Când nu este semafor
GHICITORI Strada poţi trece uşor
Am un bou:
Cu capul sparge,
Cu coada drege.
(acul)
Ce-i subţire,subţirel
Şi trage aţa după el ?
(acul)
Cine are o singură ureche
Dar nici cu aceea nu aude ?
(acul)
Luciul luceşte,
Luciul străluceşte,
La gard mereu împleteşte.
(acul)
Luciu, lucior,
Îi pun coadă de fuior.
(acul)
Mic, mititel
Îngrădeşte frumuşel.
(acul)
Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)
Urechi are, dar n-aude,
E micuţ şi tot împunge.
(acul)
Este meşter iscusit,
Dar lucrează priponit.
Dacă nu îl legi cu aţă,
Nu se mişcă, n-are viaţă.
(acul cu aţă)
Petale de flori micuţe,
Aşezate-n cutiuţe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarelele)
Au la deget alt inel.
Una-şi pune haină verde,
El maşinile opreşte
Doar să treci...şi le
porneşte...
(agentul de circulaţie)
Pisc de gheaţă plutitor,
În mările polilor !
(aisbergul)
Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n
floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)
Din flori plicuri de dulceaţă
Strânge de cu dimineaţă.
(albina)
Hărnicuţa gospodină
Strânge zahăr din grădină !
(albina)
Harnică, draga,
Înconjură dumbrava.
(albina)
Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele !
(albina)
La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)
Douăzeci de fr umoşi,
Patruzeci de voinici,
Şaizeci de înţelepţi,
Optzeci de nebuni.
(anii vieţii)
Sunt surori, chiar gemene,
Dar nu vor să semene
Între ele nicidecum
Se stropesc cu alt parfum,
Hainele nu sunt la fel,
Alta haina-ncet şi-o pierde;
Una - haină colorată
Alta - alb imaculată
Una-i caldă; alta-i rece
Nimeni nu le întrece
Una păsările aduce
Alta - păsările alungă
Una ni se pare dulce
Alta ni se pare lungă.
(anotimpurile)
Am un pom. Deşi e mare,
Numai patru ramuri are:
Una florile-nf loreşte,
Alta fructele rodeşte,
Alta frunza-ngălbeneşte,
Alta prinde strai de-argint
să ţeasă.
(anul cu cele 4 anotimpuri)
Oglinda cerului
În adăpostul pămîntului.
(apa în fântână)
Într-un pomişor
Arde-un focuşor !
(ardeiul iute)
Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)
Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase.
(ariciul)
Cui îi place să se-mbrace
În cojoc cu mii de ace ?
(ariciul)
Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici.
Ce să fie oare, ghici ?
(ariciul)

Pleacă moşu-ncet la vie
Cu scai mulţi pe pălărie !
(ariciul)
Sunt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.
(ascuţitoarea)
Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare,
A-nghiţit, aşa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n
covoare ?
(aspiratorul)
Cameră pe groase roate
Duce călători în spate !
În oraş şi în afară
Chiar şi în întreaga ţară !
(autobuzul)
Nici pe apă,nici pe şine
Îl ghiceşte orişicine
El te-nalţă sus spre soare
Şi te duce-n depărtare
Ca gândul,ca vântul
Ocolind pământul.
(avionul)
Un vultur voinic, de fier,
Poartă oameni pe sub cer !
(avionul)
Ce-ncăpere are cadă,
Apă rece, apă caldă,
În care, când ai intrat,
Ieşi mai alb şi mai curat ?
(baia)
Nu e peşte, nici vapor
Uriaşul mărilor !
(balena)
Când e plin zboară,
Când e gol coboară !
(balonul)
Fetele şi femeile n-au
Şi nici nu doresc să aibă;
Bărbaţii o ţin ca o podoabă,
Iar când o au
Încearcă să se cureţe de ea.
(barba)
Am o raţă
Fără viaţă,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce şi-n spinare.
(barca)
Care gâscă n-are viaţă
Şi pe apă se răsfaţă ?
(barca sau luntrea)
Noi o facem din hârtie
Pluteşte pe apa argintie,
Pescarii o fac din lemn,
pânze şi sfori,
Plecând cu ea să
pescuiască-n zori.
(barca cu pânze)
Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare !
(barza)
În pădure fusei,
Al treilea picior ajunsei.
(bastonul)
Pe bătrâni îi sprijinesc,
Pe călători întovărăşesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)
Pe masă sau în tavan,
Seara vezi un ghem bălan !
(becul)
Şi acasă şi în clasă,
E o pară luminoasă.
(becul electric)
Are coarne-ncârligate
Şi cu-alţi semeni se bate !
(berbecul)
Trece badea mânios
Cu cojocu-ntors pe dos.
(berbecul)
Ghiciţi care lighioană
Mestecă, aşa-n neştire,
Tot betonul ce se toarnă
În pereţii din clădire ?
(betoniera)
Găinuşă pestriţată
Cu coada mereu plouată !
(bibilica)
Două roate-n lanţ legate
Duc iute un om în spate !
(bicicleta)
Stă cu spatele la rege
Dar regele nu se supără.
(Birjarul)
E deschisă orişicui,
Este "Casa Domnului" !
(biserica)
Vacă neagră, coarne late,
Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde !
(bivoliţa)
Când e viu, el trage carul
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi, pingele.
(boul)
Când suge,
Când ară,
Când face din el ciubote.
(boul)
Până-i mic,
Ţări cuprinde;
Dacă creşte,
Pământul risipeşte;
Dacă moare,
În joc sare.
(boul)
Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare !
(bradul)
Sus pe coama munţilor,
Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)
Sus pe culmi înalte creşte,
Lumea-n case îl pofteşte,
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină !
(bradul)
Holbată, cu gura mare,
Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)
Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l
scoate !
(broasca ţestoasă)
Cu arome îmbietoare
Pâinea rumenă apare
Din cuptorul dogorit
Cine o scoate mulţumit ?
(brutarul)
Şapte puncte poartă-n spate
Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)
Ciorbe, supe, sărmăluţe
Sosuri calde, chifteluţe
Pregăteşte iscusit
Că e meşter la gătit.
(bucătarul)
E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan !
(bufniţa)
Am în curte un stejar
Cu vârf roşu ca de jar !
(bujorul)
Ursuleţ cu alb vărgat
Rău cu vulpea e certat !
(bursucul)
Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)
Am două vaci roşii:
Când le duc la apă,
Se uită acasă;
Când le duc acasă,
Se uită la apă.
(călcâiele)
Am trup, dar n-am corp;
Am gât, dar n-am cap;
Am mâneci, dar n-am
mâini.
(cămaşa)
Odăiţă meşterită,
Pentr-un singur om croită,
O intrare, trei ieşiri,
Spune-o fără să te miri !
(cămaşa)
Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare !
(cămila)
Într-o cuşcă mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei !
(căpăţâna de usturoi)
Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată !
(căprioara)
Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai” !
(cărăbuşul)
Din pământ mă nasc,
În apă mor,
În aer mă veştejesc,
Şi la foc mă întăresc.
(cărămida)
Cutii roşii din pământ,
Le-aşezăm în zid la rând !
(cărămizile)
Cu ce plimbăm mai uşor,
Copiii pe placul lor ?
(căruciorul sau trăsurica)
Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ.
(câinele)
Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan !
(câinele)
E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
(câinele)
Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)
Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte ?
(câinele)
Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)

De ziua ta tu îl primeşti.
Oare ce o fi el ?
