II

Conf. Univ. Dr. CRISTIAN DELCEA

PROCESUL DECIZIONAL ÎN ACTUL DE OMOR

Modele teoretico-experimentale

Editura Trei, 2020 București

ISBN 978-606-40-0975-3
 III

CUPRINS

Lista lucrărilor publicate .......................................................................... VI

Indexul Figurilor ..................................................................................... VII
Indexul Tabelelor .................................................................................... IX
Mulțumiri.................................................................................................. X
INTRODUCERE ..................................................................................... XI

PARTEA GENERALĂ
Capitolul 1 – PROCESUL DECIZIONAL ...................................................1
1.1. Abordări normative ale luării deciziei ............................................3
1.1.1. Teoria deciziilor normative ..................................................3
1.1.2. Abordări din perspectiva teoriei deciziei normative în cazul
autorilor omorului ................................................................7
1.2. Abordări descriptive ale luării deciziilor ......................................11
1.2.1. Teoria deciziilor descriptive ...............................................12
1.2.2. Abordări din perspectiva teoriei deciziei descriptive în cazul
autorilor omorului ..............................................................13
1.3. Raționamentul............................................................................17

Capitolul 2 – PERSONALITATEA ȘI DECIZIA .......................................19

2.1. Trăsăturile de personalitate psihopatologice ..............................20
2.2. Schemele cognitive dezadaptative ............................................26
2.3. Schemele cognitive dezadaptative timpurii ................................30
2.4. Schemele emoționale dezadaptative .........................................33

PARTEA SPECIALĂ
Capitolul 3 – OBIECTIVUL ȘI IPOTEZELE DE LUCRU ..........................38
3.1. Obiectivul general ......................................................................38
3.2. Ipotezele de lucru ......................................................................39
IV

3.2.1. Diferențe între grupuri din penitenciar și non-penitenciar cu

privire la trăsăturile de personalitate, raționament și scheme
cognitive ...........................................................................39
3.2.2. Diferențe între sexe în cazul subiecţilor din penitenciar și
non-penitenciar în privința trăsăturilor de personalitate,
raționamentului și schemelor cognitive .............................39
3.2.3. Asocierile între criminalitate și alte trăsături de
personalitate, raționament și scheme cognitive ca predictori
ai criminalității ...................................................................40

Capitolul 4 – METODA ȘI PROCEDURA ...............................................41

4.1. Participanți .................................................................................41
4.1.1. Grupul din penitenciar (P) .................................................41
4.1.2. Grupul control - non-penitenciar (NP) ................................42
4.2. Instrumente, materiale ...............................................................43
4.2.1. Descrierea scalelor Chestionarului Eysenck Personality
scales (EPQ) ....................................................................44
4.2.2. Descrierea scalelor Chestionarului Raționamentul Analitic 46
4.2.3. Descrierea Chestionarului Schemelor Cognitive Young –
forma scurtă (YSQ-S3) .....................................................47
4.3. Procedura ..................................................................................50
4.4. Prelucrarea datelor ....................................................................55

Capitolul 5 – REZULTATE ......................................................................58

5.1. Rezultate preliminare ................................................................58
5.1.1. Diferențe demografice între cele două grupuri...................58
5.2. Diferențe între grupul din penitenciar și non-penitenciar în privința
trăsăturilor de personalitate, raționament și scheme cognitive ...59
5.2.1. Ipoteza 1 ...........................................................................59
5.2.2. Ipoteza 2 ...........................................................................62
5.2.3. Ipoteza 3 ...........................................................................66
5.2.4. Ipoteza 4-6 ........................................................................72
5.2.4.1. Diferențe între sexe la trăsăturile de personalitate în
cazul grupului din penitenciar (P) .............................73
 V

5.2.4.2. Diferențe între sexe în raționament la grupul din

penitenciar (P) ..........................................................75
5.2.4.3. Diferențe între sexe la schemele cognitive în cazul
grupului din penitenciar (P) ......................................77
5.2.5. Rezultatele la grupul non-penitenciar (NP) ........................79
5.2.5.1. Rezultate preliminare................................................79
5.2.5.2. Diferențe între sexe la trăsăturile de personalitate în
cazul grupului de non-penitenciar (NP) ....................80
5.2.5.3. Diferențe între sexe la raționament în cazul grupului
de non-penitenciar (NP) ...........................................82
5.2.5.4. Diferențe între sexe în privința schemelor cognitive la
grupul de non-penitenciar (NP) ................................83
5.2.5.5. Interpretarea rezultatelor ..........................................86
5.3. Asocierile între criminalitate și alte trăsături de personalitate,
raționament și scheme cognitive, ca predictori ai criminalității ...90
5.3.1. Ipoteza 7-9 ........................................................................90
5.3.2. Ipoteza 10 .........................................................................94
5.3.3. Ipoteza 11 .......................................................................100
6. Discuții și concluzii ale studiului ........................................................102
7. Limitele cercetării și direcții viitoare de cercetare ..............................108
Bibliografie..........................................................................................110
ANEXE ......................................................................................................I
VI

Lista lucrărilor publicate

1. Cristian Delcea, Alexandra Enache. Individual Differences in

Personality and Reasoning Traits between Individuals Accused of
Murder and those who have not Committed Murder. Int J Ment Health
Psychiatry 2017, 3:1. DOI: 10.4172/2471-4372.1000142

2. Andrea Müller-Fabian, Cristian Delcea. Juvenile Delinquent’s Decision

Making Capacity in Risk Situations: A Multifactorial Approach. Int J Ment
Health Psychiatry 2017, 3:1. DOI: 10.4172/2471-4372.1000143

3. Delcea Cristian, Enache Alexandra, Stanciu Camelia. Assessing

Maladaptive Cognitive Schemas as Predictors of Murder.Int J Ment
Health Psychiatry 2017, 3:1. DOI: 10.4172/2471-4372.1000144

4. Delcea Cristian. The Reasoning Involved in the Decision Making

Process of Individuals Who have Committed Murder.Int J Ment Health
Psychiatry 2018, 4:1. DOI: 10.4172/2471-4372.1000160
 VII

Indexul Figurilor

Figura 1. Viziuni ale rațiunii. Adaptat după Gigerenzer G & Todd M. P. Simple Heuristics That
Make Us Smart by Gerd Gigerenzer, 2000. .................................................................... 1
Figura 2. Teoriile normative moderne ale deciziei. ............................................................................ 5
Figura 3. Adaptat după: Gary S. Becker, O abordare economică a comportamentului uman, 1998. 8
Figura 4. Game-theoretic patrolling with dynamic execution uncertaint, 2014. ............................... 10
Figura 5. Prezentarea în clustere a tulburărilor de personalitate conform DSM-V. ......................... 21
Figura 6. Adaptat după Millon Clinical Multiaxal III, 2010 ................................................................ 22
Figura 7. Adaptat după Beck T. A. Davis D. D. Cognitive Therapy of Personality Disorders. 2015 23
Figura 8. Adaptat după Stone, M. H., Gradations of antisociality and rersponsiveness to
psychosocial therapies. 2000. ....................................................................................... 24
Figura 9. Babiak & Hare (2007). Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work. ....................... 25
Figura 10. Un model al schemelor emoționale. Leahy L. R. Emotional Schema Therapy. 2015. ... 34
Figura 11. Distribuția pe vârstă a participanților din penitenciar (P) ................................................ 42
Figura 12. Distribuția pe vârstă a participanților din non-penitenciar (NP). ..................................... 43
Figura 13. Diferențe de trăsături de personalitate între subiecții (P) care au săvârșit acte de omor
comparativ de cei care nu au săvârșit omor (NP).......................................................... 61
Figura 14. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit acte de omor față de cei care
nu au săvârșit omor. ...................................................................................................... 63
Figura 15. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit infracțiuni față de cei care nu au
săvârșit infracțiuni. ......................................................................................................... 64
Figura 16. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit infracțiuni față de cei care nu au
săvârșit infracțiuni. ......................................................................................................... 64
Figura17. Diferențe între schemele cognitive dezadaptative (Abandon / instabilitate (AB) –
Deprivare emoțională (ED), Izolare socială/înstrăinare (SI) între subiecții care au
săvârșit acte de omor față de cei care nu săvârșit omor. .............................................. 68
Figura 18. Diferențe între schemele cognitive dezadaptative (Negativism/pasivitate (NP),
Standarde nerealiste/ hipercriticism (US), Pedepsirea (PU), Inhibiție emoțională (EI)
între subiecții care au săvârșit acte de omor față de cei care nu săvârșit omor. ........... 71
Figura 19. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar la nivelul trăsăturilor de personalitate. ..... 74
Figura 20. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar la nivelul de raționament.......................... 76
Figura 21. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar (P) la nivelul schemelor cognitive
dezadaptative. ............................................................................................................... 78
Figura 22. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul trăsăturilor de personalitate
(media)........................................................................................................................... 81
Figura 23. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul de raționament. ................. 82
VIII

Figura 24. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul schemelor cognitive........... 85
Figura 25. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) între femei și bărbați la trăsăturile de
personalitate. ................................................................................................................. 86
Figura 26. Diferențe între sexe la grupul de control (NP) la nivelul trăsăturilor de personalitate. ... 87
Figura 27. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) la raționamentul analitic. ...................... 88
Figura 28. Diferențe între sexe la grupul non-penitenciar la raționamentul analitic......................... 88
Figura 29. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) la schemele cognitive dezadaptative. .. 89
Figura 30. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la schemelor cognitive dezadaptative.
....................................................................................................................................... 90
Figura 31. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive la grupul
(NP) ............................................................................................................................... 92
Figura 32. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive
dezadaptative la grupul din penitenciar ......................................................................... 94
Figura 33. Relația de asociere între psihoticism și criminalitate. ..................................................... 95
Figura 34. Relația de asociere între extroversiune și criminalitate. ................................................. 96
Figura 35. Relația de asociere între neuroticism și criminalitate. .................................................... 97
Figura 36. Relația de asociere între adicție și criminalitate. ............................................................ 98
Figura 37. Modelul optim de predictori al criminalității la eșantionul din penitenciar. ...................... 99
Figura 38. Modelul optim de predictori al criminalității la eșantionul din penitenciar. .................... 101
 IX

Indexul Tabelelor

Tabelul 1. Descrierea alegerilor decizionale în vederea unei vieți normale ........................ 5

Tabelul 2. adaptat după: Yu S. The Criminal Mind Model: A Typology of Criminal
Propensity, 2010 ............................................................................................. 11
Tabelul 3. Corelațiile dintre nivelul de excitare sexuală și tacticile de constrângere
sexuală/forță.................................................................................................... 15
Tabelul 4. Compoziția eșantionului din penitenciar privind vârsta și nivelul educațional... 41
Tabelul 5. Compoziția eșantionului din non-penitenciar privind vârsta și nivelul educațional
........................................................................................................................ 42
Tabelul 6. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul trăsăturilor
de personalitate (rezultatele probei t pe eșantioane independente)................ 73
Tabelul 7. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul
raționamentului (rezultatele probei t pe eșantioane independente)................. 75
Tabelul 8. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul schemelor
cognitive dezadaptative (rezultatele probei t pe eșantioane independente).... 77
Tabelul 9. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive
la grupul non-penitenciar................................................................................. 91
Tabelul 10. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele
cognitive la grupul din penitenciar. .................................................................. 93
Tabelul 11. Analiza regresiei lineare: psihoticismul, extroversiunea, neuroticismul și
adicțiile sunt predictorii criminalității. ............................................................... 95
Tabelul 12. Analiza regresiei lineare: inhibiția emoțională (EI) ca predictor al criminalității.
...................................................................................................................... 100
X

Mulțumiri

Pasionat de psihologia medico-legală, această teză a fost pentru mine o

ocazie de a răspunde unei întrebări care m-a preocupat în mod deosebit în
ultimii ani: impactul deciziei în actul de omor. Acest studiu nu ar fi fost posibil
fără sprijinul doamnei Prof. Univ. Dr. Alexandra Enache, în calitate de
coordonator, ale cărei sfaturi și observații pertinente și constructive mi-au fost
de un real folos în elaborarea acestei lucrări științifice. Îmi exprim întreaga
gratitudine pentru sprijinul și încurajarea pe tot parcursul perioadei doctoratului
precum și pentru contribuția domniei sale în formarea mea ca cercetător.
Mulțumesc de asemenea, doamnei Prof. Univ. Dr. Camelia Stanciu de la
Universitatea Dimitrie Cantemir, Conf. Univ. Dr. Monica Albu de la Universitatea
de Vest din Timișoara și Lect. Univ. Dr. Kálcza Jánosi Kinga de la Universitatea
Babeș-Bolyai pentru disponibilitatea de care au dat dovadă pentru realizarea
analizei datelor statistice și cu privire la fundamentele teoretice și cu procedura
de lucru a tezei. Mai doresc să mulțumesc domnului Dr. Marius Vartic, directorul
Institutului de Medicină Legală din Cluj-Napoca, doamnei Dr. Ioana Morar de la
Agenția Națională a Penitenciarelor din România precum și domnului Șef de
lucrări Dr. Costel Siserman din cadrul Universității de medicină și Farmacie Iuliu
Hațegan din Cluj-Napoca pentru sprijinul științific acordat.
Țin totodată să mulțumesc tuturor membrilor comisiei să mulțumesc
colegilor de la Institutul de Medicină Legală din Cluj- Napoca și familiei mele
pentru înțelegerea și sprijinul moral pe care mi le-au acordat în această
perioadă.
 XI

INTRODUCERE

Există o serie de infracțiuni extrem de grave cum sunt crima organizată,

terorismul și gruparea extremistă-paramilitară ce au în comun stilul de
raționalitate de tip „econ”, iar omorul, violența domestică, sexuală și tâlhărirea
sunt mediate de cogniții și scheme emoționale dezadaptative timpurii de tip
necondiționate și condiționate, dublate de factorii viscerali.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetările din domeniul matematicii,
economiei și a psihologiei sociale au fost o provocare pentru criminaliști, medici
legiști și psihologi. Ca urmare a contribuțiilor științifice ale lui Herbert Alexander
Simon [1], Milton Frienman [2], Gary Stanley Becker [3] și Daniel Kahneman [4],
Robert J. Shiller [5], au fost elaborate două paradigme validate științific: una
normativă și una descriptivă. S-a observat existența unor discrepanțe în
conceptualizarea proceselor decizionale.
Teoria normativă face referire la potențialul computațional de
reprezentare și calcul rațional a prelucrărilor informaționale, operate de
decident, astfel încât orice decizie luată este reală și logică. Această teorie are
formule de reprezentare și calcul/computațional pentru decizii în condiții de
incertitudine / certitudine de tip multi-atribut în condiții de certitudine /
incertitudine, pentru decizii în condiții de risc și de tip multi-stagiu sau pentru
decizii de grup / sociale.
A doua paradigmă, denumită descriptivă sau rațional limitată, ia în calcul
deficitul resurselor de timp și date cognitive datorită prelucrării volumului mare
de lucru a decidentului astfel încât individul nu se va raporta la cost-beneficiu
sau la varianta optimă, ci mai degrabă la formula de calcul satisfăcătoare.
Aceasta înseamnă că satisfacerea este mediată de percepții subiective de tip
cognitiv sau afectiv și/sau emoțional.
Teoriile de mai sus au contribuit major la descrierea stilurilor decizionale
umane, însă sunt insuficiente în abordarea procesului decizional în actul de
omor. Majoritatea studiilor pe luarea deciziilor au fost validate pe
comportamentul consumatorului, pe decizii în condiții non-clinice și pe
optimizarea performanțelor profesionale în domeniul bancar, industrial și alte
domenii asociate. Există foarte puține studii realizate din perspectiva raționalității
limitate în cazul omorului cu premeditare, terorism și tâlhărie, iar studiile
XII

existente au la bază variabile precum factorul visceral, schemele cognitive și

emoționale dezadaptative ca predictori ai crimei. Există și multe critici aduse din
cauza studiilor experimentale reduse [6].
Comparativ cu studiile menționate mai sus, cercetările pe tulburările de
personalitate sau pe trăsăturile psihopatologice de personalitate aduc noi
dezvăluiri teoretico-experimentale cu privire la decidentul condamnat pentru
crimă. Aceste abordări au o mai bună conceptualizare clinică și o bună descriere
a decidentului în actul de omor. De fapt, schemele cognitive dezadaptative
timpurii pot duce la dezvoltarea unor trăsături psihopatologice de personalitate,
iar aceste trăsături mediază o decizie care conduce la criminalitate. Spre
exemplu, domeniul Separare și Respingere cu cele cinci scheme dezadaptative
timpurii (abandon/instabilitate, neîncredere/abuz, deprivare emoțională,
deficiență/rușine, izolare socială/înstrăinare), descrise și validate științific de
Jeffrey R. Young [7], cu privire la tulburările de personalitate, aduce o nouă
abordare, mult mai predictibilă și robustă în creionarea decidentului.
O altă abordare cu privire la personalitatea decidentului în actul de omor
este cuprinsă în cercetarea lui H. J. Eysenck [8], fiind realizată din perspectiva
factorilor care pot defini o dimensiune psihopatologică a decidentului în actul de
omor. Spre exemplu, autorii paradigmei au concluzionat că un cumul ridicat de
factori nevrotism-psihotism poate duce la crimă; scoruri scăzute la extraversie și
ridicate la psihotism pot dezvolta o trăsătură de personalitate spre adicție și
criminalitate. Iar aceste pattern-uri de personalitate psihopatologică pot media o
decizie care duce la omor sau un stil de viață antisocial.
Studiul de față își propune să abordeze procesul decizional în actul de
omor din perspectiva teoriilor normative și descriptive și ale paradigmelor
cognitive, factoriale și dimensionale ale trăsăturilor de personalitate
psihopatologice la un individ. Lucrarea de față este structurată în două părți:
• partea generală – cuprinde o analiză exhaustivă a datelor din literatura
de specialitate cu privire la stilurile decizionale normative vs. descriptive
sau mixte la un criminal, a trăsăturilor de personalitate psihopatologice
ca factor mediator la cel cu omor și a abordărilor teoretico-experimentale
cognitive cu privire la schemele dezadaptative timpurii la decidenții cu
omor.
• partea specială – conține date statistice cu privire la diferențele
individuale în luarea deciziei în actul de omor. S-a urmărit scoaterea în
 XIII

evidență a diferențelor între subgrupele de vârstă, sex și nivel de

educație, comparații intra-grup și inter-grup, corelații empirice între
trăsăturile de personalitate psihopatologice și schemele cognitive
dezadaptative timpurii între grupul penitenciar și grupul non-penitenciar.

Scopul acestei cercetări este propunerea unor noi instrumente

psihometrice în evaluarea și testarea psihologică pentru comisiile de expertiză
medico-legală psihiatrice care pot da o bună predictibilitate în creionarea
tabloului de conceptualizare clinică a psihopatologiei unui decident criminal
precum și pentru îmbunătățirea metodelor de interviuri clinice standardizate în
comisiile de specialitate.
XIV
 PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1
PROCESUL DECIZIONAL

Milton Friedman [1], laureat al premiului Nobel în 1976 pentru teoriile sale
în economie privind decizia și libertatea de a alege, a inspirat pe mulți cercetători
în domeniu. El afirma că luarea deciziilor și/sau alegerea unei alternative dintr-
o masă de date disponibile, la un moment dat, este un element esențial
existenței umane de zi cu zi. De fapt, deciziile pot influența comportamente
adaptative sau dezadaptative și depind de emoții, cogniții și schemele de
gândire. Ele pot reprezenta o dualitate rațional-irațională a proceselor de gândire
astfel încât ele constituie un mister pentru experții din domeniile de medicină
legală, economie, psihologie și din alte arii ale științelor asociate. Majoritatea
celor din științele exacte și umaniste au studiat acest subiect, ajungând să
formuleze două mari categorii de modele teoretico-experimentale ale deciziei,
normativă și descriptivă. După economiști, modelul deciziei normative se referă
la modul în care ar trebui să fie luate deciziile, iar modelul descriptiv la o
paradigmă cu privire la modul în care deciziile sunt luate de fapt. Figura de mai
jos explicitează nucleul viziunilor paradigmatice asupra raționalității.

Figura. 1. Viziuni ale rațiunii. Adaptat după Gigerenzer G & Todd M. P. Simple Heuristics That
Make Us Smart by Gerd Gigerenzer, 2000.
2

În figura 1 se face apel la primul model care descrie capacitatea

umană supranaturală înzestrată cu puteri divine de raționare, cunoaștere
nelimitată și nevoia de o perioadă îndelungată pentru a lua o decizie.
Modelul normativ mai face referire la un individ care are capacități
omnisciente, calculând probabilități și utilități complexe în comparație cu
modelul descriptiv care ia în calcul limitarea resurselor de timp, calcule
exhaustive și informații reduse. Raționalitatea nelimitată face referire la
teoria probabilităților, iar cele mai reputate consecințe ale sale sunt
maximizarea utilității așteptate și modelele bayesiene, cuprinzând o tactică
decizională care nu ia în calcul constrângerea de timp, informații și puterea
de calcul.
Al doilea model, cel descriptiv, ia în calcul incapacitatea decidentului
de a avea la dispoziție timp, informații și putere reprezentativă
computerizată pentru a lua o decizie într-un interval foarte scurt și cu
beneficii foarte mari. Se cunosc două forme ale raționalității limitate:
euristica satisfacerii scopurilor, utilizată pentru alegerea dintr-o serie de
alternative disponibile și euristica simplă și rapidă, care utilizează un număr
redus de date și calcule, pentru a lua o varietate de decizii. În prezent, cei
din domeniul neuro-științelor cognitive [2] s-au concertat asupra identificării
sistemelor neuronale care stau la baza calculului probabilității cost-
beneficiu la indivizi, iar cercetările în laborator, cu ajutorul inteligenței
digitale (artificiale) [3], au descoperit noi metode de abordare a decidenților,
completând și conturând modelul raționalității limitate.
În următoarele subcapitole, trecem în revistă cele mai noi abordări
din perspectiva modelelor normative și descriptive în științele penale,
medico-legale și în psihologie cu privire la un decident care a comis omor
sau alte infracțiuni asociate, propunând o altă abordare a tematicii de față.
 3

1.1. ABORDĂRI NORMATIVE ALE LUĂRII DECIZIEI

Economiștii, din rațiuni ale predictibilității și controlului privind decizia, au

dezvoltat o ramură bine ancorată în explicitarea comportamentelor strategic-
raționale, ghidați de rațiune, logică și calcul matematic. Aceste științe s-au
dezvoltat pentru studierea activităților econ, a cadrului juridic micro/macro
economic și pentru suportul științific al deciziilor care trebuie luate de către un
individ, stat sau grup de oameni [4]. De fapt, viziunile raționalității au evoluat
după cum urmează: s-a trecut de la raționalitate nelimitată (numită și demonică
sau omniscientă) la una limitată, pornindu-se de la revoluția intelectuală
occidentală. Fenomenul probabilistic a dat conturul gândirii în domenii care
variază de la științele cognitive, până la economie și comportamentul animal.
Pentru aprofundarea fenomenelor, cercetările din domeniul psihologiei
economice au abordat cu precădere două elemente cheie: raționamentul și
decizia. Ele definesc raționamentul ca fiind procesul fundamental prin care
indivizii estimează probabilitățile diferitelor fenomene, evenimente sau relații
asociate vieții lor, iar decizia este reprezentată de procesele oamenilor care
ajung să aleagă dintre mai multe variante disponibile, reținând semnificația
economico-benefică maximală a fenomenelor sau evenimentelor raționale
relevante.
În subcapitolul de mai jos, se va sublinia conceptul de normă a deciziei
rațional nelimitate și se vor trece în revistă câteva teorii relevante pentru modelul
normativ pentru a arăta importanța descrierii conceptuale cost-beneficiu la un
decident analitic, rațional și logic în condițiile limitate de timp precum și resursele
informaționale și de calcul.

1.1.1. TEORIA DECIZIILOR NORMATIVE

Teoria deciziei normative descrie comportamentul decidentului care
pledează pentru o gândire rațională, logică și funcțională, deținând resurse de
timp și date informaționale nelimitate precum și o putere computațională ridicată.
Elementul cheie al teoriei normative privind decizia este cel al raționalității.
4

Așadar, decidentul rațional este cel care își maximizează câștigul, iar când
raportul cost-beneficiu nu corespunde câștigurilor maximale, se pot relua
strategiile de calcul, timp și informații până se va ajunge la scopul inițial propus.
Anatol Rapoport [5] descrie modelul normativ a deciziei, Teoria valorii
așteptate (TVA), afirmând că acest model teoretic a fost primul care a subliniat
faptul că alegerea se poate realiza în condiții maximale de câștig financiar, fiind
mediată de un calcul simplu dar riguros privind avantajul în favoarea
decidentului. Formula matematică care stă la baza teoriei este: VAᵢ = Pᵢ x Vᵢ ,
unde VAᵢ reprezintă valoarea așteptată a alegerii ᵢ, Pᵢ arată probabilitatea de
ocurență a alternativei ᵢ, și Vᵢ înseamnă valoarea profitului sau a pierderii
anticipate pentru alternativa ᵢ. Din acest raționament, percepția subiectivă nu își
mai are locul utilizând formula matematică de mai sus și ea urmărește
predictibilitatea unei maxime câștiguri financiare.
Smith D. J. & colegii săi [6] argumentează că Teoria utilității așteptate
(TUA) a fost propusă ca alternativă la Teoria valorii așteptate (TVA) datorită
incapacității de a fi utilizată în condiții normale, cu resurse limitate și în condiții
de mare risc. Înlocuirea a modificat atitudinea decidenților în sensul că în cazul
primei teorii se putea lua o decizie pe baza unor valori obiective, iar în cazul
Teoriei utilității se ia în calcul percepția subiectivă a unei valori. Spre exemplu,
în tabelul numărul 1 de mai jos avem un decident infractor care are două
posibilități perceptiv subiective pentru a-și trăi viața conform pattern-ului
psihopatologic de personalitate. Acesta va respecta și va adera la valorile și
normele sociale și va avea un disconfort de adaptare sau nu va respecta nici o
valoare și normă socială, simțindu-se în largul său, dar va avea de suportat
consecințe.
 5

Tabel. 1. Descrierea alegerilor decizionale în vederea unei vieți normale

Există norme sociale Nu există norme sociale
Tipul decizional
(p=50%) (p=50%)
Eliberat de sancțiune
A respecta normele sociale Inconvenient ușor
(foarte bine)
Condamnat pentru încălcarea A trăi conform plăcerilor
A nu respecta normele sociale
normelor (foarte rău) antisociale

Din tabel se va putea vedea că puterea de calcul și rațiune îi va reveni

decidentului nemailuând în calcul abilitatea sa generală cognitivă, trăsăturile
psihopatologice de personalitate, mediul de proveniență și statutul socio-
intelectual. Această teorie a primit numeroase critici [7] din partea comunității
științifice pentru limitele sale conceptuale în cazul în care avem mai multe
variabile necunoscute la un decident țintă. Spre exemplu, Simon, Kahneman,
Tversky și mulți alții au dezvoltat o altă paradigmă a modelului descriptiv numit
Teoria raționalității limitate, făcând referire la resursele limitate umane de timp,
calcul și informații acurate.
Numeroase abordări economice moderne din perspectiva teoriei
normative abundă în literatura de specialitate [8]. Vom trece în revistă unele
teorii ale deciziei pentru a exemplifica mai pe larg procesul decizional în actul de
omor din această perspectivă paradigmatică. Mai jos prezentăm o figură cu
descrierea teoriilor decizionale normative.

Figura. 2. Teoriile normative moderne ale deciziei.

6

Figura 2, descrie cele mai importante și moderne teorii normative utilizate

în economie, științele politice și în psihologia consumatorului.
Shemilt I. și Mugford M. [9] fac referire la teoria normativă din
perspectiva economică, subliniind categorizarea situațiilor decizionale din
aceste modele normative ca beneficii materiale maximale pentru individ, grup
și societate. Modelele menționate în figura 2 fac referire la deciziile în condiții
de certitudine, în condiții de risc și în condiții de ambiguitate/incertitudine.
După Barthalon E. T. [10], teoria instabilității decizionale se referă la o
decizie care trebuie modificată în urma unor calcule matematice care a
demonstrat o decizie atacabilă din perspectiva rațională. Această teorie a stat la
baza celor mai robuste teorii ale deciziei normative din perioada recentă,
utilitatea așteptată condiționată și paradoxul lui Newcomb numărându-se printre
ele.
Teoria programării interactive multi-obiectiv este descrisă de Brownley
[11] ca o rețea de tehnici definită ca programarea interactivă multi-criterală și
este aplicabilă în condiții de certitudine, deși câteva metode au fost dezvoltate
pentru cazuri de risc. După denumirea teoriei, proceselor decizionale li se
asociază o funcție sau valoare multi-atribut, căutându-se ulterior alternativele
care maximizează această funcție.
Eckhardt W. [12] aduce o contribuție empirică la conceptualizarea
paradoxului lui Newcomb ce evidențiază maximizarea câștigului real al alegerii
unei opțiuni și maximizarea valorii unei informații.
Chernoff H. & Moses E. L. [13] pun în discuție axiomele, criteriile și
conceptele teoriilor deciziei în condițiile de incertitudine și certitudine, subliniind
că decizia în condiție de incertitudine, la un decident, este o nesiguranță reală
la nivel de informații și date concrete, astfel încât formulele complexe de calcul
pot veni în ajutorul individului, iar în condițiile de certitudine, decidentul deține
toate datele sigure și informațiile relevante pentru decizii raționale dar nu poate
lua o decizie decât în condițiile verificate matematic. Autorii fac referire și la
teoriile luării deciziilor în condițiile de risc, multi-atribut în condiții de incertitudine
 7

și certitudine, decizii multi-stagiu și decizii de grup care apelează la rigorile

matematice și logice similare modelelor mai sus menționate.

