cOLAJ DE GHICITORI

-auxiliar didactic-
COLAJ DE GHICITORI
-auxiliar didactic-

Propunător:
Stamatoiu Ancuţa

2018
 I. Ghicitori cu fructe şi legume

Cum le spune,
Cum le spune,
La mere, pere,
Nuci şi prune ?
(fructe)

Acrişoare sunt şi bune,

Brumării li se mai spune
Şi la fiert dacă se pun
Faci cel mai gustos magiun.
(prune)

Toamna-i vânătă, brezată

Iar iarna e afumată.
(pruna)

Rotunjoare, colorate
În cămară sunt păstrate
Şi de-s curăţate
Faci plăcinte minunate.
(mere)

Cine se îngraşe legat?

(dovleacul)
În grădina lui Pandele
E un pom plin de mărgele
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)

Eu am patru fraţi
Într-un cojoc băgaţi
(nuca)

Are în cojoc şi ţine

Patru fraţi la un loc.
(nuca)

Înalt cât casa,

Verde ca mătasea
Dulce ca mierea
Amar ca fierea.
(nucul)

Chiar de-şi trece vara toată

Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)

Ascuns în cămaşă verde,

Miezul deloc nu se vede,
Când mănânci o feliuţă
Parcă sufli-n muzicuţă.
(pepene)
Soarele îl coace,
Mâna îl rupe,
Piciorul îl calcă,
Gura îl mănâncă.
(strugurele)

Din cămăşi făcută-i toată

De scoţi una,
Plângi pe toată.
(ceapa)

Mere roşii mari şi creţe

Sunt proptite între beţe.
(roşii)

Deasupra iarba se-ncurcă

Şi sub ea ouă de nucă.
(cartofi)

Roşu ca focul
Iute ca dracu.
(ardeiul iute)

Cine-i roşu, măr nu-i!

Creşte-n pământ; ceapă nu-i!
(sfecla)

La cămăşi nenumărate
Le port pe toate-mbrăcate.
(varza)
Trupul, capul mi-e totuna,
Pe-un picior stau totdeauna.
Am cămăşi nenumărate
Şi le port toate-mbrăcate.
(varza)

Sade moşul în cămară

Cu mustăţile afară.
(morcovul)

Miezul e floare spumoasă

Iar în jur frunze de varză.
(conopida)

Frunze n-are
Nu-i nici floare
În păduri şi pe ogor
Prin grădini
Şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)

După ploaie la plimbare

Cu umbrele mici la soare.
(ciupercile)

Albă păsărică
Pe arac se urcă
N-re aripioare
N-are nici picioare.
(fasolea)
 II. Ghicitori cu obiecte

Pe un câmp cu-nflorituri
Face moşu-nţepături
Şi-apoi lasă-n urmă, mici
Firicele de arnici.
(acul)

Bicicletă cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele.
(ochelarii)

Sunt o şa
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)

Vremea când este frumoasă

Şade-n cui închisă-n casă
Numai ploaia dacă vine
O desfac şi-o iau cu mine.
(umbrela)

Parcă-i o ciupercă mare

Ce şi-a pus în gând să zboare
Când deasupra mea se-nfoaie
Ea mă apără de ploaie.
(umbrela)
Ţârâie, dar greier nu-i,
Stă la masă, stă şi-n cui,
Dar în furcă-i locul lui
Ţrrr! Ţrrr!
Alo!
(telefonul)

Ţârâie, dar greier nu-i,

Stă pe masă, stă şi-n cui
Dar în „furcă-i” patul lui,
Număr poartă-n loc de nume,
Şi îţi duce glasu-n lume.
(telefonul)

Toată este numai gură

Părul de pe frunte-ţi fură.
(foarfece)

Bărboasa
Ţine curată casa.
(mătura)

Cine are patru picioare

Şi nu poate umbla?
(scaunul sau masa)
Cine iese, cine vine
Mâna-ntâi o dă cu mine,
Fie casă mică, mare
Eu mereu stau la intrare.
(clanţa de la uşă)

Eu pe orişicine
Întrerup când vine.
Când pleacă afară
Eu îl petrec iar.
(uşa)

Se-nârteşte-n jur mătuşa

Şi păzeşte bine uşa.
(cheia).