(cadoul)
Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)
Seamănă c-o zărzărea
Da-i mai mare decât ea !
(caisa)
Avem în camera noastră,
Aşezat cam sub fereastră,
O armonică de fier,
Cu numele... c___r !
(caloriferul)
Are coamă şi nu-i leu,
Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)
Mândru, înalt şi frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)
O căruţă mare, grea,
Netrasă de boi şi cai,
Cară tot ce pui în ea !
(camionul)
Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)
Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n
pungă ?
Îl ghiciţi foarte uşor !
(cangurul)
N-are minte
Dar te prinde.
(capcana)
Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat !
(capra)
Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)
El e sus, are şi ochi
Nas şi gură de-l deochi.
(capul)
Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)
Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte !
(cartea)
Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)
E o grădină mândră,
semănată
Cu poezii, cu glume şi
poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să
citeşti.
(cartea)
Deasupra iarba se-ncurcă
Şi sub ea ouă de curcă !
(cartofii)
Sub pădure grămădită
Şade lumea învelită
Ziua de soare fugită,
Noaptea de lună pitită.
(casa)
Chiar de-şi trece vara toată
Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)
Am cămăşi nenumărate,
Plângi de le dezbraci pe
toate !
(ceapa)
Am o doamnă în cămară,
Cu cosiţele afară.
(ceapa)
Am o grasă jupâneasă,
Îmbrăcată-n rochii
de mătasă.
De-ncep a o dezbrăca,
Toţi încep a lăcrima.
(ceapa)
Boţ ca mărul,
Pături ca plăcinta.
(ceapa)
Cu picioarele în vânt
Şi cu barba în pământ.
(ceapa)
Fetişoară
Cu rochiţă roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)
Parcă e un măr frumos, Unde eu mă duc, (cireşele)
Dar păcat că-i mustăcios ! Tot ţie-ţi aduc.
(ceapa) (ceaunul şi cofa) Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
Sus plete, În aer ramurile-şi are În păduri şi pe ogor,
Jos musteţe, Acest trofeu de vânătoare. Prin grădini şi-n deal la vie
La mijloc cămaşe creţe. (cerbul) Stă mereu într-un picior.
(ceapa) (ciuperca)
Mândru şi încoronat,
Am aici o jucărie, Prin poieni este-mpărat ! După ploaie, la plimbare,
Care cât e vremea ştie, (cerbul) Cu umbrele mici... de
Dar nu face nici un pas soare !
Dacă n-o învârt de nas. Încârligat şi-ntortocheat (ciupercile)
(ceasornicul) Şi de urechi e agăţat.
(cercelul) De picioare-l strâng cu
Cine bate mâna
Şi nu e bătut ? Umbreluţă albăstrea, Şi el încleştează gura.
(ceasornicul) Încape lumea sub ea. (cleştele)
(cerul)
Gură n-are, Păhărel de oţel
Nici picioare, Care cer n-are stele ? Stă la gâtul unui miel:
Câteodată amuţeşte, (cerul gurii) Când elevii vin de-acasă
Dar când merge şi vorbeşte Îndată îi cheamă-n clasă !
Îl asculţi ca la poruncă: În mănuşă sau ciorap (clopoţelul)
Sari din pat şi mergi la Câte degete încap ?
muncă. (cinci) Are mama o ulcea
(ceasornicul) Cu ceşcuţe lângă ea;
Unde-s poze mişcătoare Ceştile sunt toate vii,
N-are mâini şi totuşi bate, Pe o pânză foarte mare ? Drăgălaşe, aurii !
Bate-ntruna, zi şi noapte, (la cinematograf) (cloşca cu pui)
Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune! Vine “doctoru”-n pădure Luceşte, sclipeşte,
(ceasul) Cu fes roş şi cu secure ! Pe câmpii goneşte,
(ciocănitoarea) Retează tot ce-nfloreşte.
Ticăie la capul tău (coasa)
Şi te trezeşte mereu Către soare se avântă
(ceasul) Dimineaţa-n zori şi cântă. Slăbănoaga fânu-l frânge,
(ciocârlia) Iar colţata-n urmă-l
Zi şi noapte, strânge !
Stau de pază; Bunicuţul de la ţară (coasa şi grebla)
N-am picioare Are un prieten bun
Şi tot umblu; Bate cu el multe cuie, Cât e vara – cucurigu !
N-am nici mână Face gardul de la drum. Cucurigu - când dă frigu !
Şi tot bat. (ciocanul) Cine-i frate dumnealui ?
(ceasul) Cum îl cheamă ?
În grădina lui Pandele Poţi să-mi spui ?
Scurtă, groasă, un-te duci ? E un pom plin cu mărgele, (cocoşul)
Ars în fund, ce-ai să mă- La culoare-s roşii toate
ntrebi ? Cu codiţe-mperecheate. Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini !
(cocoşul)
La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)
La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
(cocoşul)
Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat !
(codobatura)
Umblă pe la noi prin lan
Un camion cam năzdrăvan;
Grânele le seceră,
Spicele le treieră !
(combina)
Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur frunze de varză !
(conopida)
O căsuţă ascuţită
Stă pe beţe sprijinită !
(cortul)
Cine zi şi noapte tutun
fumează
Şi nu se mai satură ?
(coşul)
Ciutur-mutur cel bătrân
Şade sus şi bea tutun.
(coşul)
Sus pe casă aşezat
Şi fumează ne-ncetat.
(coşul)
Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă !
(coţofana sau ţarca)
Roş, albastru sau vărgat,
Stă întins pe lângă pat !
(covorul)
Mama sau bunica-l face,
Îl frământă şi îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Aţi ghicit ! E...
(cozonacul)
Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)
Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)
Cine urme albe lasă
Pe tabla neagră din clasă ?
(creta)
State albe ca de nea
Se văd în grădina mea !
(crinii albi)
O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)
Cine le face pe toate cu
măsură ?
(Croitorul)
Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile ?
(cucul)
Cine umblă mult prin lume
Şi tot se strigă pe
nume ?
(cucul)
Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui !
(cucul)
Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă ?
(cucuveaua)
Stă în casă şi în clasă,
Poartă haine şi nu-i pasă !
(cuierul)
Hoţul intră-n casă,
Şi capul afară-şi lasă.
(cuiul)
Cine ţine bine-n gură
Tava plină de friptură ?
(cuptorul)
Şade moşul sub uluc
Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)
Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)
Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat ?
(curcanul)
Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(curcubeul)
Năframă vărgată
Peste mare-aruncată.
(curcubeul)
Sus pe cer s-a arătat
Un covor încovoiat !
(curcubeul)
Am o frunză care te
omoară.
(cuţitul)
Deşi-i mic şi subţirel,
Toţi se tem şi fug de el !
(cuţitul)
Cinci pitici
Cinci voinici...
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împleteşti,
Palate construieşti.
(degetele)
Peste tot găseşti în lume
Cinci fraţi cu acelaşi nume.
(degetele)
Moşneguţ cu pielea goală
Ţine vinul de năvală.
(dopul)
Cartea ce-o păstrezi ca nouă
Câte scoarţe are ?
(două)
Cine se-ngraşă legat ?
(dovleacul)
Noi avem un butoiaş
Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l
coace !
(dovleacul)
S-a făcut de când e lumea
Şi va fi cât va fi lumea.
(drumul)
Mure albe sus în pom,
Hai, copii, să le luăm !
Şi ce nume să le dăm ?
(dudele)
Cămăruţă de lemn tare
Ţine hainele-n păstrare !
(dulapul sau şifonierul)
Cine te-ngână
Şi nu te superi ?
