Economie generala

suport de curs - pentru uzul studentilor

Stiinta economiei . Economia de piata. Economia - forma actiunii sociale

Economia - stiinta sociala care studiaza productia si desfacerea de bunuri, comertul si
consumul de bunuri si servicii, destinate consumatorilor.
Economia – stiință socială pentru ca studiază activitatea umana.
Lionel Robbins (1932): “economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in
scopuri alternative”
Samuleson: “Economia studiază modul în care societatea foloseşte resursele limitate de care
dispune pentru a produce bunuri ce le distribuie membrilor săi în scopul satisfacerii nevoilor
pe care le au”
ECONOMIA - latura a actiunii sociale care are ca si componenta activitatea practica.
Activitatea practica, la randul ei, este data de actele si formele de organizare prezente in
cadrul actiunii sociale avand la baza criteriile de rationalitate si eficienta.
Economia de piață - forma modernă de organizare a activității economice care se bazeaza
pe mecanismul de cerere-oferta.
Intr-o economie de piata se urmareste satisfacerea cerintelor consumatorilor printr-o alocare
corespunzatoare a resurselor.
Apare astfel notiunea de pret si de profit. Activitatea se desfasoara pe piata, intr-un mediu concurential
care ajuta la stabilirea pretului produselor (negociere) in conditiile existentei unei structuri tehnico-
economice moderne (existenta factorilor de productie,, existenta unui sistem financiar si bancar).
Pretul obtinut intr-un astfel de mediu conduce si la obtinerea de profit.
Activitatea economică este caracterizata de faptul ca ea reprezinta principala forma de activitate practică
prestata de catre om.
Datorita faptului ca producţia de bunuri şi servicii este fundamental vietii sociale, ea asigura, din acest
punct de vedere, dezvoltarea societatii.
Alte caracteristici ale acestei activitati sunt si acelea ca ea este guvernată de principiul raţionalităţii
economice si ca are drept motivaţii nevoile economice ale membrilor societăţii.
Aceasta activitate are caracter transformator al mediului natural si social precum şi al subiecţilor
economici.
Activitatea depinde de mediul natural pentru ca el constituie cadrul şi sursa primară de obţinere a bunurilor
economice
De asemenea, ajuta la dezvoltarea si celorlaltor activităţi din societate deoarece, prin rezultatele ei, asigură
satisfacerea nevoilor vitale ale oamenilor şi creează cadrul necesar pentru apariţia altor nevoi noi.
Activitatea economica – (domeniu al activitatii umane) – apare ca un proces complex care pune in evidenta
comportamentul oamenilor in ceea ce priveste obtinerea de bunuri necesare pentru satisfacerea nevoilor.
Necesitatile (trebuintele, nevoile) oamenilor apar pe masura ce acestia isi definesc modul de viata in cadrul
societatii.
Aceste nevoi se pot clasifica in mai multe moduri. Ele tin de individ, de trebuintele sale sau de grupul din
care face parte.
O categorie de nevoi este reprezentata de nevoile biologice si fiziologice care asigura viata individului.
Aceste nevoi sunt zilnice pentru ca individul are nevoie de hrana si de imbracaminte pentru a putea
supravietui.
Alta categorie de nevoi este data de nevoile spirituale sau sociale (care tin de fiecare individ sau de grupul
din care acesta tinde sa faca parte).
Nevoile se modifica pe parcursul vietii individului (in functie de satisfacerea nevoilor fiziologice si biologice,
apare necesitatea satisfacerii si celorlalte tipuri de nevoi care ajuta la dezvoltarea individuala).
Satisfacerea acestor nevoi presupune si existenta unor resurse. Acestea sunt limitate si folosirea lor trebuie
facuta in asa fel incat sa duca la satisfacerea nevoilor intr-un mod cat mai eficient.
Economia se împarte în:
- Microeconomia – studiaza agenții individuali (afaceri si bugete).
Microeconomia studiaza deciziille luate de catre particulari si de catre intreprinderi, atunci
cand vine vorba despre alocarea de resurse si de preturi pentru bunuri si servicii. Acest
lucru implica si taxele si reglementarile impuse de guvern.
- Macroeconomia – (studiaza economia ca pe un întreg) studiaza:
- cererea si oferta agregata
- capitalul si materiile prime
Macroeconomia studiaza starea reală a economiei (preturile, cresterea si dezvoltarea
economica, forta de munca, somajul etc.)
Abordeaza toate fenomenele ce pot afecta ansamblul economiei, cum ar fi PIB-ul si cum
poate sa fie acesta afectat de catre evolutia somajului, a nivelului de dezvoltare ,a veniturilor
nationale sau de cresterea preturilor.
Bunurile economice
Utilitatea economica
Nevoile societatii si, implicit, ale individului, sunt satisfăcute cu ajutorul bunurilor.
Putem astfel preciza că nevoile sunt nelimitate (în sens larg) şi pot fi satisfăcute prin
utilizarea unor resurse care, deşi limitate, sunt fie substituibile fie complementare.
Aceste resurse – pe care din punct de vedere economic le considerăm bunuri economice –
se clasifică, la rândul lor, astfel:
- bunuri consumabile: alimente, energie etc (dispar printr-o singură utilizare);
- bunuri de folosinţă îndelungată: îmbrăcăminte, locuinţă, maşină etc;
- servicii: aşa-numitele bunuri imateriale (serviciile de sănătate, învăţământ,
cultură, infrastructură informaţională etc.).
Bunurile şi serviciile satisfac nevoile la două nivele: nivel individual şi nivel colectiv
La nivel individual, cererea solvabilă pentru un bun sau un serviciu este exprimată pe piaţă în
vederea achiziţionării la un preţ determinat.
La nivel colectiv, cererea pentru un bun sau un serviciu este satisfăcută nu prin solvabilitatea
individului ci prin resursele bugetare ale statului. Statul finanţează anumite activităţi
(învăţământ, sănătate, administraţie etc.) în interesul întregii colectivităţi.
Fiind elementul esenţial al motivaţiei activităţii umane, nevoile capătă, în sistemul
relaţiilor pe care le are individul, în procesul de satisfacere a lor, o puternică amprentă
economică .

