16

4. Grafice de functii

Cuvinte cheie. Diviziune echidistanta, grafic, asimptota, vizualizare, grafic, INSERT, CHART,
XY(Scatter)

4.1. Studiul analitic al unei functii reale de o variabila reala
Consideratii teoretice

Studiul analitic al unei functii reale de o variabila reala data analitic, y=f(x),
presupune efectuarea unor calcule care sa ofere informatii despre domeniul maxim de
definitie, continuitate, eventualele asimptote ale functiei, punctele de extrem, monotonie,
punctele de inflexiune, convexitatea functiei. Reamintim etapele ce trebuie respectate n
reprezentarea graficului unei functii.

I. Stabilirea domeniului maxim de definitie si intersectia cu axele;
II. Restrngerea domeniului maxim de definitie, daca este cazul prin studierea
eventualelor simetrii ale functiei:
Paritate: xD, f(x) = f(- x). Aceasta proprietate conduce la simetria
graficului fata de axa Oy;
Imparitate: xD, f(- x) = -f(x). Aceasta proprietate conduce la simetria
graficului fata de originea O a reperului cartezian;
Periodicitate: TR, xD, f(x+T) = f(x). Proprietatea de periodicitate ne
permite sa studiem functia doar pe un interval de lungime egala cu marimea
perioadei T.
III. Continuitatea functiei;
IV. Calculul limitelor spre capetele intervalelor, determinarea asimptotelor;
V. Studiul derivatei I. Derivata I ne ofera informatii despre punctele de extrem ale
functiei si despre monotonia acesteia.
VI. Studiul derivatei a II-a. Derivata a II-a ne da informatii despre punctele de
inflexiune ale functiei si despre intervalele ei de convexitate.
VII. Gruparea tuturor datelor obtinute ntr- un tabel de variatie;
VIII. Trasarea graficului.

Programul Microsoft Excel nu permite realizarea tuturor acestor calcule si nu se pot
respecta toate aceste etape. Reprezentarea grafica a functiilor date analitic este una prin
puncte. Practic, n Excel nu se poate face un studiu analitic al functiei ci se poate doar
vizualiza o portiune de grafic pentru o restrictie a domeniului de definitie. Vom folosi
n continuare, printr-un abuz de limbaj, termenul de grafic al unei functii pentru ceea ce
este de fapt doar vizualizarea prin puncte a unor puncte ale graficului functiei.
Tipurile de grafice ce pot fi executate ntr-o foaie de calcul Excel suntde la simple
diagrame pna la reprezentari grafice de tip functional (grafice de tipul XY Scatter). Ne
vom concentra atentia asupra acestora din urma.

17


4.2. Algoritmul de reprezentare grafica, n Excel, a functiilor date analitic

Vizualizarea graficului unei functii date analitic, ntr-o foaie de calcul Excel se
realizeaza dupa un algoritm general valabil pentru orice functie astfel definita.

) ( , : x f y R B R D f

1. Se alege ca domeniul de definitie al functiei f un interval inclus n domeniul
maxim de definitie al functiei;
2. Se genereaza o diviziune echidistanta a intervalului ales ca domeniu de definitie
folosind comanda Auto Fill, pentru un pas ales. Alegerea unui numar mai mare de
puncte n diviziunea intervalului va avea ca efect un grafic mai fidel al functiei.
Cresterea numarului de puncte se face alegnd un pas mai mic.
3. Se calculeaza valorile functiei n punctele diviziunii echidistante generate.
4. Se selecteaza cele doua linii, sau coloane, si se apeleaza comanda Chart din
meniul Insert;
5. Selectati tipul de grafic XY (Scatter).

