Dictionar Enciclopedic Psihologie A F 1979

c,.
/;r
( I
/ ../ I /
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ISTORIE-FILOSOFIE
CATEDRA DE PSIHOLOGIE
DICŢIONAR
ENCICLOPEDIC
DE
PSIHOLOGIE
A-F
BUCUREŞTI
-1979 -
BIBLIOTECA FACULTAŢII
de
Limba şi literatura română
Cota /Li(i.Qc?{[ .
- iJ;q5f
Inventar .................................... .
https://biblioteca-digitala.ro / https://lingv.ro
UB I VE R S I T A! B A DI B B U CURB S f I
Jl'ACUL1'ATEA DE ISTORll PILOSOPIB
Catedra de Psihologi.•
DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE PSIHOLOGIE

A - li'
1979
Prezentul dicţionar este destinat
studenţilor din anii I-IV de la ~acul-
tatea de istorie-filosofie precum şi
studenţilor care frecventează cursuri-
le post-universitare ale acestei :facul~
tăţi.
Textul a fost analizat în colecti-
vul de catedră care s-a declarat de a-
c ord cu multiplicarea în actuale redEMr
t are.
"Orice nou! într-o
concepţie
ştiinţ! implic! o reToluţie
în termenii tehnici ai ace-
lei ştiinţe".
Karl Marx
5
Această lucare e-a efectuat in urma consultării

dicţionarelor psihologice mai importante, a lucrărilor
publicate de membrii catedrei de psihologie de la Univer-
sitatea din Bucureşti şi de la alte catedre şi centre,
colectiv, sau lucrări de psihologie româneşti şi strătne
ce se află în circuitul informativ de specialitate.
Colegiul de redactie
Coordonator principal: Prof .dr. Ursula Schiopu
Dr. Rodica Demetrescu

Dr. li. Zlate
Au efectuat materialele de bază ale d1ctionaru-

lui1 următorii studenti:
Anul IV
' Berceanu Marinela Gheorghe Cornelia
Ciucu 111.runa Grumberg Beca
Frost Rodica Munteanu Rodica
Negrea~ Gabriela Popescu Doina
Oiţă Cristina Toparcea Aurelia
Peche Valentina Urzică Vasilica
Popa .Adriana
Apul III
Buzescu Marina ll)Ulcalu Viorica
Bică Mariana Mustăcilă Rodica
- 6 -
B r îndaş Liliana liazari Ro~ca

Cazangiu Carmen P arciu Rodi ca
.Clit Ra du P îrvăn escu Roxana
Const anti nescu Dani ela P o povici Doru

Dumitru Ion Ranga Valeria
Diaconu Doina Ra du Mariana
Gî n ju El i sabeta Scraba Vali
Iordache Sanda Sz i ghety Marika
Iustian Adriana S trujan S anda
Levente Marina S tănescu Livia
Mateescu Maria Ureaci Doina
Mihăilescu Liliana Viaşu Liliana
Morariu Mihaela Zottu Ion
Stud e nţii
Elicien Alejandro
Alejw.ndro Rodriguez Vincencio
F ric Kelly Araya
Luiz Guilermo Ortiz
st,ward Chi•ongella
Ynlu :Sarazarte de Barreto
1
COLEGIU DE AUTORI
Dr. CAZANGIU ALEX.ABDRU - contro1at litera B - redac-

tat termeni
Dr. CONSTANTINESCU PAULA - controlat literele E, G -
redactat termeni
Dr. CRETU TINCA - controlat literels F, B -
redactat termeni
Asistent CRISTEA DUKITRU - controlat literele i şi O
Dr. DEJIETRESCU RODICA - controlat A - M, redactat
termeni de Istoria psiho-
logiei - Sinteze
Prof.dr. D.AllASCHIJi D. - controlat C, D - redactat
termeni
Conf. DOBRIN TA!U\RA - văzut termeni privind
Orientarea şcolară şi pro-
fesională
Dr. GOLU MIHAI - controlat I, J, K - redac-

tat termeni
Dr. IONESCU GH. - controlat A.B.c.
Dr. LUNGU B. - controlat C, L
Lector llACADZIOB DEIIS - controlat K - redactat ter-
meni
Dr. ti!"r:II EI.ERA - redactat termeni - Psiholo-
gia persoanei
Asistent IIURESAB P. - redactat P - tabele de sin-
teze
Prot'.dr. PUPAB PETRE - controlat E, D, U, V, Z, X
redactat termeni
Prof.dr. PUFAB CONSTABTIH - redactat termeni - De-
fectologie şi fişe de au-
tori
LectOl' I.POPESCU - termenii de paih. economici
- 8 -
Prof.dr. SCHIOPU URSULA - control at M - X - redactat

termeni;P sihologia vîrste-
lor, psihodiagnostic, psi-
hoterapie - sinteze
I.iectar POPESCU IULIAN controlat A - O - redactat
termeni cibernetică şi psi-
hopatologie
Psih. STOZTZ GABRIELA - redactat fişe de autori -
termeni din Orientarea şco
lară şi profesională
Dr. VERZA EMIL - Controlat A, redactat t~r-
meni, colaţionare
l>r. ZLATE M. - controlat I, R - z, - r~-
dactat termeni Psiholo~a
socială, psihologia or~-
nizaţională, sinteze.
COLATIONARE SI ICONOGRAFIE
SCHIOPU URSULA Student- CLIT RADU

DEICETRESCU R. Student- IORDACHE SANDA
ZLATE Jl 0 Student- GINJU ELISABETA
.IIURES Ali 1' • Student- NAZARI RODICA
VERZA E. - Student KORARIU ELISABE
Student CONSTANTiliESCU DANIELA
BIBLIOGRAFIE IIIllDtAL.A
BATTRO ANTONIO M.: d'epistemologie genetique

Dicţionnaire
P U.F., 1966.
0
DRE'VER J AlllES : A llictionary of psychology. Pinguin

rererence boolas, 1969.
DGLISH B.H. ana EliGLISB C~.: Conprehell81Te dictiona:ry
ot paicbologic&l and payebanal 1 t;ical
t ~ Oh1.o U.-rid •o. 1C.il Coap. J.ne.,
1958.
- 9 -
GOLDENSON R.M.: The encyclopedia of hume.n behavior (Psy-

chology, psychiatry and mental Bealth
( 2 volume). Garden c1 t J New-l'or.k l)ouble-
day § Comp., inc. 1970.
GOULD I. and KOBB L.W.: A dictionary of the social scienee
New-York. The free presa of Glencoe 1964.
HARI.MAlffi PH.L.: Peychological terms. Littlefield qual.ity
paperbaeks Cd.inc., 1965.
LAFON R. şi colab.: Vocabulaire de la psyehopedagogie et
<i!psychiatrie de l'enfant, Paris P.u.F.,
1963.
LALANDE: Vo cabulaire technique et critiqu• de la philoso-
phie, P.U,F., 1964.
La psychologie moderne de A a Z: Paris, Prese• des petita
file de Leonl'.l'd Danel M.I. a Lose las
J.ille, 19 z.
LAZARESCU , S .A. , BROSTEAllllJ R., LEONID A C•I. , MIHAILESCU
VADEMECUM în neurologie, Editura "Scrisul
românesc, 1974.
PIERON H.: Voeabulaire ~e la peyehologie: P.U.F. Paris,
1957.
S ~ NORBERT: Dictionnaire de la psychologie, Paris, .
Libraire Laroussa, 19&5.
TRASllEA o., KALLOS N coord.: Mica enciclopedie de polito-
1ogia, Editura Politică, 1977.
WARREN: Dictionary of psychology, 1934.
ZGAVARDICI c.,: Mic dicţionar: Personalităţi ale ştiinţei.
Editura Stiinţifică şi enciclopediei,
Bucureşti, 1977.
CUVINT INTRODUCTIV
Alcătuirea unui dicţionar enci clopedic de psi-
hologie implică o activitate extrem de comp l e xă ş i încăr

ca tă de res pons abilitate . De obi c e i o astfel de l ucrare
se ef e c tue az ă de către spec i aliştii cu experienţă - sau

cel puţ in pînă a cum se consi dera că doar cei ce au o vas-
tă cult lll'ă şi e xp erienţă de s pe ci alitate se pot î ncumeta
să î ntr e prindă o astfel de acţ i une. Cart ea de faţă are
cel puţin meritul de a dovedi c ă obiceiul include o pre-
judecată. Acest di c ţ ionar enciclopedi c de ps i holo·gie,
primul de acest gen al căt ui t î n ţ ara noastră, î ncor porea-

ză foarte mult entuziasm , o muncă plină de abnegaţie, e-
fectu.tă cu interes ş i deschidere spre z ăril e largi ale

psihologiei. S-ar părea că temperatura curiozităţii co-
laboratorilor noştri studenţi - • dat dicţionarulu i o a-
nume coloratlll'ă; şi un r i tm alert propice realizării lui
în condiţii de activitate intensivă organizată în cadrul
integrării practice cu cercetarea şi î nvăţămîntul.
La alcătuirea termenilor au lucrat o echipă de

12 persoane în prima fază, 2 cadre didactice ş i 10 stu-
denţi. In faza imediat urmă t oare au fost antrenaţi 25 stu-
denţi şi inel 18 cadre didactice.

Studenţii ce au cont ribuit la realizarea acestui
dicţionar enciclopedic, au dorit ca prin activitatea lor
să-şi arate pe cît posibil respectul şi recunoştinţa faţă
- 12 -
de munca neobosită a cadrelor didactice ale catedrei de
psihologie din Bucureşti, dar au fost animaţi şi de do-
rinţa de a realiza un instrument util pentru toţi cei ce
lucrează în domeniile psihologiei. La rîndul lor cadrele

didactice ale catedrei salută cu multă căldură acest de-
but în marile domenii ale psihologiei - a celor mai tine-
ri psihologi potenţiali.
Coordonatorii lucrării au revizuit munca stu-
denţilor au făcut corecturi, complectările absolut nece-
sare, pe alocuri au corelat două sau trei fişe, sau au e-
laborat noi termeni ori au cerut studenţilor o nouă ela-
borare a fişei de termen, etc.
E xistă în psihologie ca în toate ştiinţele cî-
teva categorii mai importante de termeni. In acest sens
semnalu prezenţa de:
a) termeni de specialitate, tehnici care au o
accepţie relativ bine statuată şi care pot
fi regăsiţi în toate dicţionarele de speci-

alitate ca atare (de exemplu termeni: tul-
burare de limbaj, hipoacuzic, copllărie,re
flex, afectivitate, toţi termenii ce se re-
feră la aspecte patologice).
b) termenii care au accepţie generală - utili-
zată curent, dar alături de aceasta o accep-
ţie suplimentară, de explicitare mai subtilă
datorată cercetărilor mai complexe ale unei
şcoli psihologice anumite (De exemplu terme-
nul . adaptare, care în accepţia lui J. Piaget
constl din asimilare şi acomodare. In acee-
aşi situaţie se află termenii, abstractizare
( ~ar• p •~ r1 stmpll, ort s1apl1ficat!, em-
pirică, constructivi, reflexivi, inversl mul-
tiplicării logice, de calităţi, de implica-
ţie în forme succesive sau simultane, etc.)
oi mulţi alţii •••
- 13 -
c) termeni care reprezintă - aportul de incontes-
tat al unor dimensiuni psihice elaborate de o
anumită şcoală psihologică şi care au intrat
în corpul "oficial" al psihologiei (de exem-
plu: termenul "'einsicht" cel ce "educţieV sau
cel de "uetanovka". Aceşti termeni se cer ex-
plicaţi -şi prezentaţi ca atare;
d) termeni care deşi au foet elaboraţi de speci-

alişti psihologi a căror ipoteze de ansamblu
eînt discutabile în elemente le conceptuale u-
tilizate - au contribuit intens la dezvoltarea
terminologiei psihologice. (Astfel sînt terme-
nii: tensiune psihică, impulsuri, complex, in-
conştient subconştient, proiecţie, etc.)i
e) Termeni din categoria de mai eus au uneo~i ac-
cepţii diferite la diferiţi autori, fapt ce a
creiat necesitatea de a prezenta aeerţiile di-

ferite acordate. In această situaţie se află
numeroşi termeni care diferenţiază aportul di-
feritelor şcoli psihologice.
f) Termeni care includ o oarecare acoperire de
sens cu diferenţa ce uneori se ignorează (ap-
titudini, disponibilităţi înnăscute sau apti-
tudini capacităţi, comportament
etc.);
g) Termeni aflaţi în situaţia eemicritică - (ter-
menul atenţte, Toinţă, etc.). Astfel de terme-
ni constituie elemente clasificatoare, în u-
nele manuale de psihologie şi lipsesc din al-
tele.
La cele de mai sus se adaugă fişele-termeni cu
privire la:
h) descrierea de tehnici psihologice de psihodi-
agnoză şi de aparatură ce are astfel de uti-
lizare;
- 14 -
1) descrieri de tehnici de psihoterapie;
j) descrieri de tehnici psihopedagogice;
k) descrier•a de concepte clasificat oare, inclu-
siv clasificările corespunzătoar• (agnoziile
şi tipurile de:
a) percepţiile şi tipurile 4e p.,

b) senzaţiile şi tipurile d• s.,
c) tulburările de limbaj şi categoriile deter-
minat• de limbaj;
1) descrierea de curente psihologic• (structura-
lismul, gestaltismul, etc.h
m) Termenii - fişe biogr~ioe ale unor psihologi
de mare contribuţie pentru dezvoltarea psiholo-
giei şi a ramurilor ei,
n) Termeni referitori la opera şi contribuţia u-
nor psihologi români în domeniile psihologiei
f1 ale dezvoltării ei.
Desigur, s-ar putea face o clasificare a termino-
logiei psihologice prezentă în toate dicţionarele, din
punctul de vedere al provenienţei de domeniu. Mulţi ter-
meni utilizaţi de psihologi, provin din biologie, fizică,
teoria informaţiei, cibernetică, etc. Concomitent cu ter-
minologia, domenii foarte variate au acordat psihologiei
modalităţi tangente de abordare a problemelor.
Teoria gîndirii, dezvoltată de J. Piaget şi B.
Inhelder a fost influenţată de teoria grupelor de quater-
nitate şi de logica propoziţiilor. J. Tanner a aplicat
teoria matematică a jocului în problemele percepţiei,iar
Bruner in cele ale gîndirii. In acelaşi sens K"1ller şi
gestaltiştii au conceput teoria gestaltului în termeni de
cimp electromagnetic, etc.
Dicţionarul se extind• asupra domeniilor divers
dezvoltate ale psihologiei generale, ale _psihologiei dez-
voltării (viratelor umane), psihologiei pedagogi~e şi•-
- 15 -
ducaţionale, a psihologiei sociale, organizaţionale şi
economice, psihologiei muncii, a psihologiei ergonomice,
industriale, ale psihofiziologiei, psihologiei genetice,
psihologiei medicale, defectologiei, psi hopatologiei,psi-
hodiagnozei şi psihoterapiei, a istoriei psihologiei şi
ciberneticii psihologice.
In a~tivitatea de colaţionare şi coordonare am
fost atenţi mai ales la trei aspecte,
l. Subordonarea activităţii analitice cerute de
dicţionar purităţii de concepţie materi alist-dialectice
în terminologia ce implica explicitări de atitudini.
2. Condensa.rea unei cît mai mari cantităţi de
informaţie în lucrare.
3. Condensarea şi evocarea a cît mai multe lucră
ri, studii româneşti de psihologie.
Datorită condiţiilor de lucru şi a componenţei
de vîrstă şi pregătire a autorilor, dicţionarul enciclope-

dic de psihologie are anumite caracteristici pe care am
dori să le supunem atenţiei tuturor celor ce vor folosi
această lucrare. Aceste caracteristici au la bază şi pro-
iectarea particularităţilor preocupărilor şi intereselor,
formelor de curiozitate ale celor ce au alcătuit lucrarea.
Departe de ~oi gîndul de a şterge amprenta aată de mai
tinerii colaboratori ai lucre.rii. Ei au imprimat o anu-
mi tă tentă şi un anumit stil fişelor de termeni.
In ceea ce privesc inegalităţile mai pregnante
din lucra.re ele se referă mai alee la atenţia acordată
unuia sau altuia din domeniile psihologice implicate în
fişele elaborate de colaboratorii dicţionarului. Există
şi o i negali t ate în ceea ce priveşte extincţia de trata-
re a termenilor . Deşi coordonatorii lucrării au echili-
bra t par tial in egal ităţile semnalate mai sus s-a consi-
derat în esenţă că datorăm o obligaţie de respect aten-
ţiei uşor preferenţiale a studenţilor pentru anumite do-
- 16 -
menii. Aşa că ic dicţionar apare schema intenţională a
preocupărilor şi intereselor acestora. Aceasta, cu atît
mai mult cu cit at e nţia făuritorilor dicţionarului S-6
indreptat mai mult spre termenti.marii spec ialităţi şi
mai puţin spre termenii curent accesibili unui public
ce ar fi interesat mai mult de aserţia de circulaţie jur-
nalistică şi de uzanţă in limba vieţii de fiecare zi a
ter111enilor psihologiei.
Intenţii şi raţionalizări lhuritoare pe acest
din armă plan semnalat exisil de asemenea în clicţiemr. Ieee - ,
sitatea de a alcătui un dicţionar enciclopedic psihologic
este inclusă in dorinţa de a delimita mai pregnant psiho-
logia ca ştiinţă, de a realiza o sinteză a cunoaşterii
domeniilor stre.ti!icate modern sie ştU..nţelor psihologice
- i c zilele noastre in care psihologia şi serviciile ei
sînt larg evocate in mai toate momentele şi aspectele
vieţii sociale. 8e ştie că „toate drumurile duc la om" -
fapt ce se exprimă latent in mentalitatea, atitudinile şi
intenţiile idealurilor sociale ale epocii noastre.
h 1979 se împlinesc loo de ani de

statut de ştiinţă experimentală a psihologiei. Totodată
se împlinesc in acest an, 86 de ani de la infinţarea pri-
mului labore.tor de psihologie experimentală din România
(după li. Bejat) la Iaşi in 1893 de către Grliber şi 69 ani
de la data funcţionalităţii atestate scrisptic a labora-
torului de psihologie experimentală a Universităţii din
Bucureşti (1910). Noi opinăm fără argumente definitive,
pe ntiil un certificat de naştere mai timpurie al labore-
t0Ii1lui de psihologie de la Universitatea din Bucureşti,
pornind de la două argumente. Primul se bazea ză pe faptul
c! Rădu escu-Motr t nqt prel~g•ri ~ oam'•riaţ• publi-
ce de psihologie experimentală intre 1897-1898, ceea ce
înseamnă că a creat, iniţiat nu numai ideea cerinţelor
a::estuia ci şi tin pl"Oiect cm:lonator a acUTităţ11 peiholo- ►
- 17 -
gice de laborator. Al doilea a rgument se sprijină pe
faptul că Rădulescu-Motru a s tudiat la Leipzig în aceeaşi
perioadă cu Grllber, în laboratorul lui W. Wundt.
Oricum,odat! cu implinirea a 100 de a ul de mun-
c ă intensă psihologică supusă rigorilor experimentale în
psihologie, autorii acestei lucrări vor constitui serie
de psihologi ce păşesc în viaţa practică-socială, pregă
tind î nceputul celui de al doilea centenar al dezvoltării
psihologiei ca ştiinţă experimentală şi teoretică.
'IHptat se va perfecţiona probabil o a doua ediţie a dicvi-
onarului, în urma sugestiilor şi cerinţelor formulate de
beneficiarii săi, peste puţin tilllp.
- Dicţionarul prezent atrage atenţia oelor ce-l
vor consulta, Et:qrarealizărilcrpsihologiei româneşti. Ca-
drele didactice şi studenvii de la Universitatea din Bu-
cureşti au considerat că au obligaţia de onoare de a va-
\,orifica cercetările psihologice româneşti ce s-au cumu-
ic')at în acest secol de experienţă psihologică şi ~ceasta
~u numai pentru că o au nemijlocit la îndemînă şi o cu-
~osc mai bine, ci şi pentru el vor !i făuritorii ei în
~ontinuare. Datorăm desigur toarte mult IIBrilor centre
de psihologie din întreaga lume şi pionierilor diferite-
lor re.muri ale psihologiei. Au !ost dificile toate dru-
murile de descifrare obiectivă a legităţilor activităţii
psihice încorporate în comportamente, dar datoriile noas-·
tre !aţă de solicitările, realizările, treptele de înăl
ţare şi dezvolt!l!'.e şi specificului _psihologiei româneşti,
aşteaptă de multă vreme autodescoperirea atentă a carac-
teristicilor ei.
Nu a fost prea uşor de echilibrat acest.aspect
al dicţionarului. Accentul pus de studenţi pe lucrări le
autorilor accesibili lor prin coordonate spirituale fi-
reşti de programe de cursuri, a 9us la tratarea cu o
oarecare preferinţ! de spaţii şi atenţie privind autorii
Cda. 72/1979 Pasc. 2
- 18 -
psihologi români, cu care studenţi i pot avea un dial•g
direct, adică a autorilor psihologi de la Universitatea
din Bucureşti. Co ordonatorii dicţionarului au încercat
să echilibre~e acest aspect al dicţiona rului şi să aPN-
pie tratarea de fişe de dicţionar de aceia ce a apărut
în citeva studii de bilanţ ale psihologiei româneşti.
Fiindcă dicţionarul este al studenţilor în primul rînd,
a trebuit să respectăm cercurile lor de interese. In edi-
ţia a II-a a dicţionarului, se Ta completa şi îmbunătăţi
acest aspect al luoriril.
Autorii fişelor de dicţionar au făcut alegeri
de autori, în funcţie de ideile contribuante ale autori-
lor psiholagi remâni care au reuşit să efectueze lucrări
mai ample şi •riginale (cărţi) şi de autori psihologi
ramâni care au publicat numeroase studii (din domenii de
di verse prebleme de actuali ta te).
Centribuţia autorilor români pentru care nu s-au
putut realiza încă fişe de autor, s-a făcut prin semna-

lări la problemele în care autorii psihologi au efectµat
investigaţii remarcabile sau au emis idei interesante. In
această categorie se găsesc şi unii autori psihologi r•-
mâni care nu au depăşit un statut de stagiu activ contri-
buant în psihologie.
Poate că s-au comis şi unele emisiuni - de ma-
ment. Ele ver ti remediate în ediţia următoare.
Conştienţi de faptul că revoluţionarea structurii
învăţămîntului prin amplul program de "integrare" va de-
termina o adevărată explozie de muncă productivă şi cer-
cetare modernă, autorii dicţionarului euciclopedic de
psihologie, mulţumesc marilor constructori ai vieţii soci-
ale, din România, celor ce cont~ibue în cel mai mare grad
la realizarea condiţiilor de dezvoltare a ştiinţei şi
c ondi ţiei umane în tara naastră şi închină munca şi lu-
crare& de faţă generaţiilor de studenţi ce. vor veni, ti-
- 19 -
nereţii necontenit e a şt i in ţe i ce a căp~tat în Rmânia

socialistă, statu-tul de f actor de prim ordin în dezvol -
tarea ii pregresul social .
Prot.uniT.dr. URSULA SCHIOPU
21
FONDATORI SI "PARINTr' AI PSIHOLOG I EI
------------=-=------------------==--
Nr. Autorul Perioada în
------------------= Contribuţia
crt. care a tr~it
o 1 2
1. Adler, Alfred 1870-1937 Fondatorul Psiho-
logiei indiv!dii'iilo
2. Alcmae•n 500 î.e.n. Se spune că ar fi
făcut pri.ma disec-
ţie a t:.nu1 cad.vru
uman
3. Aristotel 364- 322 Este considerat de
î .e.n. mulţi autori ca fi-
ind părintele Psi-
hologiei.
4. Augustine 354 -430 Părintele Introepee-
tionismului
5. Baiu, Alexander 1818-1903 Fondatonil primei
reviste de psiholo-
gie Mind (1874).
6. Baird, Jehn 1873-1919 A elaborat metoda
introspectiei com-
.uili•
7. Bell, Charles 1774-1842 Este primul care
stabileşte dife~
renţa dintre ner-
vii spinali vim=
trali (motori) şi
"cerdorsali (sen-
zitivi); legea Bell-
Magendi·••
8. Berkeley, George 1685-175) Este prj.mul care a
dezvolte o . teorie
a perceytiei spa-
. tiale vizuale.
9. Bernheim, 1840-1909 A afi:nnat că hipno-
Hippelyte za este deteminată
de sugestii.
- 22 -
• 1 2
10 . Bassel, Friedrich 1784-1846 A stabilit şi de-
Wilhelo finit ecuat ia Per-
sonală.
11. Binet, Alfred 1856-1911 A elaborat şi vali-
dat pri:na scală
pentru masurarea
inteligenţei.
12. Bonnet, Charles 1720-1793 A efectuat studii

psihologice asupra
insectelor; este
probabil intemeie-
terul doc trinei
energiei specifice
a nervilor,
13, Bretano, Franz 1838-1917 Fondatorul Psihole-
giei actului.
14. Broca, Paul 1824-18~0 Este primul care a
:identificat localiza-
rea centrului motor
al vorbirii.
15. Cabanis, Pierre 1757-1808 Este D:i;:j.mul care&.
leagat toate proce-
sele psihologice de
sistemul nervos:
''creerul secretă
gîndirea aşa CWI fi-
catul secretă bilă''.
16. Cannon, Walter 1871-1947 Teoria emergenţei e-
Bradford moţiilor; homeosta-
zia,
17. Ca ttel, James 1860-1944 A introdus termenul
McKeen de test mental.
18, Dalt on, John ·1766-1848 A investigat primul
•· orbirea crom<i. tică':
19 . Democritus 460- 370 Primul mater ialis t
î.e . n. mecanicist in tegr al.
20. Fechner, GuRtav 1801- 1837 Părintele ''ţsi~o:ţi
The odor zicii şi Es et cii
experimentale.
21 . Freud, Sigmund 1856-1939 Fondatorul Psihana-
lizf:!i.
- 23 -
====================================================~==
o l 2
22. Galton, Francis 1822-1911 Met oda chestiona-
rului; fonda torul
Eugeniei .
23. Gauss, Christian 1777-1855 Curba probabilită
ţii.
24. Haeckel," Bnlat 1834-1919 Teoria repetiţiei.

Heinrich
25 . Herbart, Johann 1776-1841 Părintele Psiholo-
giei educaţionale.
26 . Hobb,s, Thamae 1588-1679 Părintele Psiholo-
giei eeela!e.
27. Ku~pe, 0swald ' 1862-1915 Gindirea in 1.megini.
28. Mendel, Gregor 1822-1884 Mecanismele eredi-
tăţii.
29. Morgan, Comry 1852-1936 Conceptul de inTă
Lleyd ţare prin "inc er-
care şi eroare" •
30. .llttnsterberg Hugo 1863-1916 Părintele Psiholo-
giei aplicate şi
al Psihologiei ju-
ridice.
31. Preyer, Wilhelm 1842-1897 Părintele Psiholo-
giei copilului.
32. Romanea, George 1843-1894 Părinte l e Psiholo-
giei comparative.
33, Stumpf, Carl 1848-1936 Părintele Psiholo-
giei muzicii.
34, Werthei.mer, Max 1880-1943 Părintele Psiholo-
giei gestaltiste.
35. Witmer, Lightner 1867-1956 Părintele Psiholo-
giei clinice.
36, Wolff, Cristian 1679-1754 Plrintele Psiholo-
giei facultăţilor
şi a Ps ihoi oglei
Re ţionale (v.n11 a-
ut ori se re:ferlt
totuşi la T. a•Aquino
ca fondator al Psi- ·
hologiei Raţionale.
37. Wundt, Wilhelm 1832-1920 Părintele Psiholo-
giei experimentale.
CLASICI AI PSIHOLOGIEI
•a•===•==••:===•:•==m•s•=•cm•=c===•~•x•:====:======z ======a•=#===~=•~u==•===:=========
Nr. Autorul Perioada 1n Opere principale Anul Contribuţia adusă
ort. oare a trăit aPariţied. l1t dezvoltarea
pdhologie1 oa
ştiinţă
o I 2' l ! 2
1. Rene Descartes 1596-1679 ''Passiene de l 'âme'' 1644 Conţine teoria sa
despre interacţi
oniem.
''Traite de l 'homme" 1662 Introduce concep-
(postumii) tul de reflex.
2. Thomas Hobbee 1588-1679 ''Human nature" 1650 Conştiinţa oa•- N
pif en omen. VI
"Leviathan" 1651 Este considerat de

unii autori ca fi-
ind părintele Psi-
hologiei.
). John Leoke 16)2-1704 ''Eeeay Conoerning 1690 Tabula rasa, oali-
Human Understand- til.ţi primare şi
ing'' secundare, asocia-
ţiei.
4. Geoi:ge, Berkeley 1685-1753 ''.New the•ry •f 1709 Referiri la p~r-

Viaion" oepţia spaţia lă
vizualii.
•===•====• c •=••s•=•mc••••••••=•=•••2• c•acacs::as:2•••=c•s=•• ••===•= === ••===~======•=2
o l 2
''Prinoiplee of Human 1710 Intelectul o~ re-
Knowledge'' alitate unică:
subiectivism com-
plet.
5. ChrietiRn von Wolff 1679-1754 ''Pslohelogia Ratio- 1734 Foloseşte pentru
na ie" prima dat~ ouvîn-
tul psihologie
într-un titlu de
carte . Psihologia
facultiţilor men-
tale sietemRtioe.
6. Dsvid Har11ley 1705-1757 ''0bservations on 1739 Bazele fiziolo-
Man'' ~ioe ale asocia- I\)
ţiilor; atomism °'
~izio.
7. David Hume 1711-1776 "Treatise on Human 1739 Face distincţia
Na ture" între impresii şi
idei, empiriam1
asociaţii libere
şi controlate,
a. Etie11ne Bonnet de 1715-1780 ''Traite des 1754 SenzO.r1alism com-
Condillao sensatione'' plet.
9. Friedrich An ton 1733-1815 ''Memoire sur la "Curele meemerice''
Meemer deoeuverte du
magnetism animal"
•==ca2 =:~===x=:=====~ =========:====•=========== =~=:==c:sz~== c2== =~= ====== =======:=== =
o l 2
10. Ph111ppe Pinel 1754-1826 "Traite medico-philosop- 1791 Teorie empirică
hique de 1 1 aliţnation despre tulbură
mentale" rile mentale"
11. Franz Joseph Gall 1758-1828 · ''Recherches sur syst~mea 1809 ~r~umente pentru
ş1 nerveux" frenologie
Johann Christian 1776-1832
Spurzheim
12. Johann Friedrich 1776-1841 "Lehrbuch zur Psychologie"l816 "Aperceptive
Herbart masa", psiholo-
gia ca ştiinţă
13. Thom1,1 s Brown 1778-1820 "Human Mind" 1820 Legile secun-
dare ale ascci- ~
aţiei
14. Johannes 1787-1869 "Beobachtungen und 1823 Fenomenologia

Evangelista Purkinje Versuche zur Physiologie vederii
der Sinne"
15. James Mill 1773-1836 "Mec anismele
"Analysis of the PhenOlll8'la 1829
of the Hu.man Mind" ment a le"
16. Pierre Jean Marie 1794-1867 "Recherches experimentales 1824 Argumente împo-
Flourens sur les propriet~ et sur triva lcoal1ză
les fonctions du syst~me r1i precise a
nerveux" funcţiilor cre-
ierului
17. Grust Heinrich 1795-1878 "Tastsinn und Gemein- 1846 Legea praguri-
Weber geftthl" • lor senzoriale
18. Johanes MUller i801-1858 "Handbuch der Phya1olog1e 1834- Doctrina ener-
des Menschen 1840 giei nervoase
specifice
-----------------------
o 1
-••.....,----••--•--•••--••••••••••-••••m•••••-••• •••••••
2 J 4 5
19. John stuart-11111 18o6-187J "Syatem ot Logio" 1843- "Chimia mentali"
"hamination ot Sir 1869
William Hud.lton'a
Philoaophie"
20. William Eamilhn 1788-1856 "Diaouesiona Philoaop~" 1825- Conceptul de in-
tegrare oromatiol
21. Alexander Bain 1818-190) "The Sens•• and the 1855- Teoria evoluţio-
Intelleot" 1859 nistl, Adapta-
"The Emotions and the rea la mediu.
Will"
12. OharlH Jiarwin 1809-1882 "Origin ot the Speoiea" 1859
"Desoent ot Man" 1871
"Expressiona ot Emitiona 1872 I\)
O)
1n Man and Animala"
"Biographioal Sketoh ot 1877
an Inf'ant"
23. Gustav 'Ibeodor 1801-1887 "J:lemente der Psychopb;ysik''l860 Intemeiaz!I. este-
"Vorsohule der Aesthetik" 1876 tioa experimen-
taU oa ştiinţii.
24. Herman I.udw1g l!'er- 1821-1894 "Handbuoh der physlologia-1856- Teoria clasicii.
' dinand von Helmholtz ohen-Optik" 1866 asupra vederii
"Die Lehre von den Tonem- 1863 Teoria cla sicll
pf'indungen" asupra auzul ui
25., l!'ranois hlton 1822-1911 "Hereditary Genins" 1869 Prin arbori ge-
"Inquires into Human 1883 nialogioi
!'âoulty" inteligmtjl
26. Edward Bunett 1832-1917 "Primitive cultura" 1871 Inf'iinţearl antr o-
Tylor pologia c u lt ur al ă
oa domeni u de at u-
https://biblioteca-digitala.ro / https://lingv.ro diu
========== ========= z===========s===============================-~==================
o l 2 4
27. Wilhelm Wundt 1832-1920 "Grundztlge der physiolo- 1873- Fundamentele
giaohen Psyohologie" 1874 psihologiei fi-
ziologice
"Grundriss der Psyoholo- 1896- Fundamentele
gie" 1900 psihologiei
"V!:ilkerpsyohologie" 1920
28. Ewalt Hering 1834-1918 "Zur Lehre vom 1872 Faimoasa teorie
Liohtsinne" a vederii oroma-
tioe
29. Eduard von Hartman 1842-1906 "Philosophie des Unbew- 1869 Filosofia incon-
ussten" ştientului
30. Franz 'Breteno 1838-1917 "Psyohologie uom empi- 1874 Psihologia N

rischen Standpunkte" actului \.O
31. W1helm Preyer 1842-1897 "D1e Seele des Kindes" 1882 Intelectul co-
piilor
32. George John 1848-1894 "Animal Intell1genoe" 1882 Metoda ane cdotei
Romanea
33. Carl Stumpf 1848-1936 "Tonpsyoholo le" 1883- Iniţi az ă psiho-
1889 logia muzicală
34. Hermann Ebbinghaus 1850-1909 "Ober des Gedaohtn1s" 1885 Experimente cla-
sice asupra in-
văţlirii şi uită
rii
35. John· Lubbook 1834-1913 "On 'the senses, Instinota, 1888
and Intelligenoe of
Animale"
36 . Gabriel Tarde 1843-1904 "Les loie de l'imitstion" 1890 Igiitaţiac a ba-
za pentru gru-
purile sociale
==-------==•=:==============-----=--------=-----:---=-===:============================
o 2 4
l
,7. William James 1842-1910 1890- Unul din oele
"PrinoipaHI of Ps{oho-
1920 mai importante
logy Varietes of eli-
gions Experienoe" tratate de pai-
hologie
,8. 0awald l Ulpe 1862-1915 Grundriss der Ps;rohologie 189, Prezentare
strict factuali
}9. Al.rred l inet 18'6-1911 "Introduotion l la ps;r- 1894 Plrintele tes-
ohologie experim4ntale" telor de inte-
Ugenţll.
~. GustaT Le Bon 1841-19,1 "La peyobologie dea to~ 1894 Conooptul de
"orowd mind"
41. Conw;r Ll07d Morgan 1852-19,6 "An Introduotion to 1894 Pune bazale \,I
Comparative Pe;robology" unui nou dome- o
niu al psiholo-
giei
42. Bendrik Zwaardemaker 1857-19,0 "Die Pbysiologie des 1895 Teorie olasioli
Geruchs" despre olfacţie
4,. Sigmund :rreud 1856-19,9 "Die Traumdeutung" 1900 Teoria olasioll
asupra interpre-
tllrii viselor
44. Bdward Bradtord 1867-1927 "Experimental Ps;rcbologr" 1901- Psihologia
Tihhener 1905 a11ruoturalll
45. Charlea Sberrington 1857-1952 "Integrative Aotion of 1906 DezvoltA oon-
the nervous s;rstem" oeptul de ei-
napsl
46. Pierre Janet 1859-1947 "Major 87mptoms of 1907 Conceptul de
Bisterla" disociere
======~~==:================;======== ================================== ==~~========~=
O ___ ~ - - l 2 4
47. William McDougal 1871-1944 "Introduction to Social 1908 Pune bazele
Psycholog;y" unui nou dome-
niu al psiholo-
giei
•=•=m••=••==2~=-----------=-=---=-=-------=--=-------=------==--------~----------~--==
ISTORlQVI, fSlJK)I,O!Jnl_ EXPJ!:RIMENTATA I1V STRAlNATATE
••••-•••• ••• ••••••a••-= •••••••••• ••••a••••aa•••••••••-•••••m••--a•••••••s••••••••••
• 2
---r:--1452- Primele ooservaţii asupra ati- Leonardo da

1519 tudinilor şi mişclrilor omului Vinai
f.
au fost efectuate de către
1564- Interes, de aproape, ptr . pro-
( 1452-1519)
Galileo Galilei
...
I.,)
1642 blemele obose;tii

). · 1633- Sint formulate oele dintii Vauban Franţa 17o7
instrucţiuni pYivitoare la
organizarea activităţilor în
fabrioile de armament şi arse-
nalele de artilerie de cltre in-
ginerul militar şi mareşal al
Franţei
·• • aec. Au studiat desf!!.şurarea muncilor Bernoulli matematician
XVIII · grele, izvorul energiei umane,re- Coulomb, fizicieni
lat11l• dintre cantitatea de Carnot
oxigen consumat şi munca efectu- Lavoisier chimist
at! şi alte probleme oe priveso
relaţia om-munci
======== ====== z=== ==============-===------ ---- ==== ===================================~=
o l 2 4 6
5. 1795 Masl elyne, dir.Obs.Astr. din Greenwich Anglia In realitate
a o, ncediat pe asistentul său era vorba de
Kirubrooke ~t. oă acesta nota ou o o per. de
anu.nită intirziere întotdeauna aoe- latenţă de
eaşt trecerea unei stele la meridian om la om şi
care avea
ve.lori dif.
la cei doi
6. 1821 Dupi n a expus concepţia sa, deplin Gh. Dupin
actl!l ală şi in prezent, asupra gra-
dul.ni de participare a factorului
umaei in muncă
7. 1822 Bassel studiază aceleaşi fenomene Baesel
ajungind la concluzia oă perioada \,J
de latentă variază de la individ I\)
la indiyJ.d,11 oee~p~ însemna.. i~otjl-

za imei, eoua 1.1 personal.a el.
punt astfel baze e psihometriei.
8. 1860 Apa~e prima lucrare considerată de
psihologie experimentalii "Elemente T.ll'eohner Este preoedat!l
der Payobopb;yaik" de dou!l stu-
dii scurte
(1858 şi 1859)
Este prima lu-
orare de ps.
experimentaJ.ă
şi înseamnă
data naşt.
psiobolog.
experim.
_aca:acmaa:=~n==~2••--•==•=m=:=~:=========~~===========a=====ca:m:::%::c:====•=====••
o 1 2 3 4 6
Cl
sa,
li
• 9 18~4 Lucrarea "De tactu" - legalitatea
'
~
depend•nJ•1 diferenţierii senzoria-
le de Ya oarea relativă a intensi-
'...
Weber
tă~i1 stimul.Uor pe or.re o exprimă
'°~ 1n raportul ! ..constant
.
li
li
o
lc 1872 Se pare ol chiar înainte de tn.fiin-
ţarea Lab.de ps.experim.al lui
• Wund (1879) exista in 1872 la Hanard
\,,f un mic Lab.de ps. al lui W.James
(Se pare a fi primul Lab.de ps.).
11. 1871 Sint examinate grafice.l e culorilor medicul
de către mecanicii de la calea fe- suedez ....
"'
rată de către Holmgren oare pl'()pu- Holmgren
ne să se ,1nă seama de ele la anga-
jarea personalului fel'()viar.
12 1878 Primul laborator de psiobologie W.Wundt Leipzig
experimen tall
13 18?9 Al doilea laborator de psihologie G.B.llUler G6t111ngen
experimentali
14 1880 Se rema rol a tudi Ue efeo tua te asu-
pra mişcărilor omului de c~tre Marly
15 l:8S3 Apare "Zeitschrift !Ur Psyobologie"
16 1883 Labora tor da psihologie experimen- Stanley Hall Balti- I -ul lab~d&
tai! more ps.SUA(Univ.
https://biblioteca-digitala.ro / https://lingv.ro Jobn Hopkins )
•••==•=c=~====c~• ~a::c::cc:=~==D=e:,:sma2=a==~=c==zce:ec:ecEez~•c•:anea•••••••••••••
o .1 2
17 1884 Apare "L'anne Psychologique 11

4
' 6
Beanne
'
Franţa
18 1804 Laborator de paihologie experiaen-

tal.I Giueeppe Ro•
Sergi
19 1886 Laboratorul de psihologie experi- Ebbin- Berlin
aentall gbaus
2o 1886 Se 1nt11nţeul laborator paibolo- Beohterev Univ.hH.n
gie
21 1887 Af:i! "Aaerioan Journal of Psy-
c logy" St.Hall
22 1888 Laborator de psihologie experi- Angelo 'l'urin
aental.l Moseo
"'•
2) 1888 Laborator de paibolog1• expert- Martina Bobnn
aentall
24 1889 s-a ţinut primul Oongre• de pai- Paria
bologie fiziologiol
25 l8B9 Laborator de paibologie experi- A.Binet Paris
aental.l
26 1889 Apare „Yoprost psibologhii" Grot
27 1889 Laborator de psihologie experlmen- Beauni ■ Paria AÎ:1 al l ui
tall li et
28 1890 11' .J:ra.epeU.n ,1-a denol 11at teoria
11a despre ourba de luoru şi oboseall 'J.lraepelin
•=•n=•=•=•·z:s::c:z:cs::::cca:aca=:ci=m:c::si:sa:mi::c:a=:1:•====z:1:c:c.ccec::nss ■ :cc:1:e ■ ca::a ■■ am11::ez:a••••=•
o
29
l
1911
2
~ Prino1pb ■ ot So1entll1c .... ' •
l'.W.~lor '
6
JJ.Y.Ba11>er
nagement
3o 1890 lnoep oeroetlrile !ntr-o orsllr1e
la 111dn1e Steele Oom?!!J SUA)
Apoi H.:Jord ti H.H. ~ - P.W.'l'a;rlor SUA
31 1890 l'olos1t pentru I-a datll 011T!ntul J .llo .1:.
"test" Oattel
32 1892 Se infiinţeul Aaoo1aţ1a p ■lholo'gllor
lor amer1oan1
33 1892 s-a ţinut la· Londra al II-lea Oon.- Londra De3a s-au ţinut
grea de p■lhologie aaerloanl 21 congrese
internaJ.d•
rs.s,-r l şi \,>
8 congr.in- V1
ternaţ.de P••
apl101t.
34 189, Existau hi SUA 16 laboratoare de dupl datele
pslbologle V.Henri
35 1894 Apare "Psyobologlcal Rev1ew" Oattel şi Baldwln
36 1896 Al Iii-lea congres de psihologie IIUnohen
J7 1901 Se infllnţeasl Societatea tranoe-
. 111 de psihologie
38 1904 Apare "Journal de pa1bolog1e"
39 1904 Apare "Reviata de Ps1oolog1a" rerrari
c a •c ~ :e c:c ~ == e=c : c:c: : : c : : : : u c = ==e~c=c=c=c=c=ccaz::c:ccs:c:ccc cc ca c == ==crrc::c c ea eca
o l 2 3 4 5 6
4.o 1916 "To~ 8Jld Tomore;r'' s.orowter R.J. Duble-

H.Pord dsy 1916
41 1916 "Administrative 1ndua~iel- B.R.PIIJt)l Paria

le generale" - Buletin de
eooiel;ie de 1nd.minerale
42 · 1904 Apare lucrarea Technique de pa. l'I.Vaeohide
experimentale" B.Toulcuse
H.P1eron
43 1907 Se iru'.i1nţeazl Institutul de V.M.Beoh- Petersburg
Peihonaurolcgie terav
44 1908 Primul ocngres ds paihanalial Balsburg
45 1909 Apare primul periodic da psihaae.- I.,>

lizl "Jahrbuoh .tur psyohopatclogi-
echs und psychanalitischa Ptndlun- "'
gen.
46 1910 Organizarea unui Inat1tu11 de o.I.Cel- Moscova
1912 Psihologie panov
47 1912 Se 1ru'.i1nţeazl Societatea britaniol de
da psihologie
48 1927 InceputurUe pslhologie1 80c1ale a lrllon Mll10
muncii. Iniţierea oeroetlrllor gru- ,1 col ab .
pului Harvard le atelierele Raw-
t horne care aparţin de Western
Electr.Comp~
49 1929 Rrtstau in SUA peste 100 labora- dupll datele
toare de ps ihologie l ui Garve:r
••••====c= c = c ========== c cc e :cccccc• ==cc a cccz:cc•cce ■ c c :w ea~ ■ cc:ae cccc:cc ~cr c :ecze ■ •
ISTORICUL PSIBOLOGIEI EXPERIMENTALE IN ROMANIA
===:=======================~====
Nr , Anul
=======' •=========================:===••==============
Felul apariţiei laborator,aso- Autorul Locul Observaţii
ort, sau eve nime nt u- ciaţie soaie-
l u it tate
publ 1 oat;ie,eiro-
inetituţie
pozion,congree,
eto
o
1. 1892 Apare "Introducere la peihofizlcl" St.C. Miblileecu
2, 1811:. In coloanele rev. "Contemporanul" Borte Nldejde
1891 se susţine necesitatea detaşlrii
psihologiei def. fle şi inteme-
şi alţ11 ....4
ierea ei pe baza şt, experimenta-
le şi fiziologie S,N,
3, nov. E,Gruber ţine primul oure da pai- Eduard Gruber Iaşi El cont inui
189~ hologie experimentali 1n România (univ,) pini in
la Unl v, din Iaşi 1895 oind
moare pra-
matur,
4, 1895 Take Loneeou, Min,Ind.Publi ce 11 N,Vaschide
invitl pe Binet pentru a ţine un pleaol in
ciclu de lecţii la Univ, Bucureşti. Fra nţa la
propunerea
l ui Binet
şi va lucra
mult in la-
boratorul
acestuia
==-------- ----=-----=-----=--=--=---- -=- --- ----=:---------2-=---=-----==----~~---=••==
o 1 2 4 6
5. 1904 Apare lucrarea "Tehnica I. Vasohide, Pranţa
pe1holog1e1 experimentale" Toulouae ,1
H. Pieron
6. 1893 Se 1nf iinţe a zll primul laborator E. Gruber 1a,1
de psihologie experimentali 1n
România
7. 1906 tet e înfiinţat laboratorul de R. Motru UniT.
psihologie experimentali Buoure,u
8. 1921 Idem St. Goengll Uni'f'. 1921
Cluj
9. 1922 Se infiinţeazll primul Institut St. Goangll Un1v. \,I
a,
de psihologie din România Cluj
.LB~QRICUI, ORIENTARII PRORBIO:RALB III ROVUU
••••c.c=cc:•c ■ cc=cc:c:::c::===•=•===•=cc*=•=cca ■ cacca:cenc••c=•=c=•za:•-•ccaccaa ■ cc&:
:Rr, J'elul. apariţiei laborator,aeoo1atle,

eril, Anul sau eveniJBen tu- soo1eta ,lnst1
te tuţie• Autorul Locul ObeernţU
lul, publ1oaţ1e,s1mpo&lon,
congres eto,
1, 1938 Au fost int11nţate otio1lle de orien- Bucure,tl,
tare profesionali ou scopul reducerii Oluj,Arad 1
nr,de accidente ,1 a eoh1.mblr1lor da Tiai.şoara
profesii la tinerl. Inele funcţionau
oonsil1er1 da orient.protes.lioenţia\;l
1n t. fle şl psih-ped,
-•••=••••=••====c==•==c====c:c========•=•&•c•=•=•===•=•=•=•=====~••=•=•cce ■ caz=ac ■ : ■ a
~
ISTORICUL ORil!:IITARII FROJl'BSIOft.lLB llf STRAINATATB
1. 187'9 Dupl rev,burgbezl 41n Jranţa ..,. 4•-
oretail libera alegere a protee1ei Pran\;a
·2, 1907 .& toat tundat un birou pentru a da Dr, .&ceata douJ.
"staturi" plrinţllor ,1 tlnerllor tn 8tooter Baeel(Bln\;ia) blrourl au
alegerea unei protaalunl ocne t, genne-
3. 1908 8--a 1.n.tiinţat 1n urma sugastillor (la suge.., Boston nli din oara
lui Par110na "Vooatlone.l. Quldanoa", tla lui) a-au den·, -
primul birou da orientare prote- T.Parsona aeroase cabi-
alonall a-a deaohh nete şi inat,
de orientare
protee1onall în
intreaga lwae
dupl primul rh-
bo 1 mondial,
•=-••• =m=•=•c•=•===••m=e=c:a:cc•=•=•=•=•=•=•=•=•=•=•= ■=Ccc::=c=======•========•=====~ : •
lBTORIOUL SBL:aOTIEI PROJBBIONALB Dl STRAil'IATATR
caa=•••••••~•c:z:co a~~c =• ~•=~=c=: = =~====•sc=•===•=•••=•==~•===••=a ::•=z:~•=e:c~•c•c&a:=•=•c•=~oc•=- =•n•
Br. Anu.l. Felul apariţiei" 1labbrator,a1100i•I1•, Autorul locul
or t . eooietate,inetituţie,publloaţie,e ObeernţU
m-
p<>&ion, congres eto,
O l . 2
l, Munstorberg a eteotuat examene psiho-
tehnice pentru selecţionarea teleto-
' 4
S,U • .l
'
nietelor vi a IIIRrinarilor
Lah;r e-a ooupat deseleoţionarea dao-
tilogratelor ,1 a vataanilor de tram- Franţa
vaie
Patrizi a susţinut printre oei d1nt11
necesitatea examinllrii aptitudinilor
voferilor Italia
2, 1871 Efectuarea primelor examene ale vode,- medio auedea
....
18717 - atrage atenţia 0
.-11 1n scopul selecţiei îornonalului pentru pri.ma carii. as ,
angajat la cli11e ferate in urma cons- Hol.mgren Suedia faptului oA unii muncl.-
tat!l.rii faptului 011 muncitorii de la tori de la oUle f e ro-
ci11le rara te nu pot distinge semnale- te TIU pot distin g•: M m-
le (in special cele ro,11 ,1 verzi) nalele ins tale,,. în a-
cest secto r ,le 111uTioil ,Sn
spec ial cele c-ol?t r .o
1TI roşu ~1 verde şi <l1n
aoooet ll M tl~ A Re proo\110
ac o11nnt
,. 1890 F,ito .folos111 pentru pri.ma oari1 ouv1n-
t;11l ·'tost'' de elitre J,llo.K. Oattel
4, 1903 Es te folosit pentru prima dati1 terme- Mai este folosit şi ad
nul de "psibo tebnioA" de el! tre paiho- în unele ţl!ri <li. n Euro-
lcgu]. german w.starn pa apusean!! şi America,
a111tur1 de oel de "psi-
hologie apl1catll"
•=c==•==n=•=-=~~ : ~~=======~=====: ~====~======~=a==••=•••~~===•=•==~==~=~c=====:•===========•~=======•=••
o l 2 } 4 5
1912 Apare luc't'area lui Hugo l.'Uneterberg
' "Faihologie und Wirtsohatts leben"
- ----
Hugo llllrul ter-
berg
Este a ti legată de
na,terea selecţiei
fi orient!i.r11
6 1915 fl1nt folosite mat:ouala pe1botehn1oe Oamua 91 Repper 7ranţa Aoestea stnt impul-
pentru selecţionarea aviatorilor sionate de primul
rll.zbci mondial
7, 1916 B1nt utilizate metodele psihotehnice
în a't'llllta Barmană pentru salooţiona- Qu,aania
rea militarilor după aptitudini 1n
tunoţie de diferite domenii ui oare
U'l"lll&U st !ia practicanţi
8,
--
1917 A !ost elaborat primul laborator
Îsihotehnio pt. selecţia persona1► Dreada
ui feroviar
9, 1917 A fost inaugurat lab,paihotehnic Berlin
pt,aeleoţia Yatmanilor
10. 1918 B1nt aupufi unui eXSJ11en paihotahnic DuÎI direotl- Oel mai extins axa- ţ,
prin testP. individuale şi ooleotive n • psiholog, s.u ..... men paibo tehnic , A
peata 2. mil,aoldaţi americani, R,M, Yerua toat e~aoutat în
aru.tl
u. 1919 Bete 1nt11nţat primul laborator pt,
aelaoţia în domeniul transporturi- Traim Berlin
lor~ aeleoţi_a vatmaullor
12, 1920 La in1ţ1at1n lui Clapar~de a-e. tn-
tllnit la Genaft repN1zentanţi1 pai-
hologilor din mai 11ul te ţll.ri pentru
a discuta problema aptitudinilor,
Cu acest prilej a !ost fondată "Aeo- O.naft
oiaţia interna ţiom lă de psihotehnică"•
denumitil azi "Asociaţia 1ntarnaţ1ona-
li da psihologia aplicată",
====•=ace~•=•s====•=====m•===•=• a=a===••====•~•~ •==•=:= a=~~=•===•••••••======••••a••••• ••••=•===•a•:m•
o l 2
'
4
u. 1921 Bate 1nf11nţat la Berlin sub oon-
ducerea lui Uoede Institutul Pai- I
'
La ao,datl ex1atau
la Dreada 91 Ulincb-
hotehnlc Geraan1a en institute ellllla-
re
14, 1922 Se 1nf11nţeazll lab,paibotebnlo pt, Baroelona
aeleoţ1a ..-atmianilor Mira ( PORTUGALU)
15. 1924 I d e • ~ Paria

16, 19,, Se infiinţeazl lab,palbotebnlo al
Companiei Cililor J'erete dln Bord, J'ranţa
organba t de Lahy
a:•=••c•=n • ■ •m•e=== ======m=•= •=====m=•=•=n=••=•~a•=~=•••a=c •c=ca : a:m =m=•••••=====•=• =•=••==•=•===m===••
ISTORICUL SBLBCTIII PROJ'BSIOIIALI I1' Rgul(I.l

•=-• ~ = = •=• a-s = = = = •======= ===== ======•=c=•== = ==•==== = = = •= • ==== = •=•===a= ■ =z=•~•••=•=•••••=••=• ==3 :: E:a: ■ 2 ■ = .,.._
O l .2 ' 4 ' N
l, 1922 Se 1nf11nţeazl In ■ titutul de Pai- J'l. t1 Goangll Unh,01113
hologie
2. 1925 Bate organizat primul Lab,de ••- A înregistrat regreae
lecţie din ţara noaetrl 1n o ~ Dr,P.Toaeaou Buc11retti deşi laboratoare ai.mi,.
intreprinderilor de Traneport11r1 lare eu toet t.nn inţa-
Bucureşti (ITB). S-a ocupat de te 1n 1919 1n Germania
sele cţia vatmanilor de la Booie- de oltre Tr8IIIJII la Ber-
tatea de tramvaie lin 1922 1n Portugalia
de oltre Ilira 1n Barca-
lonaA 1924 1n Franţa
de o bre Lahy la Paria.
,. 1925 S1nt organizate primele examene
de eeleoţie psihologiol 1n Avia-
ţie
4. 1927 Se 1nf11nfeazl Laboratorul de exa- D1r.ool.dr.

minllr1 pe bot1z1olog1oe al Centru- V.Atanasiu Buoureştii
lld medioo-aetronautio Pipera
•=•• •===•• •~==~= ======c====== = == = ==== == = = = = = = = === = = ===== c ccdc aea = e c ■■ • : • = • = •=• = =m•2• = • = • = ==•==== = •=• a ••
o 1 2 5
,. 1925 Se 1n.t11nţeazil. "Laboratorul de pai-
bo11ebnieil." al Sooietil.ţil de tramTa-
'
Dir,oon.t , dr,
P,Tomescu
4
Buoura,tl
ie - Buoureşti
6, 1929 !Îare lucrarea "Selecţiune a Oe.pe.01-·
11 ţllor şi orientarea profesionali :U, St.Goangl
7, 19,0 Apar primele preoouÎlrl de eeleoţle Ltl, Al,

a cadrelor 1n a:nnat Ohiappella
8, 19,0 Ba infiinţeazll
a Institutului Ro
Se~}:;8 ps1hotebn1ol Dlr, O,
de Organizare Ril.duleeoa.
8t11nţ1fic l a muncii llotru
9, 19,0 Lab,dd pe.al Institutului Superior
de ţd,Fi•iol din Buoure,tl Buoure9t1.
10. 19'4 ·ae 1nf11nţeazl clDul eooletlţl de Buour:Jtl
psihologie t1 Ol
11, 19'4 Se 1ntroduce examenul palholog1o ~
\,I
tntru pereonalul care :rl@llreazl
ţro:resiunile legate de slgu-
ran a ciroulal;ieiJrin "Legea p ►
statiitul pereonal ui OJ'R"
12, lan. Bete tii"temeintl "Societatea rollAnl. O,Rldulesoa.
19'4 de oeroetlrl psihologice" llotru Buoure,tl
1,~
,19'4 Bate Wlinţatl la Cluj "Soo1etia-
tea de Paiho.logie"
n.st.aoangl Olu~
14, 19'4- Apar "Analele da psihologia" soc.,_

1944 se de Societatea Ro■lnl de cerea-
tlri ps1bo'.1,og1oa" ,1 "Societatea
4• pe1bolog1e".
1,. 193' Se 1n.t11nţeul Labora borul da axa-
ainlrl psihologice la o.t.R.
16. 19'5 Primele Lab,de pa1botebniol 1n O~R
• = •• ~cccccs•• •= cec:ecc:c:c:~c=•cc ■ zc•c zc..::•= •eec:z ■ •= c=z e~e• c•ec ■ c~ • •c••ee~e•ce ■ :ccas=" e• • =•=n•~=•ct::~c
o 1 2
17. 19,6 · :ur11nţarea
priaului Lab. da
1a tranaporturUe feroYiare
p■ ibologie ' 4
'
Oa forml da organhara a
fo ■ t adoptat eistelllll lui
I.H . ~ . 1,11ntrarura
aot.da u:aainan psihologia
1n anii de dupl rhboi
p1nl 1n 19'2
18. 19-'? S. 1nf11nţea■ l Institutele p■ ihotabnioe 1„1,0lu;I
Bucura,ti
19. 1a,a- ~" "RaYi ■ ta de p ■ ibologie 11eorat1ol
1949 tl, aplioatiYl. Jurnalele paihotebnioe
20. 1942 J,,are luorpea "Paibotahnioa 1n marea 1'.1111.rgi-

Sibiu
induetria neanu
11. 19'2 laboratorul central al Cililor Parata
!fi reia actly.de seleoţie a pereona-
lalui dupll o 1ntre%'1rre a actiY,4a
22, 1954
- • 1n anii de dup rllaboi.
Ju fost 1nf11l1ţata ,ase Lab,ragionala
----------------------------
Bucure,ti
-.•
Olu;l,Bra-
f0Yi0ra1o-
,s.,
Ta, • .
Tillitoara
2,. 19-'9 8-,a pus problema organizllrii aeleo-
ţiei psihologica a personalului na-
't1.gant pe baae ttiinţifioe
24. 196, Winieterul Transporturilor introduce
Jbligativitatea examenului poihologio
,1 pentru oonduoltorU auto oara da-
Jind de acest ainiater (şoferii de a-
t tobaza).
•= ■ ao~• c • ~ c.tsc :===== c= =:=== = === === === ~= e ~==c= =~==.c:====ecec :c=:~=2
o 1 2 ,
'
4
2,. l oo,. Conducerea Combinatului Chimic Pll.gll.-
1968 ra.ş !nriinţeazll. prin decizie "Servi
olul de oercetAr1 pe1hclog1.oe şi or
pn1zator1ce" rlind 1n permanent oon- Hglirq
taot ou Inat.de pe.al Aoad.R.6.R,pr1n
lnteraediuJ. Pror .dr.doc. Traian lle:z:-
aeni şi aeigurindu-şi colaborarea tem-
porari a unor specialişti 1n aceste pro
probleme, I.11.Reeb:>r,
26. l feb. Se dll. o noul!. decizie prin oare nici an
1969 candidat nu mai este angajat rArll. exa- Flgil.rq
aenul de psihologie de aptitudini şi
tArll. avizul serviciului paibolog1.o.
27 • .!Sui Se extinde cu inel trei Lab. activ.
1969 ■erv1o1uJ.u1 de ceroetl.ri de psiholo- J'llgl.rq
gie şi Brgonomie - total 5 laborab:>a-
N
28. aai llin ■terul Industriei Chimice emite un ţ

1969 Ordin de 1nriinţare a unor asemenea
nrvio11 psihologice şi ergonomice 1n
alte 14 platrorme industriale chimice
din ţari
29. 1956 Ia tiinţl Institutul de pllibologie al
Bucure,ti
Aoade111"er R.B.RomAnia.
,O. 19,, Apare Reviata de psihologie
,1. 1964 Ia tţinţl Asociaţia PeibologUor 600 membrii
din Rodnia . ·
,2 1964 Apare rev.period.1n lb.etrline "Re-
we ro11J1&1D• des ecienoee aocialea
a4r1e de Pa,obolog1e"
,,. 1960 AsociaţiapaibolcgUor din Rolllânia
devine membri a Uniunii internaţionale
••••••c.-■a~l~li~lifi!fcl!l~iit1~!~ .... ===-===ec1:r:1:=c====•••c=z::cc~cca:::a:•cc:c::c.•.za.c:a.:s;:a:cc2=:a.r:=•·rs.c-s.a ■s ■:m
Abandon
In vorbirea curent!, termenul dafineşte acţiu
nea de părăsire a unei persoane, a Wlei act1T1tlţ1 etc.
ln caz.ul 1n care un plrinte real.izează un abandon este
susceptibil de l&D. ţ1an1 legale oonfom legislaţiei so-
ciale 1n Tigoare.
La. propriu, termenul ae referi la situaţia in
care apar distanţe _psihologice - areotin ■au separări
(rupturi) oare pot avea e.teote complexe areotin pentru
cel ce este abandonat, dar şi pentru cel oe abandoneul.
Trimi tare.a in 1n ternat sa obiar la gr!d1n1 ţl
poate uneori avea dillensiun.1 psihologice de abandon, a-
tici de lipsi de leglturi areotive i,1 de sărăcire a 1te-
di.ul.a.i a.teoti.T (bospitalisa). lloartea anu1 părinte la
tel.
ln toate oasurile se produc diticul tlţi de adap-
tare la 110d1tioarea 1nterrelaţ1Uor personale şi se con-
stituie an sentiment de plrăaire .tlră mijloace de aplra-
re (a celui părăsit) intr-o ltlllle aubiectiT devenitl ·ea- _
11111 ,1 prilllejdioaal • .
La adulţi, ruptura sentimentali, divorţul, inde-
p!rtarea, doliul şi chiar dezaprobarea sau neasistenţa
de oit.re cei apropiaţi (rude sau prieteni) intr~ situa- ·
ţie în oare s-a aşteptat al erlste aprobare sau ajutor -
OMIS~tui.• coD41ţ11 de structurare a sentimentului de a-
bandlm.
Aoeat aentiaent poate pro't'Ooa agrea1Titate ori
angoaai., atlri ne'n'Otioe puternice uneori - ,1 citeoda4tl
48
ABE
chiar sinucideri. Abandonul constituie sau poate consti-
tui un traumatism ea efect - 1n .funcţie de situaţie, in-
tensitate, semnificaţia abandonului şi investiţia afec-
tivă a celui abandonat de cel oe l-a abandonat.
Rxiată si ~ ţii şi grade de abandon • .Abandonul.
prin neglijenţă este un semi.abandon. Aoesta din urmi

poate avea uneori consecinţe mai complexe şi grave deeit
un abandon complet - deoarece prezenţa persoanei oe •a-
bandonează prin neglijenţă• nu pemite substituiri şi
creează o tensiune permanentă de fmstraţie şi de teaml
de pierdere.
Abandonul de familie ca in!raoţiane penală a
rost reglementat de lege. Legea obligă plrinţ11 ce-şi
plrăsesc familia să plătească o alocaţie pentru copii.
Abandonul. are, in acest caz, o latură materială, ana
pecuniară şi una morală.
Copiii abandonaţi pot fi de mai multe categorii:
- Copii abandonaţi ai căror plrinţi nu sint cu-
no scuţi (case de copii).
- Copii abandonaţi de unul din părinţi prin ple-
care, divorţ sau deoes.
- Copii abandonaţi, ne gli ~aţi in familie.
- Copii abandonaţi tempo rar , internate, tabere
etc.
- Copii atlaţi in inst i tuţ ii de reeducare •
.lberatie cro ma tică
Defect al dispoziti Telor optice ale ochilor ce

constă in suspensia sau
disfuncţia corelaţiilor ce pro-
duc refracţii inegale ale razelor de di!eri t e lungilli de
unaa. .!'Oa 'fie e J. • a .I.o p1.tt .ia J.caaJ..... ..:u.....,.. - d- ~
formarea de cercuri de difuziune croll8.tiol.
49
.ADI
ABILITJ.TE (sinonilll aptitudine , uneori capaci tate)
l a t .lit. babilita s - atis).
Termenul are sensuri multipl e. In sen s ul cel mai
o peraţional se referă la subs tratul co nstituţ iona l sau
dobîndi t al unor însuşiri psi hice de mare randament de
care dispunş cineva. Abilitatea se cara c terizează prin
r apiditate în învăţare şi execuţie, eficienţă cantitati-
vă cu un consum redus de energie nervoasă şi psihic!.
J.b ilităţile manual e se mai numesc şi indemînări.
Ca trlsătură de caracter abilitatea este echiva-
lent! cu indeminarea, iscusinţa, priceperea de a contura
conduite netensionale şi de efecte f'avorab1le.
Pentru anumite persoane care posedă abilităţi -
in sensul la care ne-flii
referit pe planul cam.eterului,
termenul are sensul de I şmecheri.
- In psihologia gindir11, abilitatea se exprim!
ca o capacitate ce permite rezolvări facile de situaţii
problematice prin soluţii originale. Abilit!ţile minta-
le sint de foarte multe feluri (iscusinţă, pricepere).
Abiotrofie, abiotrofie (grec. a = sens pri vativo
bios= viaţă şi trofe = hrană).
Termenul se referă la un proces degenerativ al
proceselor nervoase, al anumitor grupuri de neuroni,
ceea oe duce la sisteme de neuroni lezaţi, atrofiei ce-
lular, care nu se mai supun proceselor nonnale de dez-
voltare. Se atecteazl astfel capacitatea vitală:. CopiluJ.l
entrofic este slnătos, bine dispus, rezistent. Copilul
abiotrofie (uneori ereditar) evoluează şi se dezvoltă
lent, creşte încet, se hrăneşte greu etc.
Bxistă grade de distrofie. Se po t recunoaşte da, -
torită deficitu.lui ponderal, a p_rezenţei unei palori, ro. .
tegumentelor seci şi uscate, ridate etc. şi a lipsei dea
elan, de reactivitate.
Cda. 72/1979 ~ase. 4

5o
A.BI-ABIi
Abisa: · prot'ună., fără .fund,
Termen utilizat în "psihologia abisală" pentru
a desemna investigaţia inconştientului, în special dup ă
doctrina şi tehni ca psihanalizei, care se referă la
straturile cele mai profunde şi cele mai vechi şi greu
de abordat ale personalităţii ("Psihologia a bisală după
lPreud). Se consi deră că procesul de "proiecţie" sondat
prin testele proiective scoate la supra.faţa personalit&-
ţii decupaje din straturile profunde - per111iţind ana1iza
psihică a complexelor,
Semnalăm o interesantă lucrare critică asupra
psihologiei abisale efectuată de L, Gavriliu (teză de
doctorat).
ABNEGATIE (lat.abnegatio - denegatio, refuz),
Aptitudine psihică
de moment sau (stratificată) devenită
permanentă şi activă oe constă in a renunţa la plăcerile,
dorinţele şi interesele personale în favoarea altora sau
a unor principii superioare. Este o formă de deprivare
în favoarea colectivităţii a idealurilor sau a persoane-
lor iubite sau stimate în mod deosebit.
Exprimă de asemenea devotament dus pînă la sa-
orificiu.
ABREACTIE
Termen introdus în psihologie prin intermediul
psihanalizei (Freud),
Este vorba de reapariţia unor stări emotive şi
repre zentări a căror prezenţă a fost în suspensie (reac-
ţie blocantă de apărare a unor conduite verbale, emoţio
nale etc.) şi care se manifestă în cursul psihoterapiei
sau sub acţiunea unor substanţe farmacodinmnic e. Aces-
tea fac parte din experienţa trawnatică originală care
acţionează latent asupra comportamentului. Se consideră
că prin deblocarea lor se produce o adevărată eiiberare,
51
Ai3S
care, f ără ace ast ă condiţie ar r i s ca să fie mai mult
sau mai puţin perturba tă.
Absentă
- Caracterizarea celui ce este prezent doa:r fi-

zic, gîndul fiindu-i în altă parte (reverie).
- Distragerea puternică de la o activitate ce
se desfăşoară •
La subiecţii normali poate fi provocată de plic-
tiseală foarte mare sau de oboseală, care pot produce
o scădere atît de importantă a vigilenţei incit se pier-
de adaptarea.
- In domeniul patologic, absenţa nu este doar o
eclipsă de scurtă durată a conştiinţei (de la 1 la 20
secunde), ci expresia unei suferinţe organice ale creie-
rului. (Este o formă de "petit mal", stare subepilepti-
că). Această stare poate surveni în epilepsie, în orice
moment. Ea trace adesea neobservată. Subiectul nu-şi
mai aminteşte nimic şi-şi reia activitatea de ·acolo de
unde a lăsat-o în momentul declanşării crizei.
In accepţia freudistă, absenţa în fluxul vorbirii
capătă semnificaţii legate de complexe (vezi "Lapsus").
Absenteism, originea cuvîntului este engleză.

Obicei de a nu fi acolo unde educaţia şi ins•
trucţia ori 11!1lnca o cer. Absenteismul poate să afecteze ·
în cazul elevilor şi studenţilor, pregătirea lor normal ă
şi continuă, pentru care fapt există regulamente de
sancţionare a abse11teismului şcolar.
Absenteismul în întreprinderi afectează îns a ş i
procesul muncii, pr dactivitatea ei.
ABSTRACT (lat.abstraher~ = a scoate din) - (abs 7

tracţie). E vorba de un produs mental şi de acţiune,
prin care se ajunge la el, are sensul acţiunii mentale
52
ABS
de scoatere (detaşare) a unei trăs ături, calităţi sau
relaţii din contextul în care se manifestă. Insuşiri
ca duritatea, întinderea, nu există în afara obiecte-
• lor percepute menta1 ele se pot extrage din complexul.
de însuşiri concrete şi se pot studia caracetristioile
ce le poaedă. Matematicienii operează în acest sens
cu abstracţiile cantităţii şi mărimii. Rezulta tul abs-
tracţiei este ideea, ipoteza. Operaţia de abstractiza-
re comportl doul aspecte: unul de reliefare şi reţinere
a unor wuşiri esenţia1e şi determinante pentru clasa
respecti vl de obiecte şi un al tul de neglijare, de omi-
tere a altora. Operaţia de abstractizare este strîns
legatl de generalizare, ele constituind două laturi ale
unui proces mintal muc. Intre sensurile cuvîntului
"abstract" este şi cuvintul abstracţie care se referă
la capacitatea şi actul gindirii ce constă din a extra-
ge din datul concret aspectele esenţiale.
In expresia "a tace abstracţie de", cuvîntul ab-
stracţieare un alt sens: acela de neglijare a tuturor
celorlalte elemente ale datului cu excepţia celui oare
intereeeazl şi care se ia în considerare.
Insuşiri generale a1e obiectului reflectate se-
parat.
Termenul este intens diversificat în cercetările
de epist8Ja0logie genetică. Se consideră în esenţă oă
abstracţia nu constă doar în extragerea din da tele per-
ceptive sau din relaţii a ceea ce este esenţial, ci şi
a da, a adluga aeeâtora ceva, dimensiuni ce se află co-
111.ane 1n şi ·cu alte obiecte, fenomene, relaţii. Acestea
permit apoi clasificarea. Au 1'ost determinate ca f'orme
de abstracţie: abstracţia simpli (empirici), abstracţia
oollStructivl sau refiex1d., abstracţie aimplif'icantă,
abstracţia reflexivă a e%J)erienţei legico-matematice.
53
ABS
Totodatl au .toet analizate relaţiile abstracţi-
ei cu con.ştiinţa, cu coordonatele interne (ereditare),
cu operaţiile inverse ale multiplicării logice, ou sim-
bolurile, cu formele succesive ale cauzalităţii şi cu
cele ale calităţii etc. (v. Dictionnaire d ' ~pistemolo-
gie ~netique, de Antonio K.Battro, P.U.P., Paris,1966).
Absurd (lat. ab + surdus „ care nu aude şi nu

este auzit).
Raportat la logic şi la lingvistic, absurdul
reprezint! o situaţie contrarie la ceea oe se conside-
ră l~gic sau corect.
Sentimentul. de absurditate este legat de anacro-
nismul situaţiei ce contrariazl logicul şi lingvisticul
corect.
In psihiatrie,absurdul se manit'estl in di.terite
conduite patologice.
In psihanalizl se consemnează absurdul~ vise
pentru a se decod11'ica structura complexelor l!luplSe ,P si-
hoterapiei. Există structuri psihice convertite latent
spre absurd, mai ales la adolescenţi in cadrul crizei
de originalitate.
Filozo.tia existenţialistă a creat in jurul con-
ceptului de absurd o mare parte din raţionamentele~
le.
In stările de angoasă sentimentul absurdllui
poate ri .toarte activ.
Testele de sesizare a absurdităţii (verbale şi
nonverbale) pun in evidm ţl rezistenţa gindirii logice
la situaţii absurde. Există itemi impregnaţi d~ absW'-
dit!ţi in testul R.Gille, dar şi in testul Bine.t-Simon.
etc.
In bateria de teste de inteligenţă elaborată de
c.Zahirnic şi colectivul (Institutul de Pedagogie şi
54
ilS
Psihologie, 1974) figurează un subtest de absurdităţi
verbale. (Bateria R.X. A.s.).
Tot cu ~este de absurditate (verbal.e şi nonver-
bale a lucrat U.Schiopu şi M.Girboveanu (1974 şi 1976).
Abulie (de la grec. a= privativ, (fără) şi
boule = voinţă).
de voinţă sau scăderea ei. Există grade
Lipsă
diferite de abulie. Există şi o abulie înnăsc u tă, aceea
a firilor domoale,pasiva , trăind fără să dep ună an a-
numit efort. In cazul abuliei uşoare sau legere se mani-
festă dificultăţi in conturarea voinţei, uebotărîre,
botăriri luate cu multe ezitări, dificultăţi. Greutate
in ducerea ac tul.ui la bun sfirşi t dacă presnpune efort
continuu. Abulicul leger işi imprăştie (risipeşte) e-
forturile în toate direcţiile. El poate începe numeroa-
se acţiuni, dar nu termină nici una. Abu1ia se intilneş-
te în numeroase stări maladive: melancolie,paihss-
tenie, obsesie, depresiune.
Cind abu1ia e gravă ( clino manie) e vorba de o
maladie psihică in care se p§.răseşte orice activitate
socială.
Abu1ia ca simptom poate .fi intilnită în neuras-
tenie, depresiuni psihice şi psihastenii. In melancolie,
voinţa este suspendată, uneori persoana ce suferă de a-
ceastă boală poate rămine luni de zile într-o inerţie

absolută, fiind foarte chinuită de imposibilitatea de a
o depăş i. Anumite abulii grave pot fi provocate de al-
eooliam. Si în cazul fobiilor şi obsesiilor se manifestă
scăderi ale voinţei, care .f'ac persoana inoapabill de a
depăşi silllptomele dureroase legate de dorinţa de a se
debarasa de acestea.
P.Janet distinge trei feluri de ab~ii: abul.iile
sistematizate, oe afectează o singură- categorie de acte
55
ABU-ACC
s au conduite; abu.liile local i zate, l ega t e de activita-
t ea unui singur membru; abuliile generalizate în ai.re
este afec tat ă şi blocată conduita gene ral ă, referindu-
se la toate ac ţiunile şi l a t oate ini ţia tivele.
In unele s indroame ale imbecilităţii şi idioţiei
cam ar fi boala Doam se man ifestă stări evidente de a-
bulie (ine~ţie) de inac t ivitate permanentă.
ABULOM.ANIB (a + gr.boule +manie= nebunie)
Nebotărîre, slăbirea voinţei. pîn! la paroxisa.
Acalculie (a - privativ, calcul - arta de a so-
coti).
Nedezvoltarea sau pierderea patx>logică a capaci-
tăţii de numera ţ ie, rezolvare de probleme şi calcul (de
mînuirea numerelor), chiar a celor mai simple operaţii
aritmetice, adesea asociată cu tulburări afazice sau
de tulburări ale reprezentării spaţiale. Poate 1'1 con-
diţionată de o agnozie a cifrelor şi mulţimilor asocia-
te în general alexiei.
După unii psihologi, agnozia degetelor se înso-
ţeşte (adeseori) de acalculie (Gerstmann).
In genere, în cazul acalculiilor persoanele,(cei
în cauz~ dispun de un nivel mintal care le-ar permite
formularea de raţionamente aritmetice.
ACAT.Ali'AZIE
:Formă de afazie ce se exprimă prin incapacitate
de a construi fraze cu ansambluri de cuv~nte (v.afazia ).
ACATIZIE (a+ gr.Kathizein =asta jos)
Imposibilita t ea de a sta aşe z at , de a s ta l i-
niştit. De ex. r în anumite cazuri ale bolii lui Parkin-
son.
Acceptor
Matrice reacţională ipotetică a conduitelor, ra-
ţionamentelor - prin care se triază faptele posibile,
56
ACC
adecvate sau acceptabile. Acceptorlll compatibilizează
acţiunile, apropiindu-le de valorile conştiin ţei. In
procesul invăţeri;l. acceptorul permite integrarea cuno-
. ştiintelor i.nt:r-o categorie - cOlllpatibil ă i:n oel mai
inalt grad.
In immologie, termenul se re.feră la o substanţă
a si.ngelui sau a l.1.mtei, capabile de a reacţiona. la ori.-
oe agent in.fe~ţios, toxină etc.
In .fiziologie, acceptor este o substanţă ipoteti-
c~ oe prin afin11iatea ei cu stimult2l adecvat constituie
sediul primei modificări a elementului receptor, făcÎild
posibilă recepţia (odor1ceptor, osmoceptor etc.).
Accident
Eveniment neaşteptat provocat de greşeli de
reacţie care duce la daune corporale şi materiale une-
ori foarte mari.
Mortalitatea prin accidente este pe locul trei,
doi sau chia.11 intii, i:n diferite ţări (in concurenţă
cu mortalitatea ce se datorea ză bolilor cardiace şi can-
cerul.ai).
La subiecţii tineri este pe locul intîi. O serie
de studii psihologice au pus in evidenţă .faptul că pa-
tru cincimi din accidentele grave ae datorează unor
oontliote pereonale - sau nerespectării regulilor de
prot cţia muncii. In cazul accidentelor de circulaţie,
vi.teza excesţvă este pe primul loc.
Tot in arma a num.eroase studii s-a prof'ilat i-
deea existen ţei unei predispoziţii mai m.ari pent1'"U ao-
oidente, in anumite profesii, la anumite tipuri de per-
soane. Pot exista persoane care în cinci ani să nu f'i
avut nici tm accident p e c.înci altele să fi ajuns la 9-
10 accidente de diferite grade de graYitate. Cauzele
57
ACE-ACH
psihologice ale accidentelor sint inapt itud1nile sau
deterio rările de aptitudini (de vedere, obse rvaţ ie ,auz,
de~icite de inteligenţă concretă şi, des i gur, ex>ordonln-1
mot:mril deficitar9 şi cu latenţă lll&r8 sau neacordate cu
amploare a solicitărilor. Persoanele cu inaptitudini de-
pun sforţări excesive de a face faţă situaţiilor impli~
cate şi aceste eforturi ruinează vigilitatea, creează
stări crispate de surmenaj, cresoind, astfel, probalili-
tatea expunerii la accidente.
In situaţiile în care omul e s tA foarte antrenat
în conflictele personale sau în grij ~ materiale, neli-
nişte etc., atenţia lui nu se mai poate focaliza sufi-
cient, fapt ce creşte riscul de accidente.
Prezintă interes şi accidentele pe un fond de
s tare de prea ma.re şi euforică bucuri e. După o etapă
fop-te penibilă şi plină de primejdii ce se recompen-
sează generos, bucuria triumfului inundă cimpul .vigili-
tlţii.
Există un mare interes social pentru evitarea ao-
cidentelor şi ameliorarea condiţiilor de muncă, circula-
ţie, prin avertizoa.r, propagandă şi o mai bună selecţie
a personalului. In special, pentru cei c e s int predis-
puşi la accidente se tinde să fie trecuţi în forme de
activitate in care riscul este mai mic.
Acefal
Situaţia in care o parte mai mioă sau mai mare a
cre i erului lipseşte. Acefalii sînt fiinţe lipsi te de po- ·
sibilităţile cele mai elementare de a duce o vi a ţă inde-
pendentă.
Achinezie (Acinezie) gr . ~, privativ , kinesis,
miş care.
Absenţa mişcărilor voluntare şi automatiza te fără
ca ele să fi fost paralizate. Desemnează o stare de illl-
posibilitate provocată, o reacţie de imobilizare.
58
ACL-ACO
Achinezia poate fi de origin ă psihică (stări de
stupefacţie), de origină neurologică (sindrom parkinso-
nian), incapacitate de mişcări datorită unei paralizii
·sau de origină e~oţională (blocaj emoţional).
Acloropsie
Cecitate cromatică pentru verde. Termenul se fo-
loseşte rar.
Acmestezie
Sensibilitate mecanică prin care se apreciază
fineţea inţepăturii unui ac. Senzaţia se referă la ca-
racteristicile unei inţepături ce nu provoacă senzaţii
dureroase.
Acomodare (lat. Accomodatio1 ac= către, commo-
dus = comod).
Proces datorită căruia organismul poate suporta
modificările ce survin in mediu fără primejdie şi di-
ficultăţi evidente. Acomodarea este ca atare o reacţie
in modul cel mai adecvat posibil la schimbările mediu-
lui exterior. Organele senzoriale posedă un joc funcţio
nal (pragurile absolute - minimal şi maximal sau dife-
renţiale) care reprezintă caracteristicile specifice
ale capacităţii de acoJDOdare. Unele reacţii de acomoda-
re au caracteristici reflexe (aşa este reacţia pupilară
a ochilor la gradul de intensitate a luminii).
In epistemologia genetică se insistă asupra a-
comodării implicate · in activitatea minta1ă - şi de
acomodare a schemelor de asimilare care pot să fie mo-
dificate şi să se aplice - dar pot să nu fie utilizate,
ceea ce ar indica a treia modalitate (acţională propriu
& ă d• AO~ dA.NI!
In psihologia socială ~ reprezintă o formă a
relaţiilor interpersonale bazate pe modificarea de esen-
ţă a r~laţiilor; ea presupune o inaintare tre p tată a
59
ACO-ACR
procesului de adaptare sau ajustare a persoanelor impli-
cate in relaţii şi se .finalizează prin renunţ~a la u-
nele modalităţi compo rtamentale proprii .fiecărui indi-
vid ~ favoarea acceptării şi res pe ct ării unora dintre
ele însă de .fiecare dintre parteneri; in timpul unui
cuplu conjugal achiziţionează atitudini, valori etc.,
comune, care sint, nu ale fiecăruia in parte, ci ale
ambilor.
Acorie
Pierderea senzaţiei şi impr~siei de saţietate
ce antrenează un exces de alimentaţie. Uneori termenul
se foloseşte pentru a exprima foamea nemăsurată prezen.-
tl in bulimii.
Acromatognozie (gr.a = privativ (fără)croma =
culoare, gnosis = cunoaştere).
Agnozie tactilă ce constă în absenţa recunoa -
terii obiectelor .fără tulburarea percepţiei referitoare
la materia şi forma din ce.re sint constituite.
Acromatopsie (sinonim - cecitate crolllB.tică)
gr. a= privativi cbroma: cuJ.oare; ofis= vedere)
Alte denumiri: acromatie (rar ), anomalia Dau-
beney-Huddart, cecitate cromatică, monocromatism.
Incapacitatea de a distinge culorile, caracteri~
zată prin absenţa totală a percepţiei tonalităţilor cro-
matice, însoţită, de obicei, de o acuitate vizuală scă
zută, prin absenţa vederii fo veal.e , precum şi de nistag-
mus şi de nictal.op~e ( ab senţa funcţ ionării conurilor~

tiniene).
Acromatopsia parţială (discroma topsie sau dal-
toniS111 în sens larg), incapa citatea de a percepe o a-
~umită culoare sau dea o dis t inge de alta (aneritrocro-
matopsie , aneritropsie).
60
ACR
Acromatopsia total.ă este denumită şi "vedere
monocromatică'~ de către adepţii teoriei Young-Helmb:>ltz
asupra constituirii senzaţiei de lumină prin trei pro-
cese cromatice, două lipsind in acest caz. Pentru aceşti
autori, acromatopsia parţială corespunde vederii dicro-
matice (vederea normaJ.ă .t'iind tricromatică), avind ,
.t'orme1 a) protanopia = cecitate pentru roşu; b) deD-
teranopia =
cecitate pentru verde; c) tritancpia ce- =
citate pentru albastru.
ACROIUZIE - Termen general care desemnează in-
capacitatea de a percepe unele culori de către anumiţi
subiecţi, sau scădA'P'88 RAnsihilitătii cromAtt~A. Acro-
mazia este o cecitate cromatică parţială.

Porme de acromazie: protanopia ( tulburări ale
sensibilităţii cromatice pentru roşu şi verde) şi tri-
tanopia (tu1burări al.e sensibilităţii cromatice pentru
albastru şi violet).
ACROMEGALIE -(gr.acrom, ertremita.te şi megal.o,
llaladie noncongenita.lă de natură endocrină, ca-

racterizată prin dezvoltarea exagerată a extremităţilor
corpului (miini, picioare, pomeţi, nas, :maxilar), hipo-
tro.tie a limbii, buzelor, viecerelor, provocau de o tu-
moare a glaidm. hipofize, de o al tarare .tuncţională
hipo.tizară (secreţia în exces a hormonului de creştere).
Prin compre.siunea chiasmei nervilor optici de
către tumoare, pot apare modi.f'icări a1e cîmpului vizual
( emianopsie) tulburări ale vederii ( chiar orbire). Frec-
yc,.nt:, J.abuo.noqt:o int:re 20-30 a.ai, oz,,eqt~.r.,a ~.xooo.i,..;s •
oaselor e:rlinzîndu-ee in lăţime; apariţia dereglerării in-
tr-o etapă prepubertară duce la GIGANTISM, iar ivirea
in preadolescenţă şi continuarea evoluţiei la virata a-
61
ACR-ACT
dul tă duce la GIGANTISMUL ACROMEGALIO. Sinonim Boala
lui Pierre Marie şi Marinescu • Ant.Nanism hipofizar.
Acromicrie
Sindrom ce se caracterizeazl pein oprirea dez-
volU.rii extremităţilor şi chiar a capului, fenomen in-
soţit de o. anumită adipozitate şi de nanism.
Acronidie (gr. aeros= extremitate, adine = du-

rere).
Acronidia se ma~estă prin tulburări de somn,
de poftăde mincare ,şi sete, prin t1llburări digestive
(constipaţie) şi prin tulburări exprimate prin senza-
ţii de arsuri a.le extremităţilor. Acestea se datoreazl
unor 1110dificări generale sau locale neurovegetative.
Maladie ce se manifestl in copilărie prin tulbu-
rări psihice anorma1e de tristeţe, agresivitate, agita-
ţie. In unele cazuri e vorba de un silllptoa afectiv in-
tens psibotic - confuzo-oniric ce riscă e! evo~ueze
spre delir.
Act.(lat.actwa, agere= acţiune, a acţiona)
Cea mai simplă unitate structural-funcţională

din care sint formate operaţiile, acţiunile şi chiar
întreaga activitate. Spre deosebire de operaţie şi ac-
ţiune insă, care dispun de un conţinut dete!"lllinat (vezi
cele două noţiuni), actele sint . considerate ca fiind
mecanisme Ta.riabile. Există mai multe tipuri de actei
a,_. reflexe (reacţii ale organismului compuse din miş
cări bine determinate care se succed cu o anumită regu- ·
laritate in spaţiu şi timp şi care se prezintă ca un
tot unitar fără a putea fi descompus in mişcări mai sim-
ple, susceptibile de a exista izolat in diverse im.pre- .
jurări. Pierre Janet le conside.ră ca stlld la baza unor
conduite psihice mai complexe, cum ar fi spre exemplu,
62
ACT
connuitele psihice, intelective etc. ); a.nsihice (reac-
ţ ii s imple, elementare de or din psihic aJ.e individului
care prin complicare trep tat ă , prin structurări ş i re-
structurări de ordin cantitativ dau n aştere la condui-
tele psihologi ce superi oare ; deşi s înt t ot atit de nu-
~eroase ca şi multitutinea fenomenelor psihice, ele ar
putea f'i clasilicate iii două mari categ-orii: a.motorii
sau mişcări care implică reaJ.izarea unui comportament
motor concret desfăşurat, exteriorizat; R.minttle sau
intelectuale realizate în plan mintal, comportamentele
motrice fiind de regulă inhibate; acestea din urmă in-
tervin mai ales in formele voluntare ale dileri telor
fenomene psihice cum ar f'i: atenţia voluntară, memorarea
voluntară etc.). a.J1JOrbide (se caracterizează prin do-
minaţia tulburărilor de comportament, datorate tulbură
rilor intelectuale; au un caracter insolit , anormal,
delictual; pot fi izolate sau repetat.e; se utilizează
ca mijloc de psihodiagnoză). Cu geneza din act a anumi~
tor fenomene psihice s-au ocupat îndeosebi Jean Piaget,
(Naşterea inteligenţei la copil), Henri Wolton (De la act
la gîndil'e); iar cu distingerea conduitelor psihice şi
revenirea la act, Pierre Janet.
Activ(ă)
Perspană care participă efectiv la realizarea
unei acţiuni, a unei activităţi; plin de energie, harnic.
Principiul ac ţ iunii libere, independente, din propriei-
niţiativă transpus în plan pedagogic a dat naştere la
ceea ce s-a numit şcoala activă - adică la acea şcoală

pedagogică care este fundată pe principiul educaţiei
funcţionale, pe respectarea intereselor intelectuale ale
copiilor, pe eliberarea spiritului copiilor, pe respec-
tarea autonom i e i şi indepe ndeţei lor intelectuale. Copiii
ghidaţi şi contr o laţ i de educatnri, sînt puşi să acţio
neze conform intere selor lor, să descopere, să conjuge
63
ACT
realul. Pentru realizarea acestei filtalităţi se utili-
zează in largă măsură metnnP.1 e act:i.v"' care permit copi-
lului singur sau in grupe mici să 3e autoinstruiască
sub conducerea discretă a educatorului, minuind materia-
le, construind, descoperind şi sattsi'ăcindu-şi trebuin-
ţe de căutare, selectare, comparare etc. Scoala şi me-
toda activă se opun şcolii şi metodelor tradiţionale
care sint scolastice, abstracte, bazate pe memorie,care
constring elevul şi ii impun cunoştinţe prin metode au-
toritare. Totuşi ea ridică o serie de probleme rămase
nerezolvate: toate cunoştinţele trebuie parcurse şi in-
suşite şi nu numai cele care atrag anu sint interesan-
te I timpul de invăţare în şcoală este to tu şi limitat etc
etc. Reprezentanţi mai de seamă: O.Decroly, J.Dewey,
P. Munn, M.Montesori.
Activitate e.e.g.
Orice fel de succesiune de unde de origine cere-

brală care posedă amplitudini ce depăşesc zgomotul de
fond.
Activitatea e.e.g. se exprimă prin activitate
bazală (a feţei inferioare a creierului , culeasă prin
electrozi implantaţi prin fosele nazalo sau prin ure-
che), activitate difuză, fără localizare c~nstantă, . ce
apare mai mult sau mai puţin simultan pe suprafeţe mari•
- activitatea de fond (adică activitatea continuă şi
generală), inclusiv alfa, în contrast cu ·activităţile
focale paroxistice grupate sau izolat , activitate lentă.
(cu unde de durată de peste 1/8 secunde (rit:nul beta)
unde cu frecvenţa de 7,5 e/s cicli pe secundă şi ritmul
delta (sub 4/s). Ace&Stă formă de activitate e.e.g. este
anormală la subiectul treaz. Activitatea paroxistică
(în _z.lvă sau izolate cu semnifiqaţie patologică), ac-
tivitate in formă de arcadă sau pieptene culeasă pe
64
ACT
regiunile oerebrale cennrale, asoc iată cu ritmul beta -
atenuată de mişcări reale sau imaginate ale miinilor
şi de stimularea tact ilă . Activitatea rapidă (frecvenţă
peste 12/c~cu amplitudine mai mică ca a undelor al.fa,
activitate gama intre l}-16/c/s se numeşte adesea rapi-
d! intermediar ă. Activitatea rapidă barbiturică apare
in fusuri scurte după barbiturice. Activitatea sigma se
exprimă prin ritm episodic de cca 14/c/s de obicei di-
fuz cu maximum de amplitudine pe vertex. Apare intr-un
anumit stadiu al somnului.
Activitatea (psihică)
Modalitate fundamentală de existenţă a psihicu-

lui WDan. De regulă este defini tă intr-un sens mai larg
şi altul mai restrins. Din perspectiva primului: a.p.
este un ra~ort, o relaţie, intre organism şi mediu in
oare are loc un consum energetic, cu finalitate adapta-
tivă. Accentul trebuie să cadă pe relaţia dintre orga-
nism şi mediu deoarece tocmai aceasta a fost neglijată
de reprezentanţii diferitelor şcoli psihologice. Astfel
pentru introspecţionism,a.p. era prin esenţă interioa-
ră, in timp ce pentru. bebaviorism ea era pur exterioară.
S.L.Rubinstein, a1'1rma activitatea ca fiind "interacţiu-:
nea subiectu1ui cu lwaea, interacţiune in care se reali-
zează o atitudine sau alta a omu1ui, faţă de lume, faţă
de ceilalţi oameni", iar A.B.Leontiv arăta oă a. este
"un proces ce realizează o anumită relaţie a omului fa•
ţă de laae şi coreapunde unor trebuinţe specifice". rn..:
tr-o accepţiune mai restrinsă, activitatea constă in
ttl~ tate man t stărilor de conduită exterioară sau
mintală care duce la rezultate adaptative. Ea este pro-
dusă, determinată de acţiQllea mediului asupra individlr
lui, dar se răsfringe asupra mediului producind modifi-
cări i.n condiţiile exterioare obiectlve.
65
ACT
Sub raport psihologic a. se compune din acţiuni
(ca cele mai mari subunităţi a.le ei), operaţii (mi~loa-
ce de realizare a acţiunilo r) şi acte (motorii sau min-
tale - vezi mai sus); dispune de un scop şi un motiv
propria.1 mai mu1t decit atit intre motiv şi scop există
o coincidenţă spre deosebire de acţiune in care intre
-,tiT şi scop existl o necoincidenţl.
A.p. poate ti clasiticatl dupl mai multe crite-
rii, dupl ne.tura produ.su1u11 a.predollinant aateriall
şi a.predominant spiritualii ciupi procesu1 psihic 1--
plicat in realizarea ei poate ti a.oognitiTi, a.afecti-
Tă, a.volitivi; dupl locu1 ocupat in sistemele relaţii
lor individului, poate n: a.principali (dominantl) şi
a.secundară (subordonată); dupl evoluţia sa ontogeneti-
ci distingem următoarel.e forme: joc, invlţare didactică,
munci, creaţie.
A.p. cuprinde in structura sa toate tunoţiile
şi procesele psihice fapt care tace ca ea să apară ca o
mani.testare a intregii personaliUţi umane.
Aceuel. izare
!,face ca ceva să redevină activ, a.trece de la
potenţă (posibilitate), la acţiunea !fectivl (realitate);
a,readuce in prezent ceea ce aparţine trecutului. De
exemplu: a . actualiza legăturile temporare care au stat .
la baza formării unor procese psihice, implicit, a ac-
tualiza, cu această ocazie, o serie de illagini, idei,
cunoştinţe, sentimente, acţiuni ·etc. Uneori a. se rea-
lizeazl spontan, de la sine, alteori, insă, este nece-
sară depunerea unui etect voluntar.
Actiune
Cea mai mare subunitate structural-funcţională
a activităţii umane, fiind constituită, la nivelul ei,
din şiruri de opera ţii şi mişcări. Este subordona tă in-
totdeauna activităţii şi nu dispune decît de o indepen-
denţi relativi in raport ou ea. In plan psihologic, a.
se caracteri?.ează valoric prin noncoincidenţa scopului
Cda. 72/1979 7asc. 5

66
ACT
şi motivului, in sensul oă dispune de un scop propriu,
dar nu şi de o motivaţie proprie, aceasta fiind "impru-
mutatl" de la activitate. Citirea unei cărţi, a unor
notiţe in vederea susţinerii unui examen constituie ac-
' ţiuni, deoarece ele se subordonează activităţii d e ~
tire a examenului. Rezultatele obţinute prin acţiune nu
constituie scopul final, ci unul parţial in realizarea
celui final al acti'YităţU. Dat fiind faptul că in to-
ţiune este prezent scopul, ea este intotdeauna conşti
entl. ~tuşi, gradul de participare al conştiinţei poa-
te fi diferit ( scopul poate fi uneori mai vag, mai pu-
ţin conştientizat) ceea ce face ca să apară o serie de
acte impulsive, oare nu se con:f'U.ndă insă cu cele invo-
luntare. După gradul lor de complexitate, a. pot f'i sim-
ple sau complexe, primare (cu mecanisme nervoase redus
implicate) sau secundare (eu mecanisme complicate antr&-
nate). Ca direcţie, a. poate să se exercite CA segment
al muncii, al deprinderilor de autoservire, ca - relaţii
umane de convenienţă sau la realizare de scopuri comune.
După P.Golu, acţimea este elementul cel mai mobil al acti-
vităţii, putind trece cu uşurinţă, fie in operaţii(cînd
se automatizeazl), fie in ~ctivitate (cind motivul ac-
tivităţii devine propriul e! motiv).
- Termenului acţiune i se acordă şi alte inţe
lesuri. Enumerăm mai jos pe cele mai importante:
- operaţie sau act realizat de către o fiinţă
in mod spontan sau ca urmare a unei stimulări externe
(in acest caz este de preferat termenul.: răspuns).
- Influenţă exercitată de cineva asupra cuiva
(fiinţă asupra fiinţei).
- Cooperare organizată şi siste matică a unor
persoane sau grupuri sociale in vederea realizării
11mui scop comun (acţiune socială, cultural.ă, medicală
preventivă etc.).
67
ACT
- Ini'luenţa unui factor, cauze (acţiunea cildu-
rii, acţiunea atmosferei de conrort intr-o activitate,
acţiunea oboselii asupra man.oii etc.).
- Ini"luenţa unor strategii de intervenţie (a
modificării programelor şcolare, a modificării orarului
eto.).
- hersa.rea wm1 drept de cltre individ sau so-
cietate (acţiune administrativi ciYili, exersarea drep-
tului de "fOt etc.).
:_ Moment I sui tl sau secvenţă de eTenilllente na-
ture.1e sau episodice (acţiunea miei pieae de teatru,
a mm! fila, a unei dispute eto.)
Ciapul de &llt111119 poate ti aa1 larg sau mai re-
strins, de intensitate mai mare sau mai miel - in tun.o--
ţie de intensitatea, calitatea şi oonsecinţele acţiuni
lor.
!CTIUlra lilliTALA ( după G&lperin). Termen · oe se

referi la formarea unor modalitlţi de a acţiona ale
gindirii. Psihologul. sovietic P • .l.G;!lperin descrie pa-
tru parametri prin oe.re ae pun in evidenţi caraoteri&-
ticile f'oraării acţiunilor mintale. Pri.JlluJ. parametru e
oel al nivelului acţ1unllor mintale~ histl trei niwle
posibile de efectuare a unei acţiunii a) niTelul de o•
perare concretă cu obiecte (adunarea de beţişoare, car-
tonaşe, bile sau operarea ou litere şablon spre a forma
cuvinte);b) niTelul acţiunii verbalizate şi o) nivelul
efectuării in gind a acţiunii deoarece a devenit acţiu
ne mintală.
Al doile a parametru al acţiunilor mintaJ.e este
cel al plenitudinii (indi.terent de nivel). Aceasta in-
dică gradul de extindere (lărgire) a acţiunii mintale •
.U treilea parametru se referă la gradnl de ge-
neral.izare a acţiunilor mintale. La oopii,gradul de
generalizare e mai redus.
68
ACT-ACR
Al patrulea parametru (ultimul) se referă la
gradul de însuşire al acţiunii mintale. Ea poate .fi în-
suşi tă (e deja o achiziţie operativă) sau e doar in
curs de achiziţie (însuşire).
Ge.lperin a elaborat un sistem oanpl.eliletltar de in-
fluenţă formativă a acţiunilor minta1e - şi a decupat
cinci etape ale acestui proces.