Ea stă numai în picioare,

Ţine zdravăn în picioare,
Linguri, farfurii, pahare
Mama-mi dă pe ea mâncare.
(masa)

Şade moşul sub uluc

Şi fumează din trabuc
Apoi, după ce-a fumat
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)
Ferestruica nu-i prea mare
Dar e-atât de-ncăpătoare!
Stau, mă uit prin ea şi iată
Lumea-ntreagă mi se arată.
(televizorul)

La porunca mâini mele

Se aprinde-n el trei stele
Apoi cât ai zice peşte
Fierbe oase şi prăjeşte.
(aragazul)

Tortul, untul, fripturica

Le-a-ncuiat în el mămica,
Pare un dulap vopsit
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)

Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare
A-nghiţit aşa deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare.
(aspiratorul)

Tica, tica, tica,

Merge ca o moară,
Tica, tica, tica,
Timpul îl măsoară.
(ceasul)
Zece-o bat să intre-n plasă
Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)

E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)

Mulţi sportivi o îndrăgesc,

De ce oare o lovesc?
(mingea)

Cine şade în ghiozdane

Purtând gume şi creioane?
(penarul)

Sunt rotundă sau pătrată

Ascut creionul îndată.
(ascuţitoarea)

Petale cu flori micuţe,

Aşezate-n cutiuţe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarele)
Drept, înalt şi subţirel,
Cu veşmânt de lemn pe el
Are limbă de cărbune,
Pe hârtie multe spune?
(creionul)

Beţişorul subţirel
Are vârful de oţel
Şi putem scrie cu el.
(stiloul sau pixul)

De-ai greşit, ia seama bine,

Foloseşte-mă pe mine!
Foaia albă va rămâne
Ai grijă să scrii mai bine.
(guma)

Nu sunt carte dar am foi

Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele
(caietul)

Are foi şi nu e pom

Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să asculte.
(carte)
Pif, pif, pif, pif,
Scutur firele de praf,
Ca să ai părul curat
Şi cu grijă pieptănat.
(pieptenele)

Eu cu apă mă clătesc,
Lunec ca un tăvălug,
În lighean mă tăvălesc,
Să le curăţ mă grăbesc.
(săpunul)

Şade-n faţă fără viaţă

Şi oricât te uiţi la ea
Tot pe tine te-ai vedea
Mare, mic ori ciufulit
Sau pe obrăjor mânjit.
(oglinda)

Şi un an de mă priveşti
Tot pe tine te zăreşti.
(oglinda)
Fâr, fâr, fâr, fâr,
Peste tot mă vâr
Şi te şterg de apă,
Nici un strop nu-mi scapă.
(prosopul)

Stă cuminte-n buzunar

La cei mari şi la şcolari
Şterge ochii şi năsucul
Când îi curge lui Răducu.
(batista)

Cu trei ochi
În trei culori
E atent la trecători
Şi-ţi arată
Fără grai
Când să treci
Şi când să stai.
(semaforul)

În colţ de stradă
Trei ochi iscoadă.
(semaforul)
 I. Ghicitori cu animale, păsări
şi insecte

Cărţile cu poze toate

Se întrec să ne arate
Haina ei de stropi e plină
Şi-are un gât cât o prăjină.
(girafa)

Are gâtul foarte-nalt

Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai mâncare
E cam greu la ea s-ajungi
(girafa)

Cu o scară pot s-ajung

Fiindcă are gâtul lung.
(girafa)

În cojoc întors pe dos

Moor!
Mormăie morăcănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure,
Moor, moor, moor!
(ursul)

Vara-l vezi după vânat,

Iarna stă-n bârlog culcat
Când dezgheţurile vin,
Se trezeşte Moş Martin.
(ursul)
În munţi printre stânci,
Stă un naş pe brânci.
(ursul)

În cojoc întors pe dos

Mormăind morăcănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere,
După mure.
(ursul)

În pădure, în tufiş
Ori mai jos, în zmeuriş
Îl găseşti umblând de zor
Mormăind întruna morrrr!
(ursul)

Vara umblu după miere,

Iarna dorm să prind putere.
(ursul)

În cojocul lui cel gros,

Mormăind morocănos,
Umblă moşul prin pădure
După fragi şi după mure.
(ursul)

Iarna-şi vâră nasu-n blană

Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)

