Caracterizare Vitoria Lipan

În literatura română, Mihail Sadoveanu este un exemplu de „prozator

total” ( Constantin Ciopraga ). Scriitorul a abordat diferite specii ale genului
epic, de la proza scurtă la proza de mare întindere, imprimând operelor sale un
stil aparte, caracterizat de originalitatea compoziţiei şi a limbajului.
Baltagul este unul dintre romanele reprezentative ale scriitorului,
considerat de Nicolae Manolescu „singura capodoperă a seriei realiste a lui
Sadoveanu” ( Arca lui Noe ). Acest roman impune prezenţa unui personaj
singular în literatura română – „aici, în centru, se află pentru prima oară un
ins puternic, activ, victorios; aceasta e femeie […] şi ţărancă.” ( Nicolae
Manolescu, Arca lui Noe ).
Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il
dezvolta intr-o naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei
tema cautarii si a cunoasterii adevarului.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se
impune puternic de-a lungul intregului roman, eroina devenind un tip
reprezentativ al femeii voluntare si hotarâte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor,
de alte personaje sau de personajul insusi (autocaracterizarea), iar
caracterizarea indirecta rezultata din faptele, comportamentul, gandurile si
framantarile personajului, precum si din mediul in care traieste, din limbaj si
din numele pe care il poarta.
Portretul fizic constituie caracterizarea directa facuta de narator si
cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul naratiunii aflam ca Vitoria,
nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe Valea Tarcaului, este o femeie in
plina maturitate care isi pastreaza inca frumusetea.
Autorul foloseste epitetul, enumeratia si metafora pentru a-i infatisa portretui: „
avea ochi caprii, in care se rasfrangea lumina castanie a parului", iar ,,acei
ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".
Caracterizarea directa este reprezentata si de consideratiile altor
personaje despre eroina. Din perspectiva Minodorei, Vitoria pare o păstrătoare
severă a tradiţiei; Gheorghiţă o vede mai mult ca pe o deţinătoare de puteri
fermecate ( „cunoaşte gândurile omului”, „hotăra şi vremea”; „Dacă-i într-
adevăr vrăjitoare, cugeta el, apoi eu mănânc şi ea prinde puteri” ).
Cele mai multe trăsături se conturează insa prin caracterizarea
indirectă, realizată prin consemnarea atitudinilor, a faptelor şi a limbajului
personajului. Înţelegerea specială a lucrurilor si spiritul pătrunzător definesc
portretul moral al Vitoriei, urmărită mai ales în datele sufleteşti, interioare, în
întregul roman.
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca
o gospodarie, este intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are
un deosebit simt practic. Mama a doi copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu
dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte datina si sa fie
priceputi in ale gospodariei.
La înmormântare, sunt poftiţi şi prefectul şi cei doi ucigaşi, iar atitudinea
severă şi neînduplecată a muntencei va da naştere unui conflict
exterior violent, finalizat cu mărturisirea lui Calistrat Bogza. La praznic,
ancheta începută de domnul Anatase Balmez ia sfârşit, pentru că Vitoria ştie să
conducă discuţia cu abilitate şi dezvăluie împrejurările crimei. Din nou, iese la
iveală relaţia specială dintre cei doi soţi: munteanca oferă detalii pe care numai
un individ prezent ar fi putut să le ştie, ceea ce îi înspăimântă pe ucigaşi, supuşi
unui proces de tortură psihologică până când mărturisesc împrejurările
omorului. Scena se desfăşoară într-un ritm alert şi subliniază rolul femeii în
îndeplinirea actului justiţiar, chiar dacă braţul care îl loveşte pe ucigaş este acela al lui
Gheorghiţă:
 Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul
Anastasie Balmez, cu Ilie Cutui si Calistrat Bogza) dovedesc o inteligenta vie,
o darzenie si o vointa de neinfrant. Drumul pe care il parcurge cu Gheorghita,
de la Magura la Vatra Dornei, la Sabasa si la Suha, ilustreaza un vechi si
frecvent motiv in literatura romana — motivul calatoriei, al drumului.
Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei
traditii stravechi - o femeie sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura,
careia ii cunoaste semnele. Ea este nu numai o exponenta a unei clase sociale si
a unui mediu, ci, dupa afirmatia criticului literar George Călinescu, ,,Vitoria e
un Hamlet feminin care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune
la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drumul
razbunarii".
Personajul este reprezentativ pentru categoria socială prezentată în
roman. Vitoria Lipan se încadrează în lumea tradiţională a oamenilor de la
munte, respectându-i legile nescrise şi transmiţându-le urmaşilor. Fire
conservatoare şi complexă, munteanca din Măgura Tarcăului rămâne o prezenţă
memorabilă dincolo de paginile romanului, personaj de referinţă în literatura
română.