Prima etapă, de familiarizare cu tema sau ope-
raţia respectivă, este etapa orientării şi duce la for-
marea de reprezentări şi la formarea schemei iniţiale

de lucru.
A doua etapă de efectuare a acţiunii materiale
sau materializate (clasificlri, analize, simboluri,for-
mule, semne corespunzătoare etc.).
A treia etapă, de transformare a acţiunii exter-
ne in acţiune minta1ă prin verbalizare (cu voce tare)
in vederea organizării pe plan verbal a ordinii speci-
fice a acţiunilor materiale şi materializate.
Etapa a patra se caracterizează prin trecerea
acţiunii mintale din planul vorbirii cu voce tare in
cel al vorbirii fără voce (pentru sine), ceea ce evi-
denţiază reducţii, concentrări, condensări ale acţiunii
mintale.
In ultima etapl (a cincea), acţiunea materială
transformată inacţiune mintală se desfăşoară la nive-
lul limbajului interior.
Teoria lui Galperin pune in evidenţă corelaţia
strinsă - acţiune-vorbire (limbaj) în interiorizarea
ş i î~nna.rea actiunilor mintale.
ACROFOBIE (acro+ gr.phobos = frică)

Fobia de locuri înalte, traduoindu-se cel :r.ai
adesea printr-o impresie de ameţeală.
69
ACU
ACUYEME
- reprezintă halucinaţii /psihosenzor1a1e/ au-

ditive elementare, sînt deci aenzaţii auditive percepu-
te subiectiv, .fără a .1'1 determinate de excitaţii sonore
din mediul extern.
- ' pot .ti întîlnite în ai'ecţiunlle O.R.L. /oti-
te, mastoidite, surditate etc./Îll boli neurologice, în
special în nevrita acustică toxicl /chininl, alcool/
sau 1n.1'ecţioas!. /gripă, .tebră t1.to1dă 1/ 1 leziuni ale
căilor de conducere, leziuni ale lobului temporal, în
comoţiile labirintice din traW11atismele craniocerebra-
le şi sindroamele de hipertensiune intracranianl; mai
rar pot apărea şi în stările con.tuzionale, onirice sau
in unele boli psihice.
- diagnosticul dii'erenţial se .tace in raport
cu halucinaţiile auditive complexe, în care senzaţia
acustică este sub !armă de cuvinte/ v.t.resp./.
Acuitate (a+ acuitas = .fineţe). Desemnarea

unui nivel ridicat de sensibilitate. Proprietatea .func-
ţională a organelor de simţ de a percepe senzaţii la
un prag coborit sau de a distinge diferenţe minime.(De
exemplu, acuitate vizuală: capacitatea percepţiei ~izua-
le în .funcţie de claritatea .toc_a rului retinian, integri-
tatea elementelor nervoase şi interpretarea cerebrală a
stimulu.lui). Deci, acuitatea este ascuţimea sensibilit ă
ţii receptorilor la stimulare~ re!erindu-se la .1'1.n9ţea
sensibilităţii discriminatorii. In funcţie de analiza-
terii prin care se realizează se vorbeşte despre: acui-
tatea sensorială, prin care se denllllleşte capacitatea
de a se percepe excitanţi mai ~ult sau mai puţin slabi -
(intensitate), şi de a distinge două percepţii mai mult
sau mai puţin apropiate, ca distanţă sau tonalitate
(calitate).
7o
ACU
Fineţea sensibilităţii d1scr1minative sau a
acuităţii senzoriale se măsoară cu ajutorul esteziome-
trelor în cazul tactului. Acuitate auditivă se referă
la sensibilitatea auzului faţă de o frecvenţă dată, in
condiţii determinate.
Poate fi evaluată prin pragul auditiv: variază
odată cu frecvenţa şi se măsoară cu audiometrele, a -
cuitete viz~ă desemnează fineţea sensibilităţii dis-
cri.ainative a ochiului. Poate fi măsurată fie prin cel
mai :mic unghi sub care pot fi distinse separat două
puncte din spaţiu situate foarte aproape unul de celă
lalt (minimum separabile) fie prin cel mai mic unghi
sub care poate fi văzut un punct din spaţiu (indep!r-
tat minimum Yizibile). Termenul acuitate vizuală e si-
nona ou puterea rezolutivă a ochiului.
Acuitatea vizual.ă (inclusiv stereoscopică) DOX-
mală se poate testa cu ajutorul. a dilerite aparate, dar
şi cu ajutorul. optitipelor care cuprind litere şi cifre
tipărite în rîndari de mărime descrescîndă sau crescîn-
dă.
Acul turalizare
Procesul. de înYăţare a obiceiurilor unui grup
strlin.
Acul turaţie (lat.ad-eul turation). Termenul a
fost folosit doar de etnologi.
Iniţial, se referea la caracteristicile osmotice
culturale dintre grupuri sociale diferite ce comunicau
într-un fel oarecare. Astfel de osmoze cuprind transmi-
sii de trăsături culturale, nu numai de împrumuturi de
materiale, veşminte, unelte etc. sau sociale, ci şi spi-
rituale - prin interese, curiozităţi şi dorinţă de apro-
piere. Aceste împrumuturi acţionează şi în profunzime,
restructurind elementele de bază şi dind astfel naştere
unei structuri noi originale.
71
ACU
ln cadrul revoluţiei tehnico-ştiinţifice exist ă
numeroase transfe r uri şi im.prtmuturi de acest gen.
Termenul tinde să se extindA. ca sens in spre
denumirea modi.ficA.rilo r de adaptare cultural.A. ce se 11&-
nitestă dup! achiabA.ri de mediu geografic, cultural,
profesional_ etc .
Procesul de aculturalizare a emigranţilor este
relatiT complex şi delicat.
Se dA. adesea ca exempl~ de aculturaţie ~azzul -
expresie a două culturi - aceea a negrilor şi a ameri-
canilor.
AclJpletrie (acu+ gr. ■etron = ■iaurl)

Metodă de cercetare a funcţiei auditive, utili-
zind examenul tonic (cu vocea) sau instru■ental (diapa-
zon, ceasornic, ac\111etru) . !stlzi se foloseşte tot aai
mult audioaetria ca exa:aen .tuncţional al auzului, con-
stind in stabilirea pentru fiecare ureche (la tranS11i-
aia os,as!. şi aeriană) a pragului de audibilitate pen-
tru diTerse frecvenţe ale cîmpului auditiT. Audiometria
poate ti efectuatl fie cu sunete pure (audiometrie to-
nali) tie cu ajutorul voci i (audiometrie vocală).
AcDllletru.
!parat de 11lsurare a acuităţii auditive. Dete~
a1nă pragul absolut de audibilitate a intensităţii anui
sunet. Se poate ■lsura distanţa, apropiindu-se şi inde-
părtindu-se aparatul la distanţe · date. Primele acumetre
a u rost construite sub comanda lui Wnndt şi ale lui
Toulouse şi Pieron. !stăzi s e .tolosesc mai mult audio-
me trele , api r a te ma i complexe ş i automatizate.
Acusmi e ( termen .folos it in psihol ogia engleză ) ·

Halucinaţie auditivi patologică ce se caracte-
rizează prin iluzia auzirii unui sunet inte:nainabil,
contumu.
72
ACU
Acustică
Stiinţa ce studiază vibraţiile acustice, produ-

cerea, propagarea şi efectul lor.
Termenul se foloseşte şi in sensul de insuşire
a unei incăperi determinate de renectare şi absorbţie
a sunetelor (acustică bună, acustică proastă). Kai frec-
vent, termenul se referă la sălile de spectacol sau de
instruire (şcolare) etc. Astfel de săli au în atenţie
protejarea simţului acustic. Există o poluare acustică
mai ales în marile metropole sau în anumite tipuri
de muncă productivă (cazangerii).
Simţul acustic se referă la capacitatea de a
recepţiona şi diferenţi5t Tibraţii acustice sau vibra-
ţii sonore (unde sonore cu frecvenţa cuprinsă între 2o

şi aproximativ 20.000 cicli (hertzi) pe secundă.
Organul receptor al vibraţiilor acustice şi al
orientării auditive este urechea - receptor specializat
,,_.,,_,1 ure<-hii ~ ul~ "'"-~toidienc.

·1-,°lrf
r1tlv/ V t!S .,ţ"/,,,/4.r
Ana//zoforu/ cicusf/co - ve~}/bu/o r

fig. 2
Urechea
'13 ACU
şi in sesizarea diferenţială a caracteristicilor vocii
umane şi a aspectelor variate ale universului aanetelor
Propagarea spre instanţele superioare nervoase a exci-
taţiei produse de undele nervoase se face prin nervul
acustic. Acesta este al 8-lea nerv cranian. Face parte
din urechea acustico-vestibulară alcătuită din doi
nervi& vestibular şi acustic (cohlear). Cel vestibular
conduce stimulii pentru simţul echilibrului. Bervul
cohlear (acustic) işi are originea reală in ganglionul
spiral Corti de la nivelul melcului osos. Dendrita neu-
ronilor ganglionului spiral merge la celulele senzori-
ale ale organului corti din melcul membranos, iar axonii
formează nervul cohlear care merge in trunchiul cere-
bral la nucleii cohleari ventral şi dorsal, de unde fi-
brele căii acustice merg la capul (acustic) geniculat
medial şi scoarţa cerebrală a lobului temporal (ariile
41, 42).
Psihofiziologia are o ramură care se ocupă cu
studiul caracteristicilor senzaţiilor şi percepţiilor
auditive. Odată cu inallltarea in vîrstă sensibilitatea
auditivă scade. La 35 de ani pragul superior pentru
inălţimea sunetelor scade cu cca. 30% iar la 5o de ani
cu cca. 50%.
Studiul metrologic al audiţiei se face cu au-
diometrele, prin intermediul cărora se obţin audiogra-
me (care pot să se refere la pragurile de audibilitate
"la audibilitate" pentru sunete pure şi zgomote şi la
audibilitatea pentru mesajele verbale),
Acyanopsie (acianopsie)
Cecitate cromatică pentru albastru. Termenul se
foloseşte relativ rar.
74
,ADA
,Adaptarea
:Sste ccmduita sau coaportuentul oe pune orga-
niaaul in condiţii de repliere supll la condiţiile vari.-
. abile ale aediului in oare acesta trlieşte. Ea repre-
zintl capacitat.a organiaaului de a se ■odi!i oa in ra-
port cu schillblrile intervenite in condiţiile sale de
viaţl şi prin care el deT:1.ne apt de a iildeplini :t'lm.c-
ţiile sale.
Se consideri instinctul oa o fol'ltl de adaptare
la condiţiile de •e~iu detel'llinate, bine de:t'inite şi
relativ stuile. Instinctele aht ai~loace de adaptue
de tip priaitiTe
Reflexele condiţionate detel'llinate de incidenra
relatiT mare a unor stiauli noi ce condiţioneazl aeti-
Titatea constituie o aodalitate de adaptare mai su-
pli (dobinditl).
Se consideri inteligenta ea un instrument
subtil al adapt!rii. J. Piaget a descris doul ■ecanis
ae principale ale adapt!riia asimilare şi acomodare.
Prin asillilare subiectul 1.şi antreneazl capacitlţile
inlscute elutind ocazii de a le exercita. In acomodare
condiţiile existenţei detel'.'111.inl aodalitlţil.e de adap-
tare. Oe,pacitatea indirlduall de adaptare este depen-
dentl de teaperaaent dar şi de atitudinile caracteri-
ale de tendinţele, nlzuinţele etc. personalităţii.
- Sens neuro:t'iziologica nuae dat de Adrian di-
ainu!rii progresive - a cadenţei iniţiale a impulsurilor
nervoase produse intr-un neuron senzitiv prin aplicarea
la receptorul corespunzltor a unui stimul menţ inut
constant.
- In ps1hofizi olog:ta 81Dlllloria.ll., adap-t.-a l a
un stimul oonstl intr-o reducere progresivă a excita-
ţiei produse (ea şi cua printr-un efect de homeostazie
75
ADE
adaptivă, echilibrul s- ar st abili in ciuda persistenţei
stimulării perturbante. In p rivinţa adaptării la lWRinl
s-a stabi.lit, pentru o inten sitate dată a sti■ulării,
un nivel de echilibru det erainat de senzaţia lwainoasă
la sfirşitul perioadei de adaptare. După .Aubert a.-a
conferit denumirii de adaptare la intuneric, tel'llenul de
recuperarea · sensibil i tăţ i i , care urmează o adaptare
la lUJllină, cind inceteaz ă orice stillul.are luai.neasă,
intunerieul fiind atunci t ratat ca o modalitate de sti~
aul.are avind o acţiune proprie inversă celei a luminii.
- In psihopedagogie& structurarea unei disci-
pline şcolare pentru ca ea sl c011vinl mai bine aoduri-
lor naturale de lucru al elevilor ( după virata lor)
şi să satisfaci llai bine interesele lor •
.Aspectele cele ■ai subtile ale adaptării se fac
in condiţiile mediului social şi se structureuă"ca
forme de integrare în familie - grupuri sociale profe-
siune, colectivităţi infomale şi organizate • .Acestea
creieazl un profil complex şi IIIUltidimensionat de ro-
luri şi statute sociale prin care se exercitl drepturile
şi responsabilităţile OllUlui în societate. !daptarea so-
c ială permite valorificarea personalităţii, captează
şi aliaenteazl aportul şi creaţia ei.
4decvat (ad, .prefix ce indică apropiere,

aequaa • egal)
Ceea ce corespunde unui obiect, siţuaţie condi-
ţii relaţii etc. deplin şi doar aceluia •
.Aserţia fiziologici se referă la corespondenţa
dintre un anumit excir. ant şi organul determinat.
A])EZIUllJ !l!ermen utilizat pentru a expriaa ac-
ţiunea de aderare solidarizare conttientl (cu ceva).
A fost preluat in sens figurat din.fizică - acordîndu-
i-se sensul de aderare voluntară responaabill.
76
ADE-ADI
~ermenul se !oloseşte şi pentru a exprima acor-
darea asentimentului, aprobarea taoitl sau argumentată
şi explioitată. In!ine termenul denumeşte şi actul prin
oare o persoană işi exprimă voinţa de a adera la o orga-
·nizaţie, participă la obiectivele şi idealurile aceste-
ia. S1ncmia1 ccmsimţimint, asentiment, aderare.
J.ded vitate
Tendinţa de de o idee, o atitudine,
ataşare
aod de a inţelege, ast!el incit persoana nu se poate
detaşa de acestea. Această tendinţă este caracteristică
■entalităţii epileptice. Aceştia con!eră ideilor şi ati-
tudinilor adesea UD aspect colant.
Cuvintul are şi un sens comun ce expriaă . acor.
darea asentimentului (a aprobării) !aţă de ceva, fapt
oe solicită o consimţire.
llinkow-ski vorbeşte de adezivitate, adică de
acea tendinţă aani!estată de epileptici ce constă in a
nu ae putea detaşa de o idee, un gind, o persoană sau
UD obiect (aspectul •oollant") •
.ADUDOCOKIREZIE
Pierderea sau diminuarea oapacitlţii de a exe-
cuta ■işoări alternative rapide, succesive şi opuse
(llişcări ale marionetelor, printre altele).
Constituie un element al sindromului cerebel~
kinetic.
- se caracterizează prin iaposibilitatea de a
executa ■1,cări alternative in mod succesiv;
■işoările sincrone de pronaţie-supinaţie ale
.mî~ilor.
se evidenţiază prins
- p.i:...,b• "•-.rione1.olor" oare oODa1.t1 .ta
pronaţia şi supinaţia succesivă a m1inilor
- proba "flexiunii şi extensiei degetelor"
in pumn.
77 ADI-ADL
- nici una din aceste probe nu poate fi e%ecu-
tatl de bolnav
- apare în cazul leziunilor cerebeloase
ADIAIPORll nepăsare, indiferenţă- lipsă de

interes.
Adipo-geni tal ( sindrom)
Babinski şi Fr6hlich au descris acest sindrom
ce se exprima prin infantilism, obezitate, datorate in-
suficienţei hipofizare (de pildă, tU111oare a lobului pos-
terior al hipofizei) sau prin insuficienţă gonadică.
Sindromul adipo-genital a fost descris şi de Langeron.
Adipsie
Dispariţia trebuinţei de a bea. Este o manifes-
tare specifică la unii alienaţi (melancolicii, confuzii,
demenţii).
Adler 4• (1870 Viena - 1937). neurolog şi psi-

hiatru austriac, doctor în med~cină.
modestă, a făcut eforturi mari pen-
De origine
tru a-şiface studiile. Avea o constituţie fragilă.
A studiat întii oftalmologia, apoi, devenit
medic, a trecut la psihoterapie, fiind unul din primii
discipoli ai lui Freud. In 19o5 se separă însă de men-
torul său, publicînd studiul asupra inferiorităţii or-.
ganelor şi compensaţia lor psihică. Adler a fundat
sistemul său psihologic pe sentimentul de inferioritate,
fiind influenţat în parte de Nietzsţhe(- conceptul de
"Toinţă de putere•,. Teoria sa pune accentul pe Probleme
de caracter şi voinţă. El consideră că forţe aoţrioe a
vieţii pshice ar fi •voinţa"de putere.
In 1911, Adler a fundat propria sa şcoală •

.Anul următor a publicat "Temperamentul nervos". In con-
tinuare a aplicat teoria sa în educ~ţie. A scris
"Cunoaşterea omului"(l927) şi"Psihologia copilului difi-
cil•(l928).
78 ADM-ADO
Intre t:illlp a fost nWDit profesor la Il:niTersitatea din
Bew-York, 1927, iar in 1932 este nWllit profesor la
Lang Ialand Kedical Coll~e. A mai publicat lucrările
•Tehnica psihologiei individuale comparate" şi apoi
}'Sensul vieţii". Bl ccmsiderl ol. neaatisfacerea voinţei
de putere ar duce la complexul de inf'erioritate, care
prin OC111Q>D11are ar sU.aal.a-o. l)e aceea in te-rapi..e ,
.Adler invitl bolnavii al renunţe la ideile d.e superiori-
tate pentru a se autorealiza.
Unele din ideile eale au fost reluat. d• .rung,
iar altele au fost canteatate de ad-epţii psihologilor
psihanalişti aodenu..
np;rum (lat. adairari • a fi uiait - in

sens pozitiv, airlri aau airare)
Atitudine de pllcere ccabinatl cu aurprizl şi
acceptare ca ceva deoaebit, frmaoa, dificil, inllţltor.
Adairaţi.a este de cele aai aul.te ori insoţitl de res-
pect. In exces devine adoraţie - aentiaent pasional şi
exclusiTiat de adairaţie.
JDOLESCDŢ (ld. adoleacena, particip1.ul pre-

sent aubatamtivisa.t al teraenului
adolescere •acreşte, deci a fi
1n creştere)
J.dolescentul eate subiectul uaan ce a ieşit din
oopillrie fi din puseul puberal ş1. ae af'll in perioada
de i.Dtenal aaturizare biologiol fi psihologică.
Adolescentul conserTl un aaestec de oandui te proprii eo-
pillriei cu conduite adulte. El ae caracterizează prin
crefterea sentimentelor de independenţi., de integrare
in generaţia de aceeaşi virstl, de afirmare a cmu,tiin-
ţei de sine, de intensl construcţie a planurilor proec-
tive ale peraonalitlţii ( idealuri, aspiraţii, năzuin
ţe, etc.)
79
ADO
A4oleecent;a
~oca vieţii care se situeazl dupl debutul pu-
bertlţii (14- ani) se termini spre 18 - 2o de ani. Liai-
tele sint imprecise pentru el apariţia şi durata ado-
lescenţei variază c~orm cu sexele~ condiţiile geo-
grafi.ce şi conform cu mediul. socio-econoaic şi socio-
educativ. Pe· planul psihologic~ adolescenţa s• caracte-
rizea.zl prin reactivi&area şi dezvoltarea instinctului
sexual, afirmarea µitereselor pro~eaionale şi sociale,
a simţului lisertlţii şi al autcmoaiei, prin senzaţia
plenitudinii vieţii afective. Inteligenţa ae diversifi-
ci, aptitudinile particulare H .precizeazl, puterea de
abstractizare a gindirii creşte. J'Uncţia adolescenţei
este de a recunoaşte, in toate virtualitlţile mani!es-
tate,posibilitlţile !ieclrora, ceea ce permite indivi-
zilor alegerea unei căi şi angajarea in viaţa ad~tl.
Dar este~ descoperirea mai adincl (intimă) a propriei
p~rsonalităţi şi a celor din jur, stabilirea de interre-
laţii sociale complexe. Din punct de vedere social
adolescenţa este perioada dobindirii de drepturi şi o-
bligaţii civice (legale) !apt ce angajeazl responsabi-
litatea socială. Bntuziasmul şi curajul adolescentilor
poate fi canalizat spre indeplinirea unor sarcini
deosebite şi pot fi antrenate inacţiuni de o mare ia-
porţanţl sociali.
In adolescenţi se constituie nivelul aspiraţii
lor şi structura atitudinilor şi valorilor semnificative
ale personalităţii, nucleul ei militant şi · se realizea-
ză integrarea pro!esionall.
lb::istă tendinta ca adolescenţa să se prelungeas-
cl spre 24-25 ani (perioadl denumită a adolescenţei
prelungite) datorită contactului . cu studiul in şcoli
a adolescenţilor, !apt ce acţionează ca un !actor oon-
diţionant special.
So
ADO-ADU
4doptiupe. adoptare
l'enomen şi acţiune legali prin care, iii urma
unor completări de fol'IR8.l.1ti.ţ1, cineva recunoaşte legal
un copil drept fiu sau fiicl., creUld astfel un atatut
civil acestuia ,1 obligilldu-se a se purta faţl de copi-
lul respectiv oa uu părinte.
Sensul aa1 larg implici o afectivitate sidio-
ticl oomplexl protectoare şi preferenţiali taţl de
cineva•
.&dualiam
~slturl observabil! la copii. Constl iii con-
tuziile uitre subiectiv şi obiectiv. 5ediferenţierea
este primitivă şi frecvent! (Baldwin).
jdult ( lat. adoleacere = a creşte - Deci adult;
cel ce şi-a te?'llinat creşterea).
Stare ,1 etapă a dezvoltării umane. Biologic
este o stare de atingere a maturit~ii complexe şi a
capacitlţii de procreere - uiaiDte de a se ti mani.tes-
tat involuţia de tip senil a viratelor de regresie
intens!.
Din punct de vedere psihologic, adultul atinge
aaxi.aua 4e de11voltare intelectuală şi afectivi ca şi o
adevlrată plmitudine a activităţilor contribuante so-
cial, a formlrii personal1tlţ11 active profesional.
Din punct de vedere social, persoana adultă dispune de
totalitatea drepturil_o r şi datoriilor· cetiţeneşti.
In perioada adulti care are c1teva faze (faza
adulti interioari 35-4-o ani., taza 11.ijlocie 4o-5o ani şi
faza adultă superioari 5o- 64 ani) are loc o treptatl
transformare a capacitltilor senzoriale, anellice, in-
telectuale 91 afective datoritl deteriorării relative
a formelor antrenlrii mai pregnante a celor din a doua
tasl cu tipuri deterainate de acţiuni - Şi solicitlri
81
ADU-APA
profesionale şi sociale,~ cu o di versificare de soli.:.
citare a afectivităţii, care este antrenat!&: in ro-
luri şi statute psiho-sociale foarte diferite.
)dulturism
Tendinţă evidentă la copii de a deveni sau a
fi asemănătoTi adulţilor ( J. SUb,a). In perioadele co-
pfilriei ae aleg ea modele de viaţă p!ri.nţii pe care copi-
lul ii imită în intregul com.portu.ent. In ocoală mpde-
lul de viaţă poate deveni un·a sau alta din persona-
lităţi ale vieţ ii cultural -ştiinţifice, politice, spo-
rţive etc.
J.P.&.BILITATE
Termen ce exprimă însuşirea de a fi (rlabi~,
bi.nevoitor, cordial.
Afazie (de la grecescul a = privativ (fărl) şi
phasis • cuvint).
Termen substituit de Trousseau (1865) c~lui de
rlemie propus de Broca (1861) pentru a desemna, la in-
ceput pierderea limbajului articulat in absenţa lezi-
unilor nervoase, apoi pentru a desemna pierderea limba-
jului consecutivi leziunilor creierului, ceea ce o
face aproape incurabilii la adult (la copil sînt posibi-
le recuperări). In literatura de special~ ate se !ac nu-
meroase tipuri de cla~ficări ale rlaziei. Printre al-
tele pot fi grupate 1n u.raătoarelei
- Afazia Broca (rlazia de expresi•, motorie)
tulburare sau suspendare a emisiei limbajului. Expresia
scrisă este de asemenea alterată.
- Afazia Wernioke (1874, senzorială, de z:ecepţie)
se referă la imposibilitatea de a înţelege mesajul ver-
bal sau scris.
Cda. 72/1979 Pasc. 6

82
APJ..
J}1~:mm1 0isf11ie rmplnri - Afalie mi1U
~ Muit r1crpti.,. - Aluit
- Disfazit 11pruivi - Agrafit
- Mazit motorie
- .&tuia de i-eproducere este un sindrom rar 1n

care iaposibilitatea de a repeta ceea ce este auzit
nu iapiedicl 1nţelegerea ,1 coexistl cu menţinerea
lillb~ului spontan, dar in oare lectura cu glas tare
este abolită oa şi capacitatea de a scrie după dictare.
Sinoniaa parafazie de ccmductibilitate.
- .&tuia opticl (:Jreud, 1904-) t incapacitatea
de a evoca numele obiectelor atuuoi oind sint văzute.
Sincmiaa afazie optică senzoriaH.•
.&tuia pentru culori
face ·parte din categoria agnoziei culori-
lor
1n fonaa sa purl sindroaul constl in&
lipsa oriclror tulburlri de percep-
ţie inclusiv a celor de tip agnozie
83
APE
absenţa afaziei
- greşeli in denumirea
şi indicarea
culorilor
- sindromul ca atare este foarte rar. După
GELB şi GOLDSTEIN, afazia pentru culori
trebuie consideratl ca cea mai elocventă
•dovadă de suferinţă a gindirii categori-
ale", bolnavul nu ui poate despărţi cu-
loarea de obiect, obiect de ca.re rbine
legat şi pe care null aai poate concepe
ca o entitate aparte.
recent tulburlrile de acest tip au fost
incadrate în sindro11Ul de deconcentrare
/I. GESCHWilflV
Concepţia afaziei lui Head comportă nu distinc-
ţia senzorial-aotor, ci1
- .Afazia verbalăt absenţa sau formarea defec-

tuoasl a cuvintelor.
- .Afazia sintactică: tulburlri ale structurilor
gramaticale.
- .Afazia noainall: tulburlri în utilizarea
selllllificatiYl a cuvintelor.
- .Afazia semantică: imposibilitatea de a sesiza
semnificaţia unei fraze, de a înţelege ansamblurile.
Afazia mai poate fii dobindită şi congenitală,

care la rîndul ei cuprinde: audiomutitate şi surditate
verbală. In toate tipurile de afazie se întilllesc urmă
toarele caracteristici ale limbajului; tulburări de în-
ţelegere de lexie, şi grafie, de constituţie verbale
logico-gramaticale, si ecolalii, dizartrii logice, etc.

m,g:g
Stare r eactivă elementară, ,:puternică, de scur-
tă durată evoluînd între d_o i poli, plăcere -
neplăcere sau agreabil- dezagreabil, între
84
il'E
care se poate plasa un afect care nu ara n1lllle
definit, determinî..nd o reacţie da aşteptare şi
de explorare suscitî..nd interesul şi corespun-
zind la un şoc - surprid.•
După H. Pi4ron, reacţiile elementare pot fi re-
duse la trei&
- afect de atenţie şi explorare, axprimind in-
teres, curiozitate, aşteptare:
- afect de expansiune in faţa unei situaţii
agreabila&
- afect de retragere şi fugă in faţa unei situ-
aţii penibile.
:roraa relativ primitivă şi simplă a afectivită

ţii, sa caracterizează prin apariţie bruscă şi desfăşu
rare puternică, violentă şi da scurtă durată, dar viu
axprimatl in conduită.
Afectele sint susceptibila de deplasare de la
unele la altele. Ele determină, din cauza intensităţii
focalizatoare, o ingustare a conştiinţei. Sub imperiul
lor au loc acta motorii şi verbale necontrolate precum
şi modificări neurovagetati ve ( sudoraţii I dilatarea
bronhiilor, creşterea frecvenţei cardiace, accelerarea
pulsului etc.).
Posibilităţile de control ale afectelor sint
lillitate, totuşi posibila.
Unii autori deosebesc afecte intra-individuale
şi afecte inter-individuale. Afectele intra-individuale
sint acelea care conţin elemente energetice ca intere-
sul, efortul etc. ce intervin Îll conduita intra-indivi-
duală. Aceatea reglează conduita in genere.
ilactele inter-individuale sint impl icate 1n
aspectele de conduită ce se reglează in funcţie de
gradul de simpatie interindividuală, atracţie dar şi~
cunoaştere ( c.Jl8JDal.1).
as AJ.i'E
A!ect ivi tate
Procesele emoţ i on al e care alcătuiesc fondul şi
latura energe ti c ă a vieţ i i psihice şi a comportamentu-
lui, avind un r ol fundament al in declanţarea şi susţi
nerea energetică a act iv i tăţ i i adaptative şi a celei
de luare in ~tăpînire a ambianţei.
Procese psihice care · reflectă relaţiile din-
tre individ şi mediul de viaţă sub formă de trăiri a -
titudinale 1 ca expresii ale reacţiilor emoţionale.
La baza re activităţii emoţionale stau faptele
de corespondenţă sau discordanţă (de diferite grade)
intre cerinţele subiective şi condiţiile oferite deme-
diu. In consecinţă, emoţiile au tendinţa de a se pola-
riza, adicl de a gravita între satisfacţie-insatisfac
ţie, bucurie-tristeţe, succes-insucces ş.a.m.d.
In contextul oricărui fenomen emotional se

disting&
l) modificâri organice şi vegetative secundare
(in raport cu funcţiile biologice primare, ale pulsului
secreţiile lacrimale etc.);
2) comportamente motorii afective (desfăşurate
sau numai schiţate);
3) trăiri subiective de un anumit grad de C?m-
plexitate şi avind o anumită semnificaţie pentru per-
soana care le încearcă.
Afectivitatea stă la baza vieţii psihice gru-
pind toate stârile sufleteşti ale căror rădăcini se si-
tuează la nivelul ins tinctului, inconştientului.
Afectivitat ea copilulu i este d ifuz ă , egocentri-
că, dezvoltindu-se înainte ca d i st incţia dintre '.' eu" şi
" t u" să acţ i one ze m mod net . In a c eastă peri _ este
centrată a sup r a mamei, din raţiuni de sati sfa cţii pe
care le procur ă copilulu i. Dup ă acşea apare un interes
86 APE
pentru luaea uternă, un nwnăr tot mai mare de persoa-
ne, de lucruri devin sursă de mulţumire sau decepţie •
.Afectivitatea constituie ansamblul reacţiilor
psihice in faţa evenimentelor vieţii şi constituie as-
' pectul cel mai mobil atitudinal subiectiv-ftmdamental •
.Afectivitatea este implicată in satisfacerea trebuin-
ţelor de asemenea, a instinctelor, in activitatea mode-
lată şi in tendinţele inconştiente stratificate. Afecti-
vitatea se aani.festă sub forma emoţiilor dispoziţiilor
sentiaentelor.pasiunilor.
Uneori, CUJIUlarea de şocuri emotive poate
provoca conflicte interioare ce minează profund struc-
tura personalităţii. Complexele sînt de asemenea expre-
sii ale unor sisteme emoţionale• la fel nevrozele• psi-
hozele I re.fulările. Chiar boli psihosomatice pot apare
in UI'IL& unor llinări emoţionale sau a unor şocuri emo-
ţionale foarte intense. Nevrozele• in special logone-
vrozele şi logopatiile in genere se exprimă sau exprimă
reacţii afective tulburate. Instabilitatea emotivă
este uneori expresia temperamentului 1 alteori simptom
de minare a a!eativităţii.
Socurile emoţionale cele mai dureroase sint le-
gate de decesul persoanelor apropiate, ruperea de rela-
ţii sentimentale 1 pierderi de prestigiu sau de statut
social, neaprec.i ere adecvată dar şi bucuriile prea mari,

şocurile sint cele care favorizează apariţia nevrozelor
şi psihozelor.
Starea afectivă de con:fort afectiv sau eutimică

poate să aibă oscilaţii sau să se deterioreze.
Distimia sau diacon.tortul psihic afectiv poate
~a Ei~ mo..i •ic OQU •ai •Al"•• Diat.ia.ia OQDOtitui• una
din formele şi gradele de depresiA. In cazul in care se
constituie o stare de disconfort psihic (catatimie)
aceasta tinde să iradieze in intreaga personalitate.
87
il'E
J.tim.a erpriml absenţa ID&lli!eatlri1or afectin erleri-
-~~• Bstu~~!rU~il 1n schiso!rfllie.
In :tille, hipotimia exprial o afectivitate de
aenai.bilizatl, iar hipertimia o afectivitate excesivi.
Decoapensarea atectiri depresivi oere ■lauri
speciale patţ,.oterapeutioe şi curative.
Afem.a
Incapacitatea de a exprisa idei şi sentiaente
pr1n limbajul vorbit. ~ablow. neurologic este foarte
complex. La llllii autori teraenul afeaie este sinoniJa cu
cel de . afuie.
nervoşi
"'""
Procesul ce •• propagi ca influx înspre centrii
dinspre periferie (de la organele periferice
receptoare sau de la reţelele nervoase aflate 1n diferite
organe interne, a\U}chi, tendome etc.). Clile aferente
propagi (sub !oral de influs nervos) aesaje senz·oriale.
Aterentatie - cuvint ce denuaeşte aisteaul c0111plex de
propagare concoaitent a influxului nervos ce provine
pe mai aulte cli nceptoare. ■ esajele senaoriale conco-
aitente permit sJ. ae realizeze procese complexe precua
percepţia.
A,ţereptatia ipyeral (aau retroa!erenţaţia sau feed-back) ·

denuaeşte un sens coaplex de reglare a recepţiei senzo-
riale di.Jlspre instanţele nervoase _superioare reglatare
dar şi de cltre inslşi te:rlllinalel• nervoase spre a aco-
moda actul de receptie 1n conformitate cu cele mai con-
fortabile c01ldiţii de moment. Aferentaţia inverpă se
realizeazi pe tot parcursul actului de recepţie . senzo-
rialL Termenul !aed -back are e aserţie ceva mai
la.rgl ce implici drept obiectiv c~trol spre optimizare
a oriclrui sistea inclusiv de (cunoaştere) comunicare,
88 All'I
fapt ce a• realizeazl automat. Aferent aţia inversă este
un proces neconştientizat, automatizat şi perfe ctibi l.
Anohin a dat citeva modele de aferentaţie :inversă.
.llIRIUBJ (lat. affirllaţie = acţiune de int ►

rire (acord).
Pe plan logic a, este propoziţia 1n care relaţia
enunţată . prin copull este dată oa reală (contrariu
negaţie). Sensul concret se referă la expunerea unei
j_udeoăţi ea adevărate fie că e o judecată. afirmativă
sau negativă. Pe planul condiutei a , se referă la tendin-
ţele subiectului de a se exprima ca personalitate
89
A!'I-AGA
independenţa (a!irmarea de sine). Aceste tipuri de
conduitl se manifestă adesea la copii şi adolescenţi,
aai ale• m situaţiile opozante taţl de adulţi. Aceste
tendinţe aht corelate cu atitu.dinea taţi de sine. Ten-
dinţele de a!irmare pe plan soci.al pot el aibl la b&zl
aecanisme foarte complexe (talent şiapt1tadin1 ce se
cer expri11at'e, dorinţe de a ciştiga poziţii sociale
favorabile dorinţe de a sluji idei sociale politice, eto
sau o exacerbare a apiri tului de combativitate, a celui
de agresivitate a dorinţei de a fi original, eta.
AFIHIU.RE4 EULUI
Act prin care un sullieot vrea al treacl drept
personalitate independentl. Se manifestă adesea la copii
,1 adolescenţi fie prin atitudini opoziţionale, fie
prin centrarea pe activitlţi şi reacţii moh-oate de
vedetisa.
Afonia, tulburare de voce. Individul atins de danie
nu-şi poate exercitam aod noraal calitlţile vocale
ceea ce duce la deficienţe m recepţionarea vorbirii
sale de către au.ditor • .&fonia apare ca urmare a unor
procese intlB.118.torii, a unor paralizii a . muşchilor ce
antreneazl aparatul fonoarticulato,-, a unor neTroze ce
acţioneazl pe un fond epuizat, slăbit, a unor forme de
isterie etc • .Atonia este o tulburare teaporall care
poate t1 mllturatl prin ~ e logopedicl.
Agapntj.•
Tulburare ce se .m.anifestl prin reacţii excesive
(de suferinţă sau bucurie) şi decurge - mur• unei
elab~h-i mentale privind evenimentele - ca, o hipersen-
sibilitate aentall de origine O&J:"aoteriall.
9o
AGB-AGI
.&gelle
J.bHnţ& totall a r-18Ulm.. m.aiuuarea N aprial
:pri.D teraenul hipog_eaie. tiaul noru.l oi adaq,tat M de-
nuaeşte prin tersenul e.vgelle, iar r1aul prea dens şi
facil prin ter1141Dul de laipergeU...
MY•aiol ( perioadl)
Perioadl a cielului aenstrual 111 oare fe-eundaţia
este ia;posibilL Se plaaeul fie dupi. aenstrl inaiJltea
ovulaţiei, fie la atirşitul ciclului oind ovul.ele se
afll in plinl 4egenereaoenţl.
Msesit
~senţl a desTolt.lrii UDui organ, a unor regi-
uni ale aistu.ului. XlffVOS fprintre a1tele, labirin-
tul la anllllli ţi .urdo-mi~
Mm
Tot ceea ce aeroitl o acţiune faTorabill sau
defaTorabill. Jgenţii o-are deterainl. boli ae n1,i1aeso
agenţi patogeni, oei oare d.eterainl deteriorlri psihice
se nuaesc agenţi de agresiune ami de d.e teriorare psihici.
Ageyia (Hat ageuatie, 41D englul)
J.bND.ţa totall sau parţiali a sensibilltlţii
gustatiTe. Poate al ae datorese unor leziuni rinoence-
falice la niTelul lobului teaporal.
Jgeuaia ereclitarl faţl de aaTorile aaare se nu-
•eşte tiofenl.turee sau fenitiouree ,1 e o !oral de ce-
citate guatatiTl relatiT rlspUlditL
•
Activitate excesivi, ccm.tuzl, dereglatl• .tgita-
ţia, foarte variatl 111 diferitele ei upeete (dupl cau-
:nle care o produc) se aanifeni. illtotdeauna J2.l"intr-un
91
AGL-AGJI
c0111portaaent dezordonat, tl.rl scop 4ef1nit1 grimase,
criae de nerrt, gesturi nepotrivite.
In general, acest comportament traduce dezor-
dinea anei persoane su.pusl 1111or tensitm.1 pe care este
imposibil al le rezolve. De ereaplu, o crizl de agitaţie
se poate manifesta la şcolarul mic hipereaoti"t' care
pentru prima. datl iş1 plrăeeşte mama pentru a merge la
şcoala primari. (agitaţie}. Acest comportaMnt destul
de f'rec"t'ent, cedeazl in faţa atitudinii bine"f'oitoare,
plini de securitate a educatorilor. Pormele de agitaţie
mai grave şi mai pericl1loaae eint însoţite de oonfuie
1111.ntall, de delir (in crizele de deliriaa tremcms}.
Agitaţia 111&1 grad se manif'estl ca desordine
motorie supraabundent! datoratl unei excitaţii aintale.
Se manif'estl sub fond de crize. Bete dif'eritl de ins-
tabilitatea psihomotorie.
Agitaţia psihomotorie poate apare in stl.rile
de anxietate endogeni sau reacţionali, 1n bufeu.rile de-
lirante sau in cele eontusionale.
AGLICOPAGll. Anomalie gustatid ereditari
pr1Tind alimentele eu gust dulce. Se manif'estl prin
greaţă la astfel de alimente. Anomalia a toet semnalatl
1n 1940 de către DartdenkO"t'.
AGLUTI1'ATIE. Porni! de Tiecositate mintali in-
tilnitl la epileptici.
AGNOZIA. Lipsa, defecţiunea sau disfuncţia in
abilităţi de a recunoaşte obiecte familiare sau pierde-
rea înţelegerii scrisului sau a n,rbirii orale. Aceste
aspecte se datorează dezordinilor cerebrale (o f'orml a
afaziei) • .Agnoziile sint toarte diferite in funcţie de
leziunile ce au loc (poziţia şi extincţia lor) in corte-
xul senzorial. Agnoziile vizuale ·se manif'estl in cazl11
unor leziuni sau disf'uncţii ce au loo in aria secundul
92
AGN
Tizuală a lobului occipital.. In cazul acest or tipuri d e
agnozii S. poa te percepe detaliile obiectelor dar nu
le recw,oaşte ea atue. Există şi agnozi i ale f i ziono-
miil or ( prosopagnozia) ce se caracterizeazl prin pier-
derea posibilităţii de rect1I1oaştere a fizionomi ei celor
din jur şi chiu a propriei persoane în oglindi. Agno-
ziile afecteaz ă înţelegerea lumii şi adaptarea la condi.
ţiile ei. Sint ~inecunoseate studiile lui Luria (1965)
în domeniul agnoziilor Ti.zaale.
Cînd este afectat lobul occipital. şi parietal ,
perturblrile se produc în percepţiile spaţiale (la dis-
tanţă şi de contact) s. nu poate înţelege logica spaţia .
lă, nu poate deosebi partea dreaptă de partea at ingă a
unui obiect, nu poate localiza un punct pe o bucată de
hîrtie după indicatori spaţială, na poate recunoaşte po-
ziţia arătătoarelor de la ceas, confundă cifrele care
se asemăna ca 6 eu 9 şi invers. Aceşti s. nu eînt ca-
pabili să-şi organizeze mişcările in spaţiu (practagno.
zia spaţială). Agnozia vizuală spaţială afectează şi ao.
tivitatea de citit scris. Alexia (se exprimă ca o inca-
pacitate de identificare a literelor şi numerelor) duce
la confunzii de litere cad cub, a cu n, etc. ln alexia
verbală se pot recunoaşte litere separate dar nu euvin-
intregi (combinaţia literelor/ cu sensul şi semnificaţia
lor). ln agrafia vizuală au loc procese similare pe pla-
nul scrierii. Leziunile din parte postsuperioară alo-
bului temporal ating produce o tulburare a percepţiei
auditive a limbajului cunosoatl sub denwnirea de agnozie
auditivă verbală (a vorbirii). Aceasta este concomitent
şi o afazie senzorială auditivă şi se exprimă prin in-
eap~ L,ate a de• ~1~tLu5 d1 ~•~1t • ou Lnte oau 0W1oto
ale vorbirii s~u dificultăţi in denumirea obiectelor,
dificultăţi in citirea cuvintelor celor mai simple ş i
chiar „ propriului nume.
9J
AGO-ANO
lll A. 111azicall, sinoni.al ca. amusia senzoriali
sau receptiTl, are loc deficit de percepţie aau de amin-
tire a melodiilor. Dupl Ombredane categoria amuziilor
recepti"H cu.prinde1 aurditlţi tonale, nrditlţi aalodi-
ce, h.lburlri ale percepţiei ritlllUl'ilor. lll eu de sur-
ditate tonali bol.llaTUl nu percepe şi recunoafte 1nllţi-
11ea tonali, -1n BUrditlţile ■ elodice JllllZica nu este re-
canoacutl ca atare. A. zgomotelor aau surditatea psihi-
ci se caracterizeazl prin identificarea mai tacill a
sgcaotelor ca caracter nemuzical dec!t cele cu caracter
muzical. Uneori bolnavul na diterenţiazl aanetele unul
de altul dill panct de Tedere calitatiT.
A.schemei corporale ■tnt tulburlri ale tanc-
ţiei integratiTe ale propriecepţiei, detenrl.nate de le-
ziuni ale emisterallli a4Dor, d.ill care ■otiT atnt asocia-

te cu hemiplegie stingi. Se tntilne,te 1n clinici aub
diterite terme oi intensitlţi. Din aceastl categori_e
tac parte; autotopognozia (Pict) ce se expri.111 ~a inca-
pacitate de a localiza corect diferite plrţi ale corpa-
lui, Aaomatognozia ca ignorare aau nerecunoaştere a
untâa sau mai multor segmente ale corpului aau ale ace~-
tuia in intregime, aomatognozia, ce se manitestl ca o
senzaţie dilatatl a propriului corp, anozodiafonia (in-
diterenţl taţi de partea paralizatl, hemiaomatognoz.ia
( a0111&toparatrenia) ce constl 1n negarea jultlţii cor-
pului, asociatl de obicei cu idei delirante. fiind in-
soţitl şi de neglijarea oi neatilizarea a~esteia, alo-
chilia, ce exprimi o tulburare a p·e rceperii durerii ce
se simte pe partea ai.metrici alnltoasl.
ABOZODIAll'ORIA - reprezintl 1nd11'erenţl de
boall.
Al'fOZOGJOZIA - reprezintl nerecunoaşterea bo-
lii proprii.
94 AGO-AGR
AGORAl"OBIE (de la grecescul agora• piaţi pu-
blicl ti phoboe • frici, teul).
'fem iraţionali ,1 obsedant! taţi de spaţii
deschise ti locuri publice. Cel oare suferi de agorafo-
bie na poate traversa o piaţi, nu. poate el se amestece
in aul ţime firi el incerce o adnlratl panici.
In •angoasa 11trlsuor•, bolnavul nu. poate pl-
rl11i locuinţa (nu. poate ieti) decit insoţit.
AGRAl"II Iaposibilitatea de a comunica prin
scria, independent de nivelul aintal fi de antecedentele
,celare.
Agrafia poate al fie asociat!• aau nu, ca tul-
burlri atallice.
Agrafia este toarte rarl la copii, in echiab
este - 1 frecvent! disgrafia (mai puţin grad). late o
tonii de apraxie datoratl unei distmicţii din creieJ'Ql
ating la dreptaci.
Agrafia poate fi hmlecutl sau dobinditl.
AGRAIIA!IS• Porml .afazicl del1.mitatl de
Iu11aaul (1878) au.b nmnele de •u:atotazie•, 1m.praautatl
de Steinthal fi special studiat! de Pict (1913). Baed o
denaaeşte afazie sintactici.
Tulburare de limbaj care constl in erori de
utilizare a cuvintelor du.pi regulile sintaxei gramati-
cale, la o virstl cind limbajul subiectulu.i trebuie el
fie in mod normal complet constituit. late ertdentl cînl
formele negramaticale utilizate de copil in timpul pe-
rioadei de formare a limbajulu.i slu pereiat!. Se recu-
noaşte prin faptul el foloseşte verbele la infinitiv,
nu utilizeazl prontu11ele, neglijeazl articolele, conjunc-
ţiile etc. ~erminaţiile nu sint plasate convenabil.
Agramatismul poate să se intilnească la copi-
lul de inteligenţi normali. La copiii debili mintal (de
excepţie) agramatismule intreţinut de limbajul neorga-
95 AGRE
ni.sat 11 de fragila cU1loa,tere a ~1•111111 oUTintel-or •
.4rgr. . .u-111 poate face pari• dill llll8eabl111 ele clit'ioal-
tlţi oare proTill dill inU.rsierN clenoltlril lillbaJal.111 •
.Agr._Uaal a. 1nU.l.Deth la mulţi 1n sindroaal. at'uio.
Pante 4e agraaU• ee ilrttl.Deeo 1n tulbarlrlle ele la-
baj -1 complexe oaa ar fi alalia, cliala:ia, cliagratil-
l• no.
4CJB!ŞITIŢAD. (agrnilllle, agresb) lllsqire
el• a t'i agrHiT. Oollporiaaent oarachrisat prill aoh ele
atac, de -opan•r• categorici, tendillţl de cliatragere.
Cond~tele acre•in aint aancţicmablle, deoarece prnoa-
cl a&d'ennţe. hinl forme el• agreaiTitat• contoraioaah
spre •in•
în:aqi oa fi t'orae latente fi expr19at• ale
agru1Titlţ11. Se conlliderl ol acr••1T1tatea are la basl
iapul1t11ri inlacate •aa instincte. 'fotu1i a:iatl reserTe
taţi de aceaetl opillie. Konrad Lorena a eTideţid 1n
1966 fapţal ol la lllli-1•1• cunoecate ca foarte a«reai-
Te •ri• diecatabill agresiunea ca instinct de basl, in-
terapeoii, daci ooaTieţldeac 1.apreal 1n oatogenera ta-
parie, (o-c,areoi ou p~ai.ci, pi•icu ca clini, etc.). In
achiab daci de Ilici pllii aceator aniaal.e 1ncep al acidl,
deTin foarte agre•iTi fi oa instinct• de Tînltoare 1n-
clrcah. Boel llallloair pan• 1n eTidenţl faptal. ol agr►
aiTitatM pNte fi posiUTI oonatracUTI 1n grad aa1
temperat. In astfel de condiţli ea c~erl •ardoare 11 ccm-
duihi 11 daci •ri• angajatl 1n c~duih eoastructiT•
contribaie intena la deSTol tarea fi progresa! social.
Du.pi Dollard agresi12nea este resaltat al trutaţiei
(deci este deterainatl de condiţii de existenţi .(teoria
reactiTl 1933) l'nletaţia dace ţotdeam,.a la agl'e&iTitate
dapl acestor autor. ti1ler reatr:t.nge puţin ipotesa cOD- ·
a1der1nd el trustaţia duce doar an.ecri la agreaian• ,1
agresiTitate. Dembo, Lewin. Bai-ker studiind copii frus-
taţi au glsit aai Jlalt regresie dec1t agres1Titate.
96
AGRE-AGR
Oa atare agresirttatea ca impuls este legatl de inTă-
ţarea sociali • .B:xistl diferenţe de conduite agresiTe 1n
fancţie de nivelul cultural. In colectirttliţi existll o
anaaitl cantitate de agresiTitate stimulatl de oompeti-
tirttate. (White). Trei idei se impun 1). Existl o ana-
llitl cantitate de agresivitate la care trebuie al se
facll adaptarea chiar in ontegenezl. 2) Energiile agre-
siTe pot fi canalizate spre acţiuni sociale constructi-
Te, pozit1Te prin care se pot satisface trebuinţe ce din
lipsi pot fi surse de trustaţie fi agresiune. J) Se pot
utiliza actirttlţi oompetitiTe (aport, de eohipl fi de
perfonumţe) care consumi agreaiTitatea înainte de a
ae transforma într-o componentl comportamentali stabi.11-
zatl Tiolentl.
Agreairttatea a fost studiatl şi de psiluma-
(D.Lagache, J. Lacan). Se consideri el masochismul aau
autopedepsirea sint forme conTertite de agresirttate.
!endinţa de autodistrugere şi inatinctul accentuat al
aorţii la fel.
AgresiTitatea autopedepsirii erpri.Jll o opo-
ziţie a subiectului (persoanei) impotriTB sa inelşi -
care se focalizeazl in imaginea de sine in situaţii de
percepere şi intuire a posibilitlţii de alterare proTo-
catl eTentual de"al.ter: D1lpl freudişti, agresivitatea
latentl trece prin diferite stadii fiind mai concentra-
tl erpresiTitatea ei in stadiul oglinzii (pubertate)
ctnd se formeazl funcţiile multiple ale Eului.
AGRESOLOGIE Ramuri a madic1n.1i ce sa ocupi
cu efectele Jocului (Koeinger, 1950).
AGRIPNIE (de la gr. a • fără ş1 grl.p i, •
somn) PriTaţie de somn (insomnie). Cuvintul se foloseş

te din oe in ce mai puţin.
97
AJU-ALA
AJUSTARE. Acţiane de a potrin, adapta ceva
la ceva. Termenul are cîteva aserţiuni particulare. Du y
Allport, care~l utilizeazl, ajustarea este o modalitate
indinduall de adaptare la circwnstanţele particulare
ale aediului perm1ţ1nd al se utilizeze soluţii origina-
le ale personalităţii. - Ajustarea senzorial! se referl
la reacţia adaptativ! de direcţionare, calibrare fi fo-
calizare a aparatelor senzoriale 1n vederea anei cit
mai clare fi precise recepţii (percepţii) a stimulului.
- Ajustare sociali este denumirea ce se dl procesului
prin care o persoanl sau un grup tinde al descopere şi
sl adopte cel mai potrivit mod de comportare, confor-
m1ndu-şi ideile, criteriile de estiaare, reacţiile, ce-
rinţelor socio-culturale.
Ali!ISIE Imposibilitatea de a ruune lini,-

tit(l) aşezat. Se manifestl în diferite maladii, dar
ui ales 1n maladia Parkinson.
illlOGUOSIA Deficienţi a percepţiei de inten-
sitate tactili, greutate,descrisl şi de Revesz (1928),
Dela~ (1935). E o forml de astereognozie.
AXINEZIE (a+ gr. Kinesis • mitcarea) Imposi-
bilitatea de a executa mişelr1, - 1n absenţa anei paraliz11..
ALALIE Lordat (1843) a dat acest nume pierde-
rii patologiQe a limbajului, care fusese numit! afazie
de Troueeeau.
Este o forml a tulburărilor de vorbire oe se
caracterizează prin dominaţia mutismului. Lucrările
clasice de logopedie o descriu ca "UD mutism de prove-
nie~ţă centrală, prezent la copiii care nu au vorbit
nici odat1i desluşit, avînd capacii:_ăţi reduse de analiză
şi sinteză auditivă elementară, dar reierve suficiente
pentru dezvoltarea vorbirii" (Hvatţev). Alalia este
condiţionată de deficienţe care ţin de slaba dezvoltare
Cda. 72/1979 Pasc . 7

98 ALA-ALC
eaa întirzierea în dezToltarea a anwnitor aist ... cere-
brale, cum ar. fi:
- an deficU în auaul fonetic din pricina cl-
rl1ia se eeeizeasl şi na se diferenţiazl bine sunetele
·...orbirii a
- an deficit 1n percepţia Tisaall; alalicii
na pot imita nii,clrile articulatorii ale bazelor, nu r ►
cunosc obiectele fi lll&ginile, na deosebesc culorile,
formele;
- an deficit 1n funcţia de generalizare fi
abstractizare,
- an deficit emoţional; inerţie, orientare
emotid lentl, atenţie labili, Toinţl slabi.
ilalia, denmdtl de ll.Seeman, C.Launay,
s.Borel-llaieODJl7, i,i audi0111Utitatea, mutitatea celor
care aud, muţenia idiopatici, afazia congenitali etc.
ajnt afecţiuni care, in afara tulburărilor de Torbire
mai prezintă o serie de tulburări neuromotorii ca: în-
ttrziere i,i neindeainare motorie în general trldatl prin
mere tardiT, greoi i,i defectuos, înTlţarea tardiTl a
alergării (unii copii de la trei ani), repulsie pentru
mobilizarea segmentelor corpului şi organelor fonatorii
etc. Autorii presupun el toate aceste tulburlri se da-
toresc Iezirii unei zone corticale, fie creierul mic
sau aparatul Teetibular. Cazurile de alalie eînt rare.
Din acest motiT cercetările priTind alalia nu eînt prea
nt1111eroase E. Verza, c_onsiderl cli se pot diferenţia alalii
motorii, senzoriale şi mixte (1969)
ALBillISM Lipsi de pigmentaţie în ph, ochi,
etc.
ALCOOLIC Subiect c u conduita modificau dato-
ritli intoxicaţiei cu alcool. Efec tul alcoolismului cro-
nic este demenţa alcoolică (dez organizarea ment ală şi
de comportament). b ·ai halucinaţii alc oolice , forme de
psihoze şi de delir.
99
ALC
A.lcoolina.l cr onic este 1Dtozicarea prin con-
sumarea moderatl, dar regulatl a alcoola.luis are loc o
intoxicare insidioaal. lDtOJticarea dw:e la tulbarlri
ale sistemului digeatiT, ale s-i atemului nenoa, cit oi
la tulbarlri aintale.
lDtaricarea include siDdroaal loraakow •
.U,COOLISIIJI, Sate fonia i:le tOJtiaaaie CQ aloool
fi o0118titllie un adedrat fiagel social fi pa1holog1o
(111.atal) • Alcool iamul duce la degradlri fisice ti aora-
le fi adeseori la paibose aau la fapte ire ■ poneabile,
1.apal•Ul'i agre ■ 1Te uagerate care, 4iJl causa lipsei de
reepOD88bll1tate pot d110e la oriM.
ID perioada noastrl •ocial-i■toricl, aleooli■-
11111 este, ln cele -1 aul.te ■pitale 4• boli nenoaae,
oaus• cea aa1 frecTentl a internlrilor.
ilcoolia-1 ■e cr011iciseasl relatiT repede.
ilcoolica.l cronic poate al nu fie niciodatl beat. 11
este lnd foarte ln pericol deoarece tulburlrlle proTo-
cate de alcool 1n corp se cuaul.easl lent. ilooolicii
proTiD de obicei din faailii de alcoolici, din familii
dezorganizate. Pe1hoastan1c11, desch111braţii 1 demenţii
aint de asemenea adeseori 1n fruntea listei de •al.cC>Cll.jc:U
Habitudinile sociale care integreul alcoolul 1n alimen-
taţia silnici pot genera aceaatl toxicomanie (al.coolo-
manie). · Amorul propriu prost plasat, illitaţia, antre-
namenta.11 lipea de activitlţi 1Dtereaante, alienarea
profesionali ori sociali creeasl condiţii ·faTorizante
pentru alcoolizare . Efectele alcoollamului cronic sint
int otdeaana oi fizice. Alcoolul afecteazl rinichii, fi -
cat lll, tubul digest!\ . polinevritele„ duce l a ecl1derea ş i
lipsa Titam.inei B, la leziuni al e c r eierului ori· tulbu-
rl1ri de metabolism. Crizele de intoxicare al coolici ca
delirium tremens se manifestl1 prin tremu.rl1tu.ri, coşmare
şi halucinaţii (asasinate, incendii, şerpi, i,oareci etc),
loo
crampe. anorexie, epuizare, agitare. neurastenie. dispa-
riţie de energie şi de voinţl, indiferentă. crize de
minie. gelozie. Tiolente nedsurate, baterea ori plrl-
sirea familiei, a copiilor. La femei, alcoolismul ae ma-
nifestă sub forme de crize de isterie.
Alcoolismul grav produce psihoze grave, halu-
cinaţii, 1n stlrile de deliriWD tremens au loc momente
de groasl intenal, sinu.cideri, mmcideri. Internarea
imediată pentru. dezintoxicare este absolut necesari.
ALEATORIU Este evenimentul a ci.rid apariţie,

dispariţie sau frecvenţi. sînt supuse legii hazardului.
ALEGEREA PARTENERULUI Pază a relaţiilor in-

terpersonale (precedată de perceperea partenerului şi
uripatl de funcţionarea relaţiilor) care presupune tn -
trarea 1n funcţiune a selectivităţii subiectului 1n ve-
derea reţinerii acelor persoane cu care urmează sau do-
reşte să intreţinl contacte interpersonale. Problema
principali. pe care o ridici. aceastl fază este cea acri-
teriilor ce s1nt folosite in selecţia partenerilor. In
literatura de specialitate sînt prezente unele criterii,
cum ar fi: criteriul proximitlţii (apropierii, asemanl-
rii) fizice (vecinătatea), psihologice (identitatea ati-
tudinilor şi valorilor), psihosociale (asemănarea sau
id_entitatea statutelor şi rolurilor); criteriul utili-
tăţii (Thibaut şi Kelley); criteriul preferinţei inter-
personale (J.L.Ioreno) etc. Dat fiind inel faptul elin
relaţiile interpersonale omul intri. cu întreaga sa per-
sonalitate, la baza~•~• trebuie puse criterii mult mai
complere care el vizeze tocmai structura unitară şi di-
namic« a pereona1~t«ţ11 amane.
ALERGIE Stare a subiectului în IU'ma cre~terii
anormale a sensibilităţii la diferite substanţe (chimi-
ce sau fizice) oare determină tulburări psihice
lol
ALE
importante. Este expresia unui echilibru instabil hor-
monal. emoţional etc.
MecaniS1Dlll. protund al acestei reacţii e înc ă
puţin cunoscut; cercetările moderne au arătat importanţ a
plan;J.ui afectiv, rolul f11Ddamental al personalităţii şi
al emoţiilor 1n evoluţia manifestlrilor alergice, Deşi
majoritatea . crizelor sînt declanşate de inhalare. in-
gestie• contact corporal cu substanţe specifice. există
al tele declanşate doBl" de imami te 1.me.gini.
ID 1941 - J'ranz Alexande.r a glsi t o pronanţa
tl hagilitate emoţionali a alergicilor (eopillria strl-
blturl de grave cozd'licte afective).
Se pare el declanşatorii alergiei aînt purtă
tori de sens, ou semnificaţie simbolici. Ar exista un
mecanism de condiţionare, organismul reacţionînd ori de
cite ori se ani în aceeqi situaţie.
AUR'f(l) Stare de vigilitate (veghe) prin mo-
bilizare (conştientl sau nu) a unui ansamblu de meeanis•
me care pregătesc destlşurarea actelor peroeptive, inte-
lectuale, aotorii intr-an anumit tel, dindu-le o anumi-
tl direcţi•• anticipînd o situaţie probabili (orientare
anticipativi). A. determinl creşterea reeeptivitlţii.
Se vorbeşte de diferite grade de alertă sau de stlri
alerte de diferite grade.
ALEXIE Inabilitate şi incapacitate de a citi.
Se datoreazl anor leziuni cerebrale. Adesea este denu-
mit! •word blidness•.
Alexia este o forml de agnozie. Subiectul est , e
capabil de a se exprima verbal sau în scris, dar nu
poate înţelege sensu' cuvintelor scrise. Alexi a_ se aso--
ciszJ adesea ca agrdis.
Alexia puri (sinonime: .cecitatea vizuali, a!a- - •
zia vizuală subcortical.I) • tulburare de percepţie a
simbolurilor scrise. o disoluţie perceptivă vizuali.
lo2
,AJ:P
Bete drieraiDatl ele lesimu ale su'bstanţei albe a l.ob11-
1111 occipital. major care intereeeasl lobulii lingtlali,
ti fasiform:1 ti deseori epleni.111 corpului calos. Ca fi
agraf'ia fi alui.a poate fi 1m 11im.pt0111 al afasiei
dar poate exina ti 1n afara acesteia.
Bnd.aluia, 1.apoai'bilitatea de a recunoaşte
ti a citi literele fi cllTintele prezentate doar in he-
mic1mpl11 Tis11al. ■ti.ng. Tlllburarea e datcritl secţicmlrii
ccrpalai caloa care Hparl elli.sferul drept de ariile
elli.sferltlai cerebral. stuig necesare înţelegerii c11Tin-
telor.
Pse11doalexia, dif'icultatea sau imposibilitatea
de a citi ou gla• tare, dar cu conserTarea posibilitlţii
de a înţelege materiala! acri••
Sincmilll este cecitatea Ter'ball de diferi.te
grade 1n funcţie ele incapacitatea 11pecificl de recunoaş
tere a curtntelor (cu u:cepţia celor mai folosite) sau
a silabelor (asilabie) pini la incapacitatea de recu-
noqtere a literelor (cecitate a literelor) şi a cifre-
lor sau a notelor musicale (1111111sie).
Alexia congenitali poate al se manifeste ca o
incapacitate de inTlţare a citirii cu toate el nu e Tor-
ba de o inteligenţi neintegri. Dificultlţile parţiale
de in•lţare a citirii se · de1UUDe ■ c prin termenul de dis-
lexii ele eToluţie.
Prea11pun lniani ale ariilor peri ti para
■triate (ariile 18 fi 19) - sone de integrare sau zone
Tisuo-psihice.
AI.PA 1 11.G.
Ritmurile e.e.g. alfa constituie
J.t•-J. d• ~•,-- b tate a Jnmct de plecare 1n
ohat -
occipital, cu frecTenţe constante (intre 8 şi i2 pe se-
cundl, cu medialo pe secundl). Bristl diferenţe indi-
rtduale ertdente 1n electroencefalograme. Se poate ob-
serTa tipul peraistent (X), tipul reactiT (R), tipul ele
minus( ■). Acesta din urmi este mai rar.
loJ ALG
AI,GEZll CapacUatea de a st.ţi durerea, opu-
sl IU1a1gesiei.
Algoeeptorii - receptori specifici ai durerii
aau doloreceptorii ee dll rlsp1Ddiţi tn piele, uşchi.
ilgHiaetre IM nmaeao instrumentele de ml.au-
rar• a intenaitlţii eti.aalaţiei necesare pentru a pro-
Toca ,1 aoditica •pragul de durere•. Cele aai aalte al-
gesiaetre toloeeec înţeparea sau. preearea pielii.
ALGOPILD Per...ertire (denaturare, alterare)
instincti'Yl consttnd în dorinţa ,1 apetitul pentru du-
rerea ti&icl. Se înttlne,te aa1 alH tn anuaite torme
de delir• aiatice ,1 în Mlancolie.
ALGOPOBli !euil obsedantl de durere tiziol.
Se manitestl aai frecTent fi allltilateral la copii •
.ALGORI'l'■ !eraen derint din namele lui Al
~arisai, -teaatician arab din secollll IX care a intro-
dus nameraţia deciaall tn Europa, ca sistem pent~u toa-
te operaţiile.
- este o concretisare a unui progr- precis
deterainat, care reprezintl o descriere operaţionali
riguroaal a rezol'ririi unei anwnite categorii de sarcini.
- reprezintl un ansamblu de condiţii fi de re-
guli/instrucţiuni, care indici succesianea logici a ope-
raţiilor ,1 a tipurilor de operatori, care trebuie apli-
caţi in fiecare aecyenţl/operaţionall/ pentru obţinerea
unui rezultat final scontat; între diferitele stlri/ sau
rezultate parţiale/ fi diferitele . operaţii exist! un ra-
port aniToc stlrile ulterioare fiind într-o dependenţi
cauzali strict( de cele anterioare; astfel dacă toate
transformlrile sint realizate corect, conform listei de
instrucţie.ni, atunci se ajunge in. mod necesa~, la rezul-
tatul clatat.
lo4
ALG
- pentru a deveni maximal eficient, an algo-
ritm trebuie să î.ndeplineascl o serie de cerinţe logicei
l - deterndnarea,reclaml p~ de o parte asigu-
rarea continuităţii fiuxului de operaţii,
prin detectarea fi î.nl.lturarea atit ave-
rigilor de prieoe cit şi a lacunelor fi
întreruperilor, iar pe de altă parte, re-
alizarea anei euccesia:ai stricte intre o-
peraţii an.a trebuind să decurgă in IDOd
necesar din cea precedentă,/eub forma pa-
şilor/
2 - finalitate~, presupane ca aplicarea algo-
ritmului la domenial pentru care a fost
elaborat el duel in mod sigur la obţine
rea unui rezultat optim.
J - masivitatea/ieneralitatea, obligi ca an
algori ta al subsumeze o gaml cit mai n.-
riatl de situaţii particulare.
- forma de descriere a unui algoritm poate fi
simbolici sau grrlicl aceasta din urmi putî.nd fi prezen-
tată sub forml de or.5anigraml şi grrd.
- clasificarea algoritmilcr se face în ftmcţie
de diferite criterii, astfel:
- î.n funcţie de destinaţia funcţionali / sî.nt
algoritmi, de clasificare, de transformare,
de explorare şi clutare, de asamblare, de
diviziane şi dezmembrare, de corelare, etc.
- in funcţie de gradul de complexitate, pot
fi: simpli/lineari/ şi complecai.
- in · f'uncţ e de structura lor p ot fii - de\alia-
ti/ exhanetivi/ cî.nd se parcurg toat e . varian-
tele posibile, pe baza unor reguli logice/
şi algoritmi vagi/ZADEB/, cî.nd operatorii
elementari nu sî.nt def'iniţi complet/riguros/.
lo5 A.LG-ALI
- !D C8llnal indţlrii progr--.te H folosesc
tennenii de,
- algOl"U■ de predare fi
- alţOl'itll de indţue, deaeamtnd Upal. ,1
woceaianea logici a operaţiilor ,1 acţimli
lor, pe care profeao.rul./eaiţltOl"Ul., respec-
~iT eleTUl./destinatarul, trebuie el le rea-
pecte pentru ca ecţimdle respectiTe al fie
eficiente <•.Golu) (C.Bl.lleeanu, Bd.Iicol.aQ)
(B.R.Bilgard., H.G Bower).
ALGORI!IIIZAU late an procecleu iaplicat b

operaţii ccaplue legate de 1111 proces eaa intr-o acţiu
ne, pe baza stabilirii rigaroare de succesi1:1111 a elemen-
telor componente, dapl identilicarea lor coreotl, dapl
d â e ~ lor exactl ,1 dapl definirea 101". Cu al te cu-
Tinte algoritaisarea erprial modelarea desfl1urlrii 1:111ai
prooea pe baza desfl1vlrii procedeelor, a programului
oe dgce la rezolTare. Algoritmii se atilizeazl 1n • - -
ria :maşinilor de calcul. lD psihologie se Torbe1te de
algoritllli de re01U1oa1tere sau identificare (Landa) de
lucru ,1 de control (U.Schiopu). lD primul ca• au fost
studiaţi algoritmii de recunoaştere a diferite categorii
gramaticale (din limba rusi) 1n texte complexe (Landa)
sau modul de a se automatiza reguli aritmetice de ■81'.e
funcţionalitate 1n inTlţar.ea aritmeticii de cltre şco
larii de 7-11 ani (U.Sc"1opa). Algoritmii de lucru ,1 ·
de control ae dezToltl inegal oa sisteme operatiTe ale
gindirii 1n rezolTarea de problem~ de diferite tipuri
ceiace permite sl ae alcltuiascl o tipologie a etilului
gindirii.
ALGOTIMIE Repercursiune afectiTl a durerii.
ALIENARE (Instrlinare) Proces de reificare a
lucrurilor, raporturilor şi insuşi~ilor incluse în ac-
tivitlţi. Acestea 1n loc sl fie dominate de 08111en1, 11
106
ALI
dOlllinl. Teraenal a fost folosit 1.n aceaetl accepţie de
Hegel ,1 de Peuerbach. ~.llarx a pus în eVidenţl faptul
el foraa fW1damentall a inatrlinlr11 o constituie ui•-
tenţa •amicii instrlinate• (b Ideologia Germani) Din
aceasta decurg alte forme de inetrlinare. Prin munci
inetrlinatl se înţelete ■tarea prin care scapi de sub
controlal 1111Dcitorului condiţiile sale de viaţi subiec-
tive ,1 obiective, unifesttndu-se ca forţe strline i:,1
ostile lui. ilienarea poli tiol ■ e .nife st.I i:,1 ca rei-
ficare a paterii politice de societate, pe care o domi.-
nl ca pe o !orţi strlinl, rlminind doar expresia ei ofi-
ciali, ,1 ca restringere ,1 anulare a libertlţii indivi-
duale oi colective prin !orţi saa pereuuiune. Creinda-
ee alienarea p_oliticl ■piritull aceasta ae exprimi ca
reflectare iluzorie, tal ■l, denaturat! a relaţiilor po-
litice la diferite niveluri ale conotiinţei politice oi
1n componentele acesteia. histl Wl caracter social-is-
toric al alienlrii politice ,1 al naturii regimului po-
litic. Porma cea mai gravi a alienlrii politice se ma-
nifest! ca lipsi de patere politici a aajoritlţii popu-
laţiei, fapt ce pune în evidenţi o rupturi gravi între
cei ce eînt conduşi deti deciziile se iaa în nwnele
celor conduşi care sînt cei mai mulţi. Instrlinarea ee
concretizeazl în condiţiile soc1etlţi1 capitaliste prin;
a) - înstrlinarea produsului mancii (transformarea lui în
capital); b) autoînstrlinarea muncitorului în actul
producţiei; c) înetrlinarea vieţii generice a omului
(vezi . "Dic_ţionarul politic•)
Legat! de creşterea şi conserva-

ALIME!lTATI!
rea sănltlţii şi integritlţii
organismului, alimentaţ i a
rlspunde trebuinţei de satisfacere a foamei .
Alimentaţia diferi în funcţie de tradiţii ali-
me are, caracteristici zonale ale boglţiei de alimente,
l o7
,~ ALL
eoOD-1.c• - educaţiei alimentare 11 nra-
capacitlţilor
tei. Sociali&area aliment aţi ei ca fi deaToltarea 11181"9
a indcetriei alia«ntare, a comerţalui internaţional ali-
•entar, a iaienei alimentare creeasl di.Ilenei ani de re-
latid omogeni.sare a aU.aentaţiei.
!'alburirile de alimentaţie presintl JIIU'e ill-
portanţl. ne aint simptome ale 1mor. deregllri dige ■ti
Te, amorale, nerTOUe aaa paihice. Printre aceatea ci-
tu anorexia (desgust fi re:tm: de alillente) care poate
:t1 isterici (Laaegne), mintali (Bachard) etc.
Brilrll tulbarlri de aliaentaţie ale copilullli
mic, mai alea la copii alimentaţi artificial, depriTaţi
de contactul cald cu ahtul -t•rn prin care •• atabil•t•
te optillal :tancţia aliJDentarl ( ■uptul - apoi treptat
masticaţia prin introducerea de aliaente dare).
In copiliri•, tulbarlrile de alimentaţi• aint
periodice. Apetitul ae socialiaeazl senzorial, emoţio
nal, afectiT fi educatiT ( ţinuta la masl, modul de a
minca in genere).
In adolescenţi, 111111 :trecTentl elrle anorexia
tinerelor :tete.
Ercesul de pofil de mincare, bulimia, poate
fi expresia unei deregllri mai complexe organice sau
chiar psihice. Buliaia duce la excesuri ponderale dlu-
nltoare.
In genere, ae poate Torbi de subalimentaţie,
supraalimentaţie ti paraalimentaţie, acea~ta din urm!
nefiind conformi cu necesitlţile complexe ale organis-
mullli (subnutriţie).
ALLO-EMPATIE Termen ce se referi la (?UDoaş
terea celorlalţi din propri a lor perspectivi.
ALLPORT GORDOB Psiho1og american cunoscut
prin studiile sale asupra personalitlţii. In primele
sale lucrări a acordat atenţie important! studiului
108
ALO
sinelui şi Egoului., ulterior s-a întrebat eu prirtre la
utilitatea conceptului de •sine•. A. a definit persona-
litatea ca organizare dinamici a sistemelor psihice in-
dividuale oare permit şi determini adaptarea la condi-
ţiile şi solicitările mediului. In locul conceptului de
•eine• a propus termenul de •propriwn• ca termen neutru
ce permite stabilirea caracteristicilor şi aspectelor
personalitlţii ca expresie a unei. unicitlţi interne nere-
petabile. A. a analizat 7 funcţii p proprietlţi ale
•propriamului~ Cunoaşterea cunoscltorului ar !i dupl el
a 8-a caracteristici, centrali dar dieputatl de filo-
zofi. De altfel aceastl însuşire ar presupune el exist!
un subiect în subiect, un !el de eupersubiect responsa-
bil de cunoaşterea de sine. Impreunl cu Vernon (1930)
Allport a trecut in reTistl toate teoriile şi ioteze1e
cu prirtre la personalitate, iar illlpreunl cu Odbert
(1936) a reunit toate trlslturile de personalitate des-
crise în diferite lucrlri. Activitatea aceasta ambiţioa
sl a dus la identificarea a 17.953 trlsltu.ri de perso-
nalitate dintre care 4.5o4 au !ost c011siderate ca au-
tentice. Lucrarea de bazl a lui illport a aplrut în 1937
sub titl'lu;-Personality. A Psychological Interpretation!'
Iapreml! cu Vernon şi Lindsley, illport a efectuat un
test de personalitate bazat pe 6 str11eturi (a împrumutat
clasificarea lui Spranger) şi &nQllleJ tipul teoretic-ra-
ţional, tipul economist-pragmatic, tipul artist-estetic
tipul social-activ, tipul politic-organizaţional şi ti-
pul mistic-religios. Evident exist! tiplll"i compuse ce
se situeazl la intersecţiile posibile ale acestor tipu-
ri de bazl.
ALOCEN~RISM Tendinţa de orientare a intere-
sului spre alţii mai mult decît asupra propŢiei persoa-
ne (contrar egocentrislllului).
lo9
ALT
~ Termen prin care ee denwneşte persoaua
cu care se stabileşte o relaţie socio-psihologici reală
sau imaginar!.
ALTERARE (lat. alterare• a schimba)
P.Janet a desemnat astfel modificarea condui-
tei care surTine din faptul ct subiectul se glseşte in
prezenţa altor persoane.
ALTERWAN'?E (personalitlţi) In dedubllrile

isterice ale personalităţii (P.Janet) şi în coe:z:istenţ·e
le de personalitlţi multiple (M.Prince) au fost descri-
se cazuri la care se obserTau alternanţe mai mult sau
mai puţin regalate la care a fost aplicată aceastl
denumire.
ALTERNATIVE (teste) Se consideri el psiholo-
giµ enghez C7ril Bart (1919) este teoreticianttl teste-
lor cu răspunsuri la alegere din mai mul·te alternatiTe.
In zilele noastre, nUl!leroase teste de cunoştinţe· utili-
zeazl alternativele de răspunsuri.
Testele de inteligenţă verbali abstract! folo-
sesc de asemenea, adesea, alternativele.
ALTRUISB dispoziţie sufletească de a acţiona
dezinteresat în favoarea altora.
Sens psihologic: elan s~re un altul conducind
la dragostea pentru el (elan fondat pe atracţiile evi-
dente între fiinţele aceleiaşi specii). Se _produce spon-
tan - prin instinctul social.
Sens etic: doctrină morală opusă hedonismu-
lui şi egoismului, iar într-o anumită m!(sură şi utili-
tarismullli.;
- teoria binelui, care.are ca punct de pleca-
re interesul semeniltr noştri.
Sens medical: patologic·- consider! că for-
mele de comportament altruist excesiv eînt declanşate
llo
AJIIB
de structuri llintale anormale sau de bo1i mintale tmi-
date pe orgolia, tulburlri de 1.lllaginaţie, stlri de ex-
citaţie, pUilUle sau. dezechilibru.
histl deci ti un altrai• .maladiv. Aatorita-
riaaul. se aanifestl w:ieori prin altro.ia - generosita-
tea este generatl, 1n aceste cazuri, de an egoi• pro-
fand.
Si aentimentele de interioritate aaga~easl
frecvmn acţilllli altruiste. In acest caz, subiecţii au
nevoie de admiraţia fi recmioştinţa altora pentru a se
siaţi puternici.
Bristl fi aanii de altrui• ,1 dnotament.
P.Janet vorbette de peraoane obositoare din causa miui
devotaaent excesiv.
AlmlilTA Jledial inconjurltor, fizic ,1 aoral.
Anaaablu de elemente fi condiţii ce pot acţiona sau in-
naenţa individal prin faptal el acesta trlie1te perma-
nent 1n mijlocul lor. Ambianţa cuprinde nu nuaai obiec-
te -teriale, aediul biotic, dar fi persoanele ce trl-
iesc relativ personal în contact cu individul ca fi ati-
tudinile acestor persoane cu privire la individ. Acest
din arai aspect social al · ambianţei are infl~enţei im-
portante de modelare a personalitlţii caracterulai.
hlbianţa poate fi buni sau nocivi, niciodatl
,1
indiferent( (neutri).
Ambianţa bunl sau favorabili e calmi, rela-
%antl fizic oi moral.
Ambianţa nocivi e înclrcatl, apAsltoare, po-
laatl fizic şi moral. Ambianţa familiali are o foarte
.,....,. i.n1".la • .atll ••up.r• d•a...-o.l i:u.i.i oop.i.lu.la.i.
A.IIBIDEXTRIE - (lat. ambo • ambii şi dextra •

mîna dreaptl). Aptitudinea de a folosi în aceeaşi mă
suri ambele mîini în naţa curentă. E _ frecventă şi na-
t urali mai ales la copii înainte de a se instala
111
AJm
abilitatea preterenţiall a mieia dintre lliini (de obioei
aina dreaptl). Aceastl lateralizare e dependentl de
dominanţa tuncţicmall a unei a11Jai oi are ca ~ad dom.-
naţia tancţion~ll a ellisterelor cerebzale (de obicei
emisfera stingi) asupra celeilalte. W>iderlria , este
o lipsi de dOJDinaţie a unei aiilli 1n acUTitatea curen-
tl. Ea persietl la majoritatea endecetalopaţilor sau la
cei cu tulburlri ale funcţiilor aiabolice (1auburlri de
lillbaj). Apare oi ca araare a educlrii lliinii nedollillan-
te ( e cazul aa1 ales al sU.ngacilor contrariate care au
reu,it al-ti educe a1na dreaptl).
I 1nsl illdicatl o lateralisare - daci nu uia-
tl tulburlri ale funcţiilor aillbolice ,1 daci emot1Ti-
tatea e bille controlatl. Au studiat ambidextria la ele-
Tii claselor scolare U.Schiopu, •• GirboTeana, A.Turcu,
(1970) iar illtluenţa lateralitlţii asupra eToluţiei 11.At-
bajului a tost cercetatl de I.Versa. lxistl nUJ11eroase
teste de lateralitate •
.AMBIECVAL Acest termen, utilizat n111118i Îll
psihodiagnosticul lui Rorschach, desemnează un subiect
la care tendinţele spre introversilllle şi extraTersiune
siilt perfect echilibrate.
AMBIGUITATE Posibilitatea de a da doul ill-
terpretlri. S-a studiat ambiguitatea posibili 1n perspec-
tivi şi perceperea de figuri ambigue, figuri oe prirtte
într-un anumit mod se structureazl într-un anumit tel,
privite alttel, pun in evidenţi o altl figuri.
AMBITIE (de la ambire • a intreba cu illsis-
tenţl). Constă din direcţionarea unidimensionat! a
personalitlţii (uneori obsedant!) de a dobînd1 glorie,
onoare sau bunuri materiale, ori . chiar culturi.
Ambiţia ce are scopuri nobile, de bine, im-
pregnat! de sociabilitate este acceptabili şi onorantl.
112 AJIB
Sub f'orml lll&ladiri (morbidl), ambiţia se ma-
nifestă 1n vanitate şi orgoliu. Ea este frecvent! la
persoanele dezechibrate, la deMlii mintal, la paranoi-
ci. La aceste subiecţi se mani!estl o inclplţinare
absardl.
AIIBITEIDilff.l Este c!enamirea dat! de cltre
H • .l.llaray- 1n 1938 anai coapler format din doul trebuinţe
opuse.
Bate starea un-ai subiect care, într-o situa-
ţie datl are în acelaşi timp sentimente contradictorii.
Un copil care s-a înţepat în spinul anui tran-
dafir are dorinţa de a rupe trandafirul, dar, în ace-
laşi timp, simte şi teama de a fi rlnit iar •
.&abivalenţa nu e o stare mentali anormali.
Dar situaţiile conflictuale pe care le cruază pot an-
trena comportamente nevrotice.
~ermenul a !ost folosit în psihiatrie de
Bleuler pentr12 a desemna în schizofrenie an gind, an
sentiment, o tendinţl ce se afirmă simultan c12 o alta.
AMBIVALENTA (lat.•amb) (valere • a avea,for-
ţl, a avea patere). Existenţa concomitentă a anor idei,
sentimente şi tendinţe de sens contrar f'aţl de unul şi
acelaşi obiect sau fenomen. Se observă mai ales în stă
rile schizofrenice, hebefrenie sau demenţă precoce;
Trlsături de caracter op12se, dar aproape egal
dezvoltate •
.AJIBIVERSIUBE Tendinţa in mod egal dezvoltat!,
îndreptată către intro şi extroversiune. Tipul ambivert
se caracterizează prin exacerbarea acestei tendinţe.
AMBL OPIE gr. • amblys ~ • t ocit; Rskopein• •
a observa, a vedea).
Acuitate vizuală joasă ce n12 se poat e explica
pr tr-o leziune organică. Se intilnesc ambliopii
113 AMB
•t:rabice. 7orma uţrnal de aabliopie •• DQllleşte uauroeo.
Ambliaoop - aparat folosit pentru a testa gra-

dul atrabia■alui şiîn ■alte oazurial -bliopiei.
Ambliometrul este un illatrmaent 4e ■Iau.rare
a gradulai de refractare greşitl a aiatemullli dioptic
al ochilor. J.ceate deal tipuri de instrumente ae atili-
seul pe acari largi. Deaeeaenea ae utilizeazl eurent
fi aparatul lui Worth, destinat al aaigure, prin
neroiţii de Tedere stereoscopici, restabilirea anitl-
ţii Tederii binoculare la bolnarti d• atrabi-.
Bangerter fi cappera (ba ■oei separat>•• ela-
borat •in•■- de trat: ...nt ce •e folosesc ■alt tn aa-
~11op1e. O ■ arie de aparate analoage au fost întocmite
te diTer,1 aat:vi ••b
n1111e difer1·tes
- ortoaoop - Jlagb
- rotoaoop - Wot;hing
- atrabia■oacop - . .,.011 - Sheila
-•illopto•oop - Howard
-ainoptofor - Elliott
In unele oasv1 este de preferat ecluzia
ochiulai blUl. ■etodele de trataaent ■oderne ale ublio-
piei aînt aşa-numitele metode act1Te numite ale poet-
imagiJlilor, prin care ■ e forţeazl m, panct de fi.raţie
pentra ca ecliul ambliop al lucreze normal (Lafon).
J.JIBLIBOll (gr. aabl:,-a • tocit)
'h:nnen generic care Îllglobeazl f enomenele de
obsesie, euapioiune şi anxietate. Sin.J.■blitimie.
AIIBROSIAC Denumire a mirosurilor celei de-a
treia categorii din cele şapte, clasate de Linn' şi a
categoriei a patra (ambrl-mose) ~ cele nouă categorii
de mirosuri delimitate de Zwardemaker. Stimuli tipici -
ambra şi moscal.
Cda. 72/1979 .Pasc. 8

114
ilE-AJIS
AJIE?iOIIANll (lat. -oenus • pl!cut, &gl'eabil +
gr.aania) Dispoziţie Tesell patologici. Sin.Bail'omanie.
AmllII Absenţi a lldmicii. Se poate obserwa
1n atll'ile de stupoare, 1n anamite fol'■e de demenţi pre-
coce (oatatoni.e) •
•UIIIBZll !Jenomen patologic ce na ■e c~undl
ca. ntarea care este an fenomen noraal. Amnezia se o-
l'aoter1saţ1 printr-o dim.1nuare a capacităţiler 111Desice,
aa1 cu semal 1il retenţie ~1 eTocarea amintirilor • .AaD.e-
zia poate fi datoratl unor leziuni Tasculare al• ence-
falului, 11Dor trauaat111111e oererebrale. late obeerTabill,
de asemenea, 1il psihoze fi atlri nettopatioe.
Amneziile allt de ail.te feluri, grade de persie-
tanţlfi de profunzime. In genere memoria are o curbl de
ftmcţionalitate complexă, ascendent! in prind.i lo-15 ani
ai vieţii şi descendentă la Tirstele inaintate. Pe acest
fond ee pot diferenţia amneziile 1.n!antile mai alee de
origine ateotid. Aproape toatl lumea uitE evenimentele
prim.lor 5 ani ai neţii. Cind uitarea acopere 16-18 ani
areloc o 11111em infantili prelangH!. Acest fenomen are
adeseori la bui traumatisme psihice şi situaţii peni-
bile de care persoana ee aplrl prin uitare (EY H.).
Amneziile Tiretelor inaintate constituie grupa amnezii-
lor senile. La baza amneziilor pot sta deteriorlri ce-
rebrale pBl'ţiale sau locale, disoluţia de circuite neu-
ronale cerebrale legate de funcţionare deficitari sen-
zoriali, motrice, Terbală, polinettite degenerative,
toxelrli, encefalopatii, etc. In nnele cazari se asocie-
z« ~r1ada amnez1e, rablll. ~i, de~orLeu Cttr ( aaw••ii1•
Koraalcoviene) situaţii in care existl leziuni cerebrale
bilaterale. Cind este alterată capacitatea de retenţie
a amintil'ilor se consideri că este vorba de emnezii de
fixaţie. Cind amnezia pereistl pentru o perioadă deter-
minată este retrogradă, iar cînd bolnavul trăieşte doar
115
A.M1'l
in prezent, 111tarea fiind •pe aăsur! ce ••• " t (Delacniu)
este anterograd!. Amnezia retrograd! este lacu.nară şi
poate fi temporală. Jtristă multe Tariet!ţi ale acesteia
pin!!. la a f'i total destruotid. Combinarea amneziei an-
terograde ou cea re•rogradă se numeşte retroanterogradă.
In astfel de cazuri se mani!estl pregnant tulburh-i de
reconstrucţie a trecutull11. Inegalitatea în regruparea
amintirilor intr-o •conduit!I. de povestire" este carac-

teristic! pentru astfel de cazuri. De cele mai multe
ori este siatoa pentru st!l.ri demenţiale • .lmneziile glo-
bale constituie categoria de•• pentru toate perioadele
vieţii subiectivului. (trecut, prezent, viitor) şi atin-
ge toate structurile de achiziţii de cunoştinţe şi eom-
portBJ11ente (verbale, gestuale, obişnuiţe şi algoritmi
.mintali) După Barzibat aceste tipuri de amnezii indică
imbătrinirea meaoriei sau dem9nţa progresiv!!.. Bolile in
care se manifestă amnezia globală sînt encefalopatiile
infecţioase carenţiale sau traumatice, arteroscleroza,
etc.
Amneziile pot fi elective (puternic cenzurate
inconştient), focalizate (datorit!!. leziunilor la diferi-
te niveluri cerebrale). Amneziile focalizate se împart
în trei categorii in funcţie de leziunile implicate.
Astfel aint amneziile verbale (leziuni retrofrontale
ale emisferei dominante), amnezii kineatezice (locali-
zări de leziuni retrofrontale ale emisferei nedomitante )
şi amnezii de aderenţă la prezent puternică însoţite de
recunoaştere de persoane, obiecte, locuri şi chiar de
învăţare (leziuni in lobii frontali). In cazul acestor
din urmă tipuri de amnezii focalizate nu se reţin in-
strucţiuni curente, se manifestă tendinţe de pers evera-
re şi dificultăţi de memorare voluntară (Luria, 1966)
.Amneziile pot fi parţiale (nu se pot reţine şi memora
date, cifre etc.) Delay J. (1942) a făcut o clasificare
116
a amneziilor în motrice, verbale senzoriale etc., pre~
zente în agnozii, apraxii, afazii etc. Din amneziile
parţiale fac pm-te A.topografice (incapacitate de a des-
crie itinerarii şi locuri C\UloseQte şi de a face iden-
tificări de loc şi spaţiu (leziuni de zonă occipita1o-
temporală dreaptlO Amnezi.a culorilor pune în evidenţi
disocieri între culoare şi forum (Lewandowski). Haeean
şi Ajnriaguerra consideră amnezia culorilor ea făcind
parte din afazia amnestici cu specificaţia de imposibi-
litatea subiectului de a denmni gestual sau verbal cu-
lorile obiectelor ce 1 se arată. Deosebit de complare
şi spectaculoase sint amneziile periodice de alternanţă.
Bolnavul trece pe rînd prin identităţi diferite indepeD-
dente (denmnite •condiţia primă•, •condiţia secundară•
etc.) Identităţile ce se alternează sint personalit!ţi
cu trecut şi prezent foarte diferite intre ele, deşi
pot avea loc unele sinteze caracteriale ce pot îngloba
chiar structuri relativ opuse. Aceste tipuri de amnezii
(periodice) sint de natură isterică P.Janet, Asan
Norton Prinee, le-au dat denumirea de •personalităţi
multiple• ce alternează.
ÂMORALITATE Caracteristică a unei sfere de
viaţă sau a întregii vieţi sociale a unui individ sau
a unui grup ( a unei colectivit!ţi) de a fi în afara
moralei, atit în ceia ce priveşte conştiinţa valorilor
şi a normelor morale cît şi în comportarea propiu zisă.
_.!!Q! (malaeză • impuls spre ucidere)

Psihoză descrisă la mal.aezi, contînd dintr-o
~ta.r.., 4'r'"JH•~eµl Ari gu t~dintă 1 a fn.s:ă patolos:ieă ei
acte de agresiune demenţială urmat§. de amnezie.
AMOR PROPRIU Sens larg - dragoste de sine,
necesară pentru a persevera. Sentiment al demnităţii
personale şi al Talerii sale. Amoral propri~• oricWR
117
AJIO-ANA
e-ar plasa - bine••~ flrl r ost, este intotdeaa.na un
semi de allbiciane - o expresie a sentimentu.lui de infe-
rioritate. Persoanele puternice nu au neToie de a face
apel la &111orl'll propriu. Cine apaile ampr propriu spune -
- neToie do a fi menajat . Persoanele care manifeati
-o~ propriu sint iritab~le, se preocupi prea ml'llt de
modl'll OWI sînt apreciate şi atiaate de alţii.
!!Q!!l (a + gr. ■orphe _• f1>nil) Indirtd d•ol
flrl aarcl personali, flrA Treo trlalturl frapantl şi
al ciru! caracter firi unitate este firi incetare re-
nectarea mediu.la! (Ribot). Apatic, indiferent flrl
1niţiat1Tl.
AMORl"OGBOZll P ~ de anereognezie (agnozie

a formelor) datoratl deficienţelor de percepţie spaţia
li (analiza extenaitlţii e 1n defect). Se1111alatl de
Rnets 1928 ,1 Delay 1935.
-UlUSIE (atonie parţiali) Pierderea patologi-
ol a oapacitlţilor muzicale. Este asociatl adesea cu
afazii, dar poate fi şi discciatl. Se poate diferenţia
o surditate auzicall (am11Bie auditiTI), alexie pentru
notele ■uicale {oecitate m.a.zicall), aauaie Tocall
(pierderea capacitlţii de a cinta), amusie instrumenta-
li şi agrafie muzicali (pierderea capacitlţii de a
acri• note muzicale).
ABABOLIC !ip somatic caracterizat prin pre-
dominanţa nerTUlui Tag: breTilill, hiperstenic, hipoti-
roidian cu abundente rezerve alimentare şi care :lucrea-
ză e conomisindu- ş i substanţa . Pe plan psihologic este
an opti.m.ist euferic, e:rpansiT, puţin emotiv, &Tind o
bmil memorie, apt la anali zl .
Corespunde braditipttlui largilin al lui Viola
şi picnoidului lai Kretschemer. Contr. Catabolic. Sin.
Vagotoni.c.
118
ANA
ANABOLISM Sinonim asimilat. Ansamblul pro-
ceselor metabolice care duc la sinteza substanţelor or-
ganice oi care interTin in asimilare in urma absorbţiei
directe din media de substanţe. Anabolismlll elaborează
substanţe organice complexe (proteine, grăsime, glucide)
care intri 1n alcătuirea materiei vii, iar unele se de-
pan ca rezerva in organism.
Datorită anabolismului are loc acumularea de
energie potenţiali in organism.
Intre anabolism şi catabolism - cele doul ra-
ze ale metabolismulai - există un echilibru dinamic.
In perioada sarcinii, a creşterii,a convalec:enţei pre-
domini anabolismul. Reacţiile biochimice de sinteză,
care ae produc in cursul anabolismului, se produc cu
conaam de energie din partea organismului (sint enner-
genice).
Su~stanţele, precum şi energia necesară aces-
tor reacţii, aint furnizate de catabolism.

