1. Mathcad. Generalităţi. Interfaţa de lucru.

Mathcad-ul este un produs informatic cu ajutorul căruia se pot rezolva probleme de

calcul numeric, utilizând notaŃia matematică obişnuită, se pot reprezenta grafice de funcŃii, se
pot rezolva ecuaŃii algebrice, sisteme de ecuaŃii algebrice, se poate face programare şi multe
alte operatii. Programul se lansează în execuŃie din mediul Windows, prin selecŃia pictogramei
Mathcad.
2. Bara instrumentelor Standard. Bara instrumentelor Math. Meniuri Mathcad.
Bara instrumentelor Standard este prezentată în 0 şi contine butoanele cu actiune rapidă.
Pentru a învăŃa cum se utilizează fiecare buton, se poziŃionează cursorul deasupra
acestuia, până apare titlul, iar în linia de stare (Status Bar) va apare descrierea comenzii.
Aceste butoane reprezintă „Shortcuts” pentru mai multe comenzi din meniurile File şi Insert.
Bara instrumentelor Math conŃine următoarele
instrumente:Calculator,Graphing,Matrix,Evaluation,Calculus, Boolean,Symbolic.
Deşi programul Mathcad este produs de firma MathSoft, el este integrat complet
Windows, de aceea maniera de lucru este similară cu produsele Microsoft. Cei care sunt
familiarizaŃi cu produsele Microsoft se vor adapta uşor cu modul de lucru din Mathcad.
Titlurile meniurilor Mathcad: File, Edit, View, Insert, Format, Math, Symbolics,
Window, Help
3. Definirea variabilelor. Variabile numerice reale şi complexe. Variabile şir.
Pentru a defini o variabilă se tastează numele variabilei, urmat de operatorul de atribuire (:=)
şi expresia care defineşte variabila. Pentru a calcula valoarea variabilei definită anterior, se tastează
numele acesteia urmată de operatorul de evaluare.
O constantă numerică întreagă se poate defini în baza 10, 8 (numărul este urmat de litera O)
sau 16 (numărul este urmat de litera H).
Pentru a defini o constantă complexă se utilizează operatorul complex “i”, din paleta
aritmetică.
O variabilă şir ale cărei valori sunt numere naturale consecutive se numeşte variabilă indice.
4. Definirea variabilelor. Variabile tablou: vectori şi matrice.
O variabilă devine variabilă tablou dacă i se atribuie o constantă tablou sau o expresie a cărei
valoare este de tip tablou.
Crearea unui vector sau unei matrice se poate realiza în mai multe moduri:Se atribuie,Se activează
paleta “Vector and Matrix Palette”,Se citeşte cu funcŃia READPRN,Crearea unui şir care să conŃină
valorile unei funcŃii, dintr-un interval specificat.
5. Reprezentări grafice în Mathcad. Operatori conţinuţi în instrumentul Graph.
Operatorii conŃinuŃi în instrumentul Graph sunt:X-Y Plot,Zoom,Trace,Polar Plot,Surface
Plot,Contour Plot,3D Bar Plot,3D Scatter Plot,Vector Field Plot.
6. Reprezentări grafice în Mathcad. Reprezentarea carteziană.
Pentru reprezentarea grafică a funcŃiilor reale de o singură variabilă reală, se execută
următorii paşi:
1. Se defineşte domeniul de variaŃie al variabilei pentru care se doreşte reprezentarea grafică a
funcŃiei.
Înainte de a începe reprezentarea grafică se deschide instrumentul Matrix, din bara de
instrumente Math (se acŃionează butonul ), sau comanda View > Toolbars > Matrix din meniuri.
2. Se activează comanda Graph > X-Y Plot din meniul Insert, se
tastează @, sau se apasă butonul din bara de instrumente Graph pentru a
crea operatorul de plotare X-Y;
3. În locul indicat, pe axa x (axa orizontală), se scrie numele
variabilei (t);
4. În locul indicat, pe axa y (axa verticală) se scrie expresia
funcŃiei care se reprezintă grafic (t2);
Dacă expresia de reprezentat are o formă matematică mai complicată,
atunci se defineşte o funcŃie f, căreia i se atribuie expresia respectivă
(f(x):=). În locul indicat, pe axa y, se scrie numele funcŃiei (f(x)).
5. Pentru obŃinerea reprezentării grafice se apasă click (de la
mouse) sau se tastează [Enter].
7. Reprezentări grafice în Mathcad. Reprezentarea polară.
Pentru a crea o reprezentare polară se execută paşi similari cu reprezentarea carteziană, cu
modificarea corespunzătoare a comenzilor:
1. Se defineşte domeniul de variaŃie al variabilei: θ := -2 ⋅π, -4.8 .. 2 ⋅π;
2. Se activează comanda Graph > Polar Plot din meniul Insert,
sau se tastează [Ctrl]7, sau se apasă butonul din bara de instrumente
Graph pentru a crea operatorul Polar Plot;