(ecoul)
Îţi vorbeşte
Şi turceşte,
Şi-orice limbă nimereşte.
(ecoul)
Murgul rage
În pârloage,
Lelea-ngână
În grădină.
(ecoul)
Nu-l întrebi
Şi îţi răspunde
Cauţi în jur
Şi nu ştii unde.
(ecoul)
Dimineaţa îţi zâmbeşte
Când la grădiniţă vii
Pentru şcoală pregăteşte
Grupa-ntreagă de copii...
(educatoarea)
Uriaş cu nasul mare
Poartă oameni pe spinare !
(elefantul)
O maşină zburătoare
Cu elicea pe spinare !
(elicopterul)
Uriaşul râmător
Cu puternica lui gheară
Sapă gropi, foarte uşor,
Şi pământu-l scoate-afară !
(excavatorul)
Iese moşul din colibă
Cu nasul plin de mămăligă.
(făcăleţul)
Cocostârcul din câmpie
Scoate apă dar n-o bea
Bucuros ţi-o lasă ţie
Şi oricui ar vrea s-o bea !
(fântâna cu cumpănă)
Lungul urcă şi coboară
În scrânciob i-o fetişcană !
(fântâna cu cumpănă)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos ?
(fagul)
Cine stă pe ţărm la mare
Şi privirea nu-şi abate,
Călăuză de vapoare
Şi pe ceaţă şi în noapte ?
(farul)
Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Şade baba pe arac
Şi-şi ţine boabele-n sac,
Şi-i atâta de bătrână,
Că-i cad dinţii în ţărână.
(fasolea)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă !
(fazanul)
Nici afară,
Nici în cer,
Nici pe pământ.
(fereastra)
Are dinţi mulţi şi mititei
Şi nu suferă niciodată de ei.
(fierăstrăul)
Nu-i pisică, nici căţel
Are dinţii de oţel !
(fierăstrăul)
Buchet tare de vergele
Ţine beton între ele !
(fierul beton)
Ce trăieşte după moarte
Şi-altul vrea ca s-o tot
poarte ?
(floarea)
Care floare
Parcă-i soare ?
(floarea soarelui)
O mie de frăţiori,
O mie de dinţişori
Stau înfipţi câte şi-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)
Stau pe baltă ouă sparte,
Între frunze mari şi late !
(florile de nufăr)
În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic îl are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)
Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare !
(fluturele)
La masă făr de mine nu
stai,
Totuşi nu vrei să mă ai;
Când mă ai, chiar te
grăbeşti
De mine să te lipseşti.
(foamea)
Ce separă unindu-se ? Iepurilă încălţat
(foarfeca) Stă la margine de sat.
(fricosul)
Cuţitaşe cu inele
Taie pielea în curele ! Tortul, untul, fripturica
(foarfeca) Le-a vârât în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Toată este numai gură Înăuntru-i ger cumplit.
Părul de pe frunte-ţi fură. (frigiderul)
(foarfeca)
Înaintea cui
O păpuşă gogonată Trebuie să-şi scoată fiecare
Stă pe gheaţă înfăşată ! pălăria ?
(foca) (Frizerul)
Am un bour roşu: Tunde cu îndemânare
Unde paşte Şi îţi face şi cărare
Multă vreme O frizură să-ţi stea bine
Se cunoaşte. Nu-l întrece orişicine.
(focul) (frizerul)
Cât de mic, Ce cade-n apă
Dar noaptea tot se vede. Şi nu face stropi ?
(focul) (frunza)
Galben, roşu la culoare, Săgeata împăratului
Licurici lasă să zboare ! Sparge casa dracului.
(focul) (fulgerul)
Unde doarme boul roşu, Un balaur roş, de pară,
Nu mai creşte iarbă verde. A ieşit din nori afară !
(focul) (fulgerul)
Vântu-l stinge Parc-ar fi nişte petale,
Vântul îl încinge. Ori steluţe ce dansează
(focul) Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le-aşază.
Popa-n casă, (fulgii de nea)
Pletele-i pe casă.
(focul şi fumul) Ce trece prin pod
Şi nu hodorogeşte ?
Tatăl încă nu s-a născut, (fumul)
Şi copilul i-aleargă prin sat.
(focul şi fumul) În foc s-a născut,
De foc a fugit,
Are ciocu-ncrucişat, De foc despărţit,
Desface conul de brad ! Iute a murit.
(forfecuţa) (fumul)

Nu e abur, nu e nor,
Dar la fel e de uşor !
(fumul)
Ori îi iarnă, ori îi vară,
Suie-n pod fără de scară.
(fumul)
Se suie moşul în pod
Fără scară,
Fără mâini
Şi fără picioare.
(fumul)
Am o capră cu trei coarne
Claia vrea să o răstoarne,
Alte ori ia paie-n gură
Şi le-aruncă-n car sau şură !
(furca)
Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)
Trei mărgele, doar, pe-o aţă
Se mişcă plină de viaţă !
(furnica)
Şarpe lung de cauciuc
Varsă apa unde-l duc !
(furtunul)
Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)
Legată de nas cu sfoară,
Ea-n adânc goală coboară,
Iar când iese la lumină,
Atunci e cu apă plină !
(găleata fântânii)
Ce fuge mai repede decât
toate ?
(gândul)
Ce-i nevăzut,
De alţii neştiut,
Când îi dai drumul,
Înconjoară pămîntul ?
(gândul)
Ce trece prin perete,
Şi nu-l sparge ?
(gândul)
Cine zboară fără umbră
Şi se-ntoarce fără zgomot ?
(gândul)
Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă.
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă !
(gaiţa)
În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă când m-au adus
Slujitor casei m-au pus.
(gardul)
Lumina prin ce trece
Şi nu se opreşte ?
(geamul)
Nu-i vulcan, să ţineţi minte,
Dar azvârle apă fierbinte !
(gheizerul)
Îl ţii de coadă,
Dar el tot fuge de-a dura.
(ghemul)
Clopoţel mititel
Cine sună lin din el ?
Nimeni ! Nimeni !
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(ghiocelul)
Clopoţel
Mititel,
Scoate capul din zăpadă,
Primăvara să o vadă.
(ghiocelul)
Voinicel cu haină albă
Iese primul din zăpadă.
(ghiocelul)
Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat !
(girafa)
Are gâtul foarte-nalt
Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
Care minge colorată
Toată lumea ne-o arată ?
(globul pământesc)
Printre mulţi stejari e unul
Gros şi multisecular,
Îl iubim precum străbunii
Şi-l numim cu drag...
(gorunul)
Ce-i mândru la sat
Şi bun la mâncat ?
(grâul)
După deal, dintr-un tezaur
Au ţâşnit săgeţi de aur.
(grâul)
Nu-i canar şi nici scatiu,
Cu veşmântul auriu !
(grangurul)
Arici mare şi zbârlit,
Pe ogoare tăvălit !
(grapa)
Cenuşiu, cu alb stropit
Artist foarte iscusit !
(graurul)
Deşi-i slabă, nu se-ndoaie
Şi cu dinţii strânge paie !
(grebla)
Cine cântă toată vara
Prin fâneţe cu ghitara ?
(greierele)
Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
(greierii)
Strugure nu-s,
nici piatră nu-s,
Însă cad din nori, de sus;
Florile eu nimicesc
La căldură mă topesc.
(grindina)
De-ai greşit, ia seama bine,
Foloseşte-mă pe mine !