!ipul. anabolic este an tip somatic de predo-
minenţl a nervul.ai vag, hiperstenic, hipotiroidian pu-
aedînd abundente rezerve alimentare, pentru că activita-

tea o desfăşoară economisindu-şi substanţa.
Pende distinge 4 variimte ale acestui tip ana-
bolic: apoplectic, simpatico-venos, atletic şi hiper-
sexual.
Din punct de vedere psihologic, tipul anabo-
lic este euforic, optimist, expansiv, puţin emotiv,
chiar apatic, avind o memorie bună, atenţie susţinută,
aptitudine pentru analiză, e un bun realizator. Cores-
p11nae bra,U.*.ipw.w. l.cu. VJ.o.la 9.i p.ionoidulni l Qi
Kretschmer •
.ABAGOGIC(Â) Metodă psihoterapeutică sintetis-
tl oi constructivistă ce se opune metodelor analiste
reductive. ~ermenul a !ost folosit de Silberer, apoi
de Jung, care l-a dituzat.
119
ABA
ABAL (stadiu) CuT!nt atilisat iii te1"1111lelogia
treadianl prin care se dename,te a doua etapl de orga-
nizue a pulaitmilor instinctuale ale aexualitlţii in-
fantile. Prima etapl, orali, •• caracterizeazl printr-o
pol.arisare plll.l!Jianall 1n sona bucalJl. In stadilll. anal,
polarizarea plll.aionall are loc în semele a:cretorii
(etapa se r~terl la perioada d~tre 2-3 ani) care deter-
ainl satisfacţii legate ~e aotiTitatea b\ml a acestei
sone. Bat• o etapl preprice pentru educâţia curlţeni_ei
personale. Pre-adiamul leagl de aeeat stadiu stnotura-
r • IDlOl" nrn.-oze ebael!Jionale - mu:arezisw. noctlU'Jl.
Acestea upr~ lipsa controlalui stinoterial
,1 Teaioo-aretral.
UAL&P!IgE Substanţe telosih pentru stimu-
larea aiateaml.111 nu-Tos central în combaterea depresiu-
nilor. Printre analeptice se pot cita picroioxina, co-
raaina, cardiazolul (J.Delay-).
ANALGESIA (Ul&lgia) Ineeuml pierderH aen-
aibilitlţii la durere. Se înt1lneşte în diTerse leziu-
ni ale aisiemulai nervos, care întrerup clile de trU1a-
mitere • excitaţiilor algice (de ezem.plu în siringomie-
lie, precum şi 1n isterie.
In cazul Ulalgesiei nu mai exisil posibilita-
tea de a avea senzaţii de durere aub acţianea acelor
stimuli care în mod normal sint •dureroşi••
Un alt aena dat cuvintlll.ai (Pi,ron) se referi
la presiunea realizat! prin tehnici adaptate a d~eri-
l or generate de condiţii patologice. Acelaşi cuvint se
referi la reTenirea preoperat orii a durerii prin tehni-
ci care nu realizeazl o anestezie locali totali. Kieeow
a delimitat o miel regiune pe faţa interioarl a obrazu-
lui, atlnd o sensibilitate tactili normail, dar lipsit!
de sensibilitate la durere, zonl ce a pri.mit denumirea
de zcma .analgeaicl.
120
ARA
JJIALGOClfOZIB Lipal 4e inţelegere a aemnif'i-
caţiei unei dareri 4111 causa abHntei reacţiei d-e apl-
•are •au 4e protec-ţie, de cele mai mal~• ori, ou aen-
ţinern recţiilor ai'eoti'ft.~
Penoatmlll .ele indif'erenţl la dlU'ere 1,e nlllll8ft•
analgoUaie (d-llPI loboU.m.e) •
ANALI~ CRl'l'ERIJ.LA na d• criteria est• ana-
lisa faotoriall h cA'l'e, pominei 4-e la e matrice ele ero--
relaţie, ae introduce in ai'arl de teste, oriterii de
validitate (E,'•enck, 1950) •
.AlfALIZA DE CAZ Tenaen ce denmneş·h strategia
diferenţiatl a studiullli diagnostic al anui ou, in
funcţie de eiJRptaaatologia l.a:1, ••ude cerinţele upri-
-t• d• oei ce aint inte:reeaţi 1D analizl. In situaţiile

de srperillentare largl, i.Dtereseazl cazurile de abatere
de la ■edie (statistici).
AllALIU J'AC'rORliLA (tehnici) ■etodl de anali-
zi staU111U.cl a .inllllllUt.l.lor anui ansamblu de nria-
bile (rezultate din testlri), i.Dtrodusl de c.spearman
(19o.ţ) pentru interpretarea struoturilO?' psihice. A fGBt
dezToltatl ulterior de ~harstone, de Pearson ,1 de Hol-
zinger. Analiza faotoriall ,1 multifaetorial.l se reali-
zeazl ca o matrice d6 corelaţii la cel mai mic namlr
posibil de dimensiuni pentru a analiza aspectele mai
semnificatiTe privind relaţiile dintre Tariabile. Meto-
da nu are caracter absolut, nu face deeit să susţin!
interpretarea psihologici oare are rolul esenţial. Pac-
terii obţinuţi permit ca Tariabilele să fie exprimate
prin funcţii liniare dependente de ei: lllporţan~ es,e
ca factorii sl aibl an corespondent psihologic real -
aceastl ce:rinţl este parţial satisfăcutl de factorii
găsi ţi pinl acum ( fact o:rul G - general; B - numeric e1:c.)
fi de aceea existl pe marginea acestei chestiuni e
diaputl acuU.
121
Ali.A.
Analiza factoriall llllifaotori.all (oentro141)
•• •Jrijinl pe ipotesa an.au faotor general (factor G),
faotori de gl"Up 111 fa.otori epefioi. Rathli.Dc fi ftuar-
stone au ccm~urat ipotesa analiaei factorial• aaltiple
pe care au. sistematizat-o.
Analiza factoriall • r-oloaUI în p■iholagia,
aocielogie, chim.ie, fi&icl etc. Pt-:lma psihologii ro-
ah1. oara au efectuat studii aaupra anal.isai factoriala
citla oa precursor pe I.lllrgineanu, (•sar l'analyae dea
faoteura• paychologiquee. Lee •Pactear ■ p97cholagi11•ee,
Ann'• paycbologique, XIrf, 1935, pag.58 oi~).
Au tlcut interesante refer11'1 1J1 o actirtta-
ta oomplul de di!"udane a •etodelor do &Dalisl facto-
rial.I fi Gh. Zapa, C. Zah1.rnic ~ ti alţii.
ANALIZA l'UNCTIONALA, •~todl de analizl în teo-
ria sistuelor. Analiza funcţionali ia 1n considerare
structurile din care e constituit sistemul şi funcţiile
pe care le illlplinesc. Permite astfel el se ertdenţieze
carenţe de structuri (insuficienţe sau aglomerlri) şi
carenţe de funcţionalitate. După T.Parsons, analiza
funcţionali are în atenţie "persistenţa"•constanta re-
t
latiT funcţionali, supravieţuirea, atlnd cîteva cerin-
ţe funcţionale"in cazul în care a.f. se referi la sis-
teme social-politice sau psibo-tiziologice. Acestea
sînt; a) adaptarea, i) atingerea scopului, c) integra-
rea şi d) conserTarea. Da.pi ce se stabilesc criteriile
de suprarteţuire a sistemului intereseazl care flllloţ11
eînt faTorabile suprsTieţuir:11ş1 oare doar menţinerii
subsistemelor implicate. In aceste condiţii de analiză
unele sînt funcţionale al tele pot fi diefancţionale.
ANALIZA IIDLTIVARIANTA. aetodl de abordare a
factorilor Tariabili ce intluenţeazl reacţiile (condui-
ta), sau fenomenele sociale. Ca accepţie ingustl e
122
AEA
vorba de introdueerea anei variabile noi• clrei dimen-
aiani ee cunosc, într-o relaţ~e primari intre doal va-
riabile, pentru a stabili gradul f1 direcţia în care
variabila introdusl aod-1.ficl relaţi.a dintre variabilele
anate 1D analizl. BrperiJDentul de laborator ca şi cel
natural-pedagogic corespund acestei scheme. Lazarfeld
P dar fi E. Darkheill au contribuit la fandamentare:a
acest.e i aetode. Lazarf'eld a introdus intre variabllel-e
X ,1 Y, variabila teat t, tapi ce permite conetatlri
complare privind covarianţe-le intre U ,1 n ca ,1 l'e-
laţiile.
ilALIZJ. PSIHOLOGICA HU de dinamici psiho-

logici n'ie -anal.ba aumi:flcaţid direcţiei fi conţi
nutu.lui ccmduitelor fi reacţiilor Terbale, mintale, e-
aotive etc.
In epistemologi.a genetici se face diferenţa
d_intre analb:a retroapectid şi structurali. Paptul ci
mai in toate ai.tuaţiile copilul înţelege mai J)Uţin de-
cit adal tul pr-1.Jl-tr-a. cUTÎJlt .-recar-e araU. el existl
e î.ntirsittre a structurii {implicitl a semnificaţiei)
taţi de funcţionare - în activitatea de cunoaştere •
.illALIZA PRIIIARA SI SECUllDARA. Se consideri

în orice cercetare drept anal.id primari analiza care
se efectu.easl asu.pra materialu.lui colectat în cer-cetare
sau experimentare dupl normele şi metodele valide ce
pot fi utilizate. In cazal analizei primare datele sint
limitate la domeniul, colectirltlţile persoanele sau
subiecţii aflaţi în lotul de cercetare. Analiza secun-
dari, folosit! au alea :tn aoc1 1og1e 01 m pe~h~1~~~a
ecenomicl se caracterizeazl prin informaţii colectate
de altcineva şi care pet permite referiri la populaţia
unei ţlri, regiuni etc. In analiza secundari se folosesc
anuare, date ale reoenalaintelor, documente statistice
123
ANA
de diferite t i plll'i, care se regrupeazl, reorganizeazl
fi analizeaz! după crit er i i care se ani in atenţia
ceroetUorului. Valoar ea ac estei analize este importan-
t! deoarece condensează caracteristici general• uipor-
tante.
ANALIZA STATISTICA. 7ol'ID& de analiză ce se
realizeazl dupl cercetarea experimentală (a structurilor
latente sau manifeste) multivariantl sau tuncţionall,
transversali sau longitudinali. Constl in folosirea
unor tehnici speeUice de prelucrare matematici a da-
telor dupl oe au !ost intabelate sezultatele colectate.
In funcţie de obiective, analiza statistică permite ve-
rificarea sau infirmarea unei ipoteze. baliza statis-
tici se poate realisa numai daci s-a• eteotuat alsurlri
eatis!ăcltor de !ine şi de adecvate la un obiectiv dat
(delimitat) de cercetare. Analiza statistică are o mare

extincţie in zilele noastre in toate domeniile de cer-
cetare ee se utilizeezl in sistemul ştiinţelor psiholo-
gice.
ANALIZA STRUCTURllOR LATENTE. Din cauză el
in domeniul psihologiei ,1 sociologiei conceptele au o
oarecare imprecizie, se !ace operaţionalizarea lor, !apt
ee creează necesitatea precizlrii, grupării şi interpre-
t ării vari abilelor auxiliare externe care pot reflecta
elementele structurilor latente ce nu pot ti direct sur-
prinse. Structlll'a latentă este an "continuu" de oarac-
teristioi (atribuite ) care de !apt constitue unitatea
fenomenului considerat!, O problemă ea aceea a "integrl-
rii şcolare•, nu poate !1 studiat! direct ci doar prin
anumite !orme de manifestare eum ar !1, notele proaste,
absenţele, inegalitatea pregătirii lecţiilor, inegali-
tat•a executării ordonate a exerciţiilor, lipsa de dis-
ciplinl, etc. Aceste "variabile" constitui• !orme de
124
ANA
aanifestare uidirecte oe pot fi obserTate, grupate,
clasificate devenind indicatori, fapt ce permit• dega-
jarea de aspecte semnificative pentru cunoa•terea
•contuiuaaului • din fenomenul. eonsideru. S-t.ructura la-
tentl este astfel descifrau. Bate important inel c•
variabilele aondate el fie semnificat~ve fi ■ atarat•
de a■pecte ale fenomenului con■iderat. hal.ia&•• ll!lln-
oeet• prin aetode ■ tatistico-_t ...tice fi 1-egioe.
ilALIZA DE VARI.AffA
stabili.re a ceea ce reTine dif•ri telor cause de aodUi-
oare a variabilei dependente.
ilALIZATOBI Sista neurofiziologic ce permi-
te perceperea ti analisa mediul.ai. uterior.
TeraeD folosit de PavlOT pentru a deaemna
receptorii senzoriali care sint formaţi dll1 3 aegmente,
l. segmen~ul periferic forma.t din receptori
specializaţi 1n captarea anui anumit tip de energie pe
care o transformi 1n blfla:r nervos. Bate implicat 1n
organele de simţ sau diferi te plrţi ale corptl1u1.
2. calea de conducere formatl din clile ner-
voase prin oare inflllXUl este tranlllllis spre scoarţa ce-
rebrali.
3. segmentul central reprezentat de ariile
specifice din cortex. Ai.ci are loo transformarea e:xci-
taţiilor in senzaţii.
Sumallm el în cazlill analisatorul.111 T1.z11al,
lezimu.le oricăreia dll1 cele trei segmente conduce la
orbi.re. Cind este atuis organul periferic individul
are ••n*:ial..,.*ILl li. •o•• IIU'"b, h -JaLal> •o•o* oo.nt,.t.aont
DR este activ 1n cazul lezlrii clii de conducere sau a
lezlrii segaentului central. Popescu-Ieveanu şi K.Oola
fac nWDeroase inoursiani 1n datele cele mai aoderne
pri vind actirttatea analizatorilor (1970) •.Gelu a ana-
125
ANA
lizat actirttatea analizatorilor ca sisteme cibernetice.
(1971) N.Lungu a-a ocupat de aspecte ale analizatoralui
olfactiv, 1968 iar U.Schiopu şi colab de aspecte ale
sensibilităţii cromatice (1962).
ANALOGIE (grec. analogia • similitudine, ra-

port asemănare proporţie matematică, corespondentn
Termenal se referă la asem!nlnarea calitativă
a obiectelor, fenomenelor, situaţiilor etc.
Raţionamentul prin analogie are caracter des-
criptiv şi caracterizează inteligenţa intuitivă care
clasifică ţinind seama de anumite criterii care permit
gruparea fenomenelor asemănătoare după acele criterii
fiind in acelaşi timp şi IUl procedeu euristic.
Analogia stă la baza tuturor metaforelor.
Analogia prezintă importanţă şi în ştiinţă. A permis
clasificarea in istoria naturali.
Raţionamentul prin analogie operează de la
particalar la particular şi se cere verificat prin ob-

servaţii şi erperimentare. Există diferenţe intre raţi
onamentul prin analogie şi raţionamental transductiv de-
rivat din contaminări afective proprii copiilor mici.
Guillawne atrage atenţia aaupra pericolului de folosire
a analogiei in cunoaşterea altora.
ANAMNEZA (gr. "ana•• in faţă, •mnesis • amin-
tire) Metodă de a ordona istoria unui caz. Se utilizează
şi pentru d~pistarea unei dezordini psihice aflate in
tratament.
Iniţial, metoda a fost folosită doar de medici
care colectau date pr1Titoare la evoluţia unei boli prin
interogarea bolnavului. Constituie prima parte a orică
rei foi de observaţie medicală sau psihologică; se pot
obţine date şi de la persoanele din anturajul persoanei
supuse anamnezei. Anamneza orientaază diagnosticul şi
126
ANA
uni!reşte găsirea atitudinii terapeutice potrirtte a
medicului sau a psihologului. Organizarea cronologici
a elementelor furnizate prin această metod~ permite une-
ori descoperirea relaţiilor cauzale între anumite fapte.
De e:rempla., o oarecare disortografie la an eleT care,
pin! atunci avea rezultate bnne, poate fi provocată de
o aodi!icare a echilibrului familial şi se explici deci
Îll acest fel (de eremplu, naşterea unui alt copil, in-
deplrtarea anei rude afectuoase, sau alte oause).
ABANIEV B.G. (1916-1972) Psiholog sovietic
de prestigiu. A lucrat la Universitatea din Leningrad
,1 a contribuit la formarea multor cadre de psihologi
sovietici dar şi români (P.Popescu Tileveanu, (1953)
C.Pufan, 1954) B.G.Ananiev a adus o contribuţie de sea-
ml în domeniile psihologiei generale, infantile, dife-
renţiale, a psihologiei inginereşti, etc. Luer!rile mai
cunose~te ale acestui psiholog au avut Îll atenţia per-
cepţia (-t-ae-till, spaţială, aţo.) in proee_!lul -.eunoaşte
rii şi al muncii, mecanismul sistelllic al percepţiei şi
activitatea comnn! a emisferelor cerebrale în actul per-
cepţiei. Ananiev a acordat atenţie şi localizărilor
monoculare ale obiectelor, particularităţilor dezvoltă
rii percepţiei spaţiale la copii şi constantei percep-
ţiei. Interesante sînt remarcile sale asupra dereglării
viselor la afaziei. In problemele dezToltării conştiin

ţei de sine la copii Ananiev a pus în evidenţă etape le-
gate de desprinderea copilului ca subiect al lumii obiec -
tive. Interesante sînt observav11le lui Jlnan1oT, oM
privire la limbajul interior şi caracteristicile sale
eliptice.
Un loc aparte în opera lui Ananiev îl ocupă
problema OMULUI (1968). Intr-o lucrare consistentă se
referă la caracterul multidimensional al creaţiei şi
eompentenţei W"Jane.
127
ANA-JJIC
Preocupat de poziţia psihologiei ea diecipli-
modernl, hanieT tace referiri critice dar ,1 construc-
tive la schema de clasificare, a ştiinţelor e!eetuatl
de :tr.Engele, la aceia a lui J.Piaget, şi la alai
lt.edrov. Lucrlrile aa1 importante ale llli B.G.AnanieT se
referi la probleme ale limbajlll.lli interior (1946) aepec~
te ale procesului de însuşire• citit - scrisului (1955)
probleme ale psihologiei copillllui (1948) ,1 ale psiho-
logiei generale (1954) etc.
AllAR'l'Rll (grec. "' • tlrl (privatiT), artron•
articulaţie)
1'1llburare de limbaj ce const! 1n iapoeibili-
tatea articuU.r11 de sunete. Bu este atins limbajallli
interior.
Aceast! form! de tlll.burare nu const! intr-o
a!'azie motrice propriu zisă, ci este in parte şi apra-
xie motorie (e.rticularl) Anartriele sint proTocate de
leziuni la nivellll. central. A. este o form! mai gravi
decît dizartria (v.dizartria)
ANCHETA PSIHOSOCIALA Metoda de investigaţie
utilizat! in cercetarea psihosociali. Constă in etrin-
gerea metodică de informaţii referitoare la trăirile
psihologice colective ale '!lDor grupuri umane. Din panc-
tu1 de vedere al tehnicilor utilizate ~•R• poate fi:
l. pe bază de chestionar; 2. pe bază de intervin. Prima
dintre ele, in funcţie de modul de administrare poate
fi: l. prin antoadainistrare; 2. prin administrare de
către anchetatori special instr iţi in acest sens. !•E•
pe bază de chestionar este foarte laborioasă şi presu-
pune parcurgerea mai multor etape: 1. stabilirea obiec-
tului anchetei; 2. preancheta; J stabilirea obiective-
lor şi _ ipotezelor; 4. stabilirea universului sau popu-
laţiei anchetei; 5. eşantionarea; 6. redacta.rea proiec-
128
ABD-AlfO
t'1.llli 4e ohHtionar1 7. preteatul 1 8. redactarea 4►
fiDitiri a instraaentelor de l ■Cl'lll 9. aplicarea acea-
tora1 lo. despuierea rezultatelor; 11. analiaa res■lta
telor; 12. 1.ntocairea raportlal.1li de anchetl (Roger
■uoch1el11, Cla■de JaTeaa etc.). Aceste etape ar p■tea
fi redue (prin ccm..tragere) doar la patn: 1. prepa-
rarea anchetei 1 2. redactarea ,1 aplicarea ohesticman-
lui 1 3. prel ■crarea ti iJlterpretarea reslll.tatelor;
4. redactarea raportulai fiJlal (P.Golll).
ilDROPAUZ~ l.uetare a funoţiilor •ex■ale
aaaculiJle. Slll'TiJle la Tin1:e foar1:e Tariabile, •p.re
deose~ir• de menopaua ~n1a1ai.
ilDCD.AI.ll (a• priTa1:1T, firi, encefal
creier)
■onotr■ositate ~ccmgenUall oe se caracterisea-
sl priJl absenţa parţiali sau oTasitotall a encefalul ■i,
asociatl uneori cu absenţi a ■lduTei •p1Dlr11 (eaience-
falie sau anenarie). SecTelele cranio-rahidiene par-
ticipi adesea la aceastl anomalie a nenaxullli care,
din fericire, e rari. Craniu este 11Deori absent sau
• rudiaentar, Tertebrele au diferite malformaţii. Proba-
bil se datoreazl unei defectuositlţi a închiderii cana-
lullli neural in fazele timpurii ale embriogenuei.
Totuoi, cauza este necanoscatl. Oricaa procesul de die-
trucţie a neTraxullli se aitneazl pe la 2 lmli embriona-
re. Viaţa anencefalilor este de scurtl duratl, mulţi
■or la naşter e.
4l'TR~'1'1ţ7.Uţ lJORA,kA (1r. a • flrl„ .x,riTativ

aistesia • sensibilitate) .
Indiferenţa afectiTl t i int electual i faţl de
conceptele de bine şi de rlu, de permis ,1 de oprit, de
just 01 nejust.
Resonanţl afect1Tl este m'1.lt anulatl.
ABG-ANI
ANGOASA I o senzaţie penibill de indispoziţie
profundl, determinată de impresia d•ruzl a lUlUi peric ol
in faţa căruia subiectul apare dezarmat şi neputincios.
De ce1e mai multe ori, aceat sentimente însoţit demo-
dificări nenrovegetative comparabile cu acelea pe care
le obserTh in şocurile emoţionale: palpitaţii ale ini-
mii, sudori etc.
Angoasa poate fi provocată de un conflict in-
terior sau de o activitate sexuali insatisflcltoare.
In cele mai multe cazuri patologice, angoasa nu e pro-
vocată de situaţii reale, ci de reprezentările, de ima-
ginea unei situaţii confiictuale inconştiente.
Nu e însă UD fenomen patologic, ci e legată
de condiţia umană. După observaţiile psihanalistului
american Spitz, prima manifestare de adevărată angoasă
se produce la copilul de peste 8 luni în absenţa mamei
fi la apropierea unui străin. Departe de a !i o manifes-
t are anormală, acest comportamente un semn, un indiciu
al progresului. B o dovadă a faptului că copilul are
cepacitat~ a de a dist i nge şi că dezvoltarea ea afectivă
se derule a z ă normal .
Surs ele angoasei la copii pot avea 2 aspecte:
1. angoasă primară de abandon (la noul-năs
c ut care nu gă seşte satisfacţie imediată la o trebuinţ ă
a sa, sau mai t irziu, lipse mamei la apelul său).
2. angoasa numit ă de "contra agresiune" (se
mani fes tă sub fc~mă de răspunsuri agresive).
Aceste tipuri de angcas~ lasă o urmă permanen-
tă î n imaginaţia subiectului , urmă cu rol de semnal de
alarmă ori de cite ori apar situaţii 1.IIEginare similare.
AN IMA Jung a utilizat acest cuvînt latin pen-

tru a desemna fondul personalităţii unde, în concepţia
ea, domneşte inconştientul prim.itiY.
130
All-ANO
ANIMISM (lat. anima • sunet)
Veche concepţie ce aoordl atributul de •insu-
fleţit• tuturor obiectelor, fenomenelor ete. Are la bad
o mentalitate aaanl primari - poate oea mai veche (rl-
dlcinile idealiamtllui).
In psihologie ne intereseazl aceastl manife-
tare din cauzl ol mentalitatea copilului din primii 5
ani de viaţi şi chiar ulterior (in parte) este impreg-
natl de elemente animiste.
Acestea se manifestl in:
- tendinţa copilului de a considera el şi
fiinţele vii (lllllllale şi plante) gindesc, intenţioneazl
suferi, se bucuri etc.
- tendinţa de considera el şi corpurile (pie-
tre, ziduri, obiecte etc.) an însuşiri omeneşti de•
gi.ndi, suferi şi simţi. Copilul acordl însă lucrurilor
mai mult o atitudine şi intenţii morale decit psiholo-
gice.
Existl o atitudille animist! difuzi la copii.
In epistemologia genetici se vorbeşte de an
animism sistematic - termen ce exprimă ansamblul condui-
tei explicitate de care dl dovadl copilul - al clrui
exempl~ mai pregnant se exprimă in credinţa copilului
cl"•stelele îl urmează cînd merge~
ANOBIN P,~. (1989- ) fiziolog sovietic,
membru al academiei de ştiinţe medicale URSS, elev şi
continuator de renume al lui I.P.Pavlov face parte din
şcoala neopavlovistl moderni. A adus contribuţii de ma-
;r• 4:!nh~iti at• ţ_n :r le ele inhi.bit ei corticale. a
arcului reflex, a renexului de orientare şi a dezvoltl-
rii proceselor nervoase în faze embrionare, punînd în
evidenţi citeva principii funcţionale ale nivelelor sa-
perioare nervoase. Printre acestea de maximă importanţi
131
ANO
este pri.ncipiul aferentaţiei i.nTerse. Di.ntre studiile
mai cunoscute semnate de P.K. Anohin enumere; •Nouta-
tea ca stimul special in dezinhibare• (1941) •contribu-
ţii la problemele activită ţii nervoase superioare•(l949)
"Particularităţile aparatului aferent al refluxului con-
diţionat şi importanţa lui pentru psihologie"(l965)
•Principii geaerale ale compensării funcţiilor tulbura-
te şi fundamentarea lor fiziologică" (1958) etc. P.K.
Anohin este autorul •teoriei sistemului funcţional".
El a acordat u.n rol importante 1.nstanţelor corticale şi
subcorticale. A decupat în arcul renex cîteTa Terigi;
a) sinteza aferentă, b) luarea deciziei, c) programul
aferent al acţiunii cu modelul comenzii, d) acceptorul
acţiunii cere anticipă parametrii rezultatului, g) com-
paraţie a parametrilor rezultatelor obţinut cu parame-
trii de anticipaţie din modelul acceptorului.
AJIIOJIALIE (gr. a• privativ (fără), nomalia=

neegal ( a noru) Abatere importantă de ·1a com-
port amentul obişnuit intr-o situaţie dată.
Anomaliile sînt tulburări. Se vorbeşte de ano-
malii de limbaj şi anomalii de comportament. Termenul d e
anomalie se utilizează şi pentru determinarea unor aba-
teri de la normal de natură organică sau fiziologică.
ANOKIE (gr. a• privativ+ nomos: lege, nor-
mă).
in pierderea capacităţii de a denumi
Constă
obiectele şi
a fost descoperită de Grinker (1944) . şi
desemnată astfel de Halstead (1947) şi folosit de
E.Durkheim Insoţeşte ocazional afazia şi apare în
cazurile de leziune a lobului tempor~l. Se manifestă şi
în situaţii connictuale, în cazurile de dezintegrări
ale structurilor culturale şi sociale.
132
AHO
ilCPSll (gr. a• priTatiT (flrl), opsis • Te-
dere). Absenţa Tederii, cecitate Tizua.J.l. Hemi-anopsia•
pierdere a jWlltate din chipul Tizual (Tezi şi agnozie
spaţial.I).
ilOIIIIOGJUPll Tendinţl morbidl de a redacta

scrisori anonime. Se intilneşte ■ai ales la femeile ce-
libatare, isterice sau psihopate.
ilOBUII (gr. an • firi, ouris • apetit)
Lipsa poftei de minoare, aversiune faţl de
zincare, gen de tulburare de alimentaţie.
illturi de ea pot fi întilnite sacceeiv la
noul-nlscut, la copil, la adult, şi alte tipuri de tul-
burlri de alimentaţie echiTalente şi tot atit de freo-
vente.
Tipuri de anorexie r
- anorexie isteric! (Lastgue)
- anorexie mentali (Huchard)
- anorexie -oa dovadl a unei structuri prepsi-
hotice, psihoso■atioe sau endocrino-nervoase etc.
La sugar•• apare datoritl lipsei de afecţiune,
biberonului sau subalimentaţiei la copii antepreşcolari
detoritl invlţlrii sociale dificile, rivalităţii dintre
fraţi . şi conflictelor, separlrii copilului de ambianţa
familiali, frustaţiilor. In perioada preşcolari anorexia
poate fi provocatl de stlri tensionale repetate şi cau-
zele de mai sus - inclusiv avitaminoză afectivă. Este
cunoscatl anorexia tinerelor feţe din perioada pubertl-
ţii. Uneori e simptomatici pentru debutul anei schiso-
f ffli a a eawU. vi~etl~
ilOREXIA IIIlffALA Apare ca o nevrod carac-
terizat! pric refuz de alimentaţie ce poate antrena o
adevlratl cachuie.
133
ANO
lbcistl etape ale dezvoltlrii psihice tn care
incidenţa anorexiei mintale este aai ~e.
La copiltu Ilic, în~lrcatul, apoi apariţia

eventuali a eui nou copil ÎD fudlie, pierderea de per-
soane de care copilul aic se ata,eazl provoacl apariţia
de perioade de anorerie aai ault aau ll&i puţin persis-
tente.Ina doua copillrie apar fonte aai puţill grave
de anorexie.
O relativ mare incidenţi are anoreria aintall
la tineri, mai alee la tinerele ptnl la 25 aru..
In aproape toate cazvile de anorerie se pune
tn evidenţi un conflict cu anturajtu ( ■ai ales cu mama)
şi teama de abandon.
Tratamentul anoreriei llli.Dtale este delicat şi

necesitl o acţiune psihoterapeutici •
.&JIORIIAL (ab. • lat. norma•regull, nord)
- Care ee abate de la normal,
- individ cu infirmitlţi fizice sau psihice,
- fiinţă care nu e constituitl complect,
- copiliri& anormali inglobeazl toţi subiecţii
a clror dezvoltare nu se efectueazl într-o cedenţi nor-
mali sau nu atinge o structuri fizici sau psihici nor-
mali şi deci educaţia nu poate fi realizatl prin llijloa-
ce obişnuite.
Au efectuat •tudii asupra copiilor cu debili-
tate m.1.Dtall: •.Roşca, C.Pufan, E.Verza etc.
AlfOSnA (grec. •an"• ful, şi "osmie•amiros)
Inseamn! diminuare sau dispariţie a mirosului.
Anosmia poete fi cauzată de astuparea clilor
nazale, de int'lamaţia sau atrofia mucoasei nazale, de
lezarea nervului olfactiv etc. Poate fi uni sau bilate-
rali • .Anosmia unilaterală este foarte importantl în lo-
calizarea tumorilor cerebrale. Cînd este provocată de
134
ANO-ANT
un menillgion el şanţului ol:fectiT se însoţeşte de atro-
fie optică şi de tul.burări psihice.
ilOXD (gr. as privativ (fără), oxis • oxi-
gen, • s1nge)
Diminuarea cantitativă de oxigen din sînge.
Anorexia fetală şi neonatală constituie una din cauzele
mortalităţii perinatale. In acelaşi timp se consideră
că e responsabilă de anumite cazuri de encefalopatii in-
fantile.
ABTECEDEliTE a) ceia ce preced6 fenomenele
sau faptele considerate (sinonim cauze, condiţii, raţin
ne de a justific,. b) antecedentele constituie evenimen-
te biografice (inclusiv privind aspecte semnificative
ale mediului de familie) care pat contribui le înţelegerea
şi explicarea profilul.ni psihic şi moral al unei persoa-
ne due, a comportamentului eTentuel aberant sau deviat.

AMICIPARE (lat.ante= înainte, capere ca
prinde)
Reacţie adaptativă ce precede stimularea căre
ia îi va corespunde adaptarea. Se datorează fie stabi-
lirii unui ritm, fie unei condiţionări.
Prin anticipare viitorul devine prezent ÎD
conştiinţă. Aşteptarea permite să se organizeze o con-
duită sau mai ~ulte variante de conduită posibile.

Acţiunile intenţionate incorporează anticipa-
rea în proiecte.
Previziunea şi creaţia prin formulări de ipo-
teze în dome~ii Teriste ale ştiinţelor constituie forme
d• ..,. t J. o J. p.111.rJ. •
Există forme de anticipare ÎD ştiinţele apli-
cative, pedagogice, sociologice etc.
AN'TICOM!'ORJ!ITATE Comportament - ce nu răs
punde normativelor grupului, opus clar şi direct faţă
135
ANT
de preYederile normei. E:xistl grade de noncon!ormismşi
anticonformism unele fiind de periculozitate eTidentă
pentru securitatea grupullli •
.AliTIPATIA Atitudine de aversiune neerplica-
bill !aţi
de cineva sau ceva. (sinonim aversiWle, repul-
sie). Contrarie simpatiei, antipatia poate să se cons-
truiască 1n urma unei situaţii, confruntări verbale,
sau oonduite, deşi erectele acestora nu duc decit 1n
anum1te cazuri fi la anumite persoane la antipatie.
histl forme de antipatii de diferite grade structurate
la prima vedere a unei persoane sau treptat 1n timp.
Se poate considera el persoanele oare provoacl antipatie
contrariază şocant valori, aşteptlri, cadre de statut
fi rol social, etc.
AlffISOCIALI Subiecţi ce nu se supun regulelor
Tieţii sociale, vieţii organizate de grup. Anumite com-
porta.mente (furturi, atentate, incendieri, violuri, per-
versi11I1i, omucideri, huliganisme etc.) constituie ca-
tegorii de reacţii antisociale. Ele pun numeroase pro-
bleme morale şi medico-legale. !le pot fi automatisme
sau conduite volantare. Societatea este severi !aţi de
aceste conduite, caută să le previnl, să le izoleze şi
cind e cazul - să le pedepsească sau al le trateze.
ABTONI ■ (teste de) Antonime sint cuvintele
a căror semnificaţie este contrarie muli cuvint dat.
Testele de asociaţie de cuvinte pot fi de asociaţii li-
bere seu de asociaţii dirijate, in caz se folosesc ade-
sea antonimele pentru a stabili gradul de flexibilitate
şi claritate ÎZl eomprehensiune, dar şi aspecte privitoa-
re la caracteristicile personalitlţii.
In acelaşi context se poate vorbi de solici-
tarea de a stabili liber sau la alegere sinonime.
136
.ANT
ANTROPOCD'rRISII Stare de spirit care face
din om centrul aniTersului fi consideră ol toate lucru-
rile există inşi pentru binele omului, al wnanitlţii.
Tendinţa omului de a se considera centru al
UniTersului, cauza finali a tuturor lucrurilor. Sub

aceast! forlll& se manifest! o conoepţie naiTl ce trebllie
combltutl de ştiinţi.
La adult, e an gen de filozofie naivl prove-
nitl din lipsa de maturitate; nu trebuie confundat cu
egoismul. Distingem şi un egocentrism infantil care de-
riTă din nediferenţierea eu-al.Iii de non-eu.
ANTROPOLOGIE (de la grecescul anthropos •

om fi logos• ştiinţi) - ştiinţa omului.
Se distinge o antropologie fizică care studia-
ză speciile umane, caracteristicile morfologice ale ra-
selor prin raportarea la animale şi o antropologie oal.-
turall ce se ocupi de cercetarea faptelor de culturi
(in sens larg). Paptele de oulturl duc la înţelegerea
structurilor sociale, iar acestea permit o mai jus-
tl eTaluare a omului. Uni.i autori (Sillamy) consideră
oă antropologia culturală se subdirtde în etnologie şi
psihologie sociali.
Se vorbeşte şi de o antropologie filozofică,
teorie sintetică asupra Wllanullli ce apare ca o ontolo-
gie a omului.
Antropologia fizici este desemnată mai des
prin termenul de antropometrie •
.ANTROPOMETRIA (de la grecescul anthropos •
- • " aot;.roo m•IU"o.ro) •
1. Ramură a biologiei ce se ocupă eu măsurlto
ride proporţii ale corpului uman relative la indivizi, ra-
se, popoare, comunităţi.
2. Metodă a lui Bertillon de identificare a
fieclrui indiTid printr-1U1 sistem fizic de măsurători.
137
AN'l'
Se foloseşteîn studiile de dezToltare a copilului şi
în teoriile bio-const it uţ i onal e. Are Taloare şi Îll stu-
diile culturale.
In sens, larg, ant ropometria mlsoarl omul în
t oate aspectele neţii sale.
ilTROPOIIOR!'IS•
l. Sens primitiT • a atribui zeităţilor for-
me 111D&De, sentimente, pasiuni.
2. Sens lărgit : a atribui tuturor fiinţelor
(chiar şi lucrurilor) ceea ce-i propriu omului; acorda-
r ea de facultăţi şi Îllsuşir i psihice umane plantelor,
animalelor, lucrurilor ( exemplu, de antropomorfism in-
f ant i li urzica• rea pentru că înţeapă).
Referindu-se la fiinţele Tii, Aristotel le
atribuie, împărţindu-le în acest sens în 3 categorii:
a) un suflet Tegetat i T (anima TegetatiTa)
pentru plante;
b) un suflet senzi tiv ( anima senzi t i Ta) carac-
t eristic animalelor,
c) un sunet i nt el ectual ( anima intelectualis)
care, allturi de celelalte două, e caracteristic omului.
Antropomorfismul oîştigl teren dupl Aristotel
prin scrierile lui Plutarch ( 50-125). Acest mod de a
Tedea s-a întins pînă azi în psihologia animală.
ANTROPOPATIE Delir caracterizat prin faptul
el bolnaTul consideră ol are una sau mai multe persoane
în propriul său corp - le simte şi le aude uneori Tocile.
ANTURAJ (fr.entourage, ceea ce încon~oară)
Persoanele, grupul sau grupurile sociale res-
t rînse, cu caracter privat, din jurul cuiva, cu care
acesta se află în strînse relaţii ( comunicare, colabo-
r are, divertisment etc.) şi care, în ansamblu, consti-
tuie mediul său de Tiaţă obi~uit, cercul său social
138
ANX
cel mai apropiat. In compoziţia acestei microreţele
sociale pot intra elemente distincte. eterogene, prove-
nind din medii diver■ e (familial, profesional, politic)
cu inoărcături afective diferite (rude, prieteni• co-
legi) un rol de aeamll Juoindu-1 mai ales cercul •inti-
milor", parteneri de joc, sport, divertisment, viaţă
culturală, care exercită o puternică infiuenţă modela-
toare asupra personalităţii şi comportamentului subiec-
tului, prin ideile, ţelarile, atitudinile, valorile
etice, estetice şi conduitele promovate de acest cerc,
prin statutul şi rolul dobindi t în cadrul grupului.
il'Xll'fAH Este o atare afectivă neconforta-

bill, vagă, difuză. Persoana probează un sentiment in-
tens de insecuritate fără motive obiective. Ii este
tee.m.ll de o nenorocire imanentă, de an accident. Imagi-
naţia sa derulează peripeţii, uneori inapăimintătoare,
fără ca eă fie capabilă să le ignore. Din acest motiv,
cei ce suferă de anxietate aînt mereu in alertă şi au o
senzaţie penibilă de neputinţă în faţa pericolelor ţe
cue le simt că se apropie.
Anxietatea poate fi recunoscută în depresiune,
psihastenie şi în cele mai multe nevroze.
Cînd anxietatea atinge un grad mai înalt de-
vine angoasă psihică. Aceasta se manifestă prin trăiri
dureroase afective.
Chestionarul de Minnesota (M.M.P.I.) cuprinde
o scară de anxietate. Si tn chestionarul Woodworth se
ană itemi prin care se evaluează anxietate&.
Se consideră uneori că anxietatea este dobÎD-
dită. Psihanaliştii consideră că anxietatea se explică
prin frustrarea libidoului şi interdicţiile oe se fac
asupra eului, privind ceea ce ar fi periculos pentru eu
(personalităţi conştiente) anxietatea constituind şi un
1 39
A:PA
mecanism de mobilizare a mecanismelor de prevenţie •
.,
APARAR:!/REFLEX
- este o reacţie /reflex/ nespecifică a or-
ganismului ori de cite ori est e depăşit pragul de tole-
ranţă funcţional sau specific pe linia intensităţii sau
a duratei,
- deci reacţia de apărare este declanşată de
toate modalităţile de stimulare atunci cînd intensita-
tea lor depăşeşte pragul superior absolut al sensibili-
tăţii specifice şi trece în sfera sensibilităţii algice.
Sensibilitat ea algică este prez entă atît în cadrul sen-
sibilităţii interoceptive cît şi la nJvelul celei ext e-
roceptive - c~t;i?late şi a celei înalt specializate - vi-
%Uale şi auditive.
- ca atare, reacţia de A. se poai; e produce ~-!'
lu.mină, eu.net lovitură, temperatură , etc., foarte pu-
ternice sau de durate foarte lungi.
apecifict.l acestui reflex constă în: 1 - con-
servarea structurală a orga.~ismului, 2. - preintîmpina-
rea eventualelor diJtrugeri şi 3. - ~vitarea contacte-
lor cu stimuli nocivi. In acest caz R de A. are un du-
blu sens: - de declanşare a unei transformări la nive-
lul zonei lezate. de ratură să limiteze acea z.onă şi să
restabileze acea lezar e.
- diminuarea sau inlăturarea definitivă e
acţiunii !~r.torilor nocivi. Desfăşurarea R.de A.va fi
deci în cele două direcţii: de localizarP. a stimulilo~
nocivi şi a caracteristicilor acestei localiză!-1.
- ea şi reflexul de orientare, are acţiune
inhibitorie asupra tuturor celorlalte reflexe, eupunîn-
du-se legii dominanţei şi exclusivi tă ţii.
- din p.d.v. al sferei de cuprindere, 1t .de A.
pot fi: locale• segmentare sau globe,le (generaliz-ete )
140
UA
depinsind. de zona de acţionare a sU.mulul111 nociT fi
- Titesa de declanşare depinde des o~a_ct-eri ►
ticil• :!idee ae stillllllllui 11 4e grad\11 cte sensibili-
tate geAenll a organ18Jlltll.a1..
- desTol tarea mecaninml.111 de ap.l rare duce la
cleregllri de r•portari orgmulllll - media.
AP.ARDJDT.1 (gra.p de .. , )
Grupal d1n care indirtdul tace parte nemijlo-
oit, concret, etectiv, in care el este prezent cea mai
mare puţ~ a ti.JIJpula.1 slu oi in car• intreţine relaţii
41.recte, de tipul •:raţl in taţi• cu ceilalţi membri ai
grupului. Gruplll de apartenenţl este corelatiT cu gra-
pul de reterinţl intre aceste doul categorii de gnapar1
stabilindu-se relaţii deosebit de subtile şi dinamice.
1Jn illdirtd poate face parte nemijlocit dintr-an anUJlit
grup aer se poah comporta ccnf'orm standardelor de oon-
da.itl ,1 valorilor al tui grup ceea ce atrage din partea
celorlal ţ-1.Jembri __n__gr..m,gJ.ui o anumit! reacţie faţl de
el. Se poate chiar ca individul el plrlseascl propriul
slu grup de apartenenţă pentru a se 1ncadra ÎD grupul
de referinţl care, de data aceasta, a devenit grup de
apartenenţă. Dinamica comportamental! este î:a funcţie
de Taloarea normelor celor două categorii de grupuri.
APATIE (a• privativ, f'lrl) oi pathos= pa-

siune).
Const! din diailluarea profund! a afect1v1tl-
ţ11, fapt ce duce la indi!erenţl, la o lipsl de reacţie
at& "'""'""'"..,8 t snui:te s o are rt e J)Bi-
hicl, anestezie morali sau afeetivl. Exist! mai multe
feluri de apatie.
1. Apatia constituţiO!lală - la persoane care
sint indolente şi nesimţitoare prin naturi şi tempera-
ment. Aceste persoane pot să sufere de o deficienţi
psihiel sau debilitate mintală .
141
APA-API
2. Apatia detel'lllinatl de deficienţe glandula-
re (tiroida, hipofiza, suprarenalele).
J. Contuia mintali la inoeput se maniteetl
prin apatie cu împuţinare de aetirttate intelectuali ce
poate ajange pini ~a stupoare.
4. Apatia ca eimpt~ al schizofreniei - 1n
debut, se manifest! ea o indiferenţi totali, ca o des-
prindere de Nalitate, ca o repliere totali asupra unor
visuri interioare. Tratamentul apatiei depinde de cauzl
,1 cuprinde an evantai larg de psihoterapii, medicinl
endocrină sau psihosomatici şi electroşocuri etc.
In rezwnat, apatia se întilneşte în nwneroase
tipuri de situaţii. Nu putem ignora formele de apatii
prezente la deficienţi, la copii din afara mediului fa-
.llilial (internat, spital), la prizoniei, la condamnaţi.
Sensul etic tilosotic al apatiei a fost dezvol-
tat de filozofi (stoicii şi de reprezentanţii scepticis-
mului). Aceştia consideri apatia ca o torni! de inţelep
ciune prin suspensia anali~ei logice şi morale. l'ilozo-
tii greci considerau ci ataraxia, stare primitivi de
linişte spirituali, constituie un tel de apatie a echi-
librului.
APERCEPTIE Termenul a rost introdus de
Leibnitz cu accepţia de intrare a unei percepţii în
cîmpul conştiinţei. w.Wundt a acordat termenului acelaşi
sens (19oJ). Sensul ce se atribuie în psihologia moderni
se referi la condiţionB..L"ea erperienţei perceptive de
erperienţl anterioarl a subiectului. In testele proiec-
tive apercepţia este acţiunea de raportare a una~ re-

prezentlri la conştiinţa de sine.
AP.!REOJrIB (impotenţi) ~ermenul denumeşte ne-
putinţa de a se slvirsi actul serual.
142
APE-APR
APERSONALIZATIE Transpunerea trăirilor alto-
ra asupra propriei persoane.
APOLINIC (tip) Tip de caracter definit de
Nietzeche ca UD visător, prin opoziţie cu cel dionisiac.
APOPATETIC Comportament caracterizat pr1n
adaptarea conduitei individuale la prezenţa altora, care
nu este direct obiectul acestei acţiuni.
APODEIDALGIE (apodemia = călătorie algos „
durere ) Tendinţă patologică la vagabondaj.
APRAm Termen introdus de Liepmann (1900)
semnifică dispariţia capacităţii de executare corect! a
anor acţiuni obişnuite (de exemplu îmbrăcarea, scrierea ,
mereul) datorită pierderii înţelegerii modului de între-
buinţare a obiectelor uzuale şi a imposibilităţii de a
executa diversele mişcări (într-o succesiune corectă )
subordonate unui scop, a posibilităţii de exprimare ges-
tuală.
Apraxia este cauzată de l~ziuni localizate în
a.numite zone ale scoarţei cerebrale.
Apraxia este o tulburare de motricitate.
Lippmann a enunţat cîteva categorii de apra-
a) apraxii melocinetice în care au loc pier-

deri ale reprezentărilor cinetice ale membrelor ( unul
sau amîndouă);
b) apraxii ideatorii, în care a u loc tulbură
ri de concepte implicate în actul de execut at. Uneori
acestea se manifestă ca tulburări oe aten ţie;
c) aprarii idee-motorii în care lipseşte sche -
matizarea mintală a mişcărilor (Heilbronner numeşte
această formă apraxie transcorticală). Kleist şi Strauss
au descris apraxiile constructive (sindroame parietale)
143
APP-APR
ce constau in incapacitatea de reproducere dupl modele
!ie a desenelor, a modelajului., aneamblajului. etc.
Testele de incastrlri pun în evidenţi astfel de apraxii.
APPDDIX CEREBRI sau tija glandei hipofise
sau tiJa pitui.tarl.
Pormaţiune ce leagil glanda hipon.zl de hipo-
talamus iar iapreun! cu lobul posterior al hipofizei
formează neurohipo!iza sau componenta nervoael a hipo-
fizei.
Celulele pituicide inmagazineazl oxitonb.a şi
vasopresina (hormoni secretaţi în nueleii supraoptiei)
şi de asemenea, (.ASH) 11 elibereazl direct în singe.
Hormonal oxitorina ~e funcţiile de a stimula contracţii
le uterului uşurînd expulzarea !Uului, stimularea ejec-
ţiei de lapte. Vasopresina sau ASH are ea efect biologic
principal stimularea reabsorbţiei de apl la nivelul tu-
bilor renali. Absenţa .ASH provoael diabetul insipid.
Are de asemenea acţiune vasoconstrictoare slabi.
il'RECIDB (metod!) - echivalent evaluare ca-
litatid.
Sistemul de apreciere este impregnat de ele-
mente subiective. El acţioneazl latent în relaţiile in-
terumane.
Gh. Zapan a pus la punct •metoda aprecierii
obiective• - tehnici de . corectare a subieetivitlţii în
apreciere la şcolarii din diferite clase. Tehnica ae-
ţioneazl şi asupra educlrii autoaprecierii. Tehnica de-
numită •metoda aprecierii obiective• este larg folosit!.
P.Golu a efectuat o combinare a telmJ.oii aprecierii
obiective eu tehnicile sociometrice.
fot aspecte de sondare a aprecierii au !ost
sondate eu privire la reputaţia vocaţionali de cltre
u. Şchiopu.
144
APR-APR
APREHENSIOD Stare asemănltoare Bn%ietlţi1,
insă de mai miel intensitate.
APROBATIVI'l'ATE Atitudinea de aprobare gene-
rală a oriclrui interlocutor • .
Este o dispoziţie mintal! ce se caracterizea-
sl prin !aptul ol persoana in causl aprob! imediat cu-
vintele interlocutorului slu cu m.imicl şi cuvinte ste-
reotipe. Uneori ea repetl ca an ecou cuvintele altuia,
copiasl chl.ar şi mimica.
Aprobativitatea se exprim! in n~vroze 1 sau in
complexe. In acest caz se aprobă din teama de a con-
trazice sau de a displace (timiditate, sentimente de
inferioritate, complexe de tipul celui denumit "complex
Oedip"). Anumiţi aprobativişti manifestă lipsă de ra-
ţionare independentă şi de simţ critic. Se exprimi, ane-
ori, la debilii mintali, la maniaci etc.
APROSEXIA
- fa~parte din categoria DISPROSEXIILOR/
v. DISPROSEXII / şi reprezintă cea mai gravă forml a
tulburlrilor atenţiei, fiind caracterizată prin dispa-
riţia oricărei forme ale activităţii atenţiei.
A. pot interesa atît atenţia voluntară cit şi
cea involuntară.
A. se înlîlnesc în special in stlri confuzio-
nale grave, fiind in legătură directă cu starea de tre-
zire corticală şi mezodiencefalică.
A. apar şi in cazul in care formaţiunea ret1-
culaU. / de la nivelul oricărui segment: măduva spinlrii,
trunchl. cerebral, bulb, protuberant ă , mezencef ai sau
diencefal/a fost distrusă prin diverse leziuni/ sau
accidental prin electrocoagulare/, fiind astfel abolit
efectul său activator asupra cortexului, chiar mai mult:
lezarea formaţiunii reticulate are ca efect şi abolirea
145
APR-APT
fenomenului protec t or, de " ocluzie" asupra cortexului
81:llll.indu-se astfel cea ma i importantă calitate a atenţi
ei - selectiTitatea şi impl icit oportunitatea.
APROSODIE Tulburare de limbaj ce constă în
pierderea totală a capacit ăţ ii de accentuare corectă
( frustă şi intensivă) şi î n lezarea profundă a melodi-
ei limbajului (Monrad-Krobn ) . Astfel, vorbirea este
monotonă, lipsită de flexiuni şi ritmicitate.
APTITUDnrE (lat. aptus • apt de ••• ), sinoni-

me, capacitate şi abilitate. Constituie un complex de
însuşiri ale persoanei care condiţionează realizarea
succesuală de randament a activităţii fiind o însuşire
psihică ind ividuală relativ stabilă. Aptitudinile con-
diţionează reuşita îndeplinirii cu succes a unei acti-
vităţi artistice, tebnic o-profesicnale, organizaţionale
l I lf !YY
1r;,,e1.,/ apltfutltnllor f "'lare
F, ţ 1J.6. Raportul dintre pcrform3::::1ţ,2

,«tlari , apt.!tudi:ule şcol.ln ş,1 a.UJC:eta H
\d-.:ţ>'\ C. D. Spi lbergtr). .. ..,.
etc. Dezvolt area ş i eviden ţ a ap titudinilor prezintă

foarte mare importanţă soc i ală.
Formarea unei aptitudini determinate este con-
diţionată de solicitările acesteia în condiţiile vieţi i
sociale, de instrucţie, educaţie, ocupaţii corespunză
toare etc. Marea diversificare a aptitudinilor profesi a-
Cda. 72/1979 Pasc. 10

146
APT
nale ca valorificarea de noi aptitudini la una ~1
şi
aceeaşi persoană sub infiuenţa interesului, solicită

rilor şi invăţării au făcut să se considere că eint
înnăscute doar anumite particularităţi anatomo-fiziol.o-
gice care favorizează constituirea de adevărate evanta-
ie de aptitudini. P.Popeecu - lleveanu a pus in eviden-
ţi relaţia dintre aptitudini şi atitudini care creiazl
condiţionarea dezvolthii aptitudinilor. Secolul nostru
este un secol de explozie a aptitudinilor tehnice, inte-
lectuale şi speciale artistice.
Există foarte numeroase etudii privind apti-
tudinile. Printre studiile elaborate in România citb
studiile lui Gh.Zapan privind corelaţiile intre aptitu-
dinile la diferite obiecte de studiu in învăţămintul
mediu. ("Revista de pedagogie" 4/1951J, precum şi nume-
roase studii efectuate de P.Pufan, C.Zahirnic, P.Tureu
etc.
APTITUDDIE ARTISTICA Insuşire psihică ce

permite efectuarea cu succes, măiestrie şi originalita-
te a unei activităţi in domeniul artelor. Se formează
şi se dezvoltă printr-o acţiune intensă, bine organiza-
tă şi dirijată a proceselor instructiv-educative şi se
manifestă în unul sau mai multe domenii ale artei, iar
in cadrul unei arte in unul sau mai mul te stiluri de

activitate. Cel mai devreme se manifestă la copii apti-
tudinile muzicale care se bazează pe sensibilitatea au-
zului muzical, simţul ritmului şi perceperea emoţională
a muzicii. Aptitudinile compozistice apar cel mai frec-
vent la copiii de virată şcolară iar aptitudinile pen-
tru desen şi modelaj se manifestă la 3-4 ani primind o
formă bineconturată la 6-7 ani. Aptitudinile pentru
arta teatrală (creaţie actoricească) apar de obicei la
virata şcolari mijlocie.
147
APT-ARO
APTITUDINE INTELEC'l'UALA Insuşire psihică
care permite achiziţionarea rapidă şi eficientă de noi
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi intelectuale con-
diţionind desfăşurarea cu succes a mel activităţi inte-

lectuale. Se apreciază după uşurinţa insuşirii conţi
nuturilor de învăţare la diferite obiecte de învăţămînt,
ir \
\
T1 [
\ Svl>,~d,· cu Dtrxie/Dft' 10 Sul>,~cf, cu onr,et<Tft
\ 'rPtlvM ocunfvDlti
_:f \
\
\ ''-
6 \
.:;„ 6 ''
I
~sr \
\
~ ,lfe,·
~ I
·~ "' r
2 1-+---
,_
Do.--~--~ lf
7
' ''
'NE .
,,'
"-, ......
(J+ I I
2
I
3 5
I ol I
I
I
2. !
I
+
I
5
l
' /11~ctir1 lncercOr1

b
1., llaportul dlnt.rc
"pviormanţ.le realizate tn cond1\ijla angajlril prc,tis-udu1 pu10ane1
t,i to. ~aaul uuoi:a)lrii pcuoanu.
cap6citatea de operare cu aceste conţinuturi însuşite

şi nivelul calitativ al rezultatelor obţinute. Intere-
sele şi anwtite trăsături de personalitate (perseveren-

ţa, consecvenţa şi sîrguinţa contribuie la formarea a.1.
ARC REFLEX Este alcătuit din totalitatea

elementelor anatomice, organizate identic la indivizii
aceleaşi specii şi reprezintă suportul structural al
actului reflex.
Este format din doi sau mai mulţi neuroni;
cel mai simplu arc reflex este alcătuit din1
- un receptor/exteroceptor, proprioceptor sau
interoceptor/ care culege informaţia şi o transformă
în inncx nervos/codificat.
148
ARCH-ARH
- an neuron senzitiv/ somatic sau vegetativ/
care se afll în ganglionul spinal şi care prin prelun-
girile sale periferice şi centrale transmite mesajul
primit de la organul receptOl' la s.H.c.
B
Fiz. . .:.. Schema arcului reflexului :ieconcliţionat {dupi "E. A. As:rate.an) :
l -V - rsmaril...- ~ ttc.mtt~ 2 a'l't'!lhrl IA dHf:rite t:ll.-wci,; •I - celula affl'CU. ; M - motoa.1Mm1aul ;
r - pDilli,mml wştatl ~ ·r f - DCGrc.aaul poug.i.a,&ttmar
- an neuron motor/ somatomotor sau Tiscero-

motor/oare se ană in coloanele anterioare sau inter-
medio-laterale ale măduvei spinării şi care primeşte
inf'luul nervos de la neuronul senzitiv, direct sau
prin intermediul neuronul.ui intermediar
- un organ efector/muşchi, vas sanguin sau
glandl/ oare execută comanda primită •
.LB. se închide atit la nivelul măduvei spinlrii
eît şi la nivelul etajelor superioare a1e nevruului.
~Il' (archetipos • model primitiv)
In psihologia lui Jtmg definit ea fiind con-
ţinut al inconştientului; arhetipurile eînt "forme de
149
ARH-ARI
complexe" endogene, înnăscute, preformate care mobi-
lizează şi animă materialul exp erinţei individuale.
Arhetipul este considerat şi s istem de disponibilităţi
funcţionale, acţfonale şi reacţionale, reacţie poten-
ţială faţă de o situaţie eventuală. Arhetipurile ca
"modalităţi de reflexe psihologice profunde" sint co-
mune omului natural; influenţa (puterea) lor este inclu-
să într-un cadru general şi supraindiTidual în cazul
epeciei. (De exemplu: imaginile părinteşti sint născute
din intilnirea datelor arhetipice ale părinţilor cu dis-
ponibilităţile individuale întilnite la copil). Ele se
exprimă în formă de simboluri care au drept sB!'cină
rolul de a traduce în imagini natura şi obiectul ener-
giilor pe care arhetipul le ascunde şi de a mobiliza
în calitate de •putere psihică vitală", cerind să fie
respectat fără antrenarea tulburărilor nevrotice. Aceste
simboluri universale apărute în particular în via, fi-
gurează deja în fondul comun de cultură şi mitologie
umană. In psihoterapia jungiană sînt aduse înţelegerii
şi oferi ~e accepţiei subiectului pentru ca acesta să
poată redispune de energia sa psihică şi ieşi din
isolarea şi la accesul la patrimoniul colectiv al
omenirii, în acelaşi timp fiind elucidate simbolurile
sale şi complexele personale.
Noţiunile de inconştient colectiv, de arhetip
şi de simbol au deschis o poartă spre înţelegerea aces-

tui "fond com=• în care copilule înscris de la naşte
r e şi în care se confirmă mi t urile, basmele, legendele
care l-au covîrşit, dar el poate găsi de asemenea te-
mele în fantasmele sale spontane.
ARIE (cerebrală) Teritoriu sau zonă - struc-
tură cu anumite proprietăţi (anatomo-fiziologice).
Structură cerebrală delimitată teritorial fie
după compoziţia celulară (cito-arhitectonică, denumire
150
dată de Brodms.Im oi Ton Economo), fie după dispoziţia

fibrelor (mieloarhitectonicl, dupl Beherrar şi Sinden),
fie dupl ritmurile E.E.G. (electroarhitectonicl cere-
brali), fie dupl funcţii {arie funcţionali).
Se utilizează termenul de arie olfactivă etc.

cu referiri le regiunile de extensie a celu.l.elor anali-
zatoru.l.ui (receptor) olfactiv - sau termenul. de arie
auditivi (normali) prin care se denumeşte aria cuprinsă
pe audiograme intre curbele pragurilor normale minimal
şi maximal.
Aria striată reprezintl zona din jarul eci-
zurei ca.l carine (cî.mpu.l. 17 Brod.mann), arie striatl al.-
bi corespunzltoare unor ~ibre mielinizate aferente oi
constituie cortexul proiecţiilor clilor vizuale. Ariile
corticale motorii, senzitive, de coordonare, sinergii,
151
ARI
articulării, ideaţie etc. sînt relativ identificabile
ş_i delimitate ceea ce permite ca în caz de anomalii sl
se poatl determina ce anW11e lez1un1 sau deter1orlr1
pot fi incriminate. Oorticalitatea care acopere emis-
ferele cerebrale ee dezvolt! treptat constituindu-se
grade de maturaţie tot mai înalte. Caracteristici este
dezvoltarea funcţiilor analitico-sintetice şi de inte-
grare _ (interrelaţii) a ariilor cerebrale.
Eristl o dominanţă funcţional! a creierului
stîng la om (la dreptaci). De asemenea se consideri oă
uistl funcţii privilegiate ce participi la circuite
mai complexe şi contribuie la activitatea de ca.noaştere
de tip aman (noetică).
Fig. 5. Funcţiile ariilor cortical, - (dupll 1,!4squin Ji Trel!u fi Ptnfidd
fi R<UfflU$1ffl),
~-
r~.....,.,.._
ARIERA~IE (mintală, afectivă)

Formă clinică a llintale grave
i,r,euficienţei
situînda-se de obicei 1n zona !mbec111tlţ11 se caracteri-
zează prin absenţa comm.icării cu lumea exterioară,
slăbind posibilităţile intel ectuale necesare relaţiilor
sociale.
Cu o î.nfăţişare deseori agreabili, fărl s9111Jl
dismorfic, aceşti bolnavi apar bizari, strlini, Ulllll,-
152
ARI
plrtaţi, in aparenţi ind.1:terenţi. li nu rlispand direct
la intreblri. Limbajul eate st.abil, trasa este comple-
tl, vocabularl1l deseori bogat, dar nu este utilizat ca
instrument de echiab şi na aderi la circuetanţe. late
deseori constitllit ăin :trage stereotipe, Se vorbe1te
despre ei.ne la persoana a I I I - .
Pe plan intelectual, ee obşervl performanţe
aberante, ţ:ln1nd ee&11a de aneambll1l comportamental fi
mai ales de e:t'icienţa practici, care eitueazl bolnaTUl
intr-o stare de dependenţă. 11ivell1l generl\l al per:t'or-
manţei rlmine aproape intotdeauna sub 5 ani. •otrici-
tatea este deseori remarcabili, dar ea este aproape
întotdeauna inadeptatl şi se exercit! in activitlţ~
stereotipe presupanind c toarte bUDI dexteritate.
Afectivitatea este în aparenţă redusă, aceşti
bolnavi par indi:t'erenţi, aneori nu par eă recunoascl
anturejl1l, dar par să aibl o vie sensibilitate la anu-
mite frustări atective (separarea de mami, de exemplu)
care se manifestă prin reacţii de angoael, agitaţie,
reacţii agresive şi autopunitive. Comportamentul este
instabil şi asocial. Trăiesc la marginea colectivitlţii,

duc o viaţă de rutinl, tărl el participe. Ei eînt une-
ori periculoşi prin reacţiile agresive sau prin actele
lor inconştiente. A, ■• a atrae atenţia in mod deosebit
la începutul sec. XI. (19o5) 1n scrierile lui Sante de
Sanctis (1863-1953) şi Perrari (1868-1932) în Italia,
w.stern (1871-1938) şi Otto Lipman (1880-1932) în
Germania, o.Decrol7 (1871-1937) in Belgia, Eduard
Clapar~de (1873-1940) în Elveţia şi bineinţelee A Binet
(1857-1911) în Pranţa, iar bi. SUA J.•c.xeen cac~eii
(1860-1944).
Educabilitatea este redusă, limitat! la achi-
ziţia de automatisme la arieraţii mi.ntal.
153
ARI-ARO
Arieraţia mintal! est• intelectuali şi de
ma~ multe grade ca: idioţie, imbecilitate, debilitate
mintali. histl şi arieraţie ~ectivl care adesea si-
muleazi arieraţia intelectuali, ainonia pentru arie-
raţia mintali - oligofrenia. fi debil1t•te 111µ1tall pro-
priuisl.
ARISTO'l'JL, (384-322 1.e.n.) Cunoscut filozof
de o vastl culturi, din antichi.tatea greacl. In luerl-
rile sale printre care şi •De anima" (Despre suflet)
a elili.s o serie de idei Taloroase P"ivind structuralo-
gici şi psihologic! a cunoaşterii,ln,Istoria animalelor•
şi.Embriologiewa efectuat comparaţii interesante pri-
Tind condiţia umani în lumea fiinţelor Tii.
Obsesie, formă rituall defensiv!
ARITIOllA]{IB
ce const! în repetarea indefinitl de cifre şi calcule
aritmetice, secundat! de teama permanent! de a nu grefi.
AROIIATICB (mirosuri} Constituie mirosurile

din prima clasl a tabelului elaborat de Linn' şi a
doua clas! din cele noul ale clas1fiolr11 lui Zwarde-
mak:er.
P.;;+n.4..\ ,.,rowro lc r
(._ ~ - \)(J„J ......+!..)
154
ART
In acelaşi timp, răşinoasele care fac parte
din clasa aromaticelor constituie una din cele 6 com.
pozante olfactive ale lui Henning.
ARTD~C:! Pseudofactori introduşi Îll anlllllite

analize. Elemente factice introduse Îll rezultatele anei
observaţii, cercetări sau Îllregistrări. Pseudoconstitu-
ante (Holzinger).
ARTBRIOSCLBROZA CBREBRALA Incepe prin simp-
tome ca: vertigii, dureri de cap, pierderi bruşte de
memorie sau de orientare. Subiectul nu poate să-şi dea
numele sau să-şi regăsească drumul. Această pierdere
de memorie poate dura cîteva ore sau zile, urmată de
reÎlltoarcere la comportamente normale.
Se manifestă şi schimbări la caracter, 111Îllli
fără motive. s. devine turbulent, insuportabil, mani-
festă impudoare şi o foarte mare neglijenţă. Adesea,
bolnavul îşi dă seama de incapacitatea sa cerebrală şi
suferă. Depresia sa poate conduce la melancolie înso-
ţită de anxietate. El devine exagerat de sensibil,
pU.nge pentru nimic.
Marile accidente ale acestei maladii pot fi:
paralizie, tulburări de limbaj, imposibilitate de a
executa anumite mişcări, epilepsie. Uneori se ajunge
la infirmităţi şi o slăbire intelectuală progresivă.
Bolnavul poate avea conduite bizare - ce se datorează
deficienţelor intelectuale şi dereglărilor de compor-
tament.
ARTHUR (scara Grace ••• ~ Scara Grace Arthur,
elaborată pentru măsurarea inteligenţei generale între
3 ani şi viratele adulte, cuprinde 5 eubteste, printre
care cuburile Kohs, planşele Seguin, labirintele
Porteus, testul de completare Healy şi o secvenţă intro-
dusă de autor. Are două forme şi se utilizează mult.
155
ART-ASI
AR ABŢIST!Q (tip) Dupl clasificarea tipologică
a lui I.P.PavloT ou priTire la caracteristicile mai
colllplere (cel de-al doilea sistem de semnalizare) ale
activitlţii mintale, tipul artistic este intuitiv, ima-
ginatiT. Se orienteazi dup! însu.şirile senzoriale ale
obiectelor. Mem~ria imaginil or este foarte Tie, anali-
tici,euoemotiTitate vie, dar echi.m bitoare. Se pare ci
e vorba de persoanele la care domin! emisfera dreaptl
în competiţia dintre cele doul emisfere.
AS.AQLAJ Testele de asamblaj au ca punct de
pornire modelnl llli Stinguiet. Eristi nnmeroase teste
de acest gen. Ovalul llli Bize, decupajele lui Wiggly
Block etc.
In astfel de teste se pane în eTidenţi capa-
citatea intelectuali constructiv!, imaginaţia de recon-
stituire, atenţia fi observaţia, capacitiţii inteleo-
tntl e analitiae complexe şi reprezentlri spaţiale.
ASEllll O forml de agnozie ce se manifest!
sub forma pierderii semnificaţiei. Steinthal, apoi
~nssmaul (1 884 ) au folosit termenul cu aserţia de asia-
bolic. Von lllonakow a denUlll.it prin el o tulbuxare pato-
logici generali ce conetl din pierde~ea semnificaţiilor.
ASE!lTIUlQ; Enunţ (propoziţie, afirmaţie) pe
oare -l susţine cineva ca fiind ad evirat şi ■ igur.
ASIDOLD Termen oe denumeşte pierderea

înţelegerii simbolurilor ( agnozie).
ASIJULAU Proces prin care an stimul nou
este integrat intr-an set de stimuli cunoscuţi 1U1teri-
or, traneformind astfel standardul interior.
Din punct de vedere psihologic, asimilarea
se exprimă ca încorporare a datelor experienţei în sche-
mele oondaitei sau ale cunoştin ţ elor deja dobîndite.
156
ASI
Acestea din urm! constituie o reţea de acţiuni mintale
interiorizate sau exteriorizate (exprimate prin limbaj
şi conduite), care eînt susceptibile de a se perfecţi
ona, dată fiind flexibili~atea lor.
Asimilarea poate !1 privită ca un proces de
interiorizare. !a presupune o acţiune a copilului asu-
pra mediului să~, ceea ce susţine ipoteze el asimilarea
e dependentă de nivelul de dezvoltare. Asimilarea antre-
nează toate funcţiile psihologice, motricitatea, sen-
zorialitatea, funcţiile simbolice etc. In concepţie lui
J.Piaget, asimilarea este inclusă in actul adaptării şi
constituie primul fapt ce înglobează intr-un tot tre-
buinţa funcţională de a cunoaşte.
Aşimilerea constituie un proces comun al vie-
ţii organice şi al activităţii mintale, este un act

de identificare şi conservare. Se diferenţiază cîteva
teluri de asimilări: asimilare biologică, asimilare
mintală, asimilare raţională, asimilare defgr~antă,
asimilare echilibrată• asimilare deductivă. Relaţia
asimilării cu sistemul mai larg in care se realizează
a tăcut ca J.Piaget să stabilească relaţii intre asimi-
lare şi concepte, asimilare şi implicaţii, asimilare
şi conştiinţă, asimilare şi obiecte, asimilare şi sche-
me de acţiune.
In fine, din punct de vedere operaţional
există asimilare funcţională, asimilare reproductivă
(ca o specie a sa reversibilă), asimilare recognitivă,
asimilare generalizatoare şi asimilare mediată.
»~ih oa as ~al.ă a. reprezintă o forml
a relaţiilor interpersonale ce presupune modificarea
lor de esenţă. A. exprimă adjustarea deplină a partene-
rilor, fiind forme finală desăvîrşită a acomodiirii.
Prin a. cele două persoane implicate in relaţie,fuzio
nează in gîndiri, idei, trăiri psihologice. Se vorbeşte
157
ASI
de a. normelor oi valorilor unei persoane de cltre alta,
a unui grup de c!tre al tul, de trans:tormarea lor in
norme proprii de condu.itl.
ASIIORGIB Este o tulburare de coordonare

tradud pri.n imposibilitatea de a executa sincron m1,-
chi complexe, bolnavul neputînd executa doul mişchi
in vederea anui act.
Este vorba deci de descompunerea mişchii in
elementele ei componente.
In clinici ae diagnosticheazl pe baza urml-
toarelor probe:
- proba "rlstu.rnlrii pe spate" se solicitl
bolnavului el execute mişcarea de nexitme
dorsali a corpului/fiexia combinatl a trun-
chiului şi a coapsei/ ;în mod normal ele se
asociazl cu o flexiune concomitentl a ge-
nunchilor. La cerebelos, aceste mişclri si-
nergice se execut! descompus, adicl el nu
poate asocia flexiunea dorsali cu flexiunea
gen un chil or.
- proba "cllcfi-fesl" conetl într-o nexiune
a gambei pe coapel şi a coapsei pe abdomen,
mişcare pe care bolnavul o descompune.
- proba "HOLMES-STEWAR!", const! în aceea el

examinatorul se opune la mişcarea de flexi-
une a antebraţului pe braţ solicitat! bol-
navului şi eliberînd br,usc antebraţul, Iliş
carea cont inul, pumnul atingind umhul,
deoarece m1J.Sculatura antagonist! nu .intervi-
ne la timp pentru oprirea mişclrii. In plus
un rol revine şi hipotoniei muaoulare.
- proba "asimetriei tonice dinamice"/S.DRAGA-
nscu, V.VOICULESCU/ în care se cere bolna-
158
ASI-ASO
vului ridicarea bruscă a braţelor extinse
pînă la poziţia orizontală, braţul de par-
tea leziunii ridicîndu-se mai sus atît la
ridicare cît şi la coborîre.
- ea simptome secundare apar: vorbirea tără
gAnaU., iar scrisul mare şi tremurat apare în leziuni
cerebeloase (uni sau bilaterale).
ASJ.il AJIA Gereontolog şi specialistă în en-
docrinologie, membră a Academiei RSR. Si-a început ac-
tivitatea în cadrul şcolii endocrinologice româneşti
condusă de C.I.Parhon. A efectuat cercetări contribuan-
te în domeniile curative şi profilactice ale gerontolo
giei, întemeind o şcoală cunoscută mondial şi o clinică
(oe a devenit apoi reţea de clinici) intrată în circui-
tnl de interes internaţional privind domeniul mai sus
evocat. A preparat produsele gereatrioe Gerovital.
ASOCIAL Inacceptare sau incapacitate de
acceptare a vieţii într-un grup organizat sau spontan.
ASOCIATIB Acţiune de apropiere, de reunire.
Fenomenele psihice au proprietatea de a se lega în con-

ştiinţă, independent de voinţă, în virtutea anumitor
legl.j enunţate 1 începînd cu Aristotel. Aces t a a remarcat
că analiza amintirilor este facilitată prin referi-
rea la alte impresii care întreţin c u acestea ra porturi
de contiguitate, de similitudine sau de opoziţ i e.
Studiul acestor leşi primare de asocia ţ ie a !ost î n
primul plan ca obiect de studiu al psihol ogiei s ecole-
lor 18-19. La sfîrşitul ultimului Pecol, Galtan care Sreer-
ca pe el Îllalşi experienţa aeoc:iaţiilar libere a cotchie că
ideile şi cuvintele asociate pon în lumină, cu o curi-
oasă precizie, datele gîndirii omului şi relevă an ato-
mia mintală {cu JDB1 mul tă vericitate) pe care subiectul
n-ar dori adeseori s-o dezvăluie tuturor. Această
159
ASO
cmaatatare • incitat pe psihiatzi fi pe paih&J1alifti at
pani la p.a nct liste de cuTinte eueceptibile al dndlllie
probleae psihologice ale pacie~ţilor lor fi •l rel•••
coaplexele lor. Aceastl încercare a rost de aeemen•a
utilizatl pe subiecţi cu diferite delicte tl pe .,_pec-
ţii de oaucidere. In aceet c•z• din 20 cuTinte sa.ecepti-
bile el ami.nteascl scene fi uapreJurlri delictuale &lles-
tecate ·cu 8o de cuTinte neutre dao. :re&lll.tate toarte in-
tereeante. Se noteazl tuipii de reacţi•• semnele emo-
ţionale fi cind ae dispune cie aparato.l necesar, reacţii
ie psihogalnnice ,1 preeiunea aangTiDI. Comparaţia
coaportlrii auapecţilor penu.te ad.••••
alee ajungi de
la "suspect", la cel care-şi alrturie•ft• criaa.
Se consideri el prin asociaţiile de cuTinte
fi de idei se pltrunde in incOZlştient (Preud).
Metoda aeociatiTI Tarball a rost pul la panct
de Blelller fi Jang.
uociaţiile au la bazl legi inolue 1n necesi-
tatea de a facilita proceeo.l de proiecţie.
ASOCIATIIU DE PSIHOLOOI Reuniri de psiho-

logi care au in atenţie problne profesionale. lbcistl
dou! mari asociaţii internaţionale. Asociaţia Internaţi
onali de Psihologie IUPS fi Asociaţia Internaţionali de
psihologie aplicatl LU'S. Congresele internaţionale ale
acestora stnt periodice. Plecare din ele dispune de o
publicaţie periodici bilincTI (englezi fi francezi).
Asociaţiile Naţionale au aderat in numlr importanţ la
asociaţiile internaţionale. uociaţia Baţicmall a psi-
hologilor din România a rost tandatl de ■ .Ralea~ DupA
aoartea acestuia pre,edintele asociaţiei a rost alea
prof. il.Ro1ca.
160
ASO
ASOCIATIILE DE CUVINTE Metod.A folositl inti1
de Fr.Galton {1822-1911). Permite ca prin reţeaua de
asociaţii verbale libere sl se calculeze viteza cu care
se fac asociaţiile într-un interval de timp dat şi vi-
teza cu care ~e formează o siDgurl asociaţie, semnifica-
ţia acestora, Tariaţiile de latenţă, saa de timp dintre
o asocisţie ,1 alta in fancţie de sensul şi semnificaţia
cuvintelor pentru subiect. Oagood a roloait metoda di-
rerenţiatorului semantic in care a combinat metoda aso-
ciaţiilor verbale cu o scară de evaluare, fapt ce a per-
mis să se obţinA profiluri ale semnificaţiei afective
ale cuvintelor. El a folosit trei dimensiuni privind
semnificaţiile afective (prin analiza factorial!) şi
anume1 dimensiunea evaluativă (bun, rlu, curat, murdar,
gustos, insipid, etc.), dimensiunea potenţei (mare, m.1.c,
puternic, slab, greu, uşor, etc.) şi dimensiunea acti-
vism (repede, incet, activ, pasiv, etc.). Diferenţieto
rul semantic permite al se stabileascl valoarea afecti-
vi a cuvintelor pentru un anumit subiect, diferenţele
dintre mai mulţi subiecţi pe acest plan şi schimblirile
de semnificaţie afectivă privind acelaşi cuvint la ace
laşi subiect. Metoda asociaţiilor de caTinte este folo-
sitA şi in expertizele judiciare eind se lucrează cu de-

tectorul de minciuni, ea şi in elinică pentru a stabili
mai fin caracteristici stresante necon~tientizate.
Asociaţiile de cuvinte se folosesc in psiholi nevistiel
in studiul saturaţiei semantice (Lambert şi Iakobovsky,
1960). Un cuvînt rostit de multe ori face el 1 se ne-
t a ze e e e f ;l at a e vă, da Jl eete J t u.i
in liste de cuvinte ce trebuiesc invlţate, este omis de
majoritatea subiecţilor la care s-a format neutraliza-
rea semnificaţiei afective.
161
ASO-AS P
ASOCIAŢIONI S M Doctrină p~ihologică care ex-
plică dezvoltarea vieţ ii mintal e prin senzaţiile trăite
de subiect şi prin producer ea în oonotiinţa ea de aso-
ciaţii de imagini sau de i dei. Această p~oducţie derivă
din faptul că diferit ele smint iri, senzaţii, imagini se
combini in mod diferit ş i s e actualizea~ă in conştiinţă.
Pondato.rul asociaţionisll!ului est• p;c-esupus. Dartd
Bartley (1705-1775) oare a considerat că senzaţiile se
explică printr-o vibraţ i e nervoasă. Cel care a difuzat
concepţia asociaţionistă a fost insă David Hume, care a
conceput asociaţiile de idei ca rezultind din tendinţe
care dirijează apiritul incepind de la o ideie, fapt ce
face ~l se treacă de la o idee la alta. Alţi asociaţio
nişti, ca B.Spencer ( l82o-19o3) şi H.Taine concep asoci-
aţia de idei ca un proces psihologie determinat de legi&
legile asociaţiei de idei au foat exprimate in acelaşi

mod în oe.re succesiunea fenomelor fizice este determi-
nată de legile naturii. Dintre asociaţionoştii mai re-
marcabili fac parte; Bain Al (1818-1903) Th.:81'own(l777-
182o) James 11111 (1773-1836) John Stuard Mill (l816-lB7o).
Asociaţionismul include o viziune atomistă aniexpliea-
tivă de tipul combinaţiilor chimice.
ASONIB Termenul denumeşte surditatea la to-

nuri sau ton~lă.
ASPIRATIE Atitudine activă privind condiţii

le ambianţei , cu scopul de a face mai viabile pe~tru
sine anumite f enomene esenţ iale ale vieţii (Minko1'ski).
Aspiraţia este o formă a dorinţei de a stinge un sc op
sau IUl ideal . Bumeroşi aut ori consideri el aceste r or-
me de manif est ări s înt convertir i pe planul psihologic
ale elanului primitiv vital - fapt ce exprimă o f ormă
de reducţionism. Aspiraţiile sînt apropiate de ambiţie.
In psihologie se vorbeşte mai ales de nivel de aspiraţii ,
Cda. 72/1979 ~ase. 11

162
A{;P
care se poate aborda prin raportarea succesului real
la succesul presupus, ceea ce permite sA se evalueze
nivelul de aspiraţii ea tr~sătură de personalitate.
ASPIRATIE (nivel de ... ) Termenul a fost
introdus de către T.Dembo în 1931 şi semnifieA nivelele
pe care subiecţii sperA să le atingă in executarea tmei
aetivitlţi relativ specifice şi standardizate. P.Hoppe
tot în 1931 dl prima definiţie: "~•~• priveşte scopu-
rile, aşteptlrile, revend~eările unei persoane privind
comportarea sa viitoare într-o sarcină datl". J.D.Prank,
în 1935, dă o definiţie operaţională: "nivelul de aspi-
raţie este nivelul pe care un individ doreşte să-latin
gA explicit atunci cînd el este plasat înaintea unei
sarcini pe care el deja a efectuat-o şi care este sus-
ceptibili de învăţare". Meritul lui Kurt Lawin constă
în efectuarea primelor cercetări experimentale asupra
~•de~• după următoarea secvenţă temporară tipică:
1 2 3 4
ultima per- stabilirea noile per- reacţia la noild
formanţă nivelului formanţe performanţe
de aspira-
ţie
diferenţe de diferenţa de
scop realizare
sentimentul de
succes sau
eşec raliat
diferenţelor
nivelurilor
2 şi 3.
_. ~ ~• are o naturii dubla'. 1n sensul cil poa-
te fi interpretat atît in calitate de fenomen strict
psihoindividual, cit şi în calitate de fenomen psihoso-
cial. In această ultim! calitate au fost cercetate: in-
nuenţa normelor grupului de apartenenţă asupra~• de !!ol
163
AST
1nnuenţa normelor altor gra.pa:ri asupra 11a, infiuenţa
factorilor socio-economici. !•ll .!• apare ca an factor
motivaţional d~ aceea cercetarea lai capltl o semnifi-
caţie deosebitl.
AST.AZIA Deacris! intii de Paul Bloc în 1888

în cadrul general al turburlril01' ~e mer•
•
J.. constll. 1n tulburlri de ■ taţiQDe,/tulburll"i.
ortostatice/, avind ca simptome eeQUZldare, mersul difi-
cil/ deci 11e a~ooiazl ,1 cu ATAXIA o•rebeloaa1' baca
de susţinere ortostatici llrgitl, oscilaţii ale trun-
chiului ,1 capului, tulburlri 11&1'1 de echilibra.
A. apare ÎJl leziunile arhicerebelula.1 ÎJl spe-
cial cele care intereaeazl lobltl fioculonodular.
In a. 1n lezimu QDilaterale, apar oscilaţii ,1
cldere de partea leziuni QDilaterale, apar oecilaţ11
,1 cldere de partea leziunii/ la proba ROIIBERG/
.:m, a. 1n ledtmile verllliene, bolnavul cade 1nain-
te sau înapoi, cu lateropulsiune.
ASTENIA Inaptitudine (incapacitate) de ef01't
psihic ( intelect1aal) care se traduce printr-o st are
de oboaeall, printr-o senaaţie de mole1eall, o lipal
generali de d1nam1am, de iniţiativl, 1m dezgust taţi de
acţiune. Aceastl atare ineoţeote întotdeauna atlrile de
depresie. Astenia poate ti incluel 1n cadrul anei struc-
turi constituţionale (ea poate conatitu.i tondlll anei
atliri psihastenic• şi determini o ditudine caracteria-
ll tundamentall de pasivitate, de fggl din faţa eţortu
lu.i) •
ASTENOPIB ( a • tlrl 9 atheaoe • torţl, op• •
vedere) . Oboseall oculari .
Exp.r astenopie acomodatid - aatenopie care
ae produce prin inau.ticienţa puterii de acoaodaţie (la
hipermetropi sau presbiţi) sau printr-QD efort acomoda-
tiv exagerat.
164
AS'.r
.lSTEREOGBOZIA ReprazinU o tulburare de r -
cunoaşterea obiectelor pe ca1e tactill,/DELAY.Y.P.•pa-
tologia tactului"/, pierderea posibilitKţii de identifi-
care a obiectelor 1n cazul 1n care na exiatl o aneate-
sie printr-o tulburare a sensibilitlţii elementare.
Delay tmparte aetereognoziile 1n trei grupet
1n funcţie de inteneitate şi utensirttatez
- Aaortognozia
- Ahilognozia
- Asimbolia tactili
Trebuie tlcată o distincţie 1ntre •astereog-
nozie• şi •agnozia tactilă• deşi/Delay/ din punct de
Ted3re fiziologie este toarte greu de tăcut o delimitare
strict! intre funcţiile senzoriale ale scoarţei cere-
brale şi cele perceptuale, inţelegînd prin termenul I
acele sindroame in care talburArile de recun aştere
tactili sînt determinate de o tulburare de sensibilita-
te, iar termenul II, include acele cazuri in care im-
posibilitatea de recunoatere a obiectelor pe cale tac-
til! contrastează cu conserTarea capacităţii de discri-
minare a dimensiunil, formei şi consistenţei obiectului.
- WERNICKE împarte astereognoziile în: PRIMA-
RE şi SECUNDARE sau ASIMBOLII.
Claeificareâ actual! /BOTEZ,I.M./ se face
combinînd cele două clasificări - Wernicke şi Delay.
Astfel aetereognoziile sînt: - PRIN~RE - AMORPOGNOZIA
- AHILOGNOZIA
- SECUNDARE - ASIMBOLIA
'.rACTILA
AS2'IaMATIS• De.t'eet de •edere co ctre 1.s boa.ll
viciul funcţional ocular _de refracţie, in care razele
paralele care vin de la infinit nu se reunesc intr-Wl
focar unic datorat unui defect de curbură al mediilor
refringente ale ochiului.
165
AST-ATA
ASTRATEAB E.A. Piziolog cunoscut din şcoala
neopavlovistă. A efectuat numeroase studii şi experimeft-
tări fiind preocupat de problemele neuropatologiei per-
cepţiei. Dintre numeroasele sale lucrări semnalăm
"Innuenţa extirpării ganglionilor simpatici cervicali

superiori asupra reflexelor condiţionate alimentare"
(1936). "llemente noi privind reflexul condiţionat şi
cel necondiţionat• (1955), etc. Impreu,nă cu alţi fizio-
logi a elaborat şi studii de psihofiziologie comparată.
Printre altele, împreună cu Alexanean A. a efectuat
cercet!ri, expuse în studiul "Material privind refle-
xele condiţionate la broasca ţestoasă (1933).
ATARAXIE (gr. tassein sau tattein =apune
1n ordine, tarattein • a deranja) Termenul se referă
la o atitudine de moderaţie acce n tuată a căutării plă
cerii dar şi a aprecierii exacte a valorii lucrurilor,
auepe~dare a vi~ulenţei spiritului critic şi a raţiunii,
atitudine care să echivaleze cu linişte interioară le-
gată de indiferenţă şi detaşare. Se consideră că ar fi
determinată de înţelepciune (sininimapatia). Există o
ataraxie medicamentoasă (obţinută prin intermediul neu-
rolepticelor (de exemplu clorpromazina). In cazuri de
nelinişte, excitaţie, tensiuni aceasta acţionează în
vederea liniştirii psihice. Poarte gravă este ataraxia
căutată (de dependenţă) şi obţinută prin droguri.
ATAVISM 1. Ansamblul (totalitatea) potenţi

alurilor ereditare ale rasei oe permite menţinerea ca-
racteristicilor fundamentale ale acesteia în decursul
generaţiilor succesive.
2. Apariţia la an individ a unui caracter

sau a unui fenomen care nu a fost prezent la genitorii
săi imediaţi, dar a aparţinut înaintaşilor. Se exprimă
şi ca reapariţie unui caracter primitiv după un anu.mit
număr, nedeterminat de generaţii.
166
ATA
). Termenul se 11&1 poate aplica unui tip de
comportament dobindit de rasl de-a lungul multiplelor
~luenţe soeiale şi educative.
4. Prezenţa la o anumitl raEJl • tmui carac-

ter sau a unei faneţii care n-ar trebui să existe tn
starea actuali, dar care a-ar putea explica prin per-
sistenţa wiei stl.ri anterioare.
A'l'AXIJ Tulbo.rare motorie care poah al! apa-

ri la peraormelecu intelect integru 1n afara oricllrei
paralizii, fiind caracterizat! printr-o lipsi de coor-
donare a mişclrii - poate să se manifeste 1n timpul
execuţiei unei mişcări volantarez
- Atarie cinetiol, sau poate al apari i.JJtr-o
anumită poziţie a membrelor, talbnrind comportaru;
- atarie staticll sau poate sl apari 1n tiapal
mersului:
- ataxie de locomoţie.
ATAXIA l'RONTALA Se manifeetl prin tulbnră-
ri de mers şi statici, retro fi latero-pulsiune, dato-
rită tal.burării de orientare spaţiali, fiind inaoţitl
de apraxia mersului.
Pe lingi tulburările somatice apar şi tulbu-
mri psiluoe, cam ar fi tulburllri de afectivitate, pue-
rilism, stlri confuzionale, moria /v.term.reep./pierde-
rea iniţiativei, inerţie şi stupoare, ca şi alterarea
intelectului, evidenţiat! prin bradipsihie, deficit de
atenţie şi amnezie de ti:rare.
Poate apllrea in tumori, infecţii, boli Taseu-

l.are sau 1.raU111a-.1 e J.• n:tftl.a.l loba.lu.! 1'.a-oz,tal..
ATAXIA OPTICĂ Conetl in tulburări grave in
posibilitatea bolnavului de a apuca un obiect pe care 9ra
1n curs de a-l fira vizual.
167
ATC
Doar în mod incidental obiectul p·o ate fi "găsit" pe
cale vizuală în cursul fenomenului de "vagabondaj al
privirii". ATENTIA este tot un simptom inclus în
SINDROMUL BALINT. Formli a autoregl·ajului psihic ce ex-
~rimă orientarea şi concentrarea activităţii psihice
în mod selectiv asupra unui obiect sau fenomen în sco-
pul cunoaşterii lui. Atenţia este mult studiată în ul-
tima vreme din cauza implicaţiei ei în numeroase profe-
sii industriale şi tehnice moderne.
Fig.16
168
ATE
In ceea ce priTesc formele se Torbeşte de aten-
atenţiei
ţia involuntari, ilq>llcată pre>rund în procesul de adap-

tare, provoeatl şi 1ntreţ1nut11 de cali·U.ţi.l.e stimuli.lor
(intensi.tate, culoare, etc.) şi. de factori subieeti.rt
(de semnificaţie pentru persoana in cauz!) ce corespund
intereselor, aspiraţiilor, gusturilor, ete. Atenţia
Toluntară, ea a doua form11 de atenţie este dependent!
de eforturile voltmtare ce la rindul lor sînt solicita-

te de cerinţele vieţii sociale, ale muncii etc. Motiva-
ţ·ia este foarte importantă in mobilizarea efortului
necesal7 în atenţia voluntarLA.V. operează in mod nor-
mal cu un singur mesaj odată. Broadbent consider! că
cele două forme de atenţie constituie şi etape oe se
influenţează. In acest sens el vorbeşte de atenţia
postvoluntară (=• obişnuinţa de a fi atent) care este o
formă de atenţie automatizată ce se declanşează in mod
spontan. Atenţia interpune oricum un filtru de selec-
ţie în primirea mesajelor. In antrenarea atenţiei in-
tervin; aiste.mul senzorial, ideaţia şi sistemul reti-
culat, trunchi.al cerebral şi scoarţa cerebrală. Exist!
experimente interesante ce pun în evidenţă rolul moti-
vaţiei (mai ales pozitive) in atenţie (Schaffer şi
Morphy), cel al noutăţii (Becker ori Warren 1961) aş
teptarea, etc. Studiile privind scăderea tensiunii
atenţiei in activităţile prel11Dgite monotone aratl că
subiecţii nu pierd mai multe semnale pe măsură ce ac-
ţioneuzl~scăderea randamentului se datorează mai de-
grabă comutării atenţiei pe un alt canal (schimbarea
o~~*•~ iu.lni• diaTP~•?•& ~-tă ~ e ea~~ iTiă ) - Se a~r i ui.e
atenţiei (care nu este proces ps:1hic) o serie de însu-
şiri OB;l) Stabilitatea (persistenţa) ce constă în capa-
citatea de a menţine intens şi clar atenţia mai mult
timp în aceeaşi activitate, 2) Concentrarea, se referă
la posibilitatea de a realiza o orientare selectivă în
169
ATE
scopul desf!şurării unei act~Titlţi optime. Această în-
suşire cont'eră claritate şi intensitate act1Titlţii.
3) !'.lexibilitatea este calitatea ce permite deplasarea,
comutarea rapid! a atenţiei de la -o activitate la alta
cu. eforturi minime exprimind astfel mobilitatea mai
profundă a proceselor nervoase. Flexibilitatea facili-
tează adaptarea la activităţi variate şi multilaterale
sau la condiţii toarte diferitede existenţă. 4) Distri-
buţia• ca însuşire a atenţiei permite cuprinderea ti
desfăşurarea simultan! a doul (sau mai multe) tip11ri
de act1Tităţi. Această insuşire se poate exprima numai
dacă llll& sau mai malte din actiTităţile respective eînt
automatizate. 5) Volumul constă in cap~citatea atenţi
ei de a cuprinde la un moment dat lll1 număr mare de
obiecte sau fenomene. Toate acestea se percep cu o anu-
mită claritate de cîmp.
In psihologia funcţional.iată, atenţia era
considerar! ca Ul'l& din cele trei fapte fundamentale
ale vieţii mi.ntale.
Boucher consideră că •vftloarea intelectuală
a anul om se m!soară după intensitatea şi continuitatea
atenţiei sale'1
Atenţia este externă sau 1nternă după cume
îndreptată asupra lllllll obiect exterior, eau asupra unei
stări interioare.
Atenţia 1nterni1, sub1eet1vi1, eU la baza in-
trospecţiei.
Atenţia e pasivă,
senzorial! sau involuntară
atunci cînd predominanţa unei stări e eondiţionati1 de
intensitatea proprie acestei sti1rii zgomot violent, lu-
mină intensă care, printr-an fel de mecanism reflex,
solicită sau impune activităţii psihice şi conştiinţei
concentrarea mai mult sau mai puţin timp asupra lor.
170
ATE
Atenţia este consideratl ca o star~ de conştiinţă selec-
tivi se trateazl sub doul accepţii, fie ca dispoziţie
,.,,,..IE~
.,'
t
.---~~.....----- ,,
T
I
%
o ,.
E
f
"
I
A
L
t
T
u
l A
r.TV/"m . . . . , ~ t
. . J)~.,_~,_li...,,.,.._...,;~~
fi ~ c 1 n __,...._loeivolu,~,o•" il,o,oluo.iar« ~ ~ : .
• . "'-I\ 1'M,l. ~..
Pig. 17
mintali, augmentaţie subiectivă a forţei stimulului su-
pusl forţei constiinţei, fie ea selecţie, ca formă
preoperatorie de adjustare a conştiinţei la o situaţie
determinatli şi la semnificaţia ei. In fapt aten.ţia este
implicatl ca :formli vigill variabil intens', in orice ma-
nifestare, fie peroeptivl, fie reflexivii, acţionall,
etc. Din toate aceste motive testele de atenţie foarte
numeroase şi diverse nu corelează intre ele. Tot din
toate aceste motive tulburările de atenţie aînt delicate
şi simptomatice pentru game :foarte largi de dereglări
psihice sau de 1nt1rz1eri de dezvolt are.
Beatenţia - neputinţa de a fixa gîndul asu-
pra untti punct definit (la anumite firi), neputinţa de
a se orienta către an scop determinat; este incapacita-
tea prin defect.
lTl
F,i,. ţ. '!.. Prol,e de uen ;1~

~, Probe de b:i.n.j l!p Bou rdon ..
·Dup! f1~! :oar-cre i: '!· ?•\, .,!ii,
Coll.n ~- t;',')J
b) Urn,i :-: re ment..l"i de l1rui
tDu.p; fl.!3 ~:,1rrtei r,!~ -:r, , ei1t
Col', n• p 17" j
c) J..sl'!m1"ări , , d 1fc„en1e ( Flo r i)
(Col T .~ -C.J
d) Ouenc i.scmfoitoare cu f'if.
ulii dcosetmc ('J;;n.fl)
(Col T.S.-C•
c) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ~
!I
A
I ,· ,, ·1
II ""Y
I
i
172
ATE
Distracţia - 1ncapacitate pr1n fixare sau de-
Tiaţia intereselor; e adesea rClllul unei atenţii excesive.
Sînt douA tipuri de orig1ne :

l. Hiperprosexie(- 1nstabilitate, dispersie ,
difuzare, excitaţie psiho-iaotorie) este distratul ins-
tabil• cu nenam!rate curiozitlţi. instabilitate psiho-
motori•• exuberanţi a act1Ti.tăţii 1 elae1.vitata,exccsivit!lţ11
~ţm! rolul factorilor etnici (meridionalm sau eredi-
tari (ereditate similară sau alcoolici) sau dobîndiţi
(hipertiroidie, encefalite etc.).
2. Distratul preocupat - prin concentrarea
asupra unui s1ngur interes, absorbit prin pasiunea ea,
neliniştea ea, durerea morali; ele calm, atent în apa-
renţă, etc.
Allturi de stările pasionale ale adultilor
se afli şi interesele ludice ale copiilor, cîteodată
starea organică - foamea, de exemplu, ca stări de distragere.
Neatenţia propriu zial este absenţa de inte-
res (aproserie)J se întîlneşte la surmenaţi.
ATE'l'OZA DUBLA Se caracterizează prin prezen-
ţa unor mişcări involuntare, reduse în repaus, care se
accentuează în timpul execuţiei unei mişcări voluntare.
Mişcările involuntare sînt lente, vermiculare, continui
fiind mei ales localizate la nivelul mEl!llrelar aiperioare-' J1-~t~l~
degetele erecutînd mişcări de flexie, extensie, abduc-
ţie. La nivelul feţei aceste mişcări determină apari-
ţia unor grimase, dind o mimici Teristă, care nu este
însă în raport cu starea afectivă a bolnavului. Ace s te
mişcări dis~ar în s ei se accentue «i la ~tii• D ••
în care ortostaţ i unea şi mersul sînt aproape imposibi-
le, datoritl amplitudinii mari a mi şcărilor .
Informele mai uşoare se întî lneş t e doar o
dificultate în _a rticularea cuvintelor, Torbirea deve-
nind lentă, sacadată, nazonata .
173
ATE-ATI
I-n această afecţitme au fost descrise TULBIJRARI
DE !rOBUS. sub forma "spasmu1u mobil"./adicl mişcarea
volun-tarl se transformă într-un spasm de duretl varia-
bili. dupl care eedeazl.
Dupl li'ORESTER. AD este o alternare între hi-
potonie şi aceste spasme.
Reflexele sînt normale• uneori exagerate, dar
f!d semnul lui. Babinei:1.
In 2/3 din cazurile de ~ s e întîlnese tulbu-
rlri 1"~•lectaa1e~de la debilitate mintală pînă la im-
becilitate.
Se pare că această boală apare numai la copii
prematuri.
Modificlrile anatemo-patologice care au ca
efeot!:..Q. au fost descrise de VOGT, ca o leziune carac-
teristică la nivelul corpilor stri aţi, denumită "STATUS
IIARMORATUS" şi constă în dispariţia din loc în loc a
ţesutlilui nervos şi înlocuirea lui cu un ţesut cicatri-
eeal glial, în care sînt un număr mare de fibre mieli-
nice subţiri. In această ef:tue;ţie, inhibiţia normală asu-
pra pall1dulu1 exercitatl de către striatul lezat nu se
mai produce, în consecinţă mişelirile se produc exagerat.
Diagnosticul diferenţial se referă la:
- spasmul de torsiune
- boala lui Friedreich
ATililE (vezi afectivitate)
ATI1'UDINI Termenul se referă le forme de
comp ortament latent ce se manifestă ce dispoziţii de-
terminate, de a rlspunde selectiv la incitaţiile ce
acţionează asupra subiectului.
A. pun în joc fiinţa wnană în totalitate,
stabilind relaţii cu obiectele persoanele sau situa-
ţii. In atitudini sînt doul tipuri de mlşclri pri-
174
ATI
aitiTei a) de apropiere, b) de retragere; ele couistl
oa tensiane ambiTalentl. AU.twiinea este tapt atri- ,1
but al personalitlţii a structurilor con~iente ~ in-
oon,tiente (T.D.VRJ.BIB, 1~75).
Se pot determina atitudini indiTidnale (exJr.1-
E ca o amprentl caracteristicile diferenţiale) .
Acestea includ atitudinea f~ţă de sine, de ceilalţi ,
faţ!i de activitate. In situaţiile conduitei cognitive
atitadinile intelectuale constitue "montajul 8 •

Atitudinile sociale, fiind toarte variate, s e
exprimă ,1 ca reacţii şi caracteristici personale pri-
Tind lwnea valorilor sociale fi a relaţiilor ll1 cue
sînt lllcorporate valori sociale. Ontogeneti c, s e poat e
vorbi de atitudinea copiilor taţi de copii de aceeaşi
vîrstl, de tlrst e mai m.ici şi -1 mari şi atitudin11 e
copiilor faţl de adulţii de diferite virate.
In fin e, în epis,t emologia genetici ee consi-
der! ca tii.nd import ant! perechea de atitudini empirice
Batl intui'ti'99 e
Atitudini l e s e s tudiazl prin diferite metode ,
sclri metrioe , test e proi ective, chestionare, intervi-
uri etc., atit ll1 domeniul problemelor de psihologie a
viratelor cit şi ll1 cele d e psihologie sociali. Dintre
aceste aetode , sclrile de atitudini prezint! an mai
mare interes.
Atitudinile paihosociale sint predispoziţii
permanente ale tanui indiTid de a r eacţiona llltr-un sens
dat, oricare ar fi situaţia . Se poat e avea o atitudine
.t'• t .l d• o .raol! ( .r••J.-, ant: .i •-1111 t "'"' ~fi tB'I"~ ( snti-
englez) de un gr11p social (antiburghe71 de o idee, de
an produs. Intr-an mod general atit udinea ps ihosoc iali.
tace sl reacţione~e pro/contra un element oarecare al
mediului extern.
175
ATI
Se vorbeşte de as emenea de atitudine pentru
a caracteriza o constantă a ~omportamentuluii agresivi-
tate, optimism, pesimism etc.
In cantactul cu alte persoane se disting trei
atitudini de influenţă asupra altuia1 decizia, evalua-
rea, suportul. Se disting de asemenea trei atitudini de
non 1.n.1'luenţă: ancheta informaţia, înţelegerea şi o ati-
tudine mixtă interpretarea. Atitudinea subiectilor în fa-
ţa testelor mai alee de personalitate a11 atras atenţia
î.n mod deosebit.
Problema prezintă importanţă teoretică şi practică.
Aceste atitudini sînt foarte diverse şi oglindesc as-
pecte şi caracteristici mai profunde faţă de propria
persoană. Unii s. sînt absenţi, neliniştiţi, îngrijo-
raţi, pot avea o atare de fond afectivă ce amplific!
eau diminuează participarea dar şi forme de colaborare
foarte complexe. Dintre atitudinile deformatoare de
atitudinea faţă de sine şi de autodezvăluirea sinelui
sînt: l) atitudinea denumită "efectul de faţadă", care
constă în tendinţa, s. de a ee prezenta într-o lumină
favorabilă, 2) atitudinea denumită "efectul de repu-
taţie bună" care se caracterizează prin faptul că se
dau (premeditat) numai răspunsuri bune la toţi itemii
testelor eau chestionarelor, ceea ce anulează funcţiile
diecriminative ale acestora. 3) 'efectul de originali-
tate' (deliberată) ce constă în efortul de a ee atrage
atenţia ostentativ asupra răepuneu.rilor, ca deosebite,
în dauna aspectelor mai subtile ce se a.t'lă de obicei
implicate în teste şi chestionare. 4) •efectul de con-
venienţă" se man1.feetă prin răepuneu.ri adjustate pe
ceea ce solicită autoritatea şcolar!, sau experimentato-
rul şi ee intuieşte ca atare de cătra s. 5) "efectul
de frond!" se caracterizează prin frecvenţa r!epuneuri-
lor obscure, ambigui, cu cheie, negative şi opozabile
176
ATI
şi pune în evidenţă răvăşiri interne, nesiguranţă, mo-
mente de criză de prestigiu sau de creştere, de la caz
la caz. Infine 6) "'-efectlll de deformare" prin exagerare
sau prin minimalizare a veridicitlţii răspunsului.
Precvenţa cea mai mare de atitudini din categoriile
descrise mai sua ee întllnes~ la subiecţii ~uberi şi

adolescenţi cu maturizare precoce, subiecţ~ ce provin
din medii de cultură relativ nesevere. De altfel ati-

tudinile au importanţă şi 1n folosirea testelor proec-
tive. Astfel, refuzul la testul Rorschach pune în evi-
denţă dereglhi, derută psihici, absenţe sau disociaţii
nevrotice. Autocritica şi critica testului şi examenu-
lui ertdenţiazl trăirea unei incttpacitlţi int'erioare,
sau a unei incertitudini (autocritica) prudenţă, anxi-
etate (în caz de criticii). Atitudinea binevoitoare şi
destinsă evidenţiază adap~are, autoconducere, echilibru.
Interesul exagerat este mai frecvent la persoanele
exaltate, nerealiste. Persoanele ce pun întrebările
suplimentare, ezită etc. sînt neîncrezătoare responsabi-
le dar euspicioase,ee consideră că sînt introvertite.
ATITUDINI (_ecăr:l san baterii de testare a
aptitucUnil~r} In scările de atitudini există cîteva
caracteristici:
- direcţia, ca o caracteristică de opţiune
relativ determinată :
- gradul, ca o caracteristică a generalităţii
atitudinii respective. Gradul poate eă devină mai amplu
sau mai restrîns. Pot coexista atitudini (convergente
şi diTergente) de diferite grade:
- intensitatea este caracteristica ce exprimă
nivelul pînA la care atitudinea privind o anamită direc-
ţie este importantA pentru subiect:
- coerenţa se referă la coexistenţa interco-
177
ATI-ATO
relată a atitudinilor de diferite grade şi intensităţi
şi de dii'erite direcţii;
- eficacitatea ee referă la caracteristica

atitudinii de a se exprima in mod spontan în conduite
care sint corespunzătoare;
- proiecţia, caracteristică ce exprimă gradul
latent de a se exprima al atitudinii in toate actele
de conduită.
ATLETIC fip central din clasificarea tempe-
ramentelor a lui Kretschemer. Atleticul este un individ
musculos, zvelt, caracterul său prezintă strînse rela-
ţii cu cel al epilepticului.
ATOM SOCIAL Noţiune introdusă în psihosocio-

logie de J.L.Moreno creatorul sociometriei (ştiinţa mă
surării relaţiilor interpersonale ) . A.a. este definit
ca "cea mai mică unitate viabilă a matrice! sociometri-
ce" reprezentînd, de fapt, nucleul sau eîmburele tuturor
relaţiilor "tele" (socio-afective) care s-au constituit
în jurul unui individ. A.a. este totalitatea "tele"-uri-
lor pe care le emite sau le primeşte un individ dat,
ceea ce permite organizarea unor adevărate "reţele" de
teleuri între indivizi, fiecare dintre aceştia putînd
să fie consideraţi ea reprezentînd "centre" ale rela-
ţiilor respective. După expresia lui Moreno a.a. "nu
sînt simple construcţii ale spiritului; ei eînt reţele
autentice înzestrate cu viaţă şi energie reală, care
circulă în jurul fiecărui individ, se încrucişează,
care îmbracă forme diferite ca intensitate, compoziţie,
durată"• Construcţia a .a. "ne permite să ne reprezen-
tăm drama pe care noi o tră1m într-o lume ambi.guă, dra-
mă cînd imaginară, eînd reală"•
Cda. 72/1979 Pasc. 12