3. În locul indicat, pe axa unghiulară, se scrie numele variabilei (θ);

4. În locul indicat, pe axa radială, se scrie expresia funcŃiei de plotat;
5. Pentru obŃinerea reprezentării grafice se apasă click (de la mouse) în afara graficului sau se
tastează [Enter].
8. Personalizarea reprezentărilor grafice: Setarea proprietăţilor axelor.
Pentru setarea caracteristicilor axelor se face dublu-click pe grafic sau comanda Graph > XY
Plot sau Graph > Polar Plot din meniul Format. Ca urmare, se deschide o fereastră de dialog (Fig.
2) , în care se selectează eticheta X-Y Axes.
9. Personalizarea reprezentărilor grafice: Setarea tipului liniilor.
Pentru setarea caracteristicilor liniilor reprezentărilor grafice se selectează eticheta Traces din
fereastra pentru setarea opŃiunilor de plotare (Fig. 3), rezultând fereastra de dialog din Fig. 3, care
conŃine următoarele opŃiuni:
• Selectarea graficului dorit din reprezentarea grafică (Legend label.
• Simbolul (Symbol)
• Linia de trasare (Line)
• Culoarea (Color) graficului
• Tipul liniei (Type) cu care se trasează graficul
• Grosimea liniei graficului (Weight) ce poate varia între 1 şi 9.
10. Personalizarea reprezentărilor grafice: Setarea etichetelor axelor.
Pentru afişarea titlului şi etichetelor pe cele două axe, se selectează eticheta Labels din fereastra
pentru setarea opŃiunilor de plotare,iar dacă se doreşte şi modificarea setărilor implicite,
pentru toate reprezentările grafice din document, se selectează eticheta Defaults, rezultând ferestrele
de dialog.
11. Rezolvarea sistemelor liniare de ecuaţii în Mathcad.
Pentru rezolvarea sistemului, cu pachetul Mathcad, se apelează funcŃia lsolve care are
ca argumente matricea coeficienŃilor sistemului şi vectorul termenilor liberi.
Se apelează funcŃia lsolve(A,b), urmată de semnul de evaluare a expresiei (=) şi se
obŃine vectorul coloană al soluŃiilor sistemului.
12. Rezolvarea sistemelor neliniare de ecuaţii în Mathcad.
Pentru rezolvarea sistemelor neliniare Mathcad-ul dispune de două funcŃii: find şi
minerr. Pentru aproximarea soluŃiei căutate este necesar să se precizeze un punct iniŃial (de
obicei în apropierea soluŃiei căutate) cu care va începe procesul iterativ al funcŃiilor find şi
minerr. Dacă punctul iniŃial nu este ales din domeniul de convergenŃă al procesului iterativ,
procesul nu va converge sau va converge către o altă soluŃie.
13. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice în Mathcad.
Rezolvarea ecuaŃiei presupune utilizarea funcŃiei polyroots care determină toate
rădăcinile polinomului. Pentru aceasta, se defineşte vectorul care conŃine coeficienŃii
polinomului, ak, (începând cu termenul liber, pe prima poziŃie) după care se aplică funcŃia
polyroots acestui vector rezultând rădăcinile polinomului P.
14. Rezolvarea ecuaţiilor transcendente în Mathcad.
Pachetul Mathcad utilizează funcŃia root pentru rezolvarea acestor ecuaŃii. Pentru
aplicare funcŃiei root trebuie definită ecuaŃia, dar şi o valoare, în apropierea unei soluŃii a
ecuaŃiei, care reprezintă punctul de pornire al procesului iterativ utilizat de această funcŃie.
Trebuie subliniată importanŃa alegerii punctului iniŃial cât mai aproape de soluŃia căutată.
Altfel, funcŃia root nu converge la soluŃia căutată.
Pentru determinarea valorii iniŃiale necesare în aplicarea funcŃiei root, se reprezintă
grafic funcŃia, f(x)=membrul stâng al ecuaŃiei transcendente, iar din meniul Format, comanda
Graph, subcomanda Trace... se determină valoarea x0 cu care se iniŃializează algoritmul
pentru determinarea soluŃiei ecuaŃiei.
15. Interpolarea şi extrapolarea funcţiilor în Mathcad. Interpolarea liniară şi cubică.
Problema aproximării unei funcŃii de o variabilă se poate pune în situaŃii diverse,
următoarele două fiind mai frecvente:
1. funcŃia este cunoscută, dar are o formă complicată, dificil de manipulat în calcule;
2. funcŃia nu este complet cunoscută, fiind date numai valorile ei pe o mulŃime discretă şi
finită de puncte.
Următoarea secvenŃă rezolvă această problemă, realizând o interpolare liniară, prin
funcŃia predefinită linterp.

