulează numere care reprezintă date calendaristice sau
timp;
5) funcţii text sau şir de caractere: oferă informaţii legate de textul existent în celule şi permit operaţii
cu etichete;
a) LEN(text) (eng. LEN) returneaza numarul de caractere in textul indicat.
Observaţie: Dacă într-o celulă, de exemplu A1, se face referire la adresa altei celule, de exemplu C10
(scriind în A1, în caseta pentru funcţii =C10), atunci în A1 va apărea conţinutul celulei C10.
DIAGRAME
12.1. Tipuri de diagrame

Sistemul Excel permite reprezentarea datelor din tabele în formă grafică cu ajutorul
diagramelor. Acest mod de reprezentare măreşte gradul de percepţie a informaţiei. Există
numeroase tipuri de diagrame, dar principalele dintre ele sunt următoarele:
a) Diagramă suprafață ilustrează schimbarea în volum a unor serii de date. Acest tip de grafic
însumează datele din toate seriile individuale pentru a crea linia de vîrf care cuprinde zona, oferind
privitorului o imagine asupra modului în care diferitele serii contribuie la volumul total. Se utilizează
graficul arie pentru cifrele referitoare la vânzări şi la producţie, pentru a arăta modul în care volumul
se modifică în timp şi pentru a evidenţia cantitatea sau volumul schimbării.
Fig. 12.1.1 Diagramă suprafață
b) Grafic bară este utilizat pentru compararea obiectelor neconectate în timp. Acest tip de grafic nu
oferă o imagine prea bună a evoluţiei în timp, el utilizează bare orizontale pentru a arăta variaţia
pozitivă sau negativă fată de un punct de referintă. Barele aflate la stînga punctului de referintă arata
o variaţie negativă, iar cele din dreapta arată o variaţie pozitivă.
Fig. 12.1.2. Grafic bară

c) Graficele coloană sunt în general foloşite pentru a arăta variaţia în timp a unor mărimi necontinue.
Acest tip de diagramă utilizează bare verticale pentru a da impreşia de masurători făcute la intervale
de timp diferite. Graficele coloana sunt foloşite frecvent pentru comparea diferitelor elemente prin
plasarea lor unele linga altele. Asemănătoare cu graficele coloana sunt graficele de tip cilindru,
con şi piramida, numai ca la aceste grafice valorile nu mai sunt reprezentate prin coloane ci prin
cilindre, conuri, respectiv piramide.
Fig. 12.1.3. Grafic coloana
d) Un grafic linie ilustrează evoluţia unei mărimi la care intervalele de variaţie sunt egale. Dacă
intervalele de variaţie sunt neegale se va utiliza un grafic (dispersat) XY. Pentru fiecare serie de date
se va obţine în grafic o linie.
Fig. 12.1.4. Grafic linie
12.2. Crearea unei diagrame. Modificarea caracteristicilor unei diagrame.
Pentru a crea o diagramă este necesar în primul rînd să selectăm blocul de celule în baza
căruia se va realiza diagrama respectivă, de asemenea pot fi selectate şi rîndurile şi coloanele care
conţin informaţie ca se adaugă in diagramă, de exemplu denumirea rândului sau a coloanei.
În continuare din meniul Inserare se alege diagrama de care are nevoie utilizatorul.
În figura de mai jos este prezentat un tabel şi diagrama caracteristică tabelului prezentat.
Vizualizarea și formatarea documentului Excel
Există numeroase moduri în care utilizatorul poate vizualiza o foaie de calcul în fereastra
Excel. Pentru această opţiune se va acţiona meniul View prezent în bara de meniuri.
Pentru a mări sau a micşora zona vizibilă din foaia de calcul se va folosi opţiunea Zoom,
prezentă în meniul View, iar pentru a mări o anumită zonă din foaia de calcul se va selecta
întâi zona, apoi se va folosi opţiunea Zoom to Selection.
Pentru a afişa foaia de calcul pe întregul ecran, eliminând astfel bara de formule, barele de
instrumente, bara de calcul, ş.a.m.d, se va selecta opţiunea Full Screen, iar pentru a reveni la
modul Normal se va selecta Close Full Screen.
În cazul parcurgerii unei foii de calcul întinse, pentru a menţine în aria de vizibilitate anumite
celule, utilizatorul poate să blocheze capetele de coloane sau rânduri, sau ambele. Opţiunea
prin care se va efectua această operaţie este Freeze Panes, din meniul Window. Mai întâi se
va selecta celula din dreapta capetelor de rând şi / sau sub capetele de coloană pe care
dorim să le blocăm iar apoi vom accesa Freeze Panes. Pentru a dezactiva această opţiune, se
va accesa din nou meniul Window şi se va selecta Unfreeze Panes.
În cazul în care utilizatorul lucrează cu date confidenţiale, acesta poate ascunde o foaie de
calcul, un registru, coloanele sau liniile. Astfel nu se vor mai putea executa modificări la
documentul sau partea de document ascunsă. Datele se vor ascunde astfel: pentru a ascunde
un registru de calcul se selectează Hide din meniul Window, iar pentru a ascunde o coloană /
linie se va selecta coloana / linia respectivă, se va face click dreapta pe aceasta şi se va selecta
opţiunea Hide. Datele se pot reafişa prin selectarea opţiunii Unhide din meniul Window, iar
în cazul unei coloane / linii se face click dreapta pe selecţia celor două coloane / linii
adiacente şi se selectează opţiunea Unhide.
Figură 1Ascunderea unei coloane
Formatarea documentului
Formatarea documentului se face cu ajutorul opţiunii Initializare pagina aflată în
meniul Aspect Pagina .
Această casetă conţine 4 submeniuri şi anume:
• Page
• Margins
• Header/Footer
• Sheet
Page
Cu ajutorul acestui submeniu se pot modifica: aşezarea textului în pagină,