Foaia albă va rămâne
Ai grijă să scrii mai bine.
(guma de şters sau radiera)
Nu e şoarec nici orbete,
Roade pete pe caiete.
Ar fi bine şi frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(guma de şters sau radiera)
Am o râşnicioară
Toată ziua râşneşte
Şi noaptea se odihneşte.
(gura)
Unul numai cuvântează,
Doi se uită şi veghează,
Iar alţi doi, care-au rămas,
Stau şi-ascultă fără glas.
(gura, ochii şi urechile)
Pepenaşul cu gurgui
E-mbrăcat cu puf de pui !
(gutuia)
Un pitic, cumplit duşman,
Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură
În punguţele din gură !
(hârciogul)
Cu mâna îl ţin
Şi-i dau cu piciorul,
El muşcă din plin
Cu gura ogorul !
(hârleţul)
Este groasă sau subţire
De o îmbraci ea cald îţi
ţine.
(haina)
Unde-s munţi fără-nălţimi
Şi ape făr-adâncimi ?
(pe hartă)
Cloşca-n vad s-a pitulat,
Risipindu-şi puii-n sat,
Însă noaptea, grijulie,
Îi hrăneşte pe-o frânghie.
(hidrocentrala)
Un balaur
Solzi de aur,
Stă în munte priponit,
Apă bând necontenit;
Şi pe nări cum suflă para,
Luminează toată ţara.
(hidrocentrala)
Parcă-i câine uricios,
Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte !
(hiena)
Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare !
(hipopotamul)
De aici şi pân’ la munte
Numai pături aşternute.
(holdele)
Pare că-i un pătrunjel,
Fiindcă-i alb, la fel ca el;
Când îl guşti, te strâmbi,
tuşeşti
Şi îndată-l şi ghiceşti !
(hreanul)
A venit baba din
munţi
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)
Cine vine cu steluţe
Albe-n frunte
Dinspre munte ?
(iarna)
Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n
cap.
(iedul)
La deal repede şi fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)
Lungi urechi, picioare
lungi,
Doar cu puşca îl ajungi !
(iepurele)
Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)
Bate fără încetare,
Începând de la născare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci şi ea s-a oprit.
(inima)
Ţevi,conducte instalează
În perete le fixează
Iar în urmă el ne lasă
Apa şi căldura-n casă.
(instalatorul)
Sentimentul cel mai sfânt
Din cer şi de pe pământ.
(iubirea)
La stat
Nu-i înalt,
Dar la nas
N-o să-i ajungi
Nici cu scări
Din cele lungi.
(îngâmfatul)
Ea ne e a doua mamă
Şi ne învaţă doar la şcoală.
(învăţătoarea)
Durere rece
Prin inimă trece.
(junghiul)
Rămurea cu clopoţei,
Hai, ghiciţi numele ei !
(lăcrămioara)
Iedul cu şase picioare
Vrea ca lanul să doboare !
(lăcusta)
Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare !
(lăcusta)
Cerceluş cu toartă mare
Te opreşte la intrare !
(lacătul)
Cerceluş cu toartă,
Nime nu mă poartă,
Da mă tot acaţă
La uşa din faţă.
(lacătul)
De pază la poartă
Cerceluş cu toartă
Agăţat stingher
De urechi de... fier.
(lacătul)
Nu latră, nu muşcă
Şi nici nu împuşcă.
În casă
Pe nimeni nu lasă !
(lacătul)
Ce apă este în lume
Fără nisip ?
(lacrima)
Cupe albe sângerii,
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii !
Hei, ghiceşte-le, de ştii !
(lalelele)
Cine ziua dormitează
Şi noaptea ne luminează ?
(lampa)
Zână albă ca o vrajă
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e ? Cine-o ghiceşte ?
(lebăda)
Ce e mare şi mai mare
Şi de nimeni teamă n-are ?
(legea)
Nu e cal, dar are coamă
Şi-i puternic fără seamă,
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Că e scris pe banii mei !
(leul)
E un mic aeroplan
Cu aripi de celofan !
(libelula)
Să-mi ghiciţi în graba mare,
Unde sunt cărţi de
vânzare ?
(la librărie)
Mici pitici cu felinare
Umblă noaptea pe cărare !
(licuricii)
Scânteioară
Albăstrioară,
Zboară pe-ntuneric, zboară;
Luminează ici-colea.
Ce-i: felinăraş sau stea ?
Licăreşte... licăreşte...
Numele cine-i ghiceşte ?
(licuriciul)
Pare-a fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)
Primăvara când s-arată,
Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe, mii şi mii !
(liliacul)
Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare.
(liliacul)
Zburătoare
Cu patru picioare.
(liliacul)
Melcul fără de găoace
Multă pagubă ne face !
(limaxul)
Ce şede în apă
Şi tot se adapă,
Omul îmbătrâneşte,
Ea nu putrezeşte.
(limba)
Nu e laie,
Nici bălaie,
Nu e brici,
Ca briciul taie.
(limba)
Se întinde şi se strânge
Şi lacomă suge sânge !
(lipitoarea)
O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată !
(lopătarul)
Cine ştie o crăiasă
Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte
Oare cum se mai numeşte ?
(luna)
E rotundă şi bălaie,
Intră noaptea în odaie !
(luna)
O secere fără dinţi
Păşeşte peste munţi.
(luna)
Doisprezece fraţi aleargă
Anul cât este de lung;
Fug de zor prin lumea-
ntreagă,
Niciodată nu se-ajung.
(Lunile anului)
Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
El se vrea-n turmă stăpân !
(lupul)
E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)
Am o mână fără oase,
Când se rupe, o poţi coase !
(mănuşa)
Ce are forma unei mâini Cin’ se zbate zi şi noapte,
Şi tot nu-i mână ? De stânci veşnic se izbeşte
(mănuşa) Şi deloc nu oboseşte ?
(marea)
Cinci fraţi o haină
îmbracă ! Ban de aur colorat,
(mănuşa) Cu pene înconjurat,
Îl puteţi ghici îndată,
E moţat, nu-i ciocârlan, Că are nume de fată !
Are coiful năzdrăvan, (margareta)
Chiar o glugă de cioban !
(mătăsarul) De-i rotundă sau pătrată,
Toţi din casă îi dau roată !
Am o găină pestriţă (masa)
Şi la coadă ferfeniţă.
(mătura) În pădure născui,
În pădure crescui;
O fetiţă jucăuşă, Acas dacă m-aduseră,
Mereu şade după uşă, Horă-mprejur mi se
Numai când e invitată, puseră !
Face camera curată ! (masa)
(mătura)
În pădure sunt născută,
Am o grebluţă cu cinci În pădure sunt crescută,
dinţişori, Din pădure sunt adusă
Pe zi îmi trebuie de-o mie Şi la mare cinste pusă.
de ori. (masa)
(mâna)
Lungă, lată sau pătrată,
Furculiţă cu cinci dinţi Musafirii îi dau roată !
Căpătată din părinţi. (masa)
(mâna)
Patru picioare are,
Mână lungă, mare, grea, Dar să le mişte
Ridicăm ce vrem cu ea ! Nu e în stare.
(macaraua) (masa)
Şi pe deal şi pe şes Gură mare, ca o roată,
Poţi vedea fes de fes ! O umplem cu carne toată
(macii) Şi ne-o dă-napoi tocată !
(maşina de tocat carne)
Sub o măciulie
Locuiesc o mie. Are coarne, dar nu-mpunge,
(macul) Şi pe leneşi îi ajunge !