Cu coada stufoasă,
E roşcată şi codată
Cu bot ascuţit
Şi din fire cam şireată
La coteţul nostru
Umblă noaptea prin grădini
Des a nimerit.
Fură raţe şi găini
(vulpea)

Găini, pui şi raţe

Ea tot ce găseşte,
Hoaţa asta, spuneţi!
Ştiţi cum se numeşte?
(vulpea)

Cât e dânsa de şireată

S-a-nşelat şi ea odată,
C-a furat dintr-o grădină
Un cocoş de … plastilină.
(vulpea)

Blană roşcată, frumoasă,

Coadă lungă şi stufoasă,
Vine noaptea prin grădini,
Fură raţe şi găini.
(vulpea)

Cine oare pe-nserat

A pornit din vizuină
Să găsească-n graba mare
Un cocoş sau o găină?
(vulpea)

Roşcovana cea isteaţă

Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)

Cumetrica cea şireată

Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a „cumpăra” găini.
(vulpea)

Are coadă înfoiată

Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)

Pădurile ocoleşte
După miel se prăpădeşte
Şi tot strigă hau, hau, hau
Multă pradă vreau să iau.
(lupul)

Pădurar cu şubă sură

Ce păzeşte, aia fură
Lacom, hrăpăreţ, avar,
s-ar tocmi la oi cioban.
(lupul)

Cine îşi roteşte capul

După oi şi oameni,
Atunci când i-e foame?
(lupul)

Jucăuşă flacără
Pe poteci se caţără
Uite-o, nu e!
Uite-o, nu e!
Dar coada-i mare,
Pe copaci în fugă suie
Şi din creangă-n, creangă-n sare,
Roade nuci,
Îi plac alune…
Cum o cheamă? Haide spune!
(veveriţa)
Cum îi spune, cum îi spune?
Strânge-n scorbură alune.
(veveriţa)

Toată lumea aşa-i spune:

„Mâncătoare de alune"
Ronţăind cu dinţişorii
Macină cât roata morii.
(veveriţa)

„Cară ca o gospodină,
Are o cămară plină,
Crengile-o-ndrăgesc şi-o saltă
De pe una pe cealaltă”.
(veveriţa)

O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)

„Tuş, ghiduş, coadă roşcată

Peste cetini aruncată”.
(veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune

Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă
De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)
Ce se mişcă pe cărare,
Tot pufnind, ce ghem e oare?
Mă întreb privind la el:
Neam să fie de purcel? Băţ subţire,
ţepi, ochi mici
L-am ghicit …este…
(ariciul)

Din ograda lui Mihai

De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici
Uite-l colo, uite-l ici
Zi-i pe nume, cine-i?
(ariciul)

Are zeci de ace groase

Dar nu ţese, nici nu coase
(ariciul)

Cine-i tot pe uliţe

Înarmat cu suliţe?
(ariciul)

Animal cu capu-n jos

Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)

Mândru, mare, înalt, frumos,

La privire luminos,
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă pe spinare
(calul)
Gât semeţ
Picioare zvelte,
Poartă şaua în spinare
Şi duce omul călare.
Cin-i oare?
(calul)

Este un prieten bun

El mă duce unde-i spun
Cu căpăstrul şi cu şaua
Iarna-mi plimbă sania
(calul)

În aer ramurile-şi are

Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)

Cine este urechiat

Şi mereu încăpăţânat
(măgarul)

Cine-i micuţ Roade – Tot

Cu colţi mici, mustăţi la bot
Care tremură de frică
Să nu-l vază vreo pisică?
(şoricelul)

Are coarne şi bărbiţă

Părul aspru şi-n codiţă,
Ea pe pomi se caţără
Iedul drag îşi apără.
(capra)
Barbă are,
Popă nu-i.
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)

Mult e harnică, voi ştiţi

De la ea ce dobândiţi?
Lapte, carne,brânză, lână
Şi trăieşte sus la stână.
(oaia)

De la ea ce dobândiţi?
Lapte, carne,brânză, lână
Şi trăieşte sus la stână.
(oaia)

Cine tot caută pe jos

Şi n-a pierdut nimic
Geme toată ziua
Şi nu e bolnav?
(porcul)

Am aici în bătătură
O grămadă cu untură
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)