1.1.2. ABORDĂRI DIN PERSPECTIVA TEORIEI DECIZIEI

NORMATIVE ÎN CAZUL AUTORILOR OMORULUI
Becker S. G. & Posner A. R. [14] sunt printre primii cercetători moderni
din domeniul științelor economice care abordează criminalitatea din perspectiva
modelului normativ la un decident cu infracțiunea de omor, terorism și
criminalitatea informatică calificată. Ei descriu din perspectiva acestui model că
un comportament criminal este ghidat de un set de valori și preferințe
economice-raționale privind beneficiile materiale, sociale, de grup maximale și
costurile minime (penitență, despăgubiri, etc.) și că așa se explică existența unui
număr atât de ridicat de criminali, teroriști sau chiar și cei din crima organizată
care adoptă acest comportament datorită recompenselor financiare prea mari
(beneficii) față de cele obținute prin munca legală. Spre exemplu, autorii
argumentau că sărăcia este un predictor al criminalității datorită câștigului net
superior față de un câștig minimal din activitățile legale. Adolescenții comit mai
multe infracțiuni decât adulții din același motiv: munca legală oferă venituri mai
mici și mai puține oportunități pentru ei decât pentru adulți, iar crimele săvârșite
de ei sunt mediate de cogniții raționale de tip „eliberare”, „libertate”, ”a face ce
dorești” etc. și de cogniții ale costurilor scăzute ca și pedeapsă în comparație cu
un beneficiu maximal social de grup perceput.
Becker S. G. [15] argumenta în lucrările sale că introducerea pedepsei
capitale la un criminal ca metodă de prevenire a criminalității, este binevenită
din două motive: primul, are cheltuieli maximale (pedeapsa capitală cu moartea)
și al doilea, beneficii reduse, adică poate se va simți mai bine dacă o altă
persoană va fi dezavantajată din anumite puncte de vedere. De fapt, își poate
face singur rău (costuri personale) pentru a face rău altora (beneficii personale).
Dacă aplicăm formula lui Becker, vedem în figura 3 cum un criminal
renunță la unitățile Kₒ din ce consumă pentru a ucide cu ajutorul unităților Kₒ ,
factorul schimbului între propriul act (cost) și actul săvârșit (beneficiu) împotriva
8

cuiva, oferite de curba EₒSₒ este stabilit pe de o parte de abilitatea sa de a avea

un comportament criminal iar pe de altă parte de costurile sociale și personale
pentru prevenirea crimei. Creșterea costurilor (pedeapsă juridică, izolarea
socială și stigmatizarea din cauza infracțiunilor, pedeapsa cu moartea, etc.) va
mări costul său infracțional și astfel va renunța să mai opteze pentru crimă.

Figura. 3. Adaptat după: Gary S. Becker, O abordare economică a comportamentului uman, 1998.

McAdams D. [16 ], specialist consacrat în materie de teoria jocului în

afaceri, și Franklin C. [17] pornesc de la teoria jocului din perspectiva modelelor
normative a raționalității nelimitate și a studiilor pe psihopați și pe cei din crima
organizată și propun instrumente de identificare a criminalilor precum și pattern-
uri categoriale a acestora. Dacă utilizăm conceptele lor teoretico-experimentale,
am putea defini strategia de succes în infracțiunea de omor. Astfel, vom observa
cum își configurează/proiectează un criminal logic și matematic activ jocul. De
fapt, un decident criminal, după teoria jocului, utilizează șase instrumente
strategice: obținerea angajamentului victimei, instituirea de reguli între victimă și
agresor, fuzionarea sau uneltirea între un criminal și victimă, ripostarea
criminalului, dezvoltarea unor valori între victimă și agresor și stilul psihopat de
relație între unul cu infracțiunea de omor și victimă. Aceste metode de lucru sunt
numite strategii-comportamentale (coping-uri) ale psihopaților în relația victimă-
agresor și ele au produs efecte, dezvoltând o auto-eficacitate percepută în
 9

satisfacerea nevoilor psihopatologice la criminali. Majoritatea criminalilor în serie

au dat dovadă de aceste abilități cognitiv-comportamentale atât în relația
victimă-agresor cât și între autorități-agresor, iar în urma acestor „jocuri”
dezvoltate de criminali, ele au devenit teorii după care se ghidează cei din
departamentele de poliție și psihologii criminaliști.
O echipă de cercetători de la Cambridge University, compusă din Espejo
G. L`Huillier G. și Weber R. [18], a utilizat metoda Stackelberg din teoria jocului,
prin care un lider se confruntă cu un singur urmaș. În SUA, poliția se confruntă
simultan cu mulți infractori, care pot fi organizați sau acționează independent
unul de celălalt, neputând să le anticipeze următoarea crimă. Această aplicație
matematică, validată științific de cercetători, motivează dezvoltarea a două
modele de joc: primul model, o interacțiune clasică de lider-urmaș între ofițeri și
criminali care lucrează organizați și al doilea model, o interacțiune între lider și
infractorii care acționează independent. Se urmărește ca efectul deplasării
infracțiunilor sub supravegherea organelor de poliție să fie anticipat de modelele
propuse [19]. Rezultatele, utilizând datele dintr-un mediu simulat pe calculator,
evidențiază modul în care aceste modele pot oferi sprijin decizional pentru
autorități, depășind strategiile tradiționale în cazul celor care săvârșesc omorul
[20].
Introducerea metodei ASPEN [21], o altă variantă din teoria jocului
utilizând metoda Stackelberg, permite o abordare a ramurilor și a valorilor
matematice care depășește limitările clasice în domeniul criminalității și a
terorismului pe baza a două contribuții cheie: (1) o abordare de colun-generație
care exploatează o reprezentare nouă a fluxului de rețea, evitând o explozie
combinatorie a alocărilor programate; (2) un algoritm de tip branch-and-bound
care generează limite prin intermediul unui algoritm rapid de rezolvare a jocurilor
de securitate cu constrângeri de programare relaxate. ASPEN este prima
metodă cunoscută pentru rezolvarea eficientă a jocurilor de securitate masive
cu programe arbitrare oferită departamentelor de securitate, poliție și în
domeniul intelligence.
10

Figura. 4. Game-theoretic patrolling with dynamic execution uncertaint, 2014.

Figura 4 prezintă căi pentru 3 din cele 5 programe. Căile corespund

programelor {t1, t2}, {t2, t3} și {t1, t5}. Cererea și oferta sunt toate trei
corespunzătoare numărului de FAMS disponibile. Caseta cu două margini
marchează fluxurile utilizate pentru a calcula alocarea (t1) și alocarea (t2).
Fiecare schemă de îmbinare corespunde unui debit fezabil în G. De exemplu,
programul comun {{t2, t3}, {t1, t5}} are un debit de câte 1 unitate, fiecare pe căile
care corespund programelor {t2, t3} și { t1, t5}, și un flux de 1 prin manechin. În
mod similar, orice flux posibil prin graficul G corespunde unui program comun
fezabil, deoarece toate constrângerile de resurse sunt satisfăcute [22], [23], [24].
Szde Yu [25] propune o tipologie rațională a criminalilor din perspectiva
teoriei normative cu cele trei dimensiuni care cuprinde raționalitate, moralitate,
și afectivitate. Raționalitatea înseamnă puterea de a face o alegere rațională în
ceea ce privește beneficiul maximal la un criminal și apoi obținerea unor
rezultate congruente proiecției mentale. Moralitatea este judecata etică care
poate sau nu să raționalizeze actul antisocial. Afectivitatea este măsura în care
comportamentul infracțional este atins de emoții. Iar din aceste dimensiuni se
desprind opt modele cu puncte forte accesate de către un decident cu
infracțiunea de omor.
Din tabelul numărul 2 se pot vedea categoriile puternice și/sau scăzute
ca și motricitate în menținerea actelor de omor la un decident.

Tabel. 2. adaptat după: Yu S. The Criminal Mind Model:

 11

A Typology of Criminal Propensity, 2010

Denumire model & Rațional Moral Afectiv

Criminal model M1={1,2,3,-8} M2={1,2,3,-8} M3={1,2,3,-8.}

Rațional model 100% 100% ≤ 49%

Moral model ≤ 49% ≤ 49% ≤ 49%
Emoțional model ≤ 49% 100% 100%
Justificare model 100% ≤ 49% ≤ 49%
Hedonism model 100% 100% 100%
Auto-îndreptățire M ≤ 49% ≤ 49% 100%
Full model 100% ≤ 49% 100%
Irațional model 100% ≤ 49% 100%

Alte cercetări abundă în conceptualizarea tipologiei criminogene pe

acest subiect, însă din motive de spațiu cităm doar sursele [26], [27], [28].
Abordările de mai sus au și limite în sensul că eșantioanele nu au avut grupe
de control criminali-noncriminali vs. clinic-nonclinic [29], pentru a se putea
discrimina puternic și predictibil ipotezele invocate, iar cele din domeniul teoriei
jocului au folosit intervenții din perspectiva inteligenței digitale (artificiale) și
rezultatele lor de laborator sunt non-ecologice pentru a fi extrapolate pe o populație
infracțională-non-infracțională și/sau clinic-nonclinic [30].

1.2. ABORDĂRI DECRIPTIVE ALE LUĂRII DECIZIILOR

Teoria raționalități limitate [31] vine cu o completare radicală la modelele

economice normative. De fapt, modelele normative nu au putut dovedi că un
individ poate avea resurse infinite și că ar putea lua o decizie într-un timp atât
de scurt, deținând resurse computaționale și variabile infailibile [32]. Cercetările
din domeniul modelului descriptiv abundă cu privire la raționalitatea limitată [33].
Din aceste studii au reieșit trei aspecte distincte ale decidentului și anume
raționalitatea limitată, ecologică și socială, acestea făcând obiectul cercetării.
Raționalitatea limitată [34] ia în calcul resursele decidentului în condiții reale.
Raționalitatea ecologică [35] este mediată de informații ale mediului înconjurător
12

ajutând decidentul să se adapteze unor condiții optime. Raționalitatea socială

[36] este o versiune sau o subcategorie a raționamentului ecologic făcând
referire la un decident care are în vedere relațiile umane, sentimentele și
normele sociale. S-a apelat la aceste paradigme pentru că aceste teorii fac
obiectul studiului de față. În următoarele subcapitole ale lucrării nu vom sublinia
și nici nu vom aminti toate teoriile modelului descriptiv, ci ne vom opri doar la
acele modele care sunt relevante cercetării de față.

1.2.1. TEORIA DECIZIILOR DESCRIPTIVE

În capitolul de față, vom trece în revistă doar abordările raționalității
limitate validate de Herbert A. Simon și dezvoltate de Daniel Kahneman & Amos
Tversky, Richard H. Thaler, Gerd Gigerenzer & Peter M. Todd, și Grupul
Adaptative Behaviour and Cognition (ABC) din Germania. Abordările lor
teoretico-experimentale au ajutat cercetătorii criminaliști, psihologi și psihiatri să
dezvolte modele conceptuale din perspectivele raționalității limitate, subliniate
mai jos la un decident cu infracțiunea de omor.
Herbert A. Simon [37] a fost cel care a validat științific teoria raționalității
limitate, având la baza teoriei sale două elemente cheie: limitele resurselor
cognitive și baza ambientală în care rațiunea poate operaționaliza cu ajutorul
instrumentelor cognitive. Primul element descrie faptul că modelele proceselor
informaționale și decizionale sunt construite mai degrabă din ceea ce se știe
decât din ceea ce și-ar putea imagina individul. Cel de-al doilea element face
referire la structura mediului înconjurător care poate defini, construi și organiza
procesele decizionale la un individ sub forma de euristici pentru a se adapta
cerințelor și sarcinilor. Tot Simon A. Herbert [38], argumenta că există două
stiluri de coping: folosirea serială a focusului la soluțiile alternative și utilizarea
euristicilor decidentului pentru a-și maximiza rezultatele. În comparație cu
studiile lui Becker, pe un comportament criminal, cercetările lui Simon [39], au
limite majore în conceptualizarea comportamentelor infracționale fiindcă studiile
au fost validate empiric mai mult pe comportamentul unui econ-decident în
 13

organizație, consum și decizii în condițiile de risc non-clinic decât pe un decident

cu tulburări de personalitate și/sau infractor.
Daniel Kahneman [40] & Amos Tversky [41], laureați ai premiului Nobel
în 2002, au pus bazele teoriei prospectării, argumentând că rezultatele deciziei
umane sunt procesate ca modificări față de un punct de referință care, în
general, este starea curentă a decidentului [42]. Adică, metodele euristice sunt
urmate de succese sau de erori prin reprezentativitate (raționament influențat de
prototipuri), disponibilitate/accesibilitate (raționament influențat de baza de date
stocate în memorie) și ancorarea/ajustarea (raționament influențat de efectele
recente) [43]. La fel ca și în cazul studiilor lui Simon, Kahneman și Tversky nu
au abordat fenomenul infracțional, ci au adus mari contribuții cu privire la euristici
din perspectiva psihologiei economiei pe o populație non-clinică și non-
infracțională [44].

1.2.2. ABORDĂRI DIN PERSPECTIVA TEORIEI DECIZIEI

DESCRIPTIVE ÎN CAZUL AUTORILOR OMORULUI
Cornish D. B. and Clarke R.V. [45] sunt printre primii cercetători
criminaliști moderni care abordează decizia din perspectiva modelului descriptiv
la criminalii în serie și în cazul altor infracțiuni asociate. Ei argumentează că
deciziile la cei cu omor sunt luate în urma unor raționalități motivate, nu limitate,
de emoții puternice, de presiunea grupului și de alți factori care pot interfera cu
decizia. Studiile [46] lor pe criminali mai confirmă și ipoteza „cost-motivată” a
indivizilor cu infracțiunea de omor. Modelul lor face referire la euristicele
decizionale mediate de factori econ și factori cultural-infracțional și/sau de grup.
Topalli V. Wright R. și Fornango R. [47] aduc o nouă conceptualizare din
perspectiva teoriei descriptive decizionale la autorii omorului, subliniind că
infracțiunea stradală este un comportament mediat de o euristică-bias la un
decident acuzat de criminalitate stradală. Cercetările lor pe sute de participanți
cu infracțiuni stradale și alte studii [48] au arătat că sentimentele de frică, furie,
disperare și de mediu pot interfera cu decizia, dezvoltând un pattern
14

comportamental dezadaptativ datorită erorilor de gândire/euristici repetate în

procesul decizional.
Hemmingby C. Bjørgo T. [49] amintesc de beneficiile decidentului „lup-
singuratic” care adoptă o atitudine teroristă și criminală în dauna victimei pentru
a-și satisface dorințele lui sadice și cu o încărcătură emoțională mare ca factor
de menținere și de perseverare în a comite o crimă. Cercetătorii pleacă de la
cazul Anders B. Breivik și aduc în discuție o tipologie decizională a „lupilor-
singuratici”. După modelul prospectiv a lui Daniel Kahneman și Amos Tversky,
autorii arată că decidentul „lup-singuratic” poate să-și reprezinte lumea din
perspectiva ideologiei/strategiei (accesibilitate din memorie), alternativelor țintă
(reprezentativitate) și din perspectiva factorilor externi și interni (ancorarea),
astfel încât dezvoltă un comportament terorist sau de criminal în serie.
Lindegaard, Bernasco, Jacques și Zevenbergen [50], [51] aduc noi
contribuții în favoarea modelului „rațional-motivat” cu un studiu aplicat pe 200 de
respondenți cu rezultate predictibile în urma interviurilor calitative și cantitative
ale infractorilor încarcerați. Cercetătorii au utilizat instrumente de testare și
evaluare a cognițiilor și emoțiilor pentru a identifica experiențierea atât negativă
cât și pozitivă care i-a afectat pe parcursul a trei faze ale unui jaf: înaintea actului,
în timpul săvârșirii infracțiunii și după actul infracțional. În urma intervențiilor au
fost recunoscute cinci emoții care sunt predominante pe parcursul unui jaf la un
infractor: fericire, provocare, rușine, furie și frică. În plus, acestea arată că, în
timp ce unele emoții sunt experimentate în mai multe faze, altele sunt
proeminente într-o singură fază pentru a maximiza beneficiile rațional-
motivatoare ale decidentului infractor.
Bouffard J.A. [52] completează cu un studiu la un decident criminal din
perspectiva modelului descriptiv pe 352 de respondenți din care bărbați (n =
172) și femei (n = 180) care au fost rugați să participe la o cercetare privind
reducerea costurilor datorită excitației sexuale în cazul unei agresiuni sexuale.
Din studiile post-intervenție a reieșit că în cazul decidentului care săvârșește o
agresiune sexuală cu omor, raportat la cost-beneficiu, acesta ia în calcul doar
 15

beneficiul dorinței sexuale sub forma agresiunii până la omor ca preferință

excitatorie. Tabelul de mai jos subliniază tendințele majore la un infractor care
operează cu mai multe tehnici de inducere în eroare a victimei: îmbată sau
droghează victima, și/sau manipulează victima după care trece la agresiunea
sexuală.

Tabel. 3. Corelațiile dintre nivelul de excitare sexuală și tacticile de constrângere sexuală/forță.

Tip de tactică E.Total Băbați Femei

Smulgerea hainelor .044 −.039 .212**
Înșelarea victimei .163** .131† .144†
Îmbătarea victimei .198** .185* .178*
Agresiunea sexuală .156** .131† .160*
†p < .10 , *p < .05 , **p < .01 (two-tailed)

Rezultatele din tabelul de mai sus evidențiază faptul că preferința

excitatorie inhibă consecințele (costurile) penale ale unui decident care
apelează la agresiunea sexuală iar agresiunea sexuală, reprezintă beneficiul
maximal. Corelațiile puternice semnificative la pragurile **p< .01 mai arată că o
preferință excitatorie poate dezvolta, pe lângă beneficiile excitatorii, auto-
eficacitatea și/sau abilitatea de a face față cu succes în momentul agresiunii
sexuale. Studiile lui Exum M. L. și Zachowicz A. [53], [54], [55] aduc de
asemenea aceleași argumente cu privire la decidentul agresor sexual.
În urma cercetărilor pe comunitățile africane și pe alte comunități similare
din America, Richard B. Felson [56] susține că un criminal poate lua o decizie în
funcție de mai multe tipuri de euristici: de situație/moment, bazată pe iluzia
beneficiului și pe un beneficiu material, emoțional și/sau pe un capital de imagine
în grupul de apartenență. Iar toate aceste decizii bazate de cele patru euristici
sunt mai degrabă raționale decât o reactivitate sau o decizie luată sub impactul
factorilor viscerali. Argumentele lui Felson R.B. [57] au un suport empiric limitat
din perspectiva modelului descriptiv datorită extensiilor sale conceptuale la
trăsăturile psihopatologice de personalitate, fără a avea rezultate clinice vs. non-
16

clinice. Dar, cercetările sale conturează un aspect nedescoperit până în prezent

cu privire la latența unui criminal în luarea deciziilor în actul de omor mediat de
euristici rapide și satisfăcătoare.
Alte studii și cercetări din perspectiva raționalității limitate la un infractor
au scos în evidență faptul că la cei cu infracțiuni de spargeri și de distrugere [58],
ajutați de euristici care pot media o decizie pe baza unei informații sigure,
acestea pot motiva individul să comită infracțiuni pentru a-și maximiza profitul.
La fel și la cei cu infracțiunea de furt auto [59], [60], [61] s-au adus contribuții în
evaluarea riscurilor și avantajelor infracțiunii, cu accent pe modul în care aceste
evaluări contribuie la persistența crimelor. Carleen M. Thompson și Benoit
Leclerc [62], [63] aplică perspectiva alegerii raționale și în cazul conflictelor de
violență domestică și crimă în familie unde accentul cade pe un cumul visceral,
pe valori de loialități parentale psihopatologice, precum și un câștig de imagine
într-o comunitate/grup de apartenență unde este promovată violența domestică
și omorul [63].
Toate aceste studii au contribuit la elaborarea unor noi direcții de
cercetare din perspectiva modelului descriptiv, dar nu au fost luate în calcul
trăsăturile psihopatologice de personalitate, schemele dezadaptative timpurii
care pot media o decizie clinică în procesul decizional și abilitățile generale
cognitive [64]. Rămâne întrebarea modului în care omorurile săvârșite de un
individ cu dizabilitate intelectuală, cu trăsături psihopatologice de personalitate
sau tulburări mintale pot operaționaliza din perspectiva modelului normativ sau
unul descriptiv? [65]. Limitele acestor studii pot lansa noi provocări pentru alți
cercetători din domeniul psihologiei clinice, psihiatriei medico-legale și din
sectorul penal pentru a dezvolta noi modele teoretico-experimentale în
conceptualizarea proceselor decizionale în actul de omor [66].

1.3. RAȚIONAMENTUL

Când un criminal gândește în propoziții, succesiunea cognițiilor lui este

organizată, iar tipul de organizare care face obiectul studiului se manifestă în
 17

construcția unor raționamente. În aceste situații, succesiunea proceselor sale

cognitive ia adesea forma unei inferențe, în care o aserțiune corespunde unei
declarații sau unui rezumat pe care infractorul încearcă să o facă, iar aserțiunile
restante sunt motive pentru declarația dată sau fundamente pentru o concluzie
în a lua o decizie [67].
După Skyrms B. Harper L. W. Causation [68], cele mai influente inferențe
sunt cele care au validitate deductivă, în sensul că dacă avem o premisă
adevărată nu avem o concluzie falsă a inferenței, iar puterea inductivă este o
chestiune de probabilitate, nu de date certe. Așadar, când un individ va evalua
argumente, uneori se va putea folosi de reguli logice, alteori se va putea folosi
de euristici (reguli practice care prelucrează asupra conținutului propozițiilor nu
asupra formei lor logice), iar când evaluăm inferențele, adesea se ignoră
principiile teoriei probabilistice și individul se va baza în schimb pe similaritate și
euristici cauzale [69].
În psihologia cognitivă [70] sunt identificate două raționamente: deductiv
și inductiv. Primul face referire la capacitatea de a aplica reguli generale la
situațiile specifice ale vieții pentru a identifica răspunsuri logice [71]. De fapt,
implică aptitudinea de a stabili dacă răspunsurile la o sarcină sunt plauzibile și
au un raționament silogistic. Această capacitate implică punerea în practică a
unor norme generale la o sarcină țintă și nu identificarea unor reguli generale
din datele descompuse. Individul folosește raționamentul deductiv în sarcini de
tip costuri și beneficii. Iar ca profesii se încadrează medicul anatomo-patolog,
mecanicul auto, inginerul, analistul de cercetare sau programatorul, judecătorul
și matematicianul [72].
Al doilea se referă la aptitudinea de a uni datele distincte cu intenția de
a formula norme sau decizii generale [73]. Individul caută posibile motive ale
interacțiunii dintre lucruri pentru a da o explicație logică pentru o mulțime de
fenomene aparent fără legătură între ele. Omul descrie cele mai reușite reguli
generale și nu formularea unui număr de norme anterioare, ci proiecția unei
testări și emiterea de ipoteză cu privire la un eveniment. Aplicabilitatea
18

raționamentului inductiv la un individ este de tip analiză-exhaustivă, iar ca

profesie se încadrează psihologul, medicul, statisticianul, meteorologul,
topograful și cercetătorul în științele umane.
Câțiva cercetători [74] susțin că modelele mentale stau la baza
raționamentului deductiv și continuă să susțină că teoriile mentale sunt folosite
și în raționamentul inductiv și, prin urmare, nu există nici o diferență calitativă
între cele două tipuri de raționament. Din acest motiv au fost studiate și la nivel
neurologic unde au fost identificate, în urma studiilor experimentale de scanare
cerebrală, ariile cerebrale implicate în raționament. Astfel s-a descoperit că
există o activare a unor părți ale creierului în situațiile de sarcină cognitivă pentru
a demonstra că există diferențe între cele două raționamente [75], [76].
Multe studii din perspectiva teoriei raționamentului, cu ajutorul RMN-ului
[77], au identificat pattern-uri de raționament la pacienții cu psihopatie, fiind
vizibile zone ale creierului în situațiile în care erau rugați să ia o decizie în
defavoarea cuiva. Alte cercetări [78], pe infracțiunile sexuale, vandalism,
violență domestică și terorism [79], au permis formularea unor modele
conceptuale de raționament similar cu cei care nu au săvârșit infracțiunile
grupului experimental. Din aceste considerente nu există cercetări care să
evidențieze diferențe individuale de raționament la cei cu omor și la cei care nu
au săvârșit omor.
 19

Capitolul 2
PERSONALITATEA ȘI DECIZIA

Schultz P. D. și Schultz E. S. [80] afirmă că personalitatea reprezintă o

serie de pattern-uri particulare și semnificative de cogniții, emoții și
comportamente care compun stilul personal al unui individ de a interacționa cu
mediul și cu ceilalți indivizi. Psihanaliștii [81] afirmă că personalitatea umană
este determinată de instinctele biologice sexuale, de agresiune și de
experiențele care apar în dezvoltare în primii cinci ani de viață, iar structura
personalității este compusă din id, ego și superego. Stadiile developmentale
sunt psihosexuale, iar deciziile sunt mediate de pulsiuni instinctuale și de
platforma ego ca mediator dintre id și superego. Abordarea psihanaliștilor cu
privire la personalitatea umană și decizie a fost contestată de behavioriști [82],
aceștia subliniind faptul că diferențele de personalitate rezultă din diferențele în
experiențele de învățare, iar deciziile sunt precedate de pattern-uri
comportamentale nu de impulsuri și nevoi sexuale. Prin condiționarea operantă,
decidenții învață să asocieze comportamente specifice cu pedepse și
recompense, astfel încât deciziile devin o amorsă precedând un comportament
și invers. Paradigma cognitivă a personalității și a deciziei este bazată pe ideea
că diferențele de personalitate rezultă din modul diferit în care decidenții își
reprezintă datele despre sine, alții și lumea lor personală pentru a lua o decizie
adaptativă. Umaniștii [83] susțin că personalitatea și decizia corelează în funcție
de necesitățile și obiectivele sinelui, iar motivarea este punctul central al deciziei
umane. Psihologia evoluționistă încearcă să argumenteze personalitatea și
decizia umană în termeni de adaptabilitate a unor caracteristici pentru existență
și reproducere cu succes de-a lungul istoriei umane.
Studiile susțin că decizia este mediată de trăsăturile de personalitate
și/sau de schemele cognitive adaptative sau dezadaptative. Spre exemplu,
Krasno J. și LaPides S. [84] pornesc de la o cercetare pe decizie și personalitate
la liderii dintr-o organizație, cu personalitate narcisistă și au identificat o serie de
20

corelații între trăsăturile de personalitate psihopatologice și luarea deciziei în

dauna subalternilor și chiar împotriva lor, nemaiputând da randament
managerial în organizație. Sputtek R. [85] a identificat acele trăsături de
personalitate ale furiei ca mediator a deciziei individului în relația cu alții, sub
forma unei nedreptăți percepute sau a unui atac/tratament incorect acordat din
partea celorlalți sau a frustrării ce rezultă din împiedicarea unui scop personal.
Decidentul cu un nivel ridicat al furiei ca trăsătură de personalitate experiențiază
stări de furie recurente și de intensitate mai ridicată. Stevens R. J. [86]
completează cu un alt studiu corelativ personalitate-decizie pe indivizii cu
impulsivitate, identificând trăsături colerice și labile, lipsite de autocontrol și
pentru care există un risc crescut de luare a deciziilor pentru exprimarea
violenței și/sau agresivitate din punct de vedere verbal. Astfel, acești decidenți
au o rezistență scăzută la frustrare și nu au capacitatea de a amâna gratificațiile.
Mai jos, vom trece în revistă câteva studii și cercetări din perspectiva
paradigmei cognitiv-comportamentale și a psihologiei cognitive cu privire la
psihopatologia trăsăturilor de personalitate, a schemelor cognitive
dezadaptative condiționate și necondiționate precum și a schemelor emoționale
dezadaptative. Importanța acestor abordări teoretico-experimentale constituie
obiectul cercetării de față prin robustețea empirică pentru că aceste cercetări
sunt actuale și au o mai bună acuratețe în conceptualizarea și creionarea
decidentului în actul de omor.

2.1. TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE

PSIHOPATOLOGICE

Abordarea trăsăturilor psihopatologice de personalitate se face din două

puncte de vedere: abordarea categorial-nosologică [87], [88] și abordarea
dimensională paradigmatică [89]. Abordarea categorială-nosologică este o
indexare categorială a tulburărilor de personalitate. În cele două manuale
(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-DSM și Classification of
Mental and Behavioural Disorders: Clinical Descriptions and Diagnostic
 21

Guidelines-ICD) sunt structurate cele zece tulburări de personalitate: paranoidă,

schizoid, schizotipală, antisocială, borderline, histrionică, dependentă, evitantă,
obsesiv-compulsivă și narcisistică. În figura de mai jos sunt prezentate sub
formă de clustere trăsăturile psihopatologice de personalitate. În categoria A
sunt indexate trăsăturile de personalitate bizare și excentrice. În categoria B sunt
trecute caracteristicile trăsăturilor psihopatologice de tip teatralitate, expresie
emoțională intensă și labilitate. Iar în categoria C sunt menționate trăsăturile
anxioase psihopatologice.