Cu acest tip de reprezentare grafica, XY (Scatter), n Excel se pot realiza grafice de tip
functional. Prima linie (sau coloana) este interpretata ca fiind domeniul de definitie al
functiei, iar a doua linie (coloana) drept codomeniul acesteia. ntre cele doua linii
(coloane) se creaza o dependenta de tip functional: unui x din prima linie i se ataseaza
un y din a doua linie. Astfel fiecarei perechi (x, y) i se va asocia un punct n domeniul
de reprezentare. Prin unirea acestor puncte se obtine curba asociata functiei. Linia astfel
obtinuta poate fi compusa din segmente de dreapta sau din arce de curba. Aceste optiuni
se seteaza din optiunile prezente n fereastra de dialog Insert Chart. Fiind o reprezentare
prin puncte este utila alegerea unei diviziuni ct mai fine a intervalului ales ca domeniu
de definitie a functiei.

Exercitiul 4.1.
Sa se traseze graficul functiei
5
) ( , : x x f R R f

Redam mai jos etapele realizarii acestui grafic:
1. Alegem domeniul de defitie al functiei intervalul [-10, 10]
2. Folosind comanda Auto Fill generati o serie de valori de la -10 pna la 10 cu
pasul 1 (diviziune echidistanta cu x = 1)
3. Folosind functia matematica Excel POWER si comanda Auto Fill calculati
valorile functiei pentru fiecare punct al diviziunii.
4. Selectati cele doua linii: cea n care ati introdus valorile diviziunii domeniului de
definitie [-10, 10] si linia n care ati calculat valorile functiei;
5. Din meniul Insert apelati comanda Chart
6. Selectati tipul de grafic XY (Scatter). Daca doriti sa mai adaugati si anumite
comentarii la grafic sau sa faceti modificari asupra legendei graficului sau alte
18
modificari de natura explicativa puteti realiza toate aceste modificari la pasul 3
din cei patru pasi ai realizarii unui grafic.
7. Apasati butonul OK. Graficul este prezentat n figura de majos (Fig. 4.1.)

-150000
-100000
-50000
0
50000
100000
150000
-11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Fig. Graficul functiei f(x) = x
5

Exercitiul 4.2.
Sa se traseze graficul functiei
3 3
2 3 ) ( ; : + x x x f R R f

Vom considera o restrictie a domeniului de definitie, ntruct nu este posibila
reprezentarea pe ntreg domeniul R si anume intervalul [-4, 4]. n acest interval vom lua
n considerare o diviziune de puncte x
i
cu x = 0.25. Pentru a genera diviziunea de
puncte n intervalul [-4, 4] procedati astfel:
1. ntr-o celula a foii de calculintroduceti valoarea -4;
2. n celula alaturata ntroduceti valoarea -3.75;
3. Selectati cele doua valori.
4. Folosind comanda Auto Fill generati seria de valori de la -4 pna la 4 cu pasul
0.25.
Pentru a calcula valorile functiei f n aceste puncte vom proceda dupa cum urmeaza:
1. n prima celula a liniei de sub linia ce cuprinde valorile intervalului [-4, 4] vom
calcula valoarea polinomului de sub radical n punctul x
1
= -4:
=POWER(adresa lui x
1
;3)-3* (adresa lui x
1
) +2
2. Folosind comanda Auto Fill calculati valorile acestui polinom pna la ultima
valoare a intervalului.
3. n linia urmatoare extrageti radicalul de ordinul 3 folosind functia POWER;
=POWER(adresa primei valori calculate din linia 2;1/3)
4. Folositi AutoFill pentru a calcula valorile functiei pna la ultima valoare a
intervalului x = 4.
19
Dupa ce am calculat valorile functiei n punctele x
i
din intervalul [-4, 4] vom trece la
reprezentarea grafica a acestora. Apelati aceeasi comanda Chart din meniul Insert si
alegeti tipul de grafic XY (Scatter).
-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
Fig. Graficul functiei
3 3
2 3 ) ( ; ] 4 , 4 [ : + x x x f R f



