1.

Povestea mamelor noastre comune este și povestea mamei tale

Mamele noastre au crescut într_o țară care nu le-a meritat,mamele noastre au crescut
în țara care nimic nu le-a dat,mamele noastre însă au crescut copiii atunci cînd nu era
nimic CÂND BUZUNARUL ERA GOL, IAR SUFLETUL PLIN DE DRAGOSTE.Mamele
noastre sut femei muncite,mamele noastre sunt femei iubite,să vă mai spun
ceva:Mamele noastre n-au purtat niciodată rochii scumpe,mamele noastre n_au purtat
pantofi de firmă,mamele noastre n-au purtat însă și-au dorit ca copii lor să
poarte.Mamele noastre sunt femei perfecte,care nu cer nimic înapoi,femei
muncite,femei care implorau pe bunul Dumnezeu ca copii să fie bine.Mamele care au
visat,ca să găsească în această viață rostul și știți? multe mame își găsesc rostul pe la
50 de ani,fiindcă abia atunci copiii știu să spună mulțumesc.Numai atunci copii sunt
deja mari ca să realizeze prin cîte trece o femeie ca să crească un copilaș.Mamele
noastre au crescut copii când bănuți erau puțini.Și am să vă povestesc o istorie,în care
o să vă regăsiți ...Copii din voi vor simte...noi toți visam odată să aducem un buchet
basam,mare pentru mama,cînd eram micuți când nu erau nici leuți nimic,nu era nimic
dar era dragoste.Mamele noastre sunt femei perfecte,mamele noastre în lunile de
martie când toate femeile primesc flori,primeau îmbrățișări de la noi.Dar...știți ceva când
dimineața poate chiar de 8 martie sau întîi martie săreai în pat la mama și o îmbrățișai
fără nici o floricică,atunci îți dădeai seama că mama se bucură pur și simplu că i_ai
spus la ureche (mama te iubesc(.Și iarăși zic Mamele noastre sunt femei
perfecte,muncite,iubite și apreciate,si mai repet multe mame își găsesc rostul în viață
doar atunci cînd copii sunt mari deja,cînd nu mai cer nimic de la ea doar sănătate și
viață.Acum a venit timpul,acum este momentul,să le aplăudăm pe mamele noastre cele
mai perfecte,neegale cu nimeni,minunate și adevărate.

Frumoasă ești femeie când zâmbești,

Cu zâmbetu-ți norii se destramă
Și când ești tristă,tot frumoasă ești,
Ochii-ți calzi topesc zăpezi și iarnă.

Frumoasă ești femeie-n zori de zi

Când roua dimineților ating
Ramuri,îmbrăcate-n muguri frăgezii
Și-n surâsul tău,nopțile se sting.

Frumoasă ești când stele îți șoptesc

În somnu-ți lin legănat de vise,
Din timpul lor și clipele se-opresc
Să-ți aline tainele nespuse.

Frumoasă ești când taci,când râzi,când plângi

Când glasul ți-e adiere lină,
Mă pierd de mine-n în ochii tăi adânci
Frumoasă ești,minunea mea divină!