Figura. 5. Prezentarea în clustere a tulburărilor de personalitate conform DSM-V.

Sadock J. B. și Sadock A. V. [90] afirma, din perspectiva abordării

categorial-nosologice, că psihopatologia personalității este un pattern de
personalitate rigid, maladaptativ și dezadaptativ care produce suferință și
disfuncționalitate. Iar cele cinci caracteristici cheie ale tulburărilor de
personalitate sunt: pattern-uri de gândire rigidă, extremă şi distorsionată;
pattern-uri de răspunsuri emoționale problematice; dificultăți de control a
impulsurilor și probleme interpersonale semnificative clinic. Tot ei susțin că
domeniile trăsăturilor de personalitate psihopatologice sunt: afectivitate negativă
(labilitate, caracter anxios/separare, docilitate, ostilitate, perseverare,
deprimare, caracter suspicios, limitare afectivă); detașare (retragere, evitare,
anhedonie, deprimare, limitare afectivă, caracter suspicios); antagonism
(manipulator, necinstit, grandoare, captarea atenției, duritate, ostilitate);
22

dezinhibiție (iresponsabilitate, impulsivitate, distractibilitate, comportament

riscant, perfecționism rigid); psihotism (credințe și trăiri neobișnuite,
excentricitate, afectare cognitiv și perceptivă).

Figura. 6. Adaptat după Millon Clinical Multiaxal III, 2010

Millon T. [91] propune o indexare dimensională din perspectiva paradigmei

psihodinamice argumentând că trăsăturile de personalitate psihopatologice pot
întruni mai multe tulburări de personalitate sau sunt limitate la câteva trăsături
psihopatologice. În figura 6, Millon T. și Krueger F. R. [92] prezintă derivatele
trăsăturilor psihopatologice de personalitate ale modelului evoluționist din
perspectiva abordării dimensionale. În funcție de raportarea la sine și alții, cei cu
deviație socială pot dezvolta comportamente agresive și antisociale astfel încât pot
deveni criminali raționalizând comportamentul lor psihopatologic. Ei fac un profil
raportat la trăsăturile unui criminal, afirmând că cel cu omor este determinat de o
expresivitate labilă, cu un statut interpersonal iresponsabil, cu o gândire deviantă
(propriile legi, dogme sociale, etc.), cu o imagine despre sine autoguvernată,
insensibil și indisciplinat, lovind și rănind verbal și fizic, fără să aibă sentimente de
vinovăție.
Beck T. A., Davis D. D. și Freeman A. [93] vin cu o abordare teoretico-
experimentală robustă în creionarea trăsăturilor psihopatologice la un criminal.
Ei susțin că decidenții acuzați de omor au un istoric de tulburare de
 23

comportament timpuriu și un pattern de manifestare extrem de iresponsabil și

amenințător din punct de vedere social încorporând acte criminale care
amenință sau aduc prejudicii celorlalți și bunurilor lor. În figura 7 se poate
identifica abordarea cognitiv comportamental dimensională a trăsăturilor
psihopatologice de personalitate la un criminal. Profilul cognitiv prezentat în
figura 7 descrie raportarea la sine a criminalilor care se consideră singuri,
autonomi și puternici datorită percepțiilor distorsionate cu privire la societate
care le dorește răul sau au fost victima societății din care fac parte. Alții se văd
pur și simplu în rolul animalului de pradă într-o lume a lui „care-pe-care”, unde
încălcarea valorilor/normelor sunt o normalitate și chiar o dezirabilitate.
Raportarea la alții sau relația cu ceilalți este privită de decidentul cu omor ca o
exploatare din partea altora care trebuie folosiți și ei sau sunt priviți ca niște ființe
fără putere, vulnerabile și care își merită statutul de pradă. Schemele cognitive
sunt convingerile decidentului criminal care mediază un comportament
antisocial. Strategiile/coping-ul psihopatologice de lucru a decidentului cu
antecedente infracționale sunt de a ataca, jefui, deposeda fățiș pe ceilalți, a
înșela, manipula. Afectele unui criminal sunt în principal furia și sentimentul de
grandoare și putere [94].

SINE ALȚII SCHEME COGNITIVE COPING

Singuratic Vulnerabili „Am dreptul să încalc Atacă
regulile”
Autonom Exploatatori ”Ceilalți sunt fraieri și Fură
neputincioși” Manipulează

Puternic ”Eu sunt mai bun decât Înșală

ceilalți”

Figura. 7. Adaptat după Beck T. A. Davis D. D. Cognitive Therapy of Personality Disorders. 2015
24

Michael H. Stone [95] la rândul său a creionat sub forma unei intensități
clinice trăsăturile psihopatologice de personalitate la un criminal de la tipul 1
care a comis infracțiuni ocaziționale, fiind predispus spre infracționalitate, până
la tipul 12, acesta fiind decidentul unor abateri grave și recurente, un infractor
cu omor calificat. În figura 8 avem gradațiile antisociale ale lui Stone și se pot
vedea dimensiunile comportamentale ale unui posibil criminal, împărțite în mai
multe niveluri pe o scală/axă a criminalității.

Figura. 8. Adaptat după Stone, M. H., Gradations of antisociality and rersponsiveness to

psychosocial therapies. 2000.

Babiak P. și Hare D. R. [96] identifică un profil raportat la trăsăturile

psihopatologice de personalitate subliniind cele 20 de trăsături psihopatologice
cum ar fi: volubilitate/farmec superficial, sentiment grandios al propriei valori,
nevoia de stimulare/înclinație spre plictiseală, minciună recurentă, manipulare,
lipsa vinovăției, afecte superficiale sau absente, lipsa de empatie, stil de viață
parazitic, control comportamental scăzut, comportament sexual promiscuu,
probleme comportamentale timpurii, lipsa unor scopuri realiste pe termen lung,
impulsivitate, iresponsabilitate, versalitate criminală, etc. În figura 9, Hare
prezintă stilul de relații cu victimele din perspectiva pattern-ului psihopatologic
 25

de personalitate, subliniind cele trei faze în care criminalul abordează partea

adversă pentru a-i studia vulnerabilitățile după care decidentul criminal
persuadează victima pentru a o folosi, omorî și/sau abandona. Prin urmare, în
figura 9, autorii subliniau cele trei faze de relații psihopatologice inițiate de un
individ cu infracțiunea de omor. În prima fază, decidentul cercetează
vulnerabilitățile victimei pentru a o persuada să cedeze provocărilor și
intereselor criminale ale decidentului după care trece la omor sau abandonarea
victimei.

Figura. 9. Babiak & Hare (2007). Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work.

Ca urmare a unor studii pe sute de criminali și infractori, Kiehl A. K. [97]

afirmă că decidenții cu trăsături de personalitate psihopatologice antisociale nu
se deosebesc de indivizii non-infractori în ceea ce privește atitudinile și
comportamentele lor în aparență pentru că ei au învățat din experiență când
contingențele sunt imediate, clare și specificate, tangibile și relevante pentru
sinele lor. Din studiile controlate, la o evaluare cu testul poligraf a respondenților
la cercetare, s-au confirmat reacțiile electrodermale reduse, cu trăsături
psihopatologice antisociale, datorită mediatorului cognitiv și a schemelor
cognitive dezadaptative.
Emerson D., Gacono B. C. [98] și Cleckley H. [99] fac referire la
trăsăturile psihopatologice de personalitate ale decidentului criminal, subliniind
26

pattern-uri antisociale ale psihopaților, distingând psihopatia primară de cea

secundară. Ei argumentau pe de o parte că psihopatia primară evidențiază o
lipsă de anxietate/vinovăție cauzate de un comportament imoral/ilegal datorită
abilităților și stilului de viață dobândit de a minți patologic, de a răni pe alții și de
a nu deține valori morale, raționalizând comportamentul antisocial fără să
conștientizeze că ar face rău. Pe de altă parte, psihopatia secundară se referă
la o manifestare impulsivă imorală/ilegală dar cu un sentiment de
vinovăție/anxietate pronunțat din cauza temerilor de consecințele sale, dar
repetă aceleași fapte, raționalizând comportamentul antisocial și vina pe
tendințele lui impulsive și necontrolate la o provocare a victimei. Totuși,
semnificația majoră care se acordă criminalității este o dezbatere academică
controversată din cauza unei terminologii și conceptualizări neuniforme și vaste
și a lipsei unor studii controlate în acest sens ce nu pot susține empiric toate
abordările teoretice [100].

2.2. SCHEMELE COGNITIVE DEZADAPTATIVE

Schemele cognitive sunt responsabile în calcularea, reprezentarea,

abstractizarea, reamintirea și evaluarea informațiilor, iar ele sunt implicate în
automonitorizarea și inhibarea ori direcționarea acțiunilor unui decident. În
capitolul de față vor fi abortate schemele cognitive din perspectiva psihologiei
cognitive [101] a paradigmei psihoterapiei cognitiv-comportamentale [102] și din
perspectiva psihologiei economice [103]. Aceste abordări au modele teoretico-
experimentale robuste în explicitarea predictibilă a minții umane în ce privește
reprezentativitatea și organizarea cunoștințelor ajutate de instrumentele
cognitive. S-a dorit apelarea la aceste teorii pentru a realiza tabloul clinic
psihopatologic a rigidității și dogmatizării cognițiilor în actul de omor a
decidentului.
Dawn M. McBride M. D. și Cutting C. J [104] definesc din perspectiva
psihologiei cognitive că o schemă cognitivă este o structură generală mintală de
 27

informații și/sau concepte înrudite, organizate, adaptate unor realități din viața
fiecărui individ. Ele sunt foarte asemănătoare rețelelor semantice, cu excepția
schemelor și sunt adesea mai orientate spre sarcini. Schemele au mai multe
caracteristici care asigură o flexibilitate largă în utilizarea lor. Acestea pot include
tipuri de scheme: o schemă pentru criminal include o sub-schemă pentru clasa
furtul de masini, o altă sub-schemă pentru clasa criminalitatea informatică și
multe alte scheme cognitive sub-activate asociate. Schemele cuprind acte tipice,
generale care pot varia ușor de la un anumit exemplu la altul, în funcție de gradul
lor de abstractizare. De exemplu, o schemă pentru religia catolică este mult mai
abstractă decât o schemă pentru consumatorul de droguri sau chiar o schemă
pentru un excroc sentimental.
După Kellogg T. R. [105], schemele pot face referire și la categorii de
relații. Unele dintre aceste date includ legăturile dintre următoarele caracteristici
relaționale: concepte (de exemplu, legătura dintre biciclete, motociclete);
atribute în cadrul conceptelor (de exemplu, înălțimea și greutatea unui individ);
atribute în concepte asociate (de exemplu, modificarea somatică a unui bărbat
și motificarea somatică a unei femei); concepte și contexte particulare (de
exemplu, extraterestru și univers); concepte specifice și cunoștințe de bază
generale (de exemplu, concepte despre șeful unei crime organizate și cunoștințe
generale despre grupul infracțional și istoricul acelui grup infracțional).
O problemă majoră în ceea ce privește schemele cognitive este atunci
când informațiile bias dezvoltă tulburări mintale sau de personalitate, când
blocurile de date structurate devin o amorsă pentru decizii aberante și/sau
iraționale ce duc până la o crimă. Din aceste raționamente s-a apelat și la
paradigma psihoterapiei cognitiv-comportamentale [107] și la psihologia
economică [108] pentru a conceptualiza psihopatologia decidentului în actul de
omor.
Aaron T. Beck [108] s-a inspirat din modelele cognitive ale psihologiei
dezvoltării, cum ar fi teoria lui Piaget legată de adaptarea şi asimilarea în
formarea schemei, din lucrările lui George Kelly cu privire la constructele gândirii
28

precum şi din teoria ataşamentului a lui Bowlby care pune bazele psihoterapiei
cognitiv comportamentale și definește schema cognitivă ca reprezintând
structuri ce integrează și dau sens evenimentelor unui decident, iar conținutul
lor poate include relații personale sau categorii impersonale concrete (un cuțit)
sau abstracte (penitenciar). Activarea schemelor psihopatologice antisociale
poate înlocui și probabil, inhibă alte scheme care pot fi mai adaptative sau mai
funcționale astfel încât produc o distorsionare sistemică în procesul decizional.
Ele devin sindroame dar cu amendamentul bunei funcționări în procesarea
informației. Beck [109] subliniază în cartea sa de referință, în domeniul
criminalității: Bazele cognitive ale furiei, instigării și violenței că schemele
cognitive negative la un criminal sunt clasificate în două categorii principale: idei
centrale asociate cu neajutorarea/neputința și idei centrale asociate cu
neacceptarea/iubirea nemeritată. Unii dintre decidenții cu omor au scheme
psihopatologice dintr-o categorie, în timp ce alții prezintă idei centrale aparținând
ambelor categorii. Majoritatea indivizilor cu omor calificat au dezvoltat credințe
centrale psihopatologice care pot media o decizie spre o infracționalitate fie ea
și crimă.
Judith S. Beck [110] vine cu o nouă formulă cu privire la schemele
dezadaptative, subliniind că ele sunt compuse din: credințe centrale, credințe
intermediare și credințe automate. După modelul teoretico-experimental a lui
Judith S. Beck, credințele centrale sunt cognițiile fundamentale cu privire la sine,
alții și lumea lor personală în sensul antisocial, iar credințele intermediare,
mediate de reguli, asumpție și atitudini antisociale, dezvoltă credința
psihopatologică centrală, ajustând cognițiile automate pentru a confirma și
selecta informațiile care confirmă credința centrală a decidentului raționalizând
crima fără să aibă mustrări de conștiință. Iar modelul cognitiv ar putea fi tradus
prin următoarea frază: credința centrală – pot omorî, răni, înjura pe cine doresc
eu; credința intermediară – dacă nu omor, rănesc, înjur pe cine doresc, eu pot fi
luat de prost; credințe automate – pot omorî, înjura, prin forță, pot avea ce
doresc, etc. Judith S. Beck [111] mai afirmă că la baza tuturor conflictelor,
 29

violențelor și problemelor provocate sau inițiate de un decident cu astfel de

cogniții dezadaptative stau aceste pattern-uri centrale, intermediare și automate
de gândire. Afirmațiile lui Seeler L., Freeman A., DiGiuseppe R. și Mitchell D.
[112] aduc de asemenea în discuție modelul cognitiv validat și adaptat de Judith
S. Beck cu privire la credințele psihopatologice centrale, intermediare și
automate ale unui decident cu infracțiunea de omor. Autorii au argumentat că
există corelații între trăsăturile psihopatologice de personalitate și pattern-ul de
gândire central, intermediar și automat dezadaptativ. Acest model are și limite
din cauză că nu există studii semnificative realizate pe o populație penitenciară
și non-penitenciară pentru a creiona și discrimina puternic credințele centrale și
intermediare la un infractor cu omor și la cei care nu au săvârșit omor.
Keulen-de Vos M. E. Bernstein D. P. și Arntz A. [113] aduc un nou model
teoretico-experimental din domeniul medicinii legale și propun patru moduri de
scheme dezadaptative la un decident cu infracțiuni de omor, agresivitate și
violență. Primul, modul protector-iritat, reprezintă o stare emoțională de furie sau
ostilitate autoreglată, un „zid al furiei” care servește pentru a menține oamenii la
o distanță mare de sine. Al doilea este modul detașat evidențiind o stare de
agresiune, rece, nemiloasă. Accentul se pune pe eliminarea unei amenințări,
obstacol sau dușman, care se desfășoară într-un mod nesăbuit, nesimțitor și
deseori în mod neplanificat. Subtipul celui detașat este ideația paranoidă de a
căuta și, prin urmare, de a controla o sursă de pericol sau umilință, de obicei
prin localizarea și descoperirea unei amenințări ascunse sau imaginare. Modul
„tragerea pe sfoară” și manipulativ se referă la un stil psihopatologic care implică
înșelăciunea, minciuna, manipularea și altele, în scopul de a atinge un obiectiv
specific, cum ar fi pedeapsa de evacuare sau victimizarea altora pentru un
anumit tip de câștig (spre exemplu, bani, atenție, sau sex). Modul omnipotența
și perfecționistul implică controlul excesiv și concentrarea atenției asupra
amenințării sau asupra unui pericol real sau imaginar. În subtipul obsesiv-
compulsiv, numit și el omnipotentul și perfecționistul, se încearcă exercitarea
controlului prin folosirea ordinii, repetării sau ritualului dezadaptativ. Alte studii
30

[114], [115], [116] similare abundă în elemente utile pentru realizarea tabloului
clinic cu privire la schemele dezadaptative ale decidentului cu trăsături
psihopatologice de personalitate iar această paradigmă are cea mai mare
validitate empirică și o bună predictibilitate.

2.3. SCHEMELE COGNITIVE DEZADAPTATIVE TIMPURII

Young E. J., Klosko S. J. și Weishaar E. M. [116] definesc schemele

cognitive dezadaptative timpurii ca fiind un pattern generalizat, compus din
experiențe, sentimente, gânduri, psihosomatizare, cu privire la sine, alții și lumea
personală și developmentală de-a lungul anilor, afectând toate ariile funcționale
ale unui individ. Originile schemelor cognitive dezadaptative timpurii sunt o
consecință a unor privări emoționale bazale. Modelul teoretico-experimental a
lui Young E. J., și colegii [117] a postulat cinci nevoi sentimentale de bază ale
individului: atașamentul securizat față de alții, autonomie personală, abilități și
emoții pozitive ale identității umane, developmentul asertiv și sentimente
fundamentale, spontaneitate și entertainment, delimitare rațională și autoreglare
comportamentală. Acestea sunt motivații universale, iar developmentarea
schemelor cognitive este mediată de cele patru tipuri de experiențiere timpurie
din viața decidentului: frustrarea nocivă a nevoilor, traumatizarea/victimizarea,
deprivarea în dezvoltare a autonomiei și interiorizarea selectivă sau identificarea
selectivă cu persoane semnificative. Dualitatea componentelor temperamentale
cu care se naște individul poate de asemenea contribui la dezvoltarea schemelor
cognitive dezadaptative timpurii. Spre exemplu: labilitatea-nonreactivitatea,
distimia-optimismul maniacal, nevrotismul-schizoitimul, obsesivul-distractibilul,
pasivul-activul, iritabilul-jucăușul, timidul-extrovertul.
Young E. J. și colegii [118] au validat 18 scheme cognitive dezadaptative
timpurii structurate în cinci categorii reprezentative pentru scopurile
sentimentale neîndeplinite la un individ. Ele sunt: Separarea și Respingerea,
Autonomia și Performanța deficitară, Limitele deficitare, Orientarea către
celălalt, Hipervigilența și Inhibiția. Cei cu origini tipice psihopatologice din
 31

domeniul Separare și Respingere, manifestă o labilitate majoră (schema:

abandon/instabilitate), se simt abuzați (schema: neîncredere/abuz), sunt glaciali
(schema: deprivare emoțională), criticați sau judecați (schema:
deficiență/rușine) și sunt izolați de ceilalți din jur (schemă: izolare
socială/înstrăinare). Majoritatea criminalilor, cei din grupuri infracționale,
teroriștii, violatorii și cei care vandalizează și distrug bunurile altora obțin scoruri
mari la acest domeniu numit Separare și Respingere [119]. Cei din categoria
domeniului Autonomie și Performanță deficitară au așteptări nerealiste cu privire
la sine și la alții, interferând cu percepțiile lor distorsionate referitor la abilități
sociale și intelectuale astfel încât se izolează și se distanțează psihopatologic
de cei din jur. Scheme dezadapative timpurii ( dependență/incompetență,
vulnerabilitate la vătămare sau boală, interdependență/sine infantil, și eșec) care
fac parte din domeniul Autonomie și Performanță deficitară au fost dezvoltate în
copilărie din cauza unor părinți care au fost supra-protectori sau i-au abandonat.
Majoritatea celor din categoria infracțiunilor de tâlhărie, lupte stradale, furt și
prostituție se încadrează în acest domeniu psihopatologic [120]. Domeniul
Limite deficitare face referire la dificultatea psihopatologică de a respecta
drepturile altora, de a coopera cu alții și de a-și atinge scopuri personale în
societate, familie și viața intelectuală. Cei cu aceste scheme dezadaptative
timpurii (sentiment de îndreptățire/grandomanie, autocontrol
redus/autodisciplină redusă) au o proveniență dintr-o familie unde nu au fost
promovate valorile sociale, demnitatea și respectul celorlalți și unde nu a existat
o îndrumare sau direcționare și nici supraveghere în vederea respectării unor
reguli și disciplină pentru adaptarea într-o societate normală. Indivizii care au
aceste scheme dezadaptative au dezvoltat opoziționismul provocator,
comportamente antisociale, lupte de stradă, organizarea de trafic de persoane
și viol [121]. Un alt grup de scheme reunite sub denumirea domeniului
Orientarea către celălalt, a fost validat de către Young E. J. și echipa sa [122],
aceștia argumentând că cei cu un focus psihopatologic pe emoțiile, preferințele
și reacțiile altora, în detrimentul propriilor nevoi pot dezvolta așteptări
32

rigide/dogmatice și absolutiste de a primi aprobare, suport emoțional și nevoi

acute de a nu fi părăsiți. Acești decidenți provin din familii unde statutul socio-
intelectual și material a fost prețuit mai mult decât interesul și nevoia unică
emoțională. Mulți care au dezvoltat schema cognitivă de subjugare a nevoilor au
o supresie a preferințelor, deciziilor și a preferințelor proprii, iar cei care au o
subjugare emoțională preferă o supresie a sentimentelor sau a frustrărilor pentru
a nu fi respinși sau abandonați de ceilalți. Astfel, schema cognitivă bazată pe
autosacrificiu produce focusuri excesive pe îndeplinirea benevolă a preferințelor
celorlalți în detrimentul propriei gratificări, în timp ce schema cognitivă legată de
nevoia de aprobare și de recunoaștere se referă la un individ care cerșește
aprobarea, atenția și recunoașterea altora pentru integrare socială în detrimentul
developmentului unui sine puternic și autentic. Aceste scheme cognitive
dezadaptative timpurii, putând dezvolta decizii spre infracțiuni cum ar fi:
sadomasochísm, complicitate la omor, tâlhărie și vandalism [123]. Ultimul
domeniu, Hipervigilență și inhibiție, face referire la suprimarea emoțiilor,
frustrărilor și a alegerilor spontane proprii sau la respectarea unor valori și
așteptări interne care sunt rigide privind performanța și comportamentul etic,
deseori în detrimentul mulțumirii de sine în relația cu alții. Schemele cognitive ce
caracterizează domeniul sunt: negativism/pesimism (orientarea către aspectele
negative despre sine și alții pe toate planurile profesionale, sociale și de
cuplu/intime), inhibiție emoțională (furia, agresivitatea, impulsurile pozitiv-
negative, nevrotism, supralicitarea raționalității), standarde
nerealiste/hipercriticism (perfecționismul psihopatologic, reguli rigide și
absolutiste și nevoia de a face foarte multe lucruri/activități) și pedepsirea
(percepția că oamenii ar trebui pedepsiți, fiind intoleranți, punitivi și furioși).
Indivizii cu aceste scheme cognitive dezadaptative timpurii sunt sociopați,
criminali în serie, iar pe fondul tulburării de personalitate borderline pot ucide cu
„sânge rece” [124].
 33

2.4. SCHEMELE EMOȚIONALE DEZADAPTATIVE

Leahy L. R. [125], inspirat de modelele social-cognitiviste, dialectice, de

acceptare și angajament, de mentalizare, dar și de alte abordări din neuroștiințe,
validează paradigma schemelor emoționale sau psihoterapia centrată pe
schemele emoționale, definind schemele emoționale dezadaptative ca fiind
pattern-uri psihopatologice emoționale identificate la cei cu tulburări mintale, de
personalitate și de relaționare cu alții. Schemele emoționale sunt evaluări,
interpretări, atribuiri și alte evaluări cognitive asupra emoțiilor, precum și strategii
de reglare sentimentală care pot ajuta sau nu un individ. Această paradigmă a
lui Leahy reflectă influențe multiple din: teoria cognitiv-comportamentală a lui
Aron T. Beck [126], teoria metacognitivă a lui Adrian Wells [127], psihoterapia
centrată pe emoții a lui Leslie S. Greenberg [128], teoria mindfulness a lui Jon
Kabat-Zinn [129], modelul atașamentului-emoțional a lui John M. Gottman [130]
și modelul Dialectical Behavior Therapy a lui Marsha M. Linehan [131] și face
referire la modelul său ca reprezentând o teorie a emoției, ce arată reactivitatea
unui decident atunci când un individ sau alții experiențiază sau arată o emoție.
Tot Leahy a propus paisprezece dimensiuni (durată, control, comprehensiune,
consens, vinovăție/rușine, raționalizare, percepție simplistă a emoțiilor, valori,
exprimare, validare, acceptare, blamare, amorțire și ruminare) ale schemelor
emoționale dezadaptative la un individ ce reprezintă conceptualizări și evaluări
ale sentimentelor, precum reactivitatea la o emoție.
34

Figura. 10. Un model al schemelor emoționale. Leahy L. R. Emotional Schema Therapy. 2015.