4.3. Vizualizarea asimptotelor unei functii

Functia din ultimul exemplu (ex. 4.2.) are o asimptota oblica y = x. Pentru determinarea
asimptotei oblice trebuie facute anumite calcule care nu sunt posibile n Excel.
Presupunnd asimptota oblica o dreapta oarecare cu ecuatia
y = mx+n,
unde m si n sunt numere reale, m 0, acesti coeficienti se calculeaza dupa formulele:
[ ] mx x f n
x
x f
m
x
x

) ( lim
) (
lim

Acest tip de calcul nu este posibil n Excel. De aceea acesti coeficienti au fost determinati
pe cai traditionale de calcul si s-a obtinut
m = 1si n = 0,
adica dreapta asimptota oblica este prima bisectoare y = x.
20

Exercitiul 4.3.
Adaugati pe graficul de la exercitiul anterior asimptota y = x.

Indicatii
Fiind vorba de functia identica y = x copiati valorile diviziunii de puncte din
domeniul de definitie n linia de sub linia cu valorile functiei

Diviziunea de puncte -4 -3.75 -3.5 -3.25 -3 -2.75
Valorile functiei f -3.68403 -3.40519 -3.12013 -2.82637 -2.51984 -2.19301
Valorile asimptotei y = x -4 -3.75 -3.5 -3.25 -3 -2.75

Selectati graficul (clic n zona alba). Observati faptul ca s-au selectat automat si
datele corespunzatoare.
Selectati si ultima linie corespunzatoare valorilor asimptotei.
Pe grafic va apare si dreapta y = x.
-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5


Fig. Graficul functiei
3 3
2 3 ) ( ; ] 4 , 4 [ : + x x x f R f (linia continua) mpreuna cu
asimptota oblica y = x ( dreapta punctata )



Exercitiul 4.4.
Sa se traseze graficul functiei rationale
1
) ( , :
2
+

x x
x
x f R R f
pentru o restrictie a domeniului de definitie [-10, 10].
21

-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
-11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Fig. Graficul functiei
1
) ( , ] 10 , 10 [ :
2
+

x x
x
x f R f
Aceasta functie are asimptota orizontala y = 0.

Exercitiul 4.4.
Sa se traseze graficul functiei:
1 2
2
) (
2 4
2 4
+ +
+

x x
x x
x f
0
0.5
1
1.5
2
2.5
-15 -10 -5 0 5 10 15

Fig. Graficului functiei
1 2
2
) (
2 4
2 4
+ +
+

x x
x x
x f

Diviziunea de puncte -10 -9 -8 -7 -6 -5
Valorile functiei f 0.970689 0.96401 0.954793 0.9416 0.921841 0.890533
Valorile asimptotei y = 1 1 1 1 1 1 1

Aceasta functie are asimptota orizontala y = 1.
22

Exercitiul 4.5.
Sa se traseze graficul functiei
x
x
x f R f
sin 1
sin 1
) ( ,
2
2 ,
2
:
2

,
_

Vom considera o diviziune de puncte n intervalul domeniu de definitie cu pasul x =
3

0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
-5 0 5 10 15

Functia are asimptote verticale n Z k k + , 2
2

4.4. Vizualizarea comparativa a graficelor mai multor functii

Posibilitatile de reprezentare grafica ale programului Microsoft Excel permit vizualizarea
comparativa a doua sau mai multe grafice ale unor functii reprezentate n acelasi reper
cartezian. Singura conditie este ca domeniile de definitie ale functiilor sa coincida.
Binenteles si diviziunile de puncte alese trebuie sa fie aceleasi.

