NUVELA ISTORICA

Alexandru Lapusneanul
de C.Negruzzi

Nuvela este specia genului epic in proza,cu o actiune mai ampla

decat a schitei si cu o constructie complexa,datorata conflictelor numeroase,a
numarului crescut de personaje , precum si a posibilitatii de evolutie a
personajelor.
Nuvela istorica este inspirata din trecutul istoric
(cronici,folclor),reconstituirea artistica realizandu-se prin prezentarea
mentalitatii,a comportamentului si a vestimentatiei personajului,caracteristice
epocii evocate.
“Alexandru Lapusneanul” de C. Negruzzi, apare la Iasi in anul
1840, in primul numar al revistei “ Dacia literara”,inaugurand seria operelor de
inspiratie istorica din literatura romana.Sub influenta programului
romantismului romanesc,sintetizat in articolul intitulat “ Introductie”, redactat
de Mihail Kogalniceanu, Negruzzi valorifica informatiile din cronicile istorice
moldovenesti intr-o creatie clasica prin sobiretatea constructiei,pregnanta
caracterelor si vigoarea conflictelor,istorica prin sursa de inspiratie si romantica
prin caracterul personajului principal,care este exceptional,in situatii
exceptionale.
Aceasta nuvela are ca tema evocarea artistica a unei perioade zbuciumate
din istoria Moldovei,la mijlocul secolului al XVI-lea,pe vremea celei de-a doua
domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Autorul a indicat ca surse de inspiratie a operei sale cronicile
istorice ale lui Miron Costin si cea a lui Grigore Ureche. Fidelitatea fata de
cronica in ceea ce priveste evenimentele majore este necesara pentru obtinerea
veridicitatii atmosferei.Cu toate acestea , autorul aduce niste modificari
modelului cronicaresc,care sunt explicabile prin finalitatea urmatira : cronicarii
urmaresc consemnarea faptelor si evenimentelor cat mai fidel, pe cand
Negruzzi este creator de literatura,iar aceasta presupune metamorfozarea
personalitatilor reale,atestate de cronica,in personaje literare.Astfel,in nuvela
exista cateva scene ce apartin in totalitate fictiunii:scena din biserica,piramida
celor 47 de capete,amenintarea cu moartea adresata tuturor celor prezenti in
scena calugaririi,uciderea lui Lapusneanul de catre Ruxanda,la sfatul boierilor.
Ca structura compozitionala,nuvela este alcatuita din patru parti,fiecare
fiind precedata de un motto semnificativ.Fiecare parte este structurata printr-o
inlantuire de episoade,care urmaresc un conflict concentrat in jurul personajului
principal.
Conflictul,factor determinant in structura oricarei nuvele,se prefigureaza
in intriga : solia de boieri formata din Veverita,Motoc,Spancioc si Stroici,cu
care se intalneste Lapusneanul,nu ii saruta poala,dupa cum este obiceiul.Mai
mult decat atat,acestia il anunta ca “norodul” nu-l vrea pentru a doua
domnie.Replica domnitorului la auzul acestor cuvinte devine mottoul primului
capitol : “ Daca voi nu ma vreti,eu va vreau...”.
Intors la domnie,Lapusneanul pedepseste aspru boreii : le confisca
averile,le arde cetatile,le taie capetele pe care le atarna in fata patalului,drept
exemplu.Una dintre jupanesele boierilor ucisi o asteapta pe doamna Ruxanda in
fata palatului si o roaga sa intervina pe langa domnitor,pentru a inceta
omorurile,avetizand-o : “Ai sa dai sama,doamna!”(mottoul parti a doua)
Interventia Ruxandei dezvaluie caracterul impulsiv al domnitorului,care
“ duce mana la junger” ,dar si cinismul acestuia, prin promisiunea unui “leac de
frica”.Cu ocazia sarbatorii de Sfantul Ioan, Lapusneanul tine o cuvantare
mincinoasa in biserica,ce-i dezvaluie caracterul disimulat,sustinand ca are
ganduri de pace,cand defapt planuia un masacru.
 La palat,cei 47 de boieri sunt ucisi,iar Motoc asista,nestiind care ii va fi
