Cursul 10

Reprezentări grafice 2D
Reprezentarea graficelor cu bare

Funcţia bar reprezintă grafic datele sub forma unor bare. Sintaxele funcţiei bar sunt:
bar(y) - reprezintă un grafic de bare verticale cu componentele vectorului y. Dacă y este
matrice, toate elementele unei linii sunt reprezentate la aceeaşi abscisă.
bar(x,y) - reprezintă un grafic de bare verticale cu elementele lui y în locaţiile specificate de
componentele vectorului x. Vectorul x trebuie să aibă lungimea egală cu cea a
vectorului y, sau cu numărul de linii al matricei y.
bar(y,lăţime,'stil','culoare') - lăţime este o valoare numerică care precizează lăţimea barelor şi
controlează spaţiul dintre acestea; culoare indică culoarea folosită pentru reprezentarea
barelor, culorile posibile fiind cele din tabelul prezentat la funcţia plot; stil stabileşte
stilul (group sau stack) folosit pentru reprezentarea barelor. Stilul group afişează m
grupuri a câte n bare verticale, m fiind numărul de linii, iar n numărul de coloane ale
matricei y. Stilul stack afişează o bară de tip stivă pentru fiecare linie din matricea y.
Stiva are înălţimea egală cu suma elementelor de pe linie. Contribuţia relativă a
fiecărui element de pe linie la suma totală a stivei este evidenţiată prin culori diferite
asociate barelor componente ale stivei.
Exemplu:
>> Y=[1 2 3;4 5 6;7 8 9;10 11 12];
>> bar(Y,'group')

>> bar(Y,0.5,'stack')
Reprezentarea grafică a histogramelor

Histograma arată distribuţia valorilor datelor. În coordonate carteziene înălţimea, respectiv

în coordonate polare lungimea, segmentelor reprezintă numărul valorilor care cad în acel domeniu.
Funcţia hist reprezintă grafic histograma datelor în coordonate carteziene. Sintaxele funcţiei
hist sunt:
hist(y) - reprezintă histograma folosind 10 diviziuni ale domeniului datelor vectorului y.
hist(y,n) - reprezintă histograma folosind n diviziuni ale domeniului datelor vectorului y.
hist(y,x) - reprezintă histograma datelor vectorului y la abscisele specificate în vectorul x.

Funcţia rose reprezintă grafic histograma datelor în coordonate polare. Sintaxele funcţiei
rose sunt:
rose(y) - reprezintă histograma folosind 20 diviziuni unghiulare ale intervalului [0, 2π).
rose(y,n) - reprezintă histograma folosind n diviziuni unghiulare ale intervalului [0, 2π).
rose(y,x) - valorile vectorului x specifică unghiurile centrale ale diviziunii unghiulare, iar
dimensiunea vectorului x determină numărul diviziunilor.
Exemplu:
>> x = -5 : 0.25 : 5;
>> y=randn(10000,1);
>> hist(y,x)

>> y=2*pi*randn(100,1);
>> rose(y,12)

Reprezentarea grafică cu arii

Reprezentarea datelor prin grafice cu arii se realizează cu funcţia area. Aceasta produce o
stivă de arii care se pretează pentru a arăta contribuţiile diverselor componente la un întreg. Funcţia
area afişază elementele dintr-un vector sau o matrice sub forma unuia, respectiv mai multor grafice
şi umple aria subgraficului cu o culoare. Sintaxa funcţiei area este:
area(y) - dacă y este un vector cu elemente reale se reprezintă graficul care trece prin punctele
având ca ordonate componentele vectorului y şi ca abscise indicii componentelor
vectorului y, aria dintre axa Ox şi grafic fiind colorată.
- dacă y este o matrice cu elemente reale se reprezintă câte un grafic pentru fiecare
coloană. Ordonata unui punct de pe grafic se obţine prin suma elementului de pe
coloana respectivă cu elementele din coloanele precedente de pe linia
corespunzătoare acestuia. Excepţie se face pentru prima coloană, unde se consideră
doar elementul, fără a mai efectua suma.
area(x,y) - dacă funcţia area are două argumente, componentele lui x dau abscisele punctelor de
pe grafic.
Exemplu:
>> y=[0 3 1 5];
>> area(y)

>> x=[0 2 4 6];

>> Y=[2 1;3 2;1 3;4 2];
>> area(x,Y)

Reprezentarea grafică cu sectoare de cerc

Reprezentarea datelor prin grafice cu sectoare de cerc sunt adecvate pentru a pune în
evidenţă procentul de contribuţie a fiecărei componentă la întreg. Astfel de reprezentări grafice se
realizează cu funcţia pie care afişează câte un sector de cerc colorat, proporţional cu contribuţia
fiecărui element. Sintaxa funcţiei pie este:
pie(x) - x este vectorul care conţine componentele care se reprezintă grafic. Dacă suma
acestor componente este mai mare sau egală cu 1, vectorul x este normalizat prin
împărţirea fiecărei componentă la suma totală a lor. În caz contrar, valorile din
 vectorul x specifică direct suprafeţele sectoarelor din reprezentarea grafică. În acest
caz din reprezentare lipseşte un sector de cerc astfel încât discul nu este complet.
pie(x,explodare) - vectorul explodare se poate utiliza pentru a scoate în evidenţă anumite
contribuţii prin tragerea în afară a sectoarelor corespunzătoare acestor componente. În
acest scop, vectorul explodare este de aceeaşi dimensiune cu vectorul x şi în poziţiile
sectoarelor care se extrag are valori de 1, iar în rest valori de 0.
pie(x,{etichete}) - argumentul etichete poate fi utilizat pentru a eticheta fiecare sector din
reprezentarea grafică. În acest scop, între acolade şi separate prin virgulă, sunt etichete
sub formă de şiruri de caractere, într-un număr egal cu dimensiunea vectorului x.
Exemplu:
>> x=[0.2 0.4 0.3];
>> pie(x)

>> x=[10 25 15 40];

>> pie(x,[0 1 0 1],{'Petrescu','Popescu','Georgescu','Ionescu'})

Reprezentarea grafică cu două axe y

Funcţia plotyy reprezintă grafic datele într-un sistem de coordonate cu două axe y. Astfel, în
acelaşi sistem de coordonate se pot reprezenta două grafice, fiecare având propria axă y, cu domenii
de valori diferite. Pentru cele două axe y se pot folosi funcţii grafice diferite. Sintaxa funcţiei plotyy
este:
plotyy(X,Y1,X,Y2,'funţie1','funcţie2') - funcţie1 şi funcţie2 pot fi plot, semilogx, semilogy,
loglog, stem, ... . Ele specifică funcţiile grafice folosite pentru reprezentarea celor două
grafice. X, Y1, Y2 sunt matrici sau vectori de date care sunt tratate analog ca la funţia
plot.
Exemplu:
>> x = 0 : 0.1 : 100;
>> y1 = log(x);
>> y2 = exp(x);
>> plotyy(x,y1,x,y2) >> plotyy(x,y1,x,y2,'plot','loglog')