178
A'l'O-ATR
ATOMISM MIWTAL Expresie prin care se face
referiri la asociaţioniSlll (v.Voc.H.Pieron) Atolllismul
mintal reprezintă concepţia conform căreia intreaga
activitate şi viaţă m.1.ntall se construieşte ca mi joo
al asociaţiei dintre stări psihice sau idei eiJDple.
La baza asociaţionismului se an! o concepţie atomistl
simplistă. Reprezentanţii mai cunoscuţi ai acestei con-
cepţii suit Bain, Stuart Mill, etc.
ATONIE Lipsă de tonus (tensiune) nervoasl cu

relaxare musculari (fie a uterului, a stomacului, • in-
testinului). Astenia şi anumite tipuri de epuizare sll-
besc capacitatea contractilă a muşchilor, uneori impie-
dicind bolnavul chiar şi să se ţină in picioare, pro-
vocind atonii grave.
ASTAZIE (a+ gr. stasis • şedere) Imposibi-
litatea de a păstra poziţia verticali în lipsa anui de-
ficit motor.
ASTENIC Tip morfologie al lui Kretsehemer.
Sin: Leptosom.
ATRACTii Inclinarea puternică pe care o per-
soană o resimte în raport cu o altă persoană~ cu un
obiect sau cu rolul acelei persoane. J.L.Moreno pune la
baza actului interpersonal atracţia alături de repulsie
şi indiferenţă care impreună constituie ceea ce el de-
numeşte sugestiv "preferinţa interpersonală". A. este,
după Moreno, de natură strict afectiv simpatetică; ea
provine din acţiunea spontaneităţii şi creativităţii
individului nedeterminat din punct de vedere social •
.n"'" "'"'"'.1"ca a~racţJ.tt.t <1oar 1.a relaţ11.1e arec-c:tve este,
fără indoială, o eroare. O persoană poate fi atrasă de
o alta nu doar din considerente de ordin afectiv, ei şi
din eu totul alte considerente de ordin psihologie sau
chiar sociologie.
179
ATR
AŢRIBUIREA SAU PROIECTIA Iluie p■rcepti-d.
ce apare 1n cadrul relaţiilor dintre persoane şi care
constl 1n acordarea (atribuirea) unei persoane a unor
trlslturi de personalitate sau ciliar a propriilor trl-
iri motivaţionale care nu aparţin decit celui care
percepe.
ATROFp (• privativ (firi)
Diminuare sau degenerare a muli organ dato-
rit! nealimentlrii (de obicei prin deficienţe de vascu-
larizare sau de reţea nervoael). ~rofia cerebrali este
mai gravă. Se datoreazi unei distnacţU parenchimatoase
consecutive unei agresiuni atrofice a plrţii cerebrale
anterioare. Aceaatl forml de atrofie antreneul o pier-
dere de substanţl ,1 duce la constituirea unei scleroze
cicatriciene. Dupl topografie se deecriu numeroase ti-
puri de atrofii cerebrale (uni.laterali, bilateral! di-
fuzi, lobulari atc.) In funcţie de profunziune n des-
criu: ·atrofia corticali, sub-corticali sau periventri-
culari şi mixtl (cortico-suboortioall).
Cauzele atrofiilor cerebrale ele copiilor
sint numeroase.
Se ÎJllpart inr
a) prenatale (se raporteazl la o encefalo-cla-
sie a perioadei fatale generale a unei perencefalii
( embriopatii) ;
b) neo-natale provocate de traumatisme obste-
treticale ale anoxiei (lipsl de oxigen) J
c) post-natale, provocate de traumatisme
vasculare, inflamatorii etc.
Sindromul lu:1. Behr reprezint! o atrofie opti-
că infantili cu ataxie (este considerat de origini
congenitali, fami.liall şi ereditari.
AUD
AUDI!!!IE Capacitate fu.noţională a simţului
auditiv. Se poate exprima prin eecultare sau atenţi•
auditivă (şi latent vizuală la văzători) şi constituie
una din capacităţile umane contemplativ-active. Audiţia
antrenează mai ales auzul fonematic cel muzical, ambe-
le fiind forme simbolizate co11.plex şi socializate, an-
trenate în comunicarea umană complexă. In mod particu-
lar audiţia muzicală este legată de statutul de specta-
t~. In audiţie se pot detaşa; _ funcţionarea analizato-
rului auditiv în vederea perceperii stimulaţii acustice;
efeo~ul psihic al acesteia (rezonanţa psihică) ce se
însoţeşte de un grad mai mare sau mai mic de plăcere
artistică. Audiţia colorată (sindrom, sinopsie) expri-
mă particularităţi senzoriale ale unor persoane, cons-
tî.nd î.n asocierea unor senzaţii vizuale cu anumite sen-
zaţii auditive (fenomen redat literar de Baudelaire,
11:inulescu, etc.)
AUDIODTRE (aparate) Instrumente de explo-
rare a sensibilităţii
auditive (praguri-absolute şi
diferenţiale). Printre primele audiometre cunoscute se
citează cel al lui Seashore. In zilele noastre audio-
metrele au devenit foarte perfecţionate. Se studiază
audiometric curba continuă a pragurilor auditive în
funcţie de frecvenţi, pragurile auditive supraliminale
(tulburări de audiţie) şi acurateţa fonetică. Inregie-

trerea obţinută se numeşte audiogramă.
AUDIOLOGIE Domeniul ce reuneşte studiile
privind audiţia sunetelor şi a poluării auditive, in-
o1u•1• bo11i• p~or•o1ona1• 1•s~•• d• •5oznotu1 noo1Te
AUDIOGRAME Expresii grafice ale capacităţii

de audiţie obl,;lnate cu ajutorul audiometrelor.
181
A\JD-AUR
,.,, se.i.....t,..
/
J
I I
----~,.._- _.., ~
,,
--
L,~
o
I ------ r----.......- . /
'°
~ t--,:r--
~
.....
r-, ti--'
- ~s: ~ ,.....__~
~
'~
-..t{
---~
~ ~
--.. ,..._
r-- ,-i,, L,
~
-
i,'
i;
~
~
,/
l,../
_/
/
~ ........ r-,.,!',,. 1.-1 __/
.,
~ ......... .... :
-- _---........
!',,.
/
JD
...... ~ .... "',-. ~
,,
.... r-... "-.~ ..... /
... .,_.,.i.,,
___ i.,,
o ............
!ioo ~ooo for,c /oooo
~ [· '- s l!!.ULl'I <L,.-
P'ig. 19
AUDIOMUTITATE Mutitate ce nu se poate atribui

surdităţii şi depinde de o deficienţă cerebrală parţi
ali. După unii autori este sinonimă cu alalia. Poate
dispare cu timpul în urma anui tratament logopedic
adecvat.
AUDITIV Atribut prin care se determină
a) agentul care acţionează asupra urechii, stimulul
auditiv; b) elementul care intră in alcătuirea analiza-
torului auditiv, nerv auditiv, etc. ; c) procesele sau
efectele fiziologice, psihofiziologice şi psihologice
generate de stimuli auditivi, percepţie auditivă.
AURA UMANA :Fenomen parapsihic pus în eviden-
ţă prin tehnica lui Semion Kirlian (URSS). Se referă la
o aurl de energie (probabil vitală din jurul corpului
mnan, care a fost fotografiată. Se consideră că diminua-
182
AU!?
rea aurei constituie un aim.J)tom de profllndl aclder• •

capacitlţii Titale (Nicholas a.Reguah. 1974) •
.AUSi'ERn'A'fK sincmia -sobri.etate. aaprime,

eeTeritate.
AUTISJI Bleuler care a creat aceat curtnt ll
de~ineote caz •deta9area ele la realitate ineoţitl de o
predominare a Tieţil interioare•. Ace•tl inchidere
in sine se poate apropia cle intrOTersianea descriai
de Jung.
Autismul se obsezd in achisotrenie printr-Ull
caracter excesiT şi discordant• semurfil sîm 1"IWld:tt' di._..
AUTOANALIZA Psihanalisl aplicatl de subiect
asupra lui 1nsuşi. De exemplu, Sigllund Preud fi-a :făcut
autoanaliza intre 1894-1896.
In principiu, a4toanalisa este o contradicţie
in termeni deoarece procesele de descoperire aint in-
conştiente. cu alte cuvinte ele scapi prin natura lor
183
AUT
introspecţiei şi, mai mult, ele sînt protejate de anu-
mite mecanisme de ap ărare. Ac est argument pare mai
mult teoretic dec it practic deoarece există exemple de
autoanalizl - ea nece sit ă t otuşi W1 antrenament, o me-
todă şi o luciditate excepţională.
AUTOCOWTROL Exprimă posibilitatea orgtlllis-

mului de a-şi controla şi regla propriile posibilităţi,
propriul comportament, propriile acţiuni. Se formează
în f"uncţie de experienţa de viaţă şi de condiţiile sti-
mulatoare în care işi desfăşoară activitatea individul.
Autocontrolul este adaptativ şi presupune MUtoreglarea
care la om se desf"ăşoară activ, conştient Oi voluntar.
Trecind de la o situaţie la alta în condiţii de auto-
control s. dobîndeşte un progres în adaptare.
AUTOCUNOASTERE (gr. autos „ însuşi)
Metodă de cunoaştere in psihologia intţospec
tivă. _Kant şi Comte se îndoiesc de valoarea ei ştiin
ţif"ică, deoarece conştiinţa noastră nu se poate dedu-
bla, astfel incit ea să trăiască un fenomen şi în ace-
laşi timp să-l şi observe. Parţial acest lucru este
totuşi posibil. Autocunoaşterea ca specie a observaţie i
este innuenţată de su•iectivitate care adeseori este

superficială, binevoitoare. Infiinţarea primelor la-
boratoare de psihologie erperimentală, extinderea aces-
tora pe lîngă marile universităţi, apoi în întreprin-
deri, spitale, şcoli au c reeat o replici în domeniul
metodelor psihologiei, dar şi o condiţie nouă de redi-
secare a valorilor autocunoaşterii care adeseori este
utilă şi încărc a tă de informaţii preţioase, mai . ales
in cazul psihodiagnozei.
Semnalăm studiul prof. Gh. Zapan privind
"Metoda aprecierii obiective" (Analele rom.-sov., seria
pedagogie psihologie, 3/1957).
AU'!
ID testul celor t rei protile (U.Şohiopu,
M.Girboveanu, P.Mureşanu), eînt utilizate intensiv ca-
racteristicile autocimoaşterii prin solicituea evalul-
r11 unor caracteristici ps1.b.1.ce {determinate prin ite-
1111 testului) la "omul concret, obişnuit", la"'omul ide-
ai• şi 1a•propria persoană! Testul permite evaluarea dis-
tanţei psihologice de omul ideal, a distanţei psiholo-
gice de realizare (dintre evaluuile făcut-e pentru

omul concret, oele cu privire la caracteristicile pro-
prii şi •distanţa psihologici de aspiraţii ce se poa-
te ertrage din diferenţele de evaluare a propriilor ca-
racteristici psihice şi cele privind •omul ideal•~
AUTOEDUCATIE Act1Ti1ate a copilultti sac. a
tînărului care ia asupra ea propria lui educaţie.
Se poate aplica şi în domeniul intelectual
(autoinstrucţie, autodidactiel) fizic sau moral.
ID sens moral - de exemplu - individul cunoaş
te şi determini calităţile pe care doreşte să le dobin-
deascl, defectele pe care doreşte aă le înlăture ,1
işi noteazl în mod obiectiv rezultatele. Un anumit mate-
rial educativ este constituit în aşa manieri incit pro-
voacă şi diriJeazl activitatea copilului spre l1Il scop
precis şi permite QJl control vizual permanent şi imedi-
at care il deter.minll pe copil sl nu înceteze exerciţiul
(activitatea) decit atunci cînd a obţinut un rezultat
pozitiv. Acest tip de material poate fi considerat c a
autoeducativ.
AUTOEMPATIA Este cunoaşterea de către s. a
alegerilor ş i reap1ngertlor a el!ror ob~eot ooto .tn•..,....o
colectivitate socia lă.

AUTOFOBIE (auto+ gr. phobos) ~obia, teama
patologică şi nejustificată de a fi singur (ă).
185
AUT
AUTOPILIE (auto+ philein • a iubi) Autoapre-
ciere u:ageratl patologic.
AUTOJ4ATIS. MENTAL Puncţionarea independent!
,1 spontani a unei părţi sau a întregii vieţi psihice,
~ l control şi voinţl, uneori în afarl de conştiinţl).
Existl un automatism mintal normali toate proceee!e
pai.h1ce riinda-1 supuse în afarl de judecată, renene.
In st!ri patologice se pot influenţa morbid manifestl-
rile automate.
De exemplus
1. Pierderea conştiinţei şi absenţa lucidită
ţii în epilepsia psiho-motric!.
2. Obsesii, fobii, stări anxioase.
). •anii, halucinaţii psihosenzoriale, delir,
atui delirante şi halucinatorii cronice.
Sindromul automatismului mintal al lui
01'1-ambault - automatism ideic, ideoverbal, senzaţii
parazite, idei neutre.
AUTOMIZOPOBIE ·(auto+ mysos a murdărie+
phobos) Fobia de mirosuri neplăcute care ar proveni de
la propria persoanl.
AUTONOMIE Comportament al unui individ care
nu se supune decit legilor pe care şi le-a impus şi
chiar flcut el însuşi sau numai legilor clrora le-a
tnţeles şi acceptat valoare. Ca sistem educativ (mai
frecvent în ţările angloaaxone) se caracterizează prin
!aptul el se bazează pe autoconducere (sel!-gouvernment)
şi autodisciplinl as. sau a colectiTitlţii, în care
se acord! o anumit! libertate de alegere chiar în ceea
ce privea~ materiile de învăţare. Elevii îşi organizea-
ză şi menţin disciplina în mod personal cu condiţia de
a răspunde unui sistem general de norme instaurate şi
comunicate.
186
AUT
AUTOORGANIZAREA Este caracteristica ce de-
fineşte un sistem evolutiv şi reprezintl capacitatea
sistemului de a trece treptat, in procesul funcţionării
de la an nivel de orge.nizare inferior la anul superior,
pe baza pertecţionlrii eontinue a relaţiei circulare
•tuncţie - structură. In cadrul acestui tip de relaţie,
elementul esenţial 11 constituie sensul operatorului

conexiunii inver~e/ pozitiv sau negativ/. Peed-back-ul
pozitiv imprimă, intreţine şi amplifică tendinţa de
creştere a distanţei/ diferenţei dintre starea ante-
rioarl/ St_1 / şi cea ulterioară /St/• avind un rol or-
ganizator şi optimizator, atunci cind transformă:ile
pe care le mediază asigură trecerea sistemului de la o
stare mai puţin convenabili la una convenabilă sau
optiml.
Autoorganizarea se realizează eminamente pe
vaza schimburilor informaţionale imprimînd astfel/ prin
P-B pozitiv,/ un accentuat caracter antientropic sis-
temului considerat.
Perfecţionarea relaţiei rfuncţie - struct•ll'ă"
se realizează deci pe baza includerii unor structuri
informaţionale din ce in ce mai adecvate/ prin P-B-
pozitiv/, conferind astfel sistemului efecte globale,
emergente, calitativ noi şi superioare. (V.REGLAREA
DE DEZVOLTARE)
AU'l'OREGLAREA Este o formă specifică de re-
glare, caracteristică sistemelor cibernetice/dinamice
şi complexe/ şi poate fi descrisă ca un proces prin
care un sistem poate manifesta rezistenţa activă la
oscUati le ed ulu~ e,t c-su-• p.r;in t.r4U>o.t'ord.r.1..1• m:l
rimilor de ieşire in informaţie corectivă de intrare
asigură echilibrul, in ciuda nuctuaţiilor condiţiilor
de mediu.
187
AU'.r
Din p.d.Y. al comenzii şi controlului, dtn
JBOt.iYe operaţionale, se delimiteazl relatiY, doQi blo-
curi tancţionale principale, baplicate 1n realiz&l'ea
A.: I.C. - mecanismul de comendlt şi ■ .E. - mecanismul
de execuţie, cu canex1un11e bilaterale intre ele - Xe
fi :P-B, X9 , constituie semnalele Nglatoare, elaborate
de I.c. pe b•za mor operaţii ele misurare, comparare,
corelaţie .-1 integrare t mărimilor de intrare ş.1 :P-B,
care reprezintl veriga conexiunii inverse, into?'IIIÎnd
a.c. aaupra modullli in care .I9 , au :rost tranatormate
in illfiuenţe sau acţiani reglatoare, !.ndreptate nem.j-
locit asupra obiectului regl!rii, precwu fi asupra
efectului apliclrii acţiunilor reglatoare respeotiYe.
Astfel :P-B devine ana din elementele principale pe
baza c!ruia se realizeazl A, allturi de operaţiile spe-
citice de la nivelul m.c., operaţii prin care se rea-
lizeazl evaluarea, compararea şi corectarea .Ie• in
tuncţi.e de o mărime etalon/ oare reprezintl optimwnul,
pe care sistemul preconizează sl-1 obţi.Dl prin aplica-
rea a.oţianilor reglatoare/ - X0 , pe baza acestor intor-
J11&ţ1.i retroaterente /1-B/
Y - aoţimi.1/infiuen
ţe reglatoare
O - obiectul regl~
Ye- eteotul aplic!-
rii Y
X• mlrilli de intra
re
Pig.2o
AUTOPEDEPSIRB Semni~icaţia tunoţionall a
ei convingeri prin care subiectul pedepsindu-se el
tbsuşi tinde sl previnl sau el di.llinueze an sentiment
da culpabilitate.
188
AUT
AUTOSUGESTIE Sugestie aplicatl asupra pro-
priei persoane. Influenţă exercitată asupra vieţii
noastre mintale, asupra conduitei, a judecăţilor şi
chiar a posibilităţii noastre de percepţie de către un
gind (sau o reprezentare, dorinţă, pretenţie).
Ketodă de a gindi şi a acţiona.
Poate să intervină atit în patogenia UDei
neTroze (isterie, obsesie, nosofobie, anxietate) cit
şi 1n terapeutica sa (metoda Oou& - de exeJ11Plu).
AtJ'l'ORITATE Puterea legitim! a unei persoa-

ne sau a unui grup asupra unui individ sau asupra altui
grup. Legitimitatea este opusă coerciţiei, presiunii
psihologice, persuasiunii, influenţei. Ea este o formă
de comunicare care implic! roluri ierarhizate, este re-
lativ raţională şi poate fi organizat(, instituţionali
zată. Ierarhizarea rolarilor se realizeazl de cele mai
multe ori prin tradiţie, dar şi prin investirea deli-
berat! a wior persoane cu anumite roluri care schimb!
locul persoanei în sistemul relaţiilor sociale şi a
sistemului social respectiv. Practicarea ei este abso-
lut necesară pentru buna funeţjonalitate a diferitelor
tipuri de relaţii (părinte-copil; profesoi•-elev) sau
a diferitelor categorii de grupuri sociale (şcolare,
de muncă, militare, etc.) Autoritatea este la fel de
neceeară îndeos ebi copilului ca şi afecţiunea. Este
utilă insă o autoritate echilibrată şi nu una realiza-
tă prin exces. Autoritatea bine înţeleasă contribuie la
dezvoltarea firească a copilului, a personalităţii
sale; a. tiranică oare se plasează la U1l pol, ca şi
iipea ae au~ 1~a~e plasat! la cel!l&lt pol., se eo1aea-
zăou eşecuri în educaţie, în comportarea viitoare a
copiilor.
189
AUT
AUTOTRAININq Sinonim - TRAINING/AUTOGEN,
RELAXARE CONCENTRATIVA/ germ. - AUTOG~ TRAINING,
KONZENTRATIVE SELBSTEJlJTSPANNUNG /
Este o metodă psihoterapeutică, din categoria
psihoterapiilor aetiTatoare, elaborată de J.H.SCHULTZ
şi inspirat! ca şi Tarianta lu1 JACOBSON din tehnicile
Mahamudra, Y.oga şi Zen aminteşte, cel puţin în prima
sa parte de hipnoză şi autohipnoză, A,se diferenţiază
net de aceste tehnici, prin faptul că realizează o
stare de relaxare, printr-o participare tLC:tiv!. eonati-
entă a pacientului şi prin efortul său de cunoaştere
şi stăpinire a propriului Eu.
Prin această metodă se încearcă să se obţină
o izolare/ relatiTă/ faţă de afluenţa stimulilor psi-
hosenzoriali prin intermediul CUVINTULUI, dar starea
pe care!: este de presupus că o induce nu este cituşi
de puţini un "somn" ei presupune dimpotriri o atent1~
de n 1:tnwnită calitate, o Teghere a conştiinţei dirijate
de data ac. înspre propriul corp. De ac., pt. a putea
obţine o mobilizare Toliţională conştientă, te.tniea
impune drept condiţie iniţială asentimentul deplin şi
angajarea persoanei în cauză.
ID cadrul acestei metode, relaţia interper-
sonală pune de asernenea accentul pe caracterul actiT
al participării bolnavului însuşi, denumirea acestui
exerciţiu de "AUTOGEN"/ produs prin propriul Eu/ ea şi
aceea de "CONCENTRATIV•, subliniind principiul activis-
mului bolnavului. Medicul, ajută bolnavul în însuşirii
tehnicii A•, îi dirijează antrenamentul şi îl obişnu
ieşte s! gîndeasc! şi să trăiasc! anumite senzaţii,
încercînd pe acest fond dezToltarea unor reprezentări

şi a unor stări de trăire imaginativă de tip hipnagogic
Bete Torba deci de un procedeu inductiT/ în

aceeaşi măsuri ca şi activ/, CONCENTRIC, realizat din
190
AUZ
exterior spre interior de la somatiQ la psihic, de la
real la imaginat, meidtrh de clffint.
Domeniul cel 11&1. larg de aplicabilitate al
!• 11 constituie uedici.Da psihoeomaticl. In psihiatrie
poate fi eficientl in tratamental. /auxiliar/ al nevro-
zelor in general şi al neur•llteniilo1' 1n. special şi
este absolat contraindicat in paihose fi psihopatii
deoarece prOToacl întirirea fenomenelor halucinatorii
fi paranoice.
An, 81.mţ prin care se recepţioneazl vibr-
ţiile sonore. Stimulul sansaţiilor aaditi-Ye îl conti-
tuie andele sonore cu frecvenţa între 16 fi 20.000 hz.
Undele sonore se caracter1zeasl prin frecvenţi, ampli-
tudine, fonil, acestor~ le corespW1d din pW1ct de vede-
re psihologic; inllţimea, intensitatea, timbrul. Vibra-
ţiile sonore sint recepţionate de pavilionul ur11chii
(urechea externi) şi transmise prin intermedial timpa-
nullli şi a trei osiei.oare atl.ate in urechea medie, la-
birintului (urechea interni) ande produc vibraţii fine
ale unor fibre elastice ale membranei bazilare. Aceste
vibraţii sti.muleazl unele celule senzitive diD organul
lui Corti, apoi ercitaţia este transmisl prin nervul
acustico-vestibular la talamus şi in continu.a re spre
regiunea temporali a scoarţei cerebrale. Experimental
fi prin obser?aţ11 clini.ce e-au evidenţiat la om exis-
tenţa a doua sisteme funcţionale diferite; sistemul
auditiv-verbal şi sistemul auditiv-muzical, structura-
te in raport cu cele doul realitlţi acustice specifice;
limbaj fi muzici. Auzul verbal este sistemul funcţional
auditiv specializat pentru percepţia limbajalui arti-
culat fi cuprinde; a) detectarea şi diferenţierea ca-
racteristicilor fizice ale sunetelor verbale, b) iden-
tificarea aensului cuvintelor şi propoziţiilor. Auzul
191
AVA-AVI
muzical este sistemul funcţional specializat în perce-
perea sunetelor muzicii. El cuprinde doul subsisteme
a) auzul melodic şi b) auzul armonic. Auzul melodic
reprezintă structura senzorială implicată în recepţio
narea (trăirea ) recunoaşterea şi reproducerea melodiei
monofonice. Auzul armonic presupune capacitatea de in-
tegrare într-o configuraţie anitară a caracteristicilor
frecTenţei ei, formei şi acordurilor dintre sunetele
componente ale unei melodii fără a le dizolva unele în

altele.
AVARITIA (sau zgîrcenia) Este o perversiune
a instinctului de conservare. Tendinţa este la origine
naturală la om dacă are ca scop asigurarea unei viitoa-
re securităţi. La avar, scopul este mult depăşit.
Avarul este dezechilibrat şi adesea suferă de unele
complexe - sau stări patologice (melencolie, paranoia,
etc.).
AVENARIUS Richard (1843-1896) filozof elve-
ţian idealist subiectiv, unul dintre întemeietorii em-
piriocriticismului. El considera ca şi B e r k e l e y
că toate obiectele şi fenomenele lumii exterioare sînt
senzaţii şi complexe de senzaţii. A formulat teoria
idealist-subiectivă a "coordonării principiale", care
susţine în chip fals că obiectul nu ar putea să existe
fără subiect şi că materia nu ar putea deci să existe
făd. gîndire.
Lenin în lucrarea ea "Materialism şi empirio-
criticism" a dovedit netemeinicia şi caracterul idea-
list-subiectiv al teoriilor lui Avenarius. Opere princi-
pale "Critica experienţei puse" (2 volume 1888-1890).
AVITAIIIllOZA A.PECTIVA (deprivare afectivă)
R.Spitz a folosit expresia, denumind prin ea
lipsa de afectiTitate din mediul apropiat al copilului
Ilic. '
192
AXA-AXO
Efectele avitaminozei afective sint foarte
complexe. Intr-o lucrare in care autorul citat a compa-
rat dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi a Q.I.
a copiilor a!laţi cu mama in condiţii de detenţiune şi
aceleaşi Tariabile psihice la copiii anor oameni cu
mari disponibilităţi materiale, a!laţi in condiţii de
ingrijire excelentl medicală şi de confort, dar depri-
Taţi de condiţia de apropiere afectivă complexă de ma-
• • a constatat o î.ntirziere a dezvoltării intelectua-
le a acestora diD urm! în copilăria timpurie.
AXA VIZUALA PrelUDgire a direcţiei faţă de

un punct fixat care este proiectat pe centrul foveal.
Permite studierea a. numeroase inauşiri de eÎJDp vizual
şi de vedere stereoscopică.
AXIOLOGIE (gr.Axioa • care merită) Studiu

sau ştiinţă a valorilor in evaluările wnane. Axeologia
este complementară omlogiei.
AXON/CILINDRAI:, NEURIT/ Este o prelungire
citoplasmatică unică a celulei nervoase /a pericario-
nului/, in general mai lungă şi de diametru mai mare
decit prelungirile dendritice şi care are aceeaşi gro-
sime pe toată lungimea sa.
DiD p.d.v. structural, ..!,. este format din
AXOPLASMA/ prelungirea pericarionului/care nu conţine
granulaţii Nissl , iar neurofibrilele sînt grupate în
fascicole, şi AXOLEMA/ prelungirea membranei neuronale/.
A.xolema poate fi 1nvelită la rîndul ei de o serie de
formaţiuni specific e dispuse concentric, în funcţie de
prezenţa sau absenţa lor ar11n11 1!1 etrr.tl A•I l. • -
2o m/ şi viteza de transmitere a influxului nervos/
v. •n-nux NERVOS"/.
uo
Astfel Hi.stl! trei categorii principsl.e d.e Jur
- amielinic1 9 !lrl teacl, c'1 di8llletrul de
o,5 - l.S a
- s1ab clel in~zaţi - Ulielinici ca teaca
Schwmm. :rn jarul uolemei exi.stl o ba.~ . f'orme.tl din
celule Şchwann, innlitl la rindul ei (le tat înveliş
c.ontinau.., numit teaca llenle. Aa di1111tetrul de 1 9 5-J.:; m.
-mielinici/ cu teacl de mielinl/. Teaca de
mielină este seoretatl de celulele Sehwann, interpunîn-
du-se intre a:rolem şi teaca Sclunuui ,1 BeJue. Aceste
tipuri de ..Â# prezint! din loc in loc nişte gîtuituri 9
denamite STRABGULA!l'IILE RABVIER. Au diametrul de 5-
20)< 11.
Aw.on
~ ~r~.
Dife.nte -tiruri de. d'XOC"I;
Pig. 21
De-a lmigul lai .!.• are puţine ramuri, aşezate
perpendicular• care sint in general acorte şi ae numesc
Cda • .72/1979 -Pasc. 13

194
AXO
RAMURI COLATERALE. I,a ertremitaha distali/ liberl/ A,
prezintl o ramificaţie bogatl, care se numeşte ARBORI-
ZUll TERMIN.ALĂ sau 'fELEDEJIDRilDI, cu butoni hrminali,
inseratl de obicei într-o placl motorie sau flcind ai-
napsl cu dendritele altor nearon.1.
Lungimea .L este foarte variabili, cei mai
lwigi putind deplti J,lm/(~. celulelor piraaidale fi ai
motoneuronilor din coloanele anterioare ale mlduei
spinl.ri~
195
Bil
BABBS VIC'?OR - (1854-1926) savant rolllân de
repataţie mcmdiall. Profesor de patologie ,1 bacterio-
logie la ~acttltat" de medieinl din Bucure,ti, membru
al Academiei Române. Zste anttl clin fondatorii 111.crobio-
logiei moderne, aator al prillalld. tratat de bacteriolo-
gie din lume intitttlat •Bacteriile ,1 rolul lor 1n ana-
toaia ,1 histologia patologici a bolilor ~ecţioaae•,
acri• în colaborare cu u"t'antul t1'1111ces A.V.Cornil ,1
publicat 1n 1885. Victcr Babef a acta■ contri.bllţii im-
portante de renaae mondial, la studiul turblrii, leprei,
difteriei, taberculoaei etc. A descoperit peste 5o de
noi germeni, (germenii din grupul paratific, pseadobaci-
lul rlpciugii) panînd aaUel basele aeroterapiei.
Victor Babeş prin "t'aloroasele aale cercetlri asupra
antagonismelor microbiene, a-a situat printre precur-
sorii ideiilor moderne asupra antibioticelor. Victor
Babeş este considerat ca fiind autorttl primului model
raţion,.al.izat de termostat şi al unor metode de colorare
a bacteriilor şi ciupercilor 1n culturi şi din prepara-

te histologice etc. Ca savant patriot, Victor Babeş
studiind cauzele bolilor cu o mare extindere 1n maal
(pelagra, tuberculoza) a scos la iveall cu mult curaj
rldlcinile sociale ale acestora. S-a preocupat cu multă
pasiune de problemele medicinii profilactice, alimen-
tarea cu apl a oraşelor fi satelor, de organizarea
tt1inţificl a luptei antiepidemice. Victor Babeş a fost
UD luptltor neobosit pentru aplicarea cuceririlor ştiin
ţei 1n scopul îmbunltlţirii co:idiţiilor de muncl şi
naţl ale oamenilor muncii. Intreaga ea activitate de
saYant şi cet!ţean patriot a-a fundamentat, pe temelii
filoaofic e materialiste, eusţinhld el autencitatea
cunoştiinţelor noastre este confirmat! de practici, de
transformarea naturii de cltre om prin ştiinţi. Opere
filozofice: "ConsideraţiUDi asupra raportului ~tiinţel c~
196
BAB
naturale către filosofie•, 1879. •Stiinţă şi credinţă:,
1924. In operele sale Victor Babeş a combătut agnos-ti-
ciemul lui Kant, teoria ideilor inăecute (ineismul) a
lui Descartes, fideismul fi apriorismul lui Schelli.ng,
susţinind 1.n mod consecvent caracterul obiectiv al lu-
mii, al legilor naturale fi al cauzalitlţ1i. V1ctor
Babe, are mult1ple preocu.plri legate de psihologie,
fiind anul dintre savanţii români, care dau o interpre-
tare maniat mater1al1etl psihicului.
BABplSlCI JOSEPH (1857-1932) neurolog francu,
de origine polonezi, can1M1cut prin cercetările sale
asupra rene:relor, fiziopatologiei cerebelu 1.tti, tabe-
sullli, eto. Babineki a demonstra rolul sugestiei in
patologiR isteriei. A descri.a o serie de simptome neu-
rologice importante, printre care şi reflexul care 11
poartl nwnele, Refiuul Babinslr:1.
BABY - !EST denumire dată probelor utiliza-
te in cercetarea particularităţilor psihice ale copii-
lor, in dezvoltare ontogenetică, in special a viratelor
timpurii. Testele pentru copii, sau baby-testele, sînt
legate de numele Charlottei B!lhler, autoarea testului
•Lamea•, construit din case, pomi, animale, persoane
în miniaturi fi a llli .A..Geseell, care cu ajutorul unor
astfel de probe a relevat an cadru mai compl ex alin-
dicatorilor de dezvoltare de la 4-60 de luni a copii-
lor. La originea baby-teetului se află scara metrică a
lui Binet-Siman, care constituie un sistem de testare
unitar a viratelor de inteli genţă şi care a fost re-
J.llluJ."ta: • dou.5 -.1 d• •ut:or.i p•nt.-u i amelioratli.
Ulter1or au avut loc alte variante şi revizii a scării
lui Binet-Simon, astăzi vorbindu-se curent de o mulţi
me de revizii, variate scări de măsurarea inteligenţei
la copil. Reviziile scării Binet-Simon, au secvenţe cu
197
BAC
valoare de baby-test. Printre testele mai recente din
aceaetă categorie, citb testele Irene-Lezine-Brunet.
In ţara noaetrl •-au efec~uat de cltre catedra de
psihologie• Univers1tlţ11 din Bucm-efti, o eerie de
f1.şe de obeervaţie cu valoare peihod.1agnoet1cl pentru
copii mici, în colaborare cu o. ■ .o. (Ocrotirea 11&111ei şi
copilului).
BACCJJr l'RABCIS (1561-1626) Baron de Verulam,
oa de etat fi filozof englez considerat de K.llarz, ade-
Tlratul plrinte al materialiaaului englez ,1 al între-
gH ftiinţe experimentale moderne, Bacon coneidera ca
lumea este de naturi materiali ,1 el materia este în
continui echi.mbare.
Teoria sa despre •sarietul senzitiv• cu tot
caracterul ei naiv are meritul de a concepe omul ca pe
o fiinţl materiali, corporali. Triind în epoca marilor
descoperiri ,tiinţitiee, Bac o n şi-• asumat sarcina
elaborării unei metode noi, adecvate care, în opoziţie
cu scolastica sterili, sl favorizeze cercetarea ştiin
ţifici, cunoaşterea şi dominarea naturii de cltre om.
In opera sa principali "lloTUa organon• (1620) opusl ve-
chiului organon deductiv aristotelic, el a pus bazele
metodei inductive moderne, caracteriaatl prin folosirea
analizei, comparaţiei, observaţiei fi experimentului.
Ba o o n a cerut eliberarea spiritului WD8Jl de sub
tirania diverselor erori, prejudeelţi ,1 iluzii denu-
mite de el •1do11• şi a formulat vestitele aforisme
•ştiinţa este o patere•, •oamenii nu pot etlpîni natura
decît s upunîndu-se legi lor ei•. •A ean.oaşte cu adevl r at
îns eamnl a cunoaşte prin cauze•. B a c o n eettt ini -
ţ i a t orul sensualismului, empirismului materialist en-
glez . Simţurile ne dau c un oştinţe certe ,1 constituie

izvorul tuturor cunoştinţelor. llaterialismul lui Bacon
nu a imbricat încă forma mecanicist!, proprie materia-
198
BAI,
lismulai din sec. XVII-XVIII. Stiinţa adevlra1:l se d,o-
bhdett• prin. prelacrare metocllcl, r aţi onali a datelor
senz.ariale. J.ccentuarea mulateral.l a rolului anal1.sa1
,1 al inducţiei 1n c1U1oaştere 1n de~rilllentul sintezei
,1 al ded.acţiei, concepere pv anali ticl • erperi.aell-
t ului au ooni"erit mtode1 llaoorlene 1111 caracter meta„
tizic. Opera 1111 Bac.OD a :tost continuatl de Th.Bobbee
materialist mecanicist fi de J' .Lock-e, oare a fundamen-
tat gnoseologia •pir1Jrtl.
BALAC&tllU C
O. de tt11Jlţl român. J. e:tectut
nwauoaae luer lri h.ngate cu dcaeniile psihologiei
fi a interpretat problemele acesteia pr1n pri... ■o
delelelor cibernetioe fi. aiateai_ce. Print.r e lacrlrll•
mai l!leamiticatiTe pentru cele mai sus se111Dalate, citim;
llemente de neurociberneticl (bi col. cu ld.Jicolau),
1967, Peraonalitatea amanl, o interpretare ci.berneticl,
1972, etc.
BALAHJ. POR'rU DE IIUEJ. Bete parte companen-
- tl a baian-ţei- itcononîrer:nâ'ţîmile,alUuri- -da. balanţa
produaulai social şi balanţa veni-tullli naţional. Balan-
ţa torţei de ■unei ne denllaie procesul reproducţiei
llrgite a torţei de munci, repartisarea acesteia pe ra-
murile produetiTe, neproduct1Te 91 pe sectoare econo-
mice. Balanţa :torţei de munci are urutoarea schema
I. Resursele :torţei de munci: 1) Populaţia aptl de IIIW1-
cl; 2) Populaţia 1n virstl aptl de munci, cu incapaci-
tate de munci (care se scade); J) Populaţia actid
peste ,1 sub virstl aptl de muncls 4) Total resurse de
munci. II. Utilizarea torţei de mWlcl. Populaţia ocu-
pat! 1n sf'era producţiei materiale: industrie, agricul-
turi şi silrlculturl, construcţii, transporturi şi te-
lecomwucaţii şi alte ramuri ale producţiei materiale;
populaţia ocupatl în afara eterei producţiei materiale:
199
învlţbînt, culttU"I, otiinţă, slnltate, administraţia

de stat, prestaţii de serviciu, organizaţii obşteşti.
III. Rezerve de forţl de munci: elen şi studenţi 1n
virstl aptl de munci populaţia ocupatl 1n gospodlria
casnici şi alte cat egorii. Toţi indicatorii de mai sus
se grupeazl pe mediul arban şi raral, iar 1n cadrul
fieclrei gruph-1, pe bărbaţi fi femei. In condiţiile
actual_e de dezvoltare mutilaterall a patriei noastre
oi inaintare spre comunism, orientarea fcolarll. şi pro-
fesionali a tineretului, na se poate tace flră cunoaş
terea protundl a balanţei forţei de munci, de cll.tre
psihologul scolar, profesorul consilier 1n orientarea
şcolari şi profesionali, de cei care rlspund de aceas-
tă problemll. vitală a dezvoltlrii ţlrii noastre.
BALES R.:P. Psiholog american. A contribuit

la studiul de nllDl.eroase probleme de psihologie sociali.
Printre altele a pus 1n evidenţă doul tipuri de itderi
1n grupurile sociale (specialistul tehnic al sarcinii
şi specialistul 1n problemele socio-afective alegru-
pului) A introdus termenul de personalitate interperso-
nali. A elaborat an modal tridimensional spaţial pri-
vind personalitatea. In domeniul metodologic a elaborat
o tehnică ingenioasă de studiere a interacţiwiii comuni-
caţionale (12 categorii de interacţiune). A elaborat
un chestionar de personalitate pe baza căruia se deca-
lează 27 tipuri de personalitate. In fine, a introdus
metoda grupu.lui autoanalitic. Printre lucrări cităm:
Interaction procesa Analysis (1950); Personality and
Interpersonal Behavior (197 0) .
BALNEOLOGIE R amară a medicinei care studia-
ză acţiunea profilactică şi curativl a apelor termal e
sau minerale şi a nămolurilor.
2oc
BAL
BALNEOTERAPIE 'l'rataree bolil or prin intre-

buinţarea metodicii a apelOl' termale sau ad.neral, ,1 a
n!molurilor.Balneoterapia este utilizatl cu mult succes
în trat area handicapurilor ~izic e 1& copii şi rlretnici,
e bolilor reumatismale şi a al tor afecţiwu..
BALSAMIC Denumire dată unei categorii de
mirosuri, care au insuşirile balsamului, an sue gros
şi parfumat ertras din răşini san alte substanţ e vege-
tale şi care dizolvat în uleiuri de eter , es te fol osit

î.n farmacie ca preparat aromat şi a.rat iv. Pentru mă
surarea aens ib !.11tă ţ11 olfactive s- , folosit diverse
tipuri de olfactometre. Ol~ ctometrui lui Zwaardemaker,
i -a per.mia autorului s! clasific e miroeuzile in 9 clase.
Clasa a treia fiind a .miroelU'ilor balsamice. S-au pro-
pus diverse clasificări .t.le mirosurilor, precum (11 di-
verse moduri de reprezentare grafică a acestora, triun-
ghiuri, pătrat, poligon, cerc, etc. figurindu-se mi-
rosurile elementare în colţurile unui pătrat, trecerile
de la un miros la altul, asemănările sau relaţiile
dintre mirosuri etc. Au apărut schemele lui Benning:
sfera, prisma şi pătratul, realizate pe baza prismei
autorului, ca o modalitate de clasificare a mirosU%ilor.
In tratatul Psihologie experimentală al lai R.Woodworth,
Paris, P.U.F. 1949, găsim pătratul mirosurilor, repre-
zentat după prisma lui Henning. Stimuli tipici ai mi-
rosurilor balsamice, ar fi florile de crin• iasomie şi
vanilie.
~ - lipsit de originalitate, coman, obif-
nuit.
BANALIT~. Caracterul sau insuşirea • ceea
ce este banal, coman, lipsit de originalitate. Luor•
banal, comun, ideile banală. Caracterul sau caracteris-
tice răspunsuriior date de subiecţi, priTind ad.minia-
2ol
BAlf
trarea testul Rorshach, sau alte teste de creativitate,
car• provoacă subiecţilor asocieri lib r e şi tac parte
din categoria răspunsurilor de mare frecvenţi. Rlspun-
surile de mică frecvenţă sînt considerate cele origi-
nale, în cazurile în care nu aint determinate de condi-
ţii, sau factori situaţionali.
BANDA SAU CEATA DE MI50RI Denumire folosită

in vec.hiul cod penal, pentru a desemna adunarea sau
întrunirea a cel puţin 3 persoane, în scopul slvir1irii
de intracţiani. In acest sens se poat·e vorbi de bande
de hoţi, bande de tilhari , bande de huligani etc.
Bandele nWDai de minori sau numai de adulţi sau aaeste-
cate şi minori şi adulţi , erau încriminate în codul
penal prin constituirea lor, în scopul terorist, de sa-
botaj şi slvirşirea de acte de violenţă contra persoa-
nelor sau bunuril or acestora, sau a hanurilor obşteşti
a proprietlţii obşteşti. Codal penal în vigoare nu mai
folos~şte aceaotl noţiane, cip• ac eea de asociere pen-
tru săvir1irea de infracţiuni (art.323 cod penal) ori
pe aceea de complot (art. 167 cod penal). Banda sau
ceata de minori trebuie aă fie diterenţiatl în mod ra-
dical de colectivele, grupele sau echipele sportive, de
tnvlţătură, munci patriotici, activităţi pionereşti,
specifice şcolii noastre, datoritl faptului că activi-
tatea şi conduita pr1milor are din capul locului carac-
ter antisocial, de dezadaptare sau inadaptare, de sus-
tragere de la normele sociala. Membrii bandelor sau
cetelor de minori s• caracterizează prin devieri de
conduitl de tip caracterial, sau caracteropatie, urmă
resc satisfacţil facile, fără efort, fără mancă, au ten-
dinţe distructive, posed! uneori şi an intelect de
limitl, prezintl dereglări emoţionale, stări inhibitive,
sentimental frustlrii, al insecuritlţii sau al clllpa-
202
BAR
bilitlţil. Insut'icienta integrare în mediul şcolar ,1
d1Tersele eşecuri la invăţlturl sint primele simptOllle
spre aote ~racţionale, de aderare la o bandl deja
conatituitl. Kembr11 aoestora provin de reguli din me-
dii disociate, dominate de conflicte psihice, nesigu-
ranţl, absenţa anei concepţii clare despre lame şi via-
ţă, f&lllilii dezorg8Jl.izate, cu anumite tare congenitale,

alcoolice, etc. Legiataţia noastrl manllestl o atit11-
dine profand umanitară, promovind în primul plan măsu
rile de reedacare şi integrare sociali printr-o profe-
siune ineuşitl în şcolile speciale şi na măsuri
judiciare de represiune.
Denumi.re datl probelor de stad>
BARAJ-TES'r
re a a capacităţii de concentrare, de dis-
atenţiei,
tribuţie, de mobilitate, etc. Printre aceste probe,
foarte cunoscută este proba Bourdon de baraj, cu diver-
se T&riante: bararea tuturor literelor de an anwnit
fel, dintr-an şir de litere scrise în ordine fără seng,
sau bararea rapidl a tuturor pltratelor care sint la
fel ca modelul. In proba labirintului trebuie urmări tl
fiecare linie cu ochii fără folosirea cr~ionului, in-
cepînd de la caroal din stînga oi sfîrşinn cu unul
dintre carourile din dreapta, unde se va scrie numărul
corespanzltor. Alte probe sint mai complere, ele impli-
cînd pe lingă atenţie, fi o diferenţiere perceptiTă
sau chiar operaţii de gîndire.
BARBITURIC, acid, substanţă sintetică reali-

zată prin condensarea ureii cu acidul malonic. Prin
Jiit:.rMm•erea m l ula sa a diferiţilor radicali se
obţin numeroase medicamente eu acţiune hipnotic~, seda-
tiTl, antieonvuls i vantă şi anestezic ă; {luminalul,
Teronalul, eielobarbitalul, evipanul etc.)denumite bar-
biturice. aa1 p~artl şi denumirea de malonil uree.
2-o)
BAR
:g,AR.BITUR.1SII, denwnire datl tuturor :renomene-
lor care apar 1n intorlcaţiile acute sau cl'onice cu de-
rivaţi ai acidului barbituric. De unde rezultl ci bar-
'a1.tudoele ~tm.eac lald:ntstrate _cu pra:r~ medicali ,1 nu
la voia intimplll'ii, la orice indispoziţie sau qoarl
iritare. :Barbiturismul se manifutl prin ■ CIBl profund,
erupţii cutanet•~ mers nesigar, tulburll'i de disposiţie,
ale 1114J)!llGriei ,1 atenţiei, stare de angoul, 11'1t-.re,
depresiune fi in cazurile mai grave pioma barbUuricl,
care dl tebri aare oi. c<mplicaţU card.iace, pQl11CJDare
,1 poate d11e• la sucombare. Barbituriaml eete o aala-
dle a secolului no■tl'u, de recurgere uceaid la tori-
cele re.epecti v•, flrl a se ciuta mai 1ntii cauzele
streeante, dereglarea paihicl prin ritmal prea alert al
TieţU, confiiecte afectin. 8e l'■ c~l o igienl ra-
ţionali, sl.nltoaal, a vieţii individuale, colective,
faaillare, c--are trebuie uraatl, pentru a H Wltura
efect„le nocive ale barbituricelor.
BARD 8811 etalon la tute, Termenul de ba-
rem• proviDe de la numele matematicianului tl'ancez
BARR!IIE, care a tl'lit iD secolul al XVII-lea. Bar•ul
este un tablou 1D care 11,lt prezentate gata calculate,
valorile unor elemente sau date, 1n funcţie de alte
elemente sau date variabile, bareaul de preţuri, de do-
bînzi, folosit ÎJ1 activitatea bancari. 1n p ■ ihologie
noţiunea de bare■ este echivalentl cu noţiunea deme-
tru din mlsu.rl*orile fizice şi reprezintl sistemul de
referinţl cu ajutorul clruia judech 1n condiţii stan-
dardizate, deosebi.rile de aptituclin.1 şi de t~la~turi
psihice dintre oameni. Vui mai amlnunţit noţiwiea de
etalon.
BARIERA Termen folosit 1ntîi în psi.hanalizl,

pentru a denumi sistemul defensiv ce se constituie
2o4
BAT
impotriT& motiTaţiei indezirabile (ascetismul este con-
siderat ca an astfel de sistem defensiT, contra actelor
incestuoase). Ulterior teraenul a fost folosit fi 1n
altl aaerţie. J>e exemplu Beaart (URSS) care a analizat
diferite barien desena adicl sisteme de deteriorare
,1 de sensibilizare a unor relaţii, datorate deprecie-
rii atitudinii faţl de persoana cu care se stabilese
aceste re1.aţil. Desensibilizarea relaţiilor poate al
iradieze larg fi asupra celor ce caută a! restabileas-
cl relaţiile deteriorate. Barierele denumite de sens,
apar aai ales la copil. :lle ee formează şi 1n cazul in
care deteriorarea are loc 1n urma unei saturaţii af'ec-
t1ve - psihice, taţi de ceea ce solicită unele persoa-
ne apropiate de copil, de la acesta. Părinţii prea in-
sistenţi şi moralizatori, profesorii cu anumite ticuri
sau .manii, etc., provoacl adeseori bariere de sens.

Acestea anuleazl infiaenţele edacati•n ce parrin de la
persoanele int rate 1n condiţionarea psihică ce duce la
formarea de bariere 4• sena.
BA'HRIE (de teste) .Ansamblu de probe psihome-

trice. In practioă, psihologul nu utilizeazl niciodatl
un singur test. Pentru realizarea diagnosticului el
foloseşte 1n genere probe diferite. De exemplu, pentru
a aprecia inteligenţa copilului se poate folosit scara

Wecheler, testul Rorshach, testul Loretta Bender şi
executarea citorva desene. Rezultatele astf'el ob ţ inute
s1nt c0111pli.mentare; ele nu dau informaţ i i nwnai as upra
ni.Telului intelectual al subiectul ui ci ş i inf ormaţil
priTind forma ş i cal.1-iatea g t mUr.1.1 oo.la1 •arn~ 1' iho-
d.iagnozei aspecte prirtnd rezonanţa afectivi, tr ăsăt uri
de personalitate etc.
:l:xistă baterii de teste de aptitudini (aptitu-
dini intelectuale. motrice, profesionale) şi de perso-
2o5
BAT
nalitate. Bateriile de teate permit predicţia unei re-
uşite într-o 1'ormă mai mult sau mai puţin complexl de
actirttate psihică - Bateriile de teste ae e1'eetueazl
în urma unei îndelungate actiTitlţi de cercetare care
le con1'eră însuşiri pldhometrice (Tezi "testw).
BATOP'OBIE (gr. bathye • adînc, phobos • tea-
mă). Teamă nejustiticatl şi latentl (peraanentl oi
obsesiTă) de rtd, de profunzi.Id.. Prin situaţie, teaml
~rimatl în arton.
BATRDIEŢB. Hh o ebpl (termi.nall) a · neţii
cu an anmnit statut aocia1. PiJ.nd o perioadl de inTOlu-
ţie, se caraeterizeazl printr-o acldere treptatl sau
abrupt! a capacitlţilor Tita1e biologice fi psihologice
între 65-70 ani este considerată ea perioadă de trece-
re fi adaptare, între 7o-8o ani ca bltrîneţe propriu
zisă, dupl 80 pini la 9o ani bltrîneţea &Tansatl iar
dupl 9o ani se nameşte, marea bltrîneţe. Social. Hte
o perroadl protejatl legal. Procesul î.abătrînirii (se-
neetuţli) se structurwazl nalt iminte de 65 a:d. pentm unele cano-
trist1ci pEdlu.ce şi mult mai tir:d.u pentru al.11el.e. , ~ se ~ a z i

după 4o ani, memoria 1.Jllediatl deTine 1'ragill după 60
ani datorită tulburlrii probabile a metabolismului cree-
rului şi a deranjării unor trasee nerToaee ce fac să
intervină zonele hipocamp, amigda11ene (rinencefalice)
şi ale corpilor mamilari. din hipotalamus, care serTesc
la 1'1xarea sau eTocarea amintirilor. Virata cronologică

şi virata psihologică nu coincid la bătrîneţe adeseori..
Procesul de deteriorare este inegal la bătrîneţe, dar
se manifestă mai evident după 7o ani. Slăbirea funcţii
lor mintale, mai critică, face din unii bătrini ·persoa-
ne dependente. J.ceastă deteriorare_ nu este uniformi.
Multe persoane bătrine conservă o sănătate biologică
şi psihică pînă tirziu. Mai ales dacă duc o Tiaţl acti..«
2o6
DA
,1 reglementatl (cu dietl, exerc~ţii tizice moderate,
etc.) Deti plasticitatea aistemulai nerTos deTine -1
rigidl, la b. na. antreneasl 1n aod necesar 11D deficit
global. In genere tot cffa oe e.-te dobindit aabai.-tl
foarte aalt tiJDp (daci nu are loc procesul de aenil.1t-
te) Tocabularlll, raţionarea, uperienţa acUIDalatl. Dar,
achilliţ1a de noi CllDOftinţe deville treptat aproape 1.Jl-
poe1bill. Inacceeibill la noile f01'Jle ele gîndire, bltrl-
nul eah mai puţin reoeptiT, aai puţin curioe. Greutatea
trecutlllai, alibi.rea dinald.lllllllai inatinctiT • aînt lle
aHJNDea aepecte care trineul actirttatea intelectaall
ui puţin a aceluia care a antrenat-o Tiguroe toatl
T1aţa.
Daol profesional bltr1ni1 posedl o poziţie 1.ll-

portantl profes1.cmall ••• sociali tind al o conserTe,
firi al înţeleagl aneori n-,rlbdarea celor mai tineri.
1m11, odatl cu pensionarea, na. prea ttiu cu oe al se
ocupe - aneori plrlai ţi, DU pot să se plaseze ÎD colec-
t1T1 tate, se simt isolaţi, inutili, deTalorizaţi deoa-
rece Du 11&1 au roluri definite.
UA!ITUDm (lat. bHtUado) Stare uşor
ual tatl de satia-facţie ce DU mai lasl loc mei miei al te
dorinţe (starea celui ce este oopletit de bine). Se
deoeebe,te de starea de fericire tii.nd ceTa mai durabili
,1 legatl de o gui mai largi de dorinţe satisflcute.
BBHAVIORALISM Ovent psihologic din perioada
dintre cele doul rlsboaie aondiale. B. consideri compor-
tamental uitate comuni de anal1s! pentru toate ttiin-
te e 110 ale• umane • • • - ertin din l' "lbo o ie n
sociologie ti în Jt11nţele politice. (Dartd Bteon).
B. a contribui.t la materiali.zarea analit i că a fenomene-
lor ,1 caracteristicilor psihice şi sociale, la perfec-
ţionarea tehnicilor experilllentale, la lansarea analizei
2o7
BEH
can~itatiTe, la 1mboglţirea si stemelor de obeenaţie,
dar a o.reiat o optici !.ngustl, IU.l1iaturietl, atomist
analieticl, deformantl fi reduoţianieU.. Peihologizind
domeniile 1tiinţelor sociale B. de eaenţl prezentiet
,1 empirist a ignorat diacronia implicatl in naţiile
umane, a ignorat •continu.UJ11ul• :lDplioat in structurile
latente, resorturile sociale, concret-istorice, psiho-
l*s~d fi indi'ri.du.alisind mai alee conduitele _politi-
oe (ideologie a coneerTatoris-1111 eapiria.t), B.a de-
terminat o adnlratl reToluţie post-bebaTio:riatl, da.pi
oe t1 lnaqi a marcat o :revoluţie in gindirea U.mpw.m.
elQ.
BIHAVIORIŞJRJI, , doctrinl
paihologiol care a
aplrat la 1nc4t1>utal aecolului al .ll-lea, al clrui prcao-
tor este considerat John Broadus. Provine de la cwYin-
tul englezesc beha'ri.ov, care 1nseamnl ccaportaaent, de
unele . fi denWllirea atribuitl de "Ttoria comportamentu.-
lui•. "Iniţiat fi fundamentat de J.Watson in 191), con-
tinuat fi desToltat de Tho:r4~e, Laahley, Tol.JDBD 91
alţii, e-a dspindit în u.s.A. în special ,1 1n ţ!rile
occidentale. Oontorm teoriei comportamentului, obiectul
psihologiei se reduce la studiul reacţiilor erterioare
ale indiTidului la diTerfi at:iJlluli, eli..minindu-ae coa-
plet conştii.rJţa omului, omul fiind considerat aidoma
anui automat. Construirea imei psihologii firi conştiin
ţl de cltre behavio:rism, s-a datorat apliclrii la 0111
a rezultatelor experimentelor efectuate pe aniaale, in
apecial pe şoareci, (studiul conduitei acestora într-im
labirint) nesocotindu-se cu bună ştiinţi procesele psi-
hofiziologice complexe, specifice activitlţii wiiane,
latura conştient l a activit ăţ i i wnane . Behaviorismul
situîndu-ee pe poziţiile pragmatismului şi ale materia-
lismului mecanicist în general, reflectl teama claselor
208
BEH
exploatatoare de crefterea ccmşt iinţei de clasl1 a mase-
lor muncitoare, pe ca.re le-u dOl'i simple automatic o,
11,or -de manevrat , pentru intensUicuea up1 oatlr11 • .
J.Wataon pune l a baza dezvoltlrii copilului de la na,-
tere, trei e111,0ţii fundamentale, aceea de friol, furie
fi dragoste, pe care le vom intiln1 diTersificue, :e-
com~inate fi pl'Sdominante, 1n tot oursbl neţii adultu-
lui. BehaTiorismul a fost spru criticat pentru redu.c-
ţioniamul u:oesiT al vieţii psihice umane la cuplul
stl.mul-rlspmie, pentru pretenţia de-a face o psiholo-

gie -~ l flră conttiinţl, tărl un determinism riguros
miiversal. X1ba11 Ralea fi colabOl'atorii ali, au adus
o critici aerisi behavioriamului, relevindu-i substra- .
tul de_claal fi inconsistenţa argumentelor 1tiinţitice.
Prin w.o.ntohell (1874-1948) behavioriamul a fost in-
trodus 1n economie, u.rmlrindu-ee ca obiectul economiei
politice, el deTi.Dl 1n ezcluairttate o ştiinţi a com-
portamentului econCllllic al oamenilor, proceselor econo-
mice fiind_consid erate_4~~8J.!amene de c~ortare.
BehavioriBlllUl economic ca fi 1n paiholog~e; îndeDlrtea-
zl 1tiinţa economiol de la cercetarea legilor economice
interne ale proceselor 11 feruaenelor economice, dea-
fiinţînd; _tn ultimi inatanţl, înltUfi obiectul teoriei
economice.
BBBTEREV I VI.ADDIIR IWIAILOVICI (1857-1927)
neurolog, psihiatru şi psiholog rus. Este mull din fon-
datorii ,colii ruse de neuropsihiatrie. A descria boala
care-i poartl numele, boala Behtern, diferite renue
fi atructur1 erTOa e, - . de•• - • t1 p n e-
le. In psihologie, pe care o apraoia ca fiind o şt iinţ l
obiectid, s-a situat pe poziţii mat erialist- ecani.ci s -
te, coablUnd psihologia idealistl. Dintre operele de
bazl cithu Psihologie obiectid 1907, luorare prin
2o9
BEJ
care ajaage la behartozisa !naintea 1111 Watson. "Clile
de c~ucere 1n creier ,1 llldun•
1n 1893, "Reţ"luologia colect1T1•, 1921, "Elementele
refluologiei amane"..•anaal pentru. stu.diu.l obiecti'I' al
personalttlţii•. BehtereY reduce 1ntreaga rtaţl paihicl
la an aecani• simplist, limittnd-o la o interpretare
refieJLOlogicl etrictl.
BIJAT WW Psiholog rcain. Lu.crlrile sale
au adus o contribuţie iaportantl in probleme al• isto-
riei psihologiei, 1n cele ale apUtu.d1nilor fi talentu-
1111 etc. (Tezi: "Talmt, inteligenţi, oreatirttate,
Bucu.re,u, Id. Stiinţiticl, 1971; •Geneza peihologicl
ca tUinţl uperimentall 1n Rcainia" Bu.cu.re,u, lditura
didactici fi pedagogici, 1972)9\o~
BIECBPTOR Termen prin care se dename-.c
!actorii care acţioneazl aub toru de rec011pensl µi
cont~u.l moti'l'aţiei. Termenul a fost introdus 1n 1928
de Troland.
BEl'{DBR L 1 /ŢEST/,
sau hatul aotor de struc-
turare Tizuall. Este Wl test el1nic de personalitate,
inspirat din stadiile 1111 Wertheilller /T./.L.BENDER, a
folosit 9 figuri geometrice, mai lllllt sau. mai puţin
complexe, pe care sabiectu.l trebuie al le reproduci.
Intr-o primi fazi se cere subiectului al copieze mode-
lele, iar in faza armltoare i se cere al le reproduci
din memorie. Ormeazl apoi taza de •elaborare•, în care
subiectului i se cere al aoditice figurile date în sen-
sul pe care-l doreşte, indiferent cum ar fi. In general
intereseazl poziţia, lllrimea, respectarea formei •, carac-
teristicile detormh-ilor figurilor, etc. Testul are
la bezl concepţia gestaltist! , d.r Tizeazl în acelaş i
ti.mp şi fondul latent de personalitate, interpretat
Cda. 72/1979 Pasc . 14

210
BD
din p.d.T. al psihologiei abisale. Astfel testul poate
pune 1n eTidenţl diferite aspecte psihotice, tulbu.rlri
1• • • • • • • . .. • •
•• •o o o oo o
2
• • •• •• • •o •
• •o •o
• o o
o
••
o
.o
. .• •.• ..
~ . .. •• •. ..
• . .••
-t .:.. s
I t t • ••
...
. .:
li'ig.22. Testul de structurare Ti zuall al l Ui Ben

der(după "Les grandes activites du lobe
occipital")(l5)
psihice, 1n urma unor leziuni intracraniene, ca şi ca-
racteristici ala inteligenţei, creativităţii şi eohili-
211
BD
brului afectiT. Testul mai diagnoeticheazl fi 1ntîrzie-
r•a globali a maturaţiei, tulburlri de limbaj, tenoaene
de disociere fi discordanţi a ansambllllui peraonalitl-
ţ-11,, tulburlri pulsionale, tulburlri ale percepţiei,
etc. Dlmeneiunea figurilor reproduse, constituie un in-
dicator al ~endinţei de mascul1nitate-tem.1nitate. "-1•-
lio figurilor reproduse se face într-o manieri IMllti-
diaensioa-3.l, 1u interpretarea se tace dill p.d.T. al
succesiunii desenelor• în pagini, a poziţiei, a tolosi-
rii spaţiului, a .toraei, a relaţiilor dintre toral ,1
mlriae fi a deformlrii gestaltului. Deci testul hnder
pane 1n ffid•ţl prin aceutl interpretare global.I,
siaptoae echisohem.ce, psi.honen-oce, deficienţe menta-
le fi lesimu organice cerebrale. '!'estul aai posedl fi
tehnici anne, oa uociaţia liberi la tigQrile deeenate
ceea ce-i pe!'llite el tie utilizat ca test ccmplex de
personalitate.
llE!ipro IIIllAl, membru titular al Academiei
Republicii ŞQCialiste Rmânia, fost pre,edillte al Uni-
anii acriltorilor din R.s.R. fi toat set al catedrei
de peihologiei de la UniTersitatea din Bqcnu·e,ti.
S-a apecializat în domeniul psihologiei aniaale. A adu.e
contribuţii remarcabile în acest domeniu, prin atadiul
influenţei reciproce a tiparelor coaportamentale la
peştele combatant Betta Splendens Regan, priTind inatinc-

tul fi înTlţarea. J. delimitat teoretic caracteristicile
mediului -biant, diferenţiind zone distincte Cil tune-
ţii importante indi Tidualisate, ca •preaj-• fi "ratrl~
In 1969 a publicat lucrarea de sintezl •Paihologia
animall•, lucrare unici în literatura noastrl de spe-
cialitate. Dar ceea ce 1-a adus celebritatea fi este
opera poetici, adlitantl, etrlblttâl de Tibrante aesaje
patriotice, umane. Pigurl prestigioasl a literelor
212
BBR
fi ,tiinţei
române,t1, Iii.hai Ben.1.QC • pri.Iii t 1na1. te
frmcţii fi distincţii, printre care ,1 pe aceea de Brou
al •~cii Socialiste. De doul ori a fost laureat al

premiului de stat.
BERGSOJI 9 BDRI (1859-1941), filos~ idealist
francez. Dupl Bergson, lumea cunoa,te o evoluţie ascen-
dentl (denumitl de el •evoluţia creatoare•), o devenii-•
neintreraptl, dderminatl de mi principiu Bpi.ritual.,
llistic: •elanul vital•. Procesul devenirii" desflooa-
rl in cadrul anei creaUvitlţi p.u .re, a un'li timp rupt
de materie şi de lliocare, denwait de Bergson durata
purl. Bergson neagi 1n JDOcl relativist autenticitatea
,1 inslfi ~osibilitatea cunoaşterii Jtiinţitioa. lloţiu
nea fimdammtall a gnoseologiei bergsoniene este intui-
ţia, concaputl ca o capacitate 1.raţionall de a sesiza
nemijlocit adevl.rul prin contopJ..raa eului cu elanul Ti-
tal cu esenţa proceselor ca.re este creativitatea 1nşişi.
Bergson consi deră religia ca o forml adecvat! de cunoaş
tere, datoritl caracterului ei iraţional. Intuiţionis
mul lui Bergson este o expresie a ootiturii filozofiei
burgheze din epoca imperialismului spre iraţionalism şi
fideism. Intuiţionismul Begsonian a exercitat o puter-
nici infiuenţl asupra unor curente filozofice artistice
şi literare din prim. jwnltate a sec. al ll-lea.
Opere princip.ie, •Materie şi memorie" (1896). Rîsul
(1900), Evoluţia creatoare (l9o7); ş.a.
BERKELEY GEORGE (1685-1753) filozof englez,
Avind ca panct de plecare sensualismul lui Locke ,
Berkeley a imprimat empirismului !Dl caracter i deal ist
subiectiv.na redus realitatea obiectivi la senzaţii
la aneamblllri . de reprezentlri şi idei şi a afirmat el
"a exista 1nseuml a fi perceput•. Jlegind caracterul
obiectiv al realitlţ11, Berkeley a susţinut el noţimrl.le
213
B:BS
fi abstracţiile s!nt simple sume convenţionale. Pentru
a eTita impasul solipsismului, concepţia absurdl 1dea-
liet-eubieot1Tl dupl care nu uietl decit eul, Berkeley
a recurs la noţiunea 1dealist-obiectiTI a diTilutlţii,
consideratl de el ca existind independent de senzaţii
fi ca fiind caW1a acestora. S-a declarat pe faţl duşman
al 11&terialismulld., deoarece acesta duce la atein.
Opere principalez "Tratat asupra principiilor cunoaote-
rii omeneoti • (1710), "Trei clialoguri !ntre llylae şi
Philanou• (1713). Ideile sale au innuenţat concepţiile
eubiectiTiste ulterioare, în particular empiriocriticis-
aQJ. fi a:nele f~rm:• ale neopozitiTismullli cont•poran
BESTIAR (Test), dennaire datl de R.Zazso
testului slu pentru copii, care constl dintr-un chestio-
nar oral, în care 1 se cere copilului sl se identifice
cu UD ani.mal. Se pot face raporturi la perioade de Tia-
ţl diferite, precum fi la statutul de ser pe care-l
proect.azl copilul.
BETA 1 B(Ritm) este UD rita fundamental, oare
oaracterizeazl fenomenele, procesele de tJXcitaţie ale
scoarţei cerebrale. Berger i l apreciazl ca pe o manifes-
tare materiali care însoţeşte fenomenul de conştiinţl.
Ritmul Beta exprimi activitatea bioelectrici particulari
a regiunilor frontale şi rolandice. Are o frecvenţi me-
die de 18 c/s cu variaţii între 14-Joo/s şi o amplitu-
dine care oscileazl între 15 şi JopV, cu o continuitate
greu de stabilit. Acest ritm apare în forme Tariate,
uneori patind lua şi aspect sinusoidal. Se blocheazl in
timpul pregltirii, sau efeetuh-ii m,ei aotintlţi moto-
rii. Este specific st11rii de Teghe. Magoun fi li'lo.r uzzi
i l consideri ca c desincronizare a E.E.G. de repaos,
deci de transformare în B. (Vezi şi E.E.G.)
214
Bft
BETI!, stare de intori.caţie 1n care H afli
1111 indiTid beat, caracteruatl prin ameţeli, tulbllrar•
111Dţ11, a aotricitlţ11, llll ■e aa1 poate ţine pe pici.,_
re, oertlreţ, cautl gilceaTl, aca:r:idal, tari.oe, •oaaolent
aelanoollo, plînglreţ, depriaat. Deprindere eaa patilll
de-a C0118iaa blutari alcoolice în cantitlţi -.r1 ,1 la
aod canetanii. Beţia cu stupefiante, sau beţia rece,
este la fel, o atare de ameţeall fi de 1.ulbu.rarea ain-
ţii, prOTocatl de introducerea 1n organia a stapdia-
telor, a drogurilor. Starea de beţie, ae explici fi t1-
gura1.1T, la cazurile de tulburare eufle1.eascl, de llita-
re de sine, cauatl de o naoţie paiie~cl, Je 11D e,ec,
••u o aare bucurie. Beţie de Cll"rinte, 1ntirare de ca-
Tiniie tlrl sa.a, stil aaflat, 1Nabas1.1o.
(Baochua a 1107' plm d'hoaaea que Weptune)
(tr. •Bacchwf ·a fost zeul 'Yi:Dul•l li, 1ar•11eptun' seul al-
rilor 11 oceanelor, de an4e fi ••n•ul la obiect al
acHtei zicale tranta.zefti clrcilllllile au prOYocat Mi
mal.te Ticti11e dectt oceanel+ Un aYertisment pentru
cei care 1111eori lfi l>eaa fi minţile!
BIBERI IOJ. Discut 1n 19o4 la Turnu Senrin,
doctor in MdiciDl chirurgicali fi medie psihiatru, a
funcţionat la cele 11&1 mari spitale din Bueure1ti, pro-
zator, eseist. s-a ocupat de psihologia stărilor oniri-
ce. A publicat 1n 1970 lucrarea, 'Visul fi structurile
subccmftientului• aerisi, 1n spirit structuralist,
f11Dd o ccmt1Duare a lacrlrU, •Puncţiunile creatoare
ale subcOrJftientului•, aplrutl 1n 1938, in Editura
_ 1'Undaţ11lor, Bacure,ti. Publici de as emenea •PriDc1p11
de p•ihologie antropologici•, Ed. didactici şi pedago-
. gicl, 1971.
215
BD'
BIFACTORIALA · (met~) eate o variantă a me-
todei analizei factoriale oonceputl de Holzinger, care
constl 1n clutarea !actorilor de gr~, dupl ce s-a eli-
minat factorul general (G~). Metoda bifactorială este
opual metodei centrale denuaitl alltitactoriall.
BILATERALITATB, noţimie tttilizatl pentru a
denami echiTalenţa relatid a at111slr11 de cltre or-
ganisJDlll amen, a emisferelor cerebrue, a recepţiei
senzoriale, sau a acti'YitlţUor aotorii, de oltre cele
doul plrţi ale corp111ui. lla1 la obiect, se poate Torbi
de dcainanţa laterali sau de aei■etrie bilaterali. Se
admite el, chiar 1n cazul aabidertriilor exiatl o do-
minantl disimulat! a uneia din a11D1.. Se acrediteazl
ideea el există o bazl uplicatiTI 1n asiaetria domina-
torie a emisferelor cerebrale, oonaiderinda-se emisfera
stingi destinatl actiTitlţilor simbolice, Terbal~, ac-
tivităţii intelectuale, gîndirii abstracte, iar emisfe-
ra dreaptă acti'Yitlţilor de naturi artistici, accepţi
unea fiind 1n sensul tipului artistic paTlovian, de
predominare a primului sistem de semnalizare.
In cele de mai jos sînt redate desenele
unui bolnaT a cărui emisferă atingi a fost separau de
cea dreaptă. A lucrat mai întîi cu aina stingi, apoi
cu mina dreaptă.
216
BIL
BILlNGVISII situaţie cind coe:x-istl două limbi
in aceeaşi ţari, sau sone ale acesteia fi cetăţenii
respeetiTi le folosesc in aod carent fi eu aceeaşi
u1arinţl.
BILIJfGV indiTid care Torbe~te doal limbi.

BIMODAL - IDlimodal, terminologie atilizatl
in statistica psihologici, care ne precizeul distribu-
ţia de frecvenţi a datelor de informaţie colectate prin
teste, in jarul a două Talori., spre deosebire de cazal
distribuţiei de frecff!lţl in jurul unei Tc.lori care
poartl denwairea de distzibgţie normali, 111112 uni.modali.
In distribuţia de frecvenţi biaodall, existl o suprapu-
nere de factori sau Tariabile tn informaţia obţinutl.
~ (din latini, binariu.s , din bini "cite
doi"). In logica 11&te11Bticl avea relaţie binară, rela-
ţie :are are loc intre doi termeni. A implici B; A•B;
A!. Relaţia binari se caracterizează prin diverse
prop ,~ietăţi: tzanzitiTitate, int:ranzitiTitate, simetrie,
asim1trie, refexiTitate, iretlexivitate etc. ln mate-
matid~ avem sistemul binar de numeraţie in oare baza
este 2. lu.merele naturale se scriu în ba~a 2, folosind
numai cifrele o şi 1. Astfel, numărul 5 se scrie în
sistem binar lol, clei avem egalitatea 5•1.2 2+ o.2+1.
Sistemul de numeraţie binar are numeroase
aplicaţii in ştiinţa şi tehnica modern ă . ln teoria
informaţiei şi in teoria generală a sistemelor, princi-
piul binaritll,ţii, ne pune in evidenţă starea în care
se poate găsi la un moment dar un sistem, din două
,arL p bLbL1oi .tn Ma" (1) au "deeohJ. P (o), ~,uoo
corespunde fie stării de activitate, fie st ăr ii de repa-
us. Se apreciază că, comportamentul unui sistem poate
fi descris ca o succesiune de stări binare. Instrumen-
tul cel mai adecvat pentru analiza acestui comportament
217
BIN
îl constituie logica booleană, care operează doar cu
doul funcţii: "l", adevăra t şi •o", fals. Interpretat
astfel, comportamentul sistemului, deVine o funcţie
bivalentă (booleană), de un număr oarecare de variabile
independente care acţionează la intrare (x1 ,x 2 ,x ••• xn)•
3
Trans!ormarea valorilor mărimilor de intrare în mărimi
de işire, presupunînd că au un caracter determinist,
pot fi reproduse cu ajutorul operatorilor logici ele-
mentarii negaţia, conjuncţia, disjuncţia şi a combina-
ţiilor lor. Cînd avem un număr de (m) variabile inde-
pendente, vom obţine un număr de (ti') funcţii boolane.
Principiul binarităţii, (totul sau nimic) a fost for-
mulat în 1871, de către Bo.vditsch, in cadrul cercetă
rilor privind fiziologia siste.aw.l.ui nervos.
BIWE ( lat bene) Termen ce se _referă la aspec-
te valorice pozitive, la calităţi valorice faţă de o
normă oarecare morală sau de randamentul lucrativ.
Sensul etic se referă la calitatea pozitivi a compor-
tamentelor, raportate la idealurile morale promovate de
societate. Prin acest termen se exprimă şi o formă
de evalu.a re sau notaţie scolară, în caracterizări, etc.
BINET ALFRED (1857-19ll)figură proeminentă
a psihologiei franceze şi universale, deschizător de
drumuri în domeniul psihologiei aplicate, prin siste-
mul de testare a inteligenţei infantile, elaborat îm-
preună eu dr. Simon Th., denumit "scara metrică de m-
surare a inteligenţei, Binet-Simon. In 1891 Binet
este numit preparator la laboratorul de psihologie fi-
ziologică de la Sorbona, devenind în 1895 directorul
acestui laborator. In 19o4 Ministerul instrucţiunii
publice din Pranţa, decide organizarea învăţămîntului
special pentru deficienţe mentale, Binet este solicitat
să elaboreze un instrument psihologic, pentru diagnosti-
carea şi trierea acestor copii din rîndul celor normali.
218
uo
Astfel se na,te colaborarea cu dr. Simon şi scara metri-
ci de mleurare a inteligenţei aplirutl în 19o5 şi amelio-
rat! în 1908 şi 1911. Este prilllul instrument de testare
psihologici aplrut în lae care a cunoscut o lugl rls-
pîndire. Scara metrici de dsurare a inteligenţei Binet-
Silloll, a canoscut în decursul tillpului naaeroaee Yarian-
te ,1 rertzii, dintre care &mint~• pe cea efectuat( de
L.'l'e~ 1n 1916 ,1 care poanl denuairea de scara
Stantord-Binet, cea din 19)7 sub denwnirea de scara
!erman-•errill, scara Yerkea fi ultima rertzie efectua-
tl în 1960 de llen-111, dupl aoartea lui 'l'erman. O reTi-
zie ,1 adaptare a Bclrii de inteligenţi Binet-Siaon,
dupl Tarianta !enum-..rrill, a ant loc ,1 în ţara
m,astrl, efectuat( în 1940 de cltre colectiTul de psi-
hologi de la Cluj de sub conducerea lui Plorian
Steflneacu-Goaugl. In 1966 a api.rut o noul reTizie fran-
cezi sub conducerea lui R.Za•o• Binet este fondatorul
rertstei•L• ann,e Ps;rchologique'; în 1895. A elaborat
noţiunea de•~ret!l mintali' şi este considerat printre
iniţiatorii psihologiei diferenţiale. Binet a Tizitat
ţara noastrl ( 27 aprilie-17 ianie 1895) ţinînd un ciclu

de prelegeri la Universitatea din Bucureşti. Dintre
lucrlrile mai importante ale lui Binet semnallm:
Introducere în psihologia n:perimentall, (1895~ , Copii
anormali, (191:U. Concepţii moderne cu privire la copii,
~9lo~ Oboseala intelectuall,(18~, Psihologia raţiona
mentului, (1~
BIOCENTRICA (apropiere) Termen ce se re!erl
l& ~enttlllţ&
tte pune accen~ pe aspeoţe1e 01O1ogice
în analiza motivaţiei unui comportament.
BIOIIE'rRIE (gr. bios, "viaţi" şi metron
•măsuri•) este o metod.I a biologiei de rezolvare a
sarcinilor teoretice şi practice, privind în special
219
110
Hleoţla planţelor ,1 IIDiaalelor. • - t r i a ouprin4e
totalitatea „toclelor 4• prelacrare •t-tiol a date-
lor rHaltah din abvltorll• f1 maldtorile tloah
••pra •lli grup de orsan1-. la Te4area •tmierii
uteriorullli 9 • aprecierii 4eSTOltlri1 9 a naMlil'ii
~•rentelor dintre caractere. 04atl Otl 4e■nltarea pe
..... ft1inţ1tioe a antropolegie1 9 rMa1"I a ftiinţelor
nahrij fi •oc1.l.l care nlll41.asl oaal, •isia•a, nola-
ti• llli biologi.el aoolall fi ru•le• .... 4....-ouat fi
1111tropoaetria, apreoiatl oa t11a4 •oam1111 fi Mtocla
de ahdla, care oCDatl la alaararea 4Uer1hlor ....--
h al• oorpal.111 - - • Jllaaetrla atlt n teorie, ott fi
ca aeto411,1 oiro-■orie 4oalllilll la 1. . . oonhapora-
.a. pr1T1.114 4etel'ld.llarea aAor Upeloeil - • porniD4
4e la alal.ll'area •or par...tri b1oeoaatJc1 ,1 a oapaci-
tlţllor Titale. S-a 4nToUat o bioaetri• ... aţropo
Mtrie 1Jltant1ll9 oa preocaplri aaS. apooial• la drat•-
le ecolare, U'111riJ14 prin inTuUcatUle rNpecti Te al
etabileaacl Tal.ori.le pcm4erale (gradate) fi naturale
(de creotere la tallţiae) ale •111 oopll 9 taţi 4e nl.o-
rile aecUl ale grupei 4• dratl. lll 1871 ••OeltOD la
rensta •creierul•, (Braila) a toraalat 4eTiaa laborato-
rului de biometrie 4e la Un1Tera1tatea 41D Lcaclraa
atita tiap cit tenoaenele UDei raaari a oma~erii na
pot ti aupu.ae aburirii fi apr1alril 1u•erloe, na li
H poate recunoaote n1o1 dreptul la -S,.ţaţl, nici
nwnele de otiinţl. Aatfel au aplrut 4upl 4•aai.rea datl
de Galton, •e%J)eriaentele psihoaetr1c••• oare clutaa
el .lllaoare domeniul Tieţii psihice. Ulterior, •-au
er eiet o mu.ltitudine de biotipologii., legate de nmiele
lui Pende, Vi ola,1t.ret11chmer fi Tanner. Printre stud i ile
româneoti de antropometrie, relevla atlldiile lai Stetan
Jlilcu, Ionescu Adrian, I,M. Iestor, Gheorghe Dwli.trescu
al colectivului de la Institutul de Igienl din Bucureşti
220
BIO
condus de Dr. 1'lnlsescu. Jlăeurltorile antropometrice se
folosesc pe ecarl largi 1n ţara noastrl, fiind necesare
industriei confecţiilor şi incllţlmintei. 11lsurltor1l e
antropometric~ realizate in ţara noaetrl, ateril o cr eş
tere 1n inllţime a tineretului in medie cu 4-6 cm., da-
toritl noilor condiţii de munci ,1 Tiaţl create de so-
cietatea noastrl soe1al1stl.
BIORITII (gr.bios•daţl), element de modifi-
care regulatl, centitatid a diteritelor procese biolo-
gice, 1n funcţie de unele aoclificlri ale naturii (zi-
noapte, moditi clri sezoniere, etc.). Termenul se folo-
se,te ,1 pentru a denmni raodificlri c alitativu care se
destl,oarl intr-o anwnitl ordine. B. r epre zint! aspec-
tul adaptativ a funcţiilor organismului la periodicita-
tea din naturi. Se admite el sistemele biologice se
destl,oarl 1n timp fi diPptm de aceastl dimensiune,
care le poate desvllui caracteristic~le (pulsul de
ere■plu). Ble constituie fi un tel de ceas endogen
care exprim! activitatea organismului, infiuenţind 1n
mod ciclic toate funcţiile sale. Bxietl ritmuri (cea-
suri/ exogene) din afara organismului şi ceasuri endo-
gene (din interiorul organismului) care se exprimă pri n
bioritmuri. Sistemul exogene reprezentat de vari aţi a
periodică a luminii s oarelui in ciclul zi-noapte ( 24
ore) (ciclul nicthmer al sau circadian (de la circa şi
diee). Un alt sistem erogen utilizat de or ganism,
est e sistemul periodic sesDnier al cărui ritm se
întinde pe o perioadă de un an. Variabila in acest
,:ri ~t • C'On~titnie „8nn„tn1 dint„e <'turat 1 -
minei di urne ş i durata întunericului care 1n
BIO
cursul unui an trece prilltr-o Taloare maximă (solstiţiu
de vară) şi una minimă (solstiţiul de iarnă) _ şi prin
două valori particulare (martie şi septembrie), cind
raportul deTine egal cu unitatea (la exhinoruri).
Se mai admit şi alte variabile ciclice din mediul extern
care să funcţioneze ca nişte ceasuri exogene: temperatu-
ra mediul111, diferiţi !actori meteorologici, illtensi-
tatea radiaţiilor cosmice, fi11Xul şi refiuxul, fazele
lunii, petele solare etc.
Ritmurile endogene ţin de sistemele periodice
din interiorul fiinţelor vii, funcţionînd ca nişte se-
cu•• pentru diferitele operaţii care se efectuează în
organism, apreciate ca fiind adevlratele ritmuri biolo-
gice. In fiecare celulă se produc o multitudine de reac-
ţii biochimice şi un mare nwnlr din aceste reacţii se
produc ciclic. Ceasul endogen se explică ca un lanţ
finit de procese care se succed într-o anumită ordine
şi se-repetă periodic, realizîndu-ee un sistem care
evoluează ca un periodic ce poate fi surprins statistic.
Astfel, fiecare celulă dispune de un ritm sau de un
sistem de ritmuri, dispozitive esenţiale pentru organi-
zarea în timp a proceselor celulare. Un ciclu metabolic
este determinat de cantitatea de fermenţi de care dispune
celula, de organizarea enzimatică a acesteia, care la
rindul ei depinde de structura de ARN, ce e şi aceasta
determinată de structura moleculară de ADN, rezultind
în final că ritmurile celulare sînt determinate de
1n1'ormaţia gen etică conţinut~ în moleculele de ADN.
Dar şi moleculele de ADN, au o evoluţie ciclică, fiindcă
fiecare celul ă după an anumit timp se divide în ' două
şi fiecare jumătate de mole culă işi reface jum!tatea
lipsă şi proc esul este continu în sensul, că noua mo-
leculă refăcu tă după un timp îşi continuă procesul de
dividere. De această evoluţie ciclică depillde evoluţia
222
llIO
s1nhselor de enzime d1n cdall, precum fi ritmal dirt-
zi1m11 celulare. A • .lmme def1ne,te ritaul de autodapli-
ea.re .a aoleeule1or de Am, ca fiind rit.ul endogen pri-
mar esenţial al 1111111 "11. 1n anaamblDl reţelelor neu-
ronale acUTi Uţile period'ice ale nearonilor fi circui-
telor neuronale, Jl2'Hilrtl o amd.tl stabilitate de tip
statistic. "Reţeaua este astfel organisatl incit d1.D
aedierea acestor aet1Titlţi period1ce :rezultl o 1nflşu
rltoare (anTelopantl) ata~isticl tot periodici, ce
poate fi 1nregistratl sub ~or.a electroeneefalcgraaei.
Ace&l!ţa ne redi aettel aab fora& un.ei hncţ11 periodice
echilibral statistic al ac~irtUţilor periodice a anor
Taste popalaţii (de ori.inltl autelor de 1111 au llilioa-
nelor) de nevcm1•• .
lllllceana(;l97~ h stare• de veghe, frac•en-
ţa caraoterietiol este representatl de ri tmal alfa
(B-las) -car-e este anal 41n o.ele -1 stabile bioritmuri,
fiind • caracteriaUol -a fieob-111 ind.irtd, apreciindu-
_.. ca ~•a!_ bţ_on.ta al fie atilint_ drept ce~•• In darl
de ritmal alfa •• •1 deacr1.u. oi alte ruau:dr beta
(15-25 Bs), g&M (35-50 Bs), teta (4-7 Hs) fi delte
(o,5-3 Bs)" Grey-WaUer menţionead el ritlllUl. alfa
a fost eonaiduat, ea legat de un siat• de baleiaj.
tiori tmurile au la bui nolaţia filogenetici
fi adaptarea ind1Tiduall.
Analiza B., ecmpo:rtl doul etape:
1 - aprecierea existenţei ritmului respectiT
2 - estimarea parametrilor care permit carac-
terizarea unei tuncţil biologice ritmate. Ac. parametrii
s1nt: perioada ~, amplitudinea , rasa 01 n1Te.11U 0 0 •
Clasificarea B. se bazeazl pe criteriul
duratei unei perioade şi cuprinde:
- li. de aprox· 24h/c1rcadiene/ 2h ! 2Bh/
- B. mai mici de 24h/ul tradiene/Îll care intră
223
BXO
- B. cu f'recvenţl inaltl/T o,5h/
- B. cu f'recvenţl mijlocie/o,5 h T 2oh/
- B.mai mari de 24ll/1nf'radiene/, hi care intrl
- B.cu f'recvenţl mijlocie/ 28h T 2,5j/
- B.cu f'recvenţl joaal/ T 2,5j/T - peri-
oadl, h - orl, j - •1d./
- ritalll. veghe-s-omn f'ace parte integrQţl din
complexitatea B. avincl 1111 rol importrµit 1n 1ntreţuierea
v1~ţ11 indiTidului oi a speC~e1.
BI_OTIPOLOGIB. (~. bioa •viaţi•, eiement de

compunere cu ansa.al ref'eri~or la -viaţi, la fiinţe Tii),
tipos, gr. 'care insearim! Ul'm!, f'orml, caracter)
Biotipologia se ref'erl la c1aa1f'icarea d1-
f'erenţiall • oameidlor bazatl pe stu-diul aorf'ologio şi
f"1z1ologio al 1nd1Tidului şi pe caracteristicUe
-~-~-
~ 810lOGlc1 A alNOfTIII .,..,.
,--=-·
r:e~~
~,
~~
~
224
BIO
psihologice care decurg din acestea. (Yezi tipurile de
sistem nerTos şi temperamentele, unde problematica ree-
pect1Yl este pe larg tratatl). Biotipul, tipurile d•
actirttate nerToaal auperioarl, s au cu denam1.zea clasi-
ci psihologic! , temperament ele, ne reled în oadrul per-
eonalitlţii, elementele ereditare oele mai pregnante,
care definesc întreaga dezYoltare a pusonalitlţii în
etrînsl interacţiune cu ceilalţi factori ai desY4ltlrU
IIID8De. Biotipul Yizeasl an anaait tip aman, sau grupe
de indiYisi care aa elemente morfo-tiziologice, c0l'lsti-
tuţ1onale, asemlnltoare, reunite 1ntr-an anaambla care
relnl an an•it ■odel caracteristic fi. ori~al (nzi
biometrica).
BlO'fOP (gr. bioe •naţi• ,1 topos •ioc•),
media deliaitat (pldure, mare, baltl, stepl, etc.) în
care trăiesc iapreunl diferite specii de plante şi ani-
-1., alcltllind biocenoza.
BIPOLARI (neuroni) se caracterizeazl !aţi de
celel~te tipari morfologice de nellroni, prin aceea el
din corpul lor pornesc doal prelungiri, de obicei din
pancte opase, dintre care ana este dendrita, iar cea-
laltl uonlll.. 1'euroni1 bipolari se glsesc 1n retină,
1n macoasa olfactid, 1n ganglionii Corti şi Scarpa
etc. Dupl Polyac neuroni bipolari sint de mai multe
teluri: a) celule bipolare (retiniene) de tal i e miel
legate de un singur con, pe de o parte şi de un gangli
on, 4a cealaltl parte, b) celule bipolare difuze (po-
lisinaptice) care intri 1n conexiune eu baza picioare-
lor conurilor f i bastonatelor. Ace st fel de celule
bipol are pot !1 de tip perie, cu v1rf'ul aplatizat ,1
bipolare, c ) cel ule care invll ai e (acoper) piciorul
celulelor receptoare.
225 .
BI'f-BII
fil (engl. binary "binar", digit, 011'rl 11 11
),
uitate de mlsarl a gradului de nedeterminare, pe care

o conţine 1111 cimp de probabilitate format clin doul eve-
niJllente egal probabile; este anitatea de mlaGl'l a oanti-
tlţii de informaţie . Originea denumirii•• explici prin
faptal el, potrivit unei convenţii, o infOl'Jllaţie anitaţe
se indiol printr-aa din cifl'ele •o• sau •1• (oare ~1-
oltu.ieso mi sistem binar), fiecare nmaiDdu-se cifra
binari. Bx.: 1IJl tir de 5 semnale elementare formate din
impulsii (1) sau pauze (e) oa: llooo, care reprezintl
litera a 1n codul telegrafic, conţine o informaţie de
5 biţi. Boţiunea fi denumirea de bit a fost introdw,l
de O.B.Shannon hi 1948, prin lucrarea, • A .mathematical
theory of oommunioetion•. In ţara noaatrl Ursula Schiopu
a efectuat studii de calcul prin biţi ,1 prin teoria
informaţiei a unor algoritmi ai activitlţii inteleotu~-
le, privind dezvoltarea operat1Titlţi1 guidirii oopi-
lQJ.111 de la 7 la 11 ani.
~966) 014 Zapan· a dezvoltat teoria apliolril negentro-

piei 1n atadial prooeaelor psihice (1968).
id1GUliLJ. (fr. bred.Ollilleaent} Inaeuml con
fusie, dezordine, 1noîloeall insufio1entl a llitclrilor
vorbirii sall sllbire, diluare a vocii, 1noordare a ar-
tioalaţiilor im~lioate hi pranuţie.
Paţl de bîlbiit, subiectul oare ae b11.guie
are faţa ,1 gestica mai puţin mobile, aa1. bor menite,
dicţia moale, sardl, confuzi, respiraţia dezeebllibratl.
Bxinl doul Upari de bîiguielis a} hipertonici, la 1r1-
tabi11, impulsivi, emotivi fi b) hipotmicl, ou relua-
rea întregului sistem fon&t02'. Cauza o glsim 1n pertur-
barea ritaullli fi funcţiei fonatoare, printr-o hipere-
motivitate sau tulburare neurologici centrali.
Cda. '72/1979 Pue. 15
226
Bll-Bil,
.
BllOT x,•• Piziolog sorteti:eQDoscut. Pace
parţe din neopaTlortstl. A lucrat mai alea - ba
domenial elaborll"ii refiuelor condiţionate ale orga-
nelor interne. Lucrarea •scoarţa cerebral.I oi organele
interne• a aplrut 1n traducere rOJDâneascl (1956). Prts
lucrlrile lui BtcoT 1mpreunl cu colaboratorii sli sem-
nalu: Despre natura refiuxalui condiţionat (cu Ptonic
A.~. 194'9 Medial de viaţi şi funcţiile fiziologice
(cu A.D.~9). eh.'
Bh.BtIALA (sindrom) defect de vorbire, care
se manifestl prin 1ntreruper1, opriri (forma tonici)
sau repetarea unor silabe , cuvinte, sau a unor sunete
(forma clonicl). Penomenul bilbiielii este mai frecvent
la copii oi mai rar la adulţi. Porma tonicii apare
uneori in momentul in care bilbîitul incearcă să in-
fringl tendinţa de a repeta anumite elemente ale vor-
birii, din aceastl cauzii poate fi privitl ca o etapl
mai tîrzie a bîlbîieli~ Ca rezultat al tendinţei de
a invinge acest defect, apar la bîlbîiţi o serie de
fenomene secundare, care constituiesc sindromul acestei
dificienţe. Astfel, avem, embolofrazia, care constl din
pronunţarea ttnor sunete şi cuvinte de prisos, insoţitl

de mişclri~ de o gesticii, care-l ajută pe subiect să
cîştige timp, pentru a inrtnge greutăţile apărute în
timpul vorbirii. Bilbîiala este insoţită de o stare
astenici, timiditate, nehotărire şi se intensifică în
prezenţa unor persoane străine, sau in situaţii de în-
cordare psihici. Cazurile de bîlbîială pot fi clasifi-
cate convenţional în două categorii în funcţie de pre-
dominarea anomaliilor graiului, sau a unor tr ăsături
ce-şi glsesc cauzele in instabilitatea psihică. Primele
manifestări de bîlbîială din grupa intîi se ivesc în
perioada de tranziţie de la ginguritul copilului, la tor-
227
BIR
marea TorbiZ'ii 1n frue silaple. Cauza apariţiei bîlbiie-
11 h aceastl etapl de Tirstl, • constituie nu nmaai
dificultatea de a fol'llula din punct 4• Ted.ere gramati-
cal gindurile, dar ,1 defectul dt formulare fonetici
a celor gbldite. Bîlbîiala causatl 4e instabilitatea
p■ihicl, se obserTI cu u1urinţl la copii care comunici
foarte greu cu persoanele care le-au causat • traual
p ■ihicl. La ace,ti subiecţi, cea mai aici dificultate
1n prcmanţarea Terball a mnli material necunoscut, pro_;
Toacl ■paame ale aparatului Torbi%'11. Socurile puterni-.
ce, care constau dintr-o spaial, sau bucurii nea,tep-
tate, ■1nt anele din camele care pot 4eclant• bllb1-
iala. In aulte ■ itaaţii o astfel de •~erinţl 1n4el1Dl-
gatl 11 nedepietatl la Uap, pregltettt terenul pentru
in■talare anei auţen11 temporare, 4t naturi paiholo-
gicl~ aetodica de corectare a bllbiieli este elaboratl
de logopedie. Procesul de corectare a ace ■ tei defic~en-
ţe este însoţit de an tratament corespansltor de 1ntl-
rirea sistemului nenos, de o terapie care el inllture
traumele psihice suferite de copil, care au condus la
dtfioienţa respect1Tl.
B!RCĂ ANATOLIE, p■iholog rom&n, specializat

h probluaele psihopedagogice ale perceperii 1111zicii
de cltre copii ,colari aici. A efectuat o aetod~cl a
predlrii ■1tzicii pentru ciclul pri.aer (1970) caiete
speciale tip teste pentru scrierea de aotiTe 11111&icale
~ . straniu, surprinsltor, insolit, unio

în specia sa. In Torbirea curentl, raportat la preoca-
plrlle profesionale, spirituale ale QJ'lei persoane, are
sensul de capr icios , excentri c, firi raţiune, 1ndeplrtat
de dsura ti gustul co.mm, ietit din comu.
228 .
BLBUBR EUGD (1857-1913) nlacut la Zarich.