Nu-i bolnav
Dar se preface
Şi-n noroi
El baie-şi face.
(porcul)
Face sluj şi dă din coadă,
Ştie oasele să roadă,
Stă în curte, doarme-n cuşcă
Te şi latră, te şi muşcă
(câinele)

Roade oase
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)

E lânos şi stă la stână

Şi pe oi el le adună
(câinele)

Animalele din casă

Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)

Cu pernuţe pe lăbuţe,
Cine calcă-ncetişor
Parcă-ar merge pe covor?
Îndrăzneţii şoricei
Fug speriaţi din calea ei
Miaau! Miaau! Miaau!
(pisica)

Albă, neagră, pestricioară

Sforăind în mustăcioară
Dar când simte-un şoricel
Ţop! îl prinde sprintenel.
(pisica)
Toarce, toarce pe cuptor
Fără fus, fără fior,
Dar cum simte şoricei
Se repede după ei.
(pisica)

Cine îndrăgeşte focul

Şi-şi spală mereu cojocul,
Toarce-ntruna cu mult spor
Fără furcă şi fior?
(pisica)

Are mustăţi şi gheare

Uneori ca tigrul sare
Lângă mine n-o mai las,
C-am şi-acum un semn pe nas!
(pisica)

Să stea lângă sobă-i place

N-are furcă dar tot toarce
Pe şoareci îi nimereşte
Dar de câine se fereşte.
(pisica)

Are blană mătăsoasă

La căldură toarce-n casă
La lăbuţe – are gheruţe
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)

Care-i dobitocul
Ce păzeşte focul
Şi-şi spală cojocul?
(pisica)

Labe moi trec pe oriunde

În lăbuţe gheare-ascunde.
(pisica)
Cocoloş pe sub măsuţă
Îşi ia coada în lăbuţa
Şi isteţ precum e el
Îl prinde pe şoricel.
(pisoiul)

Ghemuleţ, ghemuleţ
Puf de aur, puf de soare,
Ghici copile, cine-i oare?
(pisoiul)

Stau pe-al ierbii cald covor

Speriaţi de umbra lor
De-i pericol, ţuşti, spre zare,
Ca o umbră zburătoare.
(iepurii)

E fricos nevoie mare

Şi de-o frunză el tresare
E micuţ şi drăgălaş
Şi se cheamă…
(iepuraş)

Urechi lungi şi coadă scurtă

Parcă-aleargă tot pe burtă
Are-o hrană preferată
Morcovi, varză şi salată.
(iepuraşul)

La deal repede şi fără ocol,

La vale rostogol.
(iepurele)
Cu urechi grozav de lungi
Fălci umflate parcă-s pungi
Dealu-l suie ca un fleac
Dar la vale berbeleac.
(iepurele)

Urecheat cu haine sure

Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)

Lungi urechi, picioare lungi,

Doar cu puşca îl ajungi.
Doarme-n lan sau în tufiş
Tot cu ochii mari, deschişi.
Mustăciosul ăsta, oare,
E fricos, sau mi se pare?
(iepurele)

Cine crezi că este oare?

Cine-ntruna numai sare?
Ea trăieşte şi în lac
Şi tot strigă: oac, oac, oac!
(broasca)

Peşte nu-i dar stă în baltă

Nu-i grier nici piţigoi
Şi e cântăreţ de soi.
(broscoiul)

Merge, dar nu are spor.

Cu mari foarfece, de zor.
Taie, dar nu-i croitor. Ei
Dacă-l prinzi, el te ciupeşte, Au!
Dacă-l fierbi, se înroşeşte. Vai!
Stă în mare sau în lac
Nu cumva se cheamă…
(racul)

Mustăcios cu pas greoi

Merge-ntruna înapoi.
(racul)

O suveică argintie
Doar în apă este vie.
(peştele)

Lungi picioare şi înalte

E stăpână peste toate.
(barza)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)

Cine-şi face, ai văzut,

Pe sub streşini cuib de lut?
(rândunica)

La trup curată
În zbor săgeată
Sol de primăvară
A sosit în ţară.
(rândunica)

Coada ca o furculiţă,
Roşioară sub bărbiţă
Iarna plec de-aici din ţară,
Primăvara mă-ntorc iar,
Lângă voi stau fără frică
Şi mă cheamă rândunică.
(rândunica)

Pe furiş, ca un haiduc
Se iveşte acolo-n nuc
Vestind primăvara-n lume,
Singur numele şi-l spune.
(cucul)

Cine umblă mult prin lume

Şi tot se strigă pe nume?
(cucul)

Vechi ostaş împintenat

Cucurigu! Cucurigu!
E întâiul la sculat.
Cucurigu! Cucurigu!
Calcă ţanţoş, voiniceşte,
Cântă de te asurzeşte.
Cucurigu! Cucurigu!
(cocoşul)

Ce păsări ies din ouă,

Niciodată nu se ouă?
(cocoşul)

Cât e vara cucurigu!