scara la care va fi imprimat textul, mărimea hârtiei pe care se scrie şi
numărul primei pagini.
Opţiunile Portrait/Landscape permit orientarea varticală/orizontală a

paginii.
Adjust to x% normal size permite ajustarea dimensiunilor elementului

afişat.
Fit to permite afişarea/tipărirea pe un număr de pagini specificat în casetă.
Mărimea paginii pe care se va afişa/imprima tabelul va fi selectată din lista

de opţiuni indicată de Paper size .
Calitatea imprimării poate fi selectată din lista de opţiuni indicată de Print

Quality .
Opţiunea First page number stabileşte de la care pagină va începe tipărirea

tabelului.
Margins
Cu ajutorul acestui submeniu se pot modifica marginile care vor fi lăsate

libere pe foaia imprimată, mărimea zonei în care se vor scrie antetul şi
subsolul paginii.
Dacă tabelul trebuie poziţionat pe centrul foii, va fi bifată una dintre

casetele Horizontally/ Vertically. Prima centrează tabelul pe orizontală, iar
cea de-a doua - pe verticală.
Pentru a modifica marginile implicite ale paginilor, pot fi scrise valorile în

casetele respective sau pot fi stabilite aceste valori prin acţionarea săgeţilor
din casetele corespunzătoare.
Toate modificările vor fi vizualizate pe caseta de dialog, unde este afişată, în

mijloc, foaia şi marginile sale.
Header/Footer
Cu ajutorul acestui submeniu se pot introduce, în antetul şi subsolul paginii,

elemente ca: numele celui care a realizat fişierul, numărul paginii, numărul
total de pagini, data, ora când a fost realizat documentul, etc.
În casete apare textul curent, care poate fi modificat fie alegând un text
predefinit aflat în lista indicată de caseta Header (pentru antet ) sau
caseta Footer (pentru subsol), fie introducând un element propriu, cu
opţiunea Custom Header/ Custom Footer .
Propriul text poate fi inserat în dreapta, în centru sau în stânga foii, alegând
una dintre cele trei casete afişate: Left Section, Center Section, Right
Section. Se pot introduce numărul paginii, numărul total de pagini, data, ora,
numele fişierului, numele foii curente, imagini, utilizând butoanele din
partea de sus a casetelor.
Sheet
Acest submeniu permite stabilirea unor opţiuni de tipărire.
În caseta Print Area trebuie specificate referinţa/numele domeniului care va

fi imprimat, în cazul în care nu va fi imprimat întregul tabel.
Opţiunea Print Titles va permite imprimarea pe fiecare foaie a anumitor
header-e de rând sau de coloană, fără a fi necesară copierea lor pe fiecare
foaie. Astfel în caseta Rows to repeat at Top va fi selectat rândul cap de
tabel cu un click pe numărul care indică acest rând, iar în caseta Columns to
repeat at Left - coloana cap de tabel.
Opţiunile din secţiunea Print vor fi selectate prin bifarea casetei alăturate:
• Gridlines: imprimă liniile de grilă