Representant al paihiatriei dinud.ce, profesor la
UniTersitatea din Zll1'1ch 11 director al spitalulai de
boli aintale 41D acela11 ora,.
Iapreul Cil C.G • .Jang h tinereţe a fost in-
flaenţat de psihaalisa lai s.heiad. In 19ll Bleuer
pabliol o lacrar• pr1Tind schisotrenia, lacrare care
T& •ohiaba radical htreaga orientare pl"i Tind aceastl
aal.a41e, prin contribuţia sa ftiinţUic~ reaarcabill.
BOALA BASBDOW ·d•scoperitl 4• aedical gera•
Karl TOD Baaedow, (1799-1854) prOTenitl diD hipersecre-
ţia Uroidei fi cue se 11811.ifHtl prin tendinţa 4• 1•-
fire a ochUor din ubite, priD •tare nenoaal, accel•-
ruea pal•alai, palpitaţii 11 4• obicei priD mlrirea
••laalai glandei _tiroide, tulburlri 4• coapo:rtament,
hipersens1b111tate 11 d•••ch111bru nenos fi emoţional.
BOGDil' fiB!RltJ Psiholog :roab. D:r. pl"OfHo:r
la Institatal de perfecţionare a cadrelor didactice •
.A publicat o serie de lucrlri printre care uintia a
•Psihologia copilului 11 psihologia pedagogici•, M1t•-
:ra didactici 11 pedagogici, 1971, •Probleme de psiholo-
gie jadici._rl•, Editura ftiinţificl, 197), •Relaţiile
interuaan• ale locatarilor din blocuri•, h Tolual,
•Procesul de Ul"baniza:re h Rombia. Zona BrqOT sab
red. Jluoon Constantinescu, Id. politici, 1970, Bducaţia
1.c olarl 1n perspecti Ta soci ologiei fi a psihologiei
sociale•, 1n Studii de sociologie 11 psihologie sociali'
~ »ol. t ci. 9 8- » • tUll •1 alt• studii ~1 articole.
BOGDAlf-TUCICOV-AlfA doctor conferenţiar.
Psiholog român. A fost preocupatl în jurlll anilor
1957-1959 de probleme ale dezToltlr11 reflerelor condi-
ţionate siaple 11 catenare la copii de doul-trei luni.
229
BOL-BON
Apoi preocupîndu-se de probleme ale psihologiei pedago-
gice a efectuat lucrarea de dootorat în probleme privind
particularităţi ale însuşirii limbii române (noţiunilor
gramaticale) de către şcolari. In aceeaşi direcţie se
situează studiile privind însuşirea de cunoştinţe de
istorie de către copii şcolari. O altă serie de lucrări
efectuate de Ana-Tucicov Bogdan au lll atenţie psiholO-:
gia grupului mic şi relaţiile interpersonale, caracte-
risticile lor evolutive. Piind titulara cursului de
psihologie generală de la secţia de filozofie a facul-
tăţii de filozofie din Bucureşti A.T.B. a elaborat o
lucrare in care a atacat toate problemele mai importan-

te ale teoriei psihologice. Coordonatoare şi conducă
toare de lucrări Ana-Tucicov-Bogdan are o bogată con-
tribuţie publicistică.
BOLOS M. doctor~psiholog român. A lucrat ş~

organizat activitatea laboratorului de psihologie a
Căilor Perate Române. A efectuat numeroase lucrări le-
gate de profesiile feroviare.
BONOMIE calitate psihică ce se referă
la atitudini relativ constante de bunăvoinţă, îngăduin
ţă, puţin umor şi amabilitate (termenul ee foloseşte
mai mult în vorbirea curentă).
BONTILA C. GHEORGHE psiholog român, a lucrat
la catedra de psihologie din Bucureşti. S-a preocupat
de problemele psihologiei aplicate, efectuînd numeroase
adaptări, etalonlri de teste de inteligenţă şi apt itu-
dini. A publicat o lucrare foarte utilă, "Aptitudinile
şi măsurarea lor" şi"Culegerea de teste psihologice
de nivel şi aptitudini" în 2 vol., Centrul de documen-
tare şi public aţii al Ministerului Muncii, 1971.
2Jo
BOS-BM
BOSKIS RAHIL MARKOVJ'IA (n. la 29 martie 19o2
1n Ucrai.Jla), doctor 1n ştii.Jlţa pegagogice, medic, pro-
fesor, membru corespondent al Academiei de Stii.Jlţe
pedagogice a URSS. S-a ocupat de copiii handicapaţi
fizic şi 1.Jltelectual. A acordat importanţi deosebitl
studierii tulburlrilor de aas şi vorbire. A adus argu-
mente impotriva folosirii •metodei orale pure" in şco
lile de surzi, pledind pentru introducerea unor princi-
pii ştii.Jlţifice în vederea formlrii vorbirii. A colabo-
rat la întocmirea noilor programe pentru şcolile spe-
ciale de surzi. A publicat peste o sutl de lacrlri 1n
domeniile surdopedagogiei, logopediei şi psihologiei
deficienţilor . Pe baza lucrlrii "Part icularitltile
tezvol tlrii verbale la copiii cu deranj ament e ale ana-
lizatorului auditiv Qco6eHHOCTH peqeBoro paaBHTHH npa
sapymeHHH cnyxoBoro aaanHaaTopa y JeTel (Moscova 1953)
i s-a conferit titlul de doctor in şt11.Jlţe pedagogice
şi Premiul I al Academiei de Stii.Jlţe pedagogice a RSl"SR.
BOTEZ I. CONSTANTilf psiholog român, membru

corespondent al Academiei de ştii.Jlţe sociale şi politi-
ce, ca o vastl culturi psihologic!, evidenţiat! prin
colaborarea aU.turi de llihail Ralea la tratatul de
•Istoria psihologiei•, Editura Academiei R.S.R. 1958.
Preoouplrile sale s-au orientat spre domeniul psiholo-
giei muncii, al orient l rii şcolare şi profesionale, a
tulburlrilor psihice legate de procesul involuţ i ei sau
de unele endocrinopatii. A efectuat in colaborare,
studii privind munca ţesltoarei, munca s t r ungarul ui ,
munca la banda rulant!, st udiul psihologic al un ar
profesiuni şi posturi de muncă. A public at în 1971 în
colaborare "Selecţia şi orient area profesional!" , pre-
Cl1Dl şi alte studii şi cercet!ri , 1n domeniile amintite.
2)1
BOU-BRA
BOURDEL {L6one) psiholog francez (1907-1966).
Dootor in litere ş i filozofie, secret~ă generală a
"Institutului Naţional de Orientare Profesională".
S-a preocupat de probleme ale grupei sancrtne şi tem-
peramentelor (1960) .
BOVARISM fermen cu psihiatri-
intrebuinţare
că ce desemnează constelaţia psihologicăa wiui in-
divid, asemănătoare ou a personajului literar din roma-
nul cu acelaşi nume "Doamna Bovary•, de naubert.
Absenţă a autocriticii la un tip visltor, atitudine a
individului care se inchipuie altfel dacit este in rea-
litate, îşi idealizeazl personalitatea.
BRADILALIE (gr. bradys "lent• şi lalein •a
vorbi•, sinonim cu bradiartrie), simptom intilnit in
miele boli nervoase, oonstind intr-un ritm lent de ar-
ticulare a cuvintele?'. Pace parte din tulburările de
ritm ale vorbirii şi mai poartă denWllirea de •vorbire
lentă ,1 monotonl•.
BRADICHINEZIE (gr. bradis "lent• fi Kinesis

"mişcare,, mişcare a inceatl, defl.o:it_al JDOtrialt_lţU., deosebi tă
de oea intilnitl oa trăsăturl temperamentală la unele
persoane normale. late cauzatl de un anWllit deficit oe-
rebral, asociindu-se ou o inoetineall psihică.
BRADIPSIHIE (gr. bradie •lent• şi peykh6•
sunet, spirit•), ritm lent in elaborarea ideilor, ma-
nifestat prin intirzierea răspunsurilor la sU.muli şi
in pronunţarea cuvintelor. Dicţianea este monotonă, de-
bitul lent, explicaţiile detaliate şi lungi, întreaga
vorbire a subiectului fiind lipsită de expresivitate .
Sub aspect etiologic , bradipsihia reprezintl consecinţa
a.nor encefalite ou mioroleziuni 1n sfera nucleelor cen-
trale din usa cenuşie. late oaracterisatl de sechele
232
BR.A
paihice, asociate aneori cu tlllblll'lri motorii, întîlnite .
la tipw. epileptoid, în diferite intoxicaţil medica-
mentoase, 1n stlrile inhibitiTe datorate atecţiunilOl'
paihiatrioe şi în blocaje cerebrale legate de mecani.s-
■ele stlrilOl' emotiTe.
BRADIBAZll (gr. brad7a • încet, bazis • pas/

mers încetinit, datorat unor cauze patologice.
BRAll-STORJOJiG termen oe denumeşte o telmicl
de atimw.are a creativităţii, mai ales în domeniul de-
ciziilor ti măsurilor legate de întreprinderi. Telmioa
a !ost descrisă de A.P.Osborn (1953). Este menită al
ore••• oondi ţ~1 psihologice de stimulare a c~eaţiei fi
inovaţiei, a ameliorlrii şi modit'iclrii structurilor
organizatorice ale întreprinderilor. Pace parte dintre
puţinile telmici pe acest plan. Concret sînt convocaţi
de cltre conducător cei ce se antrenează în brainstor-
ming şi 11 se prezintă o problemă în care se cautl so-
luţii noi. Prima fază •liberă• (green light) - se cere
al se sugereze orice tel de soluţie ce apare în minte,
chiar nepractică. Ca să se eTite efectele critice, se
oere ca nimeni al nu reia o idee deja expusl. In obiec-
tiv etl creerea unei armosfere de "nesăbuit şi liber•
- propice pentru creativitate. Sedinţa este imprimată.
Intîlnirea intri apoi într-o fazi de sortare şi
evaluare Cred light stage). Această metodă a creeat o
mişcare largi fi a 1nnuenţat dezvoltarea testelor de
creativitate.
BRAILLE LOUIS (1809-1852), pedagog francez,
inTentatorul alfabetului pentru orbi (1829), alcătuiţ
ttln puncte :t.n re11er, attop~a~ 1D 1wnea :tu,rett.g~. riec~-
re literă a acestui alfabet, atît cifrele cit şi punctu-
aţia, este reprezentatl în relief prin 1-6 puncte gru-
pate într-un anumit fel. Cu ajutorul degetelor, orbii
233
BRB
pipăie punctele in relief şi descifrează terlul. Braille
a elaborat o metodă asemănătoare şi. pentru scrierea
notelor muzicale. Prin alfabetul care-i poartă numele,
Braille a oferit posibilitatea orbilor el-şi ineuşeae
cl, pe lingă un învăţămînt elementar, o educaţie profe-
sională fi artistică. La vîreta de 3 ani şi-a pierdut
vederea. Si-a făcut studiile la institutul naţional
pentru orbi din Paria şi dupl absolvire a fost reţ~ut
ca profesor. Prima carte tipărită cu sistemul său de
scrie, a fost "Istoria Franţei"• Psihologul român Dorin
Damaechin, împreun! cu o serie de colaboratori, a adus
îmbunătăţiri tehnicii de scriere in alfabetul braille.
BREVILD,Tip constituţional scund opus lon-

gilinu.lui. Pende deosebeşte brevilini stenici (cu un
tonus bun al suprarenalelor şi gonadelor) şi brevilini
astenici (ou un tonus scăzut al ti.roidei).
BROCA PAUL (1824-lBSo), medic, chi.rurg, şi
antropolog francez unul dintre promotorii şcolii de
antropologie modernă. A precizat localizarea pe supra-
faţa scoarţei cerebrale a centrului vorbirii, care-i
poartă numele. Centrul motor al vorbirii este localizat

la baza circumvoluţiei frontale inferioare a emisferei
dominants (la dreptaci este cea stingă, iar la etînga-
ci cea dreaptă), reprezentind cîmpul 44 şi este cunos-
cut sub numele de centrul Broca. Acest centru conduce
mişcările necesare pentru a pronunţa cuvintele şi a le
fac e să se succeadă într-o anumitl ordine, fiind ajutat
şi de centrii cerebeloşi. El nu are o existenţă inls-
cută, ci se formează prin educaţie. Dacă centrul motor
este lezat, individul nu mai poate articula cuvintele,
creindu-ee starea numită afazie.I.înţeleg e cei se spune,
în să nu poate vorbi. Tot in lobul frontal al emisferei
dominante, in ci.rcumvoluţiunea frontală mijlocie, mai
234
BRO- BlJ
aw, de centrul Torbil'ii, se anl centrul motor care
conduce exprimarea ide~lor prin scrie, denwnit centrul
motor al scrisului. Lezarea acestui centru creeazl tul-
burlri in efectuarea scrisului. Starea respectiTI prin
care inilTidul na-,i poate exprima ideile prin scris
se nt1.111eşte agrafie. Ca şi centrul Torbil'ii, centrul
scrisului se tOl'measl prin educ,ţie.
BRtl'l'ALI'l'AH conduitl needucatl şi neelabora-
tl, neconbuntatl ca act1Titstea intelectuali. Lipsi de
subtilitate, de intelegere a.tectivl şi de compasinne.
~ delirant, stare mentali treoltoare
cu debut rapid, cicla scart, reTenil'i şi _ rec1dive, ce
se expri.ml sub torm.l de delir, asociat adesea cu contu-
zii şi stlri onil'ice cu caracter reacţional. Se mani-
testl pe fond de pr edispoziţie psihopatici (degeneres-
cenţi), de hiperemotivitate ori de dezechilibru timie
la persoanele cu constituţie paranoici, isterice, sau
anate in debut de schizofrenie, in genere la persoane-
le cu o fragilitate nervoasl. Bufeul delil'ant poate ti
cauzat de trawnatisme craniene, toxi-intecţii-alcoolice.
Situaţiile de exaltare aietiol, pasiune, schimbare
brusol şi radicali a modulai de viaţi, tavorizeazl apa-
riţia acestui fenomen. Poate lisa sechele. Tratamentul
ou şoc, dl adeseori rezultate.
~ . sensul genaral şi comun al noţiunii
de buget se reterl la disponibilitlţile financiare ale
unei persoane. Termenul de buget s-a generalizat, vo~-
bindu-se curent de bugetul de timp pe care ilare un
ind1Tid. Prin analiza bugetului unei persoane , al tinei
familii, se relevl comportamentul economic al acestora
spiritul de risipi, caracteristicile şi nivelul trebuin-
ţelor, structura lor etc.
235
.
BUBLER CHARLOTTE,
BU
psiholog austriac, cunos-
cută prin ntuneroasele sale lucrări in domeniul psiholo-
giei copilului. Este autoarea cunoscutului test "World
!est",(Testul Lumit, care se referă la faptul că din
juclrii miniaturale, copilul cre ează o ltune imaginară.
O prim! tehnică a acestui test o creează in 1931
Margareta L3wenfeld, care pune la dispoziţia copilului
o cutie de 150 de miniaturi, reprezentind , case, copii,
copaci, mobile, etc., şi i se propune să construiaseă
ce doreşte. Meritul Charlotei Btthler şi al colaborato-
rilor săi, constă in standardizarea testului, care pu-
blică şi un manual de utilizare a lui (1941). Charlotte
Bahler a publicat lucrarea de largă circulaţie, "The
Pirat Years of Life", Wew York, 1930, (Primii ani de
Tiaţă).
-
BUHLER KARL, psiholog austriac, născut in
1879, (in 1938 s-a stabilit in America) r eprezentant
al şcolii psihologice din Wtlrzburg, autorul a numeroase
lucrări in domeniul psihologiei gindirii şi vorbirii,
in care a dezToltat teoria celor trei funcţii ale sem-
nelor verbale. Karl Bahler reprezintă conc:epţiile
bio-psihologice ale gestaltteoriei. s-a ocupat de cer-
cetări ,i in domeniul psihologiei copilului, . enunţînd
teoria celor trei trepte in dezvoltarea copilului,
(instinctul, deprinderea şi intelectul), eupraevaluînd
importanţa factor il or biologici in detrimentul factori-
lor sociali. Din lucrările sale reţinem: Dezvoltarea
spirituală a copilului, 1924, Descrierea dezvoltării
spirituale a copilului, 1930, Teoria vorbirii, 1934, etc.
BULIJIIB (g r. bus •bou" şi li.mos "~came"),
foame exagerată continuă, pat ologică. Se intilneşte in
unele boli nervoase, in manifest area diabetului zaharat,
al hiperinsulinismului. Mai poartă şi denuadrea de
236
hiperorerie. Ca sindrom, bulimia este o tulburare de
instinc't alimentar, proprie bolnavilor mintali şi neu-
rologici (imbecilitate, paralizie generală, demenţă
precoce, senilitate), manifestat printr-o ingerare
erageratl de alimente.
BtDA CUVIIl'TA, conduita morală a unei per-
soane, exprimată prin politeţe spontană, nedeliberată,
izvorîtă din inţelepciunea şi omenia populară şi care
caracterisear..ă raporturile sincere ale oamenilor, in
viaţa şi munca lor cotidiană. Buna cuviinţă ne relevă
fondul moral-uman curat, in comportarea unui individ,
faţă de intreaga colectivitate, de om in gtneral, in-
diferent de virstă sau de sex. Buna cuviinţă constituie
cartea de vizită a unui om in faţa celorlalţi, indife-
rent de locul unde se afli, sintetizind omen~a, cei 7
ani de acasă, manierele, eticheta, tot ceea ce este
mai trwnos şi ţ ine de cuvintul OM.
BOTONI SDAPTICI sau terminali sînt mici
umtllturi la c apătul terminal al fibrelor unor axoni,
care intră în raporturi de contiguitate cu alte celule
nervoase. Ei realizează oonexi1.µ1ea funcţională dintre
neuroni, sub denumirea de sinapsă. Sinapsa asigură con-
ducerea eroitaţiei de-a lungul lanţurilor neuronale
2 )7
BOT
intr- an singlU' s ene,de la umul anui neUl'on la corpul
celular şi in acest caz &Tem c ontacte axos omatice, sau
dendritele neuronului tirm!tor şi avem contacte axoden-
driUoe.
239
CACOl'OBIA este o repetiţie considerată de-

zagreabilă la auz a aceloraşi sunete fonetice, silabe
în alt mod decît în _c azul bîlbiielilor. Asociaţii ne·-
plăcute de sunete. Cacofonia este o foru de disfonie.
Se produce involuntar în caz de oboseal.!, tensiune, etc.-
Este frecventă în situaţiile de vorbire needucată şi ne-
glij~ntl, ca şi în cazurile de coprolalie.· In limba
noastrl există cîteva cacofonii tolerate Ex. Ion Luca
Caragiale, Biserica Catolic!, etc.
CALCUL (lat. : calculare, de calculus a a
calcula cu bile). Este un proces sau operaţie mintală
de mlsurare, evaluare, combinare şi comparare a elemen-
telor unei anu.mite situaţii-problemă, prin care se ajun-
ge la rezolvarea ei. Există anumite reguli ale princi-
palelor calcule în cazul numerelor mari (adunare, scăde
re, înmulţire, împărţire). Aceste reguli constituie
adevăraţi algoritmi ai activităţii intelectuale aritme-
tice. Ele permit rezolvarea de probleme şi exerciţii
foarte diferite. Regulile aritmetice de acest fel devin
foarte operative în urma utilizării lor, comportîndu-se
aidoma reflexelor condiţionate adică stingîndu-se în
caz de neutilizare. Se poate vorbi de trei feluri de
algoritmi de calcul ai activităţii intelectuale. Algo-
ritmi de recunoaştere (a ce tip de calcul şi relaţii
de nlunere trebuie să se facă într-o problemă dată)•
algoritmi de lucru (cel e patru ope raţii aritmetice, re-
gula de trei simplă şi compusă, •to.) şi algoritmi de
control. Există diferenţe intelectuale importante între
24o
Cil
persoanele din aceea,1 olasl ooolarl în ceea ce pr1Tef-
te !unc ţi ona11tlţile anlli Up de algoritm . faţl de al.tal.
OADRU DB RBPBRDT• termen prin care 1• de-

numeşte 11na din omponentelo structurii d1hoto.mioe
a teoriei oe poartl acest nume. Cadrul de referinţl
este element ul sau reperul de oomparajie în emiterea
jadeolţilor de Taloare, în formularea aprecierilor ,1
autoaprecieril or pr1V1114 distanţa Taloricl faţă de repe-
rul considerat. Cadrul de referinţl aau•aodelul" are
funcţii format 1•••
OAII.I SDZITI"fB sînt traseele prin oare se
produc "aferent aţia · adiai propagarea înnu.rului nerTos
pronnit de la analisator1 (organe de simţ, la instan-
ţele nerToase saperioare) Bxistl ,1 o reglare centrali
a funoţionali t lţii carelate a smabilitlţii,(reglare
integratl în 1stemul clilor de recepţie senzoriali) î
•• realiseasl prin retroaferentaţie.
l'ig. 26
241
CAL-CAII
Cllle sensitiTe şi senzoriale dau colaterale spre for-
maţia reticulat! a centrului cerebral, !apt ce creeazl
o actiTare aaicomplexl şi Tiglll.
C,ALAVRBZO COBSTAlffIB • psiholog ti. logoped
roa&n. S-a ocupat 1n mod deosebit de tulburlrlle 11.mbe-
jului. A elaborat W1ele lucrlri ou caracter practic
care. priTesc careotarea limbajului la bîlbîiţi, afazici
şi dislexici-diagra!ioi. Bate preocupat de problemele
Utmului nu. naai 1n domeniul limbajului, dar ti 1n ·
întreaga aotiTitate aaanl.
~ este unul din elementele sistemului
ooaanioaţional, ~ar• se interpane intre sursa/emiţlto
rul şi receptorul/destinatarul unui anuait mesaj, pu-
tînd !1 s:laplu mediul ambiant sau o Terigl speciali
care leagl celelalte ·'doul elemente 2.• este astfel u
anumit mediu specific sau nespecific, oare inel 1n mod
obligatoriu. trebuie_sl pos~d• proprietatea oonduotibi~i-
tlţii informaţionale, adicl dupl parctargerea lu.1 1 la
ieşire, receptorul sl poatl 1.llentifica mesajul, aoa
CWll a rost emis de sural. Daci pe canal nu acţioneazl
nici un factor perturbator, mesajele Tor putea fi recep-
ţionate integral t1 firi alterlri; ac. este inel o si-
tuaţie ideali. pentru el 1n realitate pe .Q.• existl anu-
mite perturblri numite •zgomote• /Z/ 1 a clror acţiune
fie blooheazl, fie diminueazl sau denatureazl caracte-
risticile mesajelor, tactndu-le greu sau imposibil de
identificat. Perturbaţia reprezint! probabilitatea con-
diţionată (j, (y/x] 1 de a se recepţiona semnalul y cînd
este emis eemnall.ll x. De ac. definirea .Q.., inseamnl
stabilirea probabilităţilor condiţionat e, definite pe
mulţimea semnalelor recepţionate Y, condiţiohate de
toate semnalele x €.X. 2.• se mai caracterizeazl şi

printr-o altă valoare, numitl capacit~tea .Q.. care·
Cda. 72/1979 lase. 16

242
COJI
exprimi viteza, cu care poate -circula o anwnitl infor-
maţie pe un Q. dat şi se mlsoarl de obicei în "biţi/sec,
In psihologia sociali prin canal de comunicare inţele
gem totalitatea clilor de acces la altul. In aceastl
calitate pot el apari aerul, ttrul de telefon, hirtia
eto. Q. deftcwm10SN pot ti1 _formale constituite din
elil• oficiale net delilllitate, reglate de proceduri
rigidei spontane, utilizate îndeosebi atunci cînd co-
municarea se realizeazl între persoane ce se percep
reoipro°-'ce întreţin relaţii directe, deschise, bazate
pe confidenţei clandestine, se folosesc îndeosebi 1n
grupurile bazate pe o conducere autoritari. Deşi în
toate aceste trei cazuri olile de acces la altlll pot
ti exact acela11, pentru cei.ce comunici ele pot lua
forma formali, •pontanl sau clandestinl.
OBALEL! SDICIRCULARB, reprezintl impreUDl
ou a,a-nmiitele organe otolitice/ sacula şi utricula/
analizatorul/ aparatul vestibular, respectiv segmentul
neauditiv al urechii interne. Canalele semicirculare
membranoase se atll 1n interiorul labirintului osos
,1 conţin un lichid elastic, denumit endolimf'l, care
comunici prin nişte mici descbizlturi, cu lichidul de
acelaşi tel din utricull. Au o dispoziţie în trei pla-
nuri, orientate in unghi drept unul !aţi de altul. Dupl
telul oua eint aşezate se distingi
- un canal anterior /superior/,/sagital, divergent/
- -unul posterior/interior, sau convergent/
- unul orizontal/extern sau lateral/
Aparatul vestibular avind o dispoziţie simetricl,/bi-
laterall/, vom avea urmltoarea orientare a canalelor1
canalele externe / orizontale/ cte ambeie piu-~i , ee ari l
in acelaşi plana oel anterior/superior / dintr-o parte
esteorientat intr-un plan paralel cu cel al canalului
24)
CAII
posterior/inferior/, din cealaltl parte. In apropiere
de joncţiunea cu utricula fiecare canal se termini
printr-o dilataţie denumitl ampull. In interiorul aces-
teia se glseşte creasta ampularl, . care conţine celule
ciliate, considerate ca fiind receptorii organului ves-
tibular. Impulsurile celulelor ciliate sint colectate
de terminaţiile dendritice ale ramurei vestibulare a
perechii a VIII-a/ acusticovestibular/ a nervilor cr~-
nieni, al clrui neuron se afll în ganglionul lui Scarpa.
·itw-'r-
~--,,.,.i,r;,,~Jn
-·
d-:
~
a -·
_metnN<MN.
Canale semi:frcu/t:r,..c.
J'ig. 27
y. sint - dupl cele mai multe opinii - receptori
periferici ai mişclrilor circulare şi parţial ai acce-
lerlrii liniare. ADRIAB a înregistrat biocurenţii de
la y. constatind el accelerarea şi rotirea provoacl
o creştere a activismului bioelectrio,/ce dureazl pini
la 25 sec./iar in condiţiile poziţiei stabile a capului
se inregistreazl un activism spontan l ent.
CAlfALIZARE Prin acest termen se denumeşte
tendinţa de a creea trebuinţelor relativ neselective
iniţial şi instinctelor o cale specifici prin care sl
244
CAll
se satisfacă. Murphy Gardner a folosit în 1946 acest·
termen, preluîndu-1 de la P. Janet pentru toate tendin-
ţele şi trebuinţele omului..
CAllIOW WAL~ER BRADPORD (1871-1945) A

aius contribuţii importante psihologiei moderne prin fo-
losirea pentru prima dată a razelor X în studiul proce-
selor gastrice ( a lucrat la Harvard Medical School
1911). A conturat teoria foamei. Aportul oel mai de
seam! . al lui Cannon a fost insă in domeniile emoţiilor
In timp ce emoţiile fac să se intensifice activităţi
fiziologice ca aceea a circulaţiei sancvine, tensiunea
arterial!, bltă ile cordului respiraţia etc.: procesele
digestive intri în faze de inhibiţie fenomen mediat de
sistemul neuro-hormonal şi de funcţiile t alamusului.
Studiind şi observînd astfel de fenomene ca şi reacţiile
la streas şi la tulbu.rările emoţionale puternici (1930)
Cannon a ajuns la formularea teoriei homeostatice şi a
considerat mecanismele homeostatice ca mecanisme regla-
toare adaptiTe complexe. Cannon a publicat peste 200
articole şi o serie de luerlri mai ample (Traumatic
Shock 1923, Autonomie Neu.ro-Effector Systems (1937)
Ultima lucrare citată a fost elaborată în colaborare
cu A. Rosenblueth.
CAPACITATE• Capacitatea este potenţialitatea
psihică pe care o posedă o personalitate dată de a

acţiona adecvat şi eficient. Capacitatea se exprimă in
indeplinirea exerciţiilor, a obligaţiilor de toate
felurile. Ea poate fi obiect ul unei evaluări prin pune-
rea in funcţiune în condiţii standardizate pentru a se
putea face comparaţii. Capacitatea este condiţionată de
exerciţii intense etc. pe cere le relevă indirect, dar
depinde de condiţiile prealabile printre care - jocul
gradul de maturitate - sau în sens invers, de involuţie.
245
CAI>
Capacitatea se poate degrada (stinge) prin neutilizare
adeseori.
C.AI>ACITATEA UNUI SISTBM este o valoare care
defineşte limita unui sistem care transmite şi/ sau
prelucrează informaţia fiind dată de relaţia:
C • lim log W(T) (1)
'r
T-+ e>O
in care-.• reprezintă numărul mesajelor cere se po~
transmite. respectiv prelucra intr-un anumit interval
de timp "T"~ Q. unui sistem variază in funcţie de coe-
fic1entul său oA cnmolexitete/gradul de organizare(,
definit de relaţia:
cc z
rA
2.'p t (2)
in care "LA" reprezintă mulţimea input-urilor asimila-

bile, iar •~P". Mulţimea imput-urilor neasimilabile;
cu cit valoarea acestui raport este mai mare, cu atit
gradul de organizare a sistemului este mai înalt, şi
invers. Astfel definită Cc• poate fi pusă in relaţie de
corespondenţă biunivocă cu valoarea "N" din (1), obti-
nind formula:
C (T)
C z lim log c (J}, ceea ce înseamnă că
T-o.o T
unei creşteri logaritmice a coeficientului de comple-
xitate, ii corespunde o creştere monoton-lineară a
valorii~. cu alte cuvinte, cu cit un sistem are o or-
ganizare mai bună, cu atît capacitatea sa de transmitere
şi/ sau prelucrare a informaţiei este mai mare.~- ge-
nerală a unui sistem este dată de trei indicatori, care
decurg in mod necesat din (2), pentru oă o informa ţ ie
input asimilabilă, inseamnă ca ea să poată fi admisă/
recepţ i onată, prelucrată şi stocată. Deci indicatorii
vor fi: 1) - C. t\e admis.ie, care se referă la cantitatea
maximă de informaţie pe care blocul t~aduotorilor de
246
CAP
intrare poate s-o inregist_reze şi s-o codifice intr-o
unitate de timp, ceea ce depinde de sensibilitatea
absolută şi diferenţiali a aparatelor de recepţie.
_2)- C de prelucrar~rezoluţie,se Mterl la 01WIJ:tat.;a mari-
ml de in formaţie pe care sistemul o poate decodifica
şi interpreta într-an anumit inte:n-al de timp, dind
răspunsuri adecTate identităţii cantitat1Te şi semanti-
ce a informaţiei. Ea depinde de eficienţa operaţională
a traductorilor de 1e,1re şi de mul ţi.mea leglturilor
cu elementele aeociatiTe şi de memorie.)) a. de memo-
rare/stocare, se defineşte · prin cantitatea marimi ae
informaţie recep ţ ionatl şi prelucrată în decursul unui
interval de tiap dat, care poate t1 fixatl în s1.stemul
memoriei de langl durată şi se conserrl la niTel optim
de ecforare. Intre cei trei indicatori se stabileşte
relaţia, C._;s; ap~Ca• ~. sistemului psihic aman are in
esenţă o eTolaţie gaussiană, pentru ci 0 (2) sau rezis-
0
tenţa la perturbaţii, depinde de mlsura perfecţionării
proceselor de recepţionare, prelucrare_, memorare şi
transmitere a informaţiei, procese care au,de-a lungul
existenţei ontologice a individului, o evoluţie simila-
ră. Valoarea~- impune necesitatea unei anumite limită

ri a volumului informaţiilor aferente, ceea ce, in ca-
drul sistemului psihic wnan, se realizează printr-un
dublu filtraj: - la niTel perceptiT şi - la un nivel
supraordonat de selecţie reprezentat de atenţie.
CAPILJROZA RE!DrI.ARA semn obiectiT al pi er-
derii memoriei recente de sori să de Dan Begn (1968).
Caraoteristicir vizualizarea oftalmos c opi că a unor punc-
t e mtUţ 1 pi e de idl'.1.Jilea u.ue1 5~111 d• oo, d• ouioa~•
gălbuie, răspîndite pe ret ină, în special î n r egiune a
maculară, mici zone de ramolisment l'etinian, ge-
nerate. de o circulaţie precar ă local ă şi de a lt ernăr i
ale pereţilor vasculari, asimilabile unor leziuni i den-
247
CAP-CAR
tioe şi paralele ele micilor vase cerebrale, în special
ale scoarţei capabile să altereze integritatea zone-
lor memoriei.
CAPGRAS/SINDROM/ sinonim cu •ILUZIA SOSIILOR"
v.IL.VIZUALE, "IL• SOSIILOR•/, este o ford de psihoză,
mei rar întîlni tă, caracterizată printr-o tulburare
psihotică /apercepţiei vizuale/ în care bolnavul in-
sistă asupra faptului că ceilalţi indivisi nu sînt real-
mente ei lnşişi, ci doar nişte dubluri, copii sau
"impostori". A fost descrisă pentru întîia dată de
psihiatrul francez J .CAPGRAS, el dennmind-o "iluzie_
sosiilor• /"illusion des sosies", •the illusion of
doubles•/ în 1923. Psihiatrie franceză îl consideră ca
un sindrom de sine stltător, ce o entitt1te in sine, pe
cind cea Hmericanl şi cea german! il consideră ca un
simptom al schizofreniei paranoide şi al paranoiei.
CAP'?ATD (lat. captare• a încerca de a lua)
Atitudine de fixare posesivă exclusivă şi agresivi faţă
de obiecte seu persoane agreate. Este o trlsătură re-
lativ normală la copilul mic. Kai tirziu devine indiciR
al unei !iraţii nevrotice şi se însoţeşte de conduite
agresive avînd ce SB~P fixarea atenţiei (capricii, ma-
nifestări agresive, gelozie, minie). Pace parte din
tabloul arieraţiei afective. Captaţia se intîlneşte şi
in atitudinile mamelor posesive şi hiperprotectoare.
Se consideră că in aceste cezuri, captaţia are semnifi-
caţie unei conduite ce incorporează o profundă culpabi-
litate nu deplin conştientă, ce rezultl dintr-o rejecţie
inconştientă.
CARACTER este definit ca un sistem de atitu-

dini stabile şi specific individuale, avînd o semnifica-
ţie morală şi definind pe om ca membru al societăţii.
Reprezintă cea mai ineltă şi sintetică formaţie a
248
Cil
personali'tlţii. n resultl din integrarea în anamite
modal1Uţ1 de comportare ,1 conduitl a întregii upe-
rienţe de naţi. Se inţelege deci o anwnitl configura-
ţie individuali. Astfel întreaga Tiaţă şi activitate
a OJ11ului, comportlrile, reacţiile emoţionale şi inten-
ţiile poartl pecetea caracteriali. De aceea, caracterul
a mai fost considerat ,1 ca specific psihic şi compor-
tamental al indiTidw.ui, ca o suml de insaşiri co■plere
ce deosebesc pe un• de altul, ca un portet psihologic
indiTidual, relatiT stabil ,1 definitoriu pentru oa.
Este considerat ca reprezentînd nucleul esenţial al
personalitlţii, ca cea .mai reprezentatiTl şi semnilica-
tiTI formaţiune a persohalitlţii 1n ansamblu. In Q.. se
manifestl esenţa sociali a oaului şi se obiectiTeazl
valoarea lui ■orali. In elaborarea Q.. concurl cele trei
laturi principale ale psî.hioulai, latura cognitid,
tdectiT-■otiTaţionall şi TolitiTI, conturate tntr-un
tot, prin asi.Jdlarea relaţiilor sociale, prin confor-
marea la anamite reguli ce se i.pun ind1Tidului, arlnd
inel la basl · o anmdtl conriguraţie individuali natiTl,
tempe:raaentul, ceea ·c e ii_i.llpriml Q.. an anumit colorit.
Esenţial este inel conţinutul social, moral şi cultural.
Teoriile psihologice asupra Q.. se referi in special la
doul elemente: orientarea selectid asupra imprejurlri-
lor Tieţii şi; specificul autoconducerii şi autoregla-
jului. ABABIEV enumeră urm!toarele componente psiholo-
gice ale Q: orientarea specifici/ trebuinţe, interese,
idealuri/; deprinderile morale/ ataşamente, aspiraţii/J
modalitlţile de comunicare cu ceilalţi oameni; imaginea
despre propria persoanl; insuşirile voluntare şi in-
t•l~o u~Je1 nsrt 1 ular tlti e emotionale dinamice
rezultate din temperament. ~uncţia Q.. este aceea de a
lega pe individ de realitate, de a-l pune in anumite
raporturi ou diversele laturi ale realitlţii. Este
249
CAR
vorba de prin care individul se impune diverse-
relaţii
lor imprejarlri şi pr in care işi manifest ! specificu1

slu indiYidual. Descri er ea c aracterelor este foarte
ampli psihologu1 Allport a recenzat ·17.953 insu~iri in
limba englezi. :Prench (1953) a reţinut in ultimă instan-
ţl 49 confirme prin medot a analizei factoriale. Clasi-
ficarea caracterelor, care depind in mare parte de des-
crierea lor este foarte di versl. Problemele naturii şi
educlrii caracterului - creează intersecţia psihologiei
cu morala. Se consideri că educaţia, experienţa şi
efortul personal, gratate pe temperament (adică ans8Jll-
blul infiuenţelor ereditare, variaţiilor congenitale
şi maturizarea) constituie f actorii determinaţi ai for-
mirii caracterului. Atitudini le, obiceiurile nu se for-
aeazl niciodatl in mod pasiv . Subiectul participi tot-
deauna mai ■ult sau mai puţin activ. Caracterul "mili-
tant• de exemplu, nu se dobindeşte decit daci se aode-
leazl pe o imagine 1ntreţinutl de idealuri inalte c e
trebuiesc traduse in viaţi. Educaţia, reeducaţi& şi
psihoterapia canaliseazl energiile indivizilor cltre
realizarea potenţelor lor. Cunoaşterea caracterelor e
posibilă prin obsenaţia directă, prin chestionarele
şi testele obiective de personalitate.
CARAC'l'EROLOGIB Studiul caracterelor. Inel

din antichitate, caracterologia a fost erploatstl de
moralişti şi autorii dramat ici, ulterior au fost prezen-
tate caractere complexe in opera 1111 Shakespeare, La

Bruy\re. Goethe, Balzac ca oei mai reprezentativi. Dar
dacă ei au reprez entat bine t i puri de oameni, nici un
scriitor nu a edific at ou a de vărat caracterologia.

Printre sistemele de clasificare a caracterelor au rl-
mas mai cel ebre c ele ale şcolii olandeze (caracterologia
l ui He11Jlans şi Wi ersma), dezvolt ată in :Pranţa prin R.
250
CAP
Le Senne şi cele ale lui Jung. Sub o forml concentrată,
caracterele ar fi susceptibile de a fi reduse la opt
tipuri care se obţin combinînd cei trei factori funda-
mentali ai persoanei umane şi contrariile lor: emoti-
vitatea, actiTitatea, Toinţă. Pentru Jung, energiile
sint orientate fie spre lumea interioară (introversiu-
ne), fie spre erterior (ertraversiune). In primul caz,
subiectul acordă prioritate ideilor, in al doilea caz,
el apreciază adesea Talorile lumii exterioare, presti-
giul, contractele sociale. Această caracterologie suma
ră se apropie mult de biotipologia lui Kretschmer cucare
are numeroase corespondenţe (asemănări). Psihologii
atilizează datele biografice, obserTaţia directă şi
testele (c~estiQDare , ţo1ţul lui Rorschach) pentru a
analiza catacţerele , oeea ce in genere este un lucru
delicat. Nu există procedee "miracol". Numai o metodă
riguroasă, unind erperimentul şi obseryaţia fină, ghi-
dată de intuiţie şi sensul clinic, permite cunoaşterea
acestei realit ăţ i aşa de bogate şi dinamice pe care o
constituie individualitatea umană.
CAPRICIU (fr. caprice)
Comportament proYocat de o frustraţie relativ minoră.
Se manifestă spectaculos, prin agresiYitate, minie,
incăpăţinare, refuz, chiar trîntire pe pămint (copii).
Criza de capriciu nu are relaţie importantă cu motiva-
ţia adesea neînsemnată care o susţine. Prin manifesta-
rea capriciului, copiii pot exercita un şantaj asupra
adulţilor. Copiii care adoptă această atitudine reac-
ţională permanent sînt numiţi capricioş i. Ei manifestă
nnll'1e~~ae~ d0ri te. ade ea instabile ori de nerealizat,
mai ales pentru a atrage atenţia asupra lor şi pentru
a exercita şanta jului lor. Ei pot deTeni adevăraţi mici
tirani în familie. La persoanele tinere, caprici ul
251
CAR
evidenţiază infantilism afectiv şi este favorizat de
at i tudinea hiperprot ec toare sau plină de sllbiciuni
(ahîl.atoare) a anturaj ului .
CARENTA APECTIVA (avitaminizare afectivă)
L ipsă sau insuficienţă rlectivl. Treb uinţele afective
ale omului sînt la fel de i mportante ca celelalte tre-

buinţe şi nesatisfacerea l or poate avea grave consecin-
ţe. In absenţe acestui element, dezvoltarea suferă

uneori foarte profund. Un copil separat de ma.mă iniţial
disperat, plînge, ţipă: apoi se resemnează şi devine
apatic, refuză alimentele etc. Dacă nimeni nu înlocuieş-
te pe maml1, se remarcă o înapoiere în dezvoltarea
psihică şi o regresie generală. Ultimele achiziţii
dispar, limbajul se deteriorează, poată să apară enu-
rezisul nocturn. Rezistenţa organică este diminuatl,
ceea ce explică propagarea bolilor în creşe. Psiholo-
gul american Ren, Spitz a supus unor observaţii rigu-
roase, filmate, consecinţele negative ale carenţei
afective precoce. Testînd copii crescuţi in creşe model
şi copii creşcuţi de către mamele lor (deţinute),
aceştia din urmă au avut o dezvoltare psihomotorie nor-
mală şi coeficientul de dezvoltare intelectuali z lo5
la sfîrşitul celui de-al doilea an), în timp ce primii
s-au degradat progresiv. Astfel, iniţial, Q.I. a foet
în medie de 124 la aceşti copii; la sfirşitul primului
an a scăzut la 72; după doi ani - Q.I. a fost de 45.
Mai mult, în c reşele model, un copil din trei a decedat,
î n t imp c e prin t re copiii de ţ inutelor nu s-a înregis-
t rat nic i un deces. Spitz şi continuatorii au stabil it
că ef ectel e c ar en ţe i afect i ve s înt mai grave cînd ating
copii i mic i. In acest caz sînt mai durabile. După 5
luni de se parar e se instalează pe r t urbă r i ireversibile
în per s onalitat ea (int e lig enţă, afect i vi tate) copilului.
252
CAR
Pentru a controla aceste afirmaţii, alţi autori (Bowlby,
Anna Freud) au analizat istoria personală a adulţilor
şi adolescenţilor neadaptaţi social. Au constatat că
delincvenţa este de 4-5 ori mei frecventă la subiecţii
cu caranţe afective dacit la cei ce eu fost creşcuţi
într-o familie normali. Desigur, copiii care primesc
îngrijiri, dar şi atenţie şi afecţiune în creşe recu-
perează caren ţele instalate, le revine gustul de viaţă,
pofta de minoare, curba de greutate creşte, inteligenţa
ciştigă în operativitate etc. Sînt cazuri în care se-
pararea familială este indispensabilă. Printre altele,
în caz de epitalizare. Pentru a fi evitate consecinţele
carenţelor efective, mamele pot rămine lingă copil în
anumite spitale. Ele pot, da asemenea, să le lase
obiecte şi juclrii preferate. Trebuinţa afectivă nu
este mai puţin importantă la adult. Cind nu este sa-
tisfăcută (dificultăţi de a stabili relaţii sociale -
timiditate, neTroză, abandon, întristare, bătrîneţe)
poete să determine un adev!rat vid efectiv. Dar cînd
vidul afectiv ş i starea depresivă eînt foarte grave
pot duce la suicid. In miele cazuri, carenţa afectivă
astfel înstelată poate eă fie compensată prin pasiuni
pentru diferite activităţi.
CARll'OLOGIA (semn). Mişcări nelimitate ale
degetelor în permanentă agitaţie, mimind gestul de
apucare a unor obiecte imaginare sau de acoperire ou
cuvertura. Apare în delirium tremens, febră tifoidă
encefalite grave şi caracterizează st!ri grave toxic o-
infecţioase.
• trăsătură de caracter sau conduită

în care se oferă
cuiva asistenţă sau aatisfscerea de
trebuinţe materiale sau morele nu din punctul de vedere
a drepturilor ~ale cît şi din cele ale trebuinţelor şi
253
CAR
intereselor personale fhă a avea nici un beneficiu
din această dăruire, afară de plăcerea (uneori consi-
derată obligaţie) de a ajuta un om la nevoie (chiar
cu asumarea unor riscuri).
CARTA TIBERE'l'ULUI MONDIAL Uniunea interna-
ţională de ajutor al copiilor a promulgat lll 1923, o
cartă a tineretului "Magna Chart1:1 pro Juventute Mondi•.
In 1924, carta a fost adoptată de Naţiunile unite şi
apoi în 1948, revizuită de Uniunea Internaţională de
Protecţie• Copilului. Prin Declaraţia Drepturilor
Copilului numită Declaraţia de la Geneva, omenirea•&
exprimat dorinţu ei de a da copilului ceeK ce are mai
bun considerînd aceasta ca o datorie. Cele 7 principii
ale Declaraţiei afirmă că s 1. Toţi copiii trebuie să
fie protejaţi, independent de consideraţiile de rasă,
naţionalitate şi credinţe religioase. 2. Copilul tre-
buie ajutat respectîndu-se integritatea familiei.

3. Copilul trebuie să fie pus în condiţia de a sedez-
volta normal din punct de vedere material, spiritual
şi moral. 4. Copilul căruia îi este foame trebuie să
fie hrănit, cel bolnav trebuie să fie îngr-ijit, cel
deficient ajutat, cel inadaptat trebuie reeducat, orfa-
nul şi cel părăsit trebuie să fie strînşi de pe drumuri.
5. Copilul este primul ce treouie salvat lll caz de pe-
ricol. 6. Copilul trebuie să beneficieze plenar de mă
surile de prevedere şi securitate socială, copilul
trebuie să fie pus în situaţia de a-şi cîştiga cînd
soseşte timpul şi să fie protejat de orice exploatare.
7. Copilul trebuie să fie educat cu sentimentul că
însuşiri le lui cele mai bune trebuie să fie puse lll
serviciul fraţilor săi. La această declaraţie a drep-
t urilor copilului au aderat toate ţările ce fac parte
din Naţiunile Unite. Legislaţia ţării noastre prevede
254
CJ.~
nueroase condiţii de protecţie ,1 educaţie a copilultli
şi a mamei, erprimind UD inalt spirit umanitar.
CAT.ALBPSIA stare patologică de pierdere tem-

porară a sensibilitlţii fi a contracţiei voluntare.
Corpul păstreazl indefinit o poziţie rigidl a muscula-
turii deterainată de afecţiuni neuropsihice, leziuni
vasculare, isterie, demenţi precoce catatonică fi sin-
drome involutive. Corpul bolnavului capătă o flexibili-
tate ceroasă. Poate surveni in atacuri. O forml specia-
lă, catalepsia cerebeloasl descrisă de Babinski constă
in capacitatea de a dmine t:i.mp indefinit, firă a obo-
si cu membrul interior ridicat deasupra patului, cu
articulaţiile genunchiului şi coxofemurale tlectate
in mighi drept - persoana sfiindu-se in decubit dorsal.

Somnul cataleptic dă i.mpresia de moarte. Această stare
poate să apară in momentul trezirii sau după o stare
e ■oţionall violentă. Somnul cataleptic durează uneori
citeva ore, dar poate dura ani de zile. I doar aparent,
bolnavul este conştient. Bl aude fi inregistrează tot
ce se petrece in j vltl lui, rămin!nd totodată firă
reacţii ,1 firă apărare. Se poate obţine catalepsia
prin mijlocirea hipnotismului. Catalepsia este o tul-
burare de iniţiativl motrice, catalepticul este inca-
pabil să se mişte spontan, el conservă atitudinile mus-
culare ce i se impun. Anumite tulburări neurologice
pot provoca aceste tulburări (leziuni prefrontale).
Există, de asemenea, cataleptici ce se datorează iste-
riei, criza apare brusc, cu rigidităţi ale membrelor,
trunchiul ia forma unui arc de cerc. Catalepsia iste-
rie~ (paralitică) poate să se prelu.ngeasc! timp de
ani pini oind se videncă instantaneu (prin psihoterapie,
electricitate, şoc emotiv). De aici caracterul mira••
culos al anumitor vindecări paralitice. Catalepsia
rămine un s:1.mptom foarte discutat.
255
CAT
CATAMNEZA termen folosit in netU'opsihiatrie
infantili. Denumire dată regrupării după psihoterapie
a tuturor informaţiilor şi observaţiilor utile privind
eToluţia bolnaTului şi a tulburbilor sale. Se contu-
rează recomandări pentru adaptarea socială, care se
consideră că Ta deTeni stabilă abia la Tirsta adultă.
Această formA de asistenţă psihică pune o serie de
probleme privind dependenţa familiei de psihiatru, ori
să provoace chiar recidive in unele cazuri prin evoca-
rea situaţiei depăşite la vederea psihiatrului. Totuşi
ancheta catamnestică prezintă foarte mare importanţă
fiind ut ill.
CA!APLBXU pierderea subită a tonusului de
atitudine de cădere flră alterarea stlrii psihice. Este
generat! de inhibiţia funcţiilor Tigile ale substanţei
reticulate.
CATARSIS (grec. kathatsis • purificare, pur~
gaţie). Acest cuTint a fost iniţial utilizat de către
Aristotel in Poetica pentru a defini efectul binefăcă
tor al teatrului dramatic ca fenomen de participare
pe un plan imaginar - şi identificarea cu unul din pro-
tagoniştii unei drame datorită funcţiei emoţionale de
purificare. La sfîrşitul. ae,c.ol.ul.u:i. ue,cu.-t. t.~nul de
catarsie a fost re1aa't des. hem. şi. Bre.u.er pentru a
desemna efecttl pcst.tiY proTocat prin rechemarea în
eonştiinţ§. a tlllei amintiri foarte încărcate emoţional.
Metoda catartică este utilizată în psihologie şi are o
valoare terapeutică evidentă. Tehnicile catartice Ta-
riază pe o gamă largă, de la psihoterapia ~e asistenţă
la actterapie şi ludoterapie. Cu copiii se atilizeaz~
mai alea ca joc liber, graţie căruia tendinţele profun-
de se pot expr ima în mod spontan. Figurine, păpuşi
sau marionete slmbolizînd persoanele din jurul lor
O.A!'
(plrinţi, fraţi,etc.) pot fţ !.ne.adrate 1n jocuri c.are
restabilesc prin reproducere de se~• penibile 1nclrcate
de tensiwie, situaţii de rtaţă, fapt ce permite tineri-
lor pacienţi sl se purifice de agresiunea fi . ele angoa-
sa lor. Areuer a practicat catarsisul sub hipnozl.
CA!'.AHRIIOD'fRUL (1~ Bill). Aparat de mlsurat
timpul necesar pentru a produce o anumitl senzaţie de
rlcire.
C.l'fA'fDIIB (gr. cat - atillein • pierderea to-
tall de caraj) 'feraen prin care se denume~te schimba-
rea bruscl paroxi stici de dispoziţie in stare de tris-
teţ e sau apatie; aai puţin de eu.i"orie.
CA'f.ATOIIB ans&JDblu de semne patologice ce se

găsesc cu obifDuinţă in demenţa precoce, schizofrenie,
negetirtsm, manierism, catalepsie şi in citeTa boli
infecţioase (febrl tifoidă, encefalită etc.). Se ca-
racterizează in aod esenţial printr-o stare de pasirt-
tate llimitoare, conserTarea de atitudini impuse sau
e:pontane şi negativismul (refuz de a .Torbi, de a m.1nca ••.)
uneori erei tlrile (impulsurile) bruşte rup acest ansam-
blu, crize, Tiolenţe, tuzie, care fac ca bolnaTul in
cauză să deTinl periculos pentru cei din jur. Tratamen-
tul se tace in centrale terapeutice unde se recurge la
metodele de şoc (electroşoc, insulinl).
CA'fBGORD erpri.d proprietăţile esenţiale,
lata.ril_e şi legătur ile cele mai generale ale obiectelor
şi proceselor eristenţei obiective şi su~iective in
continuă t ransformare. Iniţial, la Aristotel, ter-
menul de categorie desemna pr edicatul pr o p oz i ţiei ;
astfel, Aristotel numeşte "categorii ale fiinţe i" s au
pe scurt, •categorii" diferitele clase de predicat e
ce pot fi afirmate (în l egătură) despre un subi ect
oarecare. Termenul a fost preluat în ac e l aşi sens , mai
257
CA'.r
tirziu, de către stoici şi neoplatonicieni. Pentru
Kant şi şcoala kantian!, categoriile reprezint! con-
ceptele fundamentale ale intelectului pur ~tammbe-
griffe des reinen Verstandes" - "Critica raţiunii pure")
forme apriori ale cunoaşterii noastre, reprezentînd
toate funcţiunile esenţiale ale gîndirii discursiTe.
Ele se deduc din natu.ra judeclţii, considerat! în di-
feritele sale forme, şi se reduc la patru mari clasez
Quantitlt, Qualitlt, Relation, Modalitlt. In sensul
curent, termenul "categorie• desemneazl conceptele
generale la care gîndirea raporteazl de obicei ideile
şi judeclţile. L6vy-Bruhl numea "categorie afectiTl" o
tonalitate afectiv! comun! ca principiu de unitate a
reprezentlrilor care, deşi difer! una de alta, afec-
teazl totuşi în acelaşi fel• ("Supranaturalul şi natura
în mentalitatea primitiv!•).
CATEGORII DE IBŢKRAO!IUIS In psihologia so-
cial! procesele de mteracţiune dintre persoane au fost
descrise de cltre psihologul american R.P.Balee cu
ajutorul a 12 categorii comunicaţionale care reuşesc
el indice conţinutul celor comunicate (informaţii,
sugestii, opinii), direcţia comuniclrii (emiteri de•••
sau cereri de ••• ), modalitatea de angajare a partene-
rilor în comunicare (actiT, pasiT, ,enaional, canti-
tatea intervenţiilor etc. Categoriile de interacţiune
(conţinutul şi clasificarea lor) pot fi redate grafic
astfel,
Oda. 72/1979 Pasc. 17

258
1. manilestar••
domeniul solidarit!!.ţii;
socio 2. manif'.estarea
cate- idem emoţ1onal
dest1nderil,
gorii pozUiT 3. aprobare
pozi- pasiTl
tive
dena~ rlspansur1 4. aducere de
mirea sugestii,
sarci- 5. aducere de
Dii opinii,
6. aducere de
informaţii, a b C d e f'.
intreblri 1. cerere de
informaţii.
B. carere de
op1n1i 1
cate-
9. cerere de
sugestii,
gorii domen1ul lo. desaprobare
nega- socio pasivă,
tiTe idem emoţional 11 man11'estarea
negatiT tensiunii,
12 manifestarea
antagonis-
mului.
•• probleme de comunicare
b • probleme de evaluare
C • probleme de control
d • probleme de decizie
e • probleme de reducere a tensiunii
t • probleme de reintegrare sociali
Pe baza acestor categorii de interacţiune putem deter-
mina liderul comunicaţional al grupului, putem intocm.1
profilul · comunicaţional al grupului sau al fiecărui
indi vid in parte, putem stabili cu exactitate rolul
Juoot d• ~rup oou .uod1Y1d 1J,, oad~ul ocuaunJp~~ • U 1-
li zînd aceste categorii R.P.Bales a despri ns cele doul
tipuri de lideri: specialistul tehnic al muncii; spe-
cialistul in problemele socio-afective.
259
Q!!_t:XIB/ CATBBXIS înseamnl investirea unui
obiect, persoană, idee sau act, cu o semnificaţie
emoţionali speciali /"afect"/ distingindu-se astfel
catA~i• DozJjJ._yl, însemnînd atracţie, şi cate~1a
negativi, care înseamnl repulsie, respingere a unui
obiect, etc. Este un termen larg folosit de psihana-
lizl şi în diferite teorii ale personalităţii. Psiha-
naliza distinge trei tipuri de Q: ego-catexia /ego-
cathexis/ este ataşamentul, afecţiunea narcisistă faţă
de propria persoanls catexia subiectivă /fantasy-cathe-
xis/ este concentrarea energiei psihice asupra dorin-
ţelor, imaginaţiilor . sau asupra surselor lor din in-
conştient sau subconştienta catexia obiectuală /object-
cathe~is/ este afectinnea faţă de obiecte sau persoa-
ne, deci faţă de ceea ce este exterior individului; de
obieei reprezintă acordarea unei valori afective speci-
ale diferiţilor membrii ai familiei. s.PREUD,
H.A.MURRAY, şi H.S.SULLIVEN includ, la copii, în cate-
goria "obiectelor catectice semnificative", părinţii
şi alţi membrii ai familiei, relaţiile stabilite cu
aceştia avînd o infiuenţă profundă asupra stabilirii

relaţiilor interpersonale pe parcursul întregii vieţi.
Tulburările de catexie pot avea la bază diferite cauze
psihopatologice. ~stfel în autismul infantil se eviden-
ţiază stabilirea unei legături cateotice pozitive,
foarte puternice faţă de mamă, ceea ce împiedică struc-
turarea unor relaţii normale eu alţi indivizi. Subiec-
ţii cu astfel de tulburări rămîn izolaţi, nereceptivi
la nici o forml de comunicare afect~vă. ID tulburările
schemei corporale a pare tendinţa exagerării oatectice
adică investirea cu valori afective excesive a părţii
afectate a corpului.
260
CAT
CA'l'TELL B. RAYl!OND (n.19o5) psiholog englez
Influenţat de c.Spearman şi C.Burt dar şi de ideile
darTinismului . Cattell B.R. a fost preocupat de proble-
mele psihologiei diferenţiale umane. In 1945 a plecat
la Universitatea din Ilinois, unde a lucrat •în conti-
nuare. In peste Jo ani a publicat cam 2o că.rţi şi peste
Joo articole - orientat fiind mai ales în spre
problemele dimensiunilor personalităţii umane şi eva-
luării lor. A elaborat o serie de teste de mare circu-
laţie utilizînd analiza factorilor.
CATTELL JAMES McKEEN (1860-1944). A studiat

în la~oratorul lui Wundt la Leipzig. A lucrat şi cu
Pr. Galton. La 28 de ani a fost numit profesor de psi-
hologie la Universitatea din Pensilvania. In 1891 s-a
transferat la Universitatea Columbia pînă în 1917.
A fost primul preşedinte al Corporaţiei psihologice
din s.u.A., apoi preşedinte al Asociaţiei Psihologilor
Americani şi a publicat numeroase studii şi lucrări.
In 1929 a fost preşedintele Congresului Internaţional
de Psihologie ţinut la Yale. Contribuţiile sale privind
"timpul de reacţie" la toate organele de simţ, ca şi
măsurătorile tahistoscopice ale percepţiei culorii,
formelor, literelor, propoziţiilor etc. au fost consis-
tente. S-a ocupat şi de problemele asociaţiilor libere.
Este cel ce a efectuat un prim test psihologic. Bateria
a cuprins testarea timpului de reacţie la sunete,
asociaţii libere şi controlate, tapping, forţa muscu-
lară manuală, memoria literelor. Cattell a denumit

bateria sa ca fiind de inteligenţă. Prioritatea în
această privinţ ă ii revine însă lui A.Binet.
~ este factorul dedus din legităţile ce

se pot surprinde (epistemologie genetică). La copii
se manifestă înţelegerea a) cauzalităţii ca fiind me-
261
CAU-CAZ·
canică, b) de contact şi transmisie (vintul împinge
norii) cauzalitate de identificare de substanţă comună
sau de generare (corpurile animale se nasc unele din
altele), c) de identifica.re ca substanţă variantă a
celei anterioare, dar privind categoriile, d) de con-
densare şi rarefiere (aceleaşi substanţe ce se modifică
din cauza procedeelor amintite, e) de compoziţie ato-
mică (particule mai mult sau mai puţin strînse, f) de
explicare spaţială (apa ce se ridică într-un vas în
care s~ introduc corpuri solide. Aceste forme de cau-
zalitate se formează pînă la 9-lo ani). Formele de cau~
zalitate ale posibilului (inclusiv operativ) ca şi
cauzalitatea noetică, cauzalitatea elementară, aceea
prin eficacitate şi cauzalitatea fenomenistă sînt
forme de caazalitate mai complexe, proprii trecerii
spre gîndirea complexă.
Q!! (lat. casus • eveniment). Cuvintul are
DBi multe s~nsuri. Cazul este un subiect cu o situaţie
greu de rezolvat sau de descifrat, situaţie mai deose~
bită - prin contaminare de sens se spune: caz de con-
ştiinţă, caz de divorţ, etc. In legislaţie, cazul
constituie un delict, o crimă, o situaţie. In medicillă
şi psihopatologie curlntul denumeşte o maladie ori
simtome ce nu corespund celor descrise în mod curent.
Cazul tip este cel ce corespunde descrierii teoretice.
De cele mai multe ori se vorbeşte însă de cazul parti-
cular. Caz limită este cel ce se află între normal şi
patologic, n ormal şi d e ficienţa recunoscută, între c eea
ce este permis şi nepermis, între ceea ce este obisnuit
şi neobişnuit.
CAZANGIU AL. Psiholog român. Membru al cate-

drei de psihologie din Bucureşti. Si-a luat doctoratul
în psihologie în probleme privind formarea şi dezvolta-
262
CAZ-CEC
rea trăelturilor de personalitate la seolarii din ela-
sele · şeolii generale (1968). In eereetlrile sale a
vizat probleme legate de metoda predării psihologiei,
practica pedagogicl şi aspecte de orientare şcolarl
şi profesionaJ.l. A publicat o lucrare în aeeastă ul-
timi proble.ml (1976).
CilIBR JUDICiil organizare de in.tormaţii
pentru a taeilita investigarea unor infractori in
urma eondamnlrilor pronunţate (crime, delicte, eondam-
nlri, eontravenţii, etc.). Instituţionalizarea cazieru-
lui judiciar datează de la începutul seeolului al XIX-
lea. Multi Treme s-a efectuat pe eli de deeizii admi-
nistrative. Reglementarea legall dateazl din 1899 şi
1900 in Pranţa, apoi prin eodul de procedură legală.
eazierul concentrează toate informaţiile începînd cu
locul naşterii şi privind antecedentele, momentele
corecţionale, condamnlrile. Dosarul ce constituie ca-
zierlll judiciar se păstreazl în oraşul de naştere şi
a• completeasl da~ă este cazul. Amprentele digitate
sint probe juridice de identificare. In eazul copiilor
se tace un eazier de delinevenţl minoră. Condamnările
au earacter educaţional.
CliUSU T~ dr. psiholog român. A contribuit
la organizarea şi dezvoltarea laboratorului şi studii-
lor de psihologia aviaţiei, in care domeniu a efectuat
studii şi cercetlri valoroase privind profesiunile
implicate in aviaţie, oboseala în timpul şi după zbor
etc. Membru al colegiului de redacţie a-a.netei de
psihologie~
CBCITA!B lipsă de vedere, orbire. Oind este
alterată vederea culorilor este vorba de cecifate
cromatică sau acromatopsie. Oind vederea diurnă este
alterată, cecitatea capătă denumirea de nictalopie.
26J
CEC-CEli
Cecitatea nocturn! ae mai numeşte bemerolopie. Exist!
alteriui ale :identil'jo§rli te:rtelor acrise ( ale:rie). Prin
cecitate psihică Cbarcot a denumit incapacitatea de a
utiliza senzaţiile vizuale. In cazul ablaţiei zonelor
de proiecţie corticală a retinei se produce fenomenul
de cecitate corticală. Refierul pupilar este, in astfel
de cazui, intact, flră a se forma insă imagini Tizua-
le.
CECITATE CORTICALA (sindrom). Absenţă a percep-
ţiei luminoase. Este determinată de procese legate bi-
lateral de cortexul occipital seu căile otice retro-
geniculate. Expresia cecitate Terbală se foloseşte
pentru pierderea semnificaţiei şi simbolisticii semne-
lor scrise, flră a fi Torba de o perturbare a recepţio
nării Tizuale. In acest caz se exprimă o orbire priTind
semnificaţia verbală.
CEFALEE denumire dată durerilor de cap. Cele

mai multe cefalee sint asociate eu afecţiuni nazale
ale sinusurilor, apar in cazul afecţiunilor sau obos~-
lii excesive oculare sau ca efecte postraumatice. Ne-
vralgiile nervilor cranieni pot fi proTocate de malfor-
maţii ce se dezvoltă in vecinătatea acestor nerTi.
Cefaleea poate indica un angiom cerebral a meningio-
mului aripii sferoidale sau a eonTexităţii. Cefaleea
tabagică este toxică, circulatorie, biporică, hiper-
adrenalinem ică etc. în funcţi e de gradul de intoxica-
ţie. Afeeteaz! mai ale s constituţii le nevrotice , mi-
grenoase, arteriosclerotice. Poate &Tea un caracter
difuz sau să se localizeze front otemporal.
CENESTEPATIA percepţii şi senzaţii anormal e
în diferite părţi ale corpului, în special la cap,
torace şi abdomen, obsedante şi penibile, incărcate
pregnant de nelinişte. Li se conferă o natură psihică
(Dupr, şi Camus).
264
CD
CENESTEZIE (grec: Kemos • vid, eistesis • sen-
zaţie, sentiment). Este termenul prin care se denumeş
te senzaţia vagl de a fi, de a avea un corp şi o func-
ţi onalitate vegetatiri generali. Are la bazl numeroase
impresii proprioceptive şi interoceptive. Unii consi-
deri ci este o sensibilitate autonOJ11I, Wallon contra-
zice aceastl opinie considerind ci e vorba de o sinte-
zl de senzaţii şi impresii aie limitei inferioare a
conştiinţei. Cenesteriopatie este dentllllirea datl tul-
burlrilor cinestezice. Termenul se foloseşte şi pentru
situaţiile de pierdere a conştiinţei corpului. Bristl
şi an delir cenestezic de naturi ipohondrici ce constl
in senzaţii anormale la nivelul organelor interne:
uistl şi halucinaţii cenestezice. In acest caz se
percep impresii senzoriale pe corp sau la nivelul orga-
nelor interne pe care subiectul le atribuie unor acţiu
ni externe (arsuri, viol la distanţi, etc.).
CElfTILAJ termenul denameşte o metodl de
etalonare care acordl scoruri subiecţilor in funcţie
de poziţia lor semnificativi taţi de întregul eşantion.
Aceste scoruri devin ipotetic valabile pentru o popu-
laţie ce se presupune ci are însuşiri asednltoare cu
cele cuprinse in etalonare. Centilajul se foloseşte in
cazurile in care eşantionul cuprinde pe■te looo subiecţi.
C!IITRARB/PERCBP'fIVA/ este un termen introdu•
de PIAGET, oare desemneazl o subfazl a percepţiei, şi
anume formele primare ale contactului sensibil cu
l tllllea, care se obţin 1n afarR unei activitlţi sufici-
nete. ca desflsurare în tilll.P şi ca nivel de elaborare
de detectare şi de explorare a obiectului. Este cazul
aşa-numi t e lor •RPECTE DE CIMP•. In acest caz, percep-
ţia este doar an rezultat nemijlocit, imediat al exci-
taţiei externe, firi .implicarea activitlţilor subiectu-
f65
CEN
lui sau doar cu un minimum de intervenţi e a acestora
realizindu-se astfel o i magine deformată a obiectului,
eu caracter difuz, nediferenţi at, necorespunzător nici
individualităţii obiectului , nici scopu1u1 sau expecta-
ţiei subiectului. In acest caz, valoarea elementului
centrat este necondiţionat supraestimată, iar a celor-

lalte elemente/fondul perceptiv/ - subestimată. Efectul
cel mai cunoscut al hl• il constituie deformlrile cu-
noscute ca "iluzii optico-geometrice•. Coordonarea unui
mare numlr de Q. indiviiuale succesive, duce lacom-
pensarea lor reciproc! după o seheid probabilietă,te
nomenul de •DECEN'.rR.ARE• /v.t.r./.
CENTRE DE INTERES (metodă pedagogică). Este
denumirea datl procedeului care permite gruparea de
diferite noţiuni ce trebuie studiate din domeniul su-
biectului care-l interesează pe copil. Centrele de in-
teres au diferite forme de organizare. Ele constituie
subetituante ale programelor in t1mpu1 activităţii şco
lare. Km. răep1ndi te sint: Ket oda Decroly bazată in
întregime pe centrele de interes. Subiecţii elevi par-
ticipi şi decid asapra centrelor de interes dintr-un
întreg an 1eolar. Chiar şi asupra subiectelor secunda-
re se extinde alegerea. Activitatea începe eu observa-
ţie şi cu căutare-descoperire de legi generale (induc-
tiv). Ketoda proiectelor (elaborată tot de Deeroly).
Si in cazul acestei metode se aleg subiectele concrete
de către copii. Proiectele au întotdeauna o finalitate
aplicativă. Metoda complexelor (URSS) are aceleaşi
caracteris tici. Metoda Cousinet - se caracterizeazl
prin f aptul că oferă o alegere absolut liberi oe poate
avea şi o altă finalitate deeit utilitari. 7iind ali-
mentate de interese, aetivitlţile de instruire se rea-
lizeazl în condiţii de timp mai scurte şi de calitate
266
CD
mai bunl, la copii cu dezvoltare normali. Ca dezavan-
taj apare dificultatea de a parcurge întreaga materie.
In genere, ae combi.Dl metoda centrelor de interes cu
aetode tradiţionale.
CDTRDCEPALIC (siatea). termenul• fost
folosit in 1950 de Penfield pentru a dese11Da pri.D el
formaţiunile nerToase ce asiguri integrarea funcţiona
li a celor dod emisfere - regiunea hipotalaaiol fi
diencefalul. Aceste formaţiuni coaportl mecanisme de
reactualizare a percepţiei fi, concomitent, de recol-
tare a experienţel or şi de 1.Dtegrare a abilitlţilor
dobindite. Dupl Penfield, aceste mecanisme constituie
sediul conşt iinţei personale.
CD'fROIDA (metodl). Metodl a analizei facto-
riale ce const l in rotirea sistemului ortogonal al
rezultatelor obţinute prin teste ,1 calcularea valori-
lor centrale (!') ale acestora.
CDZURJ.. Control critic al actelor unei per-
soane. s.Preud a dat acest nWDe funcţiei psihice,
descoperit! de psihanaliză /qui trie/, printre senti-
mentele 1.Dtime, pe cele care conştiinţa le poate
admite şi respi.Dg~ altele pentru oă sint periculoase
sau nu sint in conformitate cu exigenţele sociale. Aces-
tea refulate in inconştient, dar nepierzind niciodată
dinamismul lor, apar din nou sub o formă disimulată,
in visele şi simptomele nevrotice. Termen psihoanali-
tic care desemnează apărarea ego-ului şi a superego-ului
contra impulsiunilor periculoase. Acestea pot acced e
in conştiinţă numai sub o form! substit utivâ ş i deror-
mată prin simbolizarea, ca în vise.
CEREBROTONIE componentă temperamentală sta-

bilită de psihologul american w.H.Sheldon, care are la
267
CER
bazl proYenienţă eotoderaiol se caracterizează
prin: tensiune nerToasă masivă, înclinare spre me-
ditaţie, dubiu, hipersensibilitate, conduită contra-
dictorie• slabă al.'1oi.en1j a acţiunilor , se îndepărteazl
de reuniunile şi contactele sociale . • Cerebrotonia
extremi (orientarea · dominanţă SEK'8 mieînsuşi) se aso-
ciază cu o serie de tulbur ări fUiloţionale: insomnie
oboseală cronică, tulburări de piele. Cerebrotonia
corespu.nde tipului cerebral din clasificarea lui
Siga1ul.
CBRTITUD~ Termenul are o accepţie tilozo-
!ică, dar şi empirică şi psihologică ce graYitează în
jurul sensului de a desemna starea unui subiect uman
oare aderl !ără rezerye la o afirmaţie, propoziţie,
opinie etc., pe oare o consideră adeTăretl. Sensul de
adeziune a spiritului !ără nici o îndoiaiă. Poate !i
Torba de o adeziune din obişnuintl (din copilărie)sau
prin tradiţie sau de o adeziune dependentă de o convin-
gere pasionali, datorită u.nui act de credinţi.
CBARCOT JBil-IARTD (1825-189). S-a născut la

Paris, Este considerat ca fondatorul neurologiei cli-
nice. Din 1862 după ce a !ost profesor la facultatea
de medicină, a devenit şe!ul Spitalului Salp&tri~re
care a devenit celebru în întreaga lume datorită stu-
diilor de boli neurologice. Intre 1862-1870, Charoot
a studiat cauzele hemoragiilor cerebrale, a obserTat
erectele leziunilor măduvei spinlrii, a :tăcut descri-
eri de numeroase scleroze diferenţiindu-le de reumatis-
me şi a emis ideea că poliomielita este legată de
forme de atrofii musculare. Intre 1870-1880 a !ost
preocupat de funcţiile cerebelului, in!luenţînd sensi-
bil cercetările lui Lakson, Horsley şi alţi străluciţi
reprezentanţi ai şcolii engleze de neurologie. In 1882,
268
CHA-<raB
guv~rnul francez a creeat prima catedrl din lWDe de
boli ale sistemului nervos, special pentru Charcot • .
Bu mult dupl aceasta. Charcot a început studiul hi.pno-
zei, al isteriei şi al psihonevrozelor. A lucrat mult
tn acest domeniu cu A.A.Liebeault (1823-1904) apoi cu
H.Bernheim (1837-1919). Oharcot a susţinut ci hipnoza
,1 isteria se datoreazl aceleiaşi activitlţi nervoase
şi el pot fi hipnotizaţi doar istericii. Teza sa na
s-a confirmat. Totuşi, Salp6tri~re a devenit un renumit

centru de cercetare vizitat de personalitlţi eminente oa:
f. Janet, S.1'reud şi a alcătuit punctul de plecare
pentru studiul ofici alizat al bolilor psihice tn în-
treaga lWDe.
OHARIS\U.TIC Termen introdus tn sociologie de
Mar Weber pentru a desemna persoana conducltorilor ■ au
puterea (autori tatea) lor. La origine inseamnl har
divin. In psihosociologie este vorba de o persoanl
care se naşte eu un asemenea har divin in virtutea
olruia devine conducltor. autoritatea charismaticl
este aceea la care oamenii se supun tn virtutea
credinlielor tn calitatea extraordinari· a wiei persoane
considerate.
CHELCEA SEPTIE:U dr. psihoeocrlolog romln. Preo-
cupat de probleme de p=dhosociologie a muncii industria-
le (1970) şi de integrarea profesional~ (1971, 1972)
ca şi de metodologia cercetărilor de teren;a elaborat
o lucrare moderni cu pri'rire la Chestionar şi valoarea
lui de cunoaştere.
CHEMORECEPTORI. Receptorii excitaţi de stimu-
laţiile chimice, tn special acei ai glomosului caro-
tidian. Stimularea acestora duce la formarea de refle-
xe vasculare şi respiratorii sub influenţe moditiclri-
lor chimice ale singelui sub influenţa prezenţei anor-
male a anumitor substanţe.
269
CHE
CHEMORECEPTIA sistemul de chemorecep ţ ie
dispune de trei modalită ţi: sensibilitatea chimică
generală /S.c.g./ ; s ensibilitat ea gustativă; sensibi-
litatea olfactivă /tele-chemorecepţia/. PFAFFMANN con-
sideră că s.c.g. are drept receptor terminaţiile ner-
voase nediferenţiate, deci, s-ar părea că face parte
dintr-un "sensorium comun", că este contingentă cu du-
rerea şi se constituie la om în zonele membranoase o-
culare, nazale, bucale şi sexuale. Stimulaţiile chimi-
ce produc senzaţii specifice vagi de iritare şi implică
reacţii de strănut, lacrimaţie s au unele impresii pre-
dureroase. Impulsurile de acest fel se transmit către
centru prin nervul trigemen. s.o.g. dublează mirosul
şi gustul fără să se confunde cu ac. Se poate însă
presupune că genetic, mirosul şi g ustul au rezultat din
diferenţierea şi specializarea recepţiei chimice gene-
rale. La animalele acvatice, ac. formă difuză de che-

morecepţie se realizează prin întreaga suprafaţă cuta-
nată).
CHEMOTERAPIA/CHIMIOTERAPIA este o ramură a

psihofarmacologiei, care investighează şi dezvoltă
toate tipurile de medicamente şi produse farmaceutice
care produc modificări în procesele psihice. Ca metodă
exprimă folosirea în practica clinică, a unor
preparate psihotrope/psihoactive, cu diverse efecte/se-
dative aruriolitice, antihipnotic e, antidepresive, psi-
hotone/, în tratamentul diferitelor tulburări mentale.
Clasificarea substanţelor psihot rop e se f ace fie după
structura lor chimics, fie după efectul terapeutic
principal; în psihiatrie se adoptă clasificarea conform
acestui din urmă c r iteriu , propusă de întemeietorii
ihofarmacologi ei moderne - DELAY şi DINKER. Conform
acestei clasificări, substanţele psihotrope se împart
270
OBI-CI
in trei mari grupe: psi.holeptioe/eedetiTe psihice/;
psihoanaleptice /stimulante psihice/i psihodieleptice
/perturbatoare psihice/, /T.t.r./ in cadrul fieclreia
din ac. categorii mari distingindu-se subgrupe cu acţi-
1111i şi efecte specifice. Eficienţa Q. nu poate fi ob-
ţinută de cele mai multe ori decît dublind terapia me-
dicamentoasă cu o influenţă pozitiv! continui, asupra
bolnaTUlui, er ercitate de medic, familie şi societate
cu elementele lor instituţionale. De asemeni, eficienţa
Q. apl i cată ca at are este crescutl frecTent prin admi-
terea combina tă a dif eri telor categorii de substanţe.
CHIRCEV ANA!OLI dr. docent.Priholog român cu
multiple preocupări . A elaborat studii de psihologie
socială (teza de doct orat), de psihologie a copilului
(manual in colaborare cu Al.Roşca), de psihologie pe-
dagogică. A c ont r i buit l a realizarea tratatului de
psi.hologie experiment ali (1962) şi la efectuarea de
nwneroase lucr ări in domeniile mai sus amintite, in-
clusiT în problemele orientării şcolare şi profesiona-
le. Influenţat de psihodinemica paTloTistl, a adus con-
tribuţii în difuzarea acestei optici in psihologia ro-
mânească.
CIBERNETICA Norman Wiener (1894-1964) a ree-

Taluat an termen gr ec ş i• denumit prin el studiul
ftmcţiilor d e c ontrol şi de comunicare (1948) atît pen-
tru comportamentul omul.111 şi animalelor cit şi pentru
sistemele electromecanice care pot s ăi se s ubst i t uie
ş i pentru care s-au c onstruit deja mod ele, precum cre-
i erul ar11tlc1al. ( llOlilti 1:H1a t w l. u.:f. Aehh;,, • o,r• Pll l el ec-
tronic). Aceste model e substit uie funcţii int electuale
seu numai mecanice. Dr . Bllăceanu ş i prof. Edmond
Nicolau duc o intensă actiVitai'e în domeniile ciberne-
ticii. Psi.hologul român M.Golu a elaborat o interesazd
271
CIC-CDJ
lucrare de cibernetici generali psi.hologică, în 1971.
La acestea se adaugl unele studii interesante efectua-
te de Gh. Zapan, P.Popescu-NeTeanu etc. priTind ciber-
netica psihologici. Modelele cibernetice a.rmlresc să
descopere şi să realizeze practic metod e de conducere
automatl pe llaza (prin analc:gia) modelelor a doul pro-
cese vehiculate de sistemul nervos al unui organism:
a) procesul care leagl lumea senzorialii ca elliţltoare
de 1te1anal.e de 1.nstffnţele corticale receptoare de sem-
nale prin intermediul reţelei şi canalelor nervoase.
b) procesul care se dezvoltl de la scoarţa cerebrali
(ca organ emiţător) la organele motorii (executante-
efectorii) tot prin intermediul reţelelor şi canalelor
nervoase. Realizările remarcabile efectuate cu ajuto-
rul ciberneticii au contribuit la revoluţionarea teh-
nici a 11Ullii moderne. Acestea sint în principal maşi
nile de calcul electronice, care exercitl funcţia de
creer în mecanismele cu conducere automată(s-a reali-
zat a patra generaţie de calculatoare electronice~
Principala stiinţl ajutătoare a ciberneticii este teo-
ria informaţiei (v.Teoria informaţiei).
OICLU E.E.G. O serie completl de variaţii
de potenţial ce constituie o undă, pW oinei aceeaşi
serie se repetl (vezi 1.1.G.)
CIJIEIIA Cea de-a şaptea artă - artă oe a de-
venit dominantl în secolul XX, avind cea mai mare au-
dienţi. Perţa de convingere a cinemaului este penetran-
tl. Imbinind imaginea cu sunetul, cu descrierea Tizua-
ll şi arta conversaţiei şi a dramaturgiei, cinematogra-
ful acţionează prin sugestie• Spectatorii recepţionea
ză pasiv impresiile. Cinematograful a avut o funcţie
extraordinarii asupra difuziunii de atitudini, idei,
modl, cultură - cunoştinţe. Cercetlrile filmologice
272
CD-CIR
(Hea:rer, I.Zazzo, Jurtowstaia) asupra recepţiei fil111t1.-
lui de către copii au surprins reacţii complect diferi-
te faţă de cele ale adulţilor. Există alegeri de filme
1n funcţie de tematici, ritm, duratl, calitate educa-
ti- l, recreativi, tehnici, artistici la diferite virate.
Copiii dupl 7 ani s1nt capabili să urmlreascl an film
nu prea lang. Se duc discuţii privind difuzarea agresi-
vităţii prin filmele poliţiste, de spionaj ,1 cele de
groazl. Cenzura cinematografică datează din 25.7.1919
şi priveşte filmele cu scene excesiv de impudice
cere, oa ,1 filmele comerciale, au aTUt şi au un public
relativ larg 1n diferite ţlri.
CDIS• Cinicii au constituit 1111 curent -
sectl filozofică, fundată 1n etichitate de cltre
Antisth~ne, discipol al lui Socrate. Hlrtuiaa treclto-
rii cu zefielllirile lor, au fost c0111paraţi cu ciin11.
Cinicii zilelor noastre se opun opiniei curente băt1n
du-ş1 joc de ea, braveszl convenienţele, consideră fra-
gile regulile mornle. Cinicul poate fi o persoanl
foarte lucid!, de o inteligenţă remarcabilă, care obser-
vă oameni ,1 fapte oa sub o lentill fotografici. Ei
pot fi 1nsl şi oameni stlpWţi de o descurajare pro-
fundă. Cinicii pun probleme, stirnesc cerinţa de a
găsi contraargumente - reacţii de apărare, de gindire.
CIO.PU I. psiholog român dr. A făcut studii

complexe privind aplicarea de tehnici şi procedee fi-
zilogice în studiul atenţiei, a setului în transpunerea
scenică etc. A lucrat cu tehnici EEG, E•G, EDG, etc.
CIRCUIISTANTI.A.LITATE /vorb ire ocolit!, •labi-

rintici•/. Prin Q. se defineşte includerea unor detalii
banale adesea irelevante în relatarea unui incident,
în explicarea unui punct de vedere sau în răspunsul la
o întrebare. Există trei tipuri de Qr 1. - este un
273
CIV
tip de Q.. normală reprezentată printr-o varietJte în
care o persoană nu prea inteligentă, insistă să redea
fiecare detaliu în expunerea unei povestiri; 2.- este
un tip de Q.• care se caracterizează prin încercarea
conştientă sau inconştientă de a ascunde faptele prin
axarea expunerii în jurul unui anwni t punct, sau prin
distragerea atenţiei /interlocutorului/ acordînd o m~i
mare semnificaţie detaliilor marelevante. 3. - este un
tip de Q.. care rezultă dintr-o anumită tulburare a
fluxului gîndirii. Poate fi vorba însă şi de o defici-
enţă de educaţie, în sensul că individul nu învaţă
să-şi focalizeze gîndirea sau să distingă esen ţ ialul

de neesenţial. Poate fi determinată şi de o anxi etate
internii sau de nevoie de a provoca simpatia celui care
ascultă, caz care se manifestă prin relatarea unor po-
vestiri cu foarte multe detalii. Există cazuri in care
bogăţia de detalii apare ca un substitut pentru lapsu-
rile din memorie sau pentru a evita o idee anxiogenă

sau neplăcută. Q. este deosebit de relevantă pentru
examenul psihiatric. In examinarea acestor tulburări
mentale, psihiatrul sau psihologul trebuie să determine
dacă Q. este cauzată de unul din aceşti factori, sau
este determinat ă d e o dezorganizare a gîndirii, asupra
căruia bolnavul nu are nici un fel de control. In acest
ultim caz, Q. es te frecventă in schizofrenie, deficien-

ţe mentale , un el e forme de epilepsie şi în psihoze
s eni l e . Ca t e ndinţă, poat e fi în t îl n ită şi în f o r ma
m an ia c ă a psihozei maniaco-depresive.
CIVILIZATIE componentă a mediului social-is-

toric c u funcţii complexe. Este o re z ultantă a a cu.mul ă
rii efor turilor se c ul are de opt i mi z ar e a con diţ i ilor
materiale şi spirituale ale vieţii, ale stilului şi mo-
dalităţilor de satisfacere a trebuinţelor şi a rele-
Cda. 72/1979 Pase. 18

274
ţiilor interl:lll1ane. E sinonill! cu cultura „1 acţioneazl

modelind comportamentele verbale şi nonverbale, tipu-
rile de eonduitl, normele de evaluare a acestora. Se
transmite prin diferite forme de educaţie in familie,
1n 1ooall, prin instituţii etc.
CIIIP AUDffl'V constant in audiogramA eonstitue
reprezentarea grafie! a întinderii audiţiei anui su-
biect. Pieeare punct delimitat al cîmpului dispune de
don! coordonate: aceea a intensitlţii (ordonat!) şi
frecvenţa pe abseisl. Pragul de audibilitate şi limita
superioarl sau pragul de senzaţie dureroarl au particu-
laritlţi individuale. Urechea nu prezint! aceeaşi sensi-
bilitate faţă de Ciecare frecvenţi. Sunetele grave şi
foarte ascuţite au un prag de audibilitate ridicat şi
an prag de durere coborît. Sunetele medii sînt cele
.mai uşor percepute.
CIIIP il, CONSTIIftEI Ansamblul de fenomene ce
apar la mi moment dat în eonftiinţl în opoziţie eu fe-
nomenele subconştiente sau inconştiente. Intr-un sens
larg, cî11pul conştiinţei este einm1m <:a cel acordat ter„
menului de clmp psihologie sau de mediu apropiat.
CIMP PSIHOLOGIC termen utilizat de psihologul
K.Lewin (structuralist), care a împrumutat la rindul
slu termenul din concepţia lui Einstein (1933). Prin
cîmp psihologic se exprimi toate (faptele) evenimentele
fizice, fiziologice, biologice, sociale, psihologice
(conştiente şi inconştiente) interdependente la un anu-
.mit moment dat. Acţiunea acestora 1nnue•ţează subtil
şi discret persoana umană sau colectivitatea eonsidera-
tl. Cîmpul psihologie constituie o •tonalitate dina-
aică• (Kurt Lewin) şi grupează toate percepţiile, mot i -
vaţiile care se reînnoiesc într-o perpetuă e~utare a
echilibrului. Piecare combinaţie de influenţe (situaţie)
ns
CIM
provoacă o "tensiune" şi noi forme de comportament.
CIMP SOCIAL In sens larg se referă la relaţii
in reţea ce există între diferite realităţi sociale
interdependente; această totalitate constituind o to-
talitate dinamică (se cuprind în această totalitate şi
grupurile, sub-grupurile, indivizii, barierele sociale.
Intr-Wl sens mai restrîns, cîmpul social se poate con-
sidera ca o formă de prezenţt a unei alte persoane,
prezenţă fizică sau doar evocată (afectivă) sau ca
influenţa unei alte persoane (prezenţă psihologică) _ .
Cî.mpul social se referă in unele cazuri la totalitatea
elementelor materiale revelatoare a prezenţei colecti-
vităţilor, ca manuscr is e, cărţi, afişe, opere, monumen-
te, opere de artă etc.
CIMP VIZUAL/MACULAR/ defineşte apaţiul care
poate fi explorat de ochiul imobil, fi.rat în momentul
respectiv asupra unui anumit obiect sau punct/ repre-
zintă un con de aproximativ 25° in jurul punctului
privit/. In conturarea 9!• participă atît vederea cen-
trală cît şi cea periferică. hl• este o mărime u.nghiu-
lară, distanţa în condiţii date putînd fi ignorată.
Se disting c.v. monoculare şi binoculare, sumatorii,
acestea din urmă fiind mult superioare primelor. După
ANANIEV, ~ monocular prezintă statistic aproxima-
tiv urmţtoarele valori calculate de la perpendiculara
ideală pe centrul retinei: spre interior - 60, ext eri-
or - 90, sus - 60, j os - 701 este hl• caracteristic
pentru l umina albă şi se reduce consid erabil in condi-
ţiile i l uminării cromatice. C.V. binocular constă
într-o zonă, centrală, comună celor doi ochi, 1ncadrată
de d ouă zone semilunare, de vedere monocul ară. Se in-
tinde pe 240 orizontal şi pe 120 vertical. Din aria acw
doar/ 25 in jurul punctului firat/ zona centrală este
276
cu
a rizlllui clar binoclllar cu senzaţie de relief, zona
mi.jlocie/ a văzlllu.1 simultan( se caracterizează pr:lJ:i
!ID
Cim!Jul rizllal Cl'omolic

(pt:nfr11 ochivl dtţPI
illIIIl] 9'"i inchs ['":,.,,·:-.. '.] r{)fV
c:::J alo ~ rwe

wm a/4,mrv ~ negro
:Pig. 28
posibilitatea de discriminare toarte iar cea redusă,
pe~irc,i~ ~, ,aa!no o•na!bL1a d - , la m.t9e~re& iecte-
lor. hl• cromatice sint meri.me pentru albastru şi
galben şi minime pentru verd e, roş u prezentind propor-
ţii mijlocii. c.v. se reduce şi mai mlllt in cazul vede·-
rii obiectuale. Se disting c.v. cu funcţie de semnalare
a nnei simple prezenţe şi hl•inlăuntrul cuora se
277
CLA
realizeazl discri.minarea. Abolirea unei jwa!tăţi a c.v.
este di~gnosticată ca hemianopsie. c.v. se determină
ou ajutorul oampimetriei (perimetru optic) •
.
CLAPAREDE 1 Ed. (1873-1940). Psiholog elveţian,
născut la GeneTa. Profesor la Universitatea din GeneTa,
a fondat Institutul J.J.Rousseau şi publicaţia
•Archives de Psychologie•. A făcut studii experimenta-
le numeroase pe animale şi in domeniul Tiretelor copi-
lăriei, fiind preocupat de corelaţia fizic-psihic. Este
considerat reprezentant al şcolii funcţionaliste. Lu-
crarea "Comment diagnostiquer les aptitudes chez les
enfanta", este printre primele lucrări in care se expun
teste scolare de depistare de aptitudini•
~ Reunimle de termeni (indivizi ori
subclase) consideraţi ca ech1Talenţi, independent de
diferenţele lor. Clasa logică cu subclasele sale cons-
tituie un sistem de reuniuni (aditiTe sau multiplice-
tiTe) şi de separări (substracţii şi diviziuni logice)
care prezintă in comun aceeaşi calitate. Agregatul
perceptiT se opune clasei logice. In esenţă, agregatul
perceptiv nu cuprinde corespondenţă obligatorie de
calităţi privind grupurile şi totalităţile sale.
CLASA SOCIALA (psihologja de••• ) Grup mare de

oameni cărora le sint proprii o ear1.e de caracteristici
sociale comune şi anume : locul ocupat in sistemul res-
pectiT de producţie s oc ială istoric•• determinat ,
acelaşi raport f a ţă de mijloacele de prod ucţie; ac ela-
ş i r ol în organizarea socială a muncii; modul în care

ob ţin part ea de care dispun din b ogăţia eocietlţ i i şi
mărimea aces t ei puţi (V.I.Lenin). Clase social ă est e
deci o formaţi une uman ă definită , ce generează nen~ă
rate fenomene de psihologie colectivă (psihologia de
clasă sau claeială), care eint de doal felurii unele
278
CLA
de ordin structural, vizînd particularităţile profilu-
lui psihosocial al diverselor clase luate ca entităţi
relatiT de sine stătătoare (particularităţile micii
burghezii, ale marii burghezii, ale ţărănimii, ale
proletariatultti), altele de ordin funcţional, rezultînd
din eraminarea claselor sociale în acţiune, în mişca
re (P.Goliv. Prin !aptul că c.s. reprezintă componen
tele esenţiale ale popoarelor şi naţiunilor, ele con-
tribttie la formarea psihologiei naţionale, Consecinţa
de clasă constă în renectarea in conştiinţa individua-
lă a intereselor clasei sociale din care~face parte,a
relaţiilor acesteia cu celelalte clase şi categorii
social e ca şi a rolului social pe care-l joacă clasa

sa socială. Prin conştiinţa de clasă se conştientizează
apartenenţa de clasă fapt ce se traduce în anumite
comportamente, asumarea unor obligaţii şi a unor drep-
turi. Conştiinţa claselor reacţionare reflectă fals şi
denaturat tabloul relaţiilor de clasă ; poziţia claselor
sociale şi a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din
producerea de bunuri materiale şi spirituale, Clasele
progresiste reflectă adecTat relativ situaţia şi rolul
dezToltării eociale şi a clasei din care fac parte,
Aceasta cu atît mai mult cu cît este înarmat cu ide-
ologia clasei a cărui rol este foarte important. clasa
muncitoare, cea mai progresistă din istoria omenirii
renectă prin ideologia marrist leninistă locul şi
relaţiile reale din societate. Termenul "conştiinţă,/,'
şi "clasiiaui fost folosiţi de autorii marxişti V.Kelle
A.K. Uledov, A.Zdravomîslov (URSS) Jurleen Kuczynehi
(R.D.G.) s. Oaeovsld (Polonia) I.Svecs~di (Ungaria)
Unii filosofi folosesc termenul într-o accepţie mei
restrîneă. Gurevitch reduce conştiinţa de clasă doar
la psihologia de clasă (fără ideologia clasei) In
schimb A. Gidden a erarhimt zone şi tipologii ale
279
CLA
Ca:iştUntei d• clae ă tl ) Primul niTel ar fi acel al anui
etil de viaţă şi de gindire comun fără conştientiza
rea apartenenţei de clasă 2) Se adaugă conştientizarea
apartenenţei de clasă. 3) Se conştientizează şi inte-
resele de clasă şi divergenţa lor cu acele ale altor
clase. 4) Conşt i inţa revol uţionari de olasl.
CLASIPICARE La toate niTelurile dezvoltării
intelectului uman există conduite de clasificare - fie
că e vorba de c olecţii , fie că se grupează obiecte şi
fenomene asemănătoare. Clasificarea primitiv!, denuai-
tă prin convenienţă sau partitivă - proprie copilului
mic pînă la lo luni - conată în reunirea a două ele-
mente (oa lărgime ) dintre care unul este elementul
propriu, copilul şi altul care este reunit cu primul
prin funcţionalitate (leagănul). Clasificarea simplă
ee sprijină pe aspecte asemănătoare (obiecte diferite
care au cîte ceva colorat la fel (copilul antepreşco
lar). Clasificarea de tip colecţionare figurali este
proprie copilului preşcolar şi utiliuasl ca elemen•t
de clasificare configuraţiile spaţiale (elemente
eterogene). Colecţionarea nonfigu.rall operează pe plan
mai complex mintal (înţelegere şi extensie a proprie-
tăţilor). Clasificarea de tip combinator (la nivelul
formării operaţiilor ipotetico-deductive) construieşte
o strnotură Deal oe rezultă dintr-o a doua formă de
joncţiune sau combinare între structuri şi inversiuni
sau structuri şi r e c iprocităţi (la 1 4-18 ani). Cla-
eift car ea prin combinaţii , pr in in„ luzi uni de clase
parţiale şi clase t otale , prin com~tat irttate şi înţe
legere a extensiei a indi ciilor ( crit erii lor) c onsti-
tuie for me superioare de clasi fic are cuprinse în în-
ţelegerea conceptuală.
280
CLA
CLASOMANIA (semn) ln encefalitat, letargice,
anumite forme ale epilepsiei. Constă in crize de ţipe
te stridente ce se pot prelungi cîteva minune. E o for-
d de manifestare a stării crepusculare critice. A
'-J
fost descrisă de Benedek.