(melcul)
Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom ! Casa mare-şi duce-n spate,
(maimuţa) Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătasă.
(melcul)
Totdeauna sunt acasă
Şi de ploaie nu îmi pasă...
Merg încet, dar chibzuit:
Pe-unde merg las drum
albit.
Am şi coarne,
Şi le fac
Lungi sau scurte
După plac.
(melcul)
Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)
Mingişoare aurii,
Galbene sau sângerii,
Hai, să le ghiciţi, copii !
(merele)
Stă-n pădure logofătul
C-o cămaşă ca omătul !
(mesteacănul)
Ce se frânge
Şi se strânge
Şi se bagă-n buzunar ?
(metrul)
Ce e mai dulce şi mai dulce
Şi prin bâzâit se-aduce ?
(mierea)
Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cânt cu foc !
(mierla)
Patru fraţi îngemănaţi
Într-un cojoc îmbrăcaţi.
(miezul de nucă)
Patru fraţi
Îngemănaţi,
Prinşi la joc
Într-un cojoc.
(miezul de nucă)
Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le pasă !
(miezul de nucă)
Astă-vară la Crăciun,
Mâncam mere dintr-un
prun
Şi cireşe din alun.
(minciuna)
Un orb vede un iepure,
Un şchiop aleargă după el,
Şi un mut strigă
La un surd să-l prindă.
(Minciuna)
E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)
Mulţi sportivi o îndrăgesc;
De ce oare o lovesc ?
(mingea)
Pepenaş de cauciuc
Îl trântesc sau îl arunc,
Orişiunde dacă pică,
Nu se sparge, nu se strică !
(mingea)
Zece-o bat să intre-n plasă
Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)
Ce nu poţi cântări ?
(mintea)
Lopăţică cu mâner
Folosită-n şantier,
Mai ales la zidărie
Şi-are numele... m___e !
(mistria)
Ce umblă viaţa toată
Şi drumul nu-l trece
niciodată ?
(moara)
Coadă roşie sub pământ,
Păru’ verde joacă-n vânt.
(morcovul)
Şade moşul în cămară
Cu mustăţile afară.
(morcovul)
Ţăruş galben ascuţit
În pământ şade înfipt.
Cine este ? L-aţi ghicit ?
(morcovul)
Mâţă cu aripi de peşte
Şi cu colţii cât un cleşte !
(morsa)
Intră pe horn
Şi sub brad
Îţi lasă un cadou.
Cine e ?
(Moş Crăciun)
Noi muncim vara întreagă,
Să o dăm din casă afară,
Că-i urâtă şi murdară !
(musca)
Pe cămăşi, haine, flanele
Sunt bănuţi cu găurele !
(nasturii)
Am un ciocănaş de piele
Cu două găurele.
(nasul)
Ce e mai amar şi mai
amar ?
(necazul)
Ce trece prin sat
Şi cânii nu bat ?
(negura)
De la mare pân’ la munte
Picură stele mărunte.
(ninsoarea)
Ce nod nu poate fi
dezlegat ?
(nodul din gât)
Grămezi de câlţi,
Peste munţi.
(norii)
Pe deasupra se arată
Munţi de vată scărmănată !
(norii)
Peste ape şi pământ
Plutesc munţi purtaţi de
vânt !
(norii)
Pe sub razele de soare
Zboară peste câmp o floare.
(norul)
Trece monstrul marea
Cu părul alb ca sarea.
(norul)
Numără pe îndelete
Roţile a trei triciclete.
(nouă)
Eu am patru fraţi
Într-un cojoc băgaţi.
(nuca)
Ce e ‘nalt cât casa,
Verde ca mătasa,
Dulce ca mierea
Amar ca fierea ?
(nucul)
Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână !
(oaia)
A trăit
Ne-a hrănit,
A căzut,
S-a prăpădit.
(oala)
Am fost la săpat;
La palme m-au luat,
În foc am intrat,
La tîrg am plecat.
Mulţi ani am slujit,
Pe toţi am hrănit,
Şi când am căzut,
Ţăndări m-am făcut.
(oala)
Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)
Din pământ mă născui
În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)
Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea.
(obrajii)
Bicicletă cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele !
(ochelarii)
Sunt o şa,
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)
Am două ape-aprinse,
Sub două pături întinse.
Ghici ce sunt ?
(ochii)
Eu n-am, din făptură,
Nici limbă, nici gură,
Dar spui la oricare
Cusurul ce are,
Şi-oricât se mânie,
Tot va să mă ţie.
(oglinda)
În zadar te uiţi la mine,
Că te vezi numai pe tine !
(oglinda)
N-are limbă şi nici gură,
Şi arată orice făptură.
(oglinda)
Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti !
(oglinda)
Te-am văzut într-un loc,
Unde nu ai fost şi nu poţi
fi !
(oglinda)
Turmă mică, târâtoare,
Paşte-n pomi, nu pe
ogoare !
(omizile)
Ce vieţuitoare
Umblă dimineaţa în patru
picioare,
La prînz în două,
Şi seara în trei ?
(omul)
Ce om nu se mişcă iarna ?
(omul de zăpadă)
Câte colţuri, în total,
Are micul tău penar ?
(opt)
Şi pe vale şi pe creste,
Vezi cutii ce au ferestre !
(oraşul)
Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)
Am o casă văruită,
Peste tot este boltită.
(oul)
Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)
Cine şade în cuibar
Ca un cocoloş de var?
(oul)
Am un frate
Ţese-o pânză minunată
Fără iţe, fără spată.
(păianjenul)
Ciupercă uscată
În cui agăţată.
(pălăria)
Ia gândeşte-te şi spune
Cine-i mai bogat în lume ?
(pământul)
Norii lungi, pe sus se
plimb,
Nu-l ghicesc printre urzici,
Soare galben, cât un bumb,
Răsărit pentru furnici.
(păpădia)
Zeci de umbreluţe mici,
S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Şi le risipi în zare.
(păpădia)
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mâncare.
E îndrăgită de copii
Că le-aduce bucurii.
Oare ce e ?
(păpuşa)
Este un lucru
Pe care unii îl au întreg,
Alţii pe jumătate
Iar alţii deloc.
(părinţii)
Copăiţe cu bobiţe
Agăţate printre viţe !
(păstăile de fasole)
Nu e mire, nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui !
(păunul)
Care turtă afânată
Este zilnic cumpărată ?
Se găseşte-n orice casă
Şi-o servim felii la masă !
(pâinea)
Cu ciomege m-au lovit,
Între pietre m-au strivit,
Chiar în jar am fost băgată,
Cu cuţitul spintecată,
Dar deşi mă chinuieşte,
Lumea-ntreagă mă iubeşte,
Toată lumea mă doreşte.
(pâinea)
Din pământ în soare
Din sac în dogoare.
(pâinea)
Roată rotită,
De om muncită
Şi de lume înghiţită.
(pâinea)
Băutoare însetată
Bea vin, lapte şi ulei,
Dar ce-nghite-n beregată,
Nu merge-n stomacul ei !
(pâlnia)
Floricea catifelată,
Seamănă c-un chip de fată !
(panseluţa)
Când e-n baltă e regină
Iar în sat e rogojină !
(papura)
Umbrelă mare, uşoară,
Din avion se coboară !
(paraşuta)
Bici de foc cumplit
Peste cer zvârlit,
Dar tot focul lui
Îl prind într-un cui.
(paratrăsnetul)
În mici tuburi se găseşte,
Dinţii bine îi albeşte !
