INTRODUCERE

Veniți, dragi spectatori, luați parte la interpretare

Gândiți și judecați a noastră scenă apăsătoare.
Montague și Capulet se ceartă fără judecată
Un fundament de mult pierdut le întunec-a lor soartă
Iubirea e, probabil, singura variantă
Ce le-ar putea aduce pacea în a lor viață figurantă
(Pauză)
Dar vai, ce se aude în depărtare?
Un sunet blând ce v-ameteste irațional.
Când orologiul meu va bate într-un final.
Luați locuri căci cortina se ridică în curând,
Și-ai noștri actori se pregătesc murmurând.

(Începe sceneta)

CORUL
Dorinta veche-acum pe moarte zace,
Iubire nouă să-i ia locul vine,
Frumoasa ce-l făcu să suspine
Cu Julieta-alaturi nu-i mai place.
Romeo-acum iubește si-i iubit,
Sunt amandoi vrajiti dintr-o privire,
Dar cu primejdii e-a lor iubire,
El crede ca-i urat și dusmanit.
Nu poate face sfinte juraminte,
Fiind privit cu ochi dușmani de-ai ei,
Ea, deși prinsa-n vraja dragostei,
Nu știe cum să-i iasă înainte.
Dar patima cand e prilejul vine
Sa guste clipe dulci de farmec pline.

(Se termina sceneta, spune Ana monologul și întrebările pentru Madalina, Miruna și Ayana)

ÎNTREBARE - BIANCA
Așteptând ca o lumânare
S-aprindă declanșând o nouă intamplare
Cititori ce prin cărți graiti
În al cărui caracter de personaj va regăsiți?

ÎNTREBARE - CRISTINA
Povestea-i tare încurcată,
N-ar vrea Montague sa ne-o explice înc-odată?
Ce-a stârnit acest conflict?
Ce idei au răsărit?
Dragoste nemăsurată
De ranchiună-împiedicată
Inima, ea să se zbată
În necropola ornată,
Căci veșnic el va odihni.

ÎNTREBARE - LUCIA
De ce l-ați amăgi prin sincera lui exprimare
Pe Romeo cel lovit de-o plăcere izolatoare?
De ce-ar fi fost o altă ființă muritoare
Opțiunea ce-ar fi oferit poporului onoare?
Dar cortina, ea se trage dintr-odată..
O, Romeo.. Ochi avusei pentru altă fată?

ÎNCHEIERE
Timpu-i lung, însă nu are soarta,
Nimeni n-ar putea opri a noastra judecata.
Încheiem acum si-n veci al nostru basm
Cu o reverență în avans.
Nu plecăm, nu ne grăbim căci nimeni nu va ști,
Dacă mai exista pentru noi a doua zi.
Vai, dar timpul cel din urmă tot sosi
Si-amanarea n-are rost, nimic nu poate amăgi..
Și pe loc răgazul nostru de-ar mai sta,
Inca-o poezie noi v-am recita.
Căci sperăm, însă, ca al nostru univers fictiv
Sufletul va fi pătat definitiv.