Din figura de mai sus se vede modelul conceptual validat de Leahy L. R.

cu privire la schema emoțională și/sau psihoterapia centrată pe scheme
emoțională. În funcție de percepțiile adaptative sau dezadaptative sentimentale,
decidentul poate dezvolta sau nu scheme emoționale dezadaptative.
Dimensiunea legată de durata schemelor emoționale se referă la
percepția distorsionată a indivizilor cu privire la timpul sau durata distresului
emoțional care persistă și produce recurent suferință. În această schemă intră
cei cu adicții, abuzuri și omor datorită percepțiilor false și raționalizării
comportamentelor antisociale săvârșite [132]. Dimensiunea legată de control se
 35

referă la percepția lipsei controlului emoțiilor provocând teamă și neliniște atât

pentru cei cu rasism, xenofobi, antisemiți, infracțiuni de tâlhărie, tentativă de
omor, omor și violență din cauza consecințelor penale/sociale cât și în relațiile
cu victimele lor [133]. Dimensiunea legată de comprehensibilitate a schemelor
emoționale dezadaptative o putem întâlni și la decidenți cu omor care consideră
că sentimentele lor nu au sens și sunt adesea confuzi cu emoțiile lor. Faptul că
experiențiază acte antisociale este din cauza percepțiilor lor emoționale limitate
și greu de pătruns cu privire la sensul vieții și a celor din jurul lor, cu care
conviețuiesc [134]. Consensul, ca dimensiune a schemei emoționale
dezadaptative la unii infractori, se referă la un crez al lor că sunt singurii care se
confruntă cu anumite emoții, ajungând pe această cale să dezvolte cogniții că
sunt anormali sau chiar perturbați. Din acest raționament sunt confuzi și
nonparticipativi în evaluările și testările medico-legale psihiatrice, iar unii experți
dau o supra-diagnosticare sau o sub-diagnosticare psihologică sau psihiatrică
[135]. O altă dimensiune a schemei este vinovăția și/sau rușinea și dimensiunea
de raționalitate făcând referire la credința că nu merită să ai sentimente pentru
a-ți dezvolta emoții disfuncționale. Raționalizarea acestei dimensiuni emoționale
o întâlnim la criminalii în serie, la teroriști, la dictatori, psihopați și sociopați
datorită abilităților developmentale de supresie a emoțiilor sau a sentimentelor
de vinovăție și rușine pentru a nu le bloca acțiunile lor antisociale [136].
Percepția simplistă a emoțiilor ca și dimensiune a schemei emoționale reflectă
o percepție dihotomică a experienței, de tipul totul-sau-nimic din cauza unor
evaluări rigide și absolutiste a emoțiilor în relația cu sine și alții. La fel se poate
vorbi și despre dimensiunea legată de exprimarea emoțiilor, amintind de
convingerea că indivizii își pot exprima sentimentele, putându-le afișa în
prezența altora, dezvăluind gama emoțiilor pe care o au cu privire la ei și la alții.
Adesea pe cei din această categorie îi vedem cu adicții, iar ca și consecințe, ei
vor comite infracțiuni de omor sau tentativă de omor [137]. O altă dimensiune a
schemelor emoționale dezadaptative numită invalidare se referă la situația în
care un individ crede că nimeni nu merită să aibă parte de receptivitatea
36

emoțională și să primească suport emoțional, iar altora nu le pasă de

sentimentele lor. Această dimensiune emoțională psihopatologică o întâlnim la
psihopați, sociopați și criminali în serie [138]. Celelalte dimensiuni ale schemelor
emoționale sunt: acceptarea reliefând trăirea intensă a sentimentelor; blamarea
însemnând sancționarea altora pentru propriile emoții negative; amorțeala ca
dimensiune emoțională schizoidă în relația cu alții și ruminarea care ca
dimensiune sentimentală a schemei, arată o formă de meditație psihopatologică
cu privire la evenimentele, experiențele negative.
Bar-On R. [139] și echipa sa au identificat cinci serii de componente ale
schemei emoționale numindu-le: intrapersonale – respectul de sine, conștiința
de sine emoțională, asertivitatea, independența, auto-actualizarea;
interpersonale – empatie, responsabilitate socială, relaționare interpersonală;
adaptabilitate – testarea realității, flexibilitatea, rezolvarea problemelor;
managementul stresului – toleranța la stres, controlul impulsurilor; starea
generală – optimismul și fericirea. S-a dovedit că cei cu scoruri scăzute la aceste
serii de componente pot dezvolta scheme emoționale disfuncționale sau pattern-
uri emoționale dezadaptative. Bar-On R. [139] merge mult mai departe și unește
cele cinci serii de componente sub termenul de inteligență emoțională,
conceptualizând și validând acest model. El afirma că inteligența emoțională se
referă la dimensiunile sentimentelor, descrise mai sus, pentru funcționarea
zilnică a unui individ și pentru înțelegerea sinelui și a altora, cu relaționarea
interumană, cu adaptarea la realitatea cotidiană și cu strategiile de gestionare a
acesteia, în vederea adaptărilor la mediu și la societatea în care trăiește
individul. Un studiu aplicat pe un grup de indivizi cu un comportament agresiv la
locul de muncă și pe cei care au fost închiși pentru jaf armat a evidențiat scoruri
foarte mici (sub 30t) la proba Emotional Quotient Inventory (EQI) la evaluarea
componentelor asertivitate, empatie, respect de sine responsabilitate socială,
optimism și fericire [140], [141].
Covington S. S. [142] pornește de la teoria emoțională somato-viscerală
a lui Cacioppo cu privire la emoțiile amorsate de schemele cognitive și de
 37

modificările somato-viscerale și propune modificarea în autoreglarea acestora

în cazul indivizilor victime ale abuzurilor și a altor infracțiuni. Spre exemplu,
teoria lui Cacioppo aduce în discuție și argumentează faptul că un individ, în
funcție de stimulul evocator, poate avea un răspuns somato-visceral (activare
specifică unei emoții), aferentă somato-viscerală (non-ambiguă), operație
cognitivă (recunoașterea pattern-ului emoțional), iar în funcție de acesta
individul experiențiază emoția negativ sau pozitiv. O altă abordare este cea din
domeniul psihologiei economice subliniind că emoția imediată sau factorul
visceral, însemnând emoții negative cum ar fi frica și furia, stările motivaționale
cum ar fi foamea sau setea și senzațiile cum ar fi durerea, pot ghida un
comportament în funcție de trăirea și intensitatea psihopatologică [143]. De fapt,
emoțiile imediate (viscerale), care pot dezvolta o schemă emoțională
dezadaptativă nu sunt altceva decât așteptările sau nevoile psihopatologice.
Murray A. M. [144] descria nevoia umană ca fiind o putere reactivă într-un anumit
mod sau circumstanță. Individul este caracterizat de o privare materială sau
spirituală, de o insatisfacție, devenind o stare în psihismul omului. Aceste nevoi
pot fi primare sau viscerale, fiind fundamentate organic și nevoi secundare sau
psihice, fundamentate de nevoi mixte organice și psihologice. Așadar, nevoile
umane pot dezvolta și menține o schemă emoțională dezadaptativă în condițiile
în care ele devin stări de tensiune psihică ghidând un comportament, fiind stabile
în timp și ierarhizate în funcție de prioritățile, calitatea și intensitatea nevoilor-
vicerale, interacționând între ele.
38

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul 3
OBIECTIVUL ȘI IPOTEZELE DE LUCRU

3.1. OBIECTIVUL GENERAL

Obiectivul studiului analizează diferența individuală umană în actul de

omor. Am urmărit clarificarea contradicțiilor apărute în relația dintre criminalitate,
ca trăsătură de personalitate și alte pattern-uri psihopatologice de raționament
și scheme cognitive considerate elemente definitorii în luarea deciziei în actul de
omor precum și cauza, predictorul criminalității [145]. Cercetarea caută un
răspuns argumentat la întrebarea dacă pot fi identificate diferențe şi/sau corelații
între participanții din penitenciar (P) cu infracțiunea de omor și participanții din
non-penitenciar (NP) care nu au săvârșit infracțiunea de omor sau alte infracțiuni
asociate. Totodată, se impune și întrebarea dacă există diferențe între sexe între
grupele din/în penitenciar (P) și non-penitenciar (NP) [146].
Pe baza rezultatelor studiilor analizate în această lucrare, am urmărit
edificarea contradicțiilor din literatura de specialitate cu privire la predictorii
criminalității în luarea deciziei. Concomitent, obiectivul tezei încearcă să
identifice factorii care determină modificarea comportamentului, iar pe baza
acestor rezultate teoretico-experimentale ne propunem formularea unor
sugestii teoretice și aplicative referitoare la validarea unor instrumente
psihometrice de evaluare și testarea psihologică pentru comisiile de
expertiză medico-legale psihiatrice și programele de intervenție viitoare cu
temă conexă în cadrul penitenciarelor din țară sau din departamente asociate
[147], [148].
 39

3.2. IPOTEZELE DE LUCRU

3.2.1. DIFERENȚE ÎNTRE GRUPURI DIN PENITENCIAR ȘI NON-

PENITENCIAR CU PRIVIRE LA TRĂSĂTURILE DE
PERSONALITATE, RAȚIONAMENT ȘI SCHEME COGNITIVE

• Estimăm că subiecții care au fost închiși pentru omor au trăsături de

personalitate diferite comparativ cu cei care nu au săvârșit fapte de omor,
anticipând că extraversia, neuroticismul, psihoticismul, adicțiile și
criminalitatea sunt trăsături de personalitate psihopatologice mai ridicate
la cei care au săvârșit acte de omor față de cei care nu au săvârșit
omorul;

• Estimăm că subiecții care au fost închiși pentru omor au un raționament

diferit comparativ cu cei care nu au săvârșit fapte de omor;

• Estimăm că cei care au comis crime indică scoruri mai ridicate la

schemele cognitive dezadaptative (patternul separare și respingere și
patternul hipervigilenţă şi inhibiţie ) față de cei care nu au săvârșit omor.

3.2.2. DIFERENȚE ÎNTRE SEXE ÎN CAZUL SUBIECŢILOR DIN

PENITENCIAR ȘI NON-PENITENCIAR ÎN PRIVINȚA
TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE, RAȚIONAMENTULUI
ȘI SCHEMELOR COGNITIVE

• Putem identifica diferențe între sexe în privința trăsăturilor de

personalitate psihopatologice, a raționamentului și a schemelor
cognitive, separat la subiecții care au săvârșit omor și la cei care nu au
săvârșit omor.
40

3.2.3. ASOCIERILE ÎNTRE CRIMINALITATE ȘI ALTE

TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE, RAȚIONAMENT ȘI
SCHEME COGNITIVE CA PREDICTORI AI CRIMINALITĂȚII

• Există o asociere între trăsăturile de personalitate psihopatologice,

raționament și schemele cognitive, asocierile fiind diferite între subiecții
care au săvârșit omor comparativ cu cei care nu au săvârșit omor;

• Estimăm că psihoticismul, extroversiunea, neuroticismul și adicțiile sunt

predictorii criminalității, ca trăsături de personalitate psihopatologică la
subiecții care au săvârșit omor;

• Estimăm că schemele cognitive dezadaptative, prin trăsăturile de

personalitate psihopatologice, au consecințe asupra criminalității, în
cazul subiecților care au săvârșit omor, acestea putând influența indirect
comportamentul antisocial.
 41

Capitolul 4
METODA ȘI PROCEDURA

4.1. PARTICIPANȚI

Eșantionul total de studiu a constat în 492 (n=492) de participanți adulți

în urma confirmărilor certe pe baza semnărilor de consimțământ informat și a
participării efective la cercetare. S-a pornit de la un eșantion inițial de 910
(n=910). Dintre participanți, 50% au fost de sex feminin și 50 % de sex masculin
cu o vârstă medie de 34.14 de ani (SD= 10.66, Min 18, Max 68), nivelul de
educație fiind de 11.28 clase ( SD= 2.01) din localitățile Aiud, Baia Mare, Bistrița,
București, Cluj-Napoca, Constanța, Dej, Gherla, Târgu Mureș și Satu-Mare.
Participanții au fost clasificați în două grupuri majore: grupul din
penitenciar (P) constă în 246 (n=246) de participanți, sub-grupați în mod egal
după sex, nivel educațional, vârstă și după încadrarea infracțiunii de pedeapsă
și privare de libertate, iar grupul de control constă în 246 de participanți (n= 246)
adulți, sub-grupați după sex, nivel educațional, vârstă și încadrarea de non-
infracționalitate pe baza declarațiilor pe propria răspundere că nu au cazier
juridic cu infracțiunea de omor sau alte infracțiuni asociate.

4.1.1. GRUPUL DIN PENITENCIAR (P)

Eșantionul din penitenciar constă în 246 (n=246) de participanți adulți.
Dintre participanți 50% au fost de sex feminin și 50 % de sex masculin cu vârsta
medie de 37.32 de ani (SD= 9.93, Min 18, Max 68), nivelul de educație fiind de
10.93 clase ( SD= 1.82).

Tabelul. 4. Compoziția eșantionului din penitenciar privind vârsta și nivelul educațional

N Min. Max. M. SD.

Vârsta 246 18.00 68.00 37.3252 9.93776
Studii 246 8.00 16.00 10.9309 1.82256
42

În figura 11 de mai jos sunt prezentate distribuția pe vârstă a

participanților din penitenciar.

Figura. 11. Distribuția pe vârstă a participanților din penitenciar (P)

4.1.2. GRUPUL CONTROL - NON-PENITENCIAR (NP)

Eșantionul de control constă în 246 (n= 246) de participanți adulți. Dintre
participanți, 50% au fost de sex feminin și 50 % de sex masculin cu o vârstă
medie de 30.95 de ani (SD= 10.42, Min 18, Max 68), nivelul de educație fiind de
11.63 clase (SD= 2.13).

Tabelul. 5. Compoziția eșantionului din non-penitenciar privind vârsta și nivelul educațional

N Min. Max. M SD
Vârsta 246 18.00 68.00 30.9553 10.42456
Studii 246 8.00 16.00 11.6301 2.13172

În figura 12 de mai jos sunt prezentate distribuția pe vârstă a

participanților din non-penitenciar.
 43

Figura. 12. Distribuția pe vârstă a participanților din non-penitenciar (NP).

4.2. INSTRUMENTE, MATERIALE

Instrumentele care au stat la baza cercetării noastre au fost: The

Eysenck Personality Questionnaire-Revised (EPQ-R) pentru evaluarea
trăsăturilor psihopatologice de personalitate la adulți, Analytical Reasoning
Questionnaire (ARQ) pentru evaluarea și testarea raționamentului și a abilităților
generale cognitive iar ultimul test este The Young Cognitive Schema
Questionnaire (YCSQ) pentru evaluarea schemelor cognitive dezadaptative
timpurii. Chestionarele psihometrice sunt adaptate și validate științific pe
populația din România și avizate de către Colegiul Psihologilor din România sub
licențele: Serie CX Nr. 1724 și Serie P4-00000126 de utilizare a subsemnatului.
Au o putere discriminatorie foarte mare pentru eșantioanele clinice și nonclinice,
o bună predictibilitate pentru ceea ce au fost validate, mai ales pe grupele de
populație penitenciară vs. nonpenitenciară. Mai jos se va face o descriere în
44

parte a fiecărui instrument de evaluare și testare psihometrică a cognițiilor și

comportamentelor participanților la cercetare.

4.2.1. DESCRIEREA SCALELOR CHESTIONARULUI EYSENCK

PERSONALITY SCALES (EPQ)
SCALA E reprezintă factorul E care este obținut din studiilor factoriale
care prezintă din punct de vedere descriptiv o imagine similară, însă cu anumite
particularități specifice față de cea al lui Carl Gustav Jung. Există trăsături
specifice care descriu extravertul ”tipic” și introvertul ”tipic”, acestea putând fi
considerate ca extreme idealizate ale unui continuum, fiecare om real
apropiindu-se într-o anumită măsură de unul din aceste extreme. Semnificațiile
scorurilor mari arată că extravertul tipic cu scor mare pe factorul E este sociabil,
glumeț, impulsiv, descurcăreț, dinamic, iubește distracția, riscul, schimbarea.
Are dificultăți în a-și controla sentimentele, nu este întotdeauna responsabil sau
o persoană de încredere. La polul opus se găsește introvertul tipic cu scor scăzut
pe factorul E. Acesta este retras, distant cu oamenii, atent la detalii, preferă un
stil de viață organizat, nu-i place riscul. Își controlează sentimentele, este o
persoană responsabilă și de încredere.
SCALA N reprezintă factorul nevrotismului sau emoționalitatea. Această
scală identifică indivizii cu o instabilitate emoțională accentuată (frici, angoasă,
depresie). Această scală vizează continuumul dezechilibru emoțional-echilibru
emoțional. Scorurile mari arată că persoana instabilă din punct de vedere
emoțional prezintă scoruri mari pentru factorul N. Aceasta manifestă anxietate,
îngrijorare, depresie, insomnii, anumite afecțiuni psihosomatice. Manifestă
reacții emoționale cu amplitudine ridicată, de cele mai multe ori iraționale și
rigide, față de mediu, are dificultăți de a reveni la o stare de normalitate după
diferitele experiențe emoționale trăite. Scorurile mai reduse pentru factorul N
caracterizează o persoană stabilă din punct de vedere emoțional, calmă, cu
puternic autocontrol, ce revine cu ușurință la o stare de normalitate, indiferent
de experiențele emoționale trăite.
 45

SCALA P semnifică psihotismul, subiecții cu această trăsătură manifestă

indiferență față de cei din jur, au o gândire „rece” sau o duritate în gândire), pot
fi evaluați prin factorul P din EPQ. Aceasta permite măsurarea variabilelor unei
personalități în cazul unor comportamente normale și care pot deveni patologice
în cazuri extreme. Scorurile mari indică un individ tipic cu scor ridicat pentru
scala P ce este solitar, indiferent față de cei din jur, chiar și apropiați – familie
sau prieteni-, lipsit de empatie, sensibilitate, agresiv, fără teamă în fața
pericolului, fără sentiment de culpabilitate. Are dificultăți de adaptare la nivel
social. Acestor pattern-uri comportamentale le corespund următorii termeni
psihiatrici: schizoid, cu afecțiuni comportamentale sau psihopatic. Iar scorurile
mici arată individul tipic cu scor scăzut pentru scala P ce este empatic, sensibil,
dornic să se adapteze și să se integreze din punct de vedere social.
SCALA A face referire la Factorul adicție care măsoară nivelul de
dependență a indivizilor față de anumite substanțe (droguri, alcool,
medicamente) sau comportamente, făcând astfel diferența între indivizii normali
și cei cu adicție. Persoanele cu un scor ridicat la scala A manifestă în general
scoruri ridicate și la scalele P și N, dar mai scăzute la scalele E și L. Așadar,
scorurile mari la Scala Adicție se referă pe de o parte la excesul de droguri,
medicamente, alcool sau tutun, iar pe de altă parte la dependențe legate de
comportament cum ar anumite ticuri, jocuri de noroc, ritualuri, etc. Persoanele
cu adicție sunt în general introverte, anxioase și instabile emoțional. Scorurile
mici arată indivizii cu nivel scăzut pentru scala A ce nu au nici un fel de
dependență, dau dovadă de autocontrol, sunt echilibrate, stabile emoțional.
SCALA C definește dimensiunea criminalității ce arată un instrument
validat pentru a permite prezicerea comportamentelor delicvente dar și a
recidivismului, măsurând nivelul de combinare între valori care sunt împotriva
normelor sociale, trăsături psihotice și comportamente violente. Scorurile mari
indică subiecții umani cu scor ridicat la scala C care nu sunt neapărat infractori
sau criminali. Aceștia nu respectă normele sociale, fiind în general instabili din
punct de vedere emoțional și psihic. Persoanele de genul acesta manifestă
46

sentimentul de a fi persecutate sau nedreptățite, ceea ce le face să reacționeze

anormal. Scorurile mici se obțin în cazul persoanelor stabile emoțional și psihic,
care respectă normele sociale.

4.2.2. DESCRIEREA SCALELOR CHESTIONARULUI

RAȚIONAMENTUL ANALITIC

Testul Raționament Analitic permite evaluarea abilității individului de a găsi

și aplica reguli logice pentru soluționarea unor probleme ce țin de raționament.
Prin raționament se înțelege obținerea unor informații noi prin asocierea,
combinarea celor precedente sau existente. Publicul vizat este constituit din
persoane cu vârsta cuprinsă între 12 și 67 ani din populația non-clinică.
Chestionarul se poate aplica individual sau colectiv, sub forma unui soft sau
creion-hârtie, impunându-se o limită de timp de 14 minute, 7 minute pentru
fiecare parte a testului. Pentru analiza și explicarea rezultatelor este nevoie ca
persoana care se ocupă de scorarea itemilor să aibă studii de psihologie.
Chestionarul Raționament Analitic este constituit din două subscale, acestea
corespunzând celor două categorii de raționament, inductive și deductive.
Subscala de raționament inductiv face referire la procesul prin care se obțin
unele informații generale pornindu-se de la date concrete. Pentru soluționarea
unor probleme de raționament inductiv se are în vedere respectarea a trei nivele:
• Nivelul 1: se creează un model mintal pornindu-se de la
caracteristicile șirului de litere și imagini și se stabilesc unele relații
între acestea [149].

• Nivelul 2: se compară regulile descoperite și variantele de răspuns

oferite [150].

• Nivelul 3: se aplică regulile pentru a găsi reprezentarea potrivită care

să permită alegerea răspunsului corect. Stenberg a identificat trei
procese în raționament: encodarea selectivă, comparația selectivă,
combinarea selectivă [151].
 47

Pentru raționamentul inductiv, un rol important îl are fenomenul de

comparație selectivă. Astfel, subiecților li se prezintă un șir de litere sau cifre
între care se pot stabili o serie de relații. Dacă există mai multe reguli ce pot fi
aplicate, pentru a soluționa corect trebuie aplicată regula cea mai specifică. În
ceea ce privește itemii subscalei de raționament inductiv ai testului Raționament
Analitic, aceștia sunt constituiți din șiruri de figuri geometrice/litere respectându-
se un anumit număr de reguli. Subiecții vor avea sarcina de a găsi și generaliza
aceste reguli pentru ca în cele din urmă să opteze pentru una din cele patru
variante de răspuns. În elaborarea itemilor probei s-a ținut cont de criteriile de
dificultate şi complexitate identificate pe baza teoriei analizei răspunsului la
itemi. Acestea sunt: număr de elemente şi reguli, tipuri de reguli şi organizarea
perceptivă. În cadrul Testului de Raționament Analitic, subscala Raționament A,
complexitatea itemilor sporește, așadar, în funcție de numărul de elemente sau
reguli și de tipul de organizare perceptivă.
Subscala de raționament deductiv a fost creată pe baza modelelor
mentale. În cadrul scalei de evaluare și testare a raționamentului deductiv,
individului examinat îi sunt prezentate propozițiile sub forma unor
evenimente/fenomene și patru deducții, dintre care trebuie să aleagă pe aceea
care decurge cu necesitate din premisele anterioare ei.

4.2.3. DESCRIEREA CHESTIONARULUI SCHEMELOR COGNITIVE

YOUNG – FORMA SCURTĂ (YSQ-S3)

Chestionarul Schemelor Cognitive Young (YSQ) testează și măsoară

tiparele cognitive dezadaptative timpurii la cei cu tulburări mintale și/sau tulburări
de personalitate. Autorul testului a identificat optsprezece scheme cognitive
dezadaptative timpurii grupate în cinci domenii. Se vor descrie mai jos doar
categoriile și schemele cognitive folosite în cercetarea de față.
Categoria/domeniul SEPARARE ȘI RESPINGERE – face referire la
credința că nu vor fi satisfăcute nevoile de securitate, siguranță, îngrijire,
48

empatie, acceptare și respect. Acest domeniu este compus din cinci scheme
cognitive dezadaptative:
Schema cognitivă Deprivare Emoțională (ED) – descrie că ceilalți nu
oferă dragostea, protecția și înțelegerea. Există trei forme majore de deprivare
emoțională: a) deprivarea de îngrijire (absența atenției, afecțiunii și căldurii
sufletești). b) deprivarea de înțelegere (absența empatiei) c) deprivarea de
protecție (absența direcționării, îndrumării, ghidării);
Schema cognitivă Abandon/Instabilitate (AB) – reliefează sentimentul că
cei apropiați nu vor putea să ofere susținerea emoțională de care indivizii au
nevoie, pentru că aceștia la rândul lor sunt instabili emoțional, nu sunt prezenți
când au nevoie de ei sau vor părăsi relația pentru altcineva;
Schema cognitivă Neîncredere/Abuz (MA) – descrie convingerea că,
într-un final, ceilalți vor răni intenționat, că înșală, abuzează, creează suferință,
umilesc sau mint;
Schema cognitivă Izolare socială/Înstrăinare (SI) – ne vorbește de
senzația de izolare socială, că indivizii sunt diferiți de alții și că nu fac parte dintr-
un cerc proximal;
Schema cognitivă Defect/Rușine (DS) – face referire la cei care au
sentimente fără valoare, se percep răi, nedoriți, inferiori sau incapabili în anumite
aspecte importante ale vieții lor, iar dacă ceilalți vor vedea acest lucru, nu vor
mai fi apreciați. Persoanele care mentalizează acest pattern de gândire sunt
sensibile la critică, sunt hipersensibile de ele însele, se compară cu ceilalți, nu
se simt în siguranță în prezența celorlalți, au sentimentul de jenă legat de propria
neputință;
Categoria/domeniul HIPERVIGILENȚĂ ȘI INHIBIȚIE - domeniu
reprezentat de hipervigilență și inhibiție. Emoțiile, impulsurile, alegerile spontane
nu sunt exprimate iar individul nu crede că are dreptul de a fi fericit, relaxat.
Sănătatea, relațiile apropiate au, prin urmare, de suferit iar schemele cognitive
domeniului sunt:
 49

Schema cognitivă Negativism / Pasivitate (NP) – aspectele negative ale

vieții sunt exagerat conturate, semnificative, maximizate, în timp ce
evenimentele sau aspectele pozitive, optimiste, plăcute sunt minimalizate sau
sunt semnificativ reduse.
Schema cognitivă Inhibiție Emoțională (EI) – inhibarea acțiunilor,
sentimentelor, comunicării spontane pentru a evita dezaprobarea celorlalți,
sentimentul de rușine și de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri.
Cele mai întâlnite forme de inhibiție sunt: a) inhibarea furiei și agresivității, b)
inhibarea impulsurilor pozitive, c) dificultatea în exprimarea vulnerabilității sau în
comunicarea propriilor sentimente, d) excesiva invocare a raționalității și
eliminarea emoționalului.
Schema cognitivă Standarde Nerealiste / Hipercriticism (US) –
convingerea că trebuie să atingem niște standarde interiorizate de
comportament și performanță foarte ridicate, cu scopul de a evita critica. Aceste
standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecționismului, atenției deosebite
la detalii, reguli rigide de tipul “trebuie”, nemulțumirea că nu a realizat cât de mult
ar fi vrut/ar fi trebuit să realizeze.
Schema cognitivă Penalizarea (PU) – convingerea că oamenii ar trebui
aspru criticați și pedepsiți pentru greșelile lor. Implică tendința de a se înfuria, de
a fi intolerant, punitiv și nerăbdător cu acei indivizi (inclusiv cu sine) ce nu
satisfac propriile expectanțe sau standarde. Greșelile nu sunt uitate și nu se ține
seama de natura failibilă a omului.
Chestionarul YSQ-S3 cuprinde o sută paisprezece itemi care sunt
repartizați pe subscale după cum urmează: Deprivare Emoțională (ED): 1,25,
49, 73, 96; Abandon/Instabilitate (AB): 2, 26, 50, 74, 97; Neîncredere/Abuz (MA):
3, 27, 51, 75, 98; Izolare Socială/Înstrăinare (SI): 4, 28, 52, 76, 99; Defect/Rușine
(DS): 5, 29, 53, 77, 100; Negativism/Pasivitate (NP): 7, 15, 23, 31, 39, 47, 55,
63, 71, 79, 87; Inhibiție Emoțională (EI): 18, 42, 66, 90, 111; Standarde
nerealiste/Hipercriticism (US): 19, 43, 67,91, 112; Penalizare (PU): 8, 16, 24, 32,
40, 48, 56, 64, 72, 80, 88, 95, 102, 109.
50

4.3. PROCEDURA

Procedura a urmărit constituirea a două eșantioane de participanți: un

grup din penitenciar (P) și al doilea grup de control din afara penitenciarului (NP).
Primul grup (P) a fost constituit după câteva criterii:
• să fie cu vârsta între 18-90 de ani;
• să fie cu infracțiunea omor calificat;
• să fie un grup (P) egal de sex masculin și feminin;
• să fie cu un nivel educațional între 8 clase și studii superioare;
• să fie din mai multe localități din România.

Selecția pentru primul grup (P) a fost pe bază de voluntariat, un număr

de deținuți cu infracțiunea de omor n=400, din care n=200 erau de sex feminin
și n=200 de sex masculin. În aplicarea chestionarelor s-a obținut avizul cu nr.
24587/DRS din 04 martie 2015, eliberat de către conducerea Administrației
Naționale a Penitenciarelor din România (ANP). Cei n=200 de participanți (P)
de sex masculin au fost selectați din penitenciarele: Aiud, Bistrița, Dej, Gherla și
Satu-Mare, iar n=200 de subiecți (P) de sex feminin au fost selectate din
penitenciarele Secției Exterioare ANP din Cluj-Napoca și din Penitenciarul de
maximă siguranță din Bacău.
În perioada martie 2015 - decembrie 2016 au fost trimise cereri de
aprobare de acces în penitenciarele mai sus menționate și cu fiecare aprobare
s-au printat documentația de studiu și formularele de consimțământ informat
pentru fiecare participant (P) în vederea solicitărilor de participare pe bază de
voluntariat.
În urma solicitărilor s-a comunicat din partea conducerii penitenciarelor
mai sus menționate identificarea/lista celor 2 grupe (P), n=400, de sex feminin
și masculin cu vârstele între 18-90 de ani și nivelul lor de școlarizare între 8 clase
 51

și studii superioare, încadrați cu infracțiunea omor proveniți din mai multe

localități din țară.
Participanților (P) n=200 de sex masculin le-au fost înmânate
documentele care făceau obiectul cercetării pentru a fi informați cu privire la
participarea lor pe bază de voluntariat iar cu fiecare acord primit și semnat din
partea lor (P) le-au fost înmânate cele trei chestionare de aplicat individual:
Chestionarul de raționament analitic (ARQ), Chestionarul schemelor cognitive
(YSQ-S3) și Chestionarul scalelor de personalitate Eysenck (EPQ-R).
Fiecare dintre cei care a acceptat să participe la studiu și a semnat
consimțământul informat, fiind instruit cum să participe adecvat la completarea
testelor creion-hârtie. Au mai fost asigurați că vor primi răspunsuri la toate
întrebările transmise și că au dreptul să refuze ori să înceteze participarea când
doresc. Participanții au fost informați că datele vor fi înglobate într-o teză de
doctorat și au fost asigurați de confidențialitate la procesarea datelor personale
și a rezultatelor la chestionare conform legii nr. 677/2001 în conformitate cu
normele și codurile de etică pentru cercetare.
Pentru început au fost invitați în sala de mese să participe unul câte unul
pentru a nu se influența reciproc în oferirea răspunsurilor. La fiecare chestionar
au fost instruiți în ce constă întrebările din chestionar și cum trebuie să bifeze
răspunsul pe care doresc să-l aleagă. Și la celelalte chestionare s-a procedat la
fel până la completarea finală a celor trei chestionare. Pe tot parcursul
completării testelor, participanții (P) au mai cerut informații și explicații cu privire
la itemii din chestionare și au primit în timp util răspunsurile necesare.
În urma completării chestionarelor s-a constatat că multe dintre ele nu au
fost completate corect. Spre exemplu, la Chestionarul scalelor de personalitate
Eysenck (EPQ-R) n=17 de participanți (P) de sex masculin nu au completat
corect chestionarul iar la altele s-au obținut scoruri mari de invaliditate la
răspunsuri din totalul de n=200 de participanți (P). La Chestionarul schemelor
cognitive (YSQ-S3) n=60 de participanți (P) de sex masculin din totalul de n=200
de participanți (P) nu au completat corect răspunsurile iar pe altele nu l-au
52

completat în totalitate. La Chestionarul de raționament analitic (ARQ), nu au

completat n=77 de participanți (P) din mulțimea participanților selectați de n=200
(P) de sex masculin datorită dificultăților de concentrare și din cauza timpului
limitat acordat la test.
În total, n=123 de participanți (P) de sex masculin din cei n=200 de
participanți (P) de sex masculin au completat corect și au răspuns bine la toate
cele trei chestionare. Iar eșantionul de participanți din penitenciar de sex
masculin s-a încheiat.
Al doilea eșantion (P) de n=200 de sex feminin a corespuns criteriilor de
eligibilitate menționate mai sus. Participantele (P) care au semnat
consimțământul informat au fost instruite cum să participe adecvat pentru
completarea testelor creion-hârtie. Pentru început au fost invitate în sala de
mese să participe una câte una pentru a nu influența răspunsurile celorlalte
participante (P) la studiu. La fiecare chestionar au fost instruite în ce constă
întrebările din chestionar și cum trebuie să bifeze răspunsul pe care doresc să-
l aleagă. Și la celelalte chestionare s-a procedat la fel până la completarea finală
a celor trei chestionare. Pe tot parcursul completării testelor, participantele (P)
au mai cerut informații și explicații cu privire la itemii din chestionare și au primit
în timp util răspunsurile necesare la întrebări. Cu celelalte chestionare s-a
procedat la fel până la completarea finală a celor trei chestionare. În urma
completării chestionarelor s-a constatat că multe dintre chestionare nu au fost
completate corect. Spre exemplu, la Chestionarul scalelor de personalitate
Eysenck (EPQ-R) n=20 de participante (P) nu au completat corect și au obținut
scoruri mari de invaliditate la răspunsuri din totalul de n=200 de participante (P)
iar la Chestionarul schemelor cognitive (YSQ-S3) n=76 de participante (P) din
totalul de n=200 de participante (P) au completat incorect răspunsurile iar unele
participante (P) n=7, nici nu l-au mai completat în timp ce la ultimul chestionar,
Chestionarul de raționament analitic (ARQ), nu au completat n=50 din mulțimea
participantelor (P) selectate de n=200 de participante (P).
 53

În total, n=123 de participanți (P) de sex feminin din cei n=200 de

participante (P) au completat conform cerințelor toate cele trei chestionare.
Eșantionul de participanți din penitenciar de sex feminin s-a încheiat.
Eșantionul final din penitenciar, cuprinzându-i pe cei care au răspuns
corect la chestionare și s-au adaptat cerințelor și regulilor de participare a
constat în 246 (n= 246) de indivizi (P) din mulțimea de n=400 inițial de la care a
pornit cercetarea. Dintre participanți (n=123), 50% au fost de sex feminin și
(n=123) 50 % de sex masculin cu o vârsta medie de 37.32 de ani (SD= 9.93,
Min 18, Max 68), nivelul de educație fiind de 10.93 clase (SD= 1.82) provenind
din mai multe localități din România.
Criteriile după care a fost constituit cel de-al doilea grup de non-
penitenciar (NP) au fost:
• să fie cu vârsta între 18-90 de ani;
• să nu fie cu infracțiunea de omor sau alte infracțiuni;
• să nu aibă cazier juridic cu mențiuni;
• să fie un grup (NP) egal de sex masculin și feminin;
• să fie cu un nivel educațional între 8 clase și studii superioare;
• să fie din mai multe localități din România.