(pasta de dinţi)
Fluturaşul cel plăpând
Câte aripi o fi având ?
(patru)
Am numărătorul 4.
Din întreg sunt o pătrime.
Cum îmi ziceţi, măi
puştime ?
(patru supra şaisprezece)
Ce-i gata
Şi tot trebuie gătit ?
(patul)
Un hultan voinic, năuc,
Cu ciocul cât un uluc !
(pelicanul)
Cine şade în ghiozdane,
Purtând gume şi creioane ?
(penarul)
Ascuns în cămaşă verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă,
Parcă sufli-n muzicuţă.
(pepenele)
O căsuţă gogoneaţă,
Învelită cu verdeaţă,
Înăuntru miere ţine;
Nu-i făcută de albine.
(pepenele verde sau
lebeniţa)
Mere mari cu biberon
Au crescut la noi în pom ! Peste ape, prins în scoabe,
(perele) Toarce lelea-ncetişor Şade moşu-n patru labe,
Fără furcă şi fuior ! Şi cum stă aşa plecat
Un arici mititel (pisica) Eu trec apa pe uscat.
Curăţăm dinţii cu el ! (podul)
(peria de dinţi) Cocoloş pe sub măsuţă
Îşi ia coada în lăbuţă Peste râpe, peste ape
Scândură cu păr pe ea Şi isteţ precum e el Face drumul mai aproape !
Curăţă hăinuţa mea ! Îl prinde pe şoricel. (podul)
(peria de haine) (pisoiul)
Două scânduri cu inele
Cine are pene Mică, mică şi fricoasă Păstrăm cărţile pe ele !
Şi nu zboară ? Creşte cucul, nu se lasă ! (poliţa cu cărţi)
(perna) (pitulicea)
Primăvara te veseleşte,
Pe patul lui Titişor, Stă la noi necontenit Vara te umbreşte,
Şade-un sac cu pufuşor ! Şi cântă: “tivit ! tivit !” ! Toamna te nutreşte,
(perna) (piţigoiul) Iarna te-ncălzeşte,
Poftim de ghiceşte.
O surcică argintie, Nu e pled şi nici perdea, (pomul)
Numa-n apă şade vie ! Noaptea stai ascuns sub ea !
(peştele) (plapuma) Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Cine are dinţi mulţi Între nori şi-ntre pământ Care umblă prin ogradă
Şi nu poate muşca ? Sfori de apă cad pe rând ! C-un şurub în loc de coadă.
(pieptenele) (ploaia) (porcul)

Nu-i caisă, că-i roşcată Care arbori drepţi şi-nalţi Şindil, mindil;
Şi-are pieliţa pluşată ! Par la rând nişte soldaţi ? La bot ca pitacul,
(piersica) (plopii piramidali) La păr ca acul;
Vara în glod,
Şade “domnul” pe un banc La care copac Iarna în pod.
Numa-n cizme şi în frac ! Tremură frunzele fără (porcul)
(pinguinul) vânt ?
(plopul) Nu-i tractor, dar e în stare
Ce-i din lumea mare-adus Poieni, lunci, păduri să are !
Şi la mare masă pus ? Iarna e nepăsător (porcul mistreţ)
(piperul) Şi vara-i tremurător !
(plopul tremurător) Tărtăcuţă aromată
Are blana mătăsoasă, Ca un morcov colorată,
La căldură toarce-n casă; Ce fiară cu limba râmă Din ţări calde cumpărată !
La lăbuţe-are gheruţe – Şi cu spatele dărâmă ? (portocala)
Stau ascunse în pernuţe. (plugul)
(pisica) Duce veste
Două roate, cuţit lat Ca-n poveste
Care-i dobitocul Foloseşte la arat - Şi oricui el ştie-a spune
Ce păzeşte focul Cine este, l-aţi aflat ? Că e semnul păcii-n lume.
Şi-şi spală cojocul ? (plugul) (porumbelul)
(pisica)
Cine se naşte-nfăşat ? Ce moţată, dragii mei, Şi cântă la nebunie.
(porumbul) A prins Creangă într-un (radioul)
tei ?
Stă burtosul pe câmpie (pupăza) Cred că macu-i place tare
Năsturei în el o mie. Zilnic cere-n gura mare
(porumbul) Cine-i mic, mititel, După atâta mac-mac-mac
De se sperie şi Vodă de el ? Pleacă să înoate-n lac.
Tinerel (puricele) (raţa)
Cu mustăţi albe,
Bătrânel Mic şi negru, cafeniu Toată ziua stă pe lac
Cu mustăţi negre. Unde a sărit, nu ştiu ! Şi ne cere mereu... mac !
(porumbul) (puricele) (raţa)

Trei sute de fraţi Ce n-are suflet Nu e cerb, dar ţi se pare,

Galben-roşcaţi, Şi suflet fură ? Când îl vezi din depărtare !
Pe-un băţ adunaţi. (puşca) (renul)
Din ei peste noapte
Ţi-o da vaca lapte, O săgeată de cărbune Mai mare ca o alună,
Şi ouă găina, Zboară iute peste lume ! Roşie, albă, bună,
Iar porcul slănina. (rândunica) După ce-a-mplinit o lună !
(porumbul) (ridichea de lună)
Zboară-n sus,
Nici în casă nici afară Zboară-n jos, Burduhos, voinic şi gras,
Talpa mea e drum de ţară. Neagră este Are-un corn înfipt în nas !
(pragul) De la coadă până la cioc. (rinocerul)
(rândunica)
Am o păsărică-n sac, Spre stânga de-i suceşti
Soţie de pitpalac ! Motan cu blana tărcată nasul,
(prepeliţa) Şi cu coada mult scurtată El îndată-ţi umple vasul !
La urechi are-agăţaţi (robinetul)
Cântăreaţă delicată, Doi cercei catifelaţi !
Vraja-i seara ne desfată ! (râsul) Mere roşii, mari şi creţe
(privighetoarea) Sunt proptite între beţe.
Călător ce merge-agale (roşiile sau tomatele)
Şi pluşat şi vărgat Numai pe unde e vale !
Apa-ndată a zvântat ! (râul) Dis de dimineaţă-n zori
(prosopul) Varsă lacrimi peste flori
Care casă zburătoare Soarele s-a ridicat
Toamna-i vânătă, brumată, Se ridică pân-la soare ? Şi pe loc el le-a uscat.
Iară iarna-i afumată ! (racheta) (roua)
(pruna vânătă)
Foarfeci are, Cine poate mânca fierul
În pădure născui, Nu croieşte, Fără să-şi rupă dinţii ?
În pădure crescui, Cine-l ştie (rugina)
Acasă m-au adus, Îl ghiceşte !
Călcătoarea satului m-au (racul) Face fructele negre
pus. Gheare are,
(puntea) Am o cutie Verde este,
Ca o colivie Şi-n pădure el trăieşte.
(rugul de mure)
Dacă-l uzi, el face spumă
Şi-ţi alunecă din mână !
(săpunul)
Ce lucru poate să ţină:
Zahăr, grâu, mălai, făină ?
(sacul)
Un flăcău bogat în spini
Cu flori albe în ciorchini !
(salcâmul)
O bătrână supărată
Peste ape aplecată !
(salcia)
Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(sania)
Iarna fuge,
Vara zace.
(sania)
Mergi cu ea, dar roate n-are
Nu e tren, dar şine are
Iarna bucurii aduce,
Sus o urci ,şi-n jos te duce...
(sania)
Iat-o nu-i
Dacă nu-i
Nici eu n-o spui.