16. Matlab. Generalităţi. Ferestre de lucru. Fereastra de comenzi.

Matlab-ul este un mediu de calcul numeric şi limbaj de programare de înaltă
performanŃă folosit în domeniul ştiinŃei şi ingineriei, creat de MathWorks.
Prin utilizarea ferestrei de comenzi se introduc variabilele, se execută funcŃiile şi
fişierele de tip M. Se tastează numele funcŃiilor şi/sau variabilelor la prompt-erul Matlab (>>)
şi se obŃine afişarea rezultatelor.
Liniile de comandă introduse în Command Window se regăsesc în Command History.
Comenzile introduse anterior se pot vedea, se pot copia sau executa (Fig.4). Dacă selectaŃi una
sau mai multe linii şi daŃi click dreapta de la mouse se deschide o fereastră de dialog cu
comenzile: Copy (copiere), Evaluate Selection (evaluare), Create M-File (creare fişier de
tipul M ), Delete Selection (Ştergere selecŃie), Delete to Selection (Ştergere până la selecŃie),
Delete Entire History (Şterge istoria).
17. Calcul numeric în Matlab. Operaţii aritmetice cu scalari. Operaţii aritmetice cu tablouri.
Expresiile aritmetice pot fi evaluate şi rezultatul memorat în variabilele specificate.
O valoare introdusă fără a fi denumită este atribuită variabilei ans (answer = răspuns) care
memorează valoarea ultimei variabile căreia nu i s-a atribuit un nume.

Ordinea efectuării operaŃiilor aritmetice este cea cunoscută din matematică: paranteze-
ridicare la putere – înmulŃire şi împărŃire – adunare şi scădere.

Limitele calculelor: domeniul -308 2.2251 10 ⋅ (funcŃia “realmin”) şi 308 1.7977 10 ⋅