Selecția pentru grupul de non-penitenciar (NP) s-a realizat pe bază de

voluntariat, în urma anunțului postat pe rețelele de socializare (Facebook;
Flickr; LinkedIn; Instagram; Pinterest; Twitter; YouTube), la Universitatea
„Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din
Târgu Mureș și la Institutul de Sexologie din Cluj-Napoca. Ca urmare a
anunțurilor postate au fost interesați n=2120 de internauți și cititori ai
anunțurilor de la instituțiile mai sus menționate, dar cei care au răspuns
favorabil la testare și au participat efectiv au fost un număr de n= 510 de
indivizi din afara penitenciarului, din care n=255 erau de sex feminin și n=255
de sex masculin. Cei n=225 de participanți (NP) de sex masculin au fost
selectați, în urma anunțurilor din orașele: Bistrița, Cluj-Napoca și Târgu
54

Mureș, iar n=255 de subiecți (NP) de sex feminin au fost selectați în urma
anunțurilor din orașele: Bistrița, Cluj-Napoca și Târgu Mureș.
Participanților (NP) le-au fost înmânate documentele care făceau
obiectul cercetării pentru a fi informați cu privire la participarea lor pe bază
de voluntariat, iar cu fiecare acord primit și semnat din partea lor (NP) le-au
fost înmânate cele trei chestionare de aplicat individual: Chestionarul de
raționament analitic (ARQ), Chestionarul schemelor cognitive (YSQ-S3) și
Chestionarul scalelor de personalitate Eysenck (EPQ-R).
Fiecare dintre cei care au acceptat să ia parte la studiu și au semnat
consimțământul informat a fost instruit cum să participe adecvat la
completarea testelor creion-hârtie. Participanții (NP) au fost informați că
datele vor fi înglobate într-o teză de doctorat, au mai fost asigurați de
confidențialitate în procesarea datelor personale și a rezultatelor la
chestionare conform legii nr. 677/2001 și codurilor de etică pentru cercetare.
Pentru început au fost invitați în spațiile amenajate pentru testare să
participe individual pentru a nu influența răspunsurile celorlalți participanți
(NP) la studiu. La fiecare chestionar au fost instruiți în ce constau întrebările
din chestionar și cum trebuie să bifeze răspunsul pe care doresc să-l aleagă.
Pe tot parcursul completării chestionarelor s-a acordat consultanță și
informare pentru întrebările invocate în timpul testărilor. Majoritatea au fost
ghidați cu privire la unele neclarități sau necunoscute în ceea ce privește
itemii din chestionar până la finalizarea testării. S-a procedat la fel și cu
celelalte chestionare până la completarea finală a celor trei chestionare. În
urma completării chestionarelor s-a constatat că unele dintre chestionare nu
au fost completate corect sau au obținut un scor foarte mare la dezirabilitate,
astfel încât scalele de validitate au recomandat eliminarea răspunsurilor la
chestionar și în consecință eliminarea unor participanți la studiu.
Spre exemplu, la Chestionarul scalelor de personalitate Eysenck
(EPQ-R) din totalul de n=510 de participanți (NP), n=182 de participanți (NP)
de sex masculin și sex feminin nu au completat corect chestionarul și au
 55

obținut scoruri mari de invaliditate la răspunsuri iar la Chestionarul schemelor

cognitive (YSQ-S3) n=44 de participanți (NP) din totalul de n=510 de
participanți (NP) de sex masculin și sex feminin au completat incorect
răspunsurile la chestionar. La ultimul chestionar, Chestionarul de
raționament analitic (ARQ), nu au completat în totalitate chestionarul din
cauza limitelor de timp (15 minute) în cazul chestionarului ARQ n=38 din
mulțimea participanților (NP) selectați de n=510 de sex masculin și sex
feminin (NP).
Eșantionul final din afara penitenciarului (NP) care a răspuns corect
la chestionare și s-a adaptat cerințelor și regulilor de participare a constat în
246 (n= 246) de indivizi (NP). Dintre participanți (n=123), 50% au fost de sex
feminin și (n=123) 50 % de sex masculin cu o vârsta medie de 30.95 de ani
(SD= 10.42, Min 18, Max 68), nivelul de educație fiind 11.63 clase (SD= 2.13)
proveniți din mai multe localități din România.

4.4. PRELUCRAREA DATELOR

Au fost trei serii (N 910 X 3) de chestionare completate de participanți.

Spre exemplu, au fost completate cele 910 de grile ale chestionarului The
Eysenck Personality Questionnaire-Revised (EPQ-R) pentru evaluarea
trăsăturilor psihopatologice de personalitate la adulți, alte 910 grile de
răspuns ale chestionarului Analytical Reasoning questionnaire (ARQ) pentru
evaluarea și testarea raționamentului și a abilităților generale cognitive
precum și ultimele 910 grile de răspuns ale chestionarului The Young
Cognitive Schema Questionnaire (YCSQ) pentru evaluarea și testarea
schemelor dezadaptative timpurii însumând toate cele trei serii de
chestionare. Rezultatele brute au fost introduse manual în programele de soft
ale fiecărui chestionar computerizat în parte, iar după interpretarea și
profilarea computerizată, din programele soft ale fiecărui test în parte au fost
56

reperate scorurile T la testare, în urma evaluării și s-a creat o bază de date

specifică SPSS-ului în Excel2016 din platforma online Office2016.
Chestionarele în print, completate de participanți au fost indexate și
îndosariate în totalitate pentru arhivare. Din totalul de 2730 de chestionare
(N 910 X 3 chestionare) puse la dispoziția participanților, la testare au fost
valide doar 1476 de chestionare (492 X 3 chestionare). Culegerea datelor a
fost urmată de introducerea manuală a celor 1476 de chestionare în baza de
date a programului SPSS 25.0. Baza de date a fost constituită din coloane și
linii specifice SPSS-ului cu codurile și legenda fiecărui cod din cifre pentru a
putea fi identificate mai ușor la interpretarea și prezentarea graficelor și a
histogramelor. La prelucrarea datelor s-a mai apelat la o echipă de experți
(conf. dr. Monica Albu de la Universitatea de Vest din Timișoara și lect. dr.
Kálcza Jánosi Kinga de la Universitatea Babeș-Bolyai) în domeniul statisticii
pentru a da o consistență corectă și validă datelor de cercetare.
Prelucrarea datelor statistice s-a realizat cu ajutorul platformei online
programului IBM SPSS Statistics Subscription, Forecasting & Decision
Trees, Authorized User Per Month, licence, D1QWYLL și cu programul SPSS
(Statistical Package for the Social Sciences) versiunea 25.0 [151], necesară
pentru calcularea și analiza datelor statistice a lucrării de față. Au fost folosite
în cercetare statisticile descriptive unde s-au utilizat tabele, histograme și
diagrame care au menirea de a evidenția rapid și eficient caracteristicile
importante ale datelor din studiu. S-a apelat la corelația Pearson pentru a
preciza puterea și distincția unei relații dintre două sau mai multe variabile.
S-a mai folosit și analiza regresiei pentru predicția cu precizie a intersectărilor
de date pe lângă coeficienții de corelație Pearson. Pentru compararea
grupurilor s-a utilizat t-test pentru calcularea în cazul mediilor a două seturi
de scoruri care diferă semnificativ între ele suficient de mult pentru ca
diferența să nu se datoreze factorilor aleatorii apăruți în urma eșantionării. La
ANCOVA s-a folosit covarianța pentru controlul și ajustarea variabilelor care
se corelează cu variabila dependentă înaintea comparării mediilor pentru
 57

variabila dependentă, iar nivelul de semnificație este stabilit la pragul de p ≤

0,05.
58

Capitolul 5
REZULTATE

5.1. REZULTATE PRELIMINARE

5.1.1. DIFERENȚE DEMOGRAFICE ÎNTRE CELE DOUĂ GRUPURI

Pentru determinarea diferențelor de vârstă ale subiecților s-a efectuat
proba t, iar analizele preliminare au arătat că a existat o diferență semnificativă
de vârstă (t= -6.93, p= .000) între cele două grupuri: grupul din penitenciar (P)
şi grupul de control (NP), participanții din penitenciar fiind semnificativ mai în
vârstă decât cei din non-penitenciar.
Pentru determinarea diferențelor de nivel de educație ale subiecților s-a
efectuat proba t, proba arătând că există o diferență semnificativă la nivel de
educație (t=.35, p=.00) între participanții din penitenciar şi non-penitenciar. Din
punctul de vedere al nivelului de educație între cele două eșantioane,
participanții din non-penitenciar au avut un nivel de educație mai ridicat decât
cei din penitenciar.
La compararea celor două grupuri, s-a folosit proba statistică ANCOVA,
o metodă des utilizată pentru ajustarea diferențelor, ținându-se cont de
variabilele care nu fac parte din modelul principal ANOVA unde vârsta și nivelul
educațional vor fi introduse ca și covariabile, astfel încât diferența să nu biaseze
(distorsioneze) rezultatele cercetării. De fapt, prin controlul covariabilelor, se va
îndepărta efectul pe care îl au acestea asupra scorurilor pentru variabila
dependentă după ce au fost făcute ajustările necesare pentru covariate, variația
care va rămâne între condiții, neputându-se datora covariatelor.
 59

5.2. DIFERENȚE ÎNTRE GRUPUL DIN PENITENCIAR ȘI NON-

PENITENCIAR ÎN PRIVINȚA TRĂSĂTURILOR DE
PERSONALITATE, RAȚIONAMENT ȘI SCHEME COGNITIVE

5.2.1. IPOTEZA 1
H1 Estimăm că subiecții care au fost închiși pentru omor au trăsături de
personalitate diferite comparativ cu cei care nu au săvârșit fapte de omor,
anticipăm că extraversia, neuroticismul, psihoticismul, adicțiile și criminalitatea
sunt trăsături de personalitate mai pronunțate la cei care au săvârșit acte de
omor față de cei care nu au săvârșit omor.

Pentru testarea ipotezei s-a folosit analiza covariației (One-way

ANCOVA), proba este folosită pentru a examina diferențele dintre valorile medii
ale variabilei dependente, trăsăturile de personalitate (extraversia,
neuroticismul, psihoticismul, adicțiile și criminalitatea), după izolarea efectului
unor variabile independente necontrolate (aici s-a propus vârsta şi nivelul
educațional).
După controlarea efectului de vârstă F (1,492) =.267, p=.606), şi după
controlarea efectului/influenței nivelului de educație F (1,492) =1.352, p =.245),
analizele cu ANCOVA arată că nu există diferență semnificativă între cele două
grupuri: penitenciar (P) şi non-penitenciar (NP) în extraversie, ca trăsătură de
personalitate,.
După controlarea efectului de vârstă, F (1, 492) =2.151, p=.143) şi după
controlarea efectului nivelului de educație, F (1, 492) =2.059, p=.152), analizele
cercetării nu au găsit nicio diferență între cele două grupuri nici la neuroticism.
După controlarea efectului de vârstă, F (1, 492) =1.499, p=.221) şi după
controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492) =1.045, p=.307), nu s-au
găsit diferențe între cele două grupuri nici la psihoticism.
Nediferențierea semnificativă dintre grupul P de grupul NP la scalele de
personalitate nevrotism, psihotism și extraversie se poate explica din mai multe
60

puncte de vedere. În primul rând nu s-a luat în calcul criteriul/variabila clinică la

grupul de control (P) vs. grupul experimental (NP). Studiile confirmă o
psihopatologie a trăsăturilor de personalitate la neuroticism [153] și la
psihoticism [154] atât la cei cu probleme psihice cât și la cei care nu au tulburări
mintale și/sau de personalitate [155]. Mai mult decât atât, autorii bateriei de teste
a Scalelor de personalitate Eysenck (EPQ) folosite în această cercetare
menționează că termenii nevrotism și psihotism, folosiți la testare nu fac referire
la sindroamele psihopatologice indexate de DSM sau manualele de psihiatrie,
ci la comportamente normale care pot deveni extreme și pot dezvolta sindroame
în combinație cu alte trăsături de natură clinică cum ar fi minciuna, adicția și/sau
criminalitatea. S-au urmărit doar trăsăturile predominante de personalitate ale
indivizilor din grupul P vs. grupul NP dar se pare că nu sunt diferențe
semnificative între cei cu probleme antisociale și cei care nu au săvârșit
infracțiuni de omor sau infracțiuni asociate [156].
Un studiu [157] comparativ pe populația nonclinică din România vs.
Statele Unite ale Americii, la proba NEO-PI-R pe evaluarea și testarea
neuroticismului și a extraversiunii, la proba cu două subscale similare, ne-a
permis să constatăm că populația nonclinică din România a obținut scoruri mai
ridicate la scalele de neuroticism și extraversie comparativ cu cei din SUA,
scoruri similare cu cele ale cercetării noastre (spre exemplu, scorurile obținute
la scala neuroticism, la invarianța echivalența configurală: X2 =175,3 (df = 18);
CFI = 0,976; la echivalența metrică: X2 =208,18 (df = 23); CFI = 0,971; la
echivalența scalară: X2 =237,4 (df = 26); CFI = 0,967, scorurile la anxietate, furie-
ostilitate, depresie și timiditate au fost strânse; iar la semnificația statistică și
mărimea efectului a fost de p < 0,05 și d= -0,40).
Însă s-au găsit diferențe semnificative între grupul din penitenciar şi non-
penitenciar la două trăsături de personalitate, și anume la adicţie şi criminalitate.
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la adicție
ca trăsătură de personalitate, după controlarea efectului de vârstă, F (1,492)
=11.087, p=.001) şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492)
 61

=10.995, p=.001). Participanții din penitenciar (M=51,05, SD=10,28) prezintă un

nivel semnificativ mai mare de adicție, ca trăsătură de personalitate, comparativ
cu grupul de control (NP), participanții non-penitenciar ( M=47,47, SD =12,177).
Analizele arată că există o diferență semnificativă și la criminalitate ca
trăsătură de personalitate, după controlarea efectului de vârstă, F (1,492)
=7.951, p=.005), şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492)=
5.732, p=.017). Participanții din penitenciar (M=58,49, SD =13,46) prezintă un
nivel semnificativ mai mare de criminalitate și ca trăsătură de personalitate,
comparativ cu grupul de control (NP), participanții non penitenciar (M=54,58, SD
=17,58). În figura 13 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 13. Diferențe de trăsături de personalitate între subiecții (P) care au săvârșit acte de omor
comparativ de cei care nu au săvârșit omor (NP)

În figura de mai sus s-a evidențiat obținerea de scoruri mai ridicate

(E51.1, N52.61, P51.89, A51.06, C58.5) la grupul experimental (P) decât la cei
din grupul de control (NP) care au obținut rezultate mai mici (E51.83, N51.23,
P50.77, A47.47, C54.59), ceea ce confirmă ipoteza cercetării. Mai mult decât
atât, meta-analizele instrumentului de măsurare Eysenck Personality Scales,
62

folosit în această lucrare, au evidențiat și discriminat la cele două grupe (NP/P)

vulnerabilitatea indivizilor predispuși spre infracționalitate. Spre exemplu, la
scala extraversiune, o scală care măsoară trăsătura pozitivă, prosocială și de
inter-relaționare adaptativă s-au obținut scoruri mari (E51.83) la grupul de
control (NP) comparativ cu cei din grupul experimental (P) unde s-au obținut
scoruri mai mici (E51.1), o diferență de aproape un procent ceea ce semnifică o
deteriorare a inter-relaționării și a unui indice de funcționare adaptativ social mai
scăzut. În schimb s-au obținut scoruri mai mari la scalele de nevrotism,
psihotism, adicție și criminalitate cu cel puțin un procent peste scorurile obținute
a celor din grupul de control. Rezultatele confirmă că cei din grupul experimental
(P) sunt mai predispuși să aibă decizii sau stiluri decizionale dezadaptative în
defavoarea lor și a altora.

5.2.2. IPOTEZA 2
H2 Estimăm că subiecții care au fost închiși pentru omor au un
raționament diferit comparativ cu cei care nu au săvârșit fapte de omor.

În următoarea ipoteza s-au testat diferențele de raționament între cele

două grupuri (P/NP), participanții din penitenciar și grupul de control, non-
penitenciar.
În rezultatele lucrării nu s-au găsit/identificat diferențe între cele două
grupuri (P/NP) la nivel de raționament, după controlarea efectului de vârstă F (1,
492) =.076, p=.782) şi nici după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,
492) =.870, p=.351). În figura 14 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.
 63

Figura. 14. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit acte de omor față de cei care
nu au săvârșit omor.

Rezultatele din figura de mai sus au evidențiat o apropiere a acestora

care face referire la o abilitate cognitivă nu la o trăsătură a personalității sau la
un stil decizional a celor din grupul P și grupul NP de a identifica reguli logice și
de a utiliza acele norme logice pentru a efectua diverse probleme sociale, de
relaționare sau alte activități asociate precum și de a extrage concluzii corecte
pornind de la diferite date/informații. S-au obținut scoruri ale performanței la cele
două grupuri (P/NP), exprimate în scorul brut, raportat la un etalon [158] validat
pe populația din România de către Cognitrom Assessment System. În funcție de
scorul obținut, participanții au fost încadrați în una din cele cinci clase, 1
însemnând nivel foarte slab și 5 un nivel foarte bun al raționamentului analitic.
Participanții din cele două grupe (P/NP) au avut un nivel 4 (nivel bun),
însemnând o performanță mai bună decât 69% din populația românească.
Ipoteza nu a fost confirmată, dar validează majoritatea studiilor [159],
[160], [161] consacrate pe diferențele individuale la nivel de gândire,
raționament și decizie. Spre exemplu, în urma unui studiu [162] aplicat pe 80 de
participanți împărțiți în patru grupe (un grup de control cu dizabilitate intelectuală
64

developmentală ușoară cu infracțiune vs. non-infracțiune și alt grup fără

dizabilitete intelectuală cu infracțiune și non-infracțiune) s-au obținut scoruri
similare la raționament ca și în cazul nostru dar s-au obținut scoruri semnificative
și la diferențierea între grupele de control și grupul experimental în ceea ce
privește conștiinciozitatea ca mediator în cazul unei infracțiuni.

Figura. 15. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit infracțiuni față de cei care nu
au săvârșit infracțiuni.

Figura. 16. Diferențe de raționament între subiecții care au săvârșit infracțiuni față de cei care nu
au săvârșit infracțiuni.

Din figurile de mai sus se pot vedea diferențele semnificative la empatie,

distorsiuni cognitive și caracteristica morală ca și trăsătură a personalității vs.
raționament și inteligență. La coeficienții de inteligență și raționament s-au
 65

obținut scoruri apropiate între grupe, dar scorurile la variabila mediatoare a

conștiinciozității între cele două grupe de control și experimental au fost
semnificative în ce privește diferențierea.
Un alt studiu [163] aplicat pe psihopați (P) vs. nonpsihopați (NP) în ce
privește similaritatea rezultatelor la raționament la cei cu omor vs. cei care nu
au săvârșit omor a permis obținerea unor rezultate diferite în privința mediilor la
cei care au obținut scoruri mari la scala PCL-R și cei care au obținut scoruri mai
scăzute. Așadar, s-au obținut scoruri la abilitatea generală cognitivă cum ar fi:
IQ total, la subscalele verbale, la raționament și la abilitatea vizio-spațială.
Grupele de psihopați (P) și nonpsihopați (NP) nu au fost diferite în ceea ce
privește abilitățile verbale (Ms = 4.71 și 4.83 pentru psihopați și non psihopați, t
= .50, p = .61), iar la raționament s-au obținut: Ms = 5.71 și 5.99 pentru psihopați
și nonpsihopați, t = 1.28, p = .19, abilități vizio-spațiale: Ms = 5,90 și 6,11 pentru
psihopați și nonpsihopați, t = .76, p = .44 sau IQ total: Ms = 5,61 și 5,98 pentru
psihopați și nonpsihopați, t = 1.58, p = .11. Din rezultatele de mai sus se
evidențiază că nu sunt rezultate semnificative în ceea ce privește raționamentul
la cele două grupe de psihopați vs. nonpsihopați.
Lynn, R., & Meisenberg, G. [164] au studiat raționamentul și inteligența
în 108 state din lume printre ele și România pe o populație clinică vs. nonclinică,
din penitenciar vs. nonpenitenciar. Spre exemplu, cercetătorii nu au găsit
diferențe semnificative la raționament, dar au identificat o diferență semnificativă
la inteligență, cu proba Raven, obținând o medie a inteligenței la români
(populația generală cu toate subgrupele: clinic vs. nonclinic și penitenciar vs.
nepenitenciar) de 91 IQ comparativ cu cei din Hong Kong care au 108 IQ.
Similarități ale mediei de IQ obținut în România s-au mai identificat și la cei din
Lituania, Macedonia, Cipru și Thailanda.
66

5.2.3. IPOTEZA 3
H3 Estimăm că subiecții care au comis crime au scoruri mai ridicate la
schemele cognitive dezadaptative (pattern-urile de separare și respingere și
hipervigilenţă şi inhibiție) față de indivizii care nu au săvârșit omor.

Schemele cognitive dezadaptative sunt grupate în două domenii:

domeniul separare și respingere, cu 5 scheme cognitive dezadaptative timpurii
și domeniul hipervigilenţă şi inhibiţie, cu 4 scheme dezadaptative timpurii.
Primul domeniu este reprezentat de separare şi respingere şi constă în
expectanța că nu vor fi satisfăcute nevoile de protecție, siguranță, îngrijire,
empatie şi acceptare. Acest prim domeniu este compus din următoarele
scheme: Abandon/instabilitate (AB), Deprivare emoțională (ED), Izolare
socială/înstrăinare (SI), Neîncredere/abuz (MA), Deficiență/rușine (LS).
După controlarea efectului de vârstă F (1,492) =4.987, p=.026), analizele
arată că există diferență între cele două grupuri la nivelul schemei cognitive MA
(neîncredere și abuz), dar după controlarea efectului nivelului de educație, F
(1,492) =3.112, p=.078) nu s-au găsit diferențe între cele două grupuri (P/NP).
Participanții din penitenciar (M= 15,3) prezintă un nivel mai mare de
neîncredere, abuz, comparativ cu grupul de control, participanții non-penitenciar
(M=14,28). După rezultatele cercetării se poate afirma că vârsta are un efect
semnificativ asupra variabilei MA (neîncredere și abuz), și luând în calcul că
participanții din penitenciar au o medie de vârsta mai mare, e posibil datorită
diferențelor de vârstă să fi găsit diferența între cele două grupuri. Una din marile
probleme ale chestionarului Young Schema Questionnaire - Short Form (YSQ -
S2), este că nu are o subscală de validitate pentru răspunsurile dezirabile,
aleatorii, minciună sau răspunsurile good-fake. Neavând astfel de subscală, nu
s-au putut controla răspunsurile acurate pentru a invalida unele sau toate
răspunsurile la chestionar în cazul unor răspunsuri majore invalide. Mulți
cercetători [165], [166] s-au confruntat cu aceste necunoscute (variabilele:
 67

vârstă, educație și etnie), dar au fost corectate prin alte metode statistice care
pot da o predictibilitate mai bună obținerii unor scoruri sensibile la cercetare.
Analizele lucrării nu au găsit diferențe între cele două grupuri (P/NP) la
schema cognitivă dezadaptativă SI (Izolare socială/înstrăinare), nici după
controlarea efectului de vârstă F (1,492) =.091, p=.763), şi nici după controlarea
efectului nivelului de educație, F (1,492) =.521, p=.741). Obținerea scorurilor
nediferențiat, la grupul P/NP se datorează și pattern-urilor non-psihopatologice
evidențiate în viețile indivizilor. Spre exemplu, Brazão Nélio și colegii [167] au
realizat un studiu pilot pe N 50 de indivizi din penitenciar, iar rezultatele pe
subscale, printre ele numărându-se și schema dezadaptativă izolare
socială/înstrăinare la ambele grupe (grupul de control și grupul din penitenciar)
nu au evidențiat diferențe. Studiul avea în vedere complianța la tratament
psihoterapeutic a deținuților vs. a celor din afară penitenciarului, iar rezultatele
nu au reliefat diferențe semnificative în ceea ce privește schemele cognitive
dezadaptative timpurii la proba schemelor cognitive Young.
S-au găsit însă diferențe semnificative la trei scheme cognitive:
Abandon/instabilitate (AB), Deprivare emoțională (ED), Deficienţă/ruşine (LS)
între cele două grupuri (P/NP).
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la AB
(Abandon / instabilitate), după controlarea efectului de vârstă, F (1, 492)
=21.415, p=.000), şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1, 492)
=17.037, p=.000). Participanții din penitenciar (P) (M= 13,76, SD =6,93) prezintă
semnificativ un nivel mai mare de AB comparativ cu grupul de control,
participanții non-penitenciar (NP) ( M=11,23, SD =6,41).
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la LS
(Deficienţă/ruşine), după controlarea efectului de vârstă, F (1,492) =15.92,
p=.000), şi după controlarea efectului nivelului de educație, F(1,492) =16.46,
p=.000). Participanții din penitenciar (M= 10,37, SD =5,43) prezintă semnificativ
un nivel mai mic de LS comparativ cu grupul de control, participanții non-
penitenciar ( M=14,76, SD =22,04).
68

Analizele cu ANCOVA arată că există diferență semnificativă la ED

(Deprivare emoțională), după controlarea efectului de vârstă, F (1,492) =47.857,
p=.000), şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492) =35.050,
p=.000). Participanții din penitenciar (M= 14,21, SD =7,29) prezintă semnificativ
un nivel mai mare de ED comparativ cu grupul de control, participanții non-
penitenciar ( M=10,19, SD =7,29). În figura 17 de mai jos sunt prezentate grafic
rezultatele.

Figura.17. Diferențe între schemele cognitive dezadaptative (Abandon / instabilitate (AB) –

Deprivare emoțională (ED), Izolare socială/înstrăinare (SI) între subiecții care au săvârșit acte de
omor față de cei care nu săvârșit omor.