(scânteia)
Două beţe, opt surcele,
Te cobori şi urci pe ele !
(scara)
Am picioare dar nu merg,
Oboseala o-nţeleg.
(scaunul)
Cin' se află-n orice casă
Stă cu oaspeţii la masă ?
(scaunul) (semaforul)
E puternic cât se poate, Ce-i roşu, măr nu-i;
Pe oricine ţine-n spate ! Creşte-n pământ, ceapă nu-i
(scaunul) ?
(sfecla)
Sus copaie,
Jos copaie, O ridiche albă, dulce,
La mijloc carne de oaie ! La fabrică dac-o duce,
(scoica) O dezbracă de cojoace
Şi în zahăr o preface !
Tipsie peste tipsie, (sfecla-de-zahăr)
La mijloc e carne vie.
(scoica) Un castron cu găurele
Trece făina prin ele !
Câmpul alb, oile negre (Sita)
Cin-le vede nu le crede,
Cin-le paşte le cunoaşte. Roată uscată,
(scrisul) Cu păr ferecată,
În cui acăţată.
Am o lună cu mâner, (sita)
Am furat-o de pe cer;
Străluce ca o văpaie Sus piei,
Şi mănâncă numai paie. Jos piei,
(secera) La mijloc boabe de mei.
(smochina)
Lună nouă-n păr bălai,
Ai grijă să nu te tai ! Sus piele,
(secera) Jos piele,
În mijloc mălai cu miere.
Pâlnii multe înşirate, (smochina)
Purtate pe două roate !
(semănătoarea) Când apare el pe cer,
Stelele s-ascund şi pier !
Cu trei ochi (soarele)
În trei culori
E atent la trecători De pe cer o sită mare
Şi-ţi arată Cerne pe pământ dogoare !
Fără grai (soarele)
Când să treci
Şi când să stai. Albă şi suleimenită
(semaforul) Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Felinar cu trei culori Iarna toţi mă-nbrăţişează.
Îndrumă pe trecători. (soba)
(semaforul)
Iar na toţi grămadă
În colţ de stradă La tine venim,
Trei ochi iscoadă. Vara dacă vine,
De tine fugim.
(soba)
Mănâncă toată ziua
Şi tot flămândă rămâne.
(soba)
La înfăţişare-i slut,
Este orb şi surd şi mut,
Roade tot pe dedesubt !
(sobolul)
Pe luncă şi prin zăvoaie
Scoate moşul muşuroaie !
(sobolul)
Mărgeluşe pe vergele
Socoteşti ce vrei cu ele.
(socotitoarea)
Zece sârme ordonate
Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil ştie
Că asta nu-i jucărie !
(socotitoarea)
Ce e dulce şi mai dulce,
Îl alungi şi nu se duce ?
(somnul)
Am două surori gemene
Ce dorm în picioare.
(sprâncenele)
Dintre vârfuri verzi de săbii
Ies liliachii corăbii !
(stânjeneii)
Cum numiţi chipul sculptat
Pe un soclu aşezat ?
(statuia sau monumentul)
Cin’ se urcă pe catarg
Ca să fluture în larg ?
(steagul sau drapelul)
Cine-i gros
Şi scorţos
Şi aruncă ceşti pe jos ?
(stejarul)
Cuie mici cu măciulie
Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)
Este sprinten şi bălţat
Dă năvală iarna-n sat !
(sticletele)
Ţin cerneala-n rezervor
Ca să poţi scrie uşor.
(stiloul)
Am o cofă grasă, grasă
Strecoară apa prin plasă !
(strecurătoarea)
Ciucur verde sau roşcat
Pe arac stă agăţat,
Cine este ? L-aţi aflat ?
(strugurele)
Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Piciorul o calcă,
Gura o bea.
(strugurele)
Parcă-i un curcan golaş
Şi fricos şi uriaş !
(struţul)
Trupu-i este ţeavă-naltă,
Creşte numai unde-i baltă;
Iar în vârf are un spic
Ca o coadă de pisic !
(stuful)
Seamănă cu un vapor
Şi merge tot cu motor
Dar când pleacă-n depărtare
El se lasă încet în mare.
Şi străbate calea toată
Făcând drumul pe sub apă.
(submarinul)
Nu-i fierbinte,
Dar usucă.
(sugativa)
Mi se spune fracţie
Şi-n orice situaţie
Am numărătorul
Mai mare ca numitorul.
Cum mă numesc, ştiţi voi
oare ?
Nota 10 la-ntrebare.
Răspunsul ce notă are ?
(supraunitară)
Câte stele lucitoare
Strălucesc în Carul Mare ?
(şapte)
Are solzi şi nu e peşte
Şi când merge, se târăşte !
(şarpele)
Cureluşă rece, unsă
Sub pământ şade ascunsă,
Iar atunci când iese afară
De-o priveşti te înfioară !
(şarpele)
Cureluşă unsă,
Printre flori ascunsă !
(şarpele)
De pe coadă l-ai călcat
Se descolăceşte îndată
Şi venin ai căpătat.
(şarpele)
Câte, câte mici picioare
Harnica albină are ?
(şase)
Ce-i mai înalt decât calul
Şi mai mic decât porcul ?
(şaua)
Veghează-n două picioare
Ca să vadă-n depărtare !
(şoarecele de câmp)

Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(şopârla)
E un şarpe cu picioare,
Să-mi ghiceşti ce nume
are !
(şopârla)
Mic, cu inima haină,
Roade sacul de făină !
(şoricelul)
O cetate minunată
Stă cu poarta descuiată,
Dar nu poţi în ea păşi
Dacă nu ştii a citi.
Are-n ea comori potop
Oricât iau nu scade-un
strop.
(ştiinţa)
Cu cămaşa foi şi cline,
Cămările toate pline,
Toamna sunt de recoltat
Şi hambarele de ocupat.
(ştiuletele)
Rotocol, rotocol,
Pe-arătură dă ocol;
Bolovanii îi striveşte,
Şi pământu-l netezeşte !
(tăvălugul)
E un ţap ce nu mănâncă,
Dar grozav muşcă din
stâncă.
(târnăcopul)
Ce copac stufos şi-nalt
Înfloreşte-n luna mai
Şi dă floare pentru ceai ?
Cine este, l-aţi aflat ?
(teiul)
O cutie cu fereastră
Joacă teatru-n casa noastră !
(televizorul)
Un melc mare de oţel
Batem ouăle cu el !
(telul)
Am o copilă:
Când îi dau mâncare
plânge,
Când nu-i dau, tace.
(tigaia)
Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan !
(tigrul)
De plic se lipeşte
Ţara ocoleşte.
(timbrul)
Ce trece pe dinaintea
ochilor
Şi nu-l poţi vedea ?
(timpul)
Trece nevăzut,
Re pede de necrezut,
Nu fuge, nu sare,
Rost mare în
lume are.
(timpul)
Cine-aduce ploi mărunte,
Şi nespus de multe fructe ?
(toamna)
Toată ziua: cioca - cioca;
Vine seara boca - boca.
(toporul)
E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nnebuneşte.
(tractorul)
Nu e puşcă, dar pocneşte
Nu e porc,dar scormoneşte
Trece mândru prin câmpii
Şi în urmă-i curg felii.
(tractorul)
Umblă ursul pe ogor
Şi mormăie îngrozitor !
(tractorul)
Nu e tren, nu e maşină
Dar aleargă tot pe şine
Şi te duce când îl iei
Tot oraşul dacă vrei.