• Draft Ouality: imprimare schiţată - tabelul va avea un aspect diferit, în
funcţie de calitatea stabilită
• Black and White: imprimare în alb şi negru
• Row and Column Headings: imprimă capetele de rânduri şi cele de
coloane.
Opţiunile Down, then Across sau Across, then Down vor fi bifate în
funcţie de modul cum urmează a fi numerotate/tipărite paginile.
Evaluare
1. Care este extensia unui registru de lucru in 2007?
a) html
b) xlsx
c) pptx
d) mdb
2. Ce este un registru?
a) Un fisier care contine una sau mai multe foi de lucru
b) O structura de date care imbunatateste operatiunile de cautare in tabel
c) Un program pentru crearea de formulare online
d) Un set de instructiuni utilizat pentru recuperarea datelor dintr-un tabel
3. Liniile (randurile) în Excel se numeroteaza cu:
a) Cifre romane
b) Litere mari
c) Cifre arabe
d) Nici una din cele de mai sus
4. Celula B7 se gaseste la:
a) Intersectia liniei 7 cu coloana B;
b) Intersectia liniei B cu coloana 7;
c) Intersectia liniei 7 cu coloana 7;
d) Intersectia liniei B cu coloana B;
5. Programul Excel se deschide initial cu:
a) o foaie de calcul
b) 3 foi de calcul
c) 2 foi de calcul
d) 4 foi de calcul
6. Inainte de scrierea unei formule matematice intr-o celula se pune semnul:
a) =
b) +
c) /
d) ?
7. Fisierele din Excel se numesc:
a) Foi de calcul
b) Registre de calcul
c) Ferestre de calcul
d) Celule de calcul
8. Formula =SUM(A1:A6)/6 are ca efect:
a) Insumarea (adunarea) numerelor din celulele A1, A2, … , A6;
b) Inmultirea numerelor cuprinse in celulele de la A1 la A6
c) Impartirea la 6 a fiecarui numar din celulele de la A1 la A6
d) Calcularea mediei aritmetice a numerelor din celulele A1, pana la A6
9. Functia AVERAGE calculeaza:
a) Produsul
b) Media aritmetica
c) Maximul dintre mai multe numere
d) Procentul dintr-un numar
10. Functia =IF(B12>1000; 75%; 50%) se traduce prin:
a) Daca numarul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afiseaza 75%, daca nu
afiseaza 50%;
b) Daca numarul din celula B12 este mai mare decat 1000 atunci afiseaza 50%, daca nu
afiseaza 75%;
c) Daca numarul din celula B12 este mai mare decat 1000 atunci calculeaza 75% din el
d) Daca numarul din celula B12 este mai mare decat 1000 atunci calculeaza 50% din el
MODUL 5
Microsoft PowerPoint 2007
Microsoft Office PowerPoint 2007 este parte componentă a pachetului de programe
Microsoft Office 2007 şi permite schimbul de informaţii cu Word, Excel, Access. Este o
aplicaţie utilizată pentru crearea prezentărilor, destinată să ajute prezentatorul în realizarea
expunerilor vizuale în faţa unui auditoriu, cu ajutorul diapozitivelor (slides). „Prezentarea”
este un mod de reprezentare a unui conţinut informaţional (noţiuni, date) cu ajutorul textelor,
imaginilor grafice şi a sunetelor prin intermediul diapozitivelor, care se desfăşoară automat
sau interactiv.
Versiunea 2007 a aplicaţiei PowerPoint oferă o serie de noutăţi care măresc funcţionalitatea
produsului, contribuind la crearea unor prezentări dinamice cu aspect profesional. Enumerăm
o parte dintre ele:
- O interfaţă nouă şi intuitivă care duce la crearea rapidă a unor prezentări mai bune;
- Elemente de tipul ilustraţii SmartArt care cresc calitatea prezentării;
- Teme, aspecte şi stiluri rapide, care permit formatarea unitară a elementelor incluse în
diapozitivele prezentărilor. Se poate aplica aceeaşi temă a unei prezentări la un document
Word 2007 sau unui registru Excel;
- Efecte speciale ca umbre, reflexii, strălucire, aspecte 3-D, ce dau prezentărilor calităţi
deosebite;
- Realizarea tabelelor şi diagramelor uşor şi simplu;
- Crearea fişierelor de tipul PowerPoint Presentation ce au un format nou de extensie *.pptx.
Noul format are câteva avantaje, printre care dimensiunea redusă de fişier şi securitatea mai
mare a informaţiilor pentru prezentări;
- Partajarea efectivă a informaţiilor prin intermediul Bibliotecii de diapozitive (Slide Library);
Bibliotecile de diapozitive permit stocarea, reutilizarea, gestionarea şi partajarea
diapozitivelor. Pentru a folosi Slide Library, trebuie să fiţi conectaţi la un server care rulează
Office SharePoint Server 2007.
Expunerea prezentării se poate face prin mai multe căi:
Expunere pe ecran (On screen presentations) - pe monitorul calculatorului, sau pe un alt
ecran prin intermediul videoproiectorului. Prezentarea include imagini grafice, sunete,
animaţii şi videoclipuri;
Folii transparente pentru retroproiector (Overhead transparencies);
Fotodiapozitive de 35mm (35 mm slides);
Diapozitive listate pe hârtie (Paper printouts) –pentru verificare şi discuţii;
Diapozitive imprimate (Handouts) – pagini ce conţin mai multe diapozitive 2,4,6, oferite
auditoriului;
Pagini de note (Notes) – pagini ce conţin diapozitivul însoţit de o zonă de note;
Vizualizare schiţată (Outline) – pagini cu informaţia text din diapozitive.
Prezentările în Microsoft Office PowerPoint 2007 sunt alcătuite din diapozitive (slides),
acestea fiind paginile fişierului. Un diapozitiv poate fi realizat în oricare din formatele de
pagină, cu orientarea Portrait şi Landscape. Diapozitivele pot fi realizate în formatul
Expunere pe ecran (On-screen) sau în formatul necesar fotodiapozitivelor de 35mm (35 mm
slides).
Diapozitivele pot conţine elemente precum: texte, obiecte desenate, diagrame, obiecte şi
forme automate, miniaturi Clipart, ilustraţii SmartArt, obiecte multimedia (elemente video,
audio, etc.), şi alte elemente create în alte aplicaţii.
O prezentare este reprezentată de o serie de astfel de diapozitive grupate împreună.
Executarea (rularea, efectuarea, folosirea) prezentării
După finalizarea prezentării din punct de vedere al conţinutului, respectiv formei, ea trebuie
prezentată celor cărora se adresează. Prezentarea poate fi făcută pe un ecran sau pe un monitor
cu ajutorul calculatorului sau pe hârtie.
5.1.1. Lansarea în execuţie a aplicaţiei Microsoft Office PowerPoint 2007
Pentru a lansa în execuţie aplicaţia Microsoft Office PowerPoint 2007 urmaţi calea:
Pornire → Toate Programele → Microsoft Office → Microsoft Office PowerPoint 2007
(Start → All Programs → Microsoft Office → Microsoft Office PowerPoint 2007)
Apare fereastra aplicaţiei:
PowerPoint 2007 vă permite să creaţi prezentări dinamice, impresionante şi cu impact ridicat,
mai rapid decât înainte, utilizând noile capacităţi grafice într-o interfaţă dinamică cu
utilizatorul, interfaţa Microsoft Office Fluent.
Aspectul şi funcţionarea interfeţei utilizator Office Fluent facilitează şi face mai
intuitive crearea şi expunerea prezentărilor. Aceasta deţine caracteristici bogate ce sunt
prezentate într-un spaţiu de lucru simplificat şi ordonat, permit obţinerea rezultatelor dorite
mai repede şi mai uşor.
Un element nou oferit de aplicaţie este reprezentat de ilustraţiile SmartArt puternice şi
dinamice. Creaţi cu uşurinţă fluxuri de lucru, relaţii sau nomograme (reprezentări grafice în
plan) ierarhice dinamice şi cu impact ridicat. Aveţi posibilitatea să efectuaţi conversia unei
liste cu marcatori într-o ilustraţie SmartArt sau să modificaţi şi să actualizaţi nomogramele
existente. Pentru utilizatori este uşor să beneficieze de opţiunile bogate de formatare, cu
meniuri contextuale noi pentru nomograme. Aţi făcut cunoştinţă cu noua interfaţă Office
Fluent la modulele anterioare Word şi Excel, oferită de pachetul Microsoft Office 2007.
Astfel că şi la aplicaţia PowerPoint 2007, meniurile şi barele de instrumente au fost
înlocuite cu Panglica (Ribbon).
Detaliu din Panglica → fila Pornire (Ribbon → Home):