Din punct de vedere economic, nevoile pot fi clasificate astfel:

- în sens restrâns, nevoile se referă la un obiect sau un serviciu specific.

Acest obiect sau serviciu care satisface o nevoie specifică este într-o cantitate limitată
(dacă ar fi într-o cantitate nelimitată ar fi un obiect sau un serviciu cu acces liber) şi
necesită pentru a fi produs un consum de muncă reflectat într-un cost de producţie;

- în sens larg, nevoile economice nu reflectă cu necesitate un obiect sau un serviciu

specific, ci obiecte şi servicii ce pot satisface diverse nevoi în funcţie de posibilitatea pe
care individul sau colectivitatea o au de a le obţine, după procurarea celor specifice.
Bunurile se clasifica astfel:

- bunuri libere (abundente)

- bunuri economice (rare)

Bunuri libere - pentru consumul lor, accesul este in mod liber (gratuit, fara plata).

Bunuri economice – (materiale si servicii, informatii) apar ca urmare a desfasurarii unei

activitati economice (se consuma resurse pentru obtinerea lor acestea generand costuri)

In literatura de specialitate, bunurile economice au o determinare dubla.

Prima determinare este cea existentiala – in acest caz, elementele pot fi masurate fizic
pentru a fi stabilite proprietatile lor dinamice si statice.

- Proprietatile dinamice ale bunurilor sunt date de: capacitatea de efect util, de fiabilitate,
etc.

- Proprietatile statice ale bunurilor sunt date de: dimensiuni, masa, compozitie, etc.
A doua determinare a bunurilor este de tip economic – stabileste daca bunurile satisfac
nevoile indivizilor.

Comportamentului consumatorului se studiaza pe baza analizei bunurilor economice si a

utilitatilor acestora.

Astfel, bunurile pot fi caracterizate ca fiind:

-primare (asa cum provin din natură),

-intermediare (asupra lor mai sunt necesare de realizat diferite operatii de prelucrare)

-finale (pot fi consumate in starea in care se afla, dupa executarea tuturor operatiilor de
prelucrare necesare).