CLASTOMANIE Este nebunia distrugerii. Bolnavul
distruge toate obiectele ce se află la îndemîna lui şi
na importă prin ce mijloace. Se găsesc clastomanii în
anumite idioţii sau în agitaţia manio-depresivilor.
CLAUDE BERl'lARD (1813-1878) Fiziolog de seamă
francez elev al lui Magendie introduce metoda experi-
mentală în fiziologie şi medicină. In structură criti-
cei sale împotriva ipotezelor vitaliste a considerat
necesară suspendarea cauzei primare a oricărui fenomen.
Sistemul clasificărilor naturaliste nu se află în na-
tură oi în spiritele oamenilor, fapt ce generează ade-
sea idealismul. ln loc de cauză trebuiesc studiate ra-
porturile şi condiţiile • Ori acestea conturează ipo-
tezele deterministe. Determinismul permite prevederea
şi provocarea fenomenelor - prin stabilirea condiţiilor
fenomenelor. Claude Bernard a fost un mare experimen-
talist - a inventat numeroase tehnici şi procedee de
cercetare. In "Le cahier rouge" Claude Bernard dez-
?oltă ideea că "In ştiinţele fizice şi naturale omul
na are alt izvor de cunoaştere decît observaţia şi
experimentul~ Influenţa lui Claude Bernard a fost
foarte mare în sistemul ştiinţelor biomedicale şi de
conturare a abordării ştiinţifice a fenomenelor com-
~l@~~ e P • 11nt~l r naturii ei inclusi v ale priholo-
giei pe care a considerat-o că o disciplinli în care
acţionează determinismul.
CLAUSTROFOBIE (din lat. claustrum, schit,

hrubă într-o mînăstire, şi din gr. phobos, teamă).
281
CLE-CLI
O formă de care se c a racterizează printr-o fri-
nevroză
că morbidă de locurile închise. De indată ce bolnavul
se află sau pătrunde într-un spaţiu închis (cameră,
sală de spectacole, coridor etc.) încearcă o vie ne-
linişte, avînd impresia că se sufocă.
OLEPTOMABI! (gr. Kleptein, a fura, şi manie,

nebunie). Tendinţă maladivă, accident~lă, de a fura,
fără ca bolnavul să urmărească vreun profit. Se carac-
terizează prin apariţia bruscă, obsedantă a impulsului
de a-şi însuşi un obiect, concomitent ou o stare de
nelinişte şi de luptă împotriva acestei dorinţe, urma-
tă de executarea conştientă a furtului, ceea ce aduce
bolnavului, consecutiv, o stare de uşurare. Paptul că
furtule comis fără a lua măsuri de precauţie şi fără
a trage vreun folos material (valoarea obiectului
fiind de regulă neînsemnată) îl deosemeşte de delictul
comun. După Kahn, impulsul se observă la persoanele
psihopate.
OLIMAT Ambianţa psihologică. Scolarii ca şi
muncitorii trăiesc într-o reţea de relaţii particulare.
Deşi intr-o şcolară sau într-o fabrică, fieoare are
preocupări particulare, raporturile inter-individuale
condiţionează_in mare măsură randamentul, antrenarea
în activitate. Securitatea afectivă şi bunele relaţii
umane fac să crească eficienţa, în timp ce seQtimeatele
de frustraţie şi de insecuritate o micşorează. Nume-
roşi copii care nu reuşesc în şcoală au o stare de an-
xietate fiindcă trăiesc într-un climat psihologic de-
teriorat (ne înţelegerea părinţilor, ostilitatea profe-
sorilor, batjocura colegilor). !n întreprinderi pre-
zintă interes viaţa lor psihologică, preocupările lor,
sentimentele lor în raport cu alţii, aoşstea fiind
favorabile în ridicarea productivităţii.
282
CLI-CLO
CLINICA (domeniu şi metodl) Totalitatea cunoş
tinţelor dobîndite prin observaţia directă a fenomone-
lor morbide - fiiră ajutorul metodelor de laboraţor.
Se mai consideră oă termenul se referă la tot ceea ce
priveşte informaţiile dobîn~ite prin mijloace de ob-
servaţie de cazuri concrete • . Termenul se foloseşte şi
ca substantiv şi Qa adjectiv. Observaţia clinici este
ştiinţi şi o artl. Ca metodl, observaţia clinioă se re-
feri la ceea ce se o}servl (condiţii, tehnică) şi se
înţelege,cu privire la alţii prin contact direot şi
prin intermendiul unei experienţe achiziţionate în ana-
liza de caz. Obs ervaţia clinici este prezentă (şi se
dezvoltl ca atare) în interpretarea cazurilor. J.Piaget
a utilizat aceaetl me t odă în studiul psihologiei co-
pilului.
CLINOMAJITA Constl în căutarea poziţiei culca-
te (cu insistenţi) 1 unii clinomani sint consideraţi
oa reîntorşi la un comportament infantil - căutarea
leagănului sau sinului matern. Clinomania poate deveni
o veritabili obsesie.
CLOlfIE (gr. clonus • agitaţie) Secuse mus-
culare ce rezultă din punerea în mişcare a muşchilor
ce acţionează sinergio în mişcarea membrelor, capului
sau a oriclrui segment corporal. Opusă acesteia este
contracţia tonici.
CLOlfUS (semn). Constă în apariţia spontană

sau 1n determinarea tmor trepidaţii prill alungirea
brusel R unui tendon. In clonusul rotul i an , trepidaţ ia
a• p~oou e p~!.n LmprLmar ea une1 pre s1un1 puternic e
asupra rotulei în direcţia distală , iar in clonusul
piciorului drept, fenomenul se datorează flexiunii dor-
sale subite a acestui segment, bolnavul fiind în decu-
bit.
283
COCKAYNA boall a cromozomilor (47 cromozomi

cu trizomie 19-20). Se manifestă progresiv, începînd
cu al doilea an de viaţă prin facies îmbătrîn it precoce
retinită pigmentată, atrofie optică, fotosensibilitate,
anomalii scheletice, întîrziere de dezvoltare mintală
şi de creştere, microcefalii, in schimb disproporţio
nalitate - picioetele şi mîinile crescînd mari, surdi-
tate, ataxie şi tremur.
~ reprezintă un sistem de corespondenţe
dintre elementele unui mesaj, şi combinaţiile semna-
lelor, prin care se exprimă elementele mesajului, sis-
tem, de corespondenţă biunivocă/ definit printr-o lege
codificare/ a elementelor a două mulţimi - alfabet:
alfabetul de bad si alfabetul-cod: L•P [aiEA-zj E. z]
Codurile, aînt deci semnale transformate, pe baza unei
anumite legi/ reguli,/ v. "CODIFICARE"/, echivalente
sel!ll'lalelor de intrare, pentru că acestea/ semnalele de
input/, nu pot fi nemijlocit utilizate, in procesul de
prelucrare şi interpretare. Inseamnă că fiecărui sem~
nal de intrare, x€ X,i se pune în corespandenţă o anu-
mită succesi\ll1e de semnale z.SZ, numite "semnale sim-
ple", acestor semnale de intrare corespunzîndu-le la
"ieşirea" canalului, mulţimea W /de ex./ de semnale w,
cu probabilitatea condiţionată: p(w/z). In cadrul sis-
temului psihic uman, cel mai important cod, şi totodată
cea mai importantă matrice internă, îl reprezintă lim-
bajul, fiind astfel baza pe care se structurează şi se
dezvoltă întreaga organizare psihică a individului -
începînd cu procesele senzoriale şi terminind cu mode-
lele conceptual e şi subsistemele atitudinale ale perso-
nalităţii. Combinaţia semnalelor unui anumit simbol
se numeşte combinatie de cod. Există coduri de grade
diferite de complexitate şi organizare.
284
COD
CODABILITATE este Im termen introdus în 1954
de R.W.BROWN şi E.H.LEIIWEBERG,/A STUDY IN LANGUAGE ANI>
COGNITION/, prin care se erprim! diferenţa în accesi-
bilitatea noţiunilor. Diferenţa de accesibilitate de-
riTă din relaţia •designat - designant•, care în ca-
drul limbajului natural, mai precis în cadrul diferi-
telor liabi, nu este echivalentă. Aceeaşi categorie de
•obiecte• - /fenomene, etc./ - designat•, poate fi co-
dif i cată diferit, în limbi diferite, adică i se pot
asocia mai mult e categorii de "designante-noţiuni•, a
căror sfere semantice şi pragmatice nu se suprapun per-
fect/ nici între ele , nici între ele şi obiectul desem-

nat/ De ex., pentr u o anumită nuanţă de culoare /roz-
side!iu/, într-o anamită limbă /română/, nu există o
denumire expedit i Tă, /ca de ex. pentru roşu/ ei o com-
binaţie de doul cuvint e, desemnînd fiecare în perte,
categorii de nuanţe di ferite. Sau, pe cînd în română
există o singură denumire expeditivă pentru culoarea
•alb•, la eschimoşi, nwnlrul termenilor expeditivi,
pentru aceeaşi culoare este foarte mue. Contrastul
dintre aceşti termeni este deci un contrast de codabi-
litate. Pe baza descoperirii factorului de Q. cei doi
auto~i su.sţin că există o relaţie între accesibilitatea
termenilor lingvist i ci şi procesul psi)lic de recunoaş
tere, subordonată relaţiei mai lugi, între gîndire şi
limbaj. Experien ţ e le efectuate de ei au demonstrat în
special, infiuenţa limbajului asupra stocări i informa-
ţiilor, în sensul că est e mai uşor al-ţ i reaminteşt i
ceva, dacă în limba r espectivă exist ă un termen expe-
d itiv, po.ntru 2uor"1 r•opootiv. Un Q2t tip do ozpori-
■ent din acest domeniu a !os t efect uat de căt re
1958 /THE IPUNC'l'IDN
J .B.CARROLL şi J .B.CASAGR.ANDE, în
OP LANGUAGE CLASSIPICATIONS IN BEHAVIOUR/ în care au-
torii vizează categoriile de verbe, din p.d.v. al Q.
285
COD-Cc;>E
CODIFICARE este procesul de transformare a
semnalelor de intrare a unui sistem, in semnale echi -
valente, denumite "cod" /şi cuprinse intr-un alfabet-
cod/, pe baza u.n~i · anumit~ reguli/legi de coresponden-
ţi biunivoci. In~oc&IIIJll de-i, trecerea de la sistemul de
transmisie a 1nfor,..a7iei ~• p(-,/x), la sistemuliJ
[z, p(w/s), !]. !u ·~eaLitate, apare necesitatea con-
vertirii/transform!rii unei informaţii/ mulţimea sem-
nalelor de intrare/ intr-o altl mulţime, de semnale-
cod, pentru sistemele de comunicaţie de orice fel, de-
terminatl de necee~+- ~~- ··,J1"eintî.mpinlr11 sau atenulrii
efectului negat~.... al perturbaţiilor/zgomotului/. Este
deci o operaţie firi de care/ nu ar fi posibili reali-•
zarea optimi a comunicaţiei informaţionale. De aceea
se subordoneazl unor cerinţe şi criterii de eficienţi.
Astfel se cere ea un cod al fie economic, complet,
adecvat şi proporţionat/ statistic-ponderat/, ceea ce
se poate realiza ~rin stabilirea unei metode practice
adecvate de codifir~,e. · Existl mai multe tipuri de
codificare: Q.. r-, 1narl ruifOl'JU şi neuniformii Q.. pe
literei~- pe cuvinte.
COEZIUBE J>:: -,p-.detate esenţiali a grupurilor
umane datoritl CU-dia grupurile existl, funcţionasl
şi se menţin ca unitlţ; de sine stltltoare, coerente.
Noţiunea dispune d ( ' ~ai multe accepţiuni. La origine
ea este o noţiune fizici desemnind forţa care ţine
unite moleculele unr.~ corp. Transferatl in plan psiho-
social, ea indici !egltura dintre indivizii unui grup,
tendinţa lor de a rlmine uniţi şi de acord. In "dinami-
ca grupurilor" ea a clpltat un sens determinat.
Pestinger şi Sehachter o definesc ca fiind •totalitatea
cimpurilor de fortl avind ea sarcini menţinerea ansam-
blului membrilor nnui grup şi rezistenţa forţelor la
286
COG
dezintegrare•. Kelley şi ThibaUt o definesc ca fiin4
•atracţia globall a grupului pentru toţi membrii săi:
Gl'l:ISB şi Martin, eintetizînd oîteva definiţii ajung la
concluzie că prin Q. trebuie să desemnăm "rezistenţa
unui grup la for ţ ele de ruptură, fie ele interne, fie
erterne•. La Moreno t ermenul este atilizat pentru a
de s emna densit atea relaţiilor preferenţiale conside-
rindu-se că e u e ît numărul cuplurilor bazate pe atrac-
ţi i reciproce est e mai mare, eu atit mai mare va fi şi
a. grapului . Pentru determinarea Q. Moreno propune
ut ilizarea ea inst r ument a testului sociometric.
i• c orelează ou to at e celelalte proprietăţi ale grupu-
1121 (mărimea, c a pac it atea de autoorganizare a grupul ui,
eonsentAll et::. Q. ~ din această eauzll., ea o proprie-
t ate sintetic J a grupul ui care exprimă viaţa intregu-
lui grup. Sens ul val oric al coeziunii poate f i atit
pozitiv, cit şi negativ i n funcţie de criteriul car e
stă la baza ei, de orientarea şi finalizarea ei.
COGNITIV (lat. eognitio = acţiune de a învăţa

să cunoşti prin intelig enţă ) . !ermenul se referă l a
ceea ce priveşte domeniul cunoa ş terii. Se referă de
asemenea la c apacit ă ţile şi mecanismele invăţ ării şi
de accedere la cunoştin ţ e. Procesele conative sînt com-
plementare relativ la pr oces ele afective. Domeniul
cognitiv est e alimentat de t oat e procesele intelectua l e.
COGNITIA Din ptmct de veder e operaţional, este
un proces de extragere şi prel ucrare a informaţie i
despre "stăr ile " lumii ext erne ş i ale propriul ui Eu ,
o a roa l~naro a unor modol o .i.ntorno do tip ~• asJotio~
simbolic, izomorfe mulţimii influen ţ elor exerc it at e
asupra intrării sis t emul ui. Se desfăşoară ca RELATIE
COMUNICATIONAL.A BILATERALA intre subiect (c aracterizat
in fiecare moment printr-un anumit coeficient de s t are-
287
COL
grad de dezvoltar e şi pregătire, orientare motivaţio
nală, disponibilitate funcţională et c .) ş i obiect (ca-
racterizat de asemenea printr-un profil de stare pro-
priu - natura substanţial -calitativă, poziţie spaţio-
temporall, tendinţă de mişcare etc.). Este un an-
samblu de procese psihice specifice constind in recep-
ţionarea şi prelucrarea informaţiei, conform conţinutu
lui sarcinilor de reglare , intr-o relaţie comunicaţio

nală in cadrul căreia individul realizează un model
mai mult sau mai puţin complet şi veridic al mediul~i
de referinţă. Relaţia cognitivă •S-O" se realizează
la diferite nivele de adecvare, procesul de prelucrare
a informaţiei avind un caracter supraetajat, ierarhic.
In cadrul subsistemului cognitiv, informaţia circulă
in dublu sens cu destinaţie operaţională diferită: de
la obiect, in sens ascendent către nivelele integratoa-
re superioare, unde are loc prelucrarea şi integrarea-
interpretarea, şi in sens descendent, de la nivelele
de integrare superioare către obiect cu destinaţie
explicativ-aeimilativl, prin care obiectul este inte~
grat in cadrele logice de referinţă ale subiectului
(M.GOLU).
COLAPS CEREBRAL (sindrom) Proces complex de
prăbuşire şi scădere ca volua a masei cerebrale con-
comitent cu golirea ventriculelor de lichid cefalo-
rachidian. Este determ:inată de inhibiţia funcţiilor
vasomotorii şi secretorii şi se insoţeşte de cefalee,
vărsături, febră, hipotonie oculară şi eomnolenţl pini
lac om!.
COLECTIONI SM Tendinţa de colecţionare de o-
biecte . Exis tă o vi r ată a copilăriei (9-lo ani) in

care colecţionismul este relativ dezvoltat şi permite
să se organizeze şi să devină active capacităţile
288
COL
intelectuale de cleai!icare. Tendinţa de colecţionare
poate deveni patologică. Se manifestă prin colecţionă
ri de obiecte tără valoare. Arieraţii aeumule~ză obiec-
te le întîmplare, mai ales obiecte strălucitoare.
Cleptomanul, care-şi insuşeşte obiectele ce-i plac ori
tetişistul care îşi procură obiecte totdeauna de ace-
laşi tip erprim! tendinţe patologice. Ei îşi umplu lo-
cuinţa eu astfel de obiecte - de care de fapt nu au
nevoie.
COLECTI VITA~E (lat. eoleotio = acţiune de
reaniune). Grup or g anizat (colectivitate de copii, de
tineri etc~ pe o durată mai mult sau mai puţin înde-
lungată. Poate să se extindă asupra comunităţii sau
aooietăţii. Colect ivele pot !1 primare (tamilia) şi
secundare, re lativ omogene sau eterogene, tutelete sau
autonome. Psih ol ogii români A.BOGDAN, P.GOLU, V.ZLATE,
a-au ocupat de problemele colectivităţilor de elevi şi
de structuril e l or.
COLERIC / TIP/ e s te un timp de temperament
/v. "TEMPERA.NENT"/ , din cadrul tipologiei neurologice
al lui PAVLOV /v . "TI POLOGIA LUI PAVLOV"/ caracterizat
din p.d.v. al ac ti vităţii nervoase superioare ca f i i nd
PUTERNIC/ d.p. d . v. al f orţei /NEECHILIBRAT/ d.p.d.v. al
echilibru.lui / ş i EXCITABIL/ d.p.d.v. al mob i lităţ i i /.
Din" p.d.v. paihol ogio, Q. este un tip combativ, agr esiv
uşor şi repede iritabil, ne s tă pînit şi agitat; avînd o
slabă inhibiţ ie are p o sibi lit ăţi reduse de a se fr î na.
f• au vorbire a rapi d ă, d e şi conţine pauze destul de
mari , ou 1nt onaţ1e r2agrant 1nege2 ~, 0~~12.î.uu într~
strigăt şi soaptă . Volumul atenţiei este mijloc iu,
concentrarea puternică şi r elat i v stabilă, însă dis-
tribuirea şi comutarea atenţiei sînt î ntru cîtva 1n-
greunate. Q. au o viaţă afectivă inegală, cu succe sive
289
CON
exagerări în direcţia sentimentelor pozitive sau a
celor negative; ei dispun de stări emoţionale faculta-
tive, în aceeaşi măsură ca de atitudini emoţionale
durabile. f. este înainte de toate, inegal oscilînd
între extreme, fără a "cunoaşte" linia de mijloc, fă
cînd fie investiţii de energie dezordonată, fie aban-
donînd pînă la incapacitate totală de acţiune. In ge-
neral acţionează bine numai sub impulsul unor acţiuni
şi scopuri de mare însemnătate; poete fi un energic
organizator, fiind tipul marilor iniţiative.

COMA Pierderea completă sau parţială a con-
ştiinţei cu păstrarea celor mai importante func ţ ii ve-
getative ca respiraţia şi circulaţia. Este compromisă
funcţia formaţiunilor corticosubcorticale care asigură
starea de veghe. Este determinată şi de leziuni primi-
tive ale creierului , în speciale formaţiunilor activa-
toare mezodiencefalice şi de perturbări grave ale me-
tabolismului cerebral. Există come vigilă - cu stări
de confuzie şi dezordine psihomotorie . In cazul aces-
tui tip de comă, bolnavul poate fi readus la actuali-
tate pentru scurt timp. Starea de obnubilare revine
deci repede. Come medie este considerată aceea în care
manifestările bolne ului prezintă semne obiective
piramido-extrapiramidale, fiind prezente încă reflexe-
le deglutiţie i şi cel corean, agitaţie uşoară, manifes-
tăr ile aut omatismelor subcorticale funcţionează fgră
prezenţe conştiinţei. Coma carua se caracterizează prin
faptul că, pe lîngă pierderea completă a reactivităţii
la orice exc itant, apar tulburări severe ale funcţiei
vegetative. Coma letargică ae expr~mlî prin somn adînc.
In cazul acest ui gen de comă dispar: renexul oculo-
palpebrel le ameninţare, oel fo tomotor, renexul pupi-
lar la durere. Se menţine un timp reflexul corean şi
Cda. 72/1979 lase. 19

COM
cel de deglutiţie. Coma profundl ee caracterizează
prin inhibiţie vegetativă, tulburlri vegetative profun.
de, hi.potonie şi refim:e tendinoasl cu dispariţia
refierului de tuse şi deglutiţie, cu respiraţie super-
ficiali, rarl. La acestea se adaugl tahicardie şi bra-
dicardie, aritmii, hi.potermii, tegumente reci cu se-
creţie lipicioasă. Coma depăşită - stadiu final, ire-
versibil, in care funcţiile vieţii vegetati~e şi de
relaţie incetează definitiv. Viaţa este posibilă doar
prin măsuri severe de reanimare artificială. Se mai
poate enwnera coma diabetică la diabetici vechi.. Poate
apare după infecţii, intervenţii chi.rurgicale sau chiar
eforturi 118r'i. Se asociază hi.pertensiune arterială,
hi.potermie, pule rapid, respiraţie caracteristică
(Kassmaul) cu pauze şi cu miros de acetonă. Biologic,
zahărul este crescut in singe şi urina impreună cu
corpi cetonici. Coma hepatică - la bolnavii cu insu-
ficienţă hepatică gravă. Se manifestă sub forma unui
somn profund sau a unei amnezii avansate generale.
Urmează o hi.potonie generalizată, respiraţie caracte-
ristică "K!lssmaul". Traseul delta e.e .•g. este evideDt.
Tensiunea, pulsul, temperatura sint aproape normale.
Biologie se manifestă hi.peramomemie, acidoză intensă,
creştere de gamaglobuline etc. Coma vasculară este
forma primitivă, frecventă de coml. Apare la oamenii
in virstl cu leziuni vasculare (hi.pertensiune arteria-
li), uneori apare şi la tineri (cariopatii embolice).
Cea mai dramatic! este hemoragia cerebrală. Are debut
brusc cu cefalee intensă iniţială, urmeazl eoml pro-
fundă cu semne obiective de emisfer atins. l<'urtuna
vegetat i vă şi semne piramidale bilaterale apar datori-
tă inundaţiei ventriculare. Embolia cerebrală are une-
ori debut comatos mai ales la tinerii şi adulţi cardio-
paţi. Coma vasculară este de scurtă duratl şi urmatl
291
COM
de sekele motorii seTere. Oind ramolismentul cerebral
atinge un teritoriu vascular intens poate intra brusc
sau progresiv în comă. In astfel de cazuri, coma este
de durată mai mică, mai puţin profundă.
COMOTIA CEREBRAL• (sindrom). Este un fenomen
clinic independent, expresie a traumatismului cranian.
Se manifestă în momentul impactului prin pierderea
conştiinţei de scurtă durată, uneori cu tulburări ve-
getative de respiraţie, tensiune arterială, pule etc.
COMOTIE SPINALA (sindrom) După un traumatism
medular se manifestă ca sindrom de soc trecător . Dura-
ta este variabilă, de la cîteva minute la cîteva 9re
şi se manifestă prin para.p legia flască cu arenexie
bilaterală sfincteriană şi anestezie.
COMITIALITATE Sindrom de diverse etiologii

determinat de descărcări neuronale excesive cu caracter
paroxistic tranzitor, intermitent şi iterativ manifes-
tat clinic prin crize bruşte eu tulburările unor func-
ţii motorii, senzoriale, vegetative.
COMPARATIE (lat. oomparatis - constituirea

unei perechi). Operaţie mintală ce constă in apropie-
rea a două sau mai multe obiecte 9 fenomene pentru a de-
termina prin ce se aseadn!i,şi prin ce se deoseb-sc.
Metoda comparativă constă în căutarea de explicaţii
valide ale obiectelor,fenomenelor şi situaţiilor
asemlinătoare sau analoage. Este folo sită mai ales
atunci cind nu se pot obţin e fapte practic identice.
Este metoda esen ţi ală a numeroase şti inţe, inclusiv ,
a celor umaniste care nu comportă experimentă11.
foarte riguroase - La baza comparaţiei stă o organi-
zare operaţională a gîndirii unul sau mai multe cri-
terii şi siete~ul căruia se subordonează (finalitatea)
292
COM
operaţie. In plan logic comparaţia ee realizeazl dese-
ori sub forma raţionamentului prin analogie (T. AlfA-
LOGIE) •
COmPASIUNE (lat. compassio din~, împreuni
cu, şi petior, a suferi, a pltimi). Stare psihici·
de fini receptiTitate şi sensibilitate, în care se ma-
nifestă nu numai sesizarea rapid! şi întelegerea pro-
fandl a suferinţei, a nefericirii altcuiTa, ci şi co-
participarea afectiTI la durerea, fizică sau aorală, a
unei terţe persoane. In acest sens, eristă mari deose-
biri indiTiduale, implicînd existenţa unui complex de
calităţi intelectuale, afectiTe şi de caracter, forma-
te în structura personalităţii, printr-o aleesl educa-
ţie şi cultură, cit şi printr-o bogată experienţă de
viaţă, de comunicare şi relaţii cu oamenii. Simţă-
mîntul, ca atare, de milă, înduioşare sau durere, prin
care împărtlfim răul sau neferictrea altcuiTe (pe plan
moral suferim împreună cu el). A simţi sau a expri-
ma compătimirea faţă de nenorocirea unei alte persoane.
Sin.: compătimire. Ant.: impasibilitate, insensibilita-
te, indiferenţă afectiTl, morală.
COMPENSATIE SAU SUPLEANT~. Proprietate a ac-
tiTitlţii nerToese de a utiliza mecanisme suplimentare
de reechilibrare şi înlocuire a celor anate în stare
de blocaj, d~ficienţă sau azură temporară sau defini-
tiTă. Compensaţia se manifestă, printre altele, în ca-
zul orbilor care au o mai mare fineţe a
celorlalte organe de simţ - ca şi în cazul altor forme
d• d•~~oi~nt~. In u.rroa accidentelor se utilizea~ din
plin funcţiile reziduale compensatorii pentru recupe-
rarea forţei de muncă. Com p ensaţi a constit uie marea
rezerTă a pe rsonalităţii umane pe plan psihologic. In
acest sens, multe persoane timide, retrase, duc o
29 )
COM
bogată Tiaţă interioară,persoane care trăiesc momente
de eşec pot să-l atenueze prin reverii compensatorii
etc. Termenul compensaţie are şi o aserţie socio-eco-
nomică importantă în satisfacerea trebuinţelor indi-
Tiduale şi sociale. In psihoanaliză fenomenul compen-
saţiei constă în tendinţa de a egala sau chiar de a
depăşi un sentiment de inferioritate sau o inferiori-
tate,lipsă de dotalie, defect etc. Compensaţia se rea-
lizează pe baza rezervelor disponibilităţilor de-
zarmonice (neegale) ş1 multilaterale ale structurii
personalităţii.Supracompensarea, termen folosit de
Adler se referă la comportamentul celor ce suferind
de un sentiment de infer i oritate se sforţează să de -
păşească pe cei cu dotaţie în domeniul respectiT.
COMPETITIE Intr-un sens mai larg, noţiunea

d esemnează aspiraţia simultană a mai multor indiTizi
sau grupuri la acelaşi statut sau titlu. Ea exprimă
neToia propriei afirmări în plan social şi combaterea
naturală a subiectiTităţii amane. Intr-un sens mai
restrîns strict psihosocial, Q. reprezintă riTalitatea
mutuali între doul sau mai multe persoane pentru atin-
gerea unlli scop indiTizibil. As~fel spus, c. apare
atunci cînd ceea oe face!• este în profitul lui A. şi
în detrimentul lui!• şi cînd !• operează în aceeaşi
manieră: în profitul lui şi în detrimentul lui!• Q•
are o serie de efecte pozitiTe (creiazl un api.rit de
întrecere, emulativ , duce la cr eş t ere a produc tiTităţii
muncii sub r apor t c antitativ\dar şi negatiTe (diminua-
ză c alitat ea , duce la creşterea :!ru s1. aţ1e1 a arudetllţii
Prin ed ucar e poate fi ori entată Epre cooperare
sau prin 2.• cu sine însuşi în loc de Q. ou alţii.
De cele mai multe ori, ea trece însă în conflict. 2.•
este şi în funcţie de unele trăslturi de personalitate.
294
COM
Astfel, ea stimulează pe cei mai buni, dar inh.ibă pe
unii indivizi care preferă să nu se expună pericolului
de e pierde. Oa fapt cultural, competiţia se regăeeşţe
în toate societăţile. Există grupări sociale în care
competiţia este idealizată, în schimb ce în altele
ce este considerată ca dăunătoare şi ca atare supusă
oprobiului social.
COMPETITI! SPORTIVA - denumue generică dată
sistemnl.111 de concursuri continue sau ocazionale des-
făşuraie după un calendar sportiv şi după un regulament
special întocmit (de exemplu campionatul republican de
fotbal, cupa campionilor).
COIIPL!'fAll (test de ••• ). Testele de compleo-
tare sînt teste de inteligenţă. Metoda ee aplică în
diferite moduri - litere ce lipsesc dintr-un cuTint,
cuvinte din propoziţii, cifre dintr-o problem! sau
lacune în imagini. Printre primele teste de acest gen
trebuie citate cele elaborate de Ebbinghaus,(1897).
COMPLEX Sistem de reprezentări încărcate
puternic afectiv - dezvoltat in straturile subconştien-
te (mai puţin conştient) de unde diminuează şi
domină acţiunile şi conduitele. Dicţionarul de psi-
hoanalizl enumeră aproximativ loo oomplere. Mai dese-
ori citate eînt: Complexul Oedip, complexul Electra,
complexul de inferioritate şi de superioritate. Com-
plexul lui Oedip se exprim! ca o disponibilitate efec-
tivă de ataşare excesivă de părintele de sex contrar
şi considerarea ca rival a celui de ac e laşi s er pentru
care motiv trpr~ aversiuni f a ţă de ace st a.
Complexul Electra exprimă firarea afectivă excesivă a
fetelor faţă de tatăl lor (complementar complexului
Oedip). Complexele nu sînt stări patologice, dar pot
deveni în urma modificărilor care se produc în condi-
295
COM
ţiile de viaţă ale omului sau datorită unor hipertro-
fieri secundare. In astfel de cazuri ele antrenează
tulburări caracteriale la copii şi se prelungesc prin
dezordini nervoase la adulţi. Fiecare eveniment im-

portant în viaţa copilului este susceptibil să declan-
şeze formarea unui compler.
COMPLEX E.B.G. Grup de unde net diferite de

acti~itatea de fond. E de mai multe feluri: complex
vîrf undă - salve de virf pînl la 1/lo S urmate de o
undă lentă - complexul durează 1/3 e, are semnificaţie
patologică; complexul virf undă variant şi complexul
polivîrf în care unda lentă este precedată de 2-3 vîr-
furi, constituie formele mai studiate. In fine, oom-
plexul K e.e.g. constituie o combinaţie de undă ascuţi
tă undă lentă şi paroxism sigma cu maximum de amplitu-
dine pe vertex ca răspuns la un stimul brusc, mai alee
în timpul somnului.
COMPLEX DE INFERIORITATE Sentiment de insufi-
cienţă (personală). Frecvent observat la copil cit şi
la adult, complexul de inferioritate a fost studiat
mai alee de Alfred Adler (v. şi Adler) care îşi fun-
deazl pe el teoria ea psihologică. Acest complex ia
naştere în copillrie cînd subiectul devine conştient
de ellbiciunea ea naturali. In primii ani, copilul îşi
dă seama că este constrîns el facă ceea ce nu vrea şi
împiedicat să realizeze ce ar vrea. In raport cu
adultul, el se află într-o situaţie de i~ferioritate
care uneori(il acapareaz~ îl copleş ~ şte. Dacă erori-
le educative sînt comise de către plrinţi, dacă ei cer
copilului lor să-şi depăşească posibilităţile (voind
eă-1 facă să înveţe, să citească de la virata de 4 ani,
de exemplu), sentimentul de incapacitate ee confirmă
şi se inetale ■ ă cu efectele sale deprimante. Copilul
296
COM
se repliază asupra lui însuşi, se retrage din acţiune
şi se refugiazl în reveria consolatoare, "pansîndu-şi
r§.nile cu iluziile sale". Uneori, complexul de infe-
rioritate se cristalizead în jurul unor infirmitl-
ţi reale (picior încMrcit, tulburlri de vorbire,
urîţenie) sau asupra unor caracteristici personale
neplăcute (pir roşu, pete de roşeaţi ••• ). Napoleon

suferea pentru statura sa mică, Demostene pentru bîl-
bîială. Dar erau indivizi voluntari şi activi care au
căutat el-şi afirme valoarea. Sentimentul de inferio-
ritate iniţial a declanşat la aceştia o forţă impulsivă
care le-a permis el-şi domine situaţia; dorinţa de a-şi
compensa inferioritatea i-e făcut să-şi depăşeascl
chiar scopurile iniţiale. Nevoia de compensare nu a
atins totdeauna rezultate cu asemenea valoare. Cel mai
adesea, ea cedează locul unor comportamente de calita-
te inferioară: brutalitate, tacMnerie, despotism,
lăudăroşenie. Pentru evitarea formării complexului de
inferioritate este necesari creerea în jurul copilului
a anui climat propice pentru dezvoltarea sa. Obişnuin
du-l cu o dUciplinl de viaţi netensionali pll.rinţii
trebuie m suprlme flltCl:Wl de aitcr:i tate-. Pe de alt I parte, ei
vor trebui să-l faci al ia cunoştinţă de posibilitlţile
sale şi de valoarea aa, auscitînd în jurul alu ocaziile
de succes.
COMPLEXUL LUI OEDIP Sentimentul complex de-
curgînd din ataşamentul erotic al copilului faţl de
părintele de sex opus. Freud a grupat două tendinţe
opuoo, d~aeoo ♦ • p•nt,u pi,~n~•~• do~•~ QPU@ el se o-
zia amestecată cu dragoste şi dependenţi pentru părin
tele de acelaşi sex, într-un ansamblu numit "COMPLEXUL
LUI OEDIP". Complexul lui Oedip nu are nimic patologic;
el constituie o etapl normali de complica~• atitudinali
297
COM
in dezvoltarea psihologică a c opilului. Mulţi autori
nu mai oontestă azi existenţa tlllei sexualităţi infan-
tile: către 4-5 ani de viaţă copilul începe să-şi iu-
bească mai profund mama şi dovedeşte o oarecare gelo-
zie faţli de tatli care are parte de afecţiunea maternă.
In acelaşi timp tatăl este admirat, observat, iubit,
confiictu.l. interior şi tensiunea care se naşte astfel
se atenuează şi interiorizează pină in pragul pubertă
ţii. La fetiţe situaţia este simetric opusă. Unii au-
tori consideră că Complexul lui Oedip este caracteris-
tic pentru copii din familiile monogamice. Un alt tip
de complex este denumit complexul. "Cain" sau comple-
xul. fraternal. Termenii au fost folosiţi de către
S.Preud şi Jung pentru a denumi legăturile afectivo-a-
titudinale complicate, personale dintre fraţi in func-
ţie de locul lor in familie ( afecţiunea şi protecţia
ce 11 se oferă - relaţionată la afecţiunea ce se oferă
celorlalţi copii ai familiei). Este aşadar un complex
de rivalitate freternă. Complexul. castraţiei se dezvol-
tă ca fenomen universal la copii in marea copilărie
(după 6 ani) cînd identificarea sexuală şi a energiei
sexuale creeazli o preocupare marcată de restrictiv
şi teamă pentru pierderea sau lezarea posibilă din aria
geldlată.
COMPORTAMENTUL Se defineşte ca totalitatea

reacţiilor pe care o fiinţă Tie le dl in mod organizat
factorilor de mediu, bazate pe o alegere/ selecţie
dintr-o mulţime de reacţii posibile, alegere finaliza-
t!, pentru menţinerea in condiţii optime a formei şi
funcţiilor organelor fiinţei respective ca TOT. Orice
fiinţă vie este foarte complex structurat!, dar cu
toate că fiecare din aceste substructuri poate reac-
ţiona la impactul. unui factor de mediu, comportamentul
298
se refer! doar la REACTIVITATEA INTEGRALA a ansamblu-

lui fiii:Jţei.
Pig. 29
input di ..-erei t at e output

tact.de de stări reactie-
mediu rlspuns
Deci relaţia sj ( € sj) - r j ( € Rj) este o funcţie
caracteristici /PUNCTIE DE TRANSFER/.
299
In cibernetică, termennl de c omport ament este folosit

în sens operaţional, pentru a defini modnl concret de
interacţiune e sistemu.lui cu mediul (2). Din acest
punct de vedere, el devine o determinaţie g ener ală a
oricărui obiect considerat ca SISTEM DINAMIC (C.Bălă
ceanu, Ed. Nicolau, M.Golu). In sist emul lui Lewin,
comporfamentu.1 este reacţia la orice schimbare în spa-
ţiul de viaţă, adic ă orice mişcare a persoanei în a pa-
ţinl ei de viaţă. Comportamentul implică o componentă
intelectuală, una structurală, una intenţională şi una
emoţională.
COMPORTARE Modul de conduită, de a se purta

relativ constant al unei persoane /copil/ atî t în ca-
drul unei condiţii variate cît şi în cadrul unei si-
tuaţii şi condiţii strict determinate. Q. poate avea
\Ul caracter relativ generalizat şi unitar, copilul
adoptînd aceeaşi conduită,purtare, /v."TABLOU COMPOR-

TAMENTAL"/ în cadrul familiei, în şcoală, pe stradă,
sau poate avea un caracter aleator în funcţie de situa-
ţia concretă în care se află copilul. In perioadele
timpurii ale dezvoltării, comportarea se caracteriz ea-
ză printr-o anumită instabilitate, chiar labilitate,
fiind supusă în mod nemijlocit influenţelor provenite
din mediu şi educaţie. In perioadele mai avansate Q.
capătă un caracter de unicitate şi originalitate defi-
nitorie pentru fiecare persoană în parte. Devine o
manieră stabilă de a răspunde cerinţelor şi normelor
de convie ţ uire şi de activitate. Q. fiecărui copil

este un rezultat al istoriei dezvoltării individuale,
a influenţelor instructiv-educative.
COMPRIMAREA INIPORKATIEI M.Golu consideră că
informaţia se comprimă !apt ce se înscrie, alături de
codificare, ca o a doua operaţie esenţială menită să
Joo
asigure şi să sporească eficienţa comunicaţiei

informa-
ţionale. Prin C.I. se inţelege o transformare care se
efectuează de obioei asupra fiecărui element al infor-
maţiei. Esenţa acestei operaţii constă in inlăturarea
redundanţei m,sajului iniţial. Nu se impune cu nece-
sitate, /aşa cum se impune codificarea/ dar este re-
comandabilă, ori de cîte ori se cere transmisia sau
sistematizarea unei cantităţi mari sau foarte mari de
informaţie. Spre deosebire de codificare, hl• se
aplică şi în limitele unuia şi aceluiaşi alfabet,
urmărind doar reducerea lungimii mesajelor şi conden-
sarea informaţiei pe un nwn!r oît mai mic de elemente.

De asemenea, in timp ce codificarea ţine seama mai
mult de structura statistică a mesajului, C.I. este
mediată de reguli şi principii semantice.
COMOlfICAUA Este o legătură informantă: o ca-

racteristică a intîlnirii dintre două conştiinţe, sau
dintre două struct uri organizate ca nişte oimpuri de
conştiinţă. Are o sferă foarte cuprinzătoare: se re-
feră la toate fenomenele, de la autocomunicare (lin-
gTo-noetică) pînă la difuzarea fără adresanţă concretă
(comunicare de masă) . In sens cibernetic (ingineresc)
este o transmisie-recepţie de informaţie realizată
prin intermediul unui cod care mijloceşte comunicarea
anidirecţionată (emisie-recepţie). Elementul cel mai
important este faptul că atît E (emisia) oît şi R
(recepţia) să posede acelaşi inventar de semnale-cod.
Comunicarea umană se caracterizează pr i n reversibili-
tate (E~ R) (spre deoeebire de automat ( E-R). Deci ,
presupune pe lingă partea •încadrată• (R) şi o parte
•încadrantă• (E). Specificul constă în prezenţa şi
specificitatea acestei părţi (E). Comunicarea umană
se dee!ăşoară ca o relaţie între Piinţă~Piinţă
COM
(de esenţă umană), respectiv Canştiinţ~~Conştiinţă,
pentru că ele schimbă mesaje, recepţionează informaţii,
creează, dezvoltă, angajează şi domină modelele vari-
ate de comunicare. Este ceea ce-l plasează în chip
fundamental pe individ în existenţă. Se realizează
prin limbaj. Comunicarea verbală ee desprinde camo-
dalitate dominantă, esenţială a procesului comunica-
ţional general al individului cu lumea externă. Comu-
nicarea= transfer de informaţie de la un obiect (emi-
ţător) la alt obiect (sistem) (Receptor/Destinatar).
Reprezintă o asociere de cîmpuri de pro~abilităţi,
fiecare caracterizat printr-un anumit grad de nedeter-
minare (entropie). (M.Golu). Comunicarea nu se reduce
însă la o strictă relaţie informaţională. Ca să ajungă
la cunoaştere, conştiinţa trebuie să-şi decodifice
informaţia receptată, s-o prelacrese apoi şi s-o co-
difice pentru a o avea în et~ea ei reală şi pură.
Circuital comunicaţiei include deci: recepţia, deco-
dificarea, prelucrarea, codificarea şi emiterea de
informaţii. Cu ajutorul comunicării se explică şi va-
lorifică relaţiile dintre subeistemelei subiect-obiect,
societate-natură. Teoria comunicării este cercetată

de cibernetică, teoria eistemeler, teoria informaţiei
neurofiziologie etc. Autorii care au abordat-o sînt:
N.Wiener, L.von Bertalanffy, O.Shannon, G.Klaus,
B.Kolman, S.M.Salintin, B.Ukrainţev, G.Lukacs etc.,
iar dintre autorii români: E.Nicolau, Pavel Apostol,
V.Săhleanu, o. Onicescu ş.a. Un punct de vedere nou
şi productiv în studiul comunicării il aduce psiholo-
gia socială care o interpretează nu ca un fapt general
comun pentru mai multe elemente ale naturii şi reduc-
tibil, de aceea,la o schemă de tip =ibernetic, ci ce
un fapt particular, concret, ce implici elemente nu
doar de natură psihoindividuelă, ci şi psihosocială.
3o2
COI!:
Acestea din UŢDm se referă la diferitele
atribute ale persoanelor oare comunică ( statute
şi roluri diferite), la particularităţile situaţii socia-
le în care se comunică (oficiali, formală sau inf'ormall~
la scopal eituaţiei (simpla conversaţie, convingere1,
deci sclumbarea voluntară a atitudinilor şi opiniiloţ
altcuiva,(instruirea, transmiterea de cunoştinţe etc.)
care infiuenţează attt conţinutul cit şi stilal comu-
nicării. Din punctul de vedere al instrumentelor foi>
site C. se imparte in verbală şi nonverbală;

putînd lua forma comunicării verbale simple (care vi-
sează indeosebi transmit erea unui mesaj fără modifica-
rea însemnată a conduitei umane), convingerii (care
implică restruc turări de montaj psihic), sugestiei
(implică restr uc turări de montaj psihic însă pe alte
baze decît convingerea ). din cel al persoanelor care
participă la realizarea ei în interpersonală şi de
grup, aceasta din urmă putînd fi intra sau intr -grup
din cel al obiectivelor pe care le urmăreşte în: în-
tîmplătoare, consumatorie, instrumentală, de tip co-
muniune. Teoria comuni cării a însemnat un mare pas
î.nainte î.n î.nţelegerea relaţiei oa/univers. Se relie-
fează astfel că omul nu e numai subiect !aţă de obiectul-
anivers, oi este un subsistem al acestuia, şi că func-
ţionalitatea sa nu poate fi asigurată decit printr-o
integrare perfectă în sistemul superior. /Noile cuce-
riri ştiinţifice confirmă această viziune adoptată de
filozofia marxistă şi deschid noi perspect ive ontologiei
sale/.
COMUNICARE DE MASA (~asa media ) Termen de
origine anglo-saxonă, ce a căpătat un c i rcuit inter-
naţional, care desemnează totalitatea mijloacelor teh-
nice de comunicare in masă o informaţiilor (televiziune,
Jo3
CON
cinema, publicaţii,etc.). In societăţile moderne, care
trăiesc într-un ritm rapid, există instituţii şi tehnici
speciale graţie cărora grupuri sociale specializate
difuzează informaţiile, un ansamblu de semne sau simbo-
luri, care pot "atinge" mase foarte largi de oameni,
intr-o manieră foarte eficace. Psihologia se interesea-
ză îndeosebi de efectele comunicării de masă, folosind
anchetele sociale şi psihosociale, de funcţiile sociale
ale comunicl!ni de masă, de problema liderului de opinie
Q. de!• contribuie la culturalizarea maselor, dar poate
şi genera primejdia rămînerii la o cultură-standard.
CONCEPT Ideea abstractă şi generală. Concep-

tul este o construcţie simbolică. Pormarea de concepte
a fost bine studiată de Piaget. Acesta leagă formarea
conceptelor de maturitatea intelectuală şi dezvoltarea
limbajului: este posibilă studierea experimentală a
conceptelor prin teste de clasare. Conceptul apare şi
ca inţelegere a semnificaţiei unui termen. Conceptele
gîndirii infantile sînt in genere · produse ale juxtapo-_
ziţiei şi nu ale sintezei unui anumit număr de elemente,
din care motiv au o unitate aparentă subiectivă (sincre-
tism) neputind servi ca punct de plecare pentru un ra-
ţionament logic. ID perioada şcolară mică se trece la
formarea de concepte ce au la bază clasificări mai com-
plexe (pasaj colecţii figurale şi nonf'igurale) ajun-
gîndu-se la forme de concepte şi scheme de acţiune prin
care se constată compatibilitatea lor. Conceptul este
o entitate esenţială şi ideală exprimată printr-o ling-
vistică sau semn - evoc~tă de un agent ( o persoană )
in conştiinţă de cauză. Expresia minim! lingvistică
ce desemnează un concept sau o ideş in limbajul în li.m-
bajul ştiinţific se numeşte termen. Or!ce termen sau
concept posedă extensiune şi intensiune.
Jo4
CON
Extensiunea unui concept se referă la mulţimea obiec-
telor fizice sau intensităţilor :ideale vizate. Intensi-
unea, se referă la totalitatea notelor sau însuşirilor
ce aparţin real referentului conceptului sau se presu-
pune că aparţine obiectelor ideale ce intră în exten-
siunea potenţială a acestuia. Conceptul,, termenii şi
expresiile propoziţionale sînt modalităţi de concentra-
.re a informaţiei. Conceptul poate fi considerat ca
un condensator generativ de judecăţi potenţiale.
CONCRET (psi~ologie concretă) Terme~ul a fost
folosit de Politzer Gh.(1929) ca fiind opus term~cr pri-
vind forme abstracte şi teoretice ale psihologiei. Psi-
hologia concretă este o disciplină de valoare practică,
· referitoare 1~ fap te peih◊logice concrete de_viaţă.
CONCRETIZAREA Este o operaţie a gîndirii,
care poate fi Îllţeleasă ÎI! trei sensuri: a - ca o re-
cunoaştere sau indenti f icare a ceea ce este general
Îlltr-un obiect conc~et; b - ca o ilustrare, exemplifi-

care a ideilor şi principiilor generale; o - ca o re-
constituire dintr-o multitudine de elemente abstracte,
a obiectului concret. Operaţiile gîndirii sînt orien-
tate nu doar ascendent, trecÎild de la concret la abs-
tract, de la particular la general, ci şi invers. Con-
cretul la care se ajunge nu mai este concretul intuitiv
ci concretul logic . Calea concretizării reprezintă dru-
mul deductiv al gîndirii.
CONDENSARE (mecanism de ••• ) şi (proces de ••• )
Procesul şi mecanismul prin care un singur conţinut
(act de conduită~ ct ve~bal etc.) manifestat po~t e
exprima conţinuturi latente complexe. De exemplu, în
cazul viselor ori a simptomelor psihonevrotice. Psiho-
logul român Biberi a evidenţiat acest fenomen în studii-
le sale asupra viselor .
) o5
CON
CONDBSCEHDENTA Este o formă de relaţie socia-
lă în care se realizează "o coborîre" transparentă la
nivelul considerat inferior al partenerului. Este întot-
deauna simptom de slăbiciune, oportunitate sau sentiment
de inferioritate. Persoanele ce se ană în ierarhia
socială pe trepte mai înalte, dar sint conştiente de o
pregătire incomplectă sau precară, utilizează condescen-
denţa ce este primită adesea ea bunăvoinţă, bunătate,
atenţie. Adevărata valoare nu este niciodată eondeseen-
dentl.
CONDITIOlfA! (reflex) Răspuns a.largarlsmulrl. la
un semn neutru. Se mai numeşte şi conexiune temporară.
_ Reacţie elaborată la un stimul iniţial indiferent din
mediu, care capătă semnificaţie. In urma asocierii lui
frecvente eu un stimul absoluţ de valoare biologiei sau
psihologică mare în adaptare. Reacţia condiţionată
încorporează o semnalizare de concomitenţă sau de succe-
siune în timp.
. w-- .,..
..ri.n)
....,ii ,..,,_.... ..,..u.,,c
(•i,i t . .....
J>
P'ig. 31
Cda. 72/1979 lase. 20

306
CON
Psihofiziologul rus , Pavlov (1897) şi elevii săi au
s'tudiat şt11nţ1I'ic fenomenele care au la bază e achizi-
ţia nolDIBl! şi de renexe condiţionate care întreţin o
mare parte comportamentului uman. Savantul rus a elal,o-
rat nUJ11eroase reflexe condiţionate la clini. ·Prin
această metodă au putut fi dresate chiar şi unele pro-
tozoare (amibe) la un regim determinat de spaţiul lor:
In parte a fost demonstrat că poate fi eonditionată
rezistenţa organismelor la microbi, (Kesalnikov, 1928)
şi numeroase reacţii ale organelor interne (Bîkov).
C01'DUCTIBllITATEA Este proprietatea generali

a oricărei celule Tii, în special a neuronului de a
conduce excitaţia apliută în urma aplicării unui stimul,
pe întreaga suprafaţă a membranei celulare. La nivelul
celulei nervoase /şi a ţesutului nervos în general/de-
Tine ana din proprietăţile fundamentale, fără de care
n-ar putea avea loc nici un fel de schimburi informaţi
onale. Orice informaţie apare oa un stimul/excitant, al
cărui aplic are produce anumite modificări fizico-chimi-
ce la nivelul neuronului /EXCITATIA/, care se traduc
prin depolarizarea membranei neuronale·. Cind depolari-
zarea atinge an nivel critic /lo mV/ apare potenţialul
. electric de acţiune", care se propagă de-a lungul mem-
branei, inclusiv a dendritelor şi de-a lungul axonului,
creind o succesiune de diferenţe de potenţial, numită şi
andl de depolarizare".Pe măsură oe unda avansează, în
arma ei are loc imediat procesul de repolarizare. Astfel
pe aceeaşi faţă a membranei iau na ş tere diferenţe de
potenţial care se transformă în CURENTI DE ACTIUNE/
In'LUX NERVOS iar conducerea sau propagarea lor este un
proces activ de a utopropulsare, care se realizează cu
consum de energie. Q. diferă în funcţie de structura
celulei nervoape; astfel la nivelul membranei şi axonu-
1111, lipsite de teaca de mielină/ amielinice/,conducerea
3o7
excitaţiei se face "din aproape in aproape" prin curenţi

HERMANN, - ~ o -vi.ted relativ redusl /2m/a, viteza cref!cind
proporţional cu diametrul fibrei. In fibrele slab mie-
linizate, viteza este de 3-15 m/s, iar în cele mielini-
ce/ cu axonul gigant/viteza de conducere este de
60-120 m/s, propagarea realizindu~s• aici prin "salturi;
numai la nivelul strangulaţiilor Ranvier. ~. ae reali-
zează in funcţie de integritatea morfo-funcţională a
fibrei nervoase precum şi de starea fiziologică normală,
ea diminuiDd sau chiar dispărînd in cazul unor intoxica-
ţii sau leziuni.
CONDUITA (lat. con.• cu ducere• dirijarea

lui dux (conducătorul). Manieră de a se comporta. Ter-
menul eai• foarte mult folosit in psihologie, după adep-
tarea lui de către P.Janet. Acesta a considerat condui-
t e toate aşa-numitele fenomene psihice. După mulţi psi-
hologi conduita este ansamblul răspunsurilor semnifica-
tive prin care fiinţa vie integrează tensiunile care
ameninţă unitatea şi echilibrul organismului într-o si-
tuaţie dată. Termenul nu se referă la calităţile conş
tiente sau inconştiente ale proceselor mintale implica-
te în acţiuni. Termenul exprimă interacţiunea constantă
individ-mediu, constituiDd o totalitate dinamică ce
înglobează relaţia trăită într-o situaţie dată de către
subiect. Termenul se extinde asupra tuturor manifestă
rilor exterioare ca şi asupra operaţiilor simbolice
(verbale, mintale). Pentru anii autori termenul condui-
tă este sinonim cu cel de comportament (Pilron, H.).
J.Piaget dif erenţiază conduita ad aptare sau neadaptare
de conduita ce expresie a schimbului dintre l umea
exterioară şi subiect. Ontogenetic, el imparte condui-
lele in trei tipuri: conduite motorii, conduite egocen-
trice şi conduite de cooperare (toate fiind dominant
sociale) supuse la trei tipuri de regulii reguli motrice,
308
CON
reguli datorate respectului anilateral şi reguli dato-
rate respectului mutual. Conduitele inteligente au fost
impărţite de J.Piaget in mai multe categorii: conduite
inteligente de prin grup (la care scopul este impus in
mare măsură din ~ari), din care fac parte reacţiile .
circulare primare, secundare, terţiare, comprehensiunea
de indici şi erplorarea şi conduite inteligente din al
doilea grup, care se caracterizează prin impregnarea de
intenţii spontane (ale subiectului). Din acestea din
urmă fao parte aplicaţiile de mialoace cunoscute în si-
tuaţii noi, descoperirea de mijloace noi prin experimen-
tare activă şi invenţia de mijloace noi prin combinaţii

mintale. Tot J.Piaget vorbeşte de conduitele experimen-
tale timpurii, conduita suportului, a sfoare , a basto-
nului, conduite în care copilul mic reconsideră mijloa~
cele de a ajunge la obiecte prin mijloacele oferite de
condiţiile mediului.
CONEXIUNE TEMPORARA (vezi REFLEX CONDITIONAT)

COJiF'ABULATIA Se exprimă ca afirmaţii fante-
ziste. Este evidentă în unele maladii mintale, în spe-
cial în sindromul Korsakov în care alcoolul atacă apa-
ratul memoriei. Prin confabulaţie se umplu lacune grave
ale unei amnezii retrograde.
CONFIGURATIONISM curent psihologic apărut la
începutul secolului al XX-lea în Austria şi Germania
ca o reacţie împotriva asociaţionismului şi a psiho-
logiei analitice Cunoscut şi sub numele d~ g~staltism
( ge~ , "structu "formă", nconfiguraţ ie'f) C, p.me la baza
psihicului ca pr1nc1p1u un1 erp11cai1v eoneep,ui ~e
structură în oensul "celei mai bune forme", viaţa
psi hică nefi ind altceva, decît o arhitectură de configu-
raţii supraordonate şi subordonate între ele. Astfel
psihicul este explicat pornindu-se de la întreg spre
3o9
CON
p11rţi,de la forme care au un caracter primar, original
şi chiar aprioric. Principalii reprezentanţi ai c. slnt:
Cristian von Ehrenfelds, M.Wertheimer, Wolfgang, K~hler,
Kurt Kofi'ka, Paul Guillaume, Kurt Lewin.
CONP'LICT 1. Situaţie în care se găseşte un
indiTid care este supus unor tendinţe şi interese opuse,
avînd valori aproximativ egale sau aproape egale. De
exemplu: obligaţia pentru un copil de a face o muncii
nepl11cut11 de teama pedepsei, sau aceea de a alege între
două surse de plăcere la fel de atr!glltoare determin!
o stare confiictuală. Cînd starea conflictuală este de
neînlăturat se instalează o tulburare nevrotică. S-au
putut creea la animale adevărate nevroze experimentale
prin utilizarea de confiicte. Pentru a rezolva conflic-
tele, fiinţa umană dispune de numeroase mijloace, cum
ar fi refularaa, sublimarea••• Conflictul nu este tot-
deauna nociv, ci adeseori util, dacă nu indispensabil
formării personalităţii. Dtntr-un conflict nerezolvat
se naşte la om angoasa. 2. Formă a relaţiilor inte~
personale ce semnifică opoziţie :mutual! sau o agre-
siune raportată întotdeauna la o ţintă indivizibilă
legată de prestigiu sau de o recompensă oarecare.(P.Golu)
De regulă se naşte din competiţie, dar şi din sentimen-
tele unor persoane ce sînt frustrate de altele ale altor
persoane-.
CONFLI CT DE ROL Penomen tipic ce apare în pro-
cesul intracţiunii rolurilor un or persoane. Anne Marie
Rocheblaowe-Spenl e descrie do111 mari categorii de ·Q• de
li• : intersubiective ((incom~atibilitatea dintre două
persoane apărută ca urmar e · a conce pţi ei diferite pe care
o au despre ac elaşi r o~) ; intrasubiectiv (inoompatili-
tate între două roluri opuse ce se prezintă simultan
pentru unul şi acelaşi individ). Aceste tipuri de
Jlo
CO:N
confiicte au cauze diverse dar cea mai importantă se
pare a fi alterarea mecanismelor funcţionale ale rolu-
rilor (o percepţiei greşiU a rolurilor,.o expectaţie
neadecmtl în raport cu un rol dat etc.). Exist ă di verse
modalităţi de rezolvare a acestor conflicte, cum ar
fi: tactul, eticheta, ruperea relaţiilor (pentru prima
categorie); izolarea, compromisul, eşalonarea acţiu-
nii în timp a rolurilor (pentru cea de a doua categorie).
CONl'ORMISMUL Este atitudinea care urmăreşte să
menţină individul în acord cu grupul să u social. Pentru
marea majoritate a fiinţelor umane, conformismul este
o condiţie a adaptării. Acceptarea normelor sociale de
către individul din comunitate îl obligă la integrarea
ea în aspiraţiile şi idealurile grupului social. Există
şi forme reprobabile ale conformismului: integrarea
superficială în grup - fără angajare profundă şi inte-

grarea declarativă.- nereală, din dorinţa de a masca
neaderarea la grup. Neconformismul are grade şi aspec-
te privind inadaptarea.
CONl'ORT Atribut al mediului, _în care subiec-
tul se simte destins deoarece şi-a impus amprenta pro-
priei personalităţi asupra aranjamentului din mediu ca
şi asupra unor însuşiri ale acestora privind nu numai
satisfacerea trebuinţelor, dar şi a gustului, dorinţelor
chiar ale tempera turii, luminozităţii, a condiţiilor de
relaxare. Progresul material constituie substanţa nutri-
tivă a ceea c e este util şi chiar plăcut. Confortul în-
t.roţ.i.no onwidto ,. ~_p.i .r.. t-f -f. d oneu.m ei o l ars; ă g amă de
conduite ş i praxii tehnic e. El întreţ ine în să, în multe
ca zuri, şi stăr i tens ionale d e diferi t e grade - dispozi-
ţii. Eristă contagiuni ale confortului. Psihologii
cehoslovaci vorbesc de deteriorări de comportament ale
bunei stări. Psihologii din unele ţări dezvoltate din
311
CON.
punct de vedere economic au stabilit corelaţii complexe
ale consumului de droguri şi ale unor forme de degra-
dări ale sentimentelor morale şi aspiraţiile - de buna
stare şi confort.
COWFUZIB (lat. lit. confusio, - .2!!ll, ames-
tecare, încîlceală). 1. Faptul de a confunda, de a
amesteca şi încurca între ele două sau mai multe lucru-
ri (idei, cunoştinţe), fără a le discerne, luînd pe
unul drept celălalt. 2. Stare de confuzie, stare tre-
cătoare de dezorientare, de derută, zăpaceală provoţstă
de un şoc emoţional, de surpriză, uluire, etc. 3. Cnnfu-
zie mentală, tulburare, de obicei trecătoare, a stării
de conştiinţă, provocată de către o intoxicaţie, o
boală infecţioasă, un traumatism cerebral sau un şoc
emotiv. Bolnavul are un aer dezorientat, nu-şi dă sea-
ma unde se află (în spaţiu şi timp), gîndurile îi eînt
încîlcite, dezordonate, are false recunoaşteri, amnezii
lacunare, uneori halucinaţii vizuale, auditive (delir
oniric). De obicei, a vindecabilă (prin terapii de şa:c),
dar poate deveni şi cronică (o form! de dementă precoce).
CONFUZIONISM, defineşte caracteristici pri-
mitive ale gîndirii sincretice a copilului mic (2-3 ani)
in care toate se amestecă, fuzionează, se succed, sînt
în alternanţă sau se juxtapun în absenţa unor relaţii
definite. In acest caz, confuzionismul nu este expresia
unei stări patologice.
CONGENITALA (a.fectiune) Prin acest termen
se denume şte afecţiunea de origine pr enatală. Nu expri-
mă referiri precise la natura ereditară sau dobîndită.
CONSANGUIN (lat. consanguineus, din acelaş

sînge, din aceeaşi sămîntă). Calitatea de în udire natu-
rală pe care o au, intre ei, prin sînge, respectiT prin
312
CON
naştere, fraţii şi surorile proveniţi din acelaş tată,
dar din mame diferite, spre deosebire de fraţii şi su-
rorile uterini, care au aceeaşi mamă, dar taţi diferiti.
CONSERVARE Termen utilizat în sistemul psi-
hologic elaborat de J.Piaget. Conservarea obiectului
constituie primul invariant de identificare a obiecte-
lor datorită prelungirii coordonărilor deprinderii cu
obiectul prin care act intelisenţa îl construieşte.
Conservarea cantitativă se referă la invariante de gru-
pări şi de grupuri de obiecte. Conservarea afectivă
este reciprocitatea elementară ce debutează odată cu
naşterea vieţii sociale şi se sprijină de altfel pe o
bază de reciprocitate ce se constituie iniţial la nivel
senzorio-motor. Conservarea colectivă exprimă însăşi
reversibilitatea gîndirii şi este astfel legată de o
conservare oomplexă în afara căreia gîndirea individua-
lă nu ar putea dispune decît de o infimă mobilitate.
Conservarea denumeşte şi ansamblul de mobiluri care
împing un individ la găsirea de mijloace pentru a se
menţine în situaţii în statute sociale. In comportamen -
tele agresive, de apărare şi de satisfacere a foamei,1n
nevoia de odihnă şi secualitatea se manifestă dorinţa
de conservare la toate speciile animale. La om, acest
instinct rămîne dependent de condiţiile sociale. Simţul
de conservare este grav atins la sinucigaşi. Se pare că
unele triburi din Polynesia au pierit într-o singură
generaţie, deoarece au pierdut gustul şi raţiunea de a
trăi.
tbNSI~~EN'rA Denumire dattt unu1

OONITI~A
grup de tecri i apărute în psihologia socială în vederea
explicării mai convingătoare a relaţiilor interpersonale
şi mai ales a funcţionării lor: teoria "consistenţei"
şi a "echilibrului social" formulată de Fritz Heider în
313
CON
1946; teoria "OODVergenţei" şi
simetriei relaţiilor• ·
propus! de T.M. l'le1rcomb în 1953; teoria "incongruenţe:!
formulat! de .E.Oseood şi P.H.Tanneml:Bun în 1955;
teoria "disonanţei cognitive" stabilită de Leon Featinger
în 1957. Fiecare dintre aceste teorii încearc!i s!i dea
o explicaţie asupra modului în care elementele cogniti-
ve se raportează unele la altele~ asupra efectelor pe
care le provoacă în plan, individual şi interpersonal,
convergenţa sau divergenţa lor (Vezi: disonanţa cog-
nitiv3/)şi ca atare asupra dinamicii funcţionalit!iţii
relaţiilor interpersonale.
CONSTANTINESCU PAULA Psiholog român, membră

a catedrei de psihologie, a Universit!iţii Bucureşti,
titulara cursului de Orientare şcolar! şi profesională
la secţia de sociologie. Preocupată de probleme ale
psihologiei învăţării (algebră, chimie), de problemele
creativităţii în care şi-a efectuat lucrarea de docto-
rat (1976) în probleme de psihodiagnostic şi de orienta-
re şcolară şi profesională. A colaborat la elaborarea
unui curs în ultimul domeniu enunţat. A efectuat o ac·-
ti vi tate publicistică largă în domeniile psihopedagogice.
CONSTANTA PERCEPTIVA Reprezintă un grad com-

plex de dezvoltare a percepţiilor. Constanta perceptivă
se recunoaşte după trei caracteristici: a) conservarea
unei proprietăţi percepute chiar dac! are loc transfor-
marea altor proprietăţi ale obiectului sau ale figuriiz
b) o dedublare fenomenologică ce permite să se perceapă
concomitent proprietăţile conservate şi transformate:
c) o con1pens aţie ce permite asigurarea constantei în
funcţie de transformări în sens invers ale propriet!iţi
lor nonconstante ale obiectelor. Constanta de formă, de \
mărime, de culoare au fost mai mult studiate. Constanţa

perceptivă se formează prin asimilări senzori-motorii
314
CON
•transpoeante" şi •transportante" ale r~porturilor ce
au loc în situaţiile de modificare a poziţiei şi dia~
tanţei obiectelor.
COISTITUTll (psiho■ omaticl) Se referl la

ansamblul de calităţi psihosomatice ale unui individ
considerate a fi inlscute. Lucrlri despre constituţia
psihoeomatice,(Morel, Morgan, DuprfJ consideră el exis-
tl in om un anumit număr de predispoziţii care se con-
servi ca şi structura cromoeomială flră schimbări nota-
bile de-a lungul existenţei şi determinl reacţii intr-o
anumită manieră. Constituţia psihosomatică se prezintă
deci ca un ansamblu de caractere preformate de la naşte
re. Acestea sînt transmisibile. Concepţia constituţiei
pe:ih)eomatioea stat la baza unei metode care consum în a
pleca de la anumite boli mintale pentru a ajunge la de-
terminarea tipurilor de comportament (a pleca de la
psihiatrie pentru a ajunge la caracterologie). Nu tre-
buie văzut în c on stituţia psihosomatică orientarea obli-
gatorie spre o ps ihoză. Tendinţele - indică o variabilă
de subnormalitate, care se pot declanşa; dacă intervin
factori nocivi care minează dezvoltarea normall. Cons-
tituţia psihosomatic! contribuie la formarea caracteru-
lui considerat ca un ansamblu de dispoziţii însăcute
şi dobîndite, active, afective, spirituale, care vor
comanda maniera de a fi, atitudinile, modul de a reacţi
ona, actele gîndurile etc. în relaţiile cu lumea exte-
rioarl etc.
COHSTIENT, inconştient, preconştient,
sub-
conştient, incon ş tient colectiv consti t ui e termeni i de
bază ai concepţiei psihanaliste - Freud, Adler, Jung,
postfreudienii Lacan, Fromn, Lagache etc. - şi existen-
ţialiste. Există un prag de conştientizare a acţiunilor,
ideilor. In psihanaliză, inconştientul este psihicul
315
CON
însuşi, realitatea ea esenţiali şi natura sa intimă.
Topica structurilor inconştientului se exprimă prin
emergenţă în vorbire (proiectare). Studiul semanticii
dezvăluie aceste aspecte. Dezvăluirea inconştientului
se realizează şi în vise, aspecte ale condllitelor, ac-
ţiuni uitate, lapsusuri verbale, metafore, dorinţe, de-
liruri. Concepţia psihanalitică converge spre următoa

rea stratificare verticală a arhe şi neopsihismului.
l. Preconştientul curpinde aspecte ca gîndirea latentă.
Nivelul preconştient se opune inconştientului (inactua- .
lului) şi conştientului (actualului cenzurat). Precon-
ştientul este deschis conştientului - conţine amintiril~,
cunoştinţele, opiniile (cunoştinţe conştiente în co·n cep-

ţia lui Freud). 2. Subconştientul, sinonim adesea cu
inconştientul, fie incon9tientul patologic, fie sediul
actelor automatizate (P.Janet), fie al actelor 11ubJ1rn1naJe
le. Freud nu a folosit acest termen. J. Inconştientul
Jung vorbeşte de două feluri de inconştient.
Inconştientul personal care încorporează şi stochează ·
întreaga experienţă personală, ceea ce e-a ştiut, s-a
trăit şi s-a uitat, a fost refulat, percepţii, gînduri,
sentimente sublimate etc. Inconştientul colectiv care
reprezintă funcţionalitatea psihică generală congenita-
lă, prin structura creierului. Acest inconştient încor-
porează conexiuni mitologice, motive şi imagini ce se
reînnoiesc fără încetare peste tot fără a se datora tra-
diţiilor sau migraţiilor istorice. Inconştientul colec-
tiv nu participă, după Jung, prin nici o funcţie la cu-
noaştere, deşi este legat de structura cunoaşteril.
CONSTIIN'l'A Formă supremă de reflectarea

psihică subiectivă a realităţii obiective, a lumii şi
a totalităţii relaţiilor sociale. In planul psihologic,
conştiinţa permite să se realizeze intuiţia prin care
316
CON
omul aimte propriile sale stări, acţiuni şi atitudini,
le controlează, evaluează şi adaptează intenţionat
la condiţiile, cerinţele vieţii şi societăţii. Conştiin
ţa are ca atribute spontaneitatea şi renexivitetea.
Conştiinţa umană s-a dezvoltat în timpul multimilenar
al dezvoltării umanităţii sub influenţe multiple social-
istorice. Priza de conştiinţă este denumirea ce se dă
trecerii la conştiinţa clară a ceea ce era trăit nere-
flexiv, automatizat. Clapar~de a pus în evidenţă rela-
ţia invers propor ţi onală dintre automatizat şi conşt~~
tizat. Conştiinţa de sine constă într-o specie de de~ -
b]areprin care r eflexivitatea se întoarce asupra propri-
ei persoane. Se însoţeşte de trăirea propriei pereona-
. lităţi şi permite int r ospecţia. Există trepte de dezvol-
tare ele conştiin ~e i de sine. In copilărie, conştiinţa
de sine se forme ază treptat iar la bătrîneţe are loc o
oarecare disoluţi e a ei. Conştiinţa morală este una
din formele conşt i inţei care permite să se delimiteze
binele de rău, s ă se elaboreze judecăţi de valoare.
Conştiinţa morală este sencţionatoare şi încărcată de
sentimente, raţionamente. Atitudinile morale faţă de
alţii, faţă de societate şi faţă de sine şi concepţia
despre lume şi viaţă alimentează dinamica acestei zone
a conştiinţei. Conştiinţa profesională este o formă
a conştiinţei _ morale şi se desfăşoară asupra responsa-
bilităţilor şi atitudi nilor, respectului faţă de muncă
şi cei ce muncesc. Poate deveni o înaltă sursă motiva-
ţională contribuantă social. Examenul de c onş t iin ţ ă se
manifestă ca o trăire tensională de apr eciere a actelor,
intenţiilor şi gîndurilor propri i. Ll bert a taa conşt1 i n
ţei implică responsabilitatea în decizii şi este garan-
tată de legi şi constituţii, fapt ce atrage - după sine
sancţiuni sociale represive materiale sau morale şi
educaţionale în cazul încălcării legilor şi regulilor
317
CON
sociale. Există numeroase i nstrumente psihologice pri-
vind abordarea conştiinţei morale, profesionale sau pri-
vind autocunoaşterea.
CONTAGIUNE Transmitere a tulburărilor psi-
hice prezentate de o boală mintală (inductor) unei per-
soane sănătoase din punct de vedere psihic (indusă).
Această posibilitate corespunde unei tendinţa naturale
no~male in care rolul important il joacă sugestibilitatea
şi imitaţia pe care o intilnim in psihologia grupurilor
şi care merge (evoluează) de la contagiunea risului, · a
căscatului, de la entuziasmul şi euforia comunicativă
pină la reacţiile de panică sau de elasticitate homicidă.
Contagiunea mintală este funcţia tipului de psihoze ·
prezentate prin inductor (psihoză paranoidă, teme misti-
ce) receptivităţii indusului (debilitate mintală, hi-
peremotivitate, isterie, insatisfacţie afectivă) şi
circumstanţe (reuniuni, fenomene 4e spaimă, revendicări).
La adult, manifestările induşilor sint mai spectaculare
decît profunde: crize de agitaţie, revendicări, invenţii
delirante, exaltaţii mistice: ele trezesc un caracter
epidemic sau endemic (cultură de isterie la Salp3tri~re
în vremea lui Charcot); este vorba aici de psihopatolo-
gia grupului. Delirul in doi este forma cea mai clasi-
că a contagiunii cuplurilor; inductorul este adesea atins
de o psihoză delirantă convinsă şi contaminatul parti-
cipă la temele şi reacţiile bolnavului şi ajunge chiar
să aibă aceleaşi halucinaţii. Separarea cuplului permite

în general cîştig area "contaminatului". Maladia minta-
lă n u e contag ioa s ă şi local izarea in clinica speciali-
zată e adesea mai puţin periculoasă căci permite decon-
diţionarea celor r ămaşi in familie • .
318
CON
COirrRADIC'rD A. Relaţia care există intre

afirmarea şi negarea aceluiaşi element de cunoaştere,
respectiv: 1. Intre doi termeni, dintre care unul este
negaţia celuilalt (A şi non A). 2. Intre două propo-
ziţii ca: "A este adevărat• şi "A nu este adev!rat•
(sau "A este fals"). In special, opoziţia existentă
între propoziţia universal-afirmativă şi particular-ne-
gativă, precum şi între universala negativă şi particu-
lara negativă (avînd aceiaşi termeni). B. Caracterul
unui termen sau al unei propoziţii care reuneşte elemen-
tele incompatibil e (contrarii sau contradictorii).
c. Stare de spirit care manifestă o contradicţie, in
sensul B. D. Actul de a contrazice "Spirit de contra-
dicţie". "Contradic tio in adjecto" - contradicţie intre
un termen şi ceea cei se atribuie (de exemplu, între un
substantiv şi un ad jectiv). "Contradictio in terminis"
contradicţie care se manifestă prin insăşi forma terme-
nilor intre care există sau care o cuprind.
CONTRADICTIE (spirit de) ·Este simptom !ie
a unei deficienţe psihice, fie a unei lipse de adaptare,
fie a unui temperament excitabil. Spiritul de contra-
dicţie poate deveni tio. Persoanele ce susţin contrariul
a ceea ce spun alţii aproape totdeauna pot să o facă şi

in situaţiile în care gindesc altfel decît spun. La baza
acestei conduite este o structură automatică şi inconş
tientă. Cîteodată, spiritul de contradicţie iradiază
îa oondu1*a mot~1• 1 p~7~~An@ in rauv~ »oate să efec-
319
CON
tueze acţiuni şi mişcări inverse oelor oe ar trebui să
facă. Unii bolnavi fug cînd îi chemi sau îşi retrag
mina cînd le-o întinzi. La baza spiritului de contradic-
ţie stă un complex - o formă de neadaptare la mediu.
Iacopii, spiritul de contradicţie exprimă neadaptarea
la mediul familial. Contradicţia este frecventă la
persoanele vanitoase, le cele dominate de sentimente de
inferioritate. Oamenii se opun altora pentru a-şi da un
sentiment de forţă şi de cunoaştere. In patologie, con-
tradicţia ca reacţie comportamentală curentă se întîl-
neşte la debilii mintal, la paranoici, la subiecţii ·ce
au confuzii mintale etc.
COftROLUL OOIIPOR!.AJIENTULUI: în teoria lui
Tibaut şi Kelley, o formă a dependenţei puterii în care
persoana A poate controla comportamentul persoanei B
prin solicitarea (manifestarea) întăririi comportamen-
telor B numai cînd B solicită comportamentele dorite
de către A.
OON'rllftJ'l' manifest şi latent. Termenii de
mai sus se referă la analiza a ceea ce este condensat
şi încorporat fiind exprimat evident sau mai puţin eTi-
dent în conduitele unui subiect dat la un anumit moment
dat. Aceste atribute se acordă şi viselor. In cazul aces-
tora, conţinutul manifest se referă la ceea ce se na-
rează prin vise iar conţinutul latent este acea parte
a conţinutului ce este ascunsă şi se poate face accesi-

bilă prin analiza ideilor încorporate în faptele vise-
lor. De aceea, rtsele sînt, dup! Prewl, transferul ide-
ilor latente în conţinut manifest. Conţinutul manifest
este într-11n sens un substitut al sensului, o trans-
poziţie a dorinţ elor neformulate, condensări, ale de-
plasărilor, dramatizărilor, simbolurilor etc.
J2o
CON
CONURI RE'rllIDB Celule ale retinei (anali-
zarul. . vizual) la vertebrate. Forma lor conică se alungeş
te în regiunea foveii centrale (la primate). Corpul. ce-
lular al acestor celule are tm nucleu voluminos. Legă
tura sinaptică a celulei este asigurată printr-an picior
lărgit, cu IUl tip special de celule bipolare (celulele
lui Polyak). In regiunea foveii centrale există doar
conuri, fiecare legîndu-se de o celulă bipolară. La om,
celulele conice retiniene ajung la 7 milioane. Diametrul
lor este de 4: buchetul central al foveii conţine conuri
subţiate, cu Wl diametru de 1-3.
COnERSitnm Transformarea unei emoţii, a unui

afect refulat în manifestare corporală. Tendinţa pros-
crisă neputind să apară liber în conştiinţă (fără să
trezească angoasă) se erprimă simbolic printr-un simp-
tom somatic. Limbaj ul corporal înlocuieşte limbajul ver-
bal. Se observă astfel paralizii, fără afectarea sis-
temului nervos, cecitate sau mutism fără lezilUli ale or-
ganelor de vedere sau fonaţie. Tulburarea este funcţio
nală şi corespunde unei finalităţi inconştiente. Con-
versiuea considerată ca un mecanism de apărare i.mpotri-
va angoasei este mecanismul de bază al isteriei. Fiind
. inairite de toate o funcţie de expresie emoţionali le-
gat! de sistemul de relaţie, ea nu trebuie confundată
ou reacţia neurovegetativă (polare, roşeată a feţei,
ulceraţia mucoasei gastrice) provocată de emoţie la
subiecţii nervoşi sau anxioşi.
COl'lVINGERB 1. Este reprezentarea la un ni-

vel sUp8 1 ? a mo~~-1~; ~•abilo, p~¼o.rn1o• 9i o-a~ -
teristice pentru om şi suficient de semnificative pentru
viaţa socială. Adez~unea totală la o idee, a cărei res-
pectare devine o necesitate internă. Deci Q. este o
idee implantată afectiv sau sustinută printr-o motivaţie
321
cow
puternică şi conferi an anWIU.t profil vieţii şi activi-
tăţii omului; îl determină eJ promoveze şi el respecte
în mod constant anumite valori, devenind resortul in-
tern al acţiunilor sale. Este vorba în special def•
care integrează coordonatele principale ale vieţii in-
dividuale. O idee na se transform! într-un principiu şi
nu dirijează conduita omului, instituindu-se ca o lege
a vieţii lui atîta .timp cit na se realizează ca o con-
vingere. 2. In psihologia socială formă a comunicării
verbale interpersonale ce supune modificarea montajului
psihologic al partenerului prin utilizarea de argumente
de ordin raţional (argumente logice).
COBVULSII Sînt contracţii musculare intermiten-
te şi variabile, involuntare care realizează imobili-
zarea sau deplasarea segmentelor de memvre. Pot fi loca-
lizate sau gene~aliţate. Din p.d.v. clinic sînt descri-
se două aspecte& c. tonice, ee . caracterizează prin in-
stalarea bruscă a tanor contracţii musculare cu imobiliza-
rea segmentelor interesate. De obicei se întîlnesc în
epilepsie, tetanie, intoricaţi'i cu stricnină etc.
c,clonice, sînt traduse prin contracţii musculare loca-
li°zate sau generalizate, iniţial, ample şi ritmice, apoi
mai ample şi ritmice, apoi mai ample şi treptat rare.
Ele eînt caructeristice crizelor epileptice majore/ v.
EPILEPSIA generalizată primară/.
COOPmulm Acea formă a relaţiilor interper-
sonale mutuale în care are loc coordonarea eforturilor
îndreptate spre atingerea unui obiectiv comun care nu
poate fi însă atins prin eforturile individuale, izolate.
Q. apare atunci cînd ceea ce face!• este atît în bene-
ficiul lui A cît şi a lui B şi cînd ceea ce face B este
în beneficiul amîndurora. c. este o conduită ertr~
de intim! fiind întîlniU atît în lumea animal!, cit
Cda. 72/1979 7aec. 21

. n2
COO-COP
şi în cea wnană. Sub raport ontogenetic ea Eţ>are în jurul
viratei de) ani. Este în funcţie nu numai de vîrstă
ci şi de alţi parametri: sex, gradul de cunoaştere
dintre parteneri, particularităţile mediului socio-cul-
tural, statute şi roluri etc. De obicei nu apare singu-
ră ci este cuplată cu alte forme de conduită socială,
îndeosebi cu competiţia. Cercetări asupra relaţiilor
dintre cooperare şi competiţie au fost efectuate de
M. Deutsch, R.W.Brown.
COORDONARE MOTRICA Legătură armonioasă a

mişcărilor. Ea presupune integritatea şi maturitatea
sistemului nervos. O bună coordonare neuro-musculară
este neces~ă cea mai mare parte a actelor vieţii: scri-
sul cu mîna, oîntatul la pian etc. Dar în viaţa profe-
sională această aptitudine este cea mai necesară. Pentru
a o studia experimental, psihologii au creat teste de
motricitate conjugate (e vorpa de a face pe subiect să
urmărească o linie curbă la un punct c.omandat printr-tm
sistem de două manete care se deplasează adesea pe axe
perpendic•ulare). Astfel, se poate stabili la elevii din
centrele de învăţăm.înt, oă există o relaţie între abili-
tatea încercărilor lor şi reuşita industrială.
COPIL (lat. infantus, fr. Enfant, germ. Kind
infant, baby). ~iinţă umană în perioadă de creştere.
Copil mai poate fi definit descendentul direct. Intre
copii de aceeaşi virată există diferenţe privind sexul
(fete ş i băi eţi), temp eramentul , inteligenţa şi structu-
ra de an 8Rmblu a p e rs ona l itătii. Aceste d i feren ţe se
datorează acţi unii d ifer en ţiat e a influenţelor mediului
socl.o-ecman:l.c. de cultură şi de Erlucaţie şi ~t.ăţli. Chpilul ,
nu poate fi considerat un adult În miniatură. El are o se -
rie de modalităţi proprii de a stabili relaţii şi a reac-
ţiona în diferitele stadii ale copilăriei.
323
COP-Co•
COPILARll (lat. Infantia). Copilăria este
perioada de dezvoltare a speciei umane. Copilăria înce-
pe odată cu naşterea şi cuprinde cîteva stadii. Primul,
de la O la lan, constituie stadiul copilului mic. Ur-
mează stadiul primei copilăriei (de la l la 3 ani), a
doua copilărie - de la 6 la 7 ani şi în fine, a treia
sau marea copilărie (de la 7 la lo ani). Copilăria se
prelungeşte relativ . în pubertate şi adolescenţă, perioa-
de de trecere spre stadiile adulte. Deoarece în anii
copilăriei educaţia se realizează prin cîteva institu-
ţii, perioadele copilăriei au căpătat denumiri şi în

funcţie de acestea (perioada antepreşcolară, preşcola
ră şi scolară mică).
COPROLALIB (gr. copros - excrem. lalia =

a vorbi). Este denwnirea unui limbaj impulsiv, impregnat
de grosolănie şi vulgaritate, obscenităţi. Este prezen-
tă la unii adolescenţi timizi, care ·vor să-şi probeze
astfel virilitatea şi trebuinţa de libertate, opoziţia
faţă de rigorile obligaţiilor ce le revin. Coprolalia
se manifestă şi în pBihoze, în unele manii (mania ticu-

rilor), în schi.zofrenie etc.
COPROllAIIIA (gr. copros - excrem. mania - fu-
roare). Tendinţă a unor bolnavi mintal de a se preocu-
pa de propriile deşeuri - de a murdări veştminte , pe-
reţi etc. Unii bolnavi beau propria urină. Corpomania se
exprimă ca stare normală la copiii mici. Cînd se mani-
festă ca tendinţă de ingerare de deseuri - după 2 ani
devin coprofazic, coprofilie. Este prezentă în cazurile
maladive la idioţi şi în unele forme de manie.
COREEA ACUTA (boală). Se întîlneşte la co-
pii. Se exprimă
prin debut brusc de mişcări involuntare
neregulate, asimetrice, de amplitudini variabile cu
aspect nestăpînit, bizar şi grotesc, ce cuprind membrele,
- 324
COR
trunchiul, capul şi musculatura mimicei. Mişcările sînt
09nştiente. Nu este ~ine cunoscută cauza. Se consideră
că apare după anumite infecţii. Pare a fi înrudită cu
reumatismul. Boala se vindecă în aproximat iv două luni,
sînt însă posibile recidive. In cazul determinărilor
cardiace pot apare sekele severe, altfel prognoza este
taTorabilă. Coreea cronică Hunting11on este eredo-fam.1-
lială, are debut în vîrsta mijlocie şie asociată cu o
demenţă progresivă (degenerescenţă a regiunilor fronta-
le şi a corpului striat). Coreea cronică progresivă, spo-
radică, asemănătoare cu coreea Huntington, apare spo-
radic, din motive necunoscute încă. Se mai cunosc: co-
reea Klrperchen, coreea senilă şi coreea vasculară.
CORBLA'fll Raport de termeni, în care unul
il urmează logic pe altul. In şcoală, elevii inteli-
genţi nu reuşesc totdeauna la fel de bine la aproape
toate materiile. In aceste ~azuri se spune că există

corelaţii diferite între tipurile de ţnteligenţă dife-
rite, solicitate de diferite materii şcolare. In statis-
tică, se -numeşte coeficient de corelaţie indiciul care
exprim gradul de legătură a două variabile determinate
(talia şi piciorul unui grup de indivizi, de exemplu).
După cum acestia variază în acelaşi sens, în sens con-
trar sau independent unul de altul, coeficientul de co-
relaţie ia valori care se află între+ 1, - l sau o.
Datorită studiului eorelaţiilor existente între diverse
teste i nt electuale, psihologul american Ch. Spearman a
reuşit să pună în evidenţă un factor comun (factorul G)
t, o.l'e pua ♦ J!'J. ,..,.f.Ja..ll.o .Lµti:,.l.tgenţol. !St"tra..l • t0<.18.lUl
intelectul ui elab·o ret de Guilford cuprinde 120 f actori
intelectuali diferiţi. Calcularea corelaţiilor se face
după cîteTa formule. Formule lui Spearman după metoda
2
rangului; P(ooef) • l - nf!z - 1)
325
COR
Por llllU& Bravais-Pearaon ar e următoarea exprimare,
r(coef) ,. I -E(:x-y)
~ <:x 2>Ir (;y2>
L :xy ]
VE.x2. E:12
CORPUSCULII RUPPil'lI Terminaţii nervoase fu-
ei :fl:>rme , s ituat e pr of und în derm şi constituie dintr-un
ghem de fibri le c u numeroase îngroşări, totul fiind ln -
<:. 0 •rk>.J I R~ ff'n;C.• .·c..1./)

Pig. 31
velit într-o capsulă
de calogen şi elastină. Au rol în
recepţionarea senzaţiei de temperatură şi anume intervin
în recepţionarea excitaţiilor care dau senzaţia de cald.
CORPUSCULII DB TACT. In piele şi ţes.uturi se
află organe receptoare periferice sub forme diferite de
corpusculi în care pătrund terminaţii ale unei fibre
nervoase aferente, care pierde la intrare teaca sa de
mielină. Există mai multe tipuri de corpusculi. Cele
pentru _tactul diferenţiat ale lui Vater (1741), Pacini
(1840) de formă alungiiă ovaloidă, cu o, am centrală
restrînsă, cu fibre si.m ple axiale şi cele denumite cor-
pusculii Meisener (186J) - Wagner, de form4 prelungită
cu arborizaţii de fibre. Celule Golgi - Jlazzoni, cor-
pusculii Krause (1860), corpusculii Ruffini (19o5) fu-
siforme simple sau bifide şi în fine, corpusculii :Dogiel
(19o3) cu arborizaţii libere.
. 326
t!.e./vlc. el t!.
Sv~f,i,e.,,:_
c/13<-V,. ·,,e.rv.,os.:
Pig. 32.
COSMONOVICI dr. - psiholog român , profe-
sor la Universitatea din Iaşi. Preocupările sale s-au
orientat in special spre domeniul psihologiei diferen-
ţiale şi ·p sihodiagnosticului. Lucrarea sa de doctorat
reprezintă un studiu asupra inteligen ţei generale ş i a
modalit~ţii de abordare psihodiagnostică a ei (1967).
A reetalonat eoara de inteligenţă Wechsler, pentru co-
pii. L uorări mai importante: Diagnosticul psihic prin
intermediul testelor (1971) - în colaborare cu I . Hol ban
"Metode de cunoaştere a personalităţii".
CRAMPE Contracţii paroxistice şi dur er oase
a.1• ,uua.i a aciu •,a.:l mu.l t<>.1' m1.t9<>h.i. Ap<>.l' î.n o aal.0.1 Ltn„r
afecţiuni al e sistemului" nervos, dar şi al unor tulbu-
rări humorale sau ohiar funcţionale. Crampa scriitoru-
lui se man ifestă oa o inoapaoitate de a scrie lizibil.
la baza acesteia pot sta şi componente psihice (anxie•
tate).
3'27
ORE
CREATIVITATE Dispoziţie de a creea, care
există potenţial în fiecare persoană, la toate vîrstele.
Irwin Taylon a analizat peste loo definiţii ale crea-
tivităţii. In strînsă dependenţă de mediul socio-cultu-
ral, această tendinţă naturală necesită, pentru a se
realiza, condiţii favorabile de exprimare. Simţul critic,
teama de ridicul, de a nu fi înţeles şi conformismul de
grup sînt barierele .cele mai frecvente ale creativităţii.
Există cinci nivele ale creativităţii (Irwin Taylor).
Primul niveljal creaţiei expresive constitue forma fun-
damentală; urmează creaţia productivă în care are loc
un control al jocultli liber şi se înbunătăţeşte tehllica
de exprimare a creaţiei. Nivelul trei este cel al crea-
ţiei inventive - care se valorifică prin invenţii şi
descoperiri şi pune în evidenţă o mare flexibilitate
în perceperea de relaţii noi şi neobişnuite. Creaţia
o
novatoare constituie al patrulea nivel. Acesta se în-
tîlnep mai ra~ şi constă dintr~un aport semnificativ
şi fundamental.!nfine nivelul creator cel mai înalt
este al creaţiei emergente - c.are se caracterizeazl prin
formularea, la nivelul cel mai profund şi abstract a
unui principiu sau a unei ipoteze noi. In mod -oarecum
empiric Wallas (1926) a considerat că în procesul crea-
ţiei trece „prin p1;tru etapesprepararea,: incubaţia.
iluminarea şi verificarea. Au efectuat studii extinse ·
asupra creativităţii; catherina Patrick (1935, 1937)
w.E. Winake (1952) Eindoven etc. Torrimce a trecut în
revistă" în 1962 studiile privind creatirttatea şi a enu-
merat 84 caracteristici de personalitate implicate în
actul de creaţie. Testele de crestivitat~ conţin sec-
venţe de itemi ce solicită de la subiecţi: nuenţă ver
bală (cuvinte ce se supun aceluiaşi ~refix _sau sufix,
aceluiaşi grup de litere în interior sau scrierea:& cit
mai multe cuvinte care încep ·cu ac~eaşi literl) ., naenţă
. 328
CD
aa1 tineri ca Paula Constantinescu, c •.Plcloan,
•.Rocco
:. Tata,•• GirbOTeanu. Aceasta din Ul'llll a studiat in cola
borare cu u. Schiopu şi singură creaţia din desenele co-
piilor preşcolari şi şcolari (1962). Pornind de la ace-
laşi domeniu, desenul, dr. Enlchescu a studiat 11Dele
aspecte interesante in creaţia grafici a persoanelor cu
diferite tulburări psihice.
CREATIE Stare de tansiune interioară ce per-
mite trăirea profundă a datelor an.or situaţii ce trebuie
rezolvate astfel incit demerauril• intelectuale sînt
depăşite, devansate şi structurate într-o formă şi ori-
entare neaşteptate şi superioare modalităţilor obişnuite
de rezolvare. Creaţia este o stare greu de analizat din
punct de vedere psihic. Totuşi, se poate delimita o fa-
ză de gestaţie şi de înc!rcare a personalităţii de ten-
siune creatoare. In această fază, toate informaţiile,
trăirile, imaginile alimentează latent tensiunea crea-
toare. In momentul deplinei ei structurări, creaţia de-
vine un act de eliberare încărcat de o stare adesea de
tip euforic. Uneori, o stare de creaţie furtunoasă, dar
confuzi are drept produs conturarea personalităţii.
CREDULIT.lff O foarte mare încredere şi credit
acordat oamenil01', ideilor, aparenţelor. Se bazează pe
insuficienţă sau fragilitate de descifrare a semnifica-
ţiilor mai subtile încorporate în situaţii, oameni etc.
Credulitatea este evident! la naivi, persoanele cu sim-
plicitate sau debll:1.tate mintali, cei cu o personalita-
te i.lllpregnatl de candoare, sugestibilii, copiii şi bl-
trînii. Oredulitaţea duc~ la decepţii, la situaţii în
care cel or edul este plcălit, ucrocat etc. Poate duce
la miat1f1căr1 şi superstiţii etc. Credulii devin ade-
seori victi.ae, exploataţi sentimental, moral, material
sau combinat. Subordonarea credulilor poate duce, sub
329
CRE
ideatid aau ideaţionali (se solicitl numirea de obiec-
te din aceeaşi clasl, ce de pildl obiecte ce nu ·ard sau
denllllliri de cit mai multe folosiri posibile ale unui
obiect sau materii, asu stabilirea a cît mai multor a-
tribute posibile legate de ele). Fluenţa asociativă (ee
solicită prin cerinţa de a asocia cît mai multe cuvinte
la unul dat sau prin cerinţa de a acorda cît mai multe
adjective la situaţii date). 7luenţa erpresională se
ttrpriml în situaţiile în care se cere subiectului să
alcătuiască cît mai multe propoziţii din litere date
(M. A. T. s.) la începutul cuvintelor unei propoziţii
(în funcţie de conştientizare a sarcinii de test) se
aolicitl alcătuirea de cît mai multe propoziţii care să
cuprindl la inceputul tieclrui cuvînt literele date în
mode1.Pleribilitatea se solicitl prin figuri ascunse
sau prin construcţii de cît mai multe figuri diferite
din figuri simple geometrice (spre a le masca). Ori~i-
nalitatea se sondeazl prin asociaţii libere - din care
se elimini asociaţiile comune, ori, intime prin solici-
tarea de consecinţe (cit mai multe şi diverse). Guil-
11'crd consideri el eristl o relaţie între reativitate
fi inteligenţă, creativitatea fiind asociată de acest
autor î.ti "modelul intelectului~ de gîndirea divergentl
~e deosebire de formele obişnuite ale gîndirii, care
au !ost denumite •gîndire convergentl•. Se pare el cele
mai valide corelaţii de creativitate sînt legate de
structuri ale personalităţii•. Printre testele de diag-
nosticare a creativitlţii se pot enumera testele lui
Torrance, ale lui Sellier J.t., Mann.ier, bateria 7ACT,
Wa11ach şi Kogan, testul ~C - testul de creativitate
Owens şi Purdue Creative ~est. Contribuţii interesante
în problemele creativitlţii au dus f~ psihologii români
K.Ralea, apoi Al.Ro1ca, a.Bejat,Popeecu~eveanu, Zi:aa.lee-
cu etc. Trebuie aă am.intim şi contribuţia unor psihologi
· JJo
ORE
tnrluenţa mior insti gatori, la delicte - uneori chiar
foarte grave. di n care motiv credulitatea poate deveni
circumstanţă atenuantă - şi duce la di.minuarea responsa-
bilităţii penale .
CRBIERUI, ( in sistemul nervos central). Cre-

ierul cuprinde masa cea mai concentrată de substanţă
nervoasă, aproximativ 14 miliarde celule nervoase. Cre-
ierul este legat de restul corpului prin intermediul
· Pig. ·33
măduvei spinării, a bulbului rachidian, a creierului
mic şi a 12 perechi de nervi cranieni. Baza sa e cons-
tituită de trunchiul cerebral. Creierul posedă două
CRE
emisfere legate prin creierul intermediar şi ~orpul
calos. Una din cele două emisfere este dominant~ şi con-
ţine centrul "vorbirii" (la dreptaci, emisfera stîng~).
Creierul este cel ce coordonează toate funcţiile orga-
nismului de echilibrare cu mediul ext eri or, viaţa şi
activitatea paihologic~fiind baza materială a acestora.
Există o serie de reacţii şi mecanisme ce sînt numai
parţial integrate şţ coordonate de creier, aşa sînt - în
parte - reflexele, viaţa vegetativă şi locomoţia. Cre-
i erul cuprinde mai multe etaje sau nivele de integrare.
Aşa de pildă, creierul mijlociu poate as~ura el singur
anumite conduite automatice şi emoţionale. Etaj ul su-
perior - constituit de scoarţa cerebra+ă este divizat
tn lobi şi circumvoluţiuni şi cuprinde zone motorii,
zone senzitive şi zone de asociaţie. Se pot localiza
l-c11rpv/ ct:4,: 2-lr'ftt>vl; :!J'.,v.

dtvl a111tld, ~-lol11111vsvl; S · n 11 ,,, _.,
/~ni/fuior (6-,&vbnm, 6.c •.fk«tlp, .~;
0 -~ ,nlumi ; 7-dtTUSlrum,l •r;11 .
svk hkrn_ • î -nudrvl o,,w;;t111/,,,n,
"Jl/ • l,J,,,/ ,;,,..,,
F•t • JS4. Organ.iz.ai-ea uuc:ro,copică a emisferelor cctebra.le tdupl L . Totutl
J'ig. 34
.332
CD
destul de precis zonele din scoarţ.a cerebrali oare pri-
mesc informaţii de la diferiţii receptori senzoriali ca
şi zonele care dau comenzi ale mişclril.or. Totuşi,
funcţionarea normală a sistemului nervos se face prin
mobilizarea ansamblului circuitelor disponibile. Peno-
menul acesta permite, de altfel, să se realizeze suple-
anţe (compensaţii) funcţionale importante de reacţii
sau adaptare senzorială în cazuri speciale. Scoarţa ce-
rebrală cuprinde şase straturi. De sus în jos se ană
stratul molecular (ple:rue tengenţial), stratul granular
extrem (cu celule mici şi dense), stratul
piramidal, stratul granular intern, stratul ganglionar
şi stratul celulelor fusiforme. Acestea constituie ci-
toarhitectonica cortexului. In aatogeneza timpurie func-
ţionalitatea craniului se complică treptat. Are loc un
amplu proces de mielinizare care permite o mai mare
funcţionalitate organizată a creerului în ansamblul său
şi o mai complexă structurar~ a comportamentului. După
1950 au început să se intensifice cercetările privind
creierul uman. Creierul este un organ fragil - în pri-
mejdie de a suferi dereglări, legiuni, intoxicări, ali-
mentaţie insuficientă. In acest context s-au dezvoltat
cerinţele de prevenire şi igienă a creierului - ca şi
folosirea mijloacelor care permit să aibă loc o activi-
tate de odihnă a creierului. Aceasta are loc în timpul
somnului. Patologia creierului are consecinţele cele
mai funeste posibile. Există perturbări ale funcţionării
creierului datorită ischemierii sau insuficienţei iri-
gării lui sangvine. Grave şi relativ mai puţin cunoscu-
t• e.în ♦ tulbaa.r~r~lo dotcu-ot• tulbur~7~lcµ- end«:1<>7.in~
(exces sau insuficiente) de:riaţii hormonale. Unele mala-
dii, leziuni, malformaţii ereditare sau dobîndite în
perioada fetală sau copilărie timpurie şi chiar mai
tîrziu pot determina tulburări grave ale funcţionlrii
333
CRE
creierului şi, implicit, a vieţii psihice. In genere,
afecţiunile creierului se împart în două mari caterorii-
,ip.,,. ll•r/4 /wl n,duig «'"'1lfflrmd ordinea de -..~lintu,e • •u,,.,.f~f•l

lot~ro.(t.(AJ fi •wltal<.(IJJ o cttitnJOti I/N4fl:
~n<'Clr te CM! S• ..;◄,lliieuof
." .. °'"'~ .,.dt,lha,•«I -
_,,lt. c.-..,t, ..,_ -V„ at,<.: C>'lt« f eolf!.sp,a'e
....,_ i.,.ato,,-u-..,~ .....i ...,; ... , , • •, ~
, . . .Of,rA<M,
Pig. l5
afecţiuni neurologice - in care psihicul este afectat
în mod secundar şi afecţiuni psihiatrice în care aspec-
tul cerebral este mai puţin cunoscut. Âceastă împărţi
re este mai mult practică şi tehnic~. Neurologia cere-
brală are în atenţie mai ales tulburările vasculare ale
creierului, tumorile, focarele de infecţie şi cele ce se
exprimă în epilepsie. In afecţiunile psihiatrice ce
consideră că are loc o proastă funcţionare a centrilor
.334
CRE
reglatori (formaţ ia r eticuluă), !apt ce are loc, de
pi_ldă, in oboseala n ervoasă. se disting nev.rozele şi
psihozele. lfe..-rozele sint tulburări momentane de com-
portament delimi tate de situaţii, psihozele s î nt tul-
burări mai prof unde ale întregii personalităţi , o alie -
nare a acesteia , ceea ce face ca subiectul să trăiască
in alt univers deoît cel normal. Există dezechilibre
psihice ale inconştientului sensibile la psihoterapie .
Există tulburări intermediare între psihoze şi nevroze .
Originea psihozelor este mai obscură. Tranchilizantele
se folosesc in nevroze. In 1917 Wagner Jauregg a inocu-
lat paludism bolnaVil.or mintal. Apoi s-a utilizat coma
ineulinică (1933 Sackel). Pe aceeaşi linie a fost uti -
lizat! epilepsia cardiazoUcă (1935 14eduna), electroşo
cul (1938 Carletti) şi, în fine, lobotomia (1935 Monitz).
Psihofarmacologia s-a dezvoltat intensiv. Se fo l oseşte
chiar abuziv. Printre acestea se pot deosebi excitanţii
sau psihoanalepticele şi antidepresivii ce acţionează
asupra depresiunii melancolice. La acehtea se adaugă
depresivii hipnotici şi neurolepticile cu tranchilizan-
t_ele pentru reducerea tensiunii •• Analgeeicele„ se adau-
gă pentru cal.marea durerilor etc.
CRBSTBRB (lat. creecentia, crescere = a creş

te). Dezvoltare progresivă a fiinţelor vii. Creşterea
se exprimă in modificări de înălţime (longilitate),
ponderale (de greutate) şi staturale (de formă a silue-
tei). Creşterea şi maturizarea constituie cele două
laturi dialectice al.6 dezvoltării fiinţelor vii. Există
norme ale creşterii, Cu cît organismul este mai tînăr,
ritmUJ. creş~e 1L ea~e JnaJ. 1.at~a~. Briot~ .în ♦i.apw. oro9-
terii momente de intensificare a ritmului de creştere
(pueee de creştere). Mai evidente sint aoeste pusee în
perioada preşcolară şi in perioada pubertăţii.
335
CRE
CRETIWEste nn debil mintal foar te grav cu
degenerescenţă psihică. Cretinismul este de obicei le-
gat de o insu:fieienţă tiroidiană. El se întîlneşte mai
ales în anumite sătuleţe de munte. Ca factor social de
întreţinere, se consideră că este rarefierea excesivă
culturală a mediului.
CRETINISM Este o tulburare metab olică în care

atît dezvoltarea mentală eît şi cea fizică sînt întîrzi-
ate, ea rezultat al unor deficienţe de secreţie tiroi-
diană, în timpul vieţii foetale, fie în timpul copilă
riei. Metabolismul bazal este extrem de redus, manifes-
tîndu-se şi o imaturitate sexuală. Sub aspect exterior
cretinul este scund, greoi, eu abdomenul proeminent, pi-
cioare strîmbe, eu pleoape, buze şi limbă umflate, groa-
se, eu pielea uscată şi rece. Sub aspect psihic, tulbu-
rările mentale pot varia de la o formă moderată pînă
la formele grave. Ae. tulburar~ poate fi atenua.tă
printr-o terapie medicamentoasă sau poate fi chiar des-
fiinţatli.
CRETU !IliCA (dr. psiholog român). Cadru di-

dactic la Universitatea din Bucureşti, tit ulara cursu-
rilor de "Psihologia edueatiei" şi "Psihologia şcolară".
Preocupată de problemele reprezentărilor spaţiale - şi
al rolului lor în planurile gîndirii operaţionale, fi-a
luat doctoratul prin contribuţii în această direcţie.
Autoare a numeroase studii interesante, a adus o contri-
buţie evidentă în domeniul dezvoltării noţiunilor geo-
metrice la copii - a dezvoltării sensibilităţii croma-
t ice la copii de diferite virate, a problemelor privind
conceptel e şi atitudinile economice la şcolari etc.
CRIMINOLOGIE Ansamblu complex de discipline
medicale, psihologice, sosiologice ee se referă 1~ cri-
minalitate şi diferitele ei aspecte sau otiinţa care
336
ORI
atudiazl cauzele compor tamentului anti-social al fiinţei
aaane f i caut l s l l e remediese. Aplrutl în sec. al
XVIII-leacu lucrlrile lui ·LaTater şi de Gall, crimino-
logia s-a dezTolt at mai ales !ncepînd din secolul trecut.
Dupl unii criminal it atea se datorează unor anomalii
psihice şi mintale (t eză ilustrat! prin conceptul de
criminal-înăscut " a lui Cezare Lombroso. Alţii conside-
ră influenţa mediului social ca fiind responsabilă. Tar-
de, Durtheim şi Lacassape atribuie o influenţă parti-
culari deosebită mediului. Azi se face un efort pentru
sinteza ace~tor elemente şi, cu a spus Dr. A. Hesnard,
trebuie să studiem criminalul "în relaţia sa cu ceilalţi,
în confliectul cu realitatea interumană". Pentru a în-
ţelege pe delincvenţi şi semnificaţia actelor lor anti-
sociale, pentru a aprecia de asemenea posibilităţile

sale de readaptare şi pentru a lua măsurile necesare
pentru cezurile lor, judecătorii tac apel la experţi,
medici şi psihologi care se străduiesc în aprecierea
cît mai eractl a personalităţii subiectilor examinaţi.
Adesea, aensurile actului criminal nu pot apare decît
dacl sînt situate în totalitatea actiTităţii delincven-
tului. In unele cezuri, crima corespunde unei tendinţe
de a !ace justiţie, cauza profundă fiind legatl de pe-
nal~tăţi nedrepte eu!erite. Studiul criminalului nece-
sitl o muncl colectiv! (de grupă). DiTerşi tehnicieni
contribuie, fiecare în ceea ce este specialist, în cu-
noaşterea sa. Factorii socio-economiei, constituirea
psihici, inteligenţa, afectivitatea sînt trainic legate

1n crimă. lliseria, inadaptarea consecutivă a imigraţiei
• .1 W"G e ele e e de culturism. struc tura i nstabiUt a
societlţii (perioade de război, de revoluţie••• ) joa-
că un rol sigur în criminalitate. Dar eristl şi mi !ac-
tor constituţional printre factorii delineTenţei, Prin-
tre altele, unele luorări ale psihologilor americani
3'7
CRI
s. Glueok şi Sheldon au găsit -o relaţie poziti-
vă între tipul morfologic mesomorfic, adică muscular

şi oriminalitate. Pe de altă part e, electroencefalogra-
mele (Verdeaux în Franţa) au arătat prezenţa a diferite
semnificaţive între traseul e.e.g. al subiecţilor norma-
li şi traseul subiecţilor delincvenţi. Studiile psiholo-
gice arată, în fine, că criminalii nu eînt mai puţin
inteligenţi ca cei ~on-delincvenţi, dar adeseori impul-
sivi, agresivi, neîncrezători, rebeli faţă de orice au-

toritate: mulţi delincvenţi au tendinţa de a se afirma
socialmente. Persoana lor este egocentristă adeseori.
El nu are maturitate în judecăţile şi autocrit:l,_c ile
sale, nu utilizează erperienţa trecută, are un prost
control asupra emoţiilor sale şi întotdeauna are tendin-
ţa de a se considera ca frustrat, oa victimă a unei in-
justiţii. In cele mai multe cazuri, delincvenţii pro-
vin din familii dezorganizate tn oe.re cl.:imatul este ten-
sional şi sărac în măsuri educative corecte şi întreţi
nute cu afecţiune disoretă şi calm. S-a constatat,
aşadar, că anumiţi criminali ~u sînt nici bolnavi, nici
perverşi ci indivizi agresivi, rău adaptaţi social,
care nu ajung la rezolvarea contliotelor trăiesc im-
presii de oameni r, ersecutaţi, au sentimente permanente
de frustraţie şi, în formă ascunsă, condamnă adeseori
societatea. Reeducarea criminalului presupune cunoaşte
rea adîncă a vieţii şi persoanei sale.
CRI'l'ERIU
Constituie cadrul de investigaţie
obiectuală psihologică ce se încorporează î ntr-an test.
Criteriul dă testului structuri face ca un teet să
fie denumit de inteligenţă tehnică faţă de altul care
se numeşte de gîndire abstraotă etc. In psihologia
aplicată, cerinţa de criteriu consti_
t uie una din cele
două cerinţe obligatorii (cerinţa de populaţie se ! refe-
ră la obligaţia ca testul să fi fost probat în prealabil
Cela. 72/1979 Basc. 22

. 338
CRl
pe un număr de populaţie satisfăcător de larg şi repre-
zentativ pentru a da bază de variabilitate (fineţe) tes-
tului - şi cerinţa de criteriu, adică de identificare a
tuturor factorilor variabilelor sau caracteristicilor
psihologice încorporate in test). Cerl.nţ;a de criteriu este 5n
18lativl aispensi.e in testele sroieetive-al căror cehu de in-
wstigaţie este mai muU îndreptat Spt"e a capta su declanşa ca-
1'8Cteristio1 psillioe, spl"e deosebire de testele peihometrioe care
998luează :mtensitatea mx>r oeracterlstioi psihice ca-e se presu:-
pun a exista in diferite grade la ~ubiecţii inv~stigaţi.
CRIZA PSIHOLOGICA Ruperea, zdruncinarea echi-
librului psihic în anumite perioade din viaţa omului.
c.P. se caracterizează prin instalarea bruscă a unui
ansamblu de modificări biologice, psihologice şi compor-
tamentele ce au un caracter violent, acut, conflictul,
eonfigurîndu-se uneori ea fenomen de inadaptare şi de
rezistenţă faţă de condiţiile şi cerinţele de mediu şi
de activitate. Cauze: ascuţirea rapor:urilor contradic-

torii dintre cerinţele subiectului şi cerinţele sociale,
educaţionale; dintre diferite însuşiri şi procese psi-
hice (pe fondul unei evoluţii relativ dezarmonice laten-
te) cu nivele variate de dezvoltare: ex. între însuşiri
caracteriale afective şi volitive, între cunoştinţe şi
deprinderi, între aspiraţii şi posibilităţi reele etc.
Cel mai frecvent C.P. se instalează in perioadele de
fragilitate psihică (v. virată critică) atunci cînd ce-
rinţel e şi condiţiile de educaţie şi instrucţie vin în
contrad icţ ie flagrantă cu posibilităţile şi aspiraţiile
reaie ~io i"ai ia u.ttU . In ae~ i,a e& pairuo~ & emlll.t.d
C.P. nu are· un caracter l•gic; o dată instalată ea are
tendinţa lejeră de rezolvare. D~păşirea perioadei de
criză este decisivă pentru direcţia ulterioară a dezvol-
tării personalităţii. u. Sc~opu diferenţiază citeva
339
CRI
categorii de crize ca ef~~te de acutizare a unor con-
tradicţii - ce servesc în construcţia psihică. A'stfel
de tipuri de situaţii c.i.,1t: 1. Contradicţiile dintre
ceea ce cere copilul de l a viaţă şi cei din jurul său
în fiecare moment al dezvoltării şi ceea cei se oferă.
In conte:x-tul acestor ov,1•~·ac11cţii se dezvoltă trăsături
de personalitate şi atitudini, şi concomitent se adjus-
tează idealurile şi_aspiraţiile. 2. Contradicţii între
ceea ce soc i etatea cere de la copil tînăr şi adult etc.
şi ceea ce el oferă prin p~aibilitatea contribuţiei etc.
In această formă de contradicţH se dezvoltă potenţia
lul aptitudinal. J. Contr~d~_ ~ţii între planurile conş
tiente şi cele subconştiente, impulsuri şi voinţă.
4. Contradicţii între planurile complexe psihice dispo-
nibile (emoţionalit ~t .-, , in·~elect). 5. Contradicţii ale
aceleeaşi zone: dorinţele şi emoţiile de moment (de ma-
re tentaţie) şi cele de perspectivii.
CRIZA NERV~ASA Crizl: violenta manifestare
bruscă(:.aervoasă)
a u::.ei rupturi de echilibru de scurtă
durată. Existenţa umană oste marcată (jalonată) de crize
dintre care prima este naşterea, intrarea în viaţă este
însoţită de crize. Prin urmare, fiinţa trece printr-o
serie de etape critice, principalele fiind înţărcarea,
intrarea în şcoală, adolescenţa şi menopauza. Maurice
Debesse a studiat sub numele de "criză de originalitate
juvenilii", comportamentul nonconformist al adolescenţei
care caută, fără îndem.înare, afirmarea personalităţii
s ale. Emoţiile violente, largi şi penibile ale frustra-
ţiei provoacă crize nervoase de agitaţie sau de furie.
Pedeapsa , de exemplu, provoacă la
reacţii bruşte de furie, ceea ce se exprimă prin insul-
te (injurii) şi prin distrugerea de pbiecte. Există cri-
ze de anxietate, de agitaţie, de epilepsie etc.
· 340
ORI
CRIZE AMNEZICE (sindrom) Se manifestă ca
lacune de memorie, de mai multe ori cu evoluţie benignă
de sindrom. Rareori se însoţeac de modific ăr i evidente
motorii sau e.e.g. Se datorează unor tulburări func-
ţionale ale sistemului manilohipocampotalamocingular
( orize de integrare a memoriei recente) perturbări
hemodinamice in teritorul arterei bazilare a cerebralei
posterioare ori a arteral coroidiene.
CRIZE OLONICE UNILATERALE Crize hemigenera-
lizate. Pot dura mai multe minute sau chiar ore, sub for-
ma de adevărate statua-uri epileptice unilaterale, cu
eau fără să !ie alterată conştiinţa (la un braţ, la ex-
tremitatea cefalică etc.) Pot debuta prin convulsii
~lc:mioe ale capului şi ale ochilor oculo-clonus apoi
se extind la membre. La efîrşitul crizei apar sew~ele
extincţiei corticale care corespunde cu o hemipareză
traneitorie.
CRIZELE TONICE UNILATERALE Dureaz ă 5-15 secun-
de. Se în~oţesc de flexiune, abducţie şi ridicare a mem-
b!ului superior, extensie a membrului inferior,înclinare
eau rotaţie a capului de aceiaşi parte. Sînt însoţite
de o diminuare a conştiinţei.
CRIZE UNCINATE asociaţie de fenomene haluci
natorii gustative olfactive şi vizuale, cu modificări
ale constituţiei - poste precede atacul epileptic în
cadrul unei tumori temporale.
CRIZE DE CRESTERE (termen de provenienţă
greacă) Criz a este un ansamblu de fen omene care marchea-
ză o schimbare aproape bruscă şi semnifi c&tivă. Criza
poate fi po zitivă sau negativă. Pe plan biologic, criza
de creştere marchează un moment de trecere între două
perioade de evoluţie. Momentul naşterii reprezintă o
)41
CRS-COS
astfel de schimbare. Există crize în evoluţia psihică.
Se poate vorbi de crize morale legate de atitudinile
morale ale unui copil sau tînăr. Crizele afective au un
spectru foarte larg şi divers la diferite vîrste. Ter-
menul de criză psihologică se utilizează ca semnalînd
momentul unei tulburări de conduită însoţită de inadap-
tare socială (criza negativismului la Jani, crţza pu-
bertăţii). Despre sensul pozitiv, contructiv el crize-
lor de dezvoltare se vorbeşte mai puţin. Există autori
care se referă şi la acest aspect. Vedenov, Leontiev etc.
Referindu-se la atracţia mare a copiilor faţă de joc,
mulţi autori consideră că jocul este produsul unei cri-
ze între aspiraţiile, dorinţele şi posibilităţile reale
foarte reduse. Si autorii români se referă la aspectele
constructive ale crizelor (contradicţii).
CRONAXIA (electrologie) Timpul cel mai scurt
prag, cu care se obţine excitaţii cu un curent electric
de intensitate dublă a reobazei. Valorile normale ale
cronaxiilor variază după caz (0,08 - o,72 ms, cromaxii
neuromusculare, lo - 2o ms cronaxia vestibulară). Valo-
rile cromaxiilor cresc în cazuri patologice pînă la
efectul excitator la orice durată a stimulului.
CRONO~ARAXIS Confuzie în orintarea tempora-
lă, cu incapacitatea de a identifica datele şi de a
aprecia durata timpului.
COSJIAR Trăire agitată după un vis în care
subiectul a trecut prin stări de mare anxietat e, efort,
groază, panică, tulburare, durere etc. Este provocată
de tuUwăr:f. oirdioraspl.mtcrii SaJ din s.f'erâ · gaatro-:fntest.i.nală.