Din figura de mai sus se poate observa că ipoteza noastră s-a confirmat
semnificativ. Spre exemplu, la sub scala AB (abandon/instabilitate) cei din
grupul experimental (P) au obținut scoruri mai mari (m = 13, 77) comparativ cu
cei din grupul (NP) de control (m = 11,24). La sub scala ED (deprivare
emoțională) cei din grupul experimental (P) au obținut 14, 21 mai mare
comparativ cu cei din grupul de control (NP) care au obținut numai m = 10, 19.
La SI (izolare socială) s-a obținut un scor mai mare de m = 13,97 la cei din grupul
 69

experimental (P) comparativ cu cei din grupul de control (NP) care au obținut
numai m = 13,79. La schema MA (neîncredere și abuz) s-au obținut m= 15, 3 la
cei din grupul experimental (P) comparativ cu cei din grupul de control (NP) care
au obținut numai m = 14,28. Iar la schema cognitivă dezadaptativă LS (deficiență
și rușine) cei din grupul de control (NP) au obținut un scor mai mare de 11,24
comparativ cu cei din grupul experimental (P) care au obținut un scor mai mic
de 10,38.
Rezultatele la cele cinci scheme cognitive dezadaptative, confirmă
ipoteza cercetării cu privire la cei care iau decizii în actul de omor pentru că s-
au obținut diferențe semnificative și scoruri mai ridicate comparativ cu cei care
nu au săvârșit omor. În urma acestor rezultate se poate afirma că cei cu pattern-
uri cognitive dezadaptative sunt mai predispuși să ia decizii în defavoarea lor și
a altora, confirmând schemele lor cognitive dezadaptative, mediind o decizie
pentru a săvârși un act de omor. Aceste rezultate confirmă și unele studii [168]
cu privire la stilurile decizionale care sunt dependente de stilurile de gândire și
de trăsăturile de personalitate. Unii indivizi cu scheme cognitive dezadaptative
obțin scoruri mari la probele de evaluare a schemelor cognitive dezadaptative
timpurii ce pot influența deciziile în funcție de psihopatologia cognițiilor centrale
sau a convingerilor clinice de a săvârși un omor comparativ cu cei care nu obțin
scoruri ridicate la aceste instrumente de evaluare și testare.
Următorul domeniu este dat de hipervigilenţă şi inhibiţie – sentimentele,
impulsurile, alegerile spontane sunt împiedicate a se exprima, persoana nu-şi
rezervă dreptul de a fi fericită. Schemele cognitive dezadaptative timpurii sunt:
Negativism/pasivitate (NP), Standarde nerealiste/hipercriticism (US),
Pedepsirea (PU), Inhibiție emoțională (EI).
Analizele arată că există diferențe între cele două grupuri (P/NP) la
schema cognitivă PU (pedepsirea) după controlarea efectului de vârstă F
(1,492) =4.773, p=.029), dar după controlarea efectului nivelului de educație, F
(1,492) =2.433, p=.119) nu s-au găsit diferențe între cele două grupuri (P/NP).
Participanții din penitenciar (M=43,77, SD =14,28) prezintă un nivel mai mic de
70

PU comparativ cu grupul de control, participanții non-penitenciar (M=45,96, SD

=10,44). După rezultatele lucrării se poate afirma că vârsta are un efect asupra
variabilei PU (pedepsirea), dar luând în calcul faptul că participanții din
penitenciar au o medie de vârstă mai mare, e posibil datorită diferențelor de
vârstă să se fi găsit diferențe între cele două grupuri (P/NP) sau să nu existe
pattern-uri de anxietate și/sau afective.
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la NP
(Negativism/pasivitate), după controlarea efectului de vârstă, F (1,492) =33.520,
p=.000), şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492) =22.035,
p =.000). Participanții din penitenciar (M= 31,07, SD =12,11) prezintă un nivel
semnificativ mai mic de NP comparativ cu grupul de control, participanții non-
penitenciar (M=37,69, SD =15,17). După rezultatele noastre se poate afirma că
vârsta are un efect asupra variabilei NP (Negativism/pasivitate), dar luând în
calcul că participanții din penitenciar au o vârsta mai mare, e posibil ca datorită
diferențelor de vârstă să se fi găsit o diferență între cele două grupuri (NP/P) sau
să nu existe pattern-uri de anxietate și/sau afective.
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la US
(Standarde nerealiste/hipercriticism), după controlarea efectului de vârstă, F
(1,492) =97.552, p=.000) şi după controlarea efectului nivelului de educație, F
(1,492) =64.00, p=.000). Participanții din penitenciar (M=17,30, SD =17,91)
prezintă un nivel semnificativ mai mic de US comparativ cu grupul de control,
participanții non-penitenciar (M=30,66, SD =19,02). Prin faptul că au fost
identificate scoruri mai mari la grupul de control (NP), arată că cei din afara
penitenciarului adoptă atitudini nerealiste în ce privește percepțiile cu privire la
sine comparativ cu cei din grupul experimental (P) care nu au păreri negative
despre sine. Mai mult decât atât, standardele nerealiste/hipercriticism sunt o
componentă a personalității anxioase la cei care aspiră să fie cei mai buni în
toate ariile de funcționare socială comparativ cu cei care fac infracțiuni.
Analizele cu ANCOVA arată că există o diferență semnificativă la EI
(Inhibiție emoțională), după controlarea efectului de vârstă, F (1,492) =128.614,
 71

p=.000) şi după controlarea efectului nivelului de educație, F (1,492) =87.319,

p=.000). Participanții din penitenciar (M=15,66, SD =5,78) prezintă un nivel
semnificativ mai mic de LS comparativ cu grupul de control, participanții non-
penitenciar (M=27,95, SD =18,27). În figura 18 de mai jos sunt prezentate grafic
rezultatele.

Figura. 18. Diferențe între schemele cognitive dezadaptative (Negativism/pasivitate (NP),

Standarde nerealiste/ hipercriticism (US), Pedepsirea (PU), Inhibiție emoțională (EI) între subiecții
care au săvârșit acte de omor față de cei care nu săvârșit omor.

În figura de mai sus ne surprind scorurile mari la grupul de control (NP),

la Np m =37,7; Us m = 30, 66; Pu m = 45, 97; Ei m = 27,96 vs. scorurile mici
obținute la grupul experimental (P), la Np m =31,08; Us m = 17,3; Pu m = 43,78;
Ei m = 15,66. Sunt două explicații teoretico-experimentale în privința acestor
rezultate paradoxale. În primul rând, domeniul hipervigilență și inhibiție, validat
științific de Young [169] și echipa sa, face referire la trăsăturile de anxietate a
personalității care au devenit un pattern de gândire anxios, blocând ariile de
funcționare (profesionale, de relații, sociale, culturale, etc.) a indivizilor
experimentând teama și disconfortul în viața de zi cu zi. Mulți indivizi cu aceste
72

scheme cognitive pot dezvolta tulburarea obsesiv-compulsivă, anxietate

generalizată, atac de panică, fobii specifice, anxietate socială și sanofobie.
Niciun infractor (cu omor, tentativă de omor sau alte infracțiuni asociate) nu are
tulburări de pe axa 1, indexate în Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, 5th Edition: DSM-5. Meta-analizele [170] pe psihopați, criminali și
teroriști nu au identificat tulburările de anxietate, ci mai degrabă tulburări de
personalitate antisociale. În al doilea rând, în criteriile de selecție a grupului de
control (NP) și a grupului experimental (P) nu s-a introdus variabila clinică vs.
nonclinică pentru a discrimina și cerceta această versiune. Așadar, dacă în acest
grup de control (NP) au fost și participanți cu trăsături de anxietate, acest fapt
nu poate schimba cu nimic ipoteza lucrării pentru că s-a dorit evidențierea
diferenței semnificative de grupul experimental și rezultatele au confirmat
ipoteza cercetării. Mai mult decât atât, unele studii și meta-analize [171] pe cei
cu infracțiuni de omor și alte infracțiuni asociate [172] au confirmat că cei cu
tulburări de personalitate antisocială obțin scoruri mai scăzute la inventarele pe
depresie și anxietate.

5.2.4. IPOTEZA 4-6

H4 Putem identifica diferenţe între sexe la trăsăturile de personalitate,
separat la subiecții care au săvârșit omor și la indivizii care nu au săvârșit omor.

H5 Putem identifica diferenţe între sexe la raționament, separat la

subiecții care au săvârșit omor și la indivizii care nu au săvârșit omor.

H6 Putem identifica diferenţe între sexe la schemele cognitive

dezadaptative, separat la subiecții care au săvârșit omor și la indivizii care nu au
săvârșit omor.
Rezultatele la grupul din penitenciar
Rezultate preliminare
 73

Analizele preliminare au arătat că nu a existat o diferență semnificativă

de vârstă (t= .988, p=.32) și de nivel educațional (t=.03, p=.972) între cele două
sexe la grupul de penitenciar, de aceea proba statistică t-test (testul t pentru
eșantioane independente) a fost folosită pentru compararea grupurilor. Nivelul
de semnificație este stabilit la p ≤ 0,05.

5.2.4.1. Diferențe între sexe la trăsăturile de personalitate în cazul

grupului din penitenciar (P)
Rezultatele arată că nu este o diferență semnificativă între femei și
bărbați la grupul din penitenciar în extraversiune şi criminalitate, însă în
psihoticism (t=2.097, p=.037), neuroticism (t=-3.373, p=.001) și adicție (t=-
2.972, p=.003), am găsit diferențe semnificative între sexe.

Tabelul. 6. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul trăsăturilor de
personalitate (rezultatele probei t pe eșantioane independente).

Sex N M SD T Df P
M 123 53.0325 10.53716
P 2.097 244 .037
F 123 50.7398 6.00524
M 123 51.4065 8.64873
E .616 244 .538
F 123 50.7886 6.98740
M 123 50.8130 8.36694
N -3.373 243.987 .001
F 123 54.3984 8.30538
M 123 49.1382 11.17765
A -2.972 244 .003
F 123 52.9756 8.95019
M 123 57.2195 14.44863
C -1.491 238.058 .137
F 123 59.7724 12.32072

După cum se vede și în tabelul 6 de mai sus, femeile au un nivel

semnificativ mai mic de psihoticism decât bărbații (femei M= 50.73, SD=6.00,
bărbați M= 53.03, SD=10.53), însă la neuroticism (femei M= 54.39, SD=8.30,
bărbați M= 50.81, SD=8.36) și adicție (femei M= 52.97, SD=8.95, bărbați M=
74

49.13, SD=11.17), femeile au un nivel semnificativ mai mare decât bărbații. În

figura 19 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 19. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar la nivelul trăsăturilor de personalitate.

În figura de mai sus sunt prezentate scorurile la cele două grupe (P) din
penitenciar, a celor de sex masculin și de sex feminin care confirmă ipoteza. La
scala psihotism, indivizii de sex masculin din penitenciar care au obținut scorurile
mari (53.03) se descriu ca fiind solitari, nepăsători în relația cu alții, nu se
adaptează și nu se integrează niciunde, sunt cruzi și inumani, lipsiți de
sentimente și de empatie sau insensibili comparativ cu cei din grupul (P) de sex
feminin care au obținut scoruri mai scăzute (50.73). În schimb, femeile din
penitenciar obțin scoruri (54.39) mari la scala nevrotism indicând o labilitate
emoțională, schemă emoțională dezadaptativă și trăsături psihopatologice
emoționale de personalitate comparativ cu cei de sex masculin, din același grup
(P) experimental care au obținut scoruri (50.81) mai scăzute. La scalele de
extraversiune și criminalitate nu sunt diferențe semnificative și studiile confirmă
[172] cu privire la cei care obțin scoruri mari la scalele de neuroticism și
 75

psihotism că dezvoltă trăsături de personalitate psihopatologice și tendințe spre

criminalitate. La scala adicții, femeile cu infracțiunea omor sunt mai predispuse
să apeleze la adicții decât bărbații din același lot (P) experimental. Nu s-a
cunoscut pattern-ul adicțiilor (sex, droguri, alcool, medicamente, etc.) în cazul
participanților din grupul penitenciar la cercetare, dar studiile confirmă că cei cu
scoruri mari la nevrotism și psihotism pot dezvolta coping-uri dezadaptative
printre ele și adicțiile indiferent de sex, nivel educațional și statut socio-
economic. Scorul obținut la femei nu este unul foarte mare, peste nivelul
procentelor obținute la bărbați, ci unul care poate confirma ipoteza tezei cu
privire la diferențele semnificative la un grup (P) de sex masculin și feminin care
au sâvărșit omor.

5.2.4.2. Diferențe între sexe în raționament la grupul din

penitenciar (P)
Rezultatele arată că din grupul de penitenciar, femeile (M= 18.95,
SD=2.61) au în mod semnificativ un nivel de raționament mai mare (t=-4.417,
p=.00) decât bărbații (M= 17.55, SD=2.34). În tabelul 7 și în figura 20 de mai jos
sunt prezentate tabelar și grafic rezultatele.

Tabelul. 7. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul raționamentului
(rezultatele probei t pe eșantioane independente).

sex N M SD t df P
M 123 17.5528 2.34417
Raționament -4.417 241.157 .000
F 123 18.9512 2.61413
76

Figura. 20. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar la nivelul de raționament.

Figura de mai sus ne arată un scor mai mare (cu 1,4p peste) obținut de
femeile din penitenciar față de bărbații din același grup (P) experimental și
confirmă ipoteza noastră. Media rezultatelor la evaluarea cu testul
Raționamentul analitic a fost de nivelul 4 și 5 adică, ambele grupe (P) de sex
masculin și feminin au obținut rezultate cu un nivel bun și unul foarte bun la testul
Raționamentul analitic, cu o performanță mai bună decât 69,1% din populația
din România. Spre exemplu, din N 246 participanți (P) de sex masculin și
feminin, având o medie de 37 ani și cu o medie a studiilor de 11 clase, conform
etalonului din testul Raționamentul analitic, validat pe populația din România,
rezultatele au fost astfel: nivel 4 (sex feminin cu vârste între 33-37 de ani) pot
obține rezultate între 14-20 puncte; nivel 5 (sex masculin cu vârstre între 33-37
de ani) pot obține rezultate între 17-24 puncte. Așadar, sunt diferențe la
obținerea rezultatelor dar conform etaloanelor din test, atât bărbații cât și femeile
din același grup experimental (P) se încadrează în intervalele de nivel bun și
foarte bun la raționamentul analitic. Mai mult decât atât, rezultatele la testul
Raționamentului analitic sunt susținute și de ale cercetări similare dar și alte
 77

studii aplicate pe diferite tipuri de raționament (numeric, spațial, logic, verbal,

etc.) la ambele grupe (P) de sex masculin și feminin, întărind ideea similarității.

5.2.4.3. Diferențe între sexe la schemele cognitive în cazul grupului

din penitenciar (P)
După cum se poate observa și în tabelul de mai jos, la schemele
cognitive dezadaptative, la domeniul separare și respingere s-au găsit diferențe
semnificative între femei și bărbați în afară de Deficienţă/ruşine (LS) la toate
celelalte patru scheme, cum ar fi Deprivare emoțională
(ED), Abandon/instabilitate (AB), Neîncredere/abuz (MA) și Izolare
socială/înstrăinare (SI). La domeniul hipervigilență și inhibiție în afară de
Standarde nerealiste/hipercriticism (US), s-au găsit diferențe semnificative între
sexe la celelalte trei scheme cognitive măsurate, cum ar fi Inhibiție emoțională
(EI), Negativism/pasivitate (NP), Pedepsirea (PU).

Tabelul. 8. Diferențe între femei şi bărbați din grupul din penitenciar la nivelul schemelor cognitive
dezadaptative (rezultatele probei t pe eșantioane independente).
Sex N M SD t df P
M 123 12.9593 7.24331
ED -2.727 243.965 .007
F 123 15.4634 7.15667
M 123 11.5854 6.92457
AB -5.188 2 .000
F 123 15.9512 6.25661
Separare M 123 13.3496 6.78473
și MA -4.963 233.627 .000
respingere F 123 17.2520 5.47811
M 123 11.8293 6.49427
SI -5.563 244 .000
F 123 16.1138 5.54742
M 123 10.0244 5.91118
LS -1.021 244 .308
F 123 10.7317 4.90245
M 123 13.9593 6.69279
EI -4.826 244 .000
F 123 17.3659 4.06155
M 123 16.1870 20.65539
Hipervigilenţă US -1.176 132.118 .242
F 123 18.4228 4.20968
şi
inhibiţie, M 123 27.4065 12.34400
NP -4.978 239.368 .000
F 123 34.7480 10.73114
M 123 39.0894 15.72093
PU -5.438 244 .000
F 123 48.4634 10.87657
78

Rezultatele arată că din grupul de penitenciar, femeile au în mod

semnificativ un nivel mai mare de scheme cognitive dezadaptative decât
bărbații, la ED (t=-2.727, p=.007); AB (t=-5.188, p=.000); MA (t=-4.963, p=.000);
SI (t=-5.563, p=.000); EI (t=-4.826, p=.000); NP (t=-4.978, p=.000); PU (t=-
5.438, p=.000). În figura 21 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 21. Diferențe între sexe la grupul de penitenciar (P) la nivelul schemelor cognitive
dezadaptative.

Rezultatele exprimate sub formă de histogramă în figura de mai sus ne

arată că cei din grupul experimental (P) de sex feminin au obținut rezultate (ED-
15.46; AB-15.95; MA-17.25; SI-16.11; LS-10.73; EI-17.36; US-18.42; NP-34.74;
PU-48.46) mai mari comparativ cu cei de sex masculin din grupul experimental
(P), (ED-12.95; AB-11.58; MA-13.34; SI-11.82; LS-10.02; EI-13.95; US-16.18;
NP-27.4; PU-39.08). Cifrele nu schimbă problema datelor datorită
conceptualizării bine fundamentată științific de către Jeffrey E. Young [174] cu
privire la schemele cognitive dezadaptative care au o latență psihopatologică iar
în combinație cu alte scheme dezadaptative pot dezvolta sindroame psihiatrice
sau în funcție de stările emoționale sau ambientale schemele pot fi activate și
 79

de aceea se pot regăsi/identifica la o evaluare cu testul lui Young. Conform

etalonului testului folosit în lucrarea de față, rezultatele la cei de sex masculin
comparativ cu cei de sex feminin, la schemele: ED, AB, MA, SI, LS, EI sunt între
nivelul scăzut și nivelul mediu a psihopatologiei, atât la femei cât și la bărbați,
ceea ce duce la concluzia că sunt diferențe semnificative între bărbați și femei
la grupul din penitenciar dar sunt scoruri apropiate datorită intervalelor de
încredere indexate de bateria de teste utilizată la evaluarea schemelor. Scorurile
mari la următoarele scheme cognitive (NP, PU), deși, diferite semnificativ la cele
două grupe de sex masculin și feminin, arată că a existat o dispoziție emoțională
și ambientală de moment a deținuților când au participat la studiu. Spre exemplu,
Stopa, L. și Waters, A. [175] au concluzionat, după un studiu pe un grup clinic
vs. nonclinic, că schemele cognitive dezadaptative pot fi modificate, activate și
menținute în funcție de stările emoționale și/sau ambientale care pot favoriza
activarea lor. Rezultatele post-intervenție au suferit astfel modificări la unele
scheme cognitive (negativism/pasivitate și pedepsire) comparativ cu cele de la
pre-experiment. Se mai poate spune că cei din grupul experimental (P), de sex
masculin, ar fi răspuns dezirabil pentru a nu prezenta o notă indezirabilă cu
privire la stările lor emoționale și cognitive. Chestionarul neavând o scală de
validitate a răspunsurilor, se consideră că unele rezultate obținute de la grupul
experimental (P) de sex masculin ar fi prezentat răspunsurile într-o lumină mai
plăcută în comparație cu cei de sex feminin care au obținut scoruri mari la scalele
psihopatologice.

5.2.5. REZULTATELE LA GRUPUL NON-PENITENCIAR (NP)

5.2.5.1. Rezultate preliminare
Analizele preliminare au arătat că nu există diferență semnificativă la
nivelul educațional între femei și bărbați, însă a existat o diferență semnificativă
de vârstă (t=3.05, p=.003) între cele două grupuri de sex, participanții masculini
fiind semnificativ mai în vârstă decât cei din grupul feminin.
Pentru testarea ipotezelor s-a folosit analiza covariației (ANCOVA),
proba este folosită pentru a examina diferențele dintre valorile medii ale
80

variabilei dependente sub efectul unor variabile independente controlate, după

izolarea efectului unor variabile independente necontrolate (vârsta).

5.2.5.2. Diferențe între sexe la trăsăturile de personalitate în cazul

grupului de non-penitenciar (NP)
Analizele lucrării cu proba statistică ANCOVA au arătat că nu există
diferențe semnificative între femei şi bărbați la trăsătura de personalitate (P)
psihoticism, F (1,243) =1.739, p =.189); la (E) extroversiune, F (1,243) =.448, p
=.504); nu s-au găsit diferențe nici la (N) neuroticism, F (1,243) =.081, p =.776),
și nici la (A) adicție, F (1,243) =3.098, p =.080) după izolarea efectului vârstei.
Analizele studiului cu proba statistică ANCOVA au arătat că nu există
diferențe semnificative între femei şi bărbați la grupul non-penitenciar nici la (C)
criminalitate, ca trăsătură de personalitate, după izolarea efectului vârstei, F
(1,243) =.179, p =.673). În figura 22 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 22. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul trăsăturilor de personalitate
(media).
 81

În figura de mai sus se poate observa că rezultatele la cei de sex

masculin din grupul de control (NP) sunt ușor mai ridicate decât cei de sex
feminin din același grup (NP). Cu toate că nu s-au obținut rezultate semnificative
la diferențe, s-a constatat că rezultatele la ambele grupe (NP) de sex masculin
și feminin sunt sub pragul psihopatologic comparativ cu rezultatele obținute la
ambele grupe de sex masculin și feminin din lotul experimental (P) în sensul că
cei din grupul experimental (P) au obținut rezultate peste medie la trăsăturile
psihopatologice comparativ cu cei din grupul de control (NP), (spre exemplu,
rezultatele la grupul P: nevrotism 50.81-54.39, psihotism 53.03-50.73, adicții
49.13-52.97 și criminalitate 57.21-59.77). Robert D. Hare [176] afirma că cei cu
omor (simplu, calificat, prin imprudență, rănirea cu intenția de a pune viața în
pericol, descărcarea unei arme de foc cu intenția de a pune viața în pericol și
rănirea cu intenție) care obțin scoruri peste 52t la Scalele de personalitate
Eynsenck (EPQ) obțin scoruri mari și la Scala de psihopatie Hare (PCL-R), iar
dacă se va obține un scor mai scăzut (20t) la testul PCL-R se va putea obține
un rezultat mai scăzut și la chestionarul EPQ. Grossman D. S. și Amendolac B.
[177] descriu scorurile pe care le pot obține cei care nu au rezultate mari la
evaluarea și testarea tulburării de personalitate antisocială cu proba Millon®
Clinical Multiaxial Inventory-IV (MCMI®-IV), putând avea rezultate
scăzute/similare obținute și la proba Scalelor de personalitate Eynsenck (EPQ).
Dacă la proba MCMI®-IV se va obține un rezultat de 30t (sub pragul
psihopatologic) la fel se va obține și la proba EPQ, între 20t și 55t (sub pragul
psihopatologic). Plecând de la aceste studii, coroborând cu rezultatele tezei,
subliniem predicția scorurilor cercetării noastre și se poate concluziona că există
diferențe majore între grupul experimental (P) și grupul de control (NP) la
trăsăturile psihopatologice de personalitate.

5.2.5.3. Diferențe între sexe la raționament în cazul grupului de

non-penitenciar (NP)
Analizele cercetării cu proba statistică ANCOVA au arătat că nu există
diferențe semnificative între femei şi bărbați în cazul grupului non-penitenciar la
82

raționament, după izolarea efectului vârstei F (1,243) =1.172, p =.280). În figura

23 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 23. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul de raționament.

În figura de mai sus s-a constatat nediferențierea semnificativă între cele

două grupe (NP) de sex masculin și feminin. Rosén M. [178], în urma cercetărilor
pe grupe nonclinice și pe diferențe de sex a concluzionat, putându-se astfel
confirma și în cazul cercetării de față, că nu există diferențe semnificative între
grupele de sex masculin și feminin la raționamentul analitic. Spre exemplu,
autoarea sublinia că la complexitatea cognitivă, ierarhică și analitică nu s-au
găsit diferențe la cele două grupe, iar la abilitatea informațiilor generale și a
inteligenței cristalizate, femeile ocupau un loc mai ridicat comparativ cu cei de
sex masculin, în schimb, rezultatele la bărbați erau mai ridicate la analiza
informațiilor vizuale și pe mai multe dimensiuni metacognitive comparativ cu
femeile. Halpern F. D. [179] argumenta că nu sunt diferențe majore de sex la
raționament, nici la inteligența globală și nici la abilitățile generale cognitive (spre
exemplu: calcul matematic și spațial, abilitatea numerică, verbală, tehnică și
temporo-spațială, etc.) Din rezultatele de mai sus s-a evidențiat o bună
 83

participare a celor două grupe de sex masculin și feminin non-penitenciar și a

rezultat o apropiere a rezultatelor între cele două grupe (NP). Mai mult decât
atât, s-a mai scos în evidență o apropiere a rezultatelor dintre cele două grupe
(experimental-P și control-NP) semnificând că raționamentul nu joacă un rol
major în decizia de omor. Ambele grupe P/NP au obținut rezultate de nivel bun
și nivel foarte bun în urma aplicării testului Raționamentul analitic, la abilitatea
generală cognitivă și la capacitatea psihică.

5.2.5.4. Diferențe între sexe în privința schemelor cognitive la

grupul de non-penitenciar (NP)
Analizele studiului cu proba statistică ANCOVA au arătat, că există
diferențe semnificative între femei şi bărbaţi la grupul non-penitenciar la toate
schemele cognitive dezadaptative la domeniul schemelor cognitive
dezadaptative numite separare și respingere. După izolarea efectului vârstei s-
au obținut următoarele scoruri: ED (deprivare emoțională) F (1,243) =54.648, p
=.000); AB (abandon/instabilitate) F (1, 243) =17.035, p =.000); MA
(neîncredere/abuz) F (1,243) =7.289, p =.007); SI (izolare socială/înstrăinare) F
(1,243) =15.287, p =.000) şi la LS (deficiență/rușine) F (1,243) =16.161, p
=.000).
Analizele noastre cu proba statistică ANCOVA au arătat că există
diferențe semnificative între femei și bărbați la grupul non-penitenciar la toate
schemele cognitive dezadaptative și în domeniul hipervigilenţă şi inhibiţie. După
izolarea efectului vârstei s-au obținut următoarele rezultate: EI (inhibiție
emoțională) F (1,243) =216.754, p=.000); US (hipercriticism), F (1,243)
=217.910, p =.000); NP (negativism) F (1,243) =97.395, p =.000); PU
(pedepsire) F (1,243) =11.800, p =.001).
Cum se vede și în figura de mai jos, femeile au semnificativ un nivel mai
mare de ED (deprivare emoțională) decât bărbații, bărbați (M=6.8943,
SD=5.73144); femei (M=13.4878, SD=7.21152), AB (abandon/instabilitate,
bărbați (M=9.4715, SD=5.67180); femei (M=,13.0081 SD=6.64991) și MA
(neîncredere/abuz), bărbați (M=13.1463, SD=6.17860); femei (M=15.4146,
84

SD=5.56913), însă la celelalte scheme cognitive bărbații au un nivel semnificativ

mai mare, cum ar fi la SI (izolare socială/înstrăinare), bărbați (M=15.4553,
SD=7.05976); femei (M=12.1301, SD=6.48701), la LS (deficiență/rușine),
bărbați (M=20.5610, SD=29.78699); femei (M=8.9675, SD=4.57709), la EI
(inhibiție emoțională), bărbați (M=40.7317, SD=17.89820); femei (M=15.1870,
SD=4.59570), la US (hipercriticism), bărbați (M=43.9837, SD=18.70653); femei
(M=17.3415, SD=4.38670), la NP (negativism), bărbați (M=46.0569,
SD=14.45247); femei (M=29.3415, SD=10.60608), PU (pedepsire), bărbați
(M=48.2683, SD=8.57663); femei (M=43.6667, SD=11.62083). În figura 24 de
mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Figura. 24. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la nivelul schemelor cognitive

În figura de mai sus, rezultatele confirmă ipoteza cercetării. Scorurile

obținute la scalele de privațiune emoțională (6.89/13.48), abandon și instabilitate
(9.47/13), neîncredere și abuz (13.14/15.41), izolare socială și înstrăinare
(15.45/12.13) și deficiență rușine (20.56/8.96) sunt scoruri mici la indicele de
 85

psihopatologie ceea ce arată că, pe lângă diferențele semnificative între grupele

(NP) de sex masculin și feminin se poate concluziona că sunt și diferențe
semnificative la grupul experimental (P) comparativ cu grupul de control (NP),
unde rezultatele obținute sunt foarte mari la indicele de psihopatologie. Mai mult
decât atât, chiar dacă cei din grupul de control au obținut scoruri mai ridicate la
inhibiția emoțională și la autocontrolul exagerat (40.73/1518), la standarde
nerealiste și exigență (43.98/17.34), la negativism și pasivitate (46.05/29.34) și
la pedepsire (48.26/43.66), Freeman N., [180] și Ritter, S. M. [181] au susținut
că cei care obțin scoruri mari la proba YSQ-3 dar nu pot manifesta
psihopatologia, au o mai bună adaptare interpersonală comparativ cu cei care
obțin aceleași scoruri dar pot dezvolta și menține tulburări de personalitate.
Scorurile obținute la proba YSQ-3 de către grupul de control (NP) sunt prin
definiție negative și dezadaptative, dar ele nu pot corela cu alte probe de
evaluare a psihopatologiei și nu dau o validitate a unor scoruri care să coreleze
semnificativ la inventare cu scale clinice de testare a personalității [182].

5.2.5.5. Interpretarea rezultatelor

După cum se poate observa și în diagramele de mai jos, la grupul de
control (NP) nu există diferențe între sexe la trăsăturile de personalitate, însă la
lotul experimental (P) s-au găsit diferențe la psihoticism, neuroticism și
criminalitate, bărbații având un nivel mai mare de psihoticism, iar la neuroticism
și adicție femeile având un nivel mai mare.
Există diferențe majore între grupul de control (NP) și cel experimental
(P) în ceea ce privește obținerea rezultatelor. Adică, cei din lotul experimental
au scoruri mai ridicate la trăsăturile psihopatologice și sunt mai predispuși să
dezvolte adicții și comportamente antisociale comparativ cu cei din grupul de
control care au obținut scoruri mai scăzute la scalele de criminalitate și adicții.
În figura 25 și 26 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.