Cucurigu – când dă frigul!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)
La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)

Cine este pintenat?

Şi ne cântă de pe gard?
Cucurigu
(cocoşul)

La cap pieptene,
La corp pepene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare.
(cocoşul)

Are pinten la picior

Şi e ceas deşteptător.
(cocoşul)

Am o pasăre moţată
Stă cu coada-nvolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)

Am un moţ şi am mărgele
Vai, cum mă mândresc cu ele.
În pene mă umflu tot
Şi sunt roşu, roşu, foc!
(curcanul)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga, se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna ele fac.
(gâştele)

Jupâneasa durdulie
Cu rochiţă cenuşie
Lucrată din pene lucii
Caută pe lac papucii
(gâsca)

Vine fuga pe cărare

Culegând la pietrişoare.
(găina)

Cred că macu-i place tare

Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac, mac, mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)

Pasăre cu ciocul lat

Şi cu mersul legănat
Întră-n apă, nu se udă
Umblă-n soare şi n-asudă
(raţa)

Toată ziua stau pe lac

Şi strig mereu: mac! Mac!
(raţa)

Legănat e mersul meu,

Puii mei sunt bobocei
Şi la baltă mer cu ei
Cu gâsca sunt rudă bună
Şi-n colţ stăm împreună
Dăm foloase omului
Creştem lângă casa lui.
(raţa)

Cine zboară printre flori

În zig – zag, de-atâtea ori
Uite – aicea pe o floare
Două aripi gălbioare.
(fluturele)

Parcă-i floare zburătoare

Şi-au câteva picioare.
(fluturele)

Aripi are,
Parcă-i floare
Încotro a zburat oare?
(fluturele)

Colorat e ca o floare
Trupul fin şi mic el are
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Ghici ce gâză mititică

Cântă-ntruna şi ridică
Boabe de grâu, păpuşoi
S-aibă iarna-n muşuroi.
(furnica)

Ghici ce gâză mititică

Cară-ntr-una.
(furnica)

Este mică chiar de tot

Dacă treci, o calci sub toc,
Dar la ea în muşuroi,
Face treaba ca şi noi!
(furnica)

Mică dar voinică

În spate ridică
Sacul cu povară
Să-l ducă la moară.
(furnica)

Cine cântă toată vara

Prin fâneţe cu chitara?
(greierele)

Toată vara a cântat

Cu chitara, ne-ncetat
Iar când frigul a venit
Cine plânge zgribulit?
(greierele)
Mare cântăreţ
Sprinten şi isteţ
Şi nu am frică
Decât de furnică.
(greierele)

Licărul ce trece-n zbor

Îl vezi noaptea călător
E un bec pentru furnici
Felinar e? Tu ce zici?
(licuriciul)

Dacă prin pădure treci,

Noaptea când încet s-aşterne
Printre tufe pe poteci
Ai să vezi multe lanterne
Albe, să vezi şi-atât de mici
Nu cumva ar fi … ia ghici!
(licuriciul)

Ghici
Poate fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(licuriciul)

Cine umblă pe cărare

C-o cetate în spinare!
Are coarne, dar nu-mpunge
Orice gâză-l poate ajunge
Că el merge – agale – agale
Şi la deal dar şi la vale.
Cine –i? Cine e?
(melcul)

Cine umblă pe cărare

C-o cetate în spinare
Are coarne
Dar nu-mpunge
Orice gâză-l poate ajunge
Că el merge agale, agale
Şi la deal
Dar şi la vale.
(melcul)
Casă mare-şi duce-n spate
Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătase.
(melcul)

Voinicel cu cornişoare
Duce-o casă în spinare.
(melcul)

Cu căsuţa în spinare
Să alerge nu e-n stare,
Dar pe unde trece lasă
Fire lucii de mătase.
(melcul)

Merge, merge - greu ajunge!

