S5-Integrare și incluziune la vârstele timpurii

Nume Mihai Elena Mihaela

Filială Pitesti

Data……

FIȘA DE LUCRU 5

1. Ce fel de sprijin se poate acorda copiilor cu CES în învăţare ?

Aceste planuri sunt influenţate de

- Politicile şcolare referitoare la: abordarea copiilor cu cerinţe educative speciale, la

strategiile învăţării şi la respectarea principiilor individualizării învăţământului,
eficienţei şcolare, normalizării, calităţii educaţiei,etc.
- Studiile şi cercetările asupra eficienţei măsurilor de şcolarizare;
- Politicile sociale care se referă la sprijinul necesar tuturor copiilor;
- Adoptarea legislaţiei referitoare la educaţie şi învăţământ, drepturile copiilor şi
drepturile la educaţie a tuturor;
- Presiunile legale ale părinţilor ;
- Influenţa modelelor teoretice şi practice din alte ţări etc.

2. Definiţi planul de servicii şi planul de intervenţii pentru copiii cu CES.

Sunt cunoscute şi operante două tipuri de planuri:

- Planuri de servicii
- Planuri de intervenţii.
Planurile de servicii sunt instrumente de planificare şi coordonare a serviciilor individuale
necesare la realizarea şi menţinerea integrării sociale a unei persoane cu CES. Unii copii
necesită mai multe planuri de intervenţie care pot fi coordonate de un plan de servicii.
Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerenţă intervenţiilor, evită dedublarea
evaluării, asigură urmările şi vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia,
într-o manieră continuuă.

Planurile de intervenţii pornesc de la cele ale serviciilor. Ele se elaborează în fiecare domeniu
unde persoana poate avea nevoie de servicii legate de problema sa, de limitele sale funcţionale
şi de handicapurile la care trebuie să facă faţa. Copiii primesc servicii ale unor structuri din
mediul şcolar, de sănătate şi servicii sociale. Planurile sunt elaborate de Comisii
Interdisciplinare de Evaluare şi Orientare în colaborare cu şcoala şi cu familia.

În România acesta sunt realizate de Serviciul de Evaluarea Complexă şi de Comisia pentru

protecţia Copilului. Pentru copiii orientaţi în Şcolile speciale există şi Comisile de Evaluare
Internă. La nivelul şcolii generale pentru copiii cu CES integraţi se elaborează Planuri de
Invăţare Individualizate/ Personalizate.

Definirea planului de intervenţie

Planul de intervenţie este un text/grilă bine completat, de care se servesc toţi cei care decid să-
şi orienteze intervenţiile asupra copilului cu CES. Înainte de toate, el se constituie într-un
demers pentru a cunoaşte copilul/elevul şi a aviza măsurile educative care i se potrivesc.

Acest demers necesită participarea atât a specialistului cât şi a părinţilor (Landry,1990). Planul
de intervenţie personalizată este un plan de învăţare sau plan educaţional în cadrul activităţilor
şcolare şi corespunde în fapt nevoii de abordare cat mai individualizată a problemelor de
învăţare pornind de la teza potrivit careia fiecare copil fiind diferit, fiecare problemă trebuie
cunoscută şi tratată individualizat.

El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în
dificultate. Prin această modalitate se propun obiectivele învăţării şi inserţiei sociale, se
determină criterii de evaluare, se precizează intervenanţii, se descriu modalităţile şi resursele
necesare pentru a sprijini copilul aflat în dificultate să se adapteze şi să înveţe mai
bine(Goupil, 1991).
 3. Precizaţi ce plan elaborază profesorul când are în clasă un copil cu CES.

Profesorul trebuie să stabilească la fiecare plan de activitate didactică, legat de lecţiile curente
dacă solicită şi cum solicită copilul cu CES. Desigur că nu va face zilnic un plan pentru acesta.
Trebuie subliniat că profesorul îşi propune uneori şi măsuri educative cu întreaga clasă pentru
a putea rezolva problemele de învăţare ale unui copil cu CES. De exemplu, dacă observă că
grupul şcolar este ostil sau nu acceptă copilul cu CES, este firesc ca profesorul să îşi facă un
plan de activităţi pentru a realiza legăturile între copii. Dacă este nevoie, el poate să realizeze
şi un plan anual pentru copilul cu CES în care să îşi propună ce şi cât va achiziţiona acesta în
competenţe şi capacităţi.

Un astfel de plan, care este de obicei numit plan educaţional individualizat (PEI) sau plan de
învăţare personalizat (PIP) se realizează pe parcursul unui an şi se completează ori de câte ori
este nevoie.

Se porneşte de la evaluarea educaţională, didactică a copilului i şi se stabilesc obiectivele de

atins strategiile de lucru şi mijloacele ce vor fi antrenate. Desigur o colaborare perfectă cu
cadrul didactic de sprijin îl scuteşte pe professor să scrie un plan separate.

El trebuie să indice pentru copil/elev, în funcţie de obiectivele fixate:

- nivelul de integrare dorit/urmărit;

- adaptările necesare la ritmul învăţării
- respectarea principiilor pedagogice;
- serviciile complementare şi personalul solicitat;
- echipamentele specializate necesare;
- resursele financiare necesare pentru mijloace, transport, etc.