CS (sistemul). Este simbolizarea privind cm
ştiinţa, în terminologia psihanalistă. Sistemul Cs.
(conştiinţei) sistemul Pcs. (al preconstientulu1 ş,i. sis-
temul Ios, al inconsticutulu1 constituie împreună psi-
hicul ~săşi. __ _
-342
CUB-CUI,
01JllORI (testele) Cu n11111ele acesta se denmnesc
testele prin care se solicit! activitlţi intelectuale
de diferite dificultăţi (gradate) spre a se testa carac-
teristici ale intelectului. Testele de manipulare a cu-
burilor sînt saturate în diverşi factOl'i intelectuali
(spaţiali, dinamici-funcţionali etc.). Printre testele
de cuburi se utilizeazl mai mult testele Koha care so-
licitl subiecţilor să reproduci anumite modele, tinind
seama de colOl'aţia divers! a celor şase faţete ale cu-
burilor (actiTitatea solicitat! este mai mult mozaicali).
O largi utilisare au fi testele Knox în care se solici-
tl reconstruirea de volume cu ajutorul cuburilor, ţinînd
seama fi în acest caz de faţelele colorate ale cuburilor.
Bete fi test de identificare dapl descriere. Metoda
Cubeduc (jocuri preparatoare pentru înţelegerea relaţii
lor) opereazl de asemenea cu cuburi - faţelele acestora
sînt însl desenate cu imagini colorate care permit gru-
plri oi clasificări diverse după unul,, două sau mai mul-
te criterii. Testele creion-hirtie ce utilizeazl cubu-
rile solioitl în special imaginaţia de reconstituire.
Se dau construcţii de cuburi, în care determinarea nu-
mărului lor cere o flexibilitate mare a reprezentlrilor
spaţiale.
CULOARB Impresie calitativă produsă asupra

ochiultli de cltre lumini. Prin folosirea coloristicii
se poate di.minua oboseala, are loc creşterea randamentu-
lui, se creeazl un climat psihologic favorabil. ,Spectrul
culorilor permite stabilirea formelor de sensibilitate
o,oa• ♦ .td dCLP 9.t .inrl. uo.nt• <1 ♦ ;,.n.cCU1 ♦.t i:,c.c • .1.uf;im8.iî1-
care ce s e obţine prin relaţiile dintre culori ea şi
din combinaţia şi din saturaţia şi puritatea lor. Cimpul
vizual al fieciirei culori este mai ingust decit cîmpul
vizual. Diferitelor culori le corespund lungimi de
343
COL
unde diferite. Culorile impresionează mai amplu sistemul
nervos.
....... jO-ll Io--'• ..., 1.-• ,o-r ur,_ 10• ,o+ 10'
.,,,
· ,....
,._
fU~ ri.:z:, X
••u
.....
.itu.
~
-~ ,,,.,.. "'"...... b_,
,.,,.,o-
4,/.-J•llmL
fpe<ffill e1ec.1.,.,_..,1c '

.s,ean, I yitlbl/
(Pipă ci..p.uJ)
P'ig. 36
şisensibilitatea, fapt de a determinat dezvoltarea fo-
losirii lor în industrie şi comerţ, arhitectură, modă,
arte, dar şi în terapie. Există o simbolistică acro-
maticii încărcată de dimensiuni emoţionale. Există însă
diferenţe ale atitudinilor emoţionale faţă de culori la
diferite popoare (Werner sau Birren). Preferinţele co-
loristice în civilizaţia noastră permite utilizarea
preferinţelor coloristice în teste de personalitate
Lascher). Teoria viziunii colorate încorporează cîteva
ipoteze deoarece încă nu se ştiu destule cu privire la
chimia celulelor ochilor şi efectul luminii asupra lor.
Teoria Jung-Helmholtz - revizuită de Hecht - porneşte
de la ipoteza că există trei feluri de conuri în retină,
fiec_are cu sensibilitate pentru diferite lungimi de undă.
Culorile la care este conturată sensibilitatea sînt
roşu-gălbui, albastru şi verde. Culorile spectrului
sînt rezultanta amestecului acestor trei culori de bază.
Teoria lui Hering (1878) consideră că este vorba fot de
344
trei seturi de conuri, sensibilitatea lor este funcţio
nal opozantă. Un set este pentru alb-negru, un altul
pentru roşu-verde iar al treilea pentru galben şi albas-
tru. Christian Lodd-Pranklin consideră că sînt patru
tipuri de conuri receptori separaţi pentru roşu, verde,
albastru şi galben. Teoria lui Granit Ragnar (1959)
pleacă tot de la trei categorii de receptori cromatici
aflaţi intr-o arie mică a retinei. Unii din aceşti recep-

tori sînt sensibili la 500 milimicroni (dominatori sco-
topici), alţii la 560 milimicroni (dominatori fotopiei)
iar a treia categorie a modulatorilor fotopiei sînt sen-
sibili la frecvenţe foarte joase. Dominatorii conferă
strălucirea culorii. Modulatorii joacă un rol foarte
important iar lipsa ori defecta funcţionare corelată a
tipurilor de celule enumerate duce la defectele de ve-
dere. O altă teorie, a lui E.H.Land (1959) consideră că
diferenţele de percepere cromatică se datorează mai eu
seamă activităţii creierului şi mai puţin aceleia ce se
realizeasl in retinl. Land este de altfţl inventato-
rul aparatului de fotografiat Polaroid. El a evocat
faptul că dacă două fotografii alb negru au fost fă-
cute pe aceleaşi obiecte colorate, una făcută cu un fil-
tru roşu, alta cu un filtru galben - vor apare foarte
diferite. In cazul filtrului roşu sint reţinute lungimi-
le de undă mari, iar în cazul filtrului galben lungimile
soarte de undă, fotografiile vor face astfel o separaţie
a culorilor prin filtrul selectiv. Aceste două fotogra-
fii au fos t proiectate sub lungimi de undă inverse decît
oele al• f iltrelor, fapt ce a determinat ca imaginile să
arate ca şi cele in alb-negru, ceea ce arată că percep-
ţia culorii se datorează întregului proces de comparaţie
de lungimi de undă din întreaga scenă vizuală. Explica-
ţia pare nu numai interesantă, dar şi complex-integrati-
vă şi larg explicativă. Psihologii români M. Golu şi
345
CUL
Dicu au elaborat o interesantl lucrare de spre pereon-
litate şi culoare, tratînd exhaustiv problemele aociale-
antropologice, fiziologice, psihologice, industriale
etc. ale culorilor. U.Schiopu, M. Gîrboveanu şi E.Verza
au aplicat testul Luscher de culoare pe copii normali
şi cu debilitate mintală stabilind o serie de OIU'IIC'W-
risti ci ontogenetice şi tipologice · proective faţă
de culori. Culoarea este implicată în viaţl modernă
şi sub semnul efectelor neuro-psihice şi fiziologice
estetice, prezente în artele plastice dar şi în modl,
estetica locativă, industriali, etc, Există şi un as-
pect privind implicaţia soc i al semnalizatoare a culori-
lor. Condensînd în tabelul de mai jos cîteva as-
pecte de acest gen.
Culoare Rene- Efecte Efecte Mesaj în in- .

xia fiziologice psihologi dustrie .
lum.1nii ce
Roşu Creşte pre- Culoare t. Pericol, opri-
siunea şi qaldă, stire, pericol
tonusal mus- mulatoare de incendiu
cular acti- antrenează de radiaţii
vează respi- activitatea sens interzis
iaţia este mobilizează la pasaj ru-
calorific determilll tier.
abundenţa a-
sociativă şi
intelectuali
dl senzaţie
de apropiere
în spaţiu.
Nelini şte.
Agresivitate.
Portocaliu 25% Creşte pul- Culoare caldl · Pericol. Tem-
galben sul presiu- stimul antă peraturi •
nea sancvi- condiţionează înalte, po-
nă, secre- optimism vese-sibilă elec-
ţia gastrică lie, senzaţie troeutare
şi dig.estivă put _ern.i_că de serrtcii pa-
OtJI,
•z=•=aaaa•~•~•••~•-=•••••a-=~••--•••••••••••••a••••=--•=•
Culoare Rene- Efecte Efecte Mesaj în in-
:ria fiziologice psihologi- dustrie
lWDinii ce
Port oe alin apropiere, blioe orăşeneş-

sensibili- ti. In aiste-
Galben tate. mul rutier me-
saj. Atenţie
pericol.
Verde 65% Creşte to- Culoare de Asigurare - Se
nusul gene- echilibru poate trece,
ral, crează confort, pasaj rutier
sUri de calm, con- liber - Secu-
calm şie- templare, ritate.
chilibru .linişte,
relaxare
pUcut~
abundenţă
de asocia
ţii libere
Galben 75% Analizează Pericol me-

Culoare
funcţiona- canic,Puncte
caldă, ve-
rea aiste- periculoase.
selă stimu-
mului car-, lează obsei--
Prezenţa de
dio-vascu- vaţia cal- pericole prin
lar stimu- mant al 'pai- tăierea Mesaj
leazl ochilil. honevrozelor rutier- Se-
şi sistemul culoare di- euri tate.
nervos namioă, sen-
zaţii de
apropiere
tandrate sa-
tisfactie
admiraţie.
Albastru 35% Scade tonu- Culoare f:- Semnalizează

sul vascu- rece liniş absenţa tem-
lar, presi- titoare. In porară a peri-
W1ea sancvi- exces duce colului. Me-
nă, calmea- la deprima- saj- manipula
lllă respira- re. Senzaţie re permisă cu
ţia şi .!rec- de depărtare atenţie
·v entiî ptUsu- spaţ:tu, se-
lui. riozitate,
sentimenta-
liSJn, dar
tendinţă
spre evoca-
re, îngădu
intll1 pace.
347
••a:•••.••--•=••--=--•=•=•c.••---------------------•a:••----
Culoarea Refie- Efecte Efecte llesaJ in
CUI,
xia fiziologice peiholo- induetr.ie

lum.1.m1. gice
Violet 1~ Creşte re- Culoare r ►
zistenţa ce-contra-
cardio-va&- diotorie
culară, stimulator
rezistenţa nelin.işte
plAmînilor optimiSIII
- şi nostal-
gie-senza-
ţie .de•=
tracţie si
indeplrta+
re
Begru ~ Reţinere Nelin.işte Semna1.izează

Inhib:tţie depresie doliu, deces,
Tensiune intro-..r- catastrofă.
sie, in-
du.ioşare.
Alb 85~ Activitate Expansiu- Semnalizează

moderată ne UŞurin luptă impotri-
excitat orie \!t"obrie- va boli, ten-
e suavi- dinţa spre te-
tate puri- ricire - aspi
_tata raţie
In ceea ce priveşte confortul coloristic din locuinţe

se recomandă in principiu culori reci pentru camere în
care se efectuează o muncă intensă monotonă (tonuri de
albastru, albastro-indigo, purpuriu, albastru verzui,
verde inchis, gri). Pentru camerele de odihnă se reco-
mandă c.ulori deschise iar pentru camerele de luat masa
culori uşor stimulatorii tonuri de ro111, galben, ca-
f eniu şi verde deschis - culoarea piersicii.
CULPABILI'l'.A.'l'B Stare a celu.1 oare a acţionat
astfel încît îşi reproşează sau regret!, aşteaptl cu
anxietate efectele celor comise. Paţi de culpabilţtatea
reall, obiectiv!, care se datorează violh-11 (călcării)
. 348
OUL
grave a unei reguli sau legi, există la numeroşi indi-
vizi un sentiment mai mult sau mai puţin net de trăiri
subiective de culpabilitate, care se exprimă inconş
tient în comportamentul lor, sau inspiră angoasă omului
b!ituit pentru o arimă nerevelată sau imaginară. Franz
Kafka a descris aceastl conduită. După psihanalişti,
sentimentul de culpabilitate işi are punctul de plecare
în complexul lui Oedip, complex exprimat prin sentimente
divergente animate de gelozie faţă de tată la băieţi şi
pentru mamă la fetiţe. Atunci cînd sentimentul de cul-
pabilitate devine intens, el determină nevroze, uneori
foarte grave. Unii deliranţi se găsesc vinovaţi de toa-
te faptele lumii trăind într-o stare permanentă de cul-
pabilitate dureroasă, căutînd pedepsirea, mortificîndu-
se şi mutilîndu-ae uneori.
CULTURA Totalitatea produselor materiale şi
spirituale ale muncii omeneşti, rezultate ale practicii
transformării mediului natural şi social, al dezvoltării
şi perfectionării omului. E.B.Taylor o
defineşte ca
fiind "an~amblu complex ce cuprinde cunoştinţele, arta,
ţegulile morale, juridice, comportamente şi alte apti-
tudini sau obişnuite achiziţionate de om ca membru al
societăţii". La alţi autori (F.Boaş, A.L.:lroeber, c.
C.Kluclchohn) cultura consU în "modele ( paternuri)
explicite sau implicite, aparţinind unor comportamente
învăţate şi transmise prin simboluri •••w In plan psi-
hologic se pune problema însuşirii culturii, a respec-
tării dar şi a creării ei, a transmiterii ei. Q. cuprin-
de în evoluţia ei cîteva momente semnificative, care
lJilp.u.ca'. par,.1c1parea max1mal.i'I'. a omtUUI. cu :tn-r;reaga sa
psihologie; momentul cognitiv, momentul axiologic,
momentul creativ; momentul comunicaţional; momentu~ de
.feed-back al culturii.
349
CUJ'
CUBOASTERE Proces complex ce cone~ă dintr-o
acţiune asupra obiectului şi prin aceasta ee instituie
rădăcinile şi dimensiunile acţionale permanente conver-
tite inacţiuni mintale asupra realului. Prin cunoaştere

se construieşte şi reconstruieşte obiectul cunoaşterii.
Se poate vorbi de cunoaşterea ca asimilare. Conform
acestui plan de discuţie, cunoaşterea este un act care
se constituie ca o coordonare a acţiunii subiectului,
ceea ce implică o transformare prin coordonarea necesarl1.
Cunoaşter ea inconştientă este încorporată, după J.Piaget,
în structura morfofuncţională a organismului, are carac-
ter adaptativ plastic anticipativ şi constituie baza cu-
noaşterii efective. Acumularea de cunoştinţe este func-
ţia mijloacelor intelectuale ale unui subiect şi a per-
sonalităţii sale, Dacă cunoştinţele cresc, aceasta nu

înseamnă numai creşterea achiziţiilor, dar totodată şi
reorganizarea în ansamblu a acestora. Un act de cunoaş
tere nou modifică structura personalităţii sub aspecte-
le intelectuale şi afective, Cunoaşterea este de mai
multe feluri.
CUNOASTEREA DISCURSIVA Este forma de cunoaş
tere ce poate avea loc în absenţa obiectelor şi permite
o extindere foarte largă a &ulţim.11 obiectelor ce
pot fi luate în consideraţie fiind o cunoaştere mediată
şi se constitue ca o exprimare a adevărului - care este
supraindividual şi produs în urma unor prelucrări com-
plexe ale conoaşterii perceptual -ostensive (abstrac-
tizarea, şi determinarea generalizare.11,clasificarea, de-
finirea, demonstraţia şi particularizarea. Operaţiile
logic~ semantice şi sintactice pot să se realizeze la
nivel nominal, propoziţional şi interlingvistic. La
nivelul nominal pot fi enumeratei denumirea, definiţia,
descrierea, clasificarea diviziunea, determinarea~
350
CUI
abstractizarea, generalizarea şi particularizarea.
CUIIOASTBREA OSTENSIVA•' perceptuală. Termenii
definesc cunoa ş terea înţelesului unui nume sau expresii
lingvistice intr-un context praxeologie determinat (per-
cepere nemijlocită) Prin cunoaşterea ostensivă se in-
suşeşte vocabularul 1de bază. In copilărie cunoaşterea
ostensivă este foarte activă. Definiţiile ostensive
presupun un subiect instructor logic_, un subiect recep-
tor logic (care se instruieşte). Termenii ostensivi
denumesc obiecte sau fenomene fizice, proprietăţi şi
relaţii ale acestora. Cunoaşterea ostensivă este rezul-
tatul contactului direct dintre agent (subiect) şi o-
biect, forma specifică de ridicare de la sensorial -per-
ceptiv la discursiv raţional. Există faze in introduce-
rea ostensivă a unui termen. Definiţiile ostensive
indeplinesc in procesul cunoaşterii mai multe funcţii.
Introduc nume obiectelor ce ,se percep, nume ce-şi ma-
nifestă funcţia generalizatoare adică,funcţia de deno-
tare a intregii clase ce a fost denotată (nume proprii,
nume comune, termeni ce se referă la relaţii etc.) De-
notarea face ca prin cunoaşterea ostensivă să se realizeze
o funcţie referenţială. Termenii şi simbolurile intro-
duse ostensiv mijlocesc formularea unor propoziţii des-
criptive elementare (protocoale).
OtJ?lOASTBRBA SENSORIALĂ se referă la senzaţii,
percepţii şi reprezentări care sint forme de reflectare
a însuşirilor şi caracteristicilor realităţii obiective
prin care se dobindeşte informaţia primară despre
realitate. Cunoaşterea senzorială înlesneşte şi condi-
ţ1oneazi actul cunoaşterii fără a fi operaţii cogniti-
ve. De altfel multe dintre acestea nu ating pragul
constiel'l~izh-ii. Ele dobîndesc valoare gnoseologică
în 11msură în care mijlocesc instituirea · unor operaţii
351
CU5
cognitive logic sintactice. Cunoaşterea umană condiţio
nată de procesele de reflectare simple (senzaţii, per-
cepţii) începe odată cu codificarea acestora în expresii
lingvistice intersubiective comunicabile. Acest din
urmă fapt conferă cunoaşterii dimensiuni de fenomen
social.
CUB~STIWTE Fiind produse ale procesului de
adaptare şi ale celor de cunoaştere, cunoştinţele sînt
foarte diverse şi pot să se organizeze în sisteme coe-
rente. Gradul lor de precizie poate fi foarte variat,
modul lor de asimilare de asemenea deoarece este supus
influenţei cerinţelor sociale şi motivaţiilor interne.
Cunoştinţele sînt indispensabile oricărui om şi necesare

oricărei profesii •• Ele constituie cultura generală şi
cultura profesională. Cultura generală excesivă duce

la diletantism. Specializarea excesivă izolează prea
mult omul de mediul său social larg şi-l lipseşte de
momente de comunicare pline de multe bucurii. Există
numeroase studii privind dezvoltarea cunoştinţelor
(noţiunilor). O serie de psihologi români au avut în
atenţie astfel de probleme. Printre alţii, atragem aten-
ţia asupra studiilor elaborate de Creţu T. ori Radu
Valentina conceptele geometrice), P.Popescu-Neveanu şi

colab. (tot concepte geometrice), A.Tucicov-Bogdan (no-
ţiunile gramaticale şi cele de istorie), Demetrescu R.
(noţiuni de literatură). P.Popescu-Neveanu şi D.Macadziob
M.Golu (cunoştinţe de fiziologie vegetală şi botanică),
Constantinescu Paula (cunoştinţe de chimie şi de alge-
br~), Zlate M. (concepte biologice) etc. Testele de
cunoştinţe, utilizate din ce în ce mai mult, pe~mit con-
trolul nivelului acestora. Astfel de teste se elaborează
pe disciplinele şcolare şi includ diferite tipuri de
strategii de solicitare a cunoştinţelor, dar şi a :meto-
352
CUII-CUP
delor de utilimare. Astfel de teste au şi funcţii do-
cimologice . Se mai numesc teste de performanţe scolare
sau de saoces scolar etc. Alte tipuri de teste de cu-
noştinţe, de progres educativ, implică mobilizarea in-
tensă a spiritului analiti9, a atenţiei şi memoriei.
'
(U.Şchiopu şic. Zahy'nic). S-au efectuat teste de cu-
noştinţe pentru toate nivelurile şcolare. Există teste
de cultură generală. Acestea cuprind de obicei un număr
foarte mare de itemi saturaţi in solicitări de cunoştin
ţe.din diferite domeni¾ce trebuie completaţi. Rezulta-
tele pun in evidenţă caracteristicile cunoştinţelor ge-
nerale, lărgimea lor - forme de dilatări (sub influenţa
intereselor) ale acestora - caracteristicile culturii
neşcolarizate faţă de aceea şcolarizată. Un astfel de
test se foloseşte la Universitatea din Bucureşti (UBST)
Printre testele de cunoştinte elaborate de autori români
semnalizăm; test de cunoştinţe din domeniul ortografiei
limbii române de Nagy Eugen,· test de cunoştinţe arit_-
metice de~ Beraru, V.Bucur, A.Marinesbu şi E.Văleanu,
test de cunoştinţe de Istoria României de Almaş A,
Samson V, Farcaş M. test de canoştinţe de gramatică a
limbii române pentru clasele V-VIII de Muster, etc.
U.Schiopu cu C.Zahirnic au elaborat un test de progres
educativ.
CUPIDITATE Este o pasiune, o pervertire a
instinctului de conservare. Se deosebeşte de avariţie
prin faptul că aceasta din urmă acumulează fără să chel-
tuiască sau cu minime cheltuieli, pe cînd cupizii doresc
moral şi fizic să posede bunuri, fapt ce-i împinge la
rurt, şantaj etc. -Cupiditatea este un simptom de tar~
mintală.
CUPLAJ /"Q. complet"şi "Q. incomplet"/ Este

un termen introdus de PIAGET, pentru a explica caracterul
procesual al integrării perceptive. Reprezintă raportul
353
CtJP
dintre 1ntîlnirile d1ntre excitaţiil e care~ de la un
element d1n cîmpul perceptiv ext ern şi elementele cim-
pului receptor, pe de o parte şi pe de altă parte, în-
tilnirile dintre aceleaşi elemente receptoare şi cele-
lalte elemente ale cîmpul stimulat or. Q• este "cnmpJAt" ,
dacă aceste întîlniri sint omogene, adică dacă media
întîlnirii exctiaţiilor cu elementele receptoare va 1'1
aceeaşi pentru toat~ elementele cimpului stimul,ator
de~ectate; decentrarea, care exprimă probabilitatea anor
cuplaje complete, ·se elaborează ontogenetic, et'icienţa
lor fiind sporită de învăţare şi activităţile practi•••
Q.:. este "µicomplet" dacă media întîlnirii excit~ţiilor
cu elementele receptoare nu este aceeaşi pentru toate
elementele cîmpului stimulator. Centrarea exprimă, în
cazul percepţiei vizuale, probabilitatea nenall a unor
Q. incomplete, datorită 1'1xării pret'erenţiale a anui
ilement d1n cîmpul vizual.
~ Expresia unei trăslturi de pers~alita-
te ce provine dintr-o t'orţă .mintali şi t'izicl puternică.
Este o trăsătură întîlnită t'recvent la oamenii slnltoşi
psihic şi moral. Există momente de curaj ocazional ce
se naşte în circumstanţe extraordinare. Anumite schia
bări şi situaţii speciale (accidente, calamitlţi, rlzboa-
ie)provoacl acţiuni de mare curaj. Este greu de deter-
minat dacă actul de curaj este rezaltatu1 unei emoţii~
al unei exaltări sau al unei valori interioare adevărate.
OURBA LUI GAUSS Curbă studiată simultan de
Laplace şi
Gauss care reprezintă repartiţia nozmall a
eşantioanelor în funcţie de note sau· distr_ibuţia erori-
lor accidental e provenite din mlisurarea unei mh-1.mi.
Distribuţia notelor unui bun test se realizeazl după
curba lui Gauss (respectiv după legea distribuţiei nor-
male). Probele psihometrice moderne se etaloneazl por-
nind de la valorile acestei. curbe.
C4a. 72/1979 Paec. 23

· 354
atJT
CURIOZITATII Oricare atenţie activă faţă de
obiecte, persoane, situaţii. Curiozitatea are la bază
reflexul de orientare, specific fiinţelor evoluate.
Investigaţia-căutarea este subordonată iniţial adaptării
la mediu. Curiozitatea, alimentată bogat de instrumente-
le inteligenţei se condensează in interese puternice
care dau personalităţii direcţie şi responsabilitate
socială specifică. Aristo~el considera curiozitatea ca
un fel de apetit al inteligenţei, iar manifestarea ei
ordonată şi intensă ca un semn de vigoare intelectuală.
Există in decursul ontogeneze investiţii ale curiozi-
tăţii in domenii din ce in ce mai complexe şi mai difi-

cil de abordat. Curiozitatea, mai ales in domeniile
ştiinţei şi artei, stă la baza celor mai importante des-
coperiri şi alimentează demersurile legate de surprin-

derea şi folosirea legilor naturii şi societăţii.
CUVIft Unitate d~ comunicare inclusă intr-un
sistem eaplu specific al unei limbi vqrbite sau scrise
folosite de o anumită populaţie in viaţa de fiecare zi.
In cazul limbajului stiinţific cuvintele au semnificaţii
convenţi~nale definite care permit comunicarea şi
construcţia de domeniu ştiinţific de către specialisti.
Cuvintele din limbile moarte se utilizează de cercuri
restrînse de specialişti pentru comunicări ocazionale -
servesc insă mai alee la determinarea derivaţiilor eti-
mologice permiţind reconstituţii de origine lingvistică.
Cuvintele sînt purtătoare de sensuri şi semnificaţii şi
au în funcţie de poziţia gramaticală aserţii diferenţi
ate.
355
DACTILOLOGIE Liabaj digital stabilit pentru

■ardo-..ţi de cltre de L'Bp6e. Alfabetul este convenţie
nal fi are o rls0îndire relativ largi.
Ţ I ! I I
i
~1~1~i~C i~i
A 1A , B i D I E
~ I
I
I
I I
Mlf) 'z~ (4 i {1 i (f;
• I
I
F G H I ! I I J .
~ \'1 · V ·v ~ l<i0j
I K L!N N o p ,
I
~ hi ~ :\-? M :~~ i
I
Q R i S ! Ş / T T,
~
u
n ~Iv}w ,~
V ix
\I
.
- ~
z
I ·
I
I
y
P1g.Jc,
4) Dactilologia• Alfabetul dactil
românesc (Dupl A.Ro1ca ~1 B.
zerge red. p.16)
· )56
DACTILOIIETRY .Aparat de 1nregistrare sillultanl

a _deplaelr11 an.ai deget (1n llitclri comandate) 1n trei
direcţii epaţiale. Aparatul a fost construit de ldwarda
(1946).
DALTOBISJ( (v.Protanopia) Defect al vederii
oare oonetl 1n incapacitatea de a distinge culorile, 1n
special roiu ,1 verde. Anomalia poartl acest name pentru
ol a fost obaerTatl pentru priJlla datl de Dalton, oare
era afectat el 1nsq1 de aceet defect. Se disting doal
tipvi de daltonism congenital (e predominant la blrbaţ1)1
protanopia (anomalia de tip Dalton), caracterizat prin-
tr-I.Dl mare decalaj al marilaalui spectral al eficien-
ţei lwlinoase ,1 dlllinuarea spectrului - 1n extremita-
tea rovie - abeenţa componentei rotii in mecanismul tri-
cromatic, fi denteranopia (anomalia de tip Wagel), coe-
xiatind ou o curbl a rtzibilitlţii spectrale normali,
afectatl· totaei de lipsa co-,,onentei versi1 4'.l din oa-
meni sint daltonivti, J/4 din aceotia .4enteranopi.
DAJLlSCHilf DORilf (1914-1977) psiholog român,
specialist 1n domeniile d«tectolog1.e1 ( in special a
deficienţilor vizuali, orbi fi ambliopi). Dintre lucrl-
rile mai importante publicate semnallm; •contribuţii la
problemele compenslrii la deficienţii motrici•, •Defec-
tologie" (deficienţe de vedere); Teoria fi practica com-
pensaţiei" A adus contribuţii şi 1n psihologia 1ndţlr11
1n recuperarea deficienţilor. A publ.icat şi studii cu
privire la oligofrenii ou aptitudini deosebite (mari oa
calculatori). A lucrat la catedra de psihologie din
Bucureşti . In 1977 a murit in timpul marelui cutremur
din 4 aartie •
DAN SPillOIU G:!'l'A Psiholog rOlllân, lucreazl
la Institutul de Pedagogie şi Psihologie. Se ocupi cu
probleme de psihologie sociali, probleme de psihologie
J57
de psihologie pedagogică şi a copilului. A elaborat

studii privind "Munca femeii 1n industrie" (1967). In
lucrarea "Relaţiile umane în grupele de muncă industria-
lă" (1971) a prelucrat numeroase probleme concrete
privind diacronia relaţiilor interumane de muncă.
D'ARSONVAL (cronosc op) Instrument de măsura
re a duratei unei reacţii (a timpului de reacţieJT.R.).
Pace parte dintre principalele cronoscoape folosite şi
are precizie de sutimi de secundă.
DARWIN CH , (1809-1882) S-a născut în Shrewsbury
(Anglia). A fost fiul unlli medic şi nepot al 1111 Erasmus
Darwin, poet, medic şi filozof cunoscut ,
Ch. Darwin a studiai la Cambridge în 1827, dar decepţio
nat de ' viaţa academică a început să studieze singur bo-
tanica şi zoologia. A devenit graduat 1n 1831 oînd a
fost angajat ca naturalist pe vasul Beagle şi a efectuat
cinci ani de cercetări ştiinţifice în jurul lumii. A
efectuat, de prin locurile prin care a trecut, nenumăra
te colecţii, observaţii privind specii de plante şi ani-
male. După doi ani de la întoarcerea din lungile călă
torii ale vasului Beagle, Darwin a devenit secretar al
Societăţii Geologice din Londra şi după încă un an a
publicat "The Journal of a Naturalist", apoi "Zoology of
the voyage of the :aeagle" (1840) şi "The Structure and
Distribut~on ot Coral Reefs" (1842). Avind o sănătate
delicată, Darwin s-a retras la ţară unde s-a conscrat
intens · studiului unor specii vii, tii.nd obsedat de mo-
dul în care se adaptează animalele la mediul înconjură
tor şi ce torţe el.imiJll pe acelea care na sint apte de
adaptare. Interesante i s-aa părut ideile expuse de
Goethe şi observaţiile din lucrarea scrisă în 1790 pri-
vind domeniul botanic. Goethe a preluat ideea de ~volu-
ţie de la vechii greci. La ordinea silei era teoria
- 358
transmutaţiei. Totuşi, 1n explicarea siatemului planetar

Laplace aplica•• o teorie evoluţionistl. Ideea evolu-
ţiei în naturi plutea 1n aer. Citind cartea lui Maltus
privind principiile populaţiei, Darwin a simţit n!voia
unei riguroase cercetlu-i a lumii animale. Teoria evolu-
ţiei şi a luptei pentru existenţi, a adapthii subtile
i s-a conturat ca o vastl teorie a selecţiei naturale.
In 1859, Darwin a publicat 1n 1250 exemplare opera sa
monumentali - "The origin of species b,- natural selec-
tion, or the Preservation of 7onied Races in the Strug-
gle of Life". Toate neaplarele au fost cumplu-ate ÎJl
ziua apariţiei, !apt ce a determinat imediat o adevlra-
tl crizl 1n lu.mea ştiinţifici şi religioasă. Psihologia
a fost afectat! puternic de darwinism. Cinci trlslturi
mai importante decurg pentru psihologie din innuenţa
darwinistlz 1. 7micţionalismul, care consideri procesele
mentale ca adaptive. Structuralismul ou analiza sa de
conţinut al conştiinţei care este implantatl în baze
deterministe. 2. Intensificarea studiilor de psiholo-
.
gie comp~ratl (animale - om) spre a vedea la animalele
superioare modele mai primitive şi simple de a reacţiona
ale omului. ). Studiul expresiilor comportamentale a
fost influenţat intens de studiile lui Darwin în aceastl
probleml, studii concentrate în lucrarea "Expresion of
Emotion in Man and Animals"(l872). 4. Influenţa lui
Darwin a fost importantl în direcţia psihologiei geneti-
ce a cArei extindere a fost impulsionatA de teoria evo-
luţioni etA . Au aplrut numeroase studii asupra dezvoltl-
,11 Jnd Jviduo1• din oopi1~,1• pîn~ 1• wî,•t•1• .tnoJnt••••
5. Innuenţa evoluţionismului darwinist a stimulat în
psihologi e dez volţarea atenţiei taţi de domeniul compa-
rativ dinspre optica difereRţelor individuale ca şi a
rolului tendinţelor ereditare şi a studiului caracteris-
ticilor umane prin teste.
359
DEBESSE •• Psiholog francez născut in 1901.

doctor în psihologie din 1937. A rost profesor de psi-
hopedagogie la facultatea de litere din Strasburg. apoi
din Paris. A efectuat studii aprofundate asupra psiho-
logiei adolescenţilor. Lucrarea sa "Criza de originali-
tate juvenilă" a cunoscut o toarte largă difuzare. ca
de altfel şi alte lucrări din acelaşi domeniu. Prezintă
interes şi capitolul referitor la fundamentarea psiholo-
gică a "Metodelor pedagogice"• scris de M.Debesse în
"Tratatul de Psihologie aplicată" de sub redacţia lui
H.Pieron.
DEBILITATEA MINTAL.A (lat. debilis ~ incomplet.
slab). Este denumirea ce se dă unei foarte mari sărăcii
mintale şi intelectuale ce plasează persoana respectivă
într-o situaţie de incapacitate şi interioritate socia-
lă. Debilii mintali au nevoie de tutelă. Capacităţile
lor reduse intelectuale nu-i ajută să realizeze achizi-
ţii culturale decît într-un grad redus la extrem. Piind
dep!şiţi pe acest plan pot fi orientaţi înspre forme de
muncă nu prea complicate şi îric!rcate de risc. Uneori
memoria debililor mintali este excelentă în anumite . do-
menii (date istorice. calcul mintal. tirade literare).
Dar funcţiile superioare sînt aproape inexistente. Ei
nu raţionează. nu au iniţiative. au atenţie fatigabilă.
nu prevăd spectrul larg al consecinţelor - mai ales a
celor negative. Debilii mintali sînt creduli. sugestio-
nabili •. naivi• încăpăţinaţi. De aceea trebuie protejaţi
împotriva influenţelor nefaste. Deşi nu debilitatea min-
tală explică delincvenţa juvenilă sau pros~ituţia. prin-
tre cei oe devin delincven~i• cri.minali, prostituate,
procentul de debilitate mintală este mai mare ca la per-
soanele normale de aceeaşi vîrstă. Palsii debili sînt
copii ce au o întîrziere de dezvoltare datorită a~ando-
. J6o
nalui phinţilor, ori datorită unei proaste frecvenţe

~_c olare, a organizării 1n bande etc. Exietll falsi debili
mintal, la care de fapt, rlmînerea în urml şcolară se
datoreazl miopiei sau surdităţii. Debilitatea mintală
reali se întîlneşte adesea oa urmare a unor boli oa me-
ningita, atrofia cerebrală etc. Aşadar, debilitatea min-
tali este o stare durabili, în genere ireversibilă, de
insuf'icienţl intelectuali, mai uşoară deoît idioţenia
şi illlbeoilitatea. Coeficientul de inteligenţă (QI) pe
scara Wechsler se afli sub 68. Debilii mintal reprezin-
tl cam~ din populaţie. Inteligenţa acestora se pla-
seazl la nivelul inteligenţei de 7.10 ani la sfîrşitul
desvolthii. Debililor profunzi 11 se spune imbecili.
Vermeylen a caracterizat tipul debil simplu - armonic.
La acesta este evidentă insuf'icienţa electivă a raţiona
mentelor. Tipul debil verbal are caracteristică o inca-
pacitate evidente de a vorbi coerent. In cazul sindro-
mului lui Grimbert (sequele'ale insuficienţelor pondera-
le naşterii - sau prematuritate) debilitatea mintală
se exprimă prin infantilism persistent. Instruirea şco
ţară a debililor mintal se face în şcoli speciale, în
care, în afară de asistenţa educativă şi psihologică,
se acordă multă atenţie sănătăţii. Psihologul român Al.
Roşca a studiat o serie de probleme privind debilitatea
mintală. La fel Rosca, M.Pufan, o.versa.
DEBILITATE MOTRICE Termenul reuneşte tulbură

rile motorii şi neurologice. Adeseori, debilitatea mo~
trice est e interferată ou debil~tatea mintală. Sînt ne-
dezvoltate mai ales voluntare. Debilitatea
mişc_ările
motrice s e exprim! prin întîrziere în învăţarea mersu-
lui şi a vor birii, persistenţă a paratoniei (imposibili-
tatea de a pune muşchii în stare de decizie), exagerarea
reflexelor osteo-tendinoase, tremurături mioolonice,
361
spasmofilie, crampe, convulsii, bîlbîială, tulburări

ale clarităţii vorbirii, stîngăcie, persistenţă a sin-
cineziilor (mişcări simetrice) peote 3 ani, hipertonie.
Pormele mai puţin pregnante de debilitate motrice pot
fi cercetate prin testele Ozeretski.
DEBLOOAJ Anularea inhibiţiei afective ce
împiedică exteriorizarea unui confiict inconştient sau
a unui delir. Se poate provoca prin intermediul unor
psihotonici.
DECALAJ Termen ce denumeşte în general tim-
pul ce trece între soluţia practică a unei pro~leme
(soluţia de rezolvare) şi înţelegerea acestei soluţii.
J.Piaget şi specialiştii în epistemologie genetică vor-
besc de · decalaj de comprehensiune (înţelegere) ce se da-
torează trecerii de la un plan de activitate la altul.
Există "decalaje de nivel" la unul şi acelaşi copil de-
numite "decalaje verticale" şi decalaje între copii la
conduitele sau operaţiile solicitate în mod egal. Aces-
tea sînt "decalaje orizontale". (de nivel).
pECENTRARE ~ermen introdus de J.Piaget. Se
referă la operaţiile de explorare orientate ale unui su-
biect dat, inclusiv de extrapolare, vechiculare practică,
comparare succesivă, coordonare, probare verificare, etc ,
interpuse intre subiect şi canalul de recepţie. Se uti-
lizează şi in sensul de subfază a percepţiei cu destina-
ţie eminamente corectoare, îndreptată împotriva efecte-
lor deformante ale centrării (v. centrare). Decentrarea
încorporează tendinţa de a integra mediul proximal (ime-
diat şi apropiat) în mediul distal (larg şi îndepărtat)
sau cel puţin să realizeze un echilibru între acestea.
TS'rminologia legată de decentrare este relativ divergen-
tă.~- se realizează şi prin coordonarea unui num!r mai
J62
aare de centrlri indirtduale, succesiTe, astfel încit
deformările se compenseazl reciproc şi probabilist.
Imaginea finali ce se obţine astfel posedă un grad de
obiectivitate şi adecvare mai mare nu numai prin faptul
el este "nemijlocită" şi imediată" ci şi prin aceia el
este "mediată şi mijlooitl" de acţiunile transforma
toare ale subiectului. In acelaşi timp aceste imagini
devin o structură integrali, totalitară care defineşte
un ansamblu de raporturi intre elementele situaţiei ca
tot. Ca atare~- apare şi ca efect al unui proces de
structură şi cuprinde probabilitatea unor cuplaje com-
plecte. Se Torbeşte de mai multe feluri de decentrare.

Decentrare perceptiTl (reglatorie) în care se tinde fie
sl se diminueze o eroare în profitul erorii inverse, fie
se tinde spre un stadiu de echilibru care va conata
într-un compromis între doul posibilităţi, sau, în ca-
zuri extreme, o anulare a lor. Decentrarea relativă cons-
tl în compensaţia reciproci ~1.mpll a deformaţiilor P.
flrl diminuarea absolută a sumei lor aritmetice. Decen-
trarea absolut! coboarl valoarea totală a deformărilor
~- pentru el inter-ralul între punctele de centrare este
el însuşi decentrat. Decentrarea intuitivi provine din
reglarea formelor acţiunii întregi - adicl în ansamblu
conserTarea prin coordonare a punctelor de Tedere. De-
centrarea afectivă echivalează cu interesul surselor de
pllcere concepute - ca şi cind ar fi distincte de acţi
unile propriu zise. Decentrarea intelectuală permite de
a atinge irealul printr-un proces continuu de aplicare
a operaţiilor la transformlri obiective sau••• de exte-
riorizare a acest91" operaţii (de pildă, cu prirtre la
coneenare sub diferitele ei forme). Decentrare a gîndi-
rii, nu n11111&1 în raport cu concentrarea perceptivă ac-
tuali, ci în raport cu acţiunea proprie întregului. De-
centrare looall- activităţi perceptive ce sint responsa-
)6 3
bile de decentrlri locale •• • Decentrare virtuală sau

reali.
DECIBEL (dB) Unitate (fără dimensiune) loga-
ritmici de intensitate sonor! (Graham Bell). Reprezintă
cea mai miel diferenţă de intensitate percepută de c~tre
ureche pentru un sunet de looo vibraţii duble pe secun-
dl. Audio■etrele utilizează etaloane in decibeli. O pier-
dere de Jo decibeli. devine o jenl auditivă. Surditatea
este evidentă la 60 decibeli. histă o scădere a audi-
bilitlţii 1n unele profesii zgomotoase - şi odatl cu
virata.
DECILAJ (statistici) Etalonaj ce dă valori de
decile unei distribuţii. Si calcularea decilelor poartă
numele ·de decilaj. Decilele sînt valori ale variabile-
lor ce sint o%, 10%, 20% ••• loc,% încorporate în obser-
vaţiile cu privire la anumite caracteristici psihice
observate intr-o anumitl populaţie testată.

DECIZIA Este operaţia pe care un sistem o
face cind, pentru un anumit semnal, Si' de intrare ale-
ge şi generează un anumit semnal de ieşire R1 , pe baza
unei reguli de decizie GR/S, aceasta fiind proprie fie-
cărui sistem (GZR/S) şi este valabilă în general doar
pentru o perioadă finită de timp (GZTR/S). In cazul
sistemelor deterministe, regula de decizie va funcţio
na pe baza principiului binarităţii ("tot sau nimic"),
adică sistemul alege totdeauna sau niciodată, fără eroa-
re posibilă, un anumit rlspuns R1 , corespunzltor unei
selecţii în sistemul binar (L/0) pentru un anumit semnal
s1 • In cazul sistemelor probabiste/nelineare, regula de
decizie implică totdeauna un mecanism probabilistic dat
de intervenţia anumitor funcţii: FR/S, funcţia de "pier-
dere• dată de gradul de nedeterminare a variabilelor
de intrare şi de gradul de imprecizie al deciziei ante-
. 364
rioare; Bij este reziltatul sau efectul pe care siste-

mul eperl sl-1 obţilll prill Rj• exprimînd •speranţa ma-
tematică• a realitlţii unui răspuns pozitiT sau negativ:
Hes/Bij, funcţia "hedoniol", stabilită în cadrul afec-
tivitlţii, funcţia de'brezare• CrzEij, calculată în ca-
drul gindirii raţionale, şi funcţia de "Terosimilitudi-
ne" Vi/Bij, stabilită în cadrul ttnor operaţii de recu-
noaştere. Toate aceste funcţii concură la stabilirea
VALORII VzTIEij unei anumite reguli de decizie. Dacă
ace ■■ta permite cea mai faTorabill distribuire de valo-
ri, ţinînd seama de toate funcţiile amintite, respectiva
regulă de decizie Gz~IS TB constitui "regula optimală
a sistemului•.
DBCODll'ICARB Este Wl proces de transformare
a semnalelor/ elementelor ttnui mesaj transmis într-un
anUllit alfabet-cod/ de intrare, în semnale echivalente,
proprii sistemului receptor/destinatar, pe baza unei
anumite reguli sau legi ast!el încît conţinutul seman-
tic şi pragmatic al informaţiei să nu 'su.tere alterări.
Aceastl transformare este realizată de traductorii de
intrare /receptorii/ ai sistemului, pe baza legii:
L • P[sjez - a1 € ~
în care "Z" reprezintă mulţimea elementelor alfabetului
cod, iar "A", mulţimea elementelor alfabetului propriu
sistemului. Bate în esenţă procesul invers codificării
/v. "codificare•/.
DBCOimITIOllARB Termen oe se referă la stin-
gerea reflerului condiţionat prin repetarea indefinită
a stimuli.li condiţionat (~aturaţie)w
DIOROLY (metoda lui O.Decrol1) Este o metodă
de învăţare a lecturii (citit-scrisului). Se opune meto-
dei analitico-sintetice a scris-cititului, fiind o me-
todă globali care porneşte de la structuri de propoziţii
365
,1 nu de la tndţarea treptatl a literelor. D,ominaţia

relativ! a spiritului sintetic la mulţi copii con!erl
metodei succes tn cazul tn care este coreet tolositl.
DIDUBLARB a personalitlţ11. Coexistenţa la
aceeaşi personalitate a doul tipuri de comportament.
Unul din acestea este normal ,1 legat de motivaţii cu-
rente bine adaptate, iar altul patologic, legat de o
motinţie inconştientl. Acesta din urM implici 1n ge-
nere o anwnitl inadaptare şi este -impregnat de automa-
tisme.
DEDUC'fIV Ceea ce canstittlie o deducţie, 1n
diferitele sensuri ale termenului, respectiv: l. Despre
un raţionament elementar - acela care prezintă un ca-
racter ·riguros ,1 dl o concluzie necesari. 2. Despre o
oondtlitl generali de gîJM!ire - aceea care nu întrebuin-
ţead decît raţionamentul (ca tn matematica pură) fără
a tace apel la erperienţl pe parcursul slu."Metoda de-
ductivă", nwnitl ,1 •categorico-deductivi" (atunci cînd
porne,te de la propoziţii considerate ca ' fiind adevlrate)
sau •1potetico-deductivl" (atunoi ctnd propoziţiile ini-
ţiale stnt numai presupuse, tn mod provisoriu). J. Sino-
nim cu discursiv. 4. "Spirit deductiv" - tendinţa de a
gîndi într-o manieri deductivă (mai alea în sensul 2) •
DEDUCTIE • (~og.) Operaţie prin care se
ajunge tn. mod riguros la o conclus1e, pornind de la una
sau mai multe propoziţii luate ca premise, concluzia
constituind consecinţa lor necesari, tn virtutea legilor
logicii . SinoniJa cu •metodl deductivi•. - . Ansamblu
de proposiţii legate intre ele tn mod deductiv - "Deduc
ţie transcendentali• (Kant). Kant name,te astfel, cu o
expresie luatl din vocabularul dreptului, justificarea
faptului el unele concepte apriori ·s e aplici obi~ctelor
experienţei. Aceastl deducţia este nu.mitl •trans-cenden-
J66
tall• prin opos1ţ1• ca deducţia •apiricl• care cona1•-
tl în deaooperir•• acestor concept• printr-o rene.oţie
aplicatl experienţei 1nelt1 (fi na princ1p1ula1 elu).
Spec1al1ft11 în psihologia gaetiol rele'YI, 1n ceea ce
prive,te deducţia, faptul el•• ••t• o operaţie oe se
conetruie1te 1n interiorul graplril.or canriitui• •n Jllle
Se d•ta,easl doal tip~i de deducţii. Deducţii foraal•
(constau în atragerea consecinţelor). Acestea porne•o
de la raţionamente ce•• adait oa atare, intereaiDd ope-
raţiile ce decurg din telul oaa •e coaportl. Ded11oţia
cauzali 1111bordoneul realul poaibillll.111, conferindu-i
raportdi logice, c• ■ ll caracter ele necesitate Nil de
poe1bil1tat~ în funcţie de natura •ubordonlrii.
DBPaCTOLOGD Stlldiul deficienţelor intelectu-
ale, ■otori1, eensoriale etc. de caracter. Defectologia
are 1D atenţie nta n_.1 caracteristicile fi gradul d.n-
cienţelor, ci ,1 recuperare•,- cuacterietio11• •1 - cca-
p•n•area eto., doaeui.ul tangent al edupaţiei speciale.
Printre domeniile defectologiei studiate în RcaiDia oi-
tl■ probl•el~ •urdo-aatitlţ11 (C.Putau), cele ale orbi-
l~r fi -bliopilor (».D.....ohin), ale debililor ■intal
(Al. ,1 •• Rotea, C.Versa) ale tulburlrilor de li■baJ
(C.CaleTreso, a.versa, c.Pllllle■cu, J.StrlohiDVll, s.
Bara etc.). ·
DBPDSI'f ( ■eoanie■) O reacţie ob1pa1tl Upiol,
1ncon,t1entl, de autoproteoţie taţi de anxietate. In
decursul desvoltlrii •e for■easl un set complex de re-
acţii de aplrare, dinami•■ ,1 siguranţl (:ltaren Borney).
Jocul este terenul aei astfel de desvoltlri. Acea•tl
activitate aerve,ie 11&1 ■llltor scopuri. ln pri■ul. rtnd
aoelllia de a reduce confiiet•l• noţionale, apoi de a
proteja personalitatea copilullli de iapuleu.rile sale pe-
riculoase proprii, el re1nt1mpine efectele experienţelor
J 67
trawnatizatoare. Teoria mecanismelor de apărare a fost

expusă de s.Preud şi elaborată de fiica sa Ana Preud
(The Ego and the Mechaniem of' Def'ence, 1937). Unul din
mecanismele de apărare conată în regresie, retragere în
conduita infantilă - la fel reacţia ertremă sau forme
de apatie ori detaşare (insulaţie emoţională) şi, în
fine, identificare cu persoane sau instituţii (identifi-
care). Toate erpres1ile enumerate mai sus sînt tendinţe
naturale folosite pentru adjustare şi compatibilizare
a mediului. Mecanismele de apărare acţionează în intere-
laţiile interpersonale. Rosen şi Gregory (1965) atrag
atenţia asupra faptului că nu toate conduitele sînt de-
fensive deşi este dificil a identifica aceste conduite
din ansamblul reacţiilor personalităţii.
DEFICIT (intelectual) Scădere şi sărăcie
transitorie sau definitivă a facultăţilor intelectuale.
DEPULARJ: Yenomen de activare a ceea ce a fost
refulat. Constă dintr-o admisie conştientă sau preconş
tientl a pulsitmilor înainte respinse. Nu trebuie în-
ţeleasă · ca o direcţionare spre' satisfacţii instinctuale,
inclusiv eeruale deeordonate (deşbţate).
DEGENERESCENTĂ Modificare patologică regresi-
vă, anatomică şi funcţionali,a unui ţesut eau a unui
organ, ca urmare a suprimării legăturii lui cu sistemul
nervos sau cu circulaţia sangvină, a unei intoricaţii
grave a organismului sau a untti deficit de metabolism..
Degenerescenţa mintali reprezintă o ipoteză psihiatrică
susţinutl de Morel şi Jfaguan, care încearcl el erplice
apariţia unor tulburări mintale printr-o predispoziţie
ereditar!, observată prin erietenţa debilitlţii, obse-
siilor, impulsiunilor, ticurilor, etc. A existat tendin-
ţa ca toate comportamentele atipice şi bizare al f':ie
subordonate noţiunii de degenerescenţl într-o primi
. ) 68
etapl a desToltlr11 psihiatriei. Bxiatl grade de dege-
..
nereacenţl •
DEJA VECU Iluzie ce constl in impresia de a

mai fi trlit ou a:actitate oindva o situaţie, circwn-
stanţl, sau eTeniment pe care in fapt le trlieşti pentru
prima oarl (senzaţie particulari intilnitl tn afecţiuni
ale lobului temporal oonstituilld aura unui atac de epi-
lepsie).
, .
DEJA VU (semn) Bxpreaie 1-praautaU din lim-
ba francezi. Se 1ntrebuinţeul pentru a exprima senza-
ţia atranie pe care o tncearol unii bolnaTi de a mai fi
Tlzut oindia o acenl, pe care de fapt o nd pentru pri-
ma datl. Se 1nttlne,te frecTent 1n epilepsia temporali.
late o T&rietate de iluie (pseudoumezi• şi paramnezie).
D:ILIBIRARB Pazll a actului voluntar ce se pla-
aeasl intre conştientizarea scopului ,1 lupta motivelor.
Uneori eate identificatl cu lupta motiTelor. Apare cind
atnt oel puţin dom. oii. da resolTare a situaţiei reale.
Deliberarea pel'Jlite al se ia decizia. De obicei in de-
~iberar• 1anaele ■otiTelor atnt inegale. Cu cit aotiT•-
le aubiectiTe s1nt mai act1Te ,1 preferenţiale, cu at1t
. deliberarea este mai complexl daci motiTele subiective
n• a1nlconoordante cu eapectaţiile de grup sau mai larg
aociale.
DBLIWCVDTA JUVgJ.LĂ Termenul denumeşte an-
samblul infracţiunilor penale comise de minorii pinii la
18 ani. Unii autori aratl el delinvenţa minori a sciizut
foarte mult in toate ţlr;1e dupl rlzboiul mondial (II),
dar. • crescut din · nou atingind(in lume )cea mai inaltl
Taloare, fapt ce a determinat i nteres pentru legislaţia
delictelor efectuate de minori şi pentru metodele de
rHducare. Mulţi dintre delincTenţ11 minori prezintl
369
unele tulbur!ri de inteligenţă sau de caracter. Printre

factorii ce alimentează delincvenţa juvenili se enumeră
de mulţi autor~ influenţa familiei dezorganizate (80%
din delincvenţii minori provin din familii dezorganizate
sau incomplete - decesul unui părinte), a familiilor co-
rupte, alcoolizate etc. Delincventul minor este adeseori
încadrat în influenţe nefaste extrafamiliale (găşti,
bande de copii şi ti,neri). S-au ocupat cu problemele
delincvenţei minore; A.Aichorn, Fritz Redl, Bruno Bettel-
heim, Noel Mailloux etc. Psihologii români Al.F.oşca,
T.Bogda,_1 au elaborat studii interesante prinvind delinc-
venţa minoră. Se consideră că d.m. poate fi surprinsă
în fazele de "tendinţă" încă la 6-7 ani printr-un scor
privind conduita socială (predicţie complexă) cu valoa-
re de 9c:J1, (Gluek şi Glueck).
DELIRUM TREMENS Este denumirea dată alcoo -

Hamului cronic ce a determinat_ modificări psihice evi-
dente (psihoză acută). Tulburările pot surveni subit în
timpul unei perioade de alcoolizare sau legate de degra-
dările nervoase sau infecţiile ce se exprimă într-o pe-
rioadă de abstinenţă. Cauza delirului este, pe cit se
pare, o combinaţie de factori psihologici şi fiziologici.
Asocierea ingerării alcoolului cu o criză emoţională,
produsă de teamă, ori tensiune excesivă produce crize de
delirJm tremens în care se includ şi tulburări metabo-
lice, al~ funcţiilor ficatului, deshidratare, acidoză,
deficie?ţe nutriţionale etc. Delirul este precedat de
iritabilitate, aversiune faţă de m.încare, dezordine a
somnului, confuzii mintale, dezorientare, ?ecunoaşterea
celor apropiaţi, confuzii de persoane, halucinaţii pline
de erori, pereţii sSnt "fflzuti plini de creaturi ameninţătoare,
insecte ce se mişcă pe piele, miros de gaz se răspîndeş
te în plămîni. Aceste simptome se însoţesc de o sUgesti-
bilitate extremă, terifiantă. Delirul este legat de tcemur
Cda. 72/1979 Pasc. 24

)7o
DEL-DD
al a1inilor, buelor . ,i al limbii. In timpal crizei de
deliri1111 tremens pulsul este neregulat, temperatura se
ridici, au loc transpiraţii abundente. Simptomele acute
durează de la J la lo zile şi sînt urmate de somn pre-
lungit, Tratamentul conţine reţinere la pat, dezinto-
xicaţie gradată de alcool, supraTeghere seTeră (ca să
nu aibă loc crize de iritabilitate excesivă şi sinuci-
deri), tranchilizante, Titamine, regim adecTat, multe
sucuri de lămîie şi portocale şi lapte. Cu toate preca-
uţiile, în unele cazuri apar complicaţii cardiace, pneu-
monii eau boli de ficat. In cazul predispoziţiilor la

psihoze, episoadele de delirium tremena le grăbesc. Bol-
naTul nu-şi dă seama însă de cei se întîmplă. El este
logoreic şi promite că va reduce sau renunţa la băutură,
dar se reî_n toarce peste un timp la spital cu alt atac de
delirium tremens peste cîteva luni.
DBLTA ~ /RITM/ P~ntru generalităţi, v.EEG/
Reprezint! al patrulea ritm fundamental al EEG umane,
fiind 1ntîlnit în anumite perioade ale dezvoltării onto-
genetice, el caracterizînd activitatea electrică acre-
i&rului sugarului şi a copilului mic; în acest sens este
un ritm fiziologic în stare de veghe. La adult apare în
mod normal în stare de somn profund. Prezenţa acestui
ritm, la adult în stare de veghe, devine erpresia unor
stări patologice cerebrale. Este caracterizat printr-o
morfologie sinusoidală sau polimorfă, o amplitudine
variabilă, de obicei în jur de 150- 2oo)A-V, şi o frec-
venţă de o,5-3,5 c/s. (vezi 6).
DEMENŢĂ (lat. demenţia, de . privativ, tăr~,
mens • spirit). Lung timp considerată ca sinonim cu
alienaţie mintală, acest cuvînt desemnează la ora actua-
lă, slăbiciunea, debilitatea mai mult sau mai puţin
accentuată, a facultăţilor intelectuale, sub influenţa
371
leziunilor creierului. Se 0a1a!derl ol se pct ţa,oe re:!erlri

la trei grupe de mecani sme î n leglturl cu demenţa:
a) aliotrofie sau invo l uţie f iziologici, b) afecţiuni
fiziologice ale encefalului, c) procesele numite veea-
nice (afecţiuni cfil'ora le ignorh inel suportul organic
şi printre care pot figura maladiile mintale sau epilep-
sia esenţială). Termenul se folosea într-o accepţie

mai largă. Acum den~eşte doar lipea permanentl de abi-
lităţi intelectuale datoratl tulburlrilor structurale
sau degenerării creierului. Deteriorarea poate fi uşoară
sau severă. Există cazuri toarte diferite ale deterio-
rării organice, mintale, senzoriale, de abilit~ţi etc.
Pot fi deteriorate fie sensibilitatea finl discrimina-
tivă, capacităţile penetrante ale înţelegerii, utiliza-
rea de idei abstracte, elaborarea de raţionamente sau
decizii. Pot să se deterioreze scopurile morale ori per-
sonale. Interesele decad în demenţă şi apar în consecin-
ţă dificultăţi din ce în ce mai . mari de învăţare, în
înţelegerea altora, în utilizarea experienţei şi elabo-
rarea de decizii raţionale. Pluxul gîndirii şi imagina-
ţiei decad, memoria devine defectivă iar răspunsurile
emoţionale plate. Toate acestea se exprimă uneori prin
confuzionism. Denumită degenerarea creierului, se poate
datora unei multitudini de cauze. Cel mai comun factor
ce se întîlneşte în cazul demenţei este atrofia la vira-
tele înaintate (demenţa eenill) provenită din tulburări
vasculare (arterioscleroze sau hipertensiuni, inflamaţii
cerebrale (sifilitice) ori encefalitele epidemice. Cel
mai puţill comun! este degenerescenţa din boala Alzheim
ori boala Pick ori coreea Hunt~~on, ca ş~ diferite
forme de deficienţe (sindromul Karsakoff, sindromul
Wernicke, pelagra), ca şi tumorile cerebrale. Dezordine-
le produse de demielinizare includ la rîndul lor ~ume-
roaae scleroze şi scleroze difuze, care pot determina
.372
DD
reacţii demenţiale. In aceste casiari are loc o degenerare
a tecii de mieli.Dl din jurul fibrelor nerToaae. Caua
acestora este nec1D1oscutl.
DEIIERTl ARTIRIOPATICÂ Intre 5o-6o ani - de-
terminatl de ateromatosa arterelor cerebrale. Se consi-
deri el are la basl reducerea debitului sangnn, anoxie.
Debut cu accidente mici de insutienţl circulatorie, cu
pareze trecltoare, anartrii, vert1g11 ,1 crise comiţiale.
In timpul acesta labilitate emoţionali, cu plina fi r1s
spasmodio, tulburarea tuncţ11lor simbolioe ,1 ale••-
moriei, dezorientare temporo-spaţiall cu relatid pls-
trare a automatismelor profesionale ,1 a autocriticii.
Evoluţie in puse cu exitus in 2-J ani.
DEMBR'TĂ EPILEPTICĂ Ansamblu de tulburlri

mintale permanente, proprii epilepsiei. ~recvenţl rela-
tiv rari in special la adulţi şi bltrini. Se caracteri-
zeazl printr-o viscozitbte miJltall speciticl acestei
afecţiuni 1n cadrul clreia procesele psihice sînt obtu-
ze şi se mişel cu o 1ncetineall impresionantl. Memoria
este mai deterioratl. Vorbirea se deterioreazl treptaţ.
Ideile deli_rante devin tot mai frecvent. Apar stlr1 de
agitaţie excesivi - at &curi epileptice - intoxicaţii
etilice.
~ .,
DEMENTA IDABTILA Intervine in cursul matu-
raţiei. Cu cit copilul va fi mai tinlr cu atit pertur-
baţia va fi mai intensl şi ditusl. Intreaga dezvolta-
re psihici se va perturba. Se vor pierde ach1s1ţ11le
1lllpor~anţe, maiuraţ1a . Jb'1s • ttemenţ• 1.IU'lint12• g &u1-
ce. In atarl de ce1.e produse de atecţ11Dli meningo-enceta-
lice infecţioase, meningite (purulente cu perturbaţii
ale lichidului cetalorahidian), JHningo-encetalite tu-
berculoase, meningo-encetalite a1t111t1oe, encefalite
epidemice etc.
TIJ
DEK
DEMENTÂ PARALIT ICĂ LISAUER Simptomatologia
asemlnltoare p~aliziei g enerale, dar cu mere mai lent
şi pe un plan secundar cu reacţii degenerative şi pa-
togene, inclusiv afazia Wernicke. Atrofie corticală pre-

dominant! la nivelul circumvoluţiunii cerebrale tempo-
rale a girusului angular şi supramarginal.
DEMENTĂ PRECOCE ENCEPALITICÂ Cu frecvenţă
rară în evoluţia enoefalitei letargice. Se caracterizea-
ză prin apariţia unei st ă ri delirante cu structură ha-
lucinatorie, de influenţă s au de percuţie, însoţite de
bufeuri confuzionirice ş i de stupoare catatonică.
DEMENTĂ SENILA (boală) Uneori după vîreta de
60 ani, în urma unui proces degenerativ difuz al corte-
xului cerebral cu atrofie corticală şi dilataţia ventri-
culilor cerebrali. Se manifestă prin deteriorare a ma-
rilor funcţii psihice, memoria care pierde achiziţiile
noi (legea Ribot), afectivitatea, care pierde rezonanţa
la circW11Stanţele mediului de viaţă şi se încarcă cu
nelinişte, tri s teţe şi accese injuetificate de bucurie
raţionarea ordonată care se descompune, fapt ce poate

conduce la activitlţi imorale şi antisociale. Egoism,
fugi, avariţie, comportamente aberante împreuni cu de-
gradare fizică constituie tabloul acestui fel de demenţi.
DEMENTĂ TALAMICĂ (sindrom) Deteriorare minta-
lă profund!, însoţit! de indiferenţi faţă de mediu şi
tulburare importantă a memoriei. Etiologie vasculară
degenerativă, tumorală, leziuni de regulă bilaterale mai
alee ale nucleilor dorsomediani, cu proiecţie frontală
ca şi a formaţiunilor intralaminare cu proiecţie corti-
cală difuzi.
DEMETRESCU RODlCA Psiholog român, dr. în psi-

hologie, cadru didactic la Universitatea din Buctu"~şti,
titulara cursului de psihologie evolutivi şi comparatl.
_374
DU
A efectuat studii in domeniul psihologiei genetice ani-
male dar fi in ale problemelor 1nvlţlrii şi instruirii
ooola.re, 1n special ale recept!rii problemelor de teo-
rie literari de cltre şcolarii claselor mari. A publi-
cat luorlrileJ "Psihologia generali" (1972) şi "Psiho-
logie genetici-evolutivi. şi com.paratl (I), 1977.
DDISIE (reacţie de -)(de la lat. demittere•
a lisa sl cadl). Defineşte renunţare la îndeplinirea
unei sarcini, insoţitl adesea de refugiu intr-o activi-
tate resimţitl drept cO!dortebill. Poate fi cauzatl de
sentimentul de inferioritate sau de teama de eşec etit
pe planul afectiv oit şi pe cel intelectual. Adesea
este legatl de handicapuri fizice.
DBIIOPOBD Teaml patologici de aglomeraţii de
oameni, de multime.
DEMOGRAPIE (sinonim demologie) de la demos
(grec.) • popor, graphe • descriere). Termenul se refe-
ri la domeniul caracteristicilor populaţiei umane din
punct de vedere al repartiţiei geografice, numlr, den-
sţtete, potenţialitate, structuri socio-economici şi
culturali, profesionali, inclusiv evoluţia acestora şi
factorii cere acţioneazl şi determini progresul schim-
blrile şi alte fenomene privind populaţia. Pentru anali-
za psihologicl,demogrefia poate constitui ecran de re-
ferinţe. Achill Guillard (1855) Emile Levesseur (1878)
iar in seo. XX. Ph. Hauser şi Otis Dudley Duncan (1963)
au contribuit la conturarea domeniului. Q. utilizează
recenzbd.ntele, statiRtica stării civile, anchetele de-
mografice şi regis.t rele d"e populaţie ca surse informa-
ţionale mai importante. Q. moderni are caracter multidis-
ciplinar şi are in atenţie populaţia (ca stoc iniţial)
distribuitl pe sexe şi virstl), fenomenele demografice
(naşteri, decese, clsltorii, divorţuri, migraţii, etc.).
375
DE■-DD
Acestea constituie 11
nuxuri" ce modifica stoclll iniţial
,1 p1Dl 1n eTidenţl tendinţe mai importante ale dezToltl-
rii sociale.
DlllORALIZ.ARB Pierderea increderii 1n sine,
descurajare, deprimare. In acest caz, voinţa ee înscrie
pe un plan secundar iar subiectul iş.1 concentrează cu
greu atenţia asupra unui obiectiv pe care vrea să-l rea-
lizeze. Demoralizarea urmeazl unui eşec, unei infrîngeri
,1 însoţeşte stlrile nevrotice. Urmeazl unei stlri de
disonanţi intre eforturile depuse de subiect, pe de o
parte, fi rezultatul nesatisfăcltor obţinut de el în
proiectata acţiune. Restricţie sau pierdere a· morali-
tăţii, a simţului moral, facultăţilor şi valorilor mo-
rale. Demoralizarea poate fi individuală (eşec, boală,
depresie) sau colectivă (alcoolism, şomaj, mizerie).
DE■OSCOPII Pi,ron H. denumeşte cu acest ter-
men disciplina ce are 1n atenţie cunoaşterea opiniei
publice. Metoda folosită 1n mod principal este aceea a
sondajelor interviului şi chestionarelor.
DDDRI'tl Sint prelungiri citoplasmatice s ~i1r -
te ale celulei nervoase/ ale pericarionului/, avind
în general aspectul unor arborizaţii, Mumărul lor
este variabil la diferite tipuri de neuroni. Au o forml
coniol fiind mai groase la bază şi mai subţiri la vîrf
prezentind de-a lungul lor numeroase ramificaţii, care
formeazl ou dendrita, unghiuri ascuţite. Din p.d.v.
structural R• nu are învelit, pl.ltind însl în cazul în
care este unici al ia aspect de aron/ la neuronii psel.l-
dol.lDi-poleri/, un înveliş asem!nltor cu cel al uonului.
In cazul unor neuroni specializaţi/ neuroni senzitivi
din diferitele organe de simţ specializate - conuri,
bastonaşe, corpusculii Meisener, Vater-Paccini, M~rckel,
etc./ R•, capltl m,. aspect special, datorită funcţiei
376
DEO-DEP
specifice de recepţionare. Citoplasma/neuroplasma Q.-
lor diferă din p.d.v. structural de cea a axonului prin
faptul că neurofibri\ele eînt izolate, neformînd fasci-
cule, iar printre ele se găsesc corpusculi Nissl. Ter-
minaţiile Q. sînt fie în contact cu un axon, fie cu ce-
lule epiteliale sau se găsesc în interiorul unor corpus-
culi receptori musculotendinoşi.
DEONTOLOGIE (grec to deon • ceea ce trebuie
făcut (datorie) logos= studiu). Studiul datoriilor
(obligaţiilor) ce corespund uneia sau alteia din profe-
sii. De pildă, deontologia medicală, a asistenţei socia-
le, a psihologilor a educatorilor, etc.
DEPENDENT! Termen ce se referă la aspecte li-
mitative ale independenţei. Există mai multe feluri de
dependenţă. In copilăria timpurie dependenţa copilului
este complexă (biologică afectiv-psihologică şi educaţio
nal-socială) implică satisfacerea trebuinţelor de hrană,
căldură, îngrijire, dar şi de dragoste şi afecţiune,
protecţie şi securitate, contribuţie la autoidentificare.
Trebuinţa de dependenţă emoţională continuă în copilăria

mare şi în adolescenţă sub forme mascate. De fapt, orice
om are nevoie de suport afectiv, prin prietenie şi căsă
torie se satisface această trebuinţă. Uneori dependenţa
este acoperită sau negată aparent de un aer de completă
independenţă. Trebuinţa de suport afectiv este foarte
intensă în cazul situaţiilor de stresa sau descurajare,
decepţie. Trebuinţa inclusă în dependenţă poate fi exa-
gerată pînă la o limită ce devine gravă. Aceasta se în-
ţ!mpi« ia persoanele i mature oare regresează la condui-
te infantile în c·u de stresa. Aceste persoane au nevoie
întotdeauna să le fie soluţionate problemele. Există
d~pendenţe pasive (nevrotice). Mai obişnuite sînt de-
pendenţele histericale (sau oonversiµnile) ce se găsesc
377
DEP
în unele tulburări psihosomatice - ca in ulce~ul gastric.
DEPEl'IDEWTÂ COMPORTAMENTALĂ Desemnează acele
rap orturi sociale (interpersonale• întra şi intergrupale)
ce există intre două sau mai multe persoane în care una
sau unele nu pot acţiona fără intervenţi a celeilalte
sau celorlalte. Profesorul depinde de elevi, un conducă
tor depinde de subordonaţi (sau invers) deoarece exerci-
tatea rolurilor respective nu poete fi realizată decit
în cadrul acestei relaţii. De obicei ae disting două
tipuri de dependenţă: I.Ula funcţională, obiectivă, deter-
minată de cadrele instituţionalizate în care ee desfă
şoară acţiunea, de statutele formale; alta afectivă, ca-
re este o dependenţă dorită, acteptată. ~ • poete fi
unilaterală (comportamentul unui individ este cauza mo-
dificării comportamentului altui individ - dar nu şi in-
vers) şi mutuală, reciprocă (comportamentul celor doi
indivizi depind reciproc unul de altul, fiecare cauzînclrl
pe cel al celuilalt). Noţiunea de d.c. este in legătură
cu alte noţiuni din psihologia socială, îndeosebi cu
cele de influenţă şi putere cu oare se află, de altfel,
în relaţii reciproce, pe fondul ei putîndu-se manifesta
atît fenomene de influenţă cît şi de putere.
DEPERSONALIZARE (simptom) Este o tulburare a
modului de a simţi realitatea, lumea proprie şi amîndouă.
Sindromul depersonalizării se exprimă ca o pierdere a
identităţii personale şi corpul ee simte oa un automat.
Bolnavul ee simte străin de el însuşi, alienat faţă de
lume. Nu face' nimic, nu vorbeşţe. Oamenii şi lucrurile
eînt îndepărtate şi nefamiliare pentru el,. gindurile,
simţirea şi emoţiile au o răceall şi lipsă de culoare
caracteristice~ Totul se petrece "ca in Tie" - ori în
cazuri extreme ca şi cînd persoana în cauzl ar fi murit.
Leon Dugas a studiat fenomenul depersonalizării. Mulţi
DBP
oameni au 1111eori irlil'i uealnltoar• ieaporal• ele il'H,..
lUate. Ia special oaaeiui sensibili fi iaaginatin.
IntrcrnrUţii sini Mi încG.inaţi deoU alţii la uUel
de uperienţe. Sindroimal depersonalislrii apare dupl
stresauri prelungite sau dapl 1oouri •oţional• severe.
~eaeile au mai adeseori acest sindrom. Atit în desordi-
Dile psihotice ctt fi 1n cele nnTotice •u loc diferit•
grade de depersonalisue, oa de pildl 1n ipohondrie,
depresii, hiaterie, achisotrenie. Sindr0111al depersona-
lislrii este considerat oa o reacţie de aplrare ce expri-
mi o trebuinţl inoon,tientl de a sclpa sau e-n.ta situa-
ţiile greu de suportat. Depersonalizarea se datoreasl
unei lipse de tensiune nerToaal sau psihici.
DBPLASAU •ecania psiho-incon,uent prin
care ue loc transferu anei inclrclturi afective (emo-
ţie, pulsiune) de la obiectul ,1 o~pul elu de acţiune,
spre alt obiectiv aau cî.ap de acţiane. Apare 1n elabo-
rarea viselor, legatl de cenzura conftiinţei. !e.rmenul
,1 uplicarea mecani1111alui au fost difusah de s.heud.
DBPBBSli Este cea mai frecventl atare psihici
patologici. Se pare el o persoanI din lo prezintl in
societatea dezvoltatl sau 1n curs de dezvoltare, de doul
·sau chiar de trei ori în existenţa sa tulburlri ti.mice
sau m.intale de tip depresiv, destul de grave pentru a
necesita o psihoterapie de susţinere. n.Ayd semnaleazl
prezenţa depresiei în nwaeroase boli seaatice. Din 500
bolnavi, mau prezentat •ilri depresive. In cazul
consultaţiilor medicale, depresia aubiacentl este re-
cunoscutl doar într-an gr~d redus. Mai categoric, Held,R.
consideri el orie•• depresie se expri.ml obligatoriu prin
tr-o disfuncţie sau deteriorare somatici. Pacientul este
linittit, nefericit, pesiai.n ,1 inhibat, 11 Tine greu al
al se concentreze, al gîndeascl, al întreţinl conversaţii.
379
DEP
!inde sl fie preocupat doar de propriile sale.probleme
şi poate deveni iritabil şi bătlios. Depresia moderat!
este bîntuitl de teamă persistent!, tensiune neplăcută,
dificultăţi de vorbire, atitudini pesimiste iradiante.
In depresia profundă, faciesul este modificat, ochii
işi pierd vioiciunea şi strălucirea, iniţiativa dispare.
Depresiile se clasifică in agitate şi retardate. Agita-
tul îşi frămintă miţnile şi este nervos. Pacientul cu
depresie retardată este lent, vorbeşte ~ncet, pe şopti
te, execută cu dificultate orice mişcare, rlmine în
st!.ri de stupoare devenind total mut şi imobil. Ambele
tipuri, ·dar mai ales al doilea se caracterizează prin
lipsi de pofti de mîncare şi somn. Clasificarea depresi.
ilor dupl sursa de condiţionare le împarte in depresii
reactive ·cca rlspuns la situaţii grele ce moartea celor
dragi sau injurii sociale)~ depresiile endogene consti-
tuie o altl categorie de depresii. Acestea se constituie
ca efecte de sumaţie inconştient·l a post-conduitelor
interpersonale şi ale relaţiilor, regretele - atitudinea
ostili faţă de unele persoane (care sînt în centrul aten-
ţiei).
DEPRIIIAll Stare psihici depresivă cu carac-

ter astenic (v. depresiune). La copiii mici se manifestă
prin sentimentul de abandon, tristeţe, frică; îneoţeş
te fenomenul de hespitalism (v. hospitalism). ~. poate
fi tnsoţită şi de tulbur!.ri somatice - funcţionale ca
de pildl, cefal.ee, anorexie, insomnie etc.~. poate duce
la dificultăţi in stabilirea relaţiilor copilului cu
ceilalţi. Ea se poate instala şi ca un efe~t a unv ca-
pacităţi reduse de muncă in report cu exigenţele expri-
mate faţă de copil, dar poate fi şi un paravan al lenei.
In general, copiii deprimaţi trebuie supuşi unui regim
special. de viaţă şi educaţie. O importanţi foarte mare
DU
o are regimul raţional de ■ancl, odihni acti'Yă, loasi-
rurile (v. loasi~), exerciţii fizice in aer liber,
antrenarea dirijat! in munca şcolari, mediu familial
organizat, căldura afectivi, stimulate morale.
DIPRilmBRB Categorie de acţiune care devine
prin exerciţiu o component! automatizată a activitlţii.
Se integrează in contextul conduitei prin mecanisme de
reglare şi control subordonindu-se scopurilor şi obiec-
tivelor implicate in viaţa de fiecare zi. Avind o execu-
ţie rapidl, o desflşurare simpli şi firă efort a aten-
ţiei şi voinţei, duce la opt1mizarea activitlţii. Se
consideri el deprinderile ocupi cam~ din volumul acti-
vitilţilor ~ e , eint efecte de indţare şi se pot in-
tercorela funcţional în structuri complexe ca invari-
ante funcţionale. O foarte mare parte din deprinderi
se formeaz! în ontogeneza timpurie. Acestea constituie
fondul activitlţilor implicate mai alee în integrarea
socio-culturali primari. Psihofiziologic deprinderile se
manifestl ca stereotipuri ~inamice fiind construite în
faze ce se stratific! în sisteme ireversibile sub in-
fluenţa legii economiei de energie interni (psihici)
angajatl. Inversarea deprinderilor echivaleazl cu for-
marea de noi deprinderi (J.Piaget). Interacţionind între
ele ' deprinderile deşi eu o capacitate de transfer mare
în situaţii diferite, prezintl unul mai Ilic de disociere
a plrţilor componente pentru a se integra in structuri
noi (deprinderi noi). Aspectele legate de aceste însu-
şiri ale deprindelor eînt tratate ca aspecte ale trans-
ferului şi interferenţei deprinderilor, însuşire depen-
dent! de ~ -m . RU. i e de II a a e ele ~numi
nervos şi ale acti-uti!iţ:11 nervoase superioare. J!• · se cla-
sifici dupl mai multe criterii; a) dupl procesualitatea
psihici pe care o antreneazl în mod dominant. Astfel se
poate vorbi de deprinderi senzoriale, motrice, inte-
) 81
DEP
leetuale, etc. b) dupl forma de activitate îp care
apar; de inTlţare, de munci, artistice, etc. Deprinderi-
le se deosebesc de obişnuite prin lipsa de elemente mo-
tivaţionale in antrenarea lor şi de priceperi care sînt
capacitlţi de utilizare optimali a deprinderilor (de
foar1ie multe ori socializate).
DBPRIV.All SDZORIALĂ Lipea prelungită şi re-
lativ complect! a stimullrii senzoriale. Se obţine ex-
perimental prin plasarea subiecţilor în camere izolate
fonic in care lumina este crepusculari. Deprivsrea sen-
sibilitlţii poate fi şi tactilă (bandajarea mîinilor),
vizuali (întuneric) etc. Efectele deprivării senzoriale
mai largi sint implicate în unele forme de psihoterapie.
DBRJUTO-OPTICĂ (sensibilitate) Sensibilitate
difuzi a pielii faţă de luminl,distinctă de sensibili-
tatea optici propriu-zisl.
DIRJIOLBXI.l Capacitate de a identifice litere
trasate pe palmi cu degetul sau cu un corp dur. Altera-
t! in leziuni ale nel'Tilor periferici ca şi în complexe
corticale, occipitale sau parieto-occipitale.
DBZAGREG.All PSIHIC~. Constl în incapacitatea
coordonării funcţiilor psihice şi chiar diminuarea lo~
diminuarea lor cantitativi şi calitativă inegală.
DBSOAR'!'BS RDD /1596-1650/ Filozof francez
raţionalist, dar şi strălucit fizician şi matematician,
întemeietorul dualismului metafizic. Metoda lui Descartes
a fost •îndoiala•. In lucrarea sa cunoscută: "DISCOURS
DE LA IIE'rHODE POUR BDB CONDUIRE SA RAISON . ET CHERCHER
LA VERITE DANS LES SOIDOES• el a stabilit principiile
metodei sale filozofice şi criteriul adev~rului, Inlă
turînd orice cunoştiinţl anterioară, ca nefondată,
Descartes s-a îndoit de orice idei şi date /INDOIALA
382
Dff
IO'l'ODICA/, ajungînd al stabileascl primul adevţr nein-
doielnio1 , pentru a te indoi ~cela că)trebuie să exişti,
oa fiinţl gînditoare: "Cogito ergo sum". Cea dintîi rea-
litate este deci conştiinţa, întrevăzută prin gînduri.
Plcînd analiza lumii fizice, el consideri că toată na-
tura corporali este un mecanism complex, a cărui struc-
turi rezidă în regularitatea absolută şicaistmla funcţio
nlrii fenomenelor naturale. Materia este ceea ce persis-
t! în spaţiu. Explicarea cea mai adevărată a fenome-
nelor natur-i i este aceea prin leglturile cauzale materi-
ale. Chiar esenţa organică trebuie concepută pur mecanic,
pentru el nwnai mecanismul dă explicarea raţionali ade-
vlratl. Animalele sînt nişte automate, simple mecanisme.
Reduoind fenomenul natural la cel fizic, pe cel fizic la
cel mecanic, Descartes vrea sl-1 reducă şi pe cel me-
canic, la raporturi matematice: materia şi spaţiul tre-
buie al fie identice. llişclrile mecanice sint simple
modalitlţi de existenţi ale c6ntinuumului spaţial, cor-
purile şi organismele sînt numai "moduri ale spaţiului~
/rea extensaJ iar stlrile sufleteşti, modificări ale su-
fl _e tului/ anima rea cogitans/. Sufletul şi corpul sînt
însl complet deosebite. Ele se întîlnesc într-un organ
nepereche din creier, care este glanda pineali. Calitl-
ţile sensibile sînt subiective. Legăturile corpului cu
sufletul sînt mijlocite de "spiritele animale". Pasiu-
nile întuneci raţiunea şi ele trebuiesc stăpînite de
voinţa raţionali.
DBSOOIIPUIBREA IIISCĂRILOR Tulburarea funcţiei

de armonie dintre diferit~le grupe de muşchi ce consti-
u~e a tul m t (e mnul- ndice nas călc î i ~enunch~
Semn de suferinţl cerebeloasă.
D:ISOOPERIRB Este, dupl specialiştii în epis-
temologia genetică, întîlnirea dintre un subiect şi un
383
DES
obiect pină oînd necunoscutul din el îşi mod~fiol di-
mensiunile faţă de oe era înainte de acea întîlnire.
DESCRIERE CAUZ.ALÂ Analiza condiţiilor fun-
damentale oare sporesc experienţa perceptuală.
~ A?tivitatea de reprezentare sau suge-
rare de obiecte, persoane, peisaje etc. pe o suprafaţă
ou ajutorul unui mijloc grafic. Desenul este produs al
activităţii ce exprimă personalitatea celui ce-l efec-
tuează, proiectînd aspecte numeroase şi· complexe des-
cifrabile. Din acest motiv există un interes foarte ma-

re faţă de desenul copiilor nu numai dinspre direcţia
neuropsihiatriei infantile ori din aceea a aptitudini-
lor artistico-grafice, ci şi pentru alte planuri. Dese-
nele copiilor sînt în concordanţă cu dezvoltarea lor
psihologică. Astfel, p1nă la şase ani, toţi copiii,
indiferent de origininea lor etnică sau socio-culturală,
desenează la fel. Desenul liber . se foloseşte în studie-
rea caracterului copilului. Amplasarea pe foaie, alege-
rea calorilor dau indicaţii asupra lumii infantile pen-
tru că pe lîngă joc, desenule modul favorit de expri-
mare al copiilor; psihanaliştii îl folosesc în psihote-
rapie. Desenele copiilor pot fi interpretate fie prin
studierea mijloacelor spontane pe oare aceştia le folo-
sesc, fie prin modul 1n oare compun prin desen etc. Re-
zultatele se pot condensa 1n reflexii empirice ori sta-
tistice, pot fi valorificate 1n ceea ce priveşte sim-
bolistica spaţiului, simboliRti~a proiectivi ori aceea
a concepţiei psihanalitice. Există teste de desen (gra-
fice) diferite. Printre cele de nivel se poate cita
omuleţul (Plorence Goodenougb), testul Pay (o doamnă se
plimbă şi plouă), testul Rey, probele grafice ale lui
Binet-Simon şi cele prezente în variantele pe care le-a
generat. Testele de personalitate prin desenare sînt
384
DES
deasemenea mult folosite. Aşa sînt; testul arboreltti
(Xoch, Porot, et c . ), testul desenlrii familiei (Corman)
testul H.P.T. (om, casă, pom) etc. In aceste categorii
de teste bararea sau anularea prin barare, scotomiza-
rea Comisia unuia din membrii familiei) devalorizarea
(prin schematizare excesivă) pun în evidenţă prezenţe
de conflicte. Sînt deasemenea numeroase testele de
diagnosticare de tendinţe psihopatice (testul L.Bender).
Nu putem omite din această enumerare testele de creativi-
tate prin desen (Torrance, Selier, etc.~Desenul în oglin-
dă permite să se studieze învăţărea motorie în condiţii
de modificare a cîmpul perceptiv, în condiţii de viziune
anormală. Constă în cerinţa de a se desena o figură ce
poate fi văzută doar în oglindă (inversă). Desenare~
se face cu controlul efectuat tot în oglindă.
DESTÎN (în concepţiile mistice şi în filozo-
fia idealistă). Forţă supranaturală, imaginară, care ar
hotărî irevocabil, fatal, toste acţiunile şi întîmplă
rile din viaţa oamenilor. Noţiunea datează dintr-o epocă
depărtată în care oamenii erau dominaţi de forţele oarbe
ale naturii şi societăţii. Dezvoltarea ştiinţei şi a
marilor cuceriri ale acesteia, (inclusiv cu privire la
structura atomului şi dezagregarea nucleară şi energia
acesteia)a alimentat o ideologie mai avansată şi comple-
xă privind problemele destinului şi a dependenţei şi
condiţionării acestuia în progres, conştiinţă şi respon-

sabilitate. Pe planul explicării determinismului psihic
L.Szondi a dezvoltat o amplă teorie de nuanţă psihana-
litică ce vrea să răspundă interogaţiei cu privire la
faptul dacă există _ un destin psihologic (teoria destinu-
1u1). Dup~ ~znntt1 1a baza comportamentului stă sistemul
potenţial pulsional ca sistem legat de substraturile
inconştientului (personal} refulat în prima copilărie.