soarta.Cativa fugari dau de stire in afara zidurilor palatului despre macel,ceea
ce determina adunarea unei multimi dezlantuite in fata portilor.O voce din
multime se impune ca vointa,determinand cristalizarea cererilor intr-o singura
revendicare,vorbe ce se regasesc ca mottoul celui de-al trebuia capitol : “Capul
lui Motoc vrem !” . Astfel,Motoc este sacrificat,domnitorul indeplinindu-si
promisiunea initiala : “ Iti fagaduiesc sa sabia mea nu se va manji de sangele
tau,te voi cruta,caci imi esti trebuitor,ca sa ma mai usurezi de blastemurile
norodului”. “ Leacul de frica” promis Ruxandei ii va fi administrat in aceleasi
imprejurari,fara menajamente,fiind reprezentat de o piramida din capetele celor
47 de boieri,construita de insusi Lapusneanul.
Partea a treia a nuvelei are un accentuat caracter dramatic. Compusă din
şase scene – cuvântarea lui Lăpuşneanu în biserică, sosirea boierilor la palat,
dispunerea acestora în jurul mesei, ospăţul, măcelul, adunarea mulţimii şi
sacrificarea lui Moţoc, construirea piramidei din capetele boierilor ucişi –
această parte a nuvelei are un rol esenţial în ilustrarea stilului narativ abordat de
C. Negruzzi. Decorurile se schimbă – de la biserică la sala de ospeţe -,
personajele sunt distribuite astfel încât să evidenţieze personajul principal.
Acesta este pus să evolueze în faţa unui public larg sau foarte restrâns, ceea ce
creează o tensiune acumulată până în momentul deznodământului. Naratorul
omniscient accentuează trăsăturile personajului principal, ca un regizor care
fixează lumina reflectoarelor pe un actor,urmărindu-i reacţiile şi gesturile: „El
râdea; iar Moţoc, silindu-se a râde, ca să placă stăpânului, simţea părul
zburlindu-i-se pe cap şi dinţii săi clănţănind. Şi cu adevărat era groază a privi
această scenă sângeroasă. Închipuiască-şi cineva …” Legătura narator – cititor (
„Închipuiască-şi cineva…” ) subliniază construcţia dramatică a scenei, întrucât
realizează unirea tuturor instanţelor narative – narator, personaj, cititor – printr-
un discurs care aduce în momentul prezentului întreaga acţiune.
 Domnitorul se retrage in cetatea Hotin,pentru a fi mai aproape de
hotare,nelinistit de fuga boierilor Spancioc si Stroici.Imbolnavindu-se de
friguri,el cere sa fie calugarit,dar,intr-un moment de luciditate,ameninta cu
moartea pe toti cei din jur,inclusiv pe fiul sau,iar una din replicile sale devine
mottoul ultimului capitol : “De ma voi scula,pre multi am sa popesc si eu..”. La
sfatul boierilor Spancioc si Stroici,si cu aprobarea Mitropolitului
Teofan,doamna Ruxanda il otraveste pe domnitor,care moare neputiincios.
Deznodamantul actiunii nu coinicide cu finalul operei.Acesta ii apartine
naratorului omniscient,care face legatura dintre timpul diegezei si timpul
relatarii: “ Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul,care lasa o pata de
sange in istoria Moldovei”.
Relatia domnitorului cu celelalte personaje este de natura conflictuala
( cu boierii) ,iar cu sotia sa,doamna Ruxanda este in antiteza ( procedeu specific
romantic). Ea este blanda,angelica si are un caracter slab,pe cand el este
crud,demonic si are un caracter aprig.
Perspectiva asupra evenimentelor relatate este cea a naratorului
omniscient si omniprezent.Culoare de epoca se obtine prin reconstituirea fidela
a obiceiurilor,a vestimentatiei si a relatiilor dintre personaje.
Nuvela lui C.Negruzzi devine un model pentru specie prin respectarea
elementelor clasice si imbinarea lor cu elementele izvoarelor istorice.Autorul
reconstituie o epoca si imaginea unei personalitati istorice,cu o maiestrie ce da
operei un caracter moralizator de lectie de viata.