(tramvaiul)
O căruţă fără cai
Merge bine, dar pe şine
Şi se numeşte... tr___i !
(tramvaiul)
Care floare
Are gheare
Şi parfumul cel mai tare ?
(trandafirul)
Tricicleta lui Andrei
Câte roţi învârte ?
(trei)
Dacă numitoru-i 2,
Iar numărătorul 3,
Spuneţi-mi ce fracţie sunt,
Că vă dau pe loc un punct !
(trei supra doi)
Am o trăsură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfâieşte.
(trenul)
Şir de camere pe roate
Fuge pe şine cât poate !
(trenul)
Un balaur mult de fier
Aleargă pe multe roate
S-arunce pe şantier
Mărfuri multe, de departe !
(trenul)
U, u, u şi plec acum
Cu vagoane merg la drum;
Fug pe şine, stau în gară
Şi te duc întreaga ţară...
(trenul)
Urlă lupul la hotară
Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)
Nu vorbesc şi nu am viaţă
Dar fac zgomot de te-
ngheaţă;
Stau de pază la hotară,
Vărs prin gură foc şi pară.
(tunul)
Are dânsul şi picioare
Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura...
Cine-i obrăznicătura ?
(Ţânţarul)
Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană !
(ţânţarul)
Sunt mititel şi drăcuşor
Şi mă hrănesc cu sânge de
om.
(Ţânţarul)
Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat ?
(ţapul)
Merge ţanţoş, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
La bufet, când lumea-l cere,
Ospătaru-l dă cu bere !
(ţapul)
Gâlgăuţ-gâlgăuţ,
Ţuşti cu tine-n pârăuţ !
(ulciorul)
Ce stă în umezeală
Şi nu se udă ?
(uleiul)
Gheară-n cioc, gheară-n
picioare
Dă prăpăd prin zburătoare !
(uliul)
Ce merge pe apă şi nu se
udă ?
(umbra)
Cin’ se ţine de oricine
Numa-n zilele senine ?
(umbra)
Fug de tine
Şi tu musai după mine.
(umbra)
Formă de ciupercă are
Şi de ploaie ne apără.
(umbrela)
Roaba care-o împingi
întruna
Câte roţi ea are ?
(una)
Cârligel legat cu sfoară
Prinde peşti şi-i scoate-
afară !
(undiţa)
Ineluş rupt
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa)
În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)
Umblă moşul prin pădure
După zmeură şi mure !
(ursul)
Vara umblu după miere,
Iarna dorm să prind putere.
(ursul)
Vine moşul pe cărare,
Cu cojocul în spinare.
(ursul)
Alb, greoi, cu părul fin,
Seamănă cu Moş Martin !
(ursul polar)
Iarna-şi vâră nasu-n blană
Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi,
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)
Ce buruiană când o atingi
Îţi face numai băşici ?
(urzica)
Ce bur uiană
O poate cunoaşte şi orbul ?
(urzica)
Eu la orice casă
Sunt slugă aleasă.
Eu pe orişicine
Întâmpin când vine;
Când pleacă afară,
Eu îl petrec iară.
(uşa)
Gazdă bună şi aleasă
E la orişicine-n casă;
Ea primeşte pe oricine
Şi când pleacă şi când
vine !
(uşa)
Şi afară şi în casă,
Ghici ce e ?
(uşa)
La margine de oraş
Am un stup care-i fruntaş,
Iar albinele din el
Fac miere din oţel.
(uzina)
Am aici, sub deal, un zmeu,
Care fumegă mereu.
Şi cu limba opărită
Mestecă fontă topită.
(uzina siderurgică)
Care forţă pribegită
Apa mării o agită ?
(vântul)
Ce zboară pe sus
Şi nu-l vezi ?
(vântul)
Cine trece pe la poartă,
Şi câinii nu îl latră ?
(vântul)
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
Trei surori, poţi să zici
Una mare, două mici
Vin în fiecare an
Şi pun lacăt la ghiozdan.
(vacanţele)
Care casă plutitoare
Peste mări e călătoare ?
(vaporul)
Şi pe fluvii şi pe mare
Duce lumea în spinare !
(vaporul)
Şade mândra-ntr-un picior,
Lăudându-se oricui -
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui !
(varza)
Trupul, capul mi-e totuna,
P-un picior stau totdeauna;
Cămăşi am nenumărate
Şi le port toate-mbrăcate.
(varza)
O fetiţă
Cu cofiţă,
Ea poate mereu să ţină
Flori aduse din grădină !
(vaza de flori)
Viaţă n-are, braţe n-are
Ţine florile-n păstrare !
(vaza de flori)
O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)
Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată
spune !
(veveriţa)
Ţuş ghiduş, coadă roşcată
Peste cetini aruncată.
(veveriţa)
De ce-o lungeşti,
De ce mai scur tă-o faci.
(viaţa)
Moşuleţul cel voinic
Se-nfăşoară-n borangic !
(viermele de mătase)
Pare-albină, dar nu prea,
Fiindcă-i leneşă şi rea !
(viespea)
La mesele cele alese
Nu lipsesc,
Şi fac poznele adese
Celor ce mă prisosesc.
(vinul)
Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)
Ce se leagă cu gura
Şi nu se dezleagă cu mâna ?
(vorba)
Dacă-i dulce, mult aduce,
Dacă-i rea, fug toţi de ea.
(vorba)
Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă !
(vrabia)
Fuge fără de picioare
De n-o prinzi
Nici de-a călare.
(vremea)
Ce movilă e grozavă,
Că aruncă-n ceruri lavă ?
(vulcanul)
Are-o coadă înfoiată,
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)
Coada ei este stufoasă
Dar de găini nu se lasă.
(vulpea)
Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a “cumpăra” găini.
(vulpea)
Roşcovana cea isteaţă
Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)
Poţi să-l faci că-i sănătos
Chiar de stai cu capu-n jos
E un sport mai de folos.
(yoga)
Laptele gerului,
Sub streaşina cerului.
(zăpada)
Moale, albă şi pufoasă,
Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)
Nu-i făină, dar se cerne;
Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)
Cu coamă şi trup vărgat
Pare un căluţ ciudat.
Cine este, l-aţi aflat ?
(zebra)
Degetele, buni frăţâni
Câte-s la-amândouă mâini ?
(zece)
Cine-mi spune dintr-o dată
Câte colţuri are-o roată ?
(zero)
Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Tot ce se petrece-n lume.
(ziarul)
Vaca neagră intră-n sat,
Toată lumea s-a culcat;
Vaca albă când soseşte,
Toată lumea se trezeşte.
(ziua şi noaptea)
Nu-i băiat ca să nu-l ştie.
Făurit e din hârtie,
Vânt puternic vrea şi sfoară
Şi-atunci zbârnâie şi
zboară.
(zmeul)
Nu-i pasăre şi totuşi zboară
Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)
Pâlnii roşii şi albastre
Stau pe gardurile noastre !
(zorelele)

Am o cloşcă,
C-o aripă neagră şi una
albă.
Cu cea neagră îşi adună
puii,
Cu cea albă îi împrăştie.
(Ziua şi noaptea)

Două fete-mi poartă salbă

Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă
Şi nu pot să se ajungă.
(Ziua şi noaptea)

Sunt două surori în lume,

Neasemenea la nume:
Una-i albă, luminată,
Ş-alta neagră-ntunecată;
Se gonesc prin lumea
lungă,
Şi nu pot să se ajungă.
(ziua şi noaptea)