Are coarne - dar nu-mpunge
E ghebos
Şi-i fricos
Iar când iese la plimbare,
Îşi ia casa la spinare
Cine-i oare?
(melcul)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

Zi de vară până-n seară,

Zboară, zboară, bzzz!
Printre flori e sprinteoară,
Zboară, zboară, bzzz!
Dacă nu îi eşti pe plac
Ea te-nţeapă cu un ac.
Bzzz! Au!
(albina)
Care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(albina)

Din flori plicuri de dulceaţă

Strânge de cu dimineaţă.
(albina)

La trup are aripioare

Şi zboară din floare în floare
Harnică-i ca gospodină
Ghiciţi cine-i? E…
(albina)

Are-un ac micuţ şi fin,

Zboară lin din floare-n floare
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare

IV. Mijloace de transport

Sus fire, jos şine
De eşti grăbit
Stai cu mine.
(tramvaiul)

Ţara-ntreagă o priveşte,
O măsoară-n lung şi-n lat,
Gâfâind el duce-n spate
Oameni, marfă şi bucate.
(trenul)

Şi la munte şi la mare
Şuieră şi se grăbeşte;
Pufăie şi urcă greu,
Scoate nori de fum mereu.
(trenul)

Peste munţi şi peste ape

Trece şarpele cu roate,
Fluieră, pe nas pufneşte,
Şi-n grabă se odihneşte.
(trenul)

Am o trăsură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfâieşte.
Două fete gemene,
(trenul)

Pe dungi fire argintii,

Printre dealuri, printre vii
Vino iar şi te du
Şi ne cântă: Tu! Tu! Tu!
(trenul)

Are două aripi

Şi zumzăie ca albina.
(avionul)

În văzduh parcă pluteşte

Când elicea-i se-nvârteşte;
Ghici ce este?
(avionul)

Viaţa ţine, viaţa n-are

Umblă fără de picioare,
Nici pe drum , nici pe cărare,
Nici pe ape curgătoare.
(avionul)

Nici pe ape, nici pe şine,

Dar îl ghiceşte oricine,
Că te-nalţă sus spre soare
Şi te duce-n depărtare
Ca gândul, ca vântul
Ocolind pământul.
(avionul)

Mergi cu ea, dar roate n-are.

Nu e tren, dar şine are.
Iarna bucurii aduce
Sus o duci, şi-n jos te duce.
(sania)

Iarna fuge
Vara zace.
(sania)

Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă
Dar când ninge-afară,
Cu copiii zboară!
(sania)
Dar nu sunt asemenea
Una vara fuge tare
Patru picioare are,
Alta iarna prin zăpezi,
Zburdă vesel cât o vezi,
Taie pârtii, taie văi
Tot sunând din zurgălăi.
(căruţa şi sania)

Cât un orăşel de mare

Lunecă mereu pe mare
Valuri vin cu gânduri rele
Nici că-i pasă lui de ele.
(vaporul)

Pană-mpănată
Pe apă lăsată
De vânturi mânată
Suflet n-are, suflet duce,
De pământ nu se atinge.
(vaporul)

Am o raţă
Fără viaţă,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce şi-n spinare.
(barca)

Pe cărări de fier
Goneşte,
Merge-ncet pe ogor
Duduind de mare zor.
(tractorul)

E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nebuneşte.
(tractorul)

Nu e puşcă, dar pocneşte

Nu e porc, dar scormoneşte.
Trece mândru pe câmpii
Şi în urmă-i curg felii.
(tractorul)

Stârc, stârc, cocostârc,

Ai venit la noi în târg
Să te-nvârţi într-un picior,
Cu gât lung şi rotitor.
Şi când urci voinic în cioc,
Piatra pentru noul bloc,
Până la etajul zece,
Nici un vultur nu te-ntrece.
Iar un meşter, careva
Ţi-a pus nume?
(macaraua)

Mii de fraţi, în zi de vară,

Hârşa, hârşa, hârşa, hârşa.
Strânge-n braţe până-n seară,
Şi mi-i lasă ferecaţi
Pe tot câmpul înşiraţi.
(secerătoarea)
Are roţi, dar nu-i maşină
Aleargă fără benzină,
Şi te duce de-a călare,
Nu-i pasă de depărtare.
(bicicleta)