Grupul penitenciar (P)

86

Figura. 25. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) între femei și bărbați la trăsăturile de
personalitate.
 87

Grupul de control non-penitenciar (NP)

Figura. 26. Diferențe între sexe la grupul de control (NP) la nivelul trăsăturilor de personalitate.

După cum se poate observa în diagramele de mai jos, la grupul

experimental (P) femeile au un nivel mai mare decât bărbații și diferența este
semnificativă din punct de vedere statistic, dar conform etaloanelor de la testul
Raționamentul analitic, folosit în cercetarea de față, ambele grupe de sex din
grupul experimental (P) se pot încadra în intervalele de nivel bun și foarte bun.
Prin urmare, există diferențe la cele două grupe de sex din lotul experimental
(P), dar scorurile sunt apropiate din punct de vedere al analizelor cognitive și/sau
a proceselor cognitive în luarea unei decizii.
La grupul de control (NP) nu există diferențe între sexe la raționament,
ambele grupe de sex din același grup (NP) obținând rezultate similare. Conform
etalonului din chestionarul Raționamentul analitic, cele două grupe (P) de sex
se pot încadra în intervalul de nivel bun și de nivel foarte bun similar cu cei din
grupul experimental (NP), la ambele grupe de sex masculin și feminin.
88

Grupul de penitenciar (P)

Figura. 27. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) la raționamentul analitic.

Grupul de control non-penitenciar (NP)

Figura. 28. Diferențe între sexe la grupul non-penitenciar la raționamentul analitic.

Conform graficului de mai jos privind schemele cognitive dezadaptative,

la grupul din penitenciar s-au găsit la toate schemele cognitive măsurate
diferențe între sexe. Femeile au obținut un scor mai ridicat comparativ cu cei de
sex masculin din același lot experimental. Scorurile la ambele grupe (NP) de sex
arată că sunt mai predispuși să dezvolte trăsături de personalitate
 89

psihopatologice și comportamente antisociale comparativ cu cei din grupul de

control (NP), la ambele grupe de sex.
Graficul de mai jos, privind schemele cognitive dezadaptative arată că s-
au găsit diferențe la grupul de non-penitenciar, în afară de schema cognitivă LS
și schema cognitivă US. Scorurile scăzute obținute la schemele cognitive
dezadaptative la grupul de control (NP) arată că sunt diferențe semnificative,
chiar dacă au fost scoruri mari la schemele cognitive pe anxietate, însă nu pot
dezvolta trăsături de personalitate antisocială și/sau tulburări de comportamente
comparativ cu cei din grupul experimental (P).

Grupul de penitenciar (P)

Figura. 29. Diferențe între sexe la grupul experimental (P) la schemele cognitive dezadaptative.
90

Grupul de control non-penitenciar (NP)

Figura. 30. Diferențe între sexe la grupul de non-penitenciar la schemelor cognitive dezadaptative.

5.3. ASOCIERILE ÎNTRE CRIMINALITATE ȘI ALTE

TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE, RAȚIONAMENT ȘI
SCHEME COGNITIVE CA PREDICTORI AI CRIMINALITĂȚII

5.3.1. IPOTEZA 7-9

H7 Există o asociere între trăsăturile de personalitate, asocierile fiind

diferite între subiecții care au săvârșit omor comparativ cu indivizii care nu au
săvârșit omor.

H8 Există o asociere între raționament, asocierile fiind diferite între

subiecții care au săvârșit omor comparativ cu indivizii care nu au săvârșit omor.

H9 Există o asociere între schemele cognitive, asocierile fiind diferite

între subiecții care au săvârșit omor comparativ cu indivizii care nu au săvârșit
omor.
 91

Grupul de non-penitenciar (NP)

Analiza primară pe întregul eșantion din non-penitenciar (n=246) a
revelat câteva tendințe de asociere între criminalitate și alte trăsături de
personalitate, raționament și scheme cognitive (a se vedea tabelul 9).
Rezultatele arată o puternică asociere pozitivă între criminalitate, ca
trăsătură de personalitate, psihoticism (r=.414**), neuroticism (r=.635**) și
adicție (r=.670**), asocierile fiind puternice.
S-a mai găsit o asociere între C criminalitate și SI (izolare socială)
(r=.131*) și PU (pedepsire) (r=.146*), asocierile fiind pozitive, dar foarte slabe.
Modelul este reprezentat grafic în figura 31.

Tabelul. 9. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive la

grupul non-penitenciar.
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.
1.P r -

2.E r .091 -

3.N r .476** .089 -

4.A r .575** -.008 .647** -

5.C r .414** .111 .635** .670** -

6.Rationality r -.049 .021 -.066 .028 -.078 -

7.AB r .072 -.052 -.029 -.017 .049 -.035 -

8.MA r .093 -.011 .013 .043 .095 -.002 .798** -

9.ED r .067 -.057 -.052 -.046 .037 .020 .729** .601** -

10.SI r .119 -.029 .065 .126* .131* .103 .550** .641** .255** -

11.LS r .098 -.031 -.002 .065 .048 .065 .142* .220** -.047 .418** -

12.NP r .127* -.056 .036 .138* .060 .088 .074 .137* -.201** .528** .303** -

13.EI r .108 -.022 .068 .200** .039 .130* -.164** -.038 -.413** .459** .379** .803** -

14.US r .130* .001 .062 .207** .038 .109 -.174** -.054 -.436** .423** .368** .772** .951** -

15.PU r .154* -.014 .062 .118 .146* .004 .276** .359** .127* .413** .167** .663** .464** .450** -

N 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). NP
92

Figura. 31. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive la

grupul (NP)
Legendă: liniile verzi - asocieri pozitive; **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is
significant at the 0.05 level (2-tailed). Grupul din non-penitenciar

Grupul din penitenciar (P)

Analiza primară pe întregul eșantion din penitenciar (n= 246) a scos în
evidență câteva tendințe de asociere între criminalitate și alte trăsături de
personalitate, raționament și scheme cognitive dezadaptative (a se vedea
tabelul 10).
Rezultatele arată o puternică asociere pozitivă între criminalitate, ca
trăsătură de personalitate, psihoticism (r=.523**) și neuroticism (.795**), și
adicție (.821**), o asociere mai slabă între criminalitate și extroversiune (.159*).
S-a mai observat asocierea între psihoticism, neuroticism (r=.308**) și
adicții (r=.521**), și între neuroticism și adicții (r=.795**).
Dintre toate schemele cognitive dezadaptative la grupul de penitenciar
s-a obținut o asociere numai între EI, Inhibiție Emoțională și psihoticism (r=-
.171**), aici asocierea fiind inversă, adică cu cât crește nivelul de EI (inhibiția
 93

emoțională), cu atât scade nivelul de psihoticism. Modelul este reprezentat

grafic în figura 32.

Tabelul. 10. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive la

grupul din penitenciar.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

1.P R -
2.E R -.013 -
3.N R .308** .056 -
4.A R .521** -.072 .795** -
5.C R .523** .159* .798** .821** -
6.Rationality R -.021 -.056 .027 .054 .041 -
7.AB R -.124 .032 .087 .021 .067 .002 -
8.MA R -.101 .114 .042 -.014 .030 .058 .634** -
9.ED R -.093 .048 .123 .068 .091 -.053 .728** .622** -
10.SI R -.082 .032 -.016 -.063 -.077 .011 .561** .631** .595** -
11.LS R -.051 .045 -.025 -.063 -.007 -.087 .487** .352** .431** .594** -
12.NP R -.100 .092 -.009 -.002 -.010 .058 .612** .675** .610** .701** .478** -
13.EI R -.171** .038 -.013 -.039 -.070 .020 .400** .419** .411** .508** .438** .564** -
14.US R -.061 .108 -.035 -.007 -.013 -.014 .243** .283** .199** .219** .219** .275** .304** -
15.PU R -.105 .108 .038 -.033 .008 .057 .594** .639** .594** .645** .433** .786** .556** .277** -
N 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246 246

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). P
94

Figura. 32. Asocierea dintre trăsăturile de personalitate, raționament și schemele cognitive

dezadaptative la grupul din penitenciar
Legendă: liniile albastre - asocieri pozitive; liniile roșii - asocieri negative; **. Correlation is significant at the 0.01 level
(2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Grupul din Penitenciar (P)

5.3.2. IPOTEZA 10
H10 Estimăm că psihoticismul, extroversiunea, neuroticismul și adicțiile
sunt predictorii criminalității ca trăsătură de personalitate la subiecții care au
săvârșit omor.

Pentru o analiză mai detaliată a asocierii variabilelor (trăsăturile de

personalitate) și pentru obținerea unor date mai precise, s-a calculat regresia
lineară, unde rezultatele inițiale au arătat asocieri semnificative.
Pentru a determina modelul optim de predictori pentru criminalitate ca
trăsătură de personalitate în cazul grupului din penitenciar, s-au efectuat analize
de regresie lineară la variabilele cu rol de predictor, adică variabilele la care s-a
găsit o asociere semnificativă cu criminalitatea (a se vedea și H.5.) (psihoticism,
extroversiune, neuroticism și adicție).
 95

Tabelul. 11. Analiza regresiei lineare: psihoticismul, extroversiunea, neuroticismul și adicțiile sunt
predictorii criminalității.
Predictor Variabila dependentă R2 B β t p
P .273 815 .523 9.582 .000
E .025 .273 .159 2.518 .012
C
N .636 1.262. .798 20.664 .000
A .673 1.074 .821 22.423 .000

Analiza de regresie efectuată a arătat că psihoticismul (P) F

(1,244)=91.809, p=.000) este un predictor semnificativ al criminalității
(Beta=.523, t= 9.582, p=.00), explicând 27,3 % din varianța acestora (R2 =.273),
explicând relativ mult din varianţa acestora. În figura 33 de mai jos sunt
prezentate grafic rezultatele.

Figura. 33. Relația de asociere între psihoticism și criminalitate.

96

Analiza de regresie efectuată a arătat că extroversiunea (E) F

(1,244)=6.341, p=.012) este tot un predictor semnificativ al criminalității
(Beta=.159, t= 2.518, p=.012), explicând 2,5 % din varianța acestora (R2 =.025),
ceea ce înseamnă relativ puțin din varianţa acestora. În figura 34 de mai jos sunt
prezentate grafic rezultatele.

Figura. 34. Relația de asociere între extroversiune și criminalitate.

Analiza de regresie efectuată a arătat că neuroticismul (N) F

(1,244)=427.021, p=.000) este tot un predictor semnificativ al criminalității
(Beta=.798, t=20.664, p=.000), explicând 63,6 % din varianța acestora (R2
=.636), ceea ce înseamnă relativ foarte mult din varianţa acestora. În figura 35
de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.
 97

Figura. 35. Relația de asociere între neuroticism și criminalitate.

Analiza de regresie efectuată a arătat că adicțiile ca trăsătură de

personalitate (N) (F (1,244)=502.784, p=.000), sunt tot predictori semnificativi ai
criminalității (Beta=.821, t= 22.423, p=.000) explicând 67,3 % din varianța
acestora (R2 =.673), ceea ce înseamnă relativ foarte mult din varianţa acestora.
În figura 36 de mai jos sunt prezentate grafic rezultatele.
98

Figura. 36. Relația de asociere între adicție și criminalitate.

După rezultatele de mai sus, putem să afirmăm că P (psihoticizmul), E

(extraversiunea), N (neuroticismul) și A (adicțiile) ca trăsături de personalitate
sunt predictorii criminalității. În figura 37 de mai jos este reprezentat grafic.
 99

Figura. 37. Modelul optim de predictori al criminalității la eșantionul din penitenciar.

Legendă: - liniile albastre: predicții pozitive

După cum se poate observa și în modelul de mai sus, adicțiile (A) și

neuroticismul (N), 67,3% și 63,6% au cea mai mare putere predictivă, iar
psihoticismul (P) are putere predictivă mai mică 27,3%. Extraversiunea a ieșit în
analizele lucrării ca predictor semnificativ, însă trebuie precizat că puterea de
predicție este numai 2,5 %.
Rezultatele arată o asociere pozitivă, ceea ce înseamnă că, cu cât este
mai mare nivelul de psihoticism, extraversiune, neuroticism și adicție, cu atât
mai mare este și nivelul de criminaliate, ca trasătură de personalitate
psihopatologică.
100

5.3.3. IPOTEZA 11
H11 Estimăm că schemele cognitive dezadaptative, prin trăsăturile de
personalitate, au efect asupra criminalității la subiecții care au săvârșit omor,
deci schemele cognitive dezadaptative au efect indirect asupra criminalității.

Pentru a determina modelul optim de predictori pentru criminalitate, ca

trăsătură de personalitate psihopatologică în cazul grupului din penitenciar (P),
s-au efectuat analize de regresie lineară la variabilele cu rol de predictor, adică
variabilele la care s-a găsit o asociere semnificativă cu criminalitatea (a se vedea
H.5. și H.6.) (psihoticism, extroversiune, neuroticism și adicție). Iar la analiza de
regresie efectuată anterior (a se vedea H.6) s-a găsit că psihoticismul (pe lângă
extroversiune, neuroticism și adicție) este un predictor semnificativ al
criminalității (Beta=.523, t=9.582, p=.00) explicând 27,3 % din varianța acestora
(R2 = .273), ceea ce înseamnă relativ mult din varianţa lor.
La ipoteza anterioară (a se vedea H.5), între toate schemele cognitive
dezadaptative, s-a găsit o asociere numai între EI (inhibiție emoțională) și P
(psihoticism), între celelalte scheme cognitive și trăsăturile de personalitate
psihopatologice analizele anterioare nu au arătat vreo asociere. Pentru o analiză
mai detaliată a asocierii acestor două variabile (EI și P) s-a efectuat analiza
regresiei lineare.

Tabelul. 12. Analiza regresiei lineare: inhibiția emoțională (EI) ca predictor al criminalității.

Predictor Variabila dependent R2 B β t P

EI P .029 -.256 -.171 -2.715 .007

Analiza de regresie efectuată a arătat că inhibiția emoțională (EI) F

(1,244)=7.369, p=.007) este un predictor negativ semnificativ al psihoticismului
(Beta=-.171, t=-2.715, p= .007) explicând 2,9 % din varianța acestora (R2 =.029),
 101

descriind relativ puțin din varianţa lor. Asocierea negativă înseamnă aici că, cu
cât crește nivelul de EI, cu atât scade nivelul de P, asocierea fiind inversă.
După rezultatele de mai sus se poate afirma că EI (inhibiția emoțională)
este predictorul invers semnificativ al P (psihoticismului), iar P (psihoticismul)
este predictorul semnificativ pozitiv al criminalității (a se vedea H.6). Modelul
este reprezentat grafic în figura 38.

Figura. 38. Modelul optim de predictori al criminalității la eșantionul din penitenciar.

Legendă: liniile albastre - predicții pozitive; liniile roșii - predicții negative

După cum se vede și în modelul de mai sus EI, inhibiția emoțională (ca
și schemă cognitivă dezadaptativă) prin psihoticism, P (ca și trăsătură de
personalitate) are un efect asupra criminalității, la subiecții care au săvârșit
omor, comparativ cu cei care nu au săvârșit omorul așadar, schemele cognitive
dezadaptative timpurii au efect indirect asupra criminalității, fiind predictorul
indirect.
102

6. DISCUȚII ȘI CONCLUZII ALE STUDIULUI

Cercetarea de față a urmărit să evidențieze rolul proceselor decizionale

în actul de omor, mediat de trăsăturile de personalitate și schemele cognitive
dezadaptative timpurii la indivizii de sex masculin și feminin din penitenciar vs.
nonpenitenciar. Rezultatele tezei au reliefat următoarele date: confirmarea
ipotezelor de lucru (H1-H3) la diferențe între grupele experimentale (P) vs.
control (NP) cu privire la trăsăturile de personalitate, raționament și scheme
cognitive; diferențe între sexe (H4-H7), separat, la grupul de control (NP) și lotul
experimental (P) privind trăsăturile de personalitate, raționament și scheme
cognitive; asocierile (H8 și H9) între criminalitate și variabilele trăsăturilor de
personalitate, raționament și scheme; predictorii criminalității (H10), ca trăsătură
de personalitate la subiecții care au săvârșit omor; și efectul indirect asupra
criminalității (H11).

Ipoteza unu (H1) s-a confirmat în sensul că s-au evidențiat diferențe

semnificative la trăsăturile de personalitate psihopatologice între grupul de
control și lotul experimental. Mai mult decât atât, s-au evidențiat scoruri mai mari
la grupul experimental comparativ cu cei din grupul de control care au obținut
rezultate scăzute. În acest sens se confirmă că cei cu trăsături de personalitate
psihopatologice pot biasa o decizie în defavoarea lor și a altora.

Ipoteza doi (H2) nu este confirmată în sensul că nu s-au evidențiat

diferențe majore între lotul experimental (NP) și grupul de control (P) la
raționamentul analitic. Prin faptul că nu s-a confirmat ipoteza cercetării, se poate
spune că raționamentul, inteligența și abilitatea generală cognitivă (abilitățile
numerice, spațiale, tehnice, verbale, etc.) nu corelează și nu pot fi asociate cu
trăsăturile de personalitate psihopatologice și nici cu schemele cognitive
dezadaptative timpurii ca să poată media o decizie dezadaptativă. Din totalul
rezultatelor tezei nu s-au evidențiat o corelație, o mediere, o asociere directă
 103

și/sau indirectă cu raționamentul analitic pentru a facilita o decizie spre omor sau
o infracțiune similară. Foarte multe studii pe omor au evidențiat aceste rezultate.

Ipoteza trei (3) s-a confirmat în sensul că există diferențe semnificative

între grupul de control (NP) și lotul experimental privind schemele cognitive
dezadaptative timpurii. Au fost obținute scoruri mai ridicate la toate schemele
cognitive dezadaptative timpurii la grupul experimental (P) comparativ cu cei din
grupul de control (NP) care au obținut scoruri mai scăzute. Mai mult decât atât,
cei din lotul experimental au obținut scoruri mai ridicate la schemele cognitive
de abandon, inhibiție emoțională și la schema lipsei controlului furiei comparativ
cu cei din grupul de control care au obținut rezultate mai scăzute. Ipoteza trei ne
mai confirmă că cei cu scoruri mari la schemele cognitive dezadaptative timpurii
pot avea decizii iraționale și în consecință pot dezvolta tulburări de
comportament.

Ipoteza patru (H4) confirmă diferențierea între sexul masculin și feminin

la grupul experimental (P) privind raționamentul analitic. Cei de sex feminin obțin
scoruri mai ridicate comparativ cu cei de sex masculin din același grup
experimental (P). Diferența la rezultatele obținute nu poate modifica nivelul bun
(4) sau nivelul foarte bun (5) al analizei de raționament în care sunt indexate
intervalele de încredere atât pentru bărbați cât și pentru femei, rezultate obținute
în urma evaluării la proba Raționamentul analitic. Prin urmare chiar dacă s-au
obținut diferențe între sexul masculin și feminin la lotul experimental (P), etalonul
probei confirmă că rezultatele sunt apropiate la proba raționamentului analitic.

Ipoteza cinci (H5) nu confirmă ipoteza cercetării cu privire la diferențierea

între sexul masculin și sexul feminin la grupul de control (NP) privind
raționamentul analitic. La fel ca și în lotul experimental (P), nediferențierea la
rezultatele obținute nu poate modifica nivelul bun (4) sau nivelul foarte bun (5)
al analizei de raționament obținut în urma evaluării în care sunt indexate
104

intervalele de încredere, atât pentru cei de sex feminin cât și pentru cei de sex
masculin. Etalonul probei arată că rezultatele sunt apropiate la ambele grupe de
sexe din lotul de control (NP) și rezultă că decizia nu este mediată de
raționamentul analitic, ci mai degrabă de trăsăturile de personalitate și schemele
cognitive.

Ipoteza șase (6) este confirmată și face referire la diferențe între lotul de
femei și bărbați din grupul experimental (P). S-au observat, la schemele
cognitive dezadaptative, privind domeniul Separare și respingere, diferențe
semnificative între femei și bărbați, în afară de schema cognitivă
Deficiență/rușine (LS) la toate celelalte patru scheme s-au obținut rezultate la
diferențe, cum ar fi schema cognitivă Deprivare emoțională (ED),
Abandon/instabilitate (AB), Neîncredere/abuz (MA) și Izolare socială/înstrăinare
(SI). La domeniul Hipervigilență și inhibiție în afară de schema cognitivă
Standarde nerealiste/hipercriticism (US), s-au obținut rezultate care confirmă
diferențe semnificative între sexe la celelalte trei scheme cognitive prin evaluare,
cum ar fi Inhibiție emoțională (EI), Negativism/pasivitate (NP), Pedepsirea (PU).
Rezultatele obținute reliefează că femeile au avut scoruri mai ridicate comparativ
cu bărbații din același grup experimental (P). Dar conform intervalelor, la proba
Chestionarului Schemelor Cognitive Young, rezultatele nu sunt atât de mari în
comparație cu cei de sex masculin din lotul experimental și se poate concluziona
că scorurile mari obținute la schemele cognitive dezadaptative timpurii pot media
o decizie disfuncțională.

Ipoteza șapte (H7) confirmă diferențe la cele două loturi de sex masculin
și sex feminin din grupul de control (NP) privind schemele dezadaptative timpurii.
Analizele cercetării au arătat că există diferențe semnificative între femei şi
bărbați la grupul de control (NP) la toate schemele cognitive dezadaptative
privind domeniile: Separare și respingere, după izolarea efectului vârstei s-au
obținut la schemele: ED (Deprivare emoțională); la AB (Abandon/instabilitate);
 105

la MA (Neîncredere/abuz); la SI (Izolare socială/înstrăinare); şi la LS

(Deficiență/rușine). Analizele tezei, cu proba statistică ANCOVA au arătat, că
există diferențe semnificative între femei și bărbați la grupul de control (NP) la
toate schemele cognitive dezadaptative și la domeniul Hipervigilenţă şi inhibiţie,
după izolarea efectului vârstei s-au obținut diferențe la schemele cognitive: la EI
(inhibiție emoțională); la US (hipercriticism); la NP (Negativism); și la PU
(pedepsire). După cum s-a observat, femeile au obținut un rezultat semnificativ,
un nivel mai mare la schemele: ED (Deprivare emoțională), AB
(abandon/instabilitate, și la MA (neîncredere/abuz) comparativ cu bărbați, însă
la celelalte scheme cognitive bărbații au un nivel semnificativ mai mare, cum ar
fi la schemele: SI (Izolare socială/înstrăinare); la LS (Deficiență/rușine); la EI
(Inhibiție emoțională), la US (Hipercriticism), la NP (Negativism) și la PU
(Pedepsire). Prin faptul că sunt diferențe între lotul de control (NP) de sex
masculin și feminin, dar fără să se evidențieze un scor clinic, rezultă că nu pot
dezvolta decizii dezadaptative în favoarea lor și în defavoarea altora.

Ipoteza opt (H8) este confirmată la grupul de control (NP) privind gradul
de corelație dintre trăsăturile de personalitate și schemele cognitive. Analiza
primară pe întregul eșantion NP/P a revelat câteva tendințe de asociere între
criminalitate și alte trăsături de personalitate, raționament și scheme cognitive.
Spre exemplu la grupul de control (NP) rezultatele arată o puternică asociere
pozitivă între criminalitate, ca trăsătură de personalitate și psihoticism (r=.414**)
și neuroticim (r=.635**) și adicție (r=.670**), asocierile fiind puternice. S-au mai
identificat asociere între C criminalitate și schema cognitivă SI (izolare socială)
(r=.131*) și PU (pedepsire) (r=.146*), asocierile fiind pozitive, dar foarte slabe. În
schimb, la grupul experimental (P), rezultatele arată o puternică asociere pozitivă
între criminalitate, ca trăsătură de personalitate și psihoticism (r=.523**) și
neuroticism (.795**), și adicție (.821**), iar scorurile obținute sunt mult mai mari
comparativ cu cei din grupul de control (NP). S-a mai identificat o asociere mai
slabă între criminalitate și extroversiune (.159*). A mai existat o asociere între
106

psihoticism și neuroticism (r=.308**) și adicții (r=.521**), și între neuroticism și

adicții (r=.795**), iar scorurile sunt la fel de ridicate comparativ cu cei din grupul
de control (NP). Dintre toate schemele cognitive dezadaptative în cazul grupului
experimental, s-a obținut o asociere numai la schema cognitivă EI, (Inhibiție
Emoțională) și trăsătura de personalitate psihoticism (r=-.171**), iar aici asocierea
este inversă, adică cu cât crește nivelul de EI (inhibiția emoțională), cu atât scade
nivelul de psihoticism.

Ipoteza zece (H10) confirmă predictorii criminalității la cei din lotul

experimental (P); astfel cea mai mare putere predictivă o au adicțiile (A) și
neuroticismul (N), 67,3% și 63,6%, iar psihoticismul (P) are putere predictivă
27,3%. Extraversiunea a ieșit în analizele lucrării ca predictor semnificativ, însă
trebuie precizat că puterea de predicție este numai de 2,5 %. Rezultatele arată
o asociere pozitivă, ceea ce înseamnă că, cu cât este mai mare nivelul de
psihoticism, extraversiune, neuroticism și adicție, cu atât este mai mare și nivelul
de criminalitate ca trăsătură de personalitate psihopatologică, influențând o
luare de decizie aberantă și disfuncțională.

Ultima ipoteză (H11) a fost de asemenea confirmată în ceea ce privește

schemele cognitive dezadaptative prin trăsăturile de personalitate care au efect
asupra criminalității, adică la decidenții care au săvârșit omor, schemele
cognitive dezadaptative au efect indirect asupra criminalității. Analiza de
regresie efectuată a reliefat că inhibiția emoțională (EI) este un predictor negativ
semnificativ al psihoticismului explicând 2,9 % din varianța acestora (R2 =.029),
descriind relativ puțin din varianţa lor. Asocierea negativă înseamnă că, cu cât
crește nivelul de EI (Inhibiția emoțională), cu atât scade nivelul de psihotism,
asocierea fiind inversă. Conform rezultatelor, se poate afirma că EI (Inhibiția
emoțională) este predictorul invers semnificativ al P (psihoticismului), iar P
(psihoticismul) este predictorul semnificativ pozitiv al criminalității astfel încât
deciziile pot fi luate în defavoarea individului.
 107

Din totalul celor 11 ipoteze invocate, majoritatea au fost confirmate și

putem concluziona că procesul decizional în actul de omor este mediat de
schemele cognitive dezadaptative timpurii care pot duce la dezvoltarea unor
trăsături de personalitate psihopatologice astfel încât pot favoriza luarea unor
decizii pentru a ucide. La diferențe, asocieri, predictori și la efectul indirect ai
criminalității, între loturile experimentale vs. control s-a evidențiat obținerea de
scoruri mult mai ridicate la cei din grupul experimental comparativ cu cei din
grupul de control ceea ce arată că prin cercetarea de față se poate confirma că
există erori mari de gândire în luarea unei decizii la cei din grupul penitenciar.
Pe lângă bias-ul euristicilor și a factorilor viscerali, cei care au scheme cognitive
dezadaptative timpurii și au dezvoltat pattern-uri psihopatologice și/sau au
tulburări de personalitate antisociale pot lua decizii eronate. Dacă luăm în calcul
teoria lui Kahneman, care face referire la faptul că deciziile umane sunt eronate,
indiferent dacă este una pozitivă sau negativă, coroborat cu rezultatele cercetării
de față, putem sublinia că predictorii criminalității sunt schemele cognitive
dezadaptative și trăsăturile de personalitate, iar deciziile sunt mediate de aceste
scheme și trăsături.
108

7. LIMITELE CERCETĂRII ȘI DIRECȚII VIITOARE

DE CERCETARE

În acest studiu ne-am propus evaluarea unui spectru mai larg de variabile
care pot juca un rol important în decizie și criminalitate (trăsături de
personalitate, raționamentul, schemele cognitive și alți factori asociați), dar ca
orice cercetare, nici studiul de față nu este scutit de limite și erori asociate.
Putem rezuma cele mai importante limitări ale tezei de față după cum
urmează:
 numărul mare de participanți din penitenciar care nu au avut o
participare adaptativă;

 lipsa unor scale de validitate a răspunsurilor la chestionarul

schemelor cognitive dezadaptative Young;
 eșantionul studiului fiind heterogen, cu greu s-au putut controla
variabilele care pot să aibă efect de moderare sau mediere asupra
rezultatelor.

În concluzie, trebuie să se procedeze cu precauție în interpretarea

acestor rezultate din cauza faptului că s-a lucrat cu un eșantion relativ mic, iar
diferențele dintre medii sunt destul de modeste, chiar dacă sunt semnificative.
Asocierea dintre variabile are o putere medie, factorii evaluați au explicat relativ
puțin din varianţa variabilelor independente, rezultatele fiind doar posibile
artefacte statistice. Studii viitoare care ar lua în considerare aceste limitări ar
putea oferi mai multe date legate de tematica investigată.
Noi direcții ce cercetare, în investigarea proceselor decizionale în actul
de omor ar trebuie să se axeze pe:
• Crearea de noi instrumente de evaluare și testare (bazat pe
inteligența artificială, biofeedbeck și pe realitate virtuală) mult mai
predictibile și acurate;
 109

• Discriminarea stilurilor decizionale vs. abilități decizionale la cei cu

omor;
• Discriminarea inteligenței emoționale vs. inteligenței cognitive la cei
cu omor;
• Discriminarea schemelor cognitive condiționate vs. schemelor
cognitive necondiționate la cei cu omor;
• Discriminarea schemelor cognitive vs. schemelor emoționale la cei
cu omor.