Exercitiul 4.6.
Sa se traseze pe acelasi reper cartezian graficele functiilor:
[ ] [ ]
[ ] [ ] x x g g
x x f f
cos ) ( , 1 , 1 2 , 2 :
sin ) ( , 1 , 1 2 , 2 :





considernd o diviziune de puncte a domeniului de definitie cu pasul
6

x

Indicatii
Pentru construirea diviziunii de puncte a domeniului de definitie vom proceda astfel:
Folosind o serie de valori se genereaza numerele de la 0 la 24 din 1 n 1;
23
Punctele diviziunii domeniului de definitie [-2, 2], cu
6

x se genereaza cu
ajutorul formulei de calcul
-2+k
6

, kN
formula de calcul Excel fiind:
=-2*PI()+A1*PI()/6
unde A1 reprezinta adresa numarului 0.

Valorile lui k 0 1 2 3 4 5
Diviziunea de puncte
a domeniului -6.28319 -5.75959 -5.23599 -4.71239 -4.18879 -3.66519
sin x 2.45E-16 0.5 0.866025 1 0.866025 0.5
cos x 1 0.866025 0.5 -1.8E-16 -0.5 -0.86603


Se calculeaza valorile functiei sinus n punctele diviziunii;
Se calculeaza valorile functiei cosinus n punctele diviziunii;
Se selecteaza ultimele trei linii, adica diviziunea de puncte a domeniului de
definitie si valorile calculate ale functiilor sinus si cosinus;
Se apeleaza comanda Chart din meniul Insert si se selecteaza tipul de grafic XY
Scatter.

Graficele celor doua functii se vor vizualiza comparativ astfel:

-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
sin x cos x


Fig. Graficele functiilor sin(x) si cos(x) cu acelasi domeniu de definitie [-2, 2],
reprezentate comparativ, n acelasi reper cartezian




24
Exercitiul 4.7.

Sa se adauge pe acelasi reper cartezian, pentru acelasi domeniu de definitie [-2, 2],
graficul functiei h(x) = sin x + cos x


INTEGRAREA NUMERICA

Metoda trapezelor pentru n+1 puncte echidistante
Consideram functia f:DR determinata experimental n n puncte echidistante ale
domeniului de definitie D=[a, b].
b x x x x a
n
< < < < ...
2 1 0

n i h i a x
i
, 0 , + , hR, h>0
ntr-o astfel de situatie principiul de aproximare a ariei de sub curba este mpartirea
suprafetei ntr-o suma de arii de trapeze. Astfel, integrala definita
( )

b
a
dt t f I (7.12)
se estimeaza prin
( ) ( ) ( )
1
1
]
1

+ +

1
1
2
2
n
i
i trapeze
x f b f a f
n
h
A I


Metoda lui Simpson pentru pentru un numar impar de puncte echidistante
Metoda de integrare numerica a lui Simpson este una din cele mai precise metode de
integrare. Ea poate fi aplicata numai atunci cnd dispunem de o diviziune echidistanta de
puncte a intervalului pe care se face integrarea. Numal punctelor diviziunii trebuie sa fie
n numar impar.
Consideram ca ntervalul [a, b] pe care se face integrarea numerica a functiei f contine
n=2k+1, kN puncte echidistante.
b x x x a
n
< < < ...
1 0

25
( ) ( ) ( ) ( )
1
]
1

+ + +

+
1
0
1
0
2 1 2
2 4
3
k
i
k
i
i i Simpson
x f x f b f a f
x
I (7.16)
Termenul ( )

+
1
0
1 2
k
i
i
x f reprezinta nsumarea valorilor functiei de ordin impar;
Termenul ( )

1
0
2
k
i
i
x f reprezinta nsumarea valorilor functiei de ordin par, iar
x reprezinta distanta dintre doua puncte consecutive ale diviziunii intervalului
[a, b].

Dupa administrare orala a unui medicament se determina la diferite intervale de timp
concentratia plasmatica ( notata prin C ) n functie de timp ( t ). Cantitatea de medicament
absorbita este proportionala cu aria de sub curba concentratiilor determinate reprezentate
n functie de timp C = C (t):
( )

+

0
max
dt t C K Q (7.17)
unde K este o constanta.