Comenzile sunt reprezentate prin butoane, ele sunt organizate în grupuri logice, la rândul lor
organizate în file (tabs). Fiecare filă reprezintă un tip de activitate. În exemplul de mai sus fila
Pornire (Home) este activă şi este formată din grupurile Clipboard (Clipboard), Diapozitive
(Slides), Font (Font) şi Paragraf (Paragraph). Acestea sunt compuse din butoane de
comenzi corespunzătoare: copierea şi lipirea; adăugarea, modificarea aspectului
diapozitivelor; operaţii cu diapozitive; modificare caractere, paragrafe.
Elementele de interfaţă ale aplicaţiei sunt următoarele:

Bara de titlu (Title Bar) cu numele aplicaţiei şi al fişierului deschis odată cu aplicaţia;
Buton Office (Office Button)
- care conţine comenzile de bază pentru fişiere, o listă cu
documentele recente, precum şi butonul Opţiuni PowerPoint (PowerPoint Options) prin
care aveţi acces la opţiunile de configurare şi personalizare ale aplicaţiei;
Bara de instrumente Acces Rapid (Quick Access Toolbar)
rapid la comenzile: Salvare (Save), Anulare (Undo), Refacere (Redo), aflată deasupra
Panglicii, în partea stângă sus lângă Butonul Office, dar care poate fi şi sub Panglică;
Pregătirea şi proiectarea unei prezentări

Prezentările în Microsoft Office PowerPoint 2007 sunt alcătuite din diapozitive
(slides) – acestea fiind „paginile” fişierului. Un diapozitiv poate conţine texte, elemente
grafice, obiecte multimedia (elemente video, audio, etc.), elemente ce sunt repartizate pe
suprafaţa diapozitivului conform aspectelor standard oferite de aplicaţie numite cu termen
general Aspect diapozitiv (Slide Layout).
Aspectele sunt folosite la aranjarea obiectelor într-un diapozitiv. Un aspect reprezintă
o parte a unui coordonator de diapozitive, care stabileşte amplasarea informaţiilor pentru un
conţinut care urmează să apară într-un diapozitiv. Aspectele diapozitiv conţin substituenţi
(casete cu bordure punctată sau haşurată) pentru text şi celelalte elemente: imagini, diagrame,
tabele, imagini SmartArt, forme automate. Substituenţii de texte şi obiecte se pot adăuga la un
aspect sau la un coordonator de diapozitive.
Aplicaţia PowerPoint 2007 oferă cinci aspecte predefinite, standard, dar puteţi să
creaţi aspecte particularizate care să corespundă cerinţelor dvs. Înainte de a crea un diapozitiv
trebuie să ştiţi cum va fi acesta alcătuit şi apoi alegeţi formatul pentru aspect diapozitiv.
Astfel că, înaintea de a începe crearea unei prezentări trebuie să aveţi în vedere
următoarele:
→să fiţi documentaţi referitor la subiectul pentru care veţi face prezentarea
→să cunoaşteţi grupul ţintă cui vă adresaţi
→să aveţi în vedere un număr aproximativ de diapozitive şi eventual o ciornă a conţinutului
acestora
→structura pe care o dăm diapozitivelor: clară, scurtă, concisă, la obiect
→să aveţi stabilit tipul de informaţii din fiecare diapozitiv, pentru a vă alege şablonul de
conţinut potrivit
→să utilizaţi propriile imagini preluate din realitate şi scanate sau unele de calitate ridicată.
!!!Capturile de ecran, în timpul diverselor programe sau pe anumite site-uri web, pot adăuga
realism prezentării informaţiilor despre acestea
→să cunoaşteţi forma artistică de prezentare – design-ul prezentării
→să nu folosiţi şabloane design (templates) încărcate; cel mai bine este să vă creaţi un şablon
propriu în care să utilizaţi logo-ul companiei într-un colţ al ecranului
→să cunoaşteţi suportul de prezentare (retroproiectorul, videoproiectorul, monitorul,
prezentare listată)
Crearea unei prezentări necompletate (Blank Presentation)
În prezentările create cu aplicaţia PowerPoint 2007, aveţi posibilitatea să aplicaţi şabloane
(templates). Şablonul este un fişier sau un set de fişiere care conţine informaţii despre temă,
aspect şi alte elemente ale unei prezentări finalizate.
Crearea unei prezentări când se lansează aplicaţia PowerPoint
La lansarea aplicaţiei Microsoft Office se deschide automat şi un fişier de tip Prezentare
PowerPoint (PowerPoint Presentation) în baza unui şablon Prezentare necompletată (Blank
Presentation), cu numele implicit Prezentare (Presentation).
Pentru a crea o prezentare folosind un şablon fără conţinut, urmaţi paşii:
1. Clic pe Buton Office (Office Button)
2. Clic pe Nou (New), se deschide caseta de dialog O nouă prezentare (New Presentation)
3. Din panoul Şabloane (Templates), selectaţi categoria Necompletat şi recent (Blank and
Recent), iar în zona centrală a casetei, selectaţi şablonul Prezentare necompletată (Blank
Presentation)
4. Clic pe butonul Creare (Create)
5. Se deschide un fişier nou cu numele Prezentare1(Presentation1) cu un singur diapozitiv.
Adăugarea de noi diapozitive
Când creaţi o prezentare necompletată în PowerPoint, diapozitivul propus implicit este
Diapozitiv Titlu (Title Slide), dar există şi alte aspecte standard pe care aveţi posibilitatea să le
aplicaţi şi să le utilizaţi.
Diapozitivul titlu conţine substituenţi pentru titlu şi subtitlu.