Toate aceste propuneri de cercetare pot aduce contribuții validate

științific pentru o versiune mult mai avansată privind profilurile medico-legale
psihiatrice la cei cu omor sau alte infracțiuni asociate. Mai mult decât atât,
recomandările pot aduce noi descoperiri cu privire la scopurile sau motivațiile
care stau în spatele deciziilor la cei cu omor și mai pot ajuta medicii psihiatri și
psihologii să identifice cu acuratețe, într-un timp mult mai rapid, pattern-urile
dezadaptative și comportamentele antisociale.
110

BIBLIOGRAFIE

1. Friedman M, Leeson R. Milton Friedman on Freedom: Selections from The Collected

Works of Milton Friedman. Hoover Institute Press Publication. 2017.

2. Sanfey, A. G. Decision neuroscience: New directions in studies of judgment and decision

making. Current Directions in Psychological Science, 2007, 16, 151–155.

3. Gigerenzer G. Risk Savvy: How to Make Good Decisions. Penguin Books. 2015.

4. Wilson J. Critical Thinking: A Beginner's Guide to Critical Thinking, Better Decision

Making and Problem Solving.CreateSpace Independent Publishing Platform. 2017.

5. Rapoport A. Decision Theory and Decision Behaviour: Normative and Descriptive

Approaches. Springer. 2010.

6. Smith D. J. & et all. Normative Theory and Business Ethics. 2008.

7. Kahneman D. Thinking, Fast and Slow. Farrar, Straus and Giroux. 2013.

8. Parmigiani G & Lurdes Inoue L. Decision Theory: Principles and Approaches. Wiley.
2009.

9. Shemilt I, Mugford M. Evidence-based Decisions and Economics: Health Care, Social

Welfare, Education and Criminal Justice. 2010.

10. Barthalon E. Uncertainty, Expectations, and Financial Instability: Reviving Allais's Lost
Theory of Psychological Time. Columbia University Press. 2014.

11. Brownley W. C. Multi-Objective Decision Analysis: Managing Trade-offs and Uncertainty

(Quantitative Approaches to Decision Making. Business Expert Press. 2013.

12. Eckhardt W. Paradoxes in Probability Theory. Springer. 2013.

13. Chernoff H. & Moses E. L. Elementary Decision Theory. Dover Publications. 2011.

14. Becker S. G. & Posner A. R. Uncommon Sense: Economic Insights, from Marriage to
Terrorism. University Of Chicago Press. 2009.

15. Gary Becker and The Art of Economics Siow, AloysiusAuthor InformationView Profile.
Journal of Demographic Economics; Cambridge University Press.Louvain 81.1:3-6.
2015.
 111

16. McAdams D. Game-Changer: Game Theory and the Art of Transforming Strategic
Situations. W. W. Norton & Company. 2014.

17. Franklin C. Psychopath: The - Psychopath - Laid Bare: Psychopathy, Relationship Fraud
& Mind Games. Amazon Digital Services LLC. 2016.

18. Espejo G. L`Huillier G. Weber R. A game-theoretical approach for policing decision

support. European journal of applied mathematics (0956-7925), 27 (03), p. 338.
Cambridge University Press. 2016.

19. Skalna I. Rębiasz B. Advances in Fuzzy Decision Making: Theory and Practice (Studies
in Fuzziness and Soft Computing. Springer. 2015.

20. Todd M. P. Hills T. Cognitive Search: Evolution, Algorithms, and the Brain. The MIT
Press. 2012.

21. Francesco M. Delle Fave M. D. F. Xin A. hengyu J. Yin Z. Zhang C. Game-theoretic

patrolling with dynamic execution uncertainty and a case study on a real transit system.
Journal of Artificial Intelligence Research. DOI: 10.1613/jair.4317. 2014.

22. Pagallo U. The Laws of Robots: Crimes, Contracts, and Torts. Springer. 2013.

23. Hallevy G. Liability for Crimes Involving Artificial Intelligence Systems Softcover reprint
of the original. Springer. 2016.

24. Goodman J. Robots in Law: How Artificial Intelligence is Transforming Legal Services.
Ark Grup. 2016.

25. Yu S. The Criminal Mind Model: A Typology of Criminal Propensity. VDM Verlag Dr.
Müller. 2010.

26. Siegel J. L. Criminology: Theories, Patterns and Typologies. Wadsworth Publishing.

2017.

27. Hagan E. F. Introduction to Criminology: Theories, Methods, and Criminal Behavior.

SAGE Publications, Inc; Ninth edition. 2016.

28. Banks L. C. Criminal Justice Ethics: Theory and Practice. SAGE Publications, Inc, 4th
Edition. 2016.

29. Rosewood J. True Crime Stories Volume 6: 12 Shocking True Crime Murder Cases.
CreateSpace Independent Publishing Platform. 2017.
112

30. Maxfield G. M. Babbie R. E. Research Methods for Criminal Justice and Criminology 7th
Edition. Wadsworth Publishing. 2014.

31. Rona P. Zsolnai L. Economics as a Moral Science. Springer. 2017.

32. Rotheli F. T. Expectations, Rationality and Economic Performance: Models and

Experiments. Edward Elgar Pub. 2007.

33. Blakeway M. The Logic of Self-Destruction: The Algorithm of Human Rationality. Meyer
LeBoeuf Limited. 2014.

34. Kvanvig L. J. Rationality and Reflection: How to Think About What to Think. Oxford
University Press. 2014.

35. Toodd M. P. Gigerenzer G. Ecological Rationality: Intelligence in the World. Oxford

University Press. 2012.

36. Dompere K. K. Social Goal-Objective Formation, Democracy and National Interest: A

Theory of Political Economy Under Fuzzy Rationality. Springer. 2016.

37. Simon A. H. Egidi M. Economics, Bounded Rationality and the Cognitive Revolution.
Edward Elgar Publishing. 2008.

38. Augier M. March G. J. Models of a Man: Essays in Memory of Herbert A. Simon. The
MIT Press. 2004.

39. Kvanvig L. J. Rationality and Reflection: How to Think About What to Think. Oxford
University Press. 2014.

40. Stevenson B. Daniel Kahneman: A Biography. CreateSpace Independent Publishing

Platform. 2017.

41. Thaler H. R. Misbehaving: The Making of Behavioral Economics. W. W. Norton &

Company. 2016.

42. Kahneman D.Tversky A. Choices, Values, and Frames. Cambridge University Press.
2000.

43. Gilovich T. Griffin D. Kahneman D. Heuristics and Biases: The Psychology of Intuitive
Judgment. Cambridge University Press. 2002.

44. Kahneman D. Thinking, Fast and Slow. Farrar, Straus and Giroux. 2013.
 113

45. Cornish, D. B. and Clarke, R.V. The rational choice approach. In R. Wortley and L.
Mazerolle (eds), Environmental criminology and crime analysis (pp. 21–47). Cullompton:
Willan. 2008.

46. Cornish, D. B. and Clarke, R.V. The Reasoning Criminal: Rational Choice Perspectives
on Offending. Transaction Publishers. 2014.

47. Topalli V. Wright, R. and Fornango R. Drug Dealers, Robbery and Retaliation:
Vulnerability, Deterrence, and the Contagion of Violence. British Journal of Criminology,
42, 337–351. 2002.

48. Oxley J. Crime Opportunity Profiling of Streets (COPS): A Quick Analysis - Rapid
Implementation Approach. IHS BRE Press. 2010.

49. Hemmingby C. Bjørgo T. The Dynamics of a Terrorist Targeting Process: Anders B.

Breivik and the 22 July Attacks in Norway. Palgrave Macmillan. 2015.

50. Lindegaard M.R. and Jacques , S. . Agency as a cause of crime . Deviant Behavior.
Luckenbill, D.F. ( 1977 ). Criminal Homicide as a Situated Transaction. Social Problems,
25 : 176 – 86, 2014.

51. Lindegaard M. R. Bernasco W. Learning About Crime Prevention from Aborted Crimes:
Intrapersonal Comparisons of Committed and Aborted Robbery. Part I, pp 19-34, in
Benoit LeClerc B. Ernesto U. Savona U. E. Crime Prevention in the 21st Century.
Insightful Approaches for Crime Prevention Initiatives. Springer International Publishing.
2017.

52. Bouffard J.A. The Infl uence of Emotion on Rational Decision Making in Sexual
Aggression . Journal of Criminal Justice , 30 : 121 – 34. 2002.

53. Exum M. L. The application and robustness of the rational choice perspective in the study
of intoxicated/angry intentions to aggress . Criminology , 40 : 933 – 66. 2002.

54. Bernasco W. Henk Elffers H. The Oxford Handbook of Offender Decision Making. Oxford
University Pres. 2017.

55. Van Gelder L. J. Elffers H. Affect and Cognition in Criminal Decision Making. Routledge.
2015.

56. Felson R.B. Massoglia M. When is violence planned? Journal of Interpersonal Violence,
27, 753–74. 2012.
114

57. Felson R. B. Painter-Davis, N. Another cost of being a young black male: Race,
weaponry, and lethal outcomes in assaults. Social Science Research, 41, 1241–53.
2012.

58. Nee C. and Meenaghan, A. Expert decision making in burglars. The British Journal of
Criminology, 46, 935–949. 2006.

59. Copes H. Vieraitis L. Bounded Rationality of Identity Thieves: Using Offender-Based

Research to Inform Policy. Criminology and Public Policy 8, 237–262. 2009.

60. Copes H. and Tewksbury R. Criminal Experience and Perceptions of Risk: What Auto
Thieves Fear When Stealing Cars. Journal of Crime and Justice 34, 62–79.2011.

61. Copes H. Vieraitis L. Identity Thieves: Motives and Methods. Boston, MA: Northeastern
University Press. 2012.

62. Thompson C. M. Dennison S. M. Stewart A. Are female stalkers more violent than male
stalkers? Understanding gender differences in stalking violence using contemporary
sociocultural beliefs. Sex Roles, 66, 351–365. 2012.

63. Thompson C. M. Dennison S. and Stewart, A. Are different risk factors associated with
moderate and severe stalking violence? Examining factors from the integrated theoretical
model of stalking violence. Criminal Justice and Behavior. 2016.

64. Bachman R. D. Schutt R. K. Fundamentals of Research in Criminology and Criminal

Justice. SAGE Publications, Inc; 3 edition. 2014.

65. Pollock J. M. Ethical Dilemmas and Decisions in Criminal Justice. Cengage Learning,
8th Edition. 2013.

66. Lilly R. J. Cullen T. F. Ball A. R. Criminological Theory: Context and Consequences.

SAGE Publications 6th Edition. 2014.

67. Dolovich S. Natapoff A. The New Criminal Justice Thinking. NYU Press. 2017.

68. Skyrms B. Harper L. W. Causation, Chance and Credence: Proceedings of the Irvine
Conference on Probability and Causation Volume 1, Springer. 2013.

69. Belohlavek P. Strategic Thinking. Unicist Theory: The Nature of Things. The Unicist
Research Institute. 2015.

70. Sternberg J. R. Sternberg K. Cognitive Psychology. Wadsworth Publishing. 2016.

 115

71. Cole B. C. Deductive Reasoning Exercises for Attention and Executive Functions: Real-
Life Problem Solving. Plural Publishing, Inc. 2015.

72. Sofo F. Colapinto C. Adaptive Decision Making and Intellectual Styles. Springer. 2013.

73. Weber E. Wouters D. Logic, Reasoning, and Rationality. Springer. 2014.

74. Gigerenzer G. Simply Rational: Decision Making in the Real World. Oxford University
Press. 2015.

75. Eagleman D. The Brain: The Story of You. Vintage; Reprint edition. 2017.

76. Caroline Leaf C. Switch On Your Brain: The Key to Peak Happiness, Thinking, and
Health. Baker Books; Reprint edition. 2015.

77. Haycock A. D. Murderous Minds: Exploring the Criminal Psychopathic Brain:

Neurological Imaging and the Manifestation of Evil. Cherry Hill Publishing, LLC. 2015.

78. Holmes T. S. Holmes M. R. Sex Crimes: Patterns and Behavior 3rd Edition. SAGE
Publications. 2008.

79. Toney S. M. Terrorist Leader Profiles and Comparative Behavioral Analysis: Abdullaah
Yusuf Azzam, Abdelmalek Droukdel, Osama bin Laden, Dokku Umarov Abu Uthman and
Ayman al-Zawahiri. CreateSpace Independent Publishing Platform. 2013.

80. Schultz P. D. Schultz E. S. Theories of Personality. Wadsworth Publishing. 2016.

81. Nancy McWilliams. Psychoanalytic Diagnosis, Second Edition: Understanding

Personality Structure in the Clinical Process. The Guilford Press; 2 editio. 2011.

82. Skinner B. F. Science And Human Behavior. Free Press. 2012.

83. Kirk J. Schneider & Orah T. Krug. Existential–Humanistic Therapy. Theories of

Psychotherapy. American Psychological Association. 2012.

84. Krasno J. LaPides S. Personality, Political Leadership, and Decision Making: A Global
Perspective. Praeger. 2015.

85. Sputtek R. The Role of Personality and Anger in Executives’ Decision Making and
Leadership. Gabler Verlag. 2012.

86. Stevens R. J. Impulsivity: How Time and Risk Influence Decision Making. Springer. 2017.
116

87. Cervone D. Pervin A. L. Personality, Binder Ready Version: Theory and Research. Wiley;
13 edition. 2015.

88. Reis T. H. Judd M. C. Handbook of Research Methods in Social and Personality

Psychology. 2nd Edition. Cambridge University Press. 2014.

89. Robins W. R. Fraley R. C. Handbook of Research Methods in Personality Psychology.

The Guilford Press. 2009.

90. Demazeux S. Singy P. The DSM-5 in Perspective: Philosophical Reflections on the

Psychiatric Babel. Springer. 2015.

91. Buser S. Cruz L. DSM-5 Insanely Simplified: Unlocking the Spectrums within DSM-5 and
ICD-10. innerQuest. 2015.

92. Livesley J. W. Giancarlo Dimaggio G. Integrated Treatment for Personality Disorder: A

Modular Approach. Behavioral Tech, LLC. 2016.

93. Sadock J. B. Sadock A. V. Kaplan and Sadock's Comprehensive Textbook of Psychiatry.

LWW. 2017.

94. Millon T. Disorders of Personality: Introducing a DSM / ICD Spectrum from Normal to
Abnormal 3rd Edition. Wiley. 2011.

95. Millon T. Krueger F. R. Contemporary Directions in Psychopathology: Scientific

Foundations of the DSM-V and ICD-11. The Guilford Press. 2010.

96. Beck T. A. Davis D. D. Arthur Freeman A. Cognitive Therapy of Personality Disorders,

Third Edition 3rd Edition. The Guilford Press. 2015.

97. Tafrate C. R. Mitchell D. Forensic CBT: A Handbook for Clinical Practice 1st Edition.
Wiley-Blackwell. 2013.

98. Stone H. M. The Anatomy of Evil. Prometheus Books. 2009.

99. Babiak P. Hare D. R. Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work. HarperBusiness.

2007.

100. Kiehl A. K. The Psychopath Whisperer: The Science of Those Without Conscience.
Broadway Books. 2015.
 117

101. Emerson D. Gacono B. C. Psychopaths in Our Lives: My Interviews. CreateSpace

Independent Publishing Platform. 2015.

102. Cleckley H. The Mask of Sanity: An Attempt to Clarify Some Issues about the So-Called
Psychopathic Personality. Echo Point Books & Media. 2015.

103. Craft M. Ten Studies Into Psychopathic Personality: A Report to the Home Office and the
Mental Health Research Fund. Butterworth-Heinemann. 2013.

104. Sternberg J. R. Sternberg K. Cognitive Psychology. Wadsworth Publishing. 2016.

105. Craske G. M. Cognitive-Behavioral Therapy.Theories of Psychotherapy. American

Psychological Association (APA). 2010.

106. Doyle J. Extending Mechanics to Minds: The Mechanical Foundations of Psychology and
Economics. Cambridge University Press. 2006.

107. Dawn M. McBride M. D. Cutting C. J. Cognitive Psychology: Theory, Process, and

Methodology. SAGE Publications, Inc. 2015.

108. Kellogg T. R. Fundamentals of Cognitive Psychology. SAGE Publications, Inc. 2015.

109. Robertson D. The Philosophy of Cognitive Behavioural Therapy: Stoic Philosophy as

Rational and Cognitive Psychotherapy. Karnac Books. 2010.

110. McKey Z. The Unlimited Mind: Master Critical Thinking, Make Smarter Decisions, Control
Your Impulses. Kalash Media. 2017.

111. Beck A. T. Davis D. D. Freeman A. Cognitive Therapy of Personality Disorders, Third

Edition. The Guilford Press. 2015.

112. Beck A. T. Prisoners of Hate: The Cognitive Basis of Anger, Hostility, and Violence.
Harper Perennial. 2000.

113. Beck J. S. Cognitive Behavior Therapy, Second Edition: Basics and Beyond. The
Guilford Press; 2nd edition. 2011.

114. Beck J. S. Cognitive Therapy for Challenging Problems: What to Do When the Basics
Don't Work. The Guilford Press. 2011.
118

115. Seeler L. Freeman A. DiGiuseppe R. Mitchell D. Traditional Cognitive-Behavioral

Therapy Models for Antisocial Patterns, in Tafrate C. R. Mitchell D. Forensic CBT: A
Handbook for Clinical Practice 1st Edition. Wiley-Blackwell. 2013.

116. Keulen-de Vos M. E. Bernstein D. P. Arntz A. Schema Therapy for offenders with
aggressive personality disorders. In: R.C. Tafrate & D. Mitchell (Ed.), Forensic CBT: A
Practioner’s Guide, (66-83). Chichester, UK: Wiley Blackwell. 2014.

117. Cima M. The Handbook of Forensic Psychopathology and Treatment. Routledge. 2016.

118. Bernstein D.P. Nijman H. Karos K. Keulen-de Vos M. E. de Vogel V. & Lucker T. Schema
Therapy for forensic patients with personality disorders: Design and preliminary findings
of a multicenter randomized clinical trial in the Netherlands. International Journal of
Forensic Mental Health, 11(4), S312–324. 2012.

119. Bernstein D. P. Arntz A. de Vos M. E. Schema-Focused Therapy in forensic settings:

theoretical model and recommendations for best clinical practice. International Journal
of Forensic Mental Health, 6(2), 169–183. 2007.

120. Young E. J. Klosko S. J. Weishaar E. M. Schema Therapy: A Practitioner's Guide. The

Guilford Press. 2006.

121. Young E. J. Klosko S. J. Reinventing Your Life: How to Break Free from Negative Life
Patterns and Feel Good Again. Dutton. 2009.

122. Rafaeli E. David P. Bernstein P. D. Young J. Schema Therapy: Distinctive Features.

Routledge. 2010.

123. De Klerk, N. Abma T. Bamelis L. M. Arntz A. Schema Therapy for Personality Disorders:
a Qualitative Study of Patients' and Therapists' Perspectives. Behavioural and Cognitive
Psychotherapy; Cambridge 45.1, 31-45, Jan. 2017.

124. Petherick W. Sinnamon G. The Psychology of Criminal and Antisocial Behavior: Victim
and Offender Perspectives. Academic Press. 2017.

125. Van Vreeswijk M. Broersen J. Schurink G. Mindfulness and Schema Therapy: A Practical
Guide. Wiley-Blackwell. 2014.

126. Davies J. Nagi C. Individual Psychological Therapies in Forensic Settings: Research and
Practice. Routledge. 2017.
 119

127. MacGill, V. R. D. A complexity perspective on work with offenders and victims of crime.
Emergence: Complexity and Organization; Mansfield 9.1/2, 56-66. 2007.

128. Leahy L. R. Emotional Schema Therapy. The Guilford Press. 2015.

129. Beck T. A. Cognitive Therapy and the Emotional Disorders. Plume. 1979.

130. Wells A. Metacognitive Therapy for Anxiety and Depression. The Guilford Press; Reprint
edition. 2011.

131. Greenberg S. L. Emotion-focused Therapy: Coaching Clients to Work Through Their

Feelings. American Psychological Association (APA); 2 edition. 2015.

132. Kabat-Zinn J. Mindfulness for Beginners: Reclaiming the Present Moment―and Your
Life. Sounds True; Pap/Com Re edition. 2016.

133. Gottman M. J. The Science of Trust: Emotional Attunement for Couples. W. W. Norton &
Company. 2011.

134. Linehan M. M. DBT® Skills Training Manual, Second Edition. The Guilford Press; 2
edition. 2014.

135. Gilgun J. Why They Do it: Beliefs & Emotional Gratification Lead to Violent Acts. Licsw.
2010.

136. Ioanide P. The Emotional Politics of Racism: How Feelings Trump Facts in an Era of
Colorblindness. Stanford University Press. 2015.

137. Knight C. Emotional Literacy in Criminal Justice: Professional Practice with Offenders.
Palgrave Macmillan. 2014.

138. Cassidy C. Emotional Homicide: My path to working with sex offenders. Cashmere
Publishing. 2015.

139. Englander K. U. Understanding Violence. 2nd Edition. Psychology Press. 2002.

140. Dingwall G. Alcohol and Crime. Willan. 2015.

141. Kerner J. H. Sessar K. Developments in Crime and Crime Control Research: German
Studies on Victims, Offenders, and the Public. Springer. 2013.

142. Bar-On R. Maree G. J. Elias J. M. Educating People to Be Emotionally Intelligent 1st

Edition. Praeger. 2007.
120

143. Bar-On R. EQ-i. Emotional Quotient Inventory: Technical Manual. MHS. 2007.

144. Bray M. Social Skills: How to overcome shyness, raise your EQ and communicate
effectively. Mike Bray. 2017.

145. Covington S. S. Beyond Violence: A Prevention Program for Criminal Justice-Involved

Women Facilitator Guide and Participant Workbook. Wiley. 2013.

146. Baddeley M. Behavioural Economics: A Very Short Introduction. Oxford University Press.
2017.

147. McAdams D. Murray A. H. Explorations in Personality. Oxford University Press; 70th

anniversary edition. 2007.

148. Delcea C. Enache A. Individual Differences in Personality and Reasoning Traits between
Individuals Accused of Murder and those who have not Committed Murder. Int J Ment
Health Psychiatry 3:1. Doi: 10.4172/2471-4372.1000142. 2017.

149. Enache A. & col. Factorii asociaţi comportamentului antisocial. Studiu efectuat asupra
unui grup de femei infractoare din România, în Pasca, V, Infracționalitatea feminină, Ed.
Universitatea de Vest, Timişoara, Romania. 2009.

150. Delcea C. Enache A. Stanciu C. Assessing Maladaptive Cognitive Schemas as

Predictors of Murder. Int J Ment Health Psychiatry 3:1. Doi: 10.4172/2471-
4372.1000144. 2017.

151. Müller-Fabian A, Delcea C (2017) Juvenile Delinquent’s Decision Making Capacity in

Risk Situations: A Multifactorial Approach. Int J Ment Health Psychiatry 3:1. Doi:
10.4172/2471-4372.1000143. 2017.

152. Publishing M. B. Raven's Progressive Matrices (RPM) Practice Test. Create Space
Independent Publishing Platform. 2016.

153. Stanovich E. K. What Intelligence Tests Miss: The Psychology of Rational Thought. Yale
University Press. 2009.

154. Sternberg R. J. Cognitive Psychology. Cengage Learning. 6 edition. 2011.

155. Wagner E. W. Using IBM® SPSS® Statistics for Research Methods and Social Science
Statistics. SAGE Publications, Inc; 6 edition. 2016.
 121

156. Grant S. Neuroticism: The Personality Risk Factor for Stress and Impaired Health and
Well-Being. Nova Science Publishers, Inc. 2011.

157. Eysenck S. B. G. Psychoticism as a dimension of personality. In H. Nyborg (Ed.), The

scientific study of human nature: Tribute to Hans J. Eysenck at eighty (pp. 109-121).
1998.

158. Ashton C. M. Individual Differences and Personality. Academic Press. 2007.

159. Eysenck J. H. Eysenck G. B. Scalele de personalitate Eysenck. Chestionarele EPQ-R și

IVE. Ed. Sinapsis, Cluj-Napoca. 2008.

160. David D. Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie
cognitiv-experimentală. Ed. Polirom, Iași. 2015.

161. Miclea M. et all. Raționamentul analitic in Aptitudini cognitive, Cognitrom & Ed. ASCR,
Cluj-Napoca. 2009.

162. Stanovich E. K. West F. R. Toplak E. M. The Rationality Quotient: Toward a Test of

Rational Thinking. The MIT Press. 2016.

163. Baron J. Rationality and Intelligence. Cambridge University Press. 2005.

164. Buss M. D. Hawley H. P. The Evolution of Personality and Individual Differences. Oxford
University Press. 2010.

165. Langdon, Peter E; Murphy, Glynis H; Clare, Isabel C H; Steverson, Tom; Palmer, Emma
J. Relationships Among Moral Reasoning, Empathy, and Distorted Cognitions in Men
With Intellectual Disabilities and a History of Criminal Offending. American Journal on
Intellectual and Developmental Disabilities; Washington116.6 (Nov 2011): 438-56.

166. Peter J. Margaret K. Psychopathy and Intelligence: A second Look. Journal of

Personality Disorders; New York19.4 (Aug 2005): 357-69.

167. Lynn R. Meisenberg G. National IQs calculated and validated for 108 nations.
Intelligence, 38(4), 353-360. 2010.

168. William M. S. Predictive validity of the Implicit Association Test and Young Schema
Questionnaire for borderline personality features: An implicit versus explicit
comparisonIdaho State University, ProQuest Dissertations Publishing, 2005. 3177881.
122

169. Hawke, Lisa D. H. Martin D. P. The Canadian French Young Schema Questionnaire:
Confirmatory Factor Analysis and Validation in Clinical and Nonclinical
SamplesCanadian Journal of Behavioural Science; Ottawa44.1 (Jan 2012): 40-49.

170. Nélio B. et al. Clinical Change in Cognitive Distortions and Core Schemas After a
Cognitive-Behavioral Group Intervention: Preliminary Findings from a Randomized Trial
with Male Prison Inmates. Cognitive Therapy and Research; New York39.5 (Oct 2015):
578-589.

171. Coscarelli C. W. Decision-Making Style InventoryAug. Pfeiffer. 2007.

172. Young E. J. Cognitive Therapy for Personality Disorders: A Schema-Focused Approach.

3rd Edition. Professional Resource Exchange. 1999.

173. Black W. D. Bad Boys, Bad Men: Confronting Antisocial Personality Disorder. Oxford
University Press; Rev Upd edition. 2013.

174. Vidal S. Skeem J. Camp J.Emotional Intelligence: Painting Different Paths for Low-
Anxious and High-Anxious Psychopathic Variants. Law and Human Behavior;
Southport34.2 (Apr 2010): 150-63.

175. Howard, R.; McCullagh, P. Neuroaffective processing in criminal psychopaths: Brain

event-related potentials reveal task-specific anomalies. Journal of Personality Disorders;
New York21.3 (Jun 2007): 322-39.

176. Tiwari T. Singh A. Singh I. The short-form revised Eysenck personality questionnaire: A
Hindi edition (EPQRS-H). Industrial Psychiatry Journal; Mumbai18.1 (Jan 2009): 27-31.

177. Welburn K. Coristine M. Dagg P. Pontefract A. Jordan S. The Schema Questionnaire--

Short Form: Factor Analysis and Relationship Between Schemas and Symptoms.
Cognitive Therapy and Research; New York26.4 (Aug 2002): 519-530.

178. Stopa L. Waters A. The effect of mood on responses to the Young Schema
Questionnaire: Short form.Psychology and Psychotherapy; Leicester78 (Mar 2005): 45-
57.

179. Hare, D. R. The Psychopathy Checklist – Revised, 2nd Edition. Toronto: Multi-Health
Systems. 2015.

180. Grossman D. S. Amendolac B. Essentials of MCMI-IV Assessment. Essentials of

Psychological Assessment. Wiley. 2017.
 123

181. Rosén M. Gender Differences in Broad and Narrow Ability Dimensions in Rosén M.
Hansen Y. K. Cognitive Abilities and Educational Outcomes. Springer. 2016.

182. Halpern F. D. Sex Differences in Cognitive Abilities: 4th Edition. Psychology Press. 2011.

183. Freeman N. constructive thinking and early maladaptive schemas as predictors of

interpersonal adjustment and marital satisfaction. Dissertations abstracts international,
59:9B. 1999.

184. Ritter S. M. et al. The Creative Brain: Corepresenting Schema Violations Enhances TPJ
Activity and Boosts Cognitive Flexibility. Creativity Research Journal; Philadelphia. 26.2
(2014):144.

185. Keulen-de Vos, M. et al. Schema modes in criminal and violent behaviour of forensic
cluster B PD patients: A retrospective and prospective study Legal and Criminological
Psychology; Leicester21.1 (Feb 2016): 56.