Exercitiu
Se testeaza doua forme galenice diferite. Prin testari repetate se obtin urmatoarele valori
ale concentratiilor plasmatice (notete C
1
respectiv C
2
) ale celor doua forme:
Timp (ore) C1 (mg/ml) C2 (mg/ml)
0.00 0 0
0.05 2.5 1.2
0.10 4.9 2.3
0.15 6.9 3.3
0.20 8.8 4.5
0.50 14.2 6.9
1.00 16.1 8
2.00 13.8 6.7
3.00 11.5 5.7
4.00 9.4 4.7
5.00 7.5 3.7
6.00 6.2 2.9
9.00 3.5 1.6
12.00 1.8 0.9
24.00 0.2 0.1
36.00 0 0


Presupunem ca valorile determinate ale celor doua concentratii C
1
si C
2
este 0 dupa
trecerea a 36 de ore din momentul administrarii.
1. Reprezentati n acelasi reper cartezian cele doua curbe ale cencentratiilor
plasmatice.
26
2. Calculati ariile de sub cele doua curbe prin integrare numerica ntre limitele t =
0 si t = 36.
3. Biodisponibilitatea unui medicament este definita prin raportul
D
Q
F
max

unde D este doza administrata.
Calculati biodisponibilitatea relativa
2
1
F
F
, cunoscnd ca aceeasi doza D
medicament este administrata din ambele medicamente, iar constanta K este
aceeasi.

Vom reprezenta n acelasi reper cartezian graficele concentratiilor plasmatice
folosind tipul de grafic XY (Scatter) ( meniul Insert, comanda Chart...). Reamintim
faptul ca pentru a obtine reprezentarea simultana a celor doua curbe n n acelasi reper
cartezian este nevoie sa se selecteze ambele coloane C
1
respectiv C
2
mpreuna cu
coloana Timp.
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
0.00 5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00
Timp (t)
C
o
n
c
e
n
t
r
a
t
i
e

C

(
m
g
/
m
l
)
C1 (mg/ml) C2 (mg/ml)

Graficul comparativ al curbelor concentratiilor plasmatice

Indicatii pentru calculul numeric al integralelor

Sa ne fixam atentia supra primei arii de sub curba C
1
. Pentru claritatea expunerii
vom extrage graficul primei functii C
1
(t)

27
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
0.00 5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00 35.00 40.00
Timp (t)
C
1

(
m
g
/
m
l
)
C1 (mg/ml)


Fig 7.8 Graficul functiei C
1
(t).

Aria de sub aceasta curba se calculeaza prin integrarea functiei concentratie C
1
ntre
limitele t = 0 si t = 36.

( )

36
0
1 1
dt t C A
Pentru calculul acestei integrale definite vom apela la metodele numerice de calcul
implementndu-le ntr-o foaie de calcul Excel. Principiul de baza pentru integrarea
numerica este descompunerea integralei n mai multe integrale si nsumarea acestora.
Aceasta descompunere se face n functie de subintervalele pe care le genereaza punctele
intermediare aflate n intervalul pe care se integreaza functia.
Vom mparti datele n subcategorii ncercnd sa punem n evidenta intervalele n care
exista puncte echidistante:
x Timp (ore) C1 (mg/ml)
I1 0.05 0.00 0
0.05 0.05 2.5
0.05 0.10 4.9
0.05 0.15 6.9
I2 0.30 0.20 8.8
I3 0.50 0.50 14.2
I4 1.00 1.00 16.1
1.00 2.00 13.8
1.00 3.00 11.5
1.00 4.00 9.4
I5 1.00 5.00 7.5
I6 3.00 6.00 6.2
3.00 9.00 3.5
I7 12.00 12.00 1.8
12.00 24.00 0.2
36.00 0


28
Analiznd subintervalele domeniului de definitie a functiei concentratie C
1
(t) vom calcula
aria de sub aceasta curba descompunnd integrala ( )

