Curs 2 BIOLOGIE CELULARA SI MOLECULARA

1. Arhitectura moleculara a membranei celulare: definitie, tipuri, functii 2. Organizarea moleculara a membranelor celulare 3. Invelis celular si glicocalix 4. Tipuri de transport membranar

1.Arhitectura moleculara a membranei celulare: definitie, tipuri

Membrana celulara pelicula foarte subtire (ordinul nm) si foarte flexibila care: acopera si delimiteaza compartimentul citoplasmatic, - Controleaza schimburile cu mediul inconjurator, - Se comporta ca un sistem de receptie transductie, - Constituie substratul adezivitatii celulare. Membrana celulara prezinta diferentiri speciale: cili, microvili, flageli Dupa cercetari electronomicroscopice, Robertson(1959) emite teoria membranei celulare unit conform careia organizarea ultrastructurala prezinta model trilamelar: foita centrala clara flancata de 2 foite electronodense (grosime 7,5 nm). Modelul membranei celulare unit este incomplet ignorand dinamismul moleculelor componente si a proteinelor transmembranare. Singer si Nicolson(1972) elaboreaza teoria mozaicului fluid in care moleculele componente, lipide si proteine, difuzeaza liber cu organizare intamplatoare.

Modelul actual membranar preia si dezvolta modelele anterioare membrana celulara are 3 componente: Plasmalema complex lipoproteic de 7,5 nm, Glicolema complex glicoproteic superficial gros de 50 nm, Citoscheletul - retea de proteine, predominant fosforilate, asezate pe fata interna a plasmalemei, gros de cativa nm.

Membranele celulare indeplinesc functii complexe: Delimiteaza celula de mediul extracelular, Constituie o bariera selectiva pentru pasajul moleculelor, membrana plasmatica determinand structura citoplasmei, Bistratul fosfo-lipidic este impermeabil pentru majoritatea moleculelor hidrosolubile, Proteinele membranare detin functii complexe: mediaza transportul selectiv de ioni in ambele sensuri in si dinspre celula Proteinele membranare constituie senzori pentru semnalele venite din exteriorul sau interiorul celulei, Proteinele membranare controleaza interactiunile celula celula si celula substrat, Proteinele membranare asigura imunitatea celulara 2.Organizarea moleculara a membranelor celulare Membrana celulara este alcatuita din: Apa 30%, substante organice 70%, saruri minerale in cantitati minime Substanta uscata 90% reprezentata, predominant, de lipoproteine si putine glucide Lipidele membranare sunt localizate in plasmalema constituind foita hidrofoba pe care se organizeaza celelalte populatii moleculare membranare. Glucidele membranare sunt prezente exclusiv in glicolema, sub forma de fragmente moleculare scurte conjugate cu proteine sau atasate la capatul hidrofil al unor lipide din plasmalema Proteinele membranare se gasesc in toate cele 3 straturi: in plasmalem, de o parte i cealalt a stratului lipidic, n glicolem alctuind estura de care se ataeaz glucidele i n citoschelet.