Aplicaţia oferă şi alte tipuri de substituenţi: pentru tabele,
imagini, diagrame, liste cu marcatori, ilustraţii SmartArt.
Adăugarea diapozitivelor fără conţinut
Pentru a insera un diapozitiv nou într-o prezentare urmaţi paşii:
1. Selectaţi diapozitivul după care doriţi inserarea unuia nou
2. Selectaţi fila Pornire → grupul Diapozitive (Home → Slides), care conţine comenzi pentru
diapozitive
3. Faceţi clic pe butonul Diapozitiv Nou (New Slide) în partea de sus a acestuia, dacă
doriţi să inseraţi un diapozitiv cu aspect implicit, sau clic pe săgeata de lângă el pentru a alege
din galeria de aspecte (layout) acel aspect de care aveţi nevoie
4. Completaţi diapozitivul cu informaţiile dorite
5. Repetaţi paşii de la 1 la 3 pentru a adăuga noi diapozitive.
Adăugare diapozitivelor din altă prezentare

Pentru a folosi diapozitive din prezentări salvate procedaţi astfel:
1. Selectaţi diapozitivul după care doriţi inserarea unuia nou
2. Selectaţi fila Pornire → grupul Diapozitive → se deschide lista butonului Diapozitiv Nou
(Home → Slides → New Slide)
3. Din lista cu aspecte şi cu comenzi, clic pe comanda Reutilizare diapozitive (Reuse Slides),
se deschide panoul de activităţi corespunzător
4. Clic pe butonul Răsfoire (Browse), sau pe Deschidere fişier PowerPoint (Open a
PowerPoint File), se deschide fereastra de mai jos:
5. Selectaţi fişierul prezentare a cărui diapozitive vreţi să le inseraţi

6. În panou apar diapozitivele prezentării deschise
7. Clic pe diapozitivul pe care vreţi să-l inseraţi în prezentarea curentă
Mai jos aveţi captura imaginii cu inserarea unui diapozitiv din prezentarea deschisă în panoul
Reutilizare Diapozitive (Reuse Slides), în prezentarea în care lucraţi.
Notă: O metodă rapidă de adăugare diapozitiv nou într-o prezentare este cu ajutorul tastaturii,
respectiv combinaţia Ctrl+M.
Modificarea aspectului unui diapozitiv

Dacă doriţi un aspect (layout) diferit pentru diapozitivul curent,
se poate alege un alt tip de aspect diapozitiv cu conţinut propus.
Pentru aceasta se procedează astfel:
1. Se selectează diapozitivul pentru care se va aplica un alt tip de aspect.
2. Clic pe fila Pornire→ grupul Diapozitive →buton Aspect
(Home → Slides → Layout) care deschide o galerie cu imaginile reduse ale mai multor
aspecte de diapozitive disponibile
3. Clic pe una dintre ofertele din listă.
Mai jos aveţi un tip de Aspect diapozitiv (Layout), care conţine elementele de bază ale unui
diapozitiv:
Obiectele diapozitivului
Fiecare diapozitiv dintr-o prezentare poate avea unul sau mai multe elemente.
MicrosoftPowerPoint 2007 tratează aceste elemente ca pe obiecte. Acestea pot fi casete text,
liste cu marcaje, imagini grafice, ilustraţii SmartArt, tabele, diagrame, elemente multi-media
şi altele. Deplasarea în cadrul unui diapozitiv de la un obiect la altul se face cu ajutorul
mouse-ului cât şi cu ajutorul tastaturii, respectiv tasta TAB.
Fiecare obiect are un set de proprietăţi precum: dimensiune, umplere cu culoare, linie de
contur, textură, efecte de animaţie. Obiectele au o poziţie iniţială în diapozitiv, ele pot fi
mutate, şterse, copiate, rotite.
Tipuri de obiecte
Casete text şi imagini Tabel
Liste cu marcatori Diagramă