36
0
1 1
dt t C A n sapte integrale.
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

+ + + + + +
36
12
1
12
6
1
6
5
1
5
1
1
1
5 . 0
1
5 . 0
2 . 0
1
2 . 0
0
1
36
0
1 1
dt t C dt t C dt t C dt t C dt t C dt t C dt t C dt t C A
Pentru o mai usoara identificare a integralelor n care a fost descompusa aria de sub curba
C
1
(t) vom face urmatoarele notatii:

( )
7 6 5 4 3 2 1
36
0
1 1
I I I I I I I dt t C A + + + + + +

Pe subintervalele n care avem diviziuni echidistante de punte vom aplica metoda lui
Simpson de calcul al integralelor definite. Vom aplica aceasta metoda pentru integralele
I
1
, I
4
, I
6
, si I
7
. Pentru celelalte trei integrale I
2
, I
3
si I
5
vom utiliza metoda trapezelor. Vom
exemplifica cele doua tipuri de calcule (prin metoda trapezelor si prin metoda Simpson)
pentru cte o integrala din cele doua categorii.

Calulul intergralei I
1
prin metoda lui Simpson
Aplicam formula de calcul (7.16) pentru n =2k+1= 5. Valorile corespunzatoare ce se
nlocuiesc n formula de calcul sunt cuprinse n tabelul de mai jos.

x Diviziunea Timp (ore) C1 (mg/ml) I1
0.05 a 0.00 0 0.936667
0.05 x1 0.05 2.5
0.05 x2 0.10 4.9
0.05 x3 0.15 6.9
b 0.20 8.8

Tabel

nlocuind valorile corespunzatoare obtinem rezultatul:
( ) [ ] 936 . 0 9 . 4 2 9 . 6 5 . 2 4 20 . 0 0
3
05 . 0
1
+ + + + I
Procednd analog calculati numeric integralele I
4
, I
6
, I
7
.

Calculul integralei I
2
prin metoda trapezelor

Vom aplica formula de calcul ( 7.11) pentru valorile
h = 0.3
x
0
= 0.2,
x
0
+h = 0.5
Vom introduce n una din celulele foii de calcul Excel formula de calcul corespunzatoare.
Considernd ca date le sunt organizate ca in tabelul de mai jos

x=h Diviziunea Timp (ore) C1 (mg/ml) I2
0.30 x0 0.20 8.8 3.45
x0+h 0.50 14.2

29

Formula poate fi scrisa astfel:
=(A2/2)*(D2+D3)
unde
A2 este adresa valorii h;
D2 este adresa valorii x
0
;
D3 este adresa valorii x
0
+h.
Prin copierea formulei de calcul puteti calcula numeric si celelalte integrale care se
estimeaza prin formula trapezelor. Reamintim procedeul de copiere selectiva a unei
formulei de calcul n celule dispersate ale unei foi de calcul.

1. Se selecteaza celula n care s-a efectuat primuyl calcul, cea n care este introdusa
formula de calcul;
2. Se apeleaza comanda Edit/Copy;
3. Tinnd apasata tasta Ctrl se selecteaza cu ajutorul mouse-ului doar acele celule n
care vrem sa apelam formula;

Atentie! Apelare formulei de calcul n celule diferite ale foii de calcul atrage dupa
sine modificarea adreselor din cadrul formulei. Asigurati- va ca aceste adrese contin
valori valide pentru calculul pe care doriti sa l realizati.

4. Se apeleaza comanda Edit/Paste.

Dupa ce ati calculat toate cele sapte integrale intermediare I
1
, I
2
, ..., I
7
nsumati
toate aceste valori pentru a obtine valoare integralei reprezentnd aria A
1
de sub curba
concentratiilor C
1
(t) . Procednd asemanator calculului de mai sus evaluati aria A
2
de sub
curba concentratiilor plasmatice C
2
(t).