Organizarea moleculara a membranelor celulare Proteinele plasmalemei sunt organizate in proteine extrinseci si intrinseci: Proteinele extrinseci sunt distribuite de o parte si cealalta a stratului lipidic realizand legaturi hidrofile cu capetele hidrofile lipidice. Sunt mai numeroase pe fata interna. Proteinele intrinseci se extrag greu din stratul lipidic deoarece dezvolta si legaturi hidrofobe. Servesc ca dispozitive de receptie transductie ( ex. : 15 20% din masa moleculelor de rodopsina este cufundata in regiunea hidrofoba a stratului lipidic din membrana bastonaselor retiniene). Apa imbiba glicocalixul, citoscheletul si foita externa si interna a plasmalemei. Componentele membranei celulare sunt: 1. Plasmalema este partea centrala a membranei celulare. Este alcatuita din: Lipide tip fosfolipide, colesterol, glicolipide.Fosfolipidele reprezinta majoritatea lipidelor endomembranare. Fiecare molecula de fosfolipide are aspect de cui cu cap hidrofil si numit grup polar deoarece poarta sarcini electrice, reziduurile de acizi grasi sunt hidrofobe si numite segment apolar. Avand capat hidrofil si, respectiv, hidrofob, fosfolipidele sunt numite molecule amfipate. 2. Citoscheletul este o retea de proteine extrinseci ce formeaza partea interna a membranei celulare. Citoscheletul are 5 9 nm grosime si confera flexibilitate si rezistenta suprafetei celulare. Proteinele citoscheletale sunt aranjate in retea ale carei ochiuri sunt dimerii de spectrina iar nodurile retelei sunt alcatuite din 2 tipuri de complexe moleculare. (spectrina proteina a corticale celulare legata de alta proteina citoplasmatica numita actina) 3. Invelisul celular si glicocalixul Glicolema - este partea externa a membranei celulare. Are grosime de 50 nm, este laxa si greu de identificat in microscopia electronica de rutina, confera incarcatura predominant negativa suprafetei celulare, Rol major in controlul schimburilor ionice transmembranare, Se numeste glicocalix, invelis de suprafata fuzzy coat (pufoasa) Chimic este alcatuita din glicoproteine, o tesatura delicata si laxa de lanturi proteice pe care sunt ancorate reziduuri glucidice (frecvent galactoza, in cantitati mai mici fructoza, glucoza). Invelisul celular si glicocalixul Matricea extracelulara sau intercelulara (MEC) mediul interstitial in care isi desfasoara activitatea diferite tipuri de celule. Este o retea complexa de proteine si polizaharide aflata intre celulele care au secretat-o. Controleaza adezivitatea, cresterea si diferentierea celulara, Detine rolul esential in organizarea celulelor in tesuturi si in distribuirea acestora in anumite organe, Se afla in relatii de continuitate si contiguitate cu glicolema, Matricea prezinta 3 tipuri de elemente: membrane bazale, fibre intercelulare si substanta fundamentala Componentele MEC sunt glicoproteine: colagenul (principalul component al MEC proteina fibroasa inextensibila), elastina, glicoproteine sulfatate necolagene si proteoglicani.

Matricea extracelulara sau intercelulara (MEC) - componente Colagenul proteina fibroasa ce reprezinta 25% din proteinele adultului, prezent in cartilagii, tendoane, oase, dinti, vase sangvine Elastina proteina cu legaturi transversale intre resturile de lizina formand o retea ce se comporta ca o banda elastica, prezenta in tesutul pulmonar, vasele sanvine, piele,

Proteoglicanii componenta importanta a MEC constituita 95% din glicozaminoglicani (GAG - polizaharide formate din unitati dizaharidice ce se repeta) si 5% din proteine. Proteoglicanii formeaza asa-zisa substanta fundamentala. Glicoproteinele sulfatate necolagene sunt molecule organice cu greutate moleculara mare si responsabile de atasarea celulelor la MEC. 3. Tipuri de transport membranar Functia de transport membranar implica miscarea molecule lor prin membranele celulare. Sunt 2 tipuri de transport membranar: transport activ si transport pasiv. Schimburile membranare asigura: Preluarea din mediul extern a variati combustibili metabolici necesari mentinerii vietii si activitatii metabolice celulare, Mentinerea pH-ului celular, Reglarea volumului celular, Generarea unor gradiente ionice necesare unor activitati complexe ca excitabilitatea musculara si nervoasa. Tipuri de transport membranar I. Transportul pasiv Transportul pasiv are loc prin difuziune simpla sau prin difuziune facilitata. Transportul pasiv prin difuziune simpla proces lent prin care o molecula liposolubila se dizolva in bistratul lipidic difuzand prin el si apoi dizolvandu-se in solutia apoasa de cealalta parte a membranei sau proces de trecere a moleculelor hidrosolubile prin porii hidrofili din stratul lipidic. Difuziunea simpla e un proces neselectiv derulat in sensul gradientului de concentratie Prin acest mecanism traverseaza membrana molecule mici: gazele (O2, CO2), apa, etanolul Transportul pasiv prin difuziune facilitata proces prin care unele substante greu liposolubile si cu masa moleculara mare sunt transportate mult mai rapid, transportul fiind mediat de proteine carrier (transportoare) si de proteine canal care preiau substantele si le transporta in directia gradientului de concentratie sau, respectiv, de potential. Transportul pasiv prin difuziune facilitata asigura trecerea glucozei, aminoacizilor, glicerolului, purinelor. II. Transportul activ Transportul activ reprezinta modalitatea de transport membranar caracteristica celulelor vii. Transportul activ asigura schimburi foarte rapide a unor mole-cule si ioni de importanta vitala pentru celule, impotrivagradientului de concentratie sau de potential, realizand o cresterea concentratiei, de cateva ori, pe o fata membranara. Transportul activ este metabolic-dependent deoarece se realizeaza cu consum energetic, contra gradientului de concentratie sau de potential. Transportul activ prin pompe ionice transportul ionilor cu ajutorul unor protein-enzime din plasmalemapompe ionice - contra unui gradient de concentratie sau electro-chimic. Pompele ionice pot transporta un singur ion (ex.: pompa de Ca2+, pompa de Mg 2+) sau concomitent 2 ioni (pompa Na + - K+). Pompa Na K este cea mai importanta pompa ionica cunoscuta. Celula contine intracelular cantitati crescute de K+ si mai putin Na+, mediul extracelular avand invers distributia ionilor datorita prezentei la nivel membranar a unei enzime ATP aza Na- K.