(funcŃia “realmax” ). Pentru rezultate mai mari decât limita maximă, Matlab răspunde cu Inf,
iar pentru rezultate mai mici decât limita minimă, se înregistrează 0 (zero).
OperaŃiile cu tablouri sunt operaŃii aritmetice (înmulŃire, împărŃire, ridicare la putere,
etc) între elementele situate în aceeaşi poziŃie a tablourilor, sau operaŃii element cu element.
Pentru a preciza că înmulŃirea se efectuează element cu element între componentele a
două tablouri, de aceleaşi dimensiuni, se utilizează operatorul de înmulŃire precedat de punct
(.*).
18. Introducere în programarea Matlab. Definirea matricelor în Matlab.
Matlab este un pachet de programe care lucrează cu un singur tip de obiecte – matrice
numerice rectangulare, cu elemente complexe sau reale. Scalarii sunt asimilaŃi cu o matrice cu
o linie şi o coloană, iar vectorii sunt consideraŃi matrice cu o linie (1× n ) sau cu o coloană
(n ×1).
Definirea matricelor, în Matlab se face prin una din metodele:
1. Introducerea explicită a listei de elemente care trebuie să respecte următoarele
reguli:
- elementele unei linii se separă prin spaŃiu (blanc) sau virgulă (,)
- liniile se separă prin punct şi virgulă (;)
- elementele matricei sunt cuprinse între paranteze drepte ( [ ] ).
2. Generarea matricelor prin instrucŃiuni şi funcŃii.
3. Crearea de fişiere Matlab (de tip m).
4. Încărcarea din fişiere de date externe.
19. Funcţii predefinite în Matlab. Caractere speciale în Matlab.
1. FuncŃia putere de ordinul n: a^n
2. FuncŃia putere de ordinul 2: pow2(n)
3. FuncŃia exponenŃială: exp(x)
4. FuncŃia logaritm: log(x)
5. FuncŃia radical de ordinul 2: sqrt(n)
6. FuncŃiile trigonometrice: sin(x), cos(x), tan(x), cot(x)
7. FuncŃia factorial: factorial(n)
8. FuncŃia rest: rem(x,y)
9. FuncŃia semn: sign(x)
10. FuncŃia mărimea unui matrice: size(x)
11. FuncŃia dimensiunea maximă a unei matrice
12. FuncŃia suma
13. FuncŃiile maxim şi minim
Caractere speciale : , (), [],{},.,…,%
19. Instrucţiunea condiţională if simplă. Operatori relaţionali şi logici.
InstrucŃiunea if poate fi simplă sau poate include clauzele else sau elseif.
Forma generală a unei instrucŃiuni if simplă este:
if expresie logică
grup de instrucŃiuni
End
Operatorii relaŃionali compară două matrice, element cu element şi returnează o
matrice de aceeaşi dimensiune cu cea a matricelor care se compară, având elemente de 1 dacă
relaŃia este adevărată şi elemente 0 (zero) dacă relaŃia este falsă.
Operatorii logice returnează 1 (Adevărat) pentru orice valoare diferită de zero.
- În Matlab, orice valoare diferită de zero este considerată adevărată logic, adică 1.
- Operatorii logici au prioritate mai mică decât operatorii relaŃionali şi aritmetici.