Ilustraţie SmartArt Obiecte desenate
Propunere temă practică
1. Creaţi o prezentare formată din 8 diapozitive cu subiectul prezentare curs.
2. Primul diapozitiv să conţină titlul prezentării şi numele realizatorului.
3. Al doilea diapozitiv să conţină lista modulelor cursului într-o ilustraţie SmartArt.
4. Următoarele diapozitive să prezinte modulele Word, Excel, PowerPoint (prin text şi

imagini grafice sugestive).
5. Următorul diapozitiv să conţină un tabel cu numărul de ore alocat fiecărui modul şi
diagrama corespunzătoare acestuia.
6. Diapozitivul 7 să conţină un text formatat preluat dintr-o document scris cu Word.
7. Diapozitivul 8 să conţină un tabel preluat dintr-o temă Excel.
8. Formataţi conţinutul diapozitivelor, aplicaţi o schemă de culori şi efecte de animaţie
prezentării, după care lansaţi expunerea pe ecranul monitorului.
9. Salvaţi fişierul într-un dosar nou în C:, numit Curs sub numele PrezentareCurs
Prezentarea ar putea arăta astfel, în modul de vizualizate Slide Sorter:

MODUL 6
Utilizarea mijloacelor moderne

de comunicare - INTERNETUL
INTERNET
Definiție, istoric
Internet (scris cu majusculă) reprezintă acea reţea globală, accesibilă oricărui

utilizator şi formată prin interconectarea a milioane de reţele de calculatoare din
toată lumea cu ajutorul unor reguli specifice de comunicare, numite Protocoale:
Transmission Control Protocol şi Internet Protocol denumite, pe scurt, TCP/IP.
ISP ( Internet Service Provider) – furnizor de

servicii pentru Internet
Internetul îşi are originea în anul 1969, apărut ca

urmare al unui proiect experimental al unei agenţii –
Advanced Research Projects Agency (ARPA) – din
cadrul Departamentului de Apărare al Statelor Unite.
Proiectul iniţial, numit ARPANet, lega calculatoarele
din Universitatea din California, Los Angeles (UCLA)
cu cele ale Institutului de Cercetări din Standford (SRI)
pentru ca mai apoi să fie conectate şi Universitatea
din Utah precum şi cea din California, Santa Barbara.
În anul 1981 reţeaua număra 213 noduri.
INTERNET
Servicii ale rețelei Internet
▪ Serviciul Telnet permite utiliztorului să aibă accesul la calculatoarele aflate la
distanță. Protecția calculatoarelor și a datelor respective se asigură prin
utilizarea parolelor. Serviciul Telnet se utilizează pentru folosirea în comun a
unor resurse foarte scumpe, de exemplu, a supercalculatoarelor.
▪ Serviciul transfer de fișiere sau, mai scurt, serviciul FTP (File Transfer
Protocol) permite utilizatorului să copie fișiere de pe calculatoare situate în
diverse puncte geografice.
▪ Serviciul poștă electronică (electronic mail sau e-mail) a copiat modul de

funcționare a poștei obișnuite. Fișierele ataște pot fi de orice natură: texte,
imagini, programe. Scrisorile sînt depuse în fișiere speciale, denumite cutii
poștale (mail box).
▪ Serviciul de prezentare și căutare a informațiilor în Internet este serviciul

WWW(World Wide Web- Pînza de Păianjen Mondială). În acest serviciu
informația este prezentată în forma de pagini Web (fișier HTML). Mai multe
pagini Web corelate formează un site. Legăturiele între paginile web sunt făcute
prin intermediul hyperlinkurilor .
INTERNET
Serviciul Word Wide Web
▪ HTML (Hypertext Markup Language) – limbaj utilizat pentru scrierea paginilor web.
▪ HTTP ( Hyper Text Transfer Protocol) –set de reguli ce trebuie respectate astfel
încât transferul datelor să se realizeze fără probleme.
▪ HTTPS – versiunea HTTP securizată (date codate sau criptate).
▪ URL( Uniform Resource Locator) –nume folosit pentru identificarea unei anumite
resurse pe Internet (pagina WEB este o resursă).
Ex: http://informaticainscoli.ro
unde : informaticainscoli.ro poartă denumirea de domeniu
Numele de domeniu este unic și corespunde unui server web conectat la Internet
Ultima parte a unui domeniu se numeste domeniu de nivel superior și poate
reprezenta :
- domenii naționale ( ro – România, at-Austria)
- domenii generice ( com, org, edu …)
INTERNET
Aplicații de navigare pe Internet
Navigatorul Web sau Browserul este o aplicaţie software ce permite

utilizatorilor să afişeze text, grafică, să redea video, muzică şi alte informaţii
localizate pe o pagină din World Wide Web, dar şi să comunice cu ofertantul de
informaţii şi chiar şi cu alţi utilizatori care accesează acea pagină.
Cele mai cunoscute browsere web :
▪Internet Explorer
▪Mozilla Firefox
▪Google Chrome
▪Opera
▪Netscape Navigator
▪Apple Safari
▪The Word
▪Tencent Traveler
▪Edge
INTERNET
Motoare de căutare
Un motor de căutare este o aplicaţie online care permite căutarea de informaţie pe

World Wide Web, pe baza interogărilor efectuate de către utilizatori.
Cele mai populare 3 motoare de căutare sunt: Google (www.google.com), Yahoo!
(www.yahoo.com) si Bing (www.bing.com).
Funcţionarea motoarelor de căutare se bazează pe culegerea si stocarea de
informaţii in legătura cu site‐urile web, operaţie denumita indexare.
Când un utilizator adresează o interogare unui motor de căutare, prin intermediul
unor cuvinte sau grupuri de cuvinte cheie, acesta îşi examinează indexul si
returnează o lista cu documente care corespund cel mai bine criteriilor de căutare
din interogare. Ordinea de afişare in acesta lista este determinata de relevanta pe
care o are documentul respectiv in raport cu tematica interogării. Aceasta relevanta
este stabilita de către motorul de căutare prin utilizarea
unor algoritmi care ţine cont de parametri cum ar fi de exemplu densitatea cuvintelor
cheie in documentul respectiv.
INTERNET
Motoare de căutare
Fiecare element al unei liste de documente returnate de către un motor de căutare in

urma unei interogări, conţine următoarele componente :
1. Titlul documentului, cu link către document.
2. Un segment de text din conţinutul documentului, relevant in raport cu tematica
interogării.
3. URL‐ul (adresa) documentului.
4. Link către copia cache a documentului
5. Link către o lista de documente cu o tematica asemănătoare cu a documentului.
INTERNET
Siguranța pe Internet
Neticheta (Netiquette) -set de norme de etică sau convenții specifice comunicării în
mediul Internet.
Reguli de urmat:
▪Respectați comportamentul din viața reală.
▪Nu folosiți resurse găsite pe Internet în scopuri necinstite.
▪Respectați dreptul la intimitate.
▪Nu promovați violența.
Agresiunea Internet (Cyberbullying) - este actul de folosire a tehnologiilor informației şi
comunicațiilor precum poșta electronică, comunicarea de tip chat, site-urile web, blog-urile,
telefoanele mobile, etc., cu scopul de a ataca în mod deliberat și repetat un individ sau un
grup de persoane.
Reguli de urmat:
▪Protejati-vă calculatorul cu programe antivirus.
▪Atenţie la ataşamentele ce le primiţi pe e-mail de la adrese necunoscute.
▪Aveţi grijă ce informaţii personale postaţi pe Internet.
▪Adresarea trebuie să fie politicoasă.
▪Mesajele să fie comunicate cât mai scurt şi cât mai clar.
▪Mesajele să fie semnate.
Reguli privind comunicarea online :
▪nu comunicaţi prietenilor parolele conturilor de e-mail sau de chat
▪nu folosiţi o singură parolă pentru toate conturile create
▪citiţi cu atenţie condiţiile de folosire a aplicaţiilor de comunicare.
Masuri de siguranta si securitate in
utilizarea datelor
• Pentru a asigura securitatea datelor în Internet , se utilizează
următoarele tehnici:
• 1.Criptarea datelor – presupune codificarea datelor pentru a
le face ilizibile persoanelor neautorizate.
• 2.Utilizarea site-urilor web autorizate – pe baza de cont și
parolă. Un site web securizat se identifică prin termenul https
(hypertext transfer protocol secured) scris în URL –ul din bara
de adresă a oricărui browser.
• 3.Utilizarea de certificate digitate. Certificatul digital asigură
un canal securizat la o aplicație, în vederea transmiterii
informațiilor confidențiale.
Protectia datelor
• Legea nr.677 din 2001.
• Diversele servicii Internet, precum poșta electronică,serviciilede
socializare, comerțul electronic , site-uri care de multe ori cer utilizatorilor
diverse date personale.Divulgarea acestor date poate deveni periculoasă.
• Apare astfel fenomenul de phishing(pescuit).
• Phishing-ul este o activitate frauduloasă care presupune furtul de date
confidențiale.Prin mesaje utilizatorii sunt redirecționați către clone ale
site-urilor .
• NU DIVULGA PAROLE NIMĂNUI!
• NU DIVULGA INFORMAȚII PERSONALE!
Scrierea unui email
• Pe computer, accesează Gmail.
• În stânga sus, dă clic pe Scrie .
• Adaugă destinatari în câmpul „Către”. Poți și să adaugi destinatari:
– în câmpurile „Cc” și „Bcc”.
– Când scrii un mesaj, include semnul „+” sau „@mențiune” și
numele persoanei de contact în câmpul de text.
• Adaugă un subiect.
• Scrie mesajul.
• În partea de jos a paginii, dă clic pe Trimite.
• Când adaugi destinatari la mesaj, ai opțiunea de a adăuga un câmp
„Cc”. Toate persoanele din acest câmp vor vedea ceilalți destinatari
ai mesajului.
• Câmpul „Cc” este folosit deseori pentru a adăuga destinatari care nu
trebuie să facă nimic.
Ascunde destinatarii
• Dacă trimiți un mesaj și vrei să ascunzi adresa de e-mail a unui
destinatar, poți să adaugi persoana respectivă în câmpul „Bcc”.
• Cum funcționează „Bcc”
• Destinatarii nu vor ști că ai adăugat pe cineva în „Bcc”.
• Destinatarii pe care îi adaugi în câmpul „Bcc” vor vedea că i-ai
adăugat astfel. În plus, vor vedea destinatarii mesajului din
câmpurile „Către” și „Cc”.
Notă: dacă persoanele respective nu folosesc Gmail, e posibil să nu
vadă aceste informații.
• Persoanele adăugate în „Bcc” nu pot vedea numele sau adresa de
e-mail a altei persoane adăugate în câmpul „Bcc”.
• Dacă cineva „Răspunde tuturor” la un mesaj, persoanele din „Bcc”
nu vor vedea răspunsul.
Trimite un email catre mai multi
destinatari
• Când scrii un mesaj, adaugi destinatarii în câmpurile „Către”, „Cc”
sau „Bcc”.
• Pentru a adăuga mai mulți destinatari, adaugă o virgulă între fiecare
nume sau adresă de e-mail. În plus, poți să dai clic pe „Către”, „Cc”
sau „Bcc” ca să adaugi destinatari sau să gestionezi etichetele
persoanelor de contact.
• Dacă trebuie să trimiți un e-mail mai multor persoane, poți să creezi
un grup.
Notă: poți adăuga o adresă de e-mail de grup în câmpurile „Către”,
„Cc” sau „Bcc”.
Crearea unui grup
• Organizațiile, clasele, echipele și alte grupuri pot folosi Grupuri Google pentru a face
lucruri precum:
• să găsească persoane cu pasiuni sau interese similare și să participe la conversații
online;
• să își trimită e-mailuri folosind o adresă de e-mail de grup;
• să lucreze împreună la proiecte;
• să organizeze întâlniri și evenimente;
• să creeze un grup.
• Conectați-vă la Grupuri Google.
• În colțul din stânga sus, dați clic pe Creați un grup.
• Introduceți informațiile și alegeți setările pentru grup.
• Referințe pentru setări.
• Dați clic pe Creați grupul.
Așteptați câteva minute pentru ca noul grup să devină activ înainte de a trimite un
mesaj în el. În caz contrar, este posibil să primiți o notificare că mesajul nu a putut fi
livrat.
• (Opțional) Pașii următori: alegeți setările avansate pentru grup.

Suport Curs Competente Digitale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Competente Digitale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect cofinanțat din FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

prin Programul Interreg V-A România-Ungaria

”COMPETENȚE DIGITALE DE UTILIZARE A

Formator: RONELA CRIHAN

• fiecare bit poate lua valorile 0 sau 1

Curs operator calculator – prof Ronela Crihan

Curs operator calculator – prof Ronela Crihan

Introducerea datelor și programelor în

Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

CLICK PENTRU LINK 1 2 3 4 5 6

1. Componenta Memoria calculatorului desemnează modul fizic de stocare internă

1. Componenta Placa de bază (Printed Circuit Board, PCB) este placa

! Alegerea plăcii video se face

1. Componenta Placa de sunet

1. Componenta Placa de reţea

1. Componenta Hard disk-ul

3. Unitatea centrală •capacitatea de stocare. Capacitatea poate

intrare •viteza de rotaţie. Se găsesc discuri care

1. Componenta CD-RW (CD-ReWritable)

1. Componenta Discheta (floppy disc-ul)

1. Componenta DVD-ul (Digital Versatile Disc,

Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

1. Componenta Monitorul- caracteristici

Tehnologia informației și comunicațiilor – clasa a IX-a

Tehnologia informației și comunicațiilor – clasa a IX-a

Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

1. Componenta Câteva întrebări de final...

Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

1. Componenta Câteva întrebări de final...

Curs operator calculator – prof. Ronela Crihan

Sistemul de operare Windows 7

Interfata grafica cu utilizatorul

Alte elemente de interfata grafica

Structura unei ferestre

•Tehnica drag and drop

Exemplu – meniu contextual pe desktop

Exemplu – meniu contextual pe fisier

Exemplu lansare in executie Windows Explorer

Căutarea de fişiere in Windows 7

Exemplu creare scurtătură

Procese cunoscute ale sistemului

System and Security

Network and Internet

Hardware and Sound

User Accounts and Family Safety

Clock, Language, Region

Noţiuni de bază de navigare

Vizualizarea unei categorii Meniul principal

Noţiuni de bază de navigare

Modificarea rezoluţiei ecranului

•Cu tub catodic (CRT, care arată ca un televizor)

•Cu cristale lichide (LCD, ecran plat)

•Cu diodă emițătoare de lumină (LED)

Modificarea rezoluţiei ecranului

Modificarea rezoluţiei ecranului

Modificarea rezoluţiei ecranului

• Extend these displays – desktop-ul se întinde pe două monitoare

Schimbarea schemei de sunete

Schimbarea datei și a orei

Setarea Volumului și a proprietăţilor sunetului

Setarea Volumului și a proprietăţilor sunetului

Schimbarea comportamentului mouse-ului

Caseta de proprietăţi a mouse-ului