4. Tipuri de transport membranar Transportul activ prin pompe ionice Sursa de energie necesara transportului activ depinde de tipul celulei: La celulele inalt diferentiate (neuron, fibra musculara) se utilizeaza caile aerobe de ATP (adenozin 5-trifosfat nucleotid trifosfat cu rol de depozitare a energiei libere in celula), La celulele hematice se utilizeaza calea metabolismului anaerob - glicoliza Transportul in masa proces prin care celulele preiau sau elimina particule de natura diferita, fie ca atare, fie impreuna cu cantitati variabile de lichid. In functie de directia de deplasare a veziculelor deosebim: Exocitoza, Endocitoza fara lichid interstitial fagocitoza, Endocitoza cu lichid interstitial pinocitoza. Fagocitoza (phagein = a manca) reprezinta endocitoza particulelor fara fluid, celulele transporta din mediul extracelular in citoplasma particule utilizand regiuni specializate membranare purtatoare de receptori. Celulele ce realizeaza astfel de transporturi se numesc fagocite Celulele , dupa marimea particulelor ce le inglobeaza, se numesc: Microfage leucocitele granulocitare Macrofage leucocitele mononucleare Fagocitele prezinta pe suprafata membranei receptori =dispozitive moleculare specializate in legarea unor substante liganzi- realizand astfel modularea functiilor celulare. Cu ajutorul receptorilor celulele recunosc elementele self, proprii organismului cat si macromoleculele straine organismului numite non-self sau antigeni. Etapele fagocitozei sunt Receptorii recunosc antigenul si-l fixeaza la membrana celulara, Receptorii se activeaza, se agrega proteinele contractile ale citoscheletului si se emit pseudopode, Pseudopodele inconjoara particula, se unesc iar prin fuziune rezulta o vezicula ce cuprinde particula = fagozom Fagozomii se unesc in citoplasma cu lizozomii ce contin enzime ce digera particula, Fagocitoza este un proces energodependent. Endocitoza sau pinocitoza (pinos- a bea) este procesul de transport a unei cantitati variabile de fluid tisular impreuna cu particulele pe care le contin prin intermediul particulelor pinozomale. Pinocitoza fara receptori este o forma de inglobare a substantelor extracelulare in vezicule formate din invelisul celular fara fixare prealabila pe suprafata celulei. Pinocitoza are mai multe etape: La contactul particulelor interstitiale cu celula se activeaza situsuri anionice de suprafata, Activarea situsurilor induce agregarea proteinelor contractile citoscheletale cu invaginarea membranei si formarea de cripte, Buza superioara a criptelor fuzioneaza formand vezicule sau vacuole numite pinozomi, Pinozomii se unesc cu lizozomii , isi descarca continutul ce este digerat. Pinocitoza cu receptori are mecanism asemanator cu fagocitoza iar viteza de transport este mare.