21. Instrucţiunea condiţională if cu clauza „else”.

Forma generală a unei instrucŃiuni if cu clauza else simplă este:
if expresie logică
grup de instrucŃiuni A
else
grup de instrucŃiuni B
end
22. Instrucţiunea condiţională if cu clauza „elseif”.
Forma generală a unei instrucŃiuni if cu clauza elseif simplă este:
if expresie logică 1
grup de instrucŃiuni A
elseif
expresie logică 2
grup de instrucŃiuni B
End
23. Instrucţiunea repetitivă “for”. Instrucţiunea repetitivă “while”.
Această instrucŃiune se foloseşte pentru repetarea unui grup de instrucŃiuni de un
anumit număr de ori, cunoscut iniŃial. Numărul de repetări ale instrucŃiunilor din ciclu este
evidenŃiat prin-un contor sau index.
Forma generală a instrucŃiunii este:
for index = expresie
grup de instrucŃiuni
End
Se utilizează pentru repetarea unui grup de instrucŃiuni în funcŃie de valoarea
adevărată a unei expresii. Numărul de iteraŃii nu este cunoscut iniŃial.
Forma generală este:
while expresie
grup de instrucŃiuni
End
24. Reprezentări grafice în coordonate liniare. Personalizarea graficelor.
1. plot(y)
2. plot(x,y)
3. plot(x1,y1,x2,y2)
4. plot(x,y,′specificaŃie linie′)
Personalizarea graficelor
Se referă la plasarea în câmpul reprezentărilor grafice a unor texte, etichete pe axe, a
unităŃilor de măsură, a titlului ş.a. FuncŃiile sunt:
1. Pentru titlu
2. Pentru etichete pe axe
3. Plasarea unui text pe grafic
4. Plasarea unui text pe grafic
5. Trasarea unei reŃele de linii
25. Reprezentări grafice în coordonate polare. Personalizarea graficelor.
FuncŃia de reprezentare grafică este:
polar(theta,r) sau
polar(theta,r,′specificaŃie linie′ )
26. Reprezentări grafice în coordonate logaritmice. Personalizarea graficelor.
1. loglog(x,y) - Reprezentare grafică în coordonate logaritmice pe axele x şi y
2. semilogx(x,y) - Reprezentare grafică în coordonate logaritmice pe axa x
3. semilogy(x,y) - Reprezentare grafică în coordonate logaritmice pe axa y.
Aceleaşi observaŃii ca şi la funcŃia plot cu deosebirea că, axele au scala logaritmică.
27. Reprezentarea grafică a poligoanelor, reprezentarea graficelor cu bare, reprezentarea discretă a
datelor.
1. fill(x,y, ′c′) – Reprezentarea grafică a unui poligon care are coordonatele vârfurilor
specificate prin perechile (x,y), cu nuanŃele de culoare precizate de c
2. fill(x1,y1, ′c1′, x2,y2, ′c2′) - Reprezentarea grafică a poligonului definit de perechile
(x1,y1) colorat cu culoarea specificată de c1 şi a poligonului definit de perechile (x2,y2) în
culoarea specificată de c2.
FuncŃia de reprezentare grafică are forma:
bar(y) prin care se trasează un grafic de bare cu elementele vectorului y, adică y=yi
bar(x,y) trasează graficul de bare cu elementele vectorului y în punctele specificate de
vectorul x, adică y=y(x). Valorile lui x trebuie să fie crescătoare şi egal depărtate între ele.
bar(x,y,lăŃime bare) la fel cu funcŃia precedentă dar la care se mai adaugă lăŃimea
barelor. Implicit, dacă nu se specifică, aceasta este 0.8.
bar(x,y,′stilul bare′), unde stilul poate fi ,′group′ sau ′stack′ (stivă)
bar(x,y,′specificaŃie linie′), unde ′specificaŃie linie′ are aceeaşi semnificaŃie ca şi la
funcŃia plot.
FuncŃia de reprezentare grafică are forma:
stem(y) – se reprezintă grafic linii terminate cu cerculeŃ, care reprezintă elementele
vectorului y
stem(x,y) – reprezintă un grafic din linii terminate cu cerculeŃ, care reprezintă
elementele vectorului y în locaŃiile specificate de vectorul x, adică y=y(x). Valorile lui x
trebuie să fie crescătoare şi egal depărtate între ele.
28. Interpolarea şi extrapolarea funcţiilor. Interpolarea liniară. Interpolarea cubică.
Dacă se presupune că funcŃia dintre cele două puncte din figură poate fi exprimată
printr-o linie dreaptă, atunci valoarea funcŃiei în orice punct x (dintre cele două valori) se
deduce cu expresia:

Interpolarea liniară a funcŃiilor de o singură variabilă, în Matlab, se defineşte prin

funcŃia interp1, cu sintaxa:
yi = interp1(x ,y ,xi)
Interpolare polinomială sau cubică se defineşte cu sintaxa:
yi = interp1(x,Y,xi,metoda),
unde metoda poate fi una din variantele:
'nearest'
'linear'
'spline'
'cubic'
'v5cubic'
29. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice.
FuncŃia Matlab care determină rădăcinile polinoamelor este roots, care se
apelează cu sintaxa:
R=roots(c)
unde, c este un vector linie care conŃine coeficienŃii polinomului, în ordine descrescătoare
a puterilor variabilei.
30. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii algebrice

Dacă un sistemde n ecuaŃii cu n necunoscute este descris de ecuaŃia matriceală:

A*X = B
unde:
A este matricea coeficienŃilor necunoscutelor, cu dimensiunea n × n ;
B este matricea termenilor liberi , cu dimensiunea 1 n × ;
X este matricea necunoscutelor , cu dimensiunea 1 n × ;.
SoluŃia sistemului rezultă: