Scripnic Sergiu RC-111

Lucrarea practică nr. 1

Tema: Schema structurală și funcţională al calculatorului personal. Componente hardware şi software.
Scopul lucrării: Cunoașterea structurii calculatorului personal.

1. Calculatorul numeric conține următoarele unități funcționale:

- o unitate de memorie pentru a înmagazina datele inițiale, intermediare și finale ale problemei, precum și
instrucțiunile care indică secvența calculelor;
- un dispozitiv aritmetic și logic necesar efectuării operațiilor aritmetice și logice elementare;
- unul sau mai multe dispozitive de intrare, respectiv, ieșire, neceserâ comunicării din exterior cu
calculatorul;
- un dispozitiv central de comandă și control care generează o succesiune de semnale de comandă necesare
executării secvențiale a instrucțiunilor. Dispozitivul aritmetic şi logic şi dizpozitivul central de comanda
formează unitatea centrală de prelucrare a informatiei
sau,mai pe scurt, procesorul.
Memoria calculatorului modern e organizat in 2 nivele: memoria internă si memoria externă.
Memoria internă reprezintă cea mai costisitoare şi importantă componentă fizică a unui calculator personal,
prin intermediul căreia vom putea aprecia performanţele unui calculator. Aceasta este unitatea funcţională a
calculatorului destinată păstrării permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului
şi bineînţeles a sistemului de operare. Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care poate fi doar
citită) – este un tip de memorie nevolatilă (informaţia conţinută de acest tip de memorie nu se pierde la
oprirea calculatorului). Este o memorie de tip special, care prin construcţie nu permite programatorilor decât
citirea unor informaţii înscrise aici de constructorul calculatorului prin tehnici speciale. Memoriile de tip
ROM se clasifică în funcţie de modalitatea de scriere a datelor în PROM şi EPROM. Memoria RAM
reprezintă un spaţiu temporar de lucru unde se păstrează datele şi programele pe toată durata execuţiei lor.
Programele şi datele se vor pierde din memoria RAM, după ce calculatorul va fi închis, deoarece aceasta
este volatilă, păstrând informaţia doar atâta timp cât calculatorul este sub tensiune.
Memoria externă este o memorie suplimentară care comunică cu microprocesorul tot prin
intermediul magistralei de date şi magistralei de comenzi. Ea este o memorie nevolatilă din care
se poate citi şi în care se poate scrie. Memoria externă este alcătuită în principal din discuri fixe (hard-disk)
şi discuri flexibile (floppy-disk). Discurile fixe sunt montate de obicei în interiorul unităţii centrale şi nu pot
fi detaşate de calculator decât prin demontarea acesteia. Discurile flexibile se folosesc cât este nevoie, ele
fiind introduse într-un locaş special, după care pot fi recuperate cu uşurinţă Toate calculatoarele au o
configuratie modulara.Fiecare modul si anume controlerul imprimantele,unitatile de disc
magnetic ,functioneaza si in consecinta pot fi incluse sau excluse din componenta calculatorului independent
unul de altul. Un sistem editorial va include mai multe tipuri de imprimante:mecanice pentru textele în curs
de prelucrare, laser sau color pentru paginile machetate deja ,cititoare de desene şi fotografii.Un sistem
Scripnic Sergiu RC-111

destinat gestionării rapide a unui volum mai mare de date va include mai multe discuri magnetice,iar un
calculator utilizat pentru montarea filmelor video va fi dotat cu camere de luat vederi şi vizualizatoare de o
rezolutie adecvată,cu tastaturi similare pupitrului regizoral.
2. Din componentele hardware pot enumera:
CPU(microprocesor)
Memoria cu acces aleator sau memoria RAM
Sursa de alimentare sau blocul de alimentare
Discul dur
Placa de bază
Difuzorul
Monitorul
Tastatura
Mouseul
3. Procesorul este elementul principal al unui sistem de calcul și încorporează funcțiile unității centrale de
prelucrare a informației a unui calculator sau a unui sistem electronic structurat funcțional (care coordonează
sistemul). Procesorul asigură procesarea instrucțiunilor și datelor, atât din sistemul de operare al sistemului,
cât și din aplicațiile utilizatorului, și anume le interpretează, prelucrează și controlează, execută sau
supervizează transferurile de informații și controlează activitatea generală a celorlalte componente care
alcătuiesc un sistem de calcul. Memoria RAM de obicei mai poate fi exprimată ca o memorie secundară a
unui sistem informatic sau alte dispozitive și poate influenta performanta unui sistem de calcul crescându-i-
se viteza și performanțele sale în timp real. Timpul de acces la datele din astfel de memorii este de obicei
întotdeauna același, nedepinzând de poziția adresei de memorie accesate (deci nu ca la benzile sau discurile
magnetice, care necesită un timp variabil).  Un calculator interacţionează cu exteriorul prin intermediul
dispozitivelor periferice de intrare/ieşire şi al dispozitivelor de memorie externă.