Acestea sînt pulsiuni ale Eului, familial (ce are la
385
DET
bazl genealogia inconştientului (amestecurile ~e au awt
loc în timpul recudanţiei) şi inconştientul colectiv
arhaic (ce operează cu arhetipuri (Yung) Szondi consi-
deră că genele constituie surea pulsiunilor. Teoria lui
Szondi încearcă o apropiere a domeniului geneticii de
psihologie,interesantă dar cu multe elemente improbante
şi discutabile.
DETECTOR DE MINCÎUNÎ Aparat destinat a sem-

nala minciunile. Se bazează pe asociaţiile de cuvinte
şi pe efectele psihologice ale emoţiilor. De obicei.
aproape la toate persoanele. răepunaul emoţional la o
situaţie dată e însoţit de modificări ale ritmului car-
diac şi respirator. de scăderea rezistenţei electrice
a pielii. de variaţii ele undelor electrice ale creie-
rului. Utilizînd aparatul acesta. obţinem diverse in-
dicii de stabilire a faptului că subiectul examinat
prezintă reacţii emoţionale în timp ce răspunde la anu.mi-
te întrebări seu pronunţă anumite cuvinte. In ciuda ca-
lităţilor sale. acest aparate destul de imperfect, ast-
ral c! ne servim de el cu destulă prudenţă.
DETECTÎE (teorie) Este o teorie ce se referă
la percepţia semnalelor pe fond de zgomot. Tanner şi
Swets (1945) au găsit că orice semnal ce provine din
mediul înconjurător ee impune zgomotului fiziologic in-
tern şi trebuie distins din acest zgomot. Zgomotul fio-
logic este produs de activit atea întregului corp (zgomot
de respiraţie• de schimbare de posturi etc.) Unii subi-
ecţi percep şi zgomotul c i rculaţi ei sîngelui lor. Zgo-
motul extern conţine nWiler oa s e componente ce se intersec-

tează cu semnalul. Chiar într-o cameră izolat ă se aud
zgomote. inclusiv aşa-numitul " zgomotul al (silenţiulw.)
tăcerii" Diferite persoane percep relativ diferit
intensitatea semnalului din cauza perceperii diferite
Cda. 72/1979 Paec. 2'

J86
Dft
a zgomotului intern ,1 extern (Carterette şi oolab. 1962)
DETERIORARE MIWTALÂ Prin aoeastl expresie se
desemneazl o sllbire mintali, generali sau parţiali de
origine patologici, declinul progreaiT al intelectului
şi personalitlţii. Indicele deteriorlrii mintale (IIDI -
Wechalu - 1939) se anl prin calcularea gradului de
afectare a inteligenţei diferenţiate, ~in r~gresie
prOTocatl de senilizare, prin raportul intre DiTelul.
atins la testele afectate bltrineţii fi celelalte teste.
Raportul de deteriorare se referl la diferenţa dintre
doi QI. Primul QI se stabileşte dupl trei subteste sen-
sibile la acţiunea degenerativi a virstei. QI se folo-
se,te 1n locul indicelui de deteriorare mintali (IIDI) -
Raeynell. Deteriorarea mintali se constatl cu Tirsta.
Cltre treizeci de ani, oapacitlţile fizice umane (forţa
rezistenţa) ,1 senzoriale (vlz, auz) scad treptat. Dete-
riorarea mintali devine patol9gicl in momentul in care
scade eficienţa intelectuali şi rezonanţa afectiv! (de-
menţi). Totu1i, deteriorarea mintală nu implici intot-
deaana un proces organioz randamentul unui indiTid poate
fi- dillinuat flrl ca potenţialul alu intelectual al fie
atins (in stlrile depresive). Pentru afirmarea deterio-
rlrii mintale, Harriet Babcoot introduce teste de pro-
bare a capacitlţilor actuale ale subiectului pe care le
compari cu capacitlţile lui anterioare.
DB'l'!RJIIBISK Concepţie oe, in esenţl, conside-
ri ol fiecare eveniment are o cauzl şi nimic nu se pe-
trece sub semnul hazardului. Punctul de vedere determi-
"' • ele ~•1>:t"I' de mare uportanţa pentru ~ţi
JU. ■"I' H 'H,
care 1n mod frontal efectueazl studiul cauzelor. In psi-
hologie ,1 psihiatrie, cauzalitatea este deosebit de com-
plnl, aidoma caracteristicilor acesteia din biologie,
oonturind ideea el stu4iul comportamentului este in
387
DIU-Dff
ansamblu şi 1n detalii condiţionat şi determin~t de fac-
tori externi şi interni (interiorizaţi), ideea ce· se
opune unei cauzalţtăţi supranaturale. Inceputul concep-
ţiei moderne deterministe in psihologie a marcat o pe-
rioadă de reducţionism (cauzal) biologic-organic, apoi
fiziologic. Kraepelin şi Head pe de o parte, pentru
prima for.ml de reducţionism şi behavi.oriştii pentru a
doua pot fi citaţi oa reprezentanţi mai de seamă a aces-
tei prime etape. A urmat o for.ml de determinism legată
de predominanta condiţionării interne stratifioue in
timp. Reprezentanţii acestei forme de determinism au
fost o seamă de psihologi ai primei părţi a sec. XX oa
P.Janet, s.Preud şi toţi psihologii abisali. rn fine,
atenţia s-a deplasat asupra condiţionării sociale cu
forme de reducţionism şi 1n această formulă, pe alocuri.
In zilele noastre se accept! determinarea complexă. Pro-
blema "interiorizării" constituie p1111otul de explicita-
re a aspectelor complexe incluse •în determinismul psiho-
logic modern.
DEUTERANOPII Capacitatea foarte scăzută de
a percepe roşu şi verde, dar mai ales verde (locul ce-
lei mai mari clarităţi se ani în regiunea portocalie
• spectrului.
DEVIATIA STATICA A MEMBRELOR (semn) Expresie
a tulburărilor de coordonare statici in afecţiunile ce-
rebelului prin inegala reparţiţie a tonusului între muş
chii ou acţiuni opuse. La bolnavul cu ochii închişi şi
ou braţele întinse paralel se obserril deviaţia unuia
sau a ambelor braţe indirecţii diferit e.
DEVOTAMENT Atitudine de ataşare profundă şi
de credinţă fără
rezerve (cu suspendare a apirituldi de
opoziţie şi oritioăl faţă de o persoană, ideie sau ~au-
ză. Exprimă o integrare şi comuniune complerl faţă de
sursa devotamentului.
).88
DBZ
DEZECHILIBRU (psihio) Tulburare mintali,
lipel de judecat! clară. Ineu1'icienţl patologică a oa-
paoitlţilor de adaptare sociali, nelegat! de tulburările
delirante eau demenţiale. Dezechilibraţii prezintă oom-
portlri paradoxale, hiperemotivitate seu neintimidere
fi duritate, eensibilitate la opiniile altora, ina1ec-
l1YUate, Yiolenţl, egoism, intoleranţă la alcool şi
totufi dorinţi de a bea. Dintre ei ae recrutează toxi-
ooman11, perTerşii, delincvenţii, criminalii etc. După
Duprl existl opt ~arietlţi de dezechilibru constituţio
nale; cinesthopatii, ale mobilităţii (debilitate motri-
ol) ale constituţiei emotive, ale apetitului (toxicoma-
nii), ale instinctelor (pervereii), ele dispoziţiei ca-
racteriale (ciclotimia), constituţiei paranoice (orgo-
liu fi ne1ncredere), ale constituţiei mitopatice (pitia-
tici a dioimulere mitopaticl). Inel din copillrie, de-
zechilibraţii ee ceraoterizea~l prin încercare 4e tugl,
vagabondaj, turt, alc-o oliem, încercare de sinucidere.
Actualmente•• acordl un loc mai important influenţelor
educative decît oonstituţiei în naşterea dezechilibru-
lui. Oele mai periculoase în acest sens sînt lipea au-
toritlţii plrinteşti, diticultlţile de identificare, de
apropiere a plrinţilor d~ copii, disociaţiile familiale
inetabilitatea mediului de viaţă. Diticultlţile carac-
riale ale dezechilibraţilor pot fi remediate prin psi-
hoterapie individuali sau prin psihoterapie de grup.
DEZORGANIZAREA PERSONALITĂTII Disoluţie a !ac-
torilor conduitei sau ai operaţiilor inte l ectuale, an-
trentnd t i a te • em<m e Al• ,,1 . i11 paJ.h.t"' •• BU .le;g,J.eJ
a) 1n urma encefalitei sau epilepsiei, afectează, mai
al•• inteligenţa duc!nd la st ări de demenţă (evolutiTA
••u etagnantl) b) în urma unor traumatisme afective,
•cade randamentul inteligenţei oi ee pot manifesta con-
389
DEZ
duite regresiTe, c) în contextul incitaţiilqr exteri-
oare excesiTe se pot manifesta sindroame de inhibiţie
emotiTă. Dezorganizarea depinde de organizarea preala-
bili a personalitlţii. Aspecte clinice; 1) Tulburlri-

le organice afectează în multe cazuri inteligenţa, fapt
ce se manifestă prin scăderea randamentului intelectual,
apariţia uitării>lacune ale cunoştinţelor, se instaurea-
zl conştiinţa insuficienţei situaţionale şi a posibili-
tăţilor interioare, de aici•reacţie de faţadă~ 2) Agre-
siunile emoţionale, afective sau organice precoce nu
afecteazl numai direct planul intelectual ci şi prin
slaba organizare a personalităţii, fapt ce duce lacom-
portamente instabile, indiferenţă afectivă, randament
intelectual superficial şi neregulat.
~
DEZORIENTARE PSIHIC~ Dificultate în a iden-

tifica timpul, locul sau persoane, însoţită de confuzii.
Persoana dezorientată nu ştie în ce zi a săptăminii _este,
unde, de ce, cine-i Torbeşte (dezorientare allopsihică)
are o ideie confuză despre sine înslşi (dezorientare
autopsihică) şi mediul inconjurltor. In anele cazuri
poate să se simtă ca o persoană ce erietl in alt secol
şi incu totul altă situaţie. Dezorientarea este una
din semnele de psihoze profunde.Indeterminarea ei se
folosesc mai alee testele de labirint. Dezorientarea
temporo-spaţială poate să se refere la logica sau succe-
siunea pe aceste planuri (E.Strauss, Jlinkowski) Poate să
se manifeste în orice dezordine mintală în care este
grav afectată memoria, atenţia , or c aracteristicile
obişnuite al e perc epţiei. Cel mai eseori, dezorientarea
se manifestă în schizofrenie ori in leziunile corticale.
Există un tip acut ş i un tip cronic de dezorientare -
acestea pot apare în psihoze toxice, in bolile cerebrale
eenile &Tansate şi în arteriosclerozl.
390
DBZ
DEZOBIDTARB DREAPTA-STIJGA (simptom) Proprie
~osiei vizuale corpozale. (T. cuTintul).
DBZORIDTABI TIZUO-SPJ.TIALĂ (T. agnoziile
vi.HO-BJl&ţiale)
DBZVOLTARE UECTIVĂ Termenii ae referă la

■odificlri ale capacitlţii de a &Tea emoţii fi sentiJllente
1n tillplll copillriei / adolescenţei şi al celo~lalte
etape ale Tieţii psihice. Deşi afectirttatea se exprimi
apontan, uistl o socializare a ei ce este legatl mai
B;les de funcţiile de comunicare ale afectivitlţii. Aceae-
ta hlcepe prin a fi primari (H.Wallon), dar devine trep-
tat din ce .in ce mai elaborat!, instituţionalizată.
H.Bergaon se referea intr-o lucrare celebri la multitu-
dinea felurilor de aride sau de a surîde. Existl ne-
namlrate moduri de a plinge. Brpresia mimică reconstitu-
ie in teatru aabstratul emoţional al subiectului piesei
, In copilărie, afectivitatea este instabilă,
eruptivă, de prim plan.
DEZVOLTAREA INDIVIDUALĂ ■odul particular cwa

ar~ loc dezToltarea psil,icl a unui subiect uman dat.
Ohiar fraţii, aau copii gemeni care in principiu supor-
tl o• · aceleaşi influenţe socio-culturale şi de
educaţie au o Jllicrodezvoltare psihică individualizat!.
Btectele acesteia decurg şi din caracteristicile condi-
ţiilor interne deoarece cauzele şi condiţiile externe
acţionează prin intermediul condiţiilor interne.
DEZVOLTARE MULTILATERALĂ Dezvoltarea multi-

.lo ♦ ei-e.1.1 • • r•l!or~ .lo t>b.J.t:&*J.,riJ.1& ee!u bt.te.L , bl.ect1 &
ce se exprimă in de a cuprinde in intenţionali
ce-rinţa
tlţile actului de educ aţie atit dezvoltarea intelectua-
li cit şi dezToltarea fizică, morali, profesionali şi
estetici. Idealul educaţiei multilaterale este o expresie
391
DEZ
a cerinţeide a educe o personalitate ermonioa~ă, speci-
fică perioadei de dezvoltare socială contemporană. Ce-
rinţa multilateralităţii a devenit foarte acutl în
Românie în secolul XX - fiind prevăzută larg in materia-
lele prlTIDi educaţia şi dezvoltarea.
DBZVOLTARB PSIHICI Termenul de mai eue are
două accepţii, o accepţie largă ce se referă le întreaga
dezvoltare a omului, s_ocial-istorică - (entropogenem)
şi o accepţie mei îngustă mei deli~itată care priveşte
mai alee dezvoltarea personalităţii inclusiv progresele
realizate pe planul stabilirii de relaţii la diferite
virate în mediul socio-cultural. Această din ur~ă accep-
ţie priveşte mai ales nivelul modalităţilor de exprima-
re ale personalităţii, expresivitatea ei psihică. Omul
ieşit din structura cablurilor complexe organice ele
st aţiunii bipede simple, a ciştigat experienţa unor po-

ziţii suple şi flexibile, a transformat echilibrul în
artă (dans, gimnastică, balet). Activitatea creerului
uman se supune principiilor econoouei şi structurilor
complexe mobile şi fluide învăţate în cea mai mere mă -
sură. Dezvoltarea se manifestă ca incorporări şi consti-
tuiri de conduite şi atitudini noi, ca formare de instru-
mente de adaptare din ce în ce mai complexe, ca formare
de modalităţi de satisfacere de trebuinţe şi ca formare
de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface. Dezvol-
tarea implică modificarea gradată a schimbărilor şi echi-
librului între asimilarea realităţii din zone din ce in
ce mai indepărtate de acţiune şi o acomodare a acestora.
Dezvoltarea psihică a pera onalitlţii trece printr-o scrie
de etape care se caracterizează prin faptul . că r eprezintă
at adi i în cere tipul de ac tivitat e fundamentală (adap-
tivă şi formativă) şi tipul de relaţii au caracteristici
specifice. O etapă a dezvoltării umane este etapa :
embrionară în care are lor formarea embrionului ,1 a
DEZ
fătului, organogeneza,formarea sistemullli nervos. Naşte
rea, semnifică un adevărat salt în istoria fiinţei uma-
ne, · datoritl modificărilor condensate de condiţii de
uistenţl oi solicitărilor de adaptare biologică lame-
diul utrauterin tizic - afectiv şi social uman. După
naştere - in primul an - copilul dobîndeşte cîteva în-
suşiri specific umane: preheneiunea manuală, mereul bi-
ped şi capacitatea de a pronunţa combinaţii verbale ar-
ticulate cu sens (limbaj). După 1 an pînă la lo ani au
loo fazele copilăriei. Prima copilărie (perioada ante-
preşcolară) de la 1-3 ani, a doua denumită copilăria
mijlocie (perioada preşcolară) de la 3-6 ani şi a treia
sau marea copilărie (perioada şcolară mică) între 6-9/lo
ani. In perioadele copilăriei se formează conştiinţa
morală oi personalitatea primară a copilului, culturali-
•~rea lui şi ca atare integrarea în dimensiunile complexe
, .. •~ a) Den.itl,_ IClff kltil """°"''

(D.JPI Shirley, dm a,,~.., III o . ~;_;• .
li,) ON. . . apariţiei d..,-i11dwl..,. n\Ol:oru
(0upl Shir ley, di" l"'Of"'J1n 1'61 p , SS)
-- -- -- ---...... - ..
Pig. 38
J9J
DEZ
ale neţii familiale şi şcolare eu cerinţele şi carac-
teristicile lor. E_s te perioada mare a vieţii în · care
se dezvoltă planul afectiv. aptitudini de învăţare, in-
t erese şi conduite multilaterale, abilităţi manuale şi
intelectuale numeroase. In subetapa (1-J ani). Se for-
mează o foarte bogată exper ienţă concret-perceptivă care
se nexionează intens în numeroas e c i rcumstanţe de viaţă.
Relaţiile copilului apar restrînse, simbiotice şi domi-
nate de capriciile afectivităţii sale. Datorită creşte
rii trebuinţelor personale şi posibilităţilor reduse de
a fi satisfăcute imediat - copilul cîştigă expe.rienţa
distilării mintale concrete a acţiu.nilo~ şi dorinţelor.
Se naşte . astfel simbolistica ludică - care ajută la in-
teriorizarea experienţei de lume şi viaţă. In subetapa
celei de-a doua copilării (preşcolară), copilul îşi
îmbogăţeşte erperien~a concretă şi eocială prin joc şi
automatizarea deprinderilor implicate în satisfacerea.
trebuinţelor de autoservire. In · contertul relaţiilor
se interpun regulile comportării civilizate elementare.
Se pun bazele personalităţii, se dezvoltă curiozităţi
interese, aptitudini. Experienţa eu lucrurile şi oamenii
ae lărgeşte ca şi trăirea imagistică încărcată de bucu-
rii, dominată de interese glosice şi afective. Ineu-
betapa copilăriei mari, intrarea în şcoală şi îndţarea
scrisului introduc disciplină şi ordine în planul gîn-
dirii şi comportamentului creînd în acelati timp relaţii
competitive intelectuale reglate moral. Mentalitatea
copilărească se destramă treptat, atitudinea faţă de
adulţi se diferenţiază. A doua decadă a vieţii este
atr!b!tutl de un complex proces de maţu.rizare, creşte
rea şi dezvoltare socializatl. In esenţl, se pot diferan-
ţia ca subetape;a pubertăţii de la lo-14 ani ce se-carac-
terizeazl prin debutul maturizării sexuale ·,1 a d~ensi-
onlrii diferenţiate a personalităţii , (Substadiile
394
DEZ
acestei etape sînt complexe şi foarte variate ea ·parcurs
la fiecare eopi~ u~mează adolescenţa de la 14-20 ani
oe ·s e divide în etapele primei adolescenţe (14.17 ani)
şi a d~ua adolescenţă -(care ajunge la vîrsta de 19/20
aru)• In această perioadă se intensifică independenţa in-
tereselor, se diversifică planurile intelectuale şi com-
portamentale se constituie obiectivele profesionale, ide-
aluri, aspiraţii, latura prospectivă a personalităţii
dezvoltîndu-se evident. Datorită dezvoltării sistemului
de instruire superior - ea şi complexităţii vieţii soci-
ale - există o p erioadă de aproximativ 4-5 ani peste
2o ani în care se prelungesc cele mai importante carac-
teristici ale adol escenţei, constituind etapa adoles-
cenţei tîrzii. -a evidenţiat tendinţa de coborîre a
pubertăţii în evant ai ul vîrstelor şi de extindere a
adolescenţei, t iner e ţii şi maturităţii - ceea ce crează
o oarecare dilatare a acestor vîrste. Tinereţea (între
25-Jo ani) este o p er i oadl de•intensă insertie profe-
sională şi soci~l ă. Este etapa în care se consolidează
ramilia(.nuclerizarea familiei) statutul şi rolul de pă
rinte (cu responsabilităţile corespunzătoare}. Munca
productivă sau social utilă devine factorul principal -
m9torul dezvoltării psihice. Personalitatea de adaptea-
ză exigenţelor profesionale multilaterale. Mulţi tineri
îşi continuă studiile superioare în diverse moduri - fie
efectuînd încă o facultate, făcînd un doctorat sau încă
o profesionalizare• Perioada tinereţii este perioada
de dobîndire a multilateralităţii, a primelor avensări
în profesiune, de clarificare a idealurilor profesi ona-
e ii ara te,Y"i<Rt_.io.i.lar ]U'G\!3'.roaul u.i poo.i b.il • Faao.lo
tinereţii implică modificări treptat e şi dense de stat ut
şi rol social, o mare capacitate novatoare generatoare
de progres. Maturitatea cuprinde trei subetape: subetapa
maturităţii timpurii (35T45 ani), marea maturitate
395
DU
(45-55 ani) fi maturitatea tirzie (55-65 ani)., Est• o
perioadl de mare contribuţie la dezToltarea Tieţii so-
ciale. Ulterior perioada dintre 65-îo_ ~!a de~~iţ~
•)ie adap_tare".. (OMS) este o perioadl relatiT critici din
cauza schimblrii radicale a statutului ,1 rolului social.,
• ieşirii din cimpul muncii, din aspectele multilaterale
ale profesie~ care au acaparat şi impregnat intregul
cîmp al conştiinţei ~•rîndu-1 coezianea internl _în anu-
mite ~ondiţi1. Urmeazl anii Tirstelor înaintate - care
pot deT•ni integrabile în subetape - cum ar fi etapa
Tirstei inaintate active (7o-78/8o ani, subetapa TÎrstei
înaintate cu activitate restrînsl ,1 - viratele înainta-
te semi-active, uneori dominate de senilitate progresivi
(d.upl 9o ani) dar care poate aplrea dupl 7o ani ,1 chiar
mai înainte. Au fost studiate mai intens şi mai coerent
perioadele, etapele şi subetapele primelor doul decade
ele vieţii umane pe plan psihologic, mai mult etapele
viratelor timpurii, cele ale maturitlţii tirzii, ale
viratei de adaptar• ,1 ale virst•lor înaintate pe plan
medical, cele ale tinereţii ,1 maturitlţii pe plan so-
cial-economic şi demografic. Au efectuat studii impor-
tante asupra dezvoltlrii psihice psihologii H.Wallon
(Franţa) J.Piaget (Elveţia), A.Gesell, Stanley Hall,
L.Carmichael, Hurlock (s.u.A.), Vîgoteki, Zeporojeţ,
Leontiev (URSS). In România s-au ocupat de problemele
dezvoltlrii psihice în mod mai consistent Ilie Popeecu-
Teiuşeanu, C.Georgiade, u. Sohiopu, A.Chircev. Al.Roşca •
. DEWEY JOHllJ (1859-1952) Pilozof, psiholog şi

pedagog american. A predat filozofie la Universitatea
din Michigan (1884-1894), apoi la Chicago, unde a orga-
niz at un laborator şcolar în 1896 - ,1 a deTenit d!rec-
tor al noii sale şcoli de •ducaţie în 1902. In 1914 a
fost numit profesor de filozofie la Universitatea clin
Columbia unde a rămas pînl la pensionar• în 1930. Intre
J96
DD
tillp a tlcut numeroase vizite la Cambridge, Peking,
în USS, Merioo, Turcia ş~ alte ţlri. i rost ş.1 un
bun organizator. Lusrarea sa "Psychology" (1886) a tost
prima de acest gen seriei de un american. Lucrarea a
tost impregnatl de tilozotie morali şi literaturi. Mai
tîrziu, împreuni cu alţi psihologi ca William James,
M.Cattell, George T.Ladd şi James R.Ang_e ll, Tor consti--
tui o mişcare psihologici. Intluenţa tuncţionalistl
asupra lui Dawey a toet mare în jurul anilor 1896-1904.
ln 1896 Dewer e publicat lucrarea "The Reflex Arc
Concept of Peychology", în "Psychological Review", to-
tuii poziţia sa se detaşeazi ca instrumentalistl . (şcoa
la de la Chicago) intensificînd atenţia faţă de proble-
mele de educa ţie• oopilttlui în lumina principiilor ac-
tivitlţii mint ale şi a proceselor de creştere.Incu
vîntul prezidenţia l la Asociaţia Psihologilor Americani
(1 900), Dewey a punctat oîteva idei ·legate trontal
de aceastl preocupare - a)materiile şcolare trebuie el
fie concordant e cu interesele copilului şi să fie cen-
trate pe elen şi nu pe teme; b) atmosfera şcolii tre-
buie al devină democratici; c) sarcinile trebuie , să fie
relatate copilului, s~rijinite pe experienţa ea ş~ ofe-
rite atunci cînd el este gata pentru ele; d) învlţarea
devine reali oind se problematizeazl pentru copil materi-
alulJ e) experienţa şcolari nu trebuie să s~ converteas-
cl doar în performanţe academice, ci să impregneze tînă
rul ou spirit de investigaţie şi sl-1 pregăteasci to-
todată la participarea activă pentru locul său în comu-
nitate. Dewey a considerat că şcoala trebuie să s e adap-
*••• ia o•,1ntoio~R• lu ieL rnau5,rJdle•ce e consuma
1n acea Treme în America. Innuenţa lui Dewey a fost
toarte mare la începutul acestui secol în America, apoi
în Europa. Lucrări mai importantei - Principiile psi-
hologice, Democraţia fi educaţie, - Erperienţi şi edu-
DU
caţie. Contribuţiasar - A pus bazele teoriei ~rocesu.lui
de activitate mintală (care este socotit definitoriu
pentru psihologia funcţionali ce s-a dezvoltat la Chica-
go). A fondat şcoala experimentali "The University ele-
mentary School" (pe lîngl Universitatea din Chicago) unde
a aplicat teoriile formulate în studiile sale - la si-
tuaţii educaţionale concrete, - angajarea liberă şi
democratică: - achi~iţionarea de cunoştinţe pentru a
rezolva problemele concrete gisite in m.e diu: - rolul
profesorului este al unui ghid: - copilul treb'uie sl
acţioneze în loc al asculte, să-şi faci propria sa expe-
rienţl în loc de a admite dintr-o datl şi flrl spirit
critic informaţiile primite. Lucrlrile sale nu sînt doar
verbale, dlrl un scop precis, ei dimpotrivl, orientate
spre un ţel practic bine definit, realizarea unui proiect
personal bine definit: fabricarea de pîine, obiecte de
ceramici sau de electricitate, de exemplu. Copilul în
faţa problemelor sale este obligât de a se documenta prin
vizite, anchete, lecturi şi de a rezolva organizarea
lucrării sale. (v. metoda proiectului).
DEXTERIMETRU/TREMOMETRU Este un aparat de

măsurare a preciziei l. DEXTERIMETRUL LUI
mişclrilor.
C.HRISTIAENS, este un aparat ce conetl din doul plăci
metalice, pe care aînt perforate patru serii de eîte
2o de deschizături circulare. Pentru fiecare din aceste
serii, dimensiunea deschizlturilor este diteritl. Intre
cele două plăci de metal se aşeazl o foaie de hirtie.
In fiecare deschizături, subiectul trebuie al introdu-
că, dupl ritmul unui metronom, tm creion me~alic, conec-
tat la aparat şi să perforeze hîrtia dintre cele două
plăci. In felul acesta hirtia ne aratl la stîrşitul
examinării, dacă introducerea creionului in deschizltu-
ră a fost efectuat! sau disimulatl. 2. DBrrBRIBTRtn.
)98
DBX-DIA
JEEDI, are acelaşi principiu de construcţie, 1nsl des-
chizlturile sint de forme variate/ 1n formă de "S•,"M"/
DIXTERITAH Termen ce se referi la un anumit
grad de eficienţi a unor activitlţi manuale, care este
limitat! 1n timp şi se efectueazl sub cerinţe de mare
precizie, vitezl forţă şi fineţe,
DEXTERITATE MANUALA (test Minnesota) Printre
probele de derteritate mai cunoscute şi utilizate este
aceea denumit! "Minnesota", Constă din două plăci cu
dimensiuni de 9o cm. pe 25, în care sînt perforate alveo-
le în care se pot introduce o serie de rondele. Celor
60 alveole le corespund 60 rondele bicolore (roşu-galben,
pe grosime). Se cere aşezarea competitivă a rondelelor
în alveole cu fiecare mină pe rînd, apoi se cronometrea-
ză 1ntoarcerea rondelelor în alveole, tot cu cîte o mînă,
apoi altern~tiv cu mina dreaptă şi stînga. Intr-o altă
variant! se deplas ea ză rondel~e în urma scoaterii ron-
delului din colţ ul de sus din stînga. Deplasarea se fa-
ce cu mina preferată, din rondelele aflate în alveole-
le de dedesubt. Există şi o variantă de răsturnare a
rondelelor şi plasare rapidă (cu ambele mîini pe rînd)
în ordinea scoaterii lor din alveole prin mişcarea plan-
şei astfel ca s! nu se strice ordinea. Plasarea se face
din poziţia rondelelor de sus în poziţia alveolelor de
jos etc, Proba este diagnostică şi prin complexitate
pune in evidenţă lateralitatea, viteza, rezistenţa, or-
ganizarea rapidă a mişcărilor, organizarea spaţială
bun! etc. Se utilizeaz! mai ales in laboratoarel e de
orientare şcolară şi profe~ională, afl îndu-se în dota-
ţia standard a acestora. ·
DIACIKON ALEXEI IVANOVICI (1900-1968) defec-
tolog, profesor universitar, doctor în ştiinţei pedago-
gice, director al Institutului de cercetări ştiinţifice
) 99
DIA
în defectologie al Academiei de Stiinţe
pedagogice a
URSS. A elaborat numeroase luerlri, indeosebi eu speci-
fic de surdopedagogie. Din rindul studiilor sale face
parte - Eduoatia ~i instrucţia eop1114r eurdomuti.
(1957).
In colaborare ou A.D.Dobrova a publicat - Xreetomaţia
istoriei eduoatif!j ei inet ţ_u~ţie:! ent1i 1ln„ au'l"dnmuţ1. ,;-n
Rusia Yol. I
DIAGNOSTICUL DIPERENTIAL Este procesul de

identificare a dezordinelor ce le poate diferenţia unele
de altele. Diagnosticul diferenţial în psihologie şi
psihiatrie este dificil deoarece: a) numeroase dezordi-
ni au apreîXimativ aceleaşi simptome; b) cele mai multe
sindroame (simptome pattern) tind el varieze ea grade
de la subiect la subiect: c) acelaşi subiect poate pre-
santa diferite simptome în diferi~e etape ale vietii
sale); d) existl mai întotdeauna cazuri mine, sau ca-
zuri limitl între doul ·s au mai llllllte dezordini. De aceea
existl acord tacit în a considera el diagnosticul se dă
doar pe baza simtomului pattern predominant în timpul
du ' şi ol mai multe cazuri nu pot fi încorporate într-o
echeml de clasificare standard. In dezordinile funcţio
nale, dificultatea este mai mare decit în dezordinile
organice. In 1928 •-•u
comparat diagnosticele unui grup
de pacienţi de la Boston Ps7ohopatic Hospital ou diag-
nosticele aceloraşi pacienţi tleute 1n diferite spitale
de stat. Doar în 5$ cazuri diagnosticele au coincis. In
1959 a-au flcut studii asemlnltoare în Anglia - ou rezul-
tate toarte apropiate. Se consideri el pe lîngl cerinţa
de analizl a simptomului celui mai pregnant, este 1mpor-
tant ca subiectul supu anui diagnostic, apoi altui~,
■l poatl beneficia de tipul de tratament ce-i conYine
mai mult.
. 400
DIA
DIAGWOZA MIOLOGICA PSIHICA Este diagnoza
psihică legată de cauzele care au determinat deteriorlri
sau nedesvoltlri, imaturitlţi psihice. Diagnoza etiolo-
gică este incorporată în diagnoza psihică şi se reali-
zeazl mai ales prin intermediul anamnezei şi observa-
ţiei,prin colectarea de informaţii diverse privind su-
biectul în cauzl. Aceste informaţii se obţin din mediul
familial, şcolar sau de muncă - cel al prietenilor, dar
şi dinspre direcţia fişelor de asistenţă medicală - şi
a anelizei acestora.
DIAGNOSTIC PSIHIC Diagnosticul sau diagnoza
psihici este o activitate complex! de analizăindividua
lă a perf orman_ ţel or şi conduitelor - a caracteristicilor
psihice pe care acestea le încorporează. Aşadar, diagno-
za psihică are l a bază analiza şi sinteza logică a unui
caz. Diagnoza psihică este folosită în orientarea şcola
ră şi profesională , în selecţţa profesională, în clinică
şi în instituţiile d e r ecuperare a forţei de muncă.
Diagnoza psihică tr ebuie să cuprindă o cantitate satis-
făcătoare de informaţii valide cu privire la cazul con-
siderat, să permită stabilirea din etapă în etapă a ca-
racteristicilor psihice dominante, a celor carenţiale
ori compensatoare, etc. ale acestuia. Etapa avansată de
diagnoză psihică se instituie în "psihodiagnoza diferen-
ţială" Fiind un act de agnozie, prin care se ajunge la
stebilirea, construirea logică a unui "prognostic" a
unei predicţii (evoluţii probabile a subiect ului consi-
derat) d.p se realizează pentru condiţii favorabile, re-
lativ neschimbate şi defa~orabile probabile. Recomandă
r~ie pre ~tt :tn~o~tteauna condiţii de munc ă , activi tate ,
odihni, relaxare, etc. Se ştie că D.P. este mai greu de
efectuat în cazul de limită de intelect sau debilitate
de caracter. Aceste cazuri cer o mult mai mare atenţie
4ol
DU
dec î t c azurile din jurul mediei. In t oate cazqril e diag-
noza ps ihic ă are o valoare limitată în timp (ca fi diag-
noza medic ală). Cu cît este aplicată la vîrs te mai ti-
nere cu atît această valoare este mai pentru scurt ă du-
rată, dat fii.nd faptul că în ontogeneza timpuri e ritmul
de creş t ere şi dependenţa acestuia de factorii de inter-
venţie este mai mare. Diagnoza psihică poat e fi • t otală•
oind are în atenţie ?araeteristioile generale p~ihice,
inclusiv autocunoaşterea - sau "de supleantă" cind de-
termină printre caracteristicile pregnante acelea care
pot suplini profilul de orientare greşit ales al unei

persoane. La acestea se adm:agă diagnoza l ongitudinali
sau de dezvoltare.
DIAGRAIU. Reprezentare grafici schematiol •
unui fenomen, a unui obiect. Linie lăsată pe o hirtie
de un aparat înregistrator care reprezintl modul de des-
făşurare a unui fenomen.
DIAGRAMA Ilf BASTONASE - Reprezentarea gratiei

a unei distribuţii, în care frecv nţele sint reprezentate
prin bare de lungimi properţionale cu frecvenţele.
DIAGRAMA UliUI EPECT DE IIASCJ. - Reprezentarea
grafică pe care ■ înt înscrise, 1n funcţie de frecvenţi
creşterile pragului auditiv în prezenţa anui sunet sau
a unui zgomot maecant determinat. Prin aceaetl reprezen-
tare se deduce efectul măştii sunetului 98U a zgomotului
dat.
DIAGRAMA DE PINETE :PONETIC~ - Reprezentare
grafică pe care se înscrie. în funcţie de ~tensitate,
procentajul elementelor fonetice recunoscute din numlrul
total de elemente-tip, emisei cuTi.nte monosilabic•~ bi-
silabice, fraze etc. Se atilizeazl mai ale■ eUTintele
bisilabice.
C4a. 12/1979 fa■e. 2(

. 4o2
DIA-DI:J.11
DIAGRAJIA stJRDI'?Ă'fII (americani şi francttd)
Reprezentare graficii a Tariaţiilor pragului auditiv eu-
forma reţinerilor şi pierderilor stimulilor auditivi.
Se reprezintă prin frecvenţe.
DIAQRAJlA DITERCORELATIILOR Aceste diagrame
au fost stabilite de Bon-Wardel (1953) in vederea unei
analize factoriale pornind de la diferite perechi de
testea fiecare termen al cuplului furnizează axele de
referinţă şi toate celelalte cupluri se situează de
după corelarea lor eu fiecare cuplu de referinţă.
DIALOG de comunicare verbală intre două

!'ormă
persoane. Dialogul reprezintă cea mai frecventă formă
de manifestare a funcţiilor limbajului. Limbajul oral
se manifestă mai adesea in dialog, dar dialogul se redă
şi prin limbaj scris (piese de teatru, scenarii, romane
sau nuvele). Dialogul este, alături de limbajul mono-
logat şi colocvial, o formă a.limbajului oral - limbaj
activ. Vorbirea fiecăruia are un caracter adresativ
pregnant, ceea ce contribuie la eficienţa comunicării.
Datorită circulaţiei unei idei de la u.n vorbitor la
altul, in final se poate ajunge prin congruenţa comuni-
cărilor la o serie de concluzii de origine şi valabili-
tate colectiv!. (v. B
In limbajul dialogat pot interveni abrevieri, comutări
de sens, comunicarea aluzivă, datorită fondului de
experienţă comun precum şi datelor obiective ale situa-
ţiei. Comunicarea orală este facilitată prin contextul
verbal sau situativ. Psihologul roman Tatiana Cazacu
a F~cu¼ oTudii oompl„To <l'do.nio aoupra dialoeului l •
copiii preşcolari.
DIFERDTIALA (psihologie) (v. psihologie)

DIFERBNTIERli Distingerea progresivă a di-
ferenţelor. Procesul psihologic caracterizează creşterea
-4o3
DI1'-DI•
generali a individului. Ea se observ! practic ,în toate
domeniile de activitate. De exemplu. limbajul copilului
-, t'°a?'!ilead uioe_pînd cu sunete. Repetarea sunetelor
"ta •. ta, ta: d'l naştere ouvîndului "tat a" ea.re va :fi
aplicat :ia toţi oe.menii înainte de a însemna ceva mai
mult. Comportamentul eop~lului care mai întîi nu f ace
itlerenţiere, se îmbogăţeşte progresiv, rami:fioîndu-se
in variante distinetţ1. Expresiile sale emoţionale. mai
întii limitate la senzaţia de plăcere sau durere, devin
tot mai precise, conduita sa sociali devine tot mai se-
lectivi.. Pentru cunoaşterea perfectă a unui lucru se pro-
cedează dtt_pă aceleaşi principii; la început există un
număr :foarte redus de idei generale despre acestea.
oare s• diversifică apoi într-o mare cantitate de noţiuni
particulare.
pIPICie (eop~l) Atribut mai des utilizat în
teoria educaţiei, în legăturl eu .modul degajat sau cris-
pat, respingător, ua care copilul primeşte influenţele
educative de la familie, de la mediul şcolar etc. Evi-
dent, copilul dificil este cel care nu se ineer.l.e în ti•
parele metodelor pedagogice cunoscute, a cărui compor-
tare este una de împotrivire,• totodată greu de preve-
nit şi de corectat. Ea poate :fi efectul unei dezvoltări
psiluoe anormale generată de o zestre creditară defec-
tuoasă, sau de l1Il mediu nefavorabil. Există în dezvol-
tarea eopilul~i o incompatibilitate între cerinţele
exterioare şi factorii care ţin de propriul eu. Se cre-
ează nişte decalaje între exterior şi interior, oare
dacă depăşesc anumite limite. devin generst~ar• de com-
portamente aberante. Dacă limitele sînt optime, stimulea-
ză dezvoltarea psihică a copilului..
DI'MENSIUIB Est-e :folosUă practic in oper.aţia

de analiză dimensională, bazată pe faptul că m!rimile
Dll
oelor doi membri ai unei ecuaţii trebuie să aibă aceeaşi
di~ensiune deoarece o egalitate se poate stabili numai
între mări.mi de aceeaşi natură. In psihologie, dimensiu-
nea capătă o accepţie de valoare comparativă, permiţînd
evaluări gradate ale caracteristicilor (însuşirilor)
psihice.
DIN.AMICA (gr. dynamos = forţă, putere). Ter-
men prin care se exprimă aspectul mobilităţii, mişcării,
procesualităţii, propriu diferitelor fenomene (inclusiv
psihice şi sociale) în geneza, evoluţia şi transformarea
lor. Dinamice corticală expresie foarte frecvent folosi-
tă se referă la mişcarea proceselor nervoase fundamenta-
le (excitaţia şi inhibiţia) atît la nivelul formaţiuni
lor nervoase cerebrale cît şi în raporturile reciproce
care se stabilesc între ele, determinînd caracteristi-
cile funcţionale ale creerului în momentul respectiv.
DINAJIICA DE GRUP In psihologia socială ter.
menul are două accepţii: dinamica grupului ca ansamblu
de fenomene psihosociale care apar, se manifestă şi evo-
luează în cadrul grupurilor mici, - şi ca ansamblu al
legilor care guvernează şi dirijează aceste fenomene.
Al doilea sens se referă la ansamblul metodelor şi pro-
cedeelor care permit acţiunea asupra personalităţii prin
intermediul grupului sau a metodelor de acţiune a aces-
tora asupra altor grupuri mai vaste. Deci: ca dinamica
de grup se conturează ca ştiinţă a fenomenelor psihoso-
ciale, oa ansamblu a" ceea ce se petrece în grup" sau
a •acţiune sooiopsihologică, ca "schimbare şi formare".
In grup nevoile af~ctive ale fiecăruia se investesc
asupra tuturor celorlalţi membri, într-un echilibru rea-
list şi activ. Fiecare membru este astfel chemat să-şi
asume un rol în grup răspunzînd nevoilor şi aptitudinilor
sale. Dinamica de grup poate fi folosită ca mijloc de
cunoaştere a grupului şi chiar oa terapeutică spontană.
4o5
Dilf-DIP
DINAMISM (mintal) Un mecanism de protecţie
al eului, asemănător cu cel al compensaţiei sau al . raţio
nalizării (H.S.Sullivan). Specific pentru dinamism este
faptul că intră în acţiune cînd au loc schimbări ale
condiţiilor existenţei (de proporţii mici chiar). Peno-
menul are loc cu ajutorul unor mecanisme (v. ~ defensi-
ve) care sînt folosite spre a menţine securitatea emoţio
nală şi a propriei er~stenţe ce se confundă cu dificul-
tăţi care afectează securitatea şi statutul personalită
ţii şi generează anxietate.
DIN.AKOGEIEZ.A. Dinamic, unul din componentele

cuvîntului, reprezintă ceea ce implică o transformare
sau o devenire şi se opune staticului. Prin opoziţie cu
mecanica, dinamică implică nu doar mişcări necesare ur-
m.înd anumite legi, ci şi o forţă activă, precum şi o
finalitate. Dinamogeneza reprezintă naşterea senzaţiilor
sentimentelor sau ideilor care argumentează tonusul vital,
valenţele motorii în speţă. James şi Baldwin aplică
într-o manieră generală cuvîntul dinamogeneză la acel
"principiu" care schimbă în condiţii de stimulare a sis-
temului nervos, tensiunea musculari şi mişcările corpu-
lui în mod adecvat.
DINAMOMETRE aparate de măsurat capacitatea
şi torţa musculară. Există fo&.rte numeroase tipuri de
astfel de aparate, utile ui domeniul orientării profe-
sionale, (spre anumite profesii şi ocupaţii, inclusiv
sportive}.
DIONISIAC (tip) denumire mai ■ult _ literarl
pentru tipul bonom, sociabil, extravertit, superficial
dar afectuos şi generos.
DIPLOPli CDft.ALA (semn) ~ulburare vizuali
constind din coexistenţa a doul imagini (sau • mai !
406
DIP-DIS
multora) ale acelw.aoi obiect (poliopie centrali), Pre-
zent! 1n cazul reorganizlrii llllUi nou centru sau centre
de viziune netă, consecutivă tulburărilor de fixaţie
patologiol. Penomenul se explică prin abolirea incomple-
tă a vechii funcţiuni retiniene.
DIPSOJIAlili Impulsul de a consuma alcool in

exces. Termenul este folosit uneori pentru beţiile recu-
rente la intervale lungi - fapt prin care acestea se
opun alcoolismulw. cronic. Dipsomania este an simptom
al dezordinelor de personalitate şi tratamentul ce se
alege este psihoterapia. Unii subiecţi epileptici sau
psihopaţi au episoade de băut pentru a ameliora tensiu-
nea lor. Mai frecventă la femei.
DISAU'?OBOIIIA Se caracterizează prin încor-
dare, iritabilitate, incapacitate de adaptare la condiţii
noi de viaţl ei cu . mari dificultăţi in realizarea de
sarcini mo*or~i ~1 pereeptive: Bolnavul prezintă de
asemenea inabilităţi in erprimări emoţionale. Nu ştie
să plîngă, este insensibil la durere, are fluctuaţii de
temperatură,
DISBAZIA LORDOTICA (sindrom) Forma cea mai

obişnw.tă a spasmului de torsiune, generat de encefa-
lita epidemică cronică, însă fără exclusivitate. Constă
dintr-o răsturnare a trunchiului înapoi, ce survine iii
timpul mersului, fie în staţionare, cu opoziţia unei
lordoze accentuate, corectată permanent de bolnav prin
tr-o serie de contorsiuni cu aspect grotesc. Cînd se
urc acă'l"1. se D08'1"tă 6'1"tmtăt1 ~an Ae -rus-P. 'f n<>mt'n111
dispare. Se datorează unor leziuni ale nucleilor de la
bazii.
DISCERBAJIIB! (lat, discernere • a deosebi,
inţelege, diferenţia). Termen ce se referă la capacitatea
4o7
DIS
de a pătrunde, a sesiza deosebirilP- cele mat fille as-
cunse din lucruri, idei, intenţii etc. Si de a le judeca
şi aprecia la justa lor valoare. Această calitate in-
telectuală implică maturitate psihică şi o îndelungată
exercitare a puterii de apreciere. Discernămîntul se
corelează cu o bună înţelegere a universului, aot în
care se exprimă eficienţa gîndirii prin care se raportea-
ză noile informaţii la fondul de cunoştillţe asimilate
şi sistematizate. Discernămîntul reprezintă şi o efici-
netă şi rapidă sesizare a celor mai fine nuanţe, o se-
sizare a esenţialului, o desprindere a lui dilltr-un an-
samblu de însuşui mai puţin semnificatiTe. Disoernă
mîntul reprezin tă o facilă diferenţiere a stimulilor şi
răspunsuri adecvate excitanţilor de orice natură.
DISCIPLINA (şcolară în învăţare) Termenul se

utilizează în două feluri: ca sinonim pentru termenii de
"domeniu de învăţare" sau "materie dată spre învăţare"
(istoria, geografia, gramatica etc.). A doua accepţie a
termenului se referă la modalităţile specifice de în-
văţare solicitate de un domeniu - fapt ce presupune pre-
zenţa sau absenţa conduitelor de învăţare corespunzătoa
re la un subiect dat. Prin extrapolare de la acest sens,
termenul semnifică prezenţa unor comportamente solici-
tate de întreaga activitate şcolară - şi de regulamen-
tele şcolii.
DISCRIMINARE Termenul se foloseşte pentru a
desemna capacitatea de a sesiza şi răspunde diferenţiat
la stimuli relativ apropiaţi ca intensitate şi alte ca-
racteristici. In învăţare, discriminarea se refer~ la
diferenţierea a ceea ce este mai important şi semnifica-
tiv şi la organizarea răspunsurilor şi a retenţiei în

ordinea acestei diferenţieri. Capacitatea de disc~imi-
nare în învăţare se obţine prin corectarea continuă a
408
DIS
erorilor slrlrşite. Concomitent se solicită autoanaliza
,1 autocorectarea. La viratele mai mari se apreciază
înslşi funcţionalitatea discriminării care se consideră
oa tiind intrată în fazele de interiorizare încă la ni-
velul claselor V-VI.
DISCROIU.TOPSIA CENTRALA Numită şi cecitate
centrali pentru culori, face parte din categoria egno-

zei culorilor (vezi termenul respectiv). Constă într-o
tulburare a percepţiei culorilor după o leziune cere-
brali, subiectul văzînd toate culorile in cenuş iu, fi-
ind asttel imposibilă sortarea culorilor două cîte două
ca şi executarea testelor colorimetrice (testele Ishiba-
ra şi Bagel). In această formă nu există nici o tulbu-
rare de evocare a culorilor. Percepţia poate fi defici-
tară pe an hemicimp sau pe întregul cîmp vizual în func-
ţie de localizarea leziunilor cerebrale. Astfel, la bol-
navi cu leziuni emisferice unilaterale poate apărea he-

mi.discromatopsia centrală homolaterală sau/ şi hemianop-
sia central-laterală. Hemidiscromatopsia centrală poate
constitui stadiul de regresie al unei hemianopsii sau
invers, poate precede instalarea hemianopsiei în cursul
atecţiunilor de evoluţie lent-progresivă (cum ar fi tu-
mori sau abcese cerebrale). Din punct de vedere teoretic
ar exista o diferenţiere netă între agnozia culorilor
şi cecitatea corticală p~ntru culori: absenţa tulbură
rilor în evocarea culorilor caracteristice agnoziei şi

a tulburărilor la testele colorimet r ice o di fe ren ţiază
net de discromatopsia centrală. In practic ă î ns ă , şi în
o•o.t ♦ •t-oa oo.r ♦ .too13 po.at.r" ou;l o.rj p ot- ;t>j 5:'.ai-î 1n ii-P tul -
burări uşoare în ev·ocarea culorilor.
DISOCIATll (lat. disociare= a separa ceea
ce este unit) Termen ce se referă la acţiunea mintală
de separare, disjungere a unor aspecte ale problemelor,
4o9
DIS
noţiunilor, ipotezelor prezentate iniţial ea an tot.
~- se referă şi
la lipsa de consistenţă a oonduitei şi
conştientizare acestei situaţii. Lipsa a~ consistenţi
se atribuie situaţiilor în care se află î n conflict
două atracţii sau stimulant~. In acest caz poate avea loc
instalarea unei incoere~ţe în structuril e psihice inter-
ne ale personalităţii. Această despărţir e a personali-
tăţii are la bază meeanismul inconştient al refullrii
de atitudini şi impulsuri conflictuale. (după Preud)
Disociaţia apare în relaţiile sociale ca formă ds ajus-
tare a atitudinilor şi conduitelor. In unele cazuri se
disociază anumite idei şi atitudin:.I. ale personijlităţii
de altele devenind conciliabile. De altfel, participa-
rea la diferite colectivităţi cu alte obiective şi com-
portamente, ritualuri şi obiceiuri creează forme mai
mult sau mai puţin importante de disociere. Sfîşierea
lăuntrică poate fi uneori foarte .mare. Scrierea auto-
maU este folosită ca metodă de identificare a disocia-
ţiei în psihiatrie. Reacţia disociaţiei este psihone-
vrotic ă în cazul în care are caracter foarte izolat şi
pregnant. Exist ă patru forme primare de rea.ţii disocia-
tive: amnezia, fuga, personalitatea dual ă şi somnambu-
lismul.
DISCRONO.METRIA (simptom) Tulburare de ooor~
donare cineticăproprie sindromului cerebelos. Se apre-
ciază alternarea mişcă r ii la incepurul ei , la menţine
r ea vitezei de e x e c uţ ie, cît ş i la final l zarea ei. Este
un defect cerebel os cu privire la măsura in timp şi spa-
ţiu a miş cării • evi denţi at prin :fenomenul d.e hipermetrie
sau dismetr ie.
DISCURILE WALTHER (test de dexteritate şira
piditate) Testul se compune din două planşete ou ~atu-
rs de 25-50 cm. (pătrate) in care sint tăiate 41 alveole
4lo
BIS
de cîte Jo cm di8.ll\etru şi 2 1 5 mm profunzime. Aceasta
est_e planşa A. Planşa B este la fel. In afară de planşe,
testul dispune de 41 rondele. Acestea se aşează în al-
Teolele planşei A. Se cronometrează mutarea rondelelor
de planşa B (întîi cu mîna stingă) apoi mutarea de pe
planşa B înapoi pe pianşa A cu mîna dreaptă. Se repetă
apoi această schemă începîndu-se cu mîna dreaptă iar
în a treia fază cu ambele mîini (o singură rondelă oda-
tă)1 mutarea se face şi în sens invers. Se pot efectua
şi mişcări mai puţine, examinatorul mutind de fiecare
dată rondelele îndărăt pe planşa A. Proba se foloseşte
în laboratoarele de orientare şcolară şi profesională
şi dispune de etaloane. Se află în dotaţia standard ale
acestora.
DISDIADOCOKINEZIA (semn) Constă din mişcări
lente şi desarmonice ale membrului superior executate
de bolnavul solicitat să facă,mişcări succesive de su-
pinaţie-pronaţie. Are la bază leziuni cerebeloase.
DISESTEZIA (semn) Modificarea percepţiei sen-

sibilităţii care poate fi exagerată sau diminuată (v.
hipereatezie,hipoestezie)
DISPAGIE Tulburare patogică a mecanismelor
de deglutiţie (înghiţire)
DISPAZIE (sindrom) (grec. lat. dia= greu+

phasis neplăcut= vorbire) Sinonim cu afazie de dezvol-
tare. Se manifestă după virata de 3 ani. Se caracteri-
zează prin întîrzierea funcţiei de înţelegere a cuvin-
telor cît şi a dezvoltării vorbirii articulate. Dezvol-
tarea psihosomatică şi audiţia sînt bune. Vorbirea ră
m.îne cu un caracter infantil, consoanele se formează
imperfect, au loc emisiuni verbale neinteligibile. Se
poate ameliora progresiv pînă la lo-11 ani.
411
l>IS
DISFONIA (semn) Alterarea T00·1 prin' a!'ecta-
rea aparatului moto?' al fonaţiei (laringn), al nervului
laringian ~1 a nucleilor bulbari sau a formaţiunilor au-
pranucleare ce con.euri la actul fonaţiei ( calea pirami-
dali geniculatl fi scoarţa respectin, nucle11 de la
bazl fi c!ile extrapiramidale). Bete condderatll dis-
lalie 4e or1g1ne laringianl de cl.tre unii autori. Coar-
dele Toeale nu Tibreari~ timbrul es~e alterat, vocea
e aspri, rlgufitl, h schiabare. Uuori e o schimbare
al ternati Tl intre tiabrul a90UţH fi Tocea bitonall.
Poate apare 1ll casal lariDgitelar, tn pllberlate (perioa-
da de schimbare a Tocii) dar tJ, h miele paralizii.
Perturbarea grad a timbrlllu conduce la 1.mpoeibili tatea
de a emite sunete distincte.
DI~JTLS Pac parte d1J1 categoria tul-
burlrilor limbajullli eris. Oause ale apariţiei acestor
tul burlri I e-urutele care ocnţin. tn atructura lor fone-
tici miel.• tendinţe oontracl1ctoril ale ll~l'Mlar foneti-
ce generin-cl mi prccea de n•aiguranţl, de oaoilare 1n
stabilirea structurii fonografice a ou'rintalui fi tulbu-
rind atit r1 tmul ott fi a..1 taha proceselor de analisl
fi sintezl cor-Uoall (a1nt in•U• u cit • autor cuvin-
te "conf'liotuale", •onfiictul fiind d• na~url p•iho-
ll.JlgTisUcl ); Penoaenul de al tenumţl fonetici care con-
~I in "4eoeebiril• ele amieh pe care le preaintl di-
versele :forme ale aeelu.1&f1 oUTtat tn oa rul fluionl2'11
sa c11Tintelor aparţialnd aoelee-,t t..U.11, 1a cadrul
d.erldrii (Iorgu Iord ) a ounlll 4• t'onetiol ■in
tactiel, h car• flu:rul contiJu&Q al fll1terfi IIUl'letelor
dl naştere la ciocniri h cona01me, la hl.ltarlri, la
omiteri ,1 traneforllilri ton.etice d.inţre oale aa1 dive:ree.
Faptel• 11.ngTisUo• mumerate blotMb.-ll't• ·1nv-an prqoH
fireeo h eTo11lţie ti Tiaţl ale 11abajalu1 tn genere fi
U2
DIS
ale limbii române în speţă, plasate în momentul de în-
suşire a normelor practice ale limbii literare de către
copilul şcolar produc un conflict specific, un balans,
şi o confuzie în contextul efectuării scrisului.OGate-
gorie de factori recesivi: factorul neuropsihic, condi-
ţiile generale de funcţionalitate a sistemelor complexe
neu.ronsitorii şi psiho-nerviste, existente la individ la

an moment dai, fac mai dificil şi de mai lungă du-
rată procesul de fixare a schemei foneticografice a aces-
tor cuvinte. Stările de der~glare fină (nepsihologicăl

a operaţiilor de sinteză corticală şi de~funcţionalitate
psihologic ă creează o receptivitate mărită pentru întîr-
zierea sau dificultatea fixării unor structuri complica-
te fonologice şi grafice, cuprinse într-un context se-
mantic. Cea mai mare proporţie dintre tulburările lim-
bajului scris este de natură fonetică şi exprimă - în
anumite limite - procesele specifice de evoluţie a lim-
bii române contemporane. Ina~te de a diagnostica tul-
burările limbajului scris, trebuie stabilită modalita-
tea şi frecvenţa greşelii în cuvinte cu structură sonoră
aA~mănătoare pentru a se decala simpla întîmplare de
constanta ·indicatoare a tulburării. Orice greşeală se
cere interpretată prin prisma celor două categorii de
factor i care duc la tulburările scrisului: factorii ling-
vistici şi psihologici într-o structură de condiţionare
reciprocă. Greşelile nu pot fi înţelese decît prin ra-
portarea la individualitatea lingvistică şi psihologică
a copilului în contextul lingvistic dat. Se impune ca
terapia logopedică a tulburării limbajului scrie să se
restructureze, după un profil larg dat de sinteza date-
lor de neurologie, de psihologie a limbajului fi ling-
visticii.
413
DIS
DISGRAPIE Dificultăţi in invăţaree ecris•-
lui, în mod independent de nivelul mintal şi de şcola
ritatea anterioară a subiectului. Disgrafia se datorea-
ză adeseori doar unei contracţii musculare exagerate,
legată de tulburări de origine emoţională. Scrisul de-
vine neciteţ. Pot fi forme diferite de diagrafie: a) dis-
grafie specifică sau diagrafie propriu-z i să ce se carac-
terizează prin faptul şi subiectul nu poate să se expri-
me prin scris, deoarece nu se realizează legătura intre
sistemul simbolic şi grafemele care reprezintă sunete,
cuvinte, fraze: b) disgrafie motrică, motricitatea este
în mod particular lezată fără ca sistemul simb~lic să
fie afectat. Copilul cu disgrafie are dificultăţi in
ceea ce priveşte scrierea sub dictarea literelo~repro-
ducerea lor este posibilă dar dificilăJel poate să ci-
tească. In încercă ri.le de dietare, elevul scrie literele
fără vre-un raport cu sunetele auzite. Cel care suferă
de diagrafie motrică are scrisul ilizibil. Disgrafia se
diferenţiază de disortografie in care se prezintă alt
tip de dificultăţi. Disgrafia se ameliorează şi chiar
poate dispare complet prin grafoterbpie şi terapie de
sus ţin ere care stimulează copilul or6 ani~indu-i mişcă
rile fapt ce redă copilului încrederea in sine.

DISGROMATAXIE Dificultate de i ntegrare a ele-
mentelor simbolic e percepute in unitatea unui cuvînt sau
unei fraze (Ombredane, 1944).
DISIMULARE (lat. lit. dissi.qlulare, a ascunde,
a se prefaoe~altfel de cum este). Acţiunea premeditată
de a ascunde adevărata faţă a propriilor s~ntimente,
intenţi e , opinii,trăsături de caracter(camuf'lua, mas-
care} Manifestare, voluntară, intr-un scop, cel mal .
adesea utilitar, Poate să se manifeste printre s~pto-
mele unei maladii. Se întîlneşte la subiecţii care încear-
să evite o pedeapsă judiciară.
DIS
DISl,ALll Kussmaul a desemnat sub acest nume
tulbur!rile de articulare de Qrigine periferică: malfo.r
maţii sau leziuni alei organelor senzoriale :ţeoe_ptoar't
sau emiţAtoare: lla].tormaţii org.anice: diviziunea pala-
tini ou sau f!ră b~• de iepure, insufieienţ~ !:!au para-
lizie velară; malformaţii ale limbii; tnal:foz-maţil ai,
faringelui; artieulaţii sau implantaţii dentare defec-
tuoase şi toate paraliziile sau parezele; Alterări ale
auzului. Tulburările de dicţie p:t"ezintli trăsături spe-
cifice 1n funcţie de organul atins şi se asociază ade-
sea ou alte tulburlri funcţionale (respiraţie, degluti-
ţie etc.) histl o dislalie p.e bază organică şi () dis-
lalie fu,ncţionall. Arnold (1957) c;onsideră eă subiecţii
ou dislalii funcţionale (co.p i!) au nevo1.e de o perioadă
de 1ndţare a limbajului mult mai lungă decît copiii
normali. Dislaliile grave se cons.ideră şimptom-e pentru
leziuni corticale. Corectareâ limbajului se tace rareori
înainte de 4-5 ani şi trebuie precedată de U:il pllihodiag-
noetio complet c-a 111 de o examinare medicală (otorino-
laringologie). In mul te cazuri de dislalii sînt afectate
do,µ' anumite sunete (r = rotacism, s sigmatism,~= be-
2
taeism etc.) +n aceste cazuri se vorbeşte de dislalie

In cazul în caret;:;;te afectat! prontmţia
mai multor sunete - se vorbeşte de dislalii polimorfe.
DISLEXIA (semn) Tulburare a înţelegerii sim-
bolurilor grafice caracterizată ca 1.111 deficit special
ou aspect intermitent al 1nţeleger11 verbale. Dislexicul
1ntelege primele cuvinte ale frazei, după care celalalt•
OOIIIJ)onente ts1 i,:terd l"n,;iuJ DiJ ~ri.n e"n 1oP.,.ă c rP
o activitate intermitentă a centrului vizuo-verbal. Al ţi
autori o interpretează drept o alexie optică spaţială .
La copii, dislexia se manifestă prin dificultăţi de sim-
bolistică• orient!rii spaţiale verbale. De cele mai
415
DIS
multe ~1 eînt evidente următoarele: inversiuni de sila-
be (ra în loc de ar); confuzii de litera eimetrice (d şi
beau p şi q etc.); confuzii de foneme propiate (v şif
c şi g ete.); omisiuni de sunete şi litere. Dislexia
poate fi surea inadaptării şcolare. Tratamentul are în
atenţie particularităţile specifice dislexice. Dată fiind
importanţa activităţii de citire,(dielexia)s-a acordat
atenţie terapiei. In .unele cazuri o lipsă de motivaţie
pentru a învăţa citirea (Ajuriaguerra) eau o lipsă de
curiozitate intelectuală . Unele cazuri se amel1orează
spontan spre B-9 ani.
DISLOGIE Kuasmaul, în tulburările de limbaj,
desemnează sub acest nume pe acelea care depind de tul-
burările de gîndire.
DISMNEZIA Uşoară tulburare a fll#cţiilor mne-

zice, constă în dificultatea de evocare a faptelor re-
cent trăite. Se întilneşie în arterioscleroză incipien-
tă, intoxicaţii, nevroze, traumatisme craniene.
pISMORPOFOBIE (dis+ gr. morphe + gr. phoboa)

TulburB.Fe psihică constind din ideea (obsesivă, preva-
lentă sau delirantă) de a avea un 4e~ct fizic inestetic
de obicei al fetei.
'
DISONANTA COGNITIVA Teorie formulată de Leon
Festinger în 1957 şi care se încadrează în teoriile con-
s istenţei cognitive potrivit cărora elementele cogni-
tive inconsistente generează o stare psihologică neplă
cută care reclamă apariţia/unor) altor comportamente me-
nite să realizeze consistenţa care este psipologic pll-
c~tă. Teoria d.c. implică următoarele teze; 1. intre
elementele cognitive ale subie?tului (cun oştinţe, opinii,
convingeri, etc.) pot exista diverse relaţii de nepotri-
vire, deci discordante; 2. element ele disonante poi fi
416
DIS
atît de naturi logici, deci formale, oit şi de naturi
ps~hologicls ). sub raport psihologic starea de disonan-
ţi este neconfor t abilă creînd W1 "disconfort" psihic
oare îngreuiază desfăşurarea normală a activităţii psi-
hice, 4. cînd disonanţa este prezentă persoana nu nu-
mai că încearcă sl o reducă, dar va evita activ situa-
ţiile şi informaţiile care probabil ar putea determina
creşterea sas 5. presiunile de reducere sau inlăturare

a.d.c. presupun schimbarea atitudinilor, opiniilor, com-
portamentului. Teoria D.c. este aplicabilă atît în
psihologia generali (disonanţa fiind un fenomen indivi-
dual, întrapsihio), dar şi în psihologia socială (ea
fiind UD fenomen psihosocial, interpersonal). La noi
în ţarl · cercetări asupra D.C, - aplicată la procesul in-
structiv educativ - au efectuat M.Zlate şi L.Vlăsceanu.
DISORTOGRAP'I! Ansamblu de dificultăţi în
învăţarea ortografiei, care sş caracterizează prin:
1) greşeli identice cu cele care apar în dislexie şi în
general consecutive acestora: 2) greşeli care se produc
prin lipsa suportului lingvistic, sensul cuvintelor
nefiind sesizat, ele nu pot fi scrise corect. Disorto-
grafia se poate ameliora (disortografie de evoluţie).
Pot exista disortografii de involuţie (cazuri rare), în
legătură cu o regresie care atinge factorii necesari
activităţilor lexicale şi ortografiee. Ele pot deci să
apară chiar şi atunci cînd copilul a învăţat să citeas-
că uşor. In majoritatea cazurilor, copilul care este
obligat să scrie, neglijînd tulburările sale lexice,
scrie aşa cum "citeşte", _ făcînd numeroase greseli ca-
racteristice (confuzii, inversiuni etc.). Dificultăţi
le în ortografie persistă deci, deOi invăţarea l ecturii
e terminată, fără a fi prea des atinsă într-o dislexie
de ev9luţie rapidă. Cauzele şi selilllalele concomitente
417
DIS
sînt căutate în ameliorarea deficienţelor constante în
care se ~seşte remediul. Greşelile disortografice per-
sistă îno!, deci examenele nu relevă nimic anormal în
domeniul perceptiv, este vorba cel mai des de grafisme
rău automatizate prin reaua asociere care trebuie corec-
tat!. Disorto~atia r iscă să aibă consecinţe grave în
cursuliu. ,colarităţii primare,.oa tntirziere importantă
care n împisdica re1,1Şita în învăţare. Ea poate . să se
corecteze prin exerciţii speciale tinzînd aă elimine
cauzele (daol au loc automatisme defeotuoas._
DISPERSIA referă la
în sens statistic - se
întinderea distribuţiei "valorilor" individuale· (ale per-
formanţelor eto.) în jurul unei valori centrale. (vezi
şi ecatter")
DISPLASTIC (tip) Tip morfologic descris de
Kretschmer,ce se caracterizeazl prin combinaţii ale ca-
racteristicilor antropometrice ale celor trei tipuri:
alteticul, astenicul şi picnicul. Sheldon denumeşte
acest tip combinat - disarmonio.
DISPOZITIŞ1. Stare de pregătire psihosoma-
tică ge~erală în Tederea efectuării unei activităţi.
Atitwllne, stare tranzitorie, p~eratorie a unei anumite
forme de activitate {în engleză "set" în germană ,sti-
mung1', tn rusă "ustanovka"). 2 • .,A instinctivă - instinct
particular ţum se manifestă la un moment definit.
3-- ~- ateţtivă - stare afectivă dituzl generalizată cu
Q cauză bine precizat! dar puţin con~tientizată de către
in~ivid, Prin permanentizare se poate transforma în

~ri1sUură de caracter. ·
DISPRQsm;g.s Reprezintă tulbur~ri predomi-
nant ~antita~:tw ale atenţiei, f'ie în sensul eregerării
fie in sensul dimµw.ării eau dispariţiei seleotivi~ţii
Cda. 72/1979 Paec. 27
· 418
DIS
aoUrttlţii de qtere. Aattel ~ " 1mpari h,i
OWl
BI~PROSllI1 oarach:du.h pria exl\ga.rarea poai1d.l.1:d-
ţ ,,1 de orientare aelect1Tl/ •• 'QllPIRPROSEXll." / J!lll'Ol'R()i..
SEXIILE, caracterizate prin d1.minuarea paaibi1ităţii d.•
orientare selectiv! a oricărei ae-tivHlţi /v.t.r,./
APROSEXIlLE, caracterizate prin cUspâri ţia oricărd for-
me ale activitlţii atenţiei /v.t.r./ Po.'t interesa atit
atenţia involuntari cit şi atenţia voluntari, qneori
putind fi intr-o corelaţie inversl, ca de ex. 1n stările,
maniacale, caracterizate printr-o hiperprosexie spontani
şi hipoprosexie voluntară.
DISPROSODIE !ulburare â caracterului melodi.o

al limbajului .(Monrad Krolm) din cauza pierderii totale
a capacităţii de accentuare corectă (tonală ~i intensi-
v! nuanţată).
DISTIMIE Tulburare patolc>.gică a e.fectirtt~-
ţii: excitare, depresie, anxietate, indif'e-renţă afectivă
etc. E;ysenck raportează termenul la personalitate - de-
numind ca distim.ice personalitlţile bipolare sau multi-
polare.
Termen utilizat de psihanalişti
DISTORSlUJ'lE
spre a denumi modifielrile inconştiente ale situaţii.lor
sau gindurilol." refulate sau inacceptabile spre a le -fa-
ce acceptabile de către.Eu. Distorsiunile ,constituie me-
caniame de~eliorare a expresivităţii informe tra-
vestite. Cea mai inaltă şi expre. sivă formă de distorsi-
une o constituie imaginile şi situaţiile !.l.s-urilor.
Exil!ltl an amplu sistem de decodi:!icare a simbolistici.i
91.:l ouadow:,~J.l. r- pr.opr.U. ,iJ.s t ~ 1UIU.l.o~ - ea.re tl.nc:f sit
exprime deghizat şi lşte~ţ anumite s~tuaţii streesante
sau de disconfort etc. a~
apar atit in conduitele nor-
male eh şi în cele anormale.
.U9
DIS-DOC
DlS'l'RAGJmlţ OaraohdaUca at enţie i manifestate
pra ihcapaci't•te de firare sau deviaţi e produsl de sU-
mw.i · ute:t'niei. Di.stra,gere.a are don! tipuri de origine:
a) din pl:'ee IIIUlt interu (hiperprosexie) (v.cuv.) , ine-
tfahilitat , dispersie, difuziune, ucitaţie psiho-moto-
r1e; este 11 distratul 1natabil 11 cu neq-um!rate curioz1tlţ1,
instabilitate ps:S.ho-motorie, exqbuanţl de activitate.
lol 1.lllportant au tactoril etnici, ereditari şi experien-
ţa; 111) din con.centrarea &supra unu,i singur interes,
asupra u,n.ei e ~ • preocuph-i, depresie; este "distra-
tul pl'eOeupa:t" absorbit 4e pasiunea ea, angoaal, durere
morali. J!xistl fi. pe♦udo-41.stragere la: bradipeihiam,
ld.peremoUv1, inhibaţi, epi.leptici •
.pQBRIN Ţ.AlfAR4 Beioholog român, cadru didac-
t.1.c l• On.tversitatea clb Bucureşti. A publicat cîteva
studii 1n domeniul istode1 ps.i hologiei (Operele filo-
cotului V.Conta, ale lui V.Babeş, Gh. Marinescu, D.Da-
nielopolu şi t.C.Parhon) Dttpl 1900 a lucrat la institu-
tul de arte plastice "Ion Grigorescu• ,1 a elaborat une-
le etud.11 de ţ,eiholoJia artei. (19G9). In 1974 s-a preo-
cupat ~• problem ale orientlrii şcolare fi profesionale
A desfişurat o ampl~ activitate obi,teasc! fib.d aleas!
în tuncţ1i obşteşti fi de stat.
pocn. (lat. Doc~lo • care învaţl uşor, blind).
Oaliticativ cu nuanţa laudatid dat celor ce se las!
~or instruiţi educaţi, condQf1, fiind ascultltori, dor-
nici de a învlţa. Calificativ peroretiv dat cuiva uşor
de minuit, de manevra"t, o.are nQ manifest! ni.ci o impo-
trirtre, plrind rlră TO~ţl. Caracterisare ce se referi
la firea blindă, p&fnic! a cuiva, la tendinţele acestuia
de a evita ciocnirile, mq,ntfestările violente.
DOO-DOR
DOCDIOLOGIE (grec. dokimi • probi} Studiul
1tiinţitic al metodelor de examen ,1 ooncurs. Noţiunea
de 'hetlf' ,la profesori nu este niciodată toarte obiectivi.
~ieoare are criteriile sale de referinţă ceea ce creează
divergenţe între note. Prima cercetare sistematică asu-
pra validităţii examenelor tradiţionale, fondată pe con-
trol statistic, a fost intreprinsă în 1920 de profesii
H.Laugier şi H.Pi,ron care au arătat fără echivoc marea
lor imprecizie. Docimologia tinde să obţină o perfectio-
nare a acestor metode şi formarea unei tehnici de exa-
minare. Este o ştiinţă nouă care se înrudeşte cu psiho-
metria (V.Pavelcu 1968) Oh. Dumitrescu delimitează
didactioometrie(domeniul tehnicilor curente de evaluare
şcolar~) de docimaetica (domeniul tehnicilor examenelor).
DOMINANTA EMISFERICĂ (CEREBRALĂ) Relaţia
funcţională . ce indică prepondenţa uneia dintre cele

două emisfere cerebrale. De obicei este dominantă emis-
fera stîagl ce se exprimă în jumătatea dreaptă de corp.
Poate fi dominantă şi emisfera dreaptă. Dominanta se
traduce printr-o mai înaltă organizare a zonei parieto-
occipito-temporale din emisfera respectivă, ca urmare
a conducerii unor ac:t:1.vităţi gnosico-praxico-fazice
mai tine şi mai precise. In cazul unor leziuni, dominan-
.
ta poate fi preluată de cealaltă emisferă •
DO:MINATIA (în colective sociale) Această formă
de . dominaţie este nn aspect evident in organi zaţiile
social-colective in care unele persoane dispun de un
rang mai inalt decît altele. Cel ce se ană pe rangul
oel mai înalt de dqminaţie are anumite drepturi şi
priTil eg11.
.,
DORINTA Stare sufletească a celui care tinde,
rîvne~te, aspiri la ceva. Ea dă tonalitate vieţii afecti-
421
DRE-DU•
ve, suscita sentimente şi pas1an1. totodată ea stl la
baza vieţii active. Voinţa nu se exercit( flră o dori.Jl„
ţă prealabilă, dorinţa însă nu implică automat actul
voluntar.
DREAMY STATE (sindrOll!) Apariţia subită de
halucinaţii olfactive (miros greu, acelaşi în toate
accesele) sau gustative, pe un fond de obnubilare dis-
cretă şi uneori însoţită de halue1.Jlaţi1.
DROMOMANIA Acces irezistibil ~1 paroxistic

de vagabondaj. Apare in anumite afecţiuni mintale, in
stări psihopatice toxice, în stări poettritice de epi-
lepsie, în stări de după encefalite sau după traumatis-
me craniene. a.a.
DULNEV GRIGORI MITROPANOVICI (1909-1972),
specialist sovietic în domeniul oligofrenopsihologiei,
în sectorul de oligofrenopedagogie al Institutului de
cercetări ştiinţifice în defectologie al Academiei de
St11nţe pedagogice a URSS. Din rîndul lucrărilor sale
ştiinţifice (în număr de aproximativ Bo) face parte mo-
nografia intitulată - Bazele instruirii prin muncă tu
şcoala ajutătoare - 196Be
aceastl monografie este
considerată în prezent ca făcind pute din rindul oelor
mai valoroase lucrări ale defectologiei sovietice.
DUMAS GEORGE Psiholog francez (1866-1947).

Absolvent al şcolii normale superio.a re, a făcut studii
de medicină luînd doctoratul eu teza "Stările intelec-
tuale în melancolie (1899). Numit profesor la Sorbona
în 1912 a dezvoltat o amplă activitate de organizare a
cunoştinţelor de psihologie şi a alcătuit•Tratatul·de
Psihologie", publicat în 1923 şi "Boul Tratat de paţholo
gie" început în 1930-1946 dar neterminat. Pri.Jl activi-
421
DUR
tatea sa bogată fi de sare o.
Damas a contribuit
sin~eză
substanţial la conatHuirea psihologiei ştiinţifice mo-
derne.
l)U'RERJ - Senzaţie comporU.nd o cG■penentă
afeotiTl nepllcutl de origine cutanată sau internă (or-
ganică). lristă mai multe f'eluri de "Cu:rere cutanată"
- prin înţepare (entalgie), prin preeiane (crus&lgie)
şi prin arsuri (termalgie), prin sti.JDulare electrici
(ligopatie sau baripatie), f'Ul'rlicături (mirmalgie).
•Concentrarea conştiinţei asupra UJlui sentiment trist, cu
nelinişte vagă, confuzie nedefinit!, anxietate continuă
cu angoasă paroxistici. Element esenţial al stlrilor
melancolice, mergind de la stupoare melancolici pînă
la agitaţia melancoliei anxioase, însoţind deliru.rile
melancolice, sau oonducînd la suicid pentru a o supri.JDa.
DURKHEI• BJIILJ Sociolog francez, născut la
Epinal (1858), a murit la Paris (1917). Profesor la
Sorbona, a fost unul dintre f'ondatorii şcolii sociologi-
ce franceze. După Du:rltheim, psihologia este 'QJI pUllct de
illersectare intre biologic şi social fiindcă realitatea
soci.ală nu este doar suma ea11 media faptelor o&lllenilor
Deopotrivi "conştiinţa socială" este o entitate epiritua-
ll transcendentă şi de care nici IUl individ nu are o
cunoaştere deplini, completă, deşi exercită as11pra fie-
căruia o influenţă constrictivă. I.Durkheia a :tundamen
tat ■etoda multivariaţiei in sociologie. El a introdw,
in sooiologie termenul "anomie• prin care s e denumesc
comporta.mente ce n• se încadrează in normele morale ale
eoJ.ect1n tllţ11 soo1_&le da"t'e. Operele principale ale lui
E.Durkhei.JD au fost; "Diviziunea muncii sociale'\, 'Regule-
le metodei sooiologioe"(l894). "Sinaciderea• (1897) "Wor-
111111• elementare ale vieţii religioase" 1912, etc.
423
DUR
DURATA Termennl d enume şt e intervalul general
dat între două stări. Durata trăit ă nu este altceva
decît timpul scurs în ac estt. int ervale dintre eveni-
mente.Indurata tr ă i tă,prin actul propriu-zis,timpnl
se contractează în ~uncţie d ~ vit eză. Durata evaluată
din memorie are ( · caracteristici propriii
timpul dens umplut , 1.mpregnat de activitate,
se dilată, iar timpul gol se cont ract ! . Durata interioa-
ri &ste timpul propr iu de acţiun e , în care se constru-
ieşte relaţia între subiect ş i obiectele asupra cărora
el acţioneazl
BB
BBBINGHAUS HE1UUN (185o-19o9) Psiholog ger-

man, a 1:ermi.nat Uni verei tatea <!in Bonn, apoi a lucrat
1n mod independent. Ulterior a lucrat la Universitatea
din Berlin, din Breslan şi Halle. Studiind lucrarea lui
Pechner asupra psihofiziologiei,şi-a dat seama că nu
există cerce1:ări în problemele memorării. Astfel, a în-
ceput o serie de experienţe în care s-a folosit de el
însuşi ea subiect. In urma extinderii experimentelor a
publicai: în 1885 celebra sa lucrare asupra memoriei, lu-
crare ce a reprezentat prima apropiere experimentală
complexă de procesele mentale superioare, un adevă-
ra1: tripmf al _gEti1.uluţ original în psihologia experimen-
tală. Lucrarea a Btt.rpins numeroase principii şi metode
ce au fost integral încorporate în psihologia modernă.
!l a creeat metoda silabelor fără sens şi prima măsura
re sistematică a memoriei (arătînd că se pot invăţa 7
sau 8 silabe fără sens la o singură lectură). A intro-
dus conceptul de învăţare mecanică (pe dinafară) comple
mentar învăţării conştiente. A măsurat diferenţele şi
efectele acestora. Implicit, a intrat în problemele in-
Tăţăr11 ei 8 ~~o+~~1t ou..Pba ~twtăa.r~ ~ tn~~ţă.r11 Şi
aceea a uitării. S~a ocupat de problemele uitării ime-

diate. A demonstrat de asemenea că materialul cu sens
poate fi memorat în a noua parte din timpul învăţării
celui fără sens .( dacă au acelaşi număr de silabe)•
BB-BO
1 studiat fi problemele reînYlţl.rii '1
în ~Yiden - a pus
ţi faptul cI îndţarea origj.nall poate n aUlisatl fi
dupl doalzeci ,1 doi de ani. O al U. prc:;bleml în clll'e
!bbinghaus a adus contribuţii capitale e,te aceea a me-
todelor înTlţl.rii. In acest sens, el a probat faptul el
invlţarea dtstanţatl in timp este saper1oară invlţlrii
concentrate. Totodată, a arătat cA 1n inTlţarea (memo-
rarea) de serii de ite.mi ae formează asociaţii conco-
mitente, dar ,1 retroactiTe. In seria A,B,C,D are loc
nu numai o asociere intro A şi B ci şi intre D şi A,
între C şi B, C ,1 A etc. Studiile sale au deschi~ un
dr nou în psihologia erperimentall. Impreunl cu
Arthur ia,n1g, a fundşt prima revistl germani pe psiholo-
gie generală in 1890. Trei ani mai tirziu a publicat
studii strllucite in teoria vederii colorate, in elabo-
ruea de teste de completare. Se pare el aoesţe tipiµ-i
de teste a stat la bua celor e],.abora'te de A.Binet.
Testele de completare au fost difuzate pinl 1n 1887.
UJ.tima lucrare elaboratl de Bbbinghaus, dateazl din 19o2
(asupra fundamentelor psihologtei); a redat 1m punct de
vedere matur şi bine închegat. Se coneiderl pe bunl
dreptate el, prin activitatea şi la.crările sale, Bbbin-
ghaus a contribuit masiT la desprinderea psihologiei de
filosofie şi la dezvoltuea metodelor proprii psihologi-
ei. Ebbinghaus a murit pe neaşteptate in 1909, llaînd
în urma ea o ş.ctivitate originali şi constructivi, e:rtre•
de important!.
ECP'ORARE Este una din operaţiile cele mai im-
portante ale memoriei prin care diferitele mesaje ~or-
maţionale stocate sînt reint grate in dinamica interac-
tiunii subiectalai cu mediul. Reprezintl operaţia-de
~tr"6~re a informaţiilor stocate, realizatl prin ~•co-
dificarea (reconvertirea lor in ~ormaţii operant••
ECH
avind la bază anumite operaţii de selectare) care impli-
că o luare de decizie, sau o succesiune de decisii. De-
codificarea se realisează prin reutilizarea dimensiunii
temporale, raportîndu-se totdeauna informaţia ecforată
(pe baza adresei de memorie) la.o structură informaţio
nali, oare serveşte drept reper. De obicei, (dar nu
obligatoriu), acest ptr reper este reprezentat de structuri-
le informaţionale prezente. ~ficienţa ecforării se apre-
eiasl in funcţie de trei parametri principali: viteza
sau pro~ptitudinea, adecvarea - fidelitatea, completi-
tudinea. In ansamblul funcţiei mnezice ecforarea se rea-
lizeasl 1n doul forae: recunoaşterea şi reproducer,a
(alcltuind !.mpreanl •output•-ul sistem.ului mnezic).
BCHILIBRAREA ROLURILOR Pen011en tipic alltu-
ri de coatlictele de rol.care apar în procesul interac-
ţiunii rolt1rilor sociale. Realizarea B.R. are loc inel
nwnai 1n anUJllite condiţii cum.ar fi: asocierea la fie-
care statut doar a miui singur rol (proliferarea rolu-
rilor ataşate unai singur statut este o sural de con-
flict) 1 definirea clară, precisl a rolurilor ce urmea-
d · a fi jucate i un acelaşi rol oe trebuie să conţină
exigenţe idenU:ticetile ,constanţă în timp a rolurilor
etc. Este de l .a sine înţeles că respingerea acestor
condiţii duce implictt la apariţia conflictelor,
a tensiunilor de rol.
BCBILIBRU Bxpriml o start a relaţiilor dintr-
ml sistem, indiferent de ce natură. Specialiştii în
epistemologia gene•ică consideră echllibrul ca fiind
QCICIC1'9timt ~r-o ezt:ropie -ma.xi.mă (.a) seu (b) ce reml.tl din
internnţia de coordonări care introduc din af'arl o
ordine ce diminuează entropia (gradul de nedeterminare) '
ca rezultat al unor suite de strategii incit fi ece.re să
fie orientată de către resiU.tatele precedent e. pînă în
421
ECH
momentul în care acţiuni l e deTin reTerai ile. ·Se poate
vorbi de un cîmp de echilibrll a:pril'lat rin ansamblul.
obiectivelor sau propri e tăţil or, obiecti relor asupra cl-
rora se desfăşoarl ac ţiuni de o anumită oategorie,
sueceptibile de a se echili bra intre ele. O structurl
are un echilibru permanent atunci c înd i,upw. iniţiai C
este modificat în C', subst ructura el ementelor coree-
punzînd lui C conserT! ace l aşi echilibru ca mai înainte
şi se aju:oge la reversibilitate completă - în acest caz-
poate apare deplasarea echilibrului. Stlrile cele mai
bine echilibrate corespund maximw.r,u de activitate sau
maximum de deschidue l a schimbări. Din cele dottl forme
de echilibru, cea mai bună este aceea care dispune de
mi dozaj optim înainte de a fi caracterizată în fiecare
cu Îll parte ooreepmazÎlld cîmpului celui mai întins şi
celei mai mari mobilitlţi (maximwa de legătură genera-
lă) tra?}sformărilor celor mai simple şi mai bine com-
pensate. In momental. maximW11-ului de distanţe posibile
are loc echilibrul operat oriu (inteligenţa caută să
cuprindă universul) şi in momentul compl exităţii drumu
rilor (ded cţia este cap abilă de cele mai mari ocoluri).
Echilibrul dintr e asimilare ş i acomodar e explică rever-
sibilitatea grupului oper atoriu oare este pe rînd de-
ductiv sau în stare de aşimil are nedefinitl şi mereu aco-
modabile l a si tuaţ ii noi . Ans a~bl ul de operaţii posi-
bile c onstituie un sis t em de transf orm.lri virtuale care
se compenseozl în calitate de subordonate legilor rever-
sibilităţii. Echilibrul esţe punctul de l eglturl speci-
fică intro posibil şi real. Ecldli brul , 1 structura
sil:,:t oele două aspecte c omplementare al e organizll.r11
gîndirii. Structurile pot fi 1.nterpretate ea un P~?dus
sau ca tXn rezultat de proces aut onpia de echilibr~.
Struct ura est e diferit! de f~nc ţ ie (în sensul biologic),
echi librarea este an pr ocfs f uncţional distinct de
etructur!
428
ECB
ECHIPAMENT DESIGN Termenii ae referă la
ar~• de organizare a muncii şi de optimizare a confor-
ttllui î.n activitlţile umane î.n vederea protecţiei
wune şi a creşterii productivităţii ei. Termenul se
referă ca atare la psihologia inginerească şi priveşte
î.nbunltlţirea sietemtllui de informaţie, control şi ca-
racteristici ale . reacţiilor în condiţii epotite de con-
fort şi precizie. Studiile echtpş.mentului au început cu
P.W.Ta7lor (1898) şi ale lui P.B. Gilbreth (1916) prin
oare s-au organizat munca la banda rulantă-:- spaţitll de
amtcl prin care să se minimalizeze oboseala. In 1926
a-a difuzat, mai alee 1n Anglia, ideea el muncitortll şi
maşina constituie un sistem unitar - din care motiv ma-
şinile trebuie concepute î.n conformitate cu această idee.

Programul a fost început î.n industria textili. In timpul
celui de-al doilea război mondial, psihologia ingine
reascl a devenit disciplină independentă de aparate de
recepţie, transmisie, automat&, radjo turisme etc. a so-
licitat din plin domenitll echipamentelor otimizate, ceea
ce a dus la conturarea principiilor designului nu numai
î.n_ domenitll militar, ci şi .în acel civil pătrunzînd în
activitatea proiectanţilor. Problemele de euhipament se
referi la sistemul om-maşini privind caracteristicile
oompon ~nte oa, mecanism sau aparatură adaptare (pericli-
tate), operaţii, control, producţie, condiţii de.mediu
(spaţiu, luminozitate, temperatură, zgomot etc,). ?siho-
logul s-a specializat î.n ingineria umană şi a fost obli-
gat el studieze spaţiul de muncă în care se iau în con-
siderare trei dimensiuni, sisţemul om-maşin~ : primirea
inf'tu-mati •:f ( prin vl'i«. """• •*n~) • ,,,..,1 nor:or•• i:n.f'c,..- , i t j -
ei (raţionament, decizie) şi ecţtune (inclusiv control
al operaţ iilor, comunicare etc.}. Prime şi ultima dimen-
siune se realizează prin maşină. ltudiile privind spa-
ţiul de munoă au avut în atenţie, intr-o primă etapă
429
ECH
studiul următoarelor trei aspecte ale spaţiului de mun-
că: a) lucrătorul să nu trebuiască eă se d~plaseze pen-
tru primirea materialului, b) fiecara lucrăior el aibl
locul său, c) instrumentele şi accesor i ile să fie astfel
aranjate incit să nu se _ri sipească timp datorită dezor~
dinii în utilizarea lor. In ultimele _necenii s-a reorga
nizat optica echipamentelor privind designul - decupin
du-se două arii diferite, aceea . a solicitării normale
şi aceea a solicitării maximale. Această proble~ estt
foarte importantă mai alee în activitatea repetitiTl.
Studiile lui Nevy privind speţilJ,l de muncă prezintl in-
teres din acest punct de vedere. Ble se referă_la spa-
ţiul de ecţitivete semicircular normal, semicircular
maxim şi modificat normal (date fiind unele aspecte di-
ferenţiale ale oamenilot) în ce priveşte aspecte şi ca-
racteristici biometrice . Probleme complexe se pun în
legături cu citirea de aparate (de bord sau la masa de
comandă. Studiile lui Chapanie (i949), ale lui Sleight
(1948) sînt printre cele mai cunoscute în zilele noas-
tre. In genere, Ncitirea• aduce ou sine informaţii ne-
cesare în controlul de funcţionalitate al maşinilor.
Există mai multe feluri de cadrane care dau astfel de in-
formaţii: cad~ene circulare, verticale, semicirculare,
şi orizontale. Problemele cese pn pnwso acomodarea aces-
tor sistşme de citire (a informaţiei) în oit mai bune

condiţii. Interesează forma lor, locul - distanţa dintre
ele (şi distanţa lor de zonele optimei atenţii vizuale)
în funcţie de tipul şi importanţa informaţiei pe care o
dau. Desigur , există şi altele nwneroaee probleme ale
echipamentului Design, cum ar 1'1 cele privind condiţiile
de iluminare, muzica şi munca, condiţiile de Tentilaţte
problemel e pauzelor şi problemele slptăminii de muno!.
Dome~ul echipamentelor prezintl interes ergonomio ~oarte
mare. In România au efectuat studii utile de psihologie
uginueaaQI Bl..,. Popeacu-BeTe&aU. b Parucld:n,
P.~atan, C.Botes, Zi•• hilltraa'b etc.
JClUPA fe~men _oe denam:eşh i>amiirea m:nd n -
alr reatd na de p r,o • rln ul .-e toiosqtt mut 1n
actirltlţile produot1..-., 1D tero•-tar•, ffJ> 1ţil, 4u
11 tn educaţie fi. r„ducaţ ie. iatl trei ategorii de
echipe, a) lchipale Terticale, tn care ae atll cQpii de
tlrrie ditertte IJ&tl în easu clnpel0%' 4e cercetare '1111-
Udiecipli.nul aau a •chi~l• c.e tac upe.liţils b) Bchi-
pele orisonhle oapriJld copil &e aa.eq1 tlrstl, t1.ind
ldxte ha ele aue •qarah, Cr ~l• fco.1.are a-e atll 1n
aoearil sttuaţie1 o) Behipele cc,mhinat.e, verticale fi
orizontale.
BCJIIŢ!ŢIA. h accepţia ape-ciali~ilor 1n epis-
temologie genetici este o egalitate ţinind seama de anu-
mite 1-prejl:ll'lr1 tn cazul particular al diterentelor de
tlratl.
ICIIRJZIA Reprezintl o irupţie cyas~ haluci
natorie a treoutului tn con9tihţa prez.e.ntl. Subiectul
ar_e iluzia de a trli ca actuali o up-erien~!l p11rsonal.l
anterioarl, el ne&Tind con1tihţa el-fi. tminteşte, ci
el trlieşte eteetiT trecutul (J.Dela,-, 11.Ey). Datoritl
faptului ci aceastl halucinaţie a trecutul.ul este toart e
fideli, bogatl de detalii ,1 puteni~c coloratl atectiTw
uneori aceuţl tul1'u.rare a fost inelusl categoriei hi-
penmeziilor. Acest gen de ilusie e foarte pregnant! tn
a,a nWDi tele "visitmi :panoramice ale trecutu1u.1" stud.1.a-
te de P&rf, etlrt ce apu 1n cursul unei criz~ sau îna-
intea pericolului anei morţi iminente, şi cînd con§tiin-
ţa e brwrc hvadatl de un flux de ~1.ni, amint iri ce
dau. subiectu.lui, dupl QZl J10111ent, impresia de a f'i r e-
trlit toatl rlaţa sa anterioarl.
431
ECO
JOOEICEll'ALOGRAPIA Reprezint! o aet.odă de in-
'N'sU.gare a 1ntegr1tlţii _ Bis t emulu1 ne.noa central prin
t-ol~ ultrasi.m.etelor. Ultrasunetele de frecvenţa
1-6 megacl._cl1., emise de sondl emi ţitoare-ree-eptoare,
(era eristai piezoelectric) strlîhat pielea capului, osul
cranian, men1nge1e, substanţa cerebrală şi sint reflec-
t.de sv.b forma anui ecou. median de cltr e structurile
subiacente (pereţii yentieulului III, complexul pineal,
sqrt;um pelucid\1111 şi coasa creierului). In cazul deplasl-
rti structurilor mediane de eltre. un proce-s lezional,
ecoul median va t1 fi el deplasat. Ecoencefalografia se
util1Hazl curent h tiagnosticul etiologic al tulburi!.-
rilOl' psihiee lll cadrul proceselor erpe.nsive intracra-
niene şi ajută la delimitarea focarului lezional cerebral
i:n ~azlil. sus,piciunil de atecţiane psihică pe fond orga-
ne.
~CQLAl.IJ Aepetiţie •~t0111&tă (ca W:1 ecou) · de
silabe şi de cQvinte, e:teotuată de oopU mici din pUce-
rtJa de a vorbi. EcolaJ.1a evolueazsl la c opii, trecind de
la repetarea unei s1labe a euv1.ntl1lu1, de.predilecţie
ultima, l a repetarea de cuvinte int.reg1 H.Wallon s-a
ocupat de problemele oi fazele ecolaliei pe care a cxnsi-
derat-o o autoex rcitare verbală explic ab ilă prin pe:--
aietenţa · excitaţie:i în traseele utilizate prin pronunţie,
ca o consecinţă a e~eatibilitlţii. Bcolalia se 1nti.1-
neşte şi în llDele sUri patologice, ca o form de regre-
sie Îll stlrile demenţ1.onale, 1a arieraţilll profu.ndl, in
s-tăril e oonf'taion e, h f o.l'Jllele catatoniee ,1 1n eehi-
zo1'renie. Poate s msn1f&et• fi la enbie_cţil hipeh-
moti'rl. şi traduce, 1n ces de porsistenţă , o iapoaibil.1-
tat e cte integrare a :U.mbajlllld.
JCOLQCA'fiE Acţiune oare permite traneaţa1a
~ in.regi trarea de llltraeunet• la anuaih fiinţe vii
4.32
Ea>
p.rin inte.rmediul do.r ergan• 8))ec1ale. In acest ■ ens
delfinii au posibilihţea el• • aaeu1te toi tim:pal. â1.tra-
1nmehle din jvul 101'. Ohd •=•tele emise 4' an deJ.tu
tnUl.Jteso tn cale an co.rp c-.r•ca.re. oit de 111.c ar tl el,
acestea stnt ~ectate i.•iat iar 4eltinu1 care i. ...
eaia le reoepţ1cmeasl.4QPI. Ump oa.reqiu-e'7 ~ nfcj_
1111 fel de difi.cultate. Audnct aundtll •ht01's* el s
poate orienta preci■ ap:re duecţia în ca.re• ndJJ altr-
aunetele 11 poate ..,.a1ua caracte.ristiei diterit• ale
obiectul~ ce a folosU ca ecran de re-fl'aetare , ultra-
suetelor.
BOOLOGll Bcologie (da gr. otkos • loeuitor
11 logos • 1t1inţl} este o ramuri a biologiei care stu-
diasl raporturile existente între fiinţele rli '1 medial
lor. Psihologia ecologici studiazl indiTizti în funcţie
de hprejtll'lrile psihice fi scc1oeul1a~rale. Ba ae preo-
cupi 1n mod deosebit de a pan, în erldenţl j,nfluenţa
acestora asupra Tariabilelor psihologice ad~cl, ar• in
denţie i~eile, nevoile, motiTaţiile, scopurile, percep-
ţiile etc. Studiile eco1ogice au arltat, de exemplu, el
adaptarea sociall T&riazl proporţional cu mobilitatea
aociogeograf'icl, delincvenţa este în mod particular ri-
dioatl 1n populaţiile 4• imi~anţi fi proporţia de tul-
burlri mintale este .-1 mare 1n cartie:rele 41n juruJ_
maril02' ora1e, dec1t în celelalte zone. Citeodată e.co-.
logia se apropie qi mult de ortognoz.ie (Haeckel 1866)y _
Psihologul român •.Beniuc o efectuat i,tudii de ecologie.
Ecologii se reful 111 la stud.iul locuitorilor, ~1 rapor-
tur1101' dintre organi~e 11 mediul lor. Ecologia
animall a pus în evidenţi faptul el pentru fiecare spe-
ţl existl o norm.l ecologici pe c.are animalul o cautl şi
oare corespunde mediul~ alu naţural (asttel• puiinţul
•ed pentru rtermi, culturile de cartof'i pentru g1ndacui
433
ECO-ECT
de Colorado etc.). S-au făcut numeroase studii ecologice
în domeniul psihiatriei şi al psihologiei an ormale. Aces-
tea au stabilit repartiţia geografică a dezordinilor
mintale, comparaţii privind influ~nţele mediului rural
şi urban asupra sănătăţii psihice. Studiile ecolegice
din domeniul psihologiei sociale au avut în atenţie com-
portamentul uman în condiţii de mare densitate locat1 vă
(Loomis şi Beegle) sau de diferenţe pregnante de nivel
de trai şi im.plicit, de dificultăţi economice (Strole)
sau de izolare îndelungată şi grupaj neschimbat cume
cazul la unii eschimoşi, al unor t~iburi de indieni din
America de Nord (Danielsson, 1949). Cercetările privind
"distanţa socială/ (Steinzor, 1949) au o mare răspîndire
în ultim.a vreme şi se referă la regula interesantă sta-
bilită de aceste cercetări că distanţa socială este ade-
sea mai mare între oameni ce stau unii lingă alţii de-
cit între oameni opuşi şi distanţaţi în spaţiu.
ECOPRAXIA Este o reacţie patologică ce · ee
caracterizează prin faptul că subiectul imită.în mod
automat gesturi şi acţiuni ale altor persoane. Eco~raxia
ae manifestă ca simptom în schizofrenie catatonică. Este
însoţită gneori de ecolalie, avînd amîndouă aceeaşi con-
diţionare.
ECTOMORF In cadrul biotipologiei lui Sheldon

(v. "Tipologie lui Sheldon"), desemnează un tip de per-
sonalitate (în funcţie de tipul somatic care-i stă la
bază. Astfel, tipul ectomorf va fi caracterizat prin
dezvoltarea membrelor în raport cu.trunchiul şi acra-
niului în raport cu masivul facial. Dimensiunea psiho-
logică a ectomorfulni este cerebrotonia, care poate fi
tradusă prin: supleţe psiho-motorie, mobilitate mimică
şi ideativă, promptitudine în reacţii şi în răspunsuri,
decenţă şi rezervă în atitudini şi mişcări, discreţie
Cda. 72/1979 Fase. 28

434
EDU
fi preferinţă
pentru intimitate, cu inhibiţia adresabi-
lităţii sociale (sociofobie) etc. Acest tip a fost co-
relat cu tipul "leptosom" al lui Kretschmer, obţinîndu-ee
tipul ectomorf-leptoeom; într~o eventualitate patologică
ar fi predispus schizofreniei.
EDUCATIE Educaţia este ansamblul mijloacelor
de influenţă
cu care este dirijată dezvoltarea copilului
de către adulţi în direcţie fizică, intelectual,ă şi mo-
rală în vederea integrării lui socio-culturale. 1. Auto-
educaţia ansamblul mijloacelor de influenţă cu oare co-
pilul, mai mult sau mai puţin ajutat de căt~e un educa-
tor, işi dirijează propria ea dezvoltare. 2. Educaţie
nouă numş general dat diferitelor metode ce permit auto-
educaţie. Educaţia constituie obiectul eforturilor re-
flectate din partea educatorilor. Educaţia tinde să rea-

lizeze o complexă desfăşurare a caracteristicilor poten
ţiale ale personalităţii în vederea perfecţionării sale.
în realizarea integrării şi aportului său deplin social.
Educaţia tinde să amplifice tendinţele utile şi valoroa-
se şi inhibă pe cele contrarii v~lorilor morale proprii
vieţii sociale şi dezvoltării ei. Educaţia se exercită
asupra copilului de la naştere şi din etapă în etapă de-
vine mai complexă, dar şi mai orientată spre autonomia
copilulai faţă de adult. Prin educaţie se creează clima-
tul ce se potriveşte cel mai bine cu copilul şt cu ansam-
blul de obiective (incluae în ţelul educaţiei). Educaţia
realizată ca ansamblu de mijloace de influenţe în dobîn-
direa organizată de cunoştinţe se numeşte instrucţie şi
măsura in care se realizează în mod organizat, .conform
1W r pr~5Li2mo, o~ d~nwnog•o ~n o *ruoţ ~ p ~o ola~~. RP~Ql-
tatul instruirii se cQncentrează în achiziţia dş
şcolare
cunoştinţe şi operaţii cu ele. In mod implicit, instrui~
rea creează o disciplină a gîndirii şi intelectu.lui• o

înţelegere mai subtilă a lumii şi vieţii, structurarea
4)5
EDU-EP'E
unei concepţii despro lume şi Tiaţl. In structura între-
gii educaţii din R.S.România se înscriu obiective ce
vizează norme ale vieţii socialist, . ~ inalte trăsltu.!i
morale ea cinstea, coregtitudinea ••• In esenţl, edu-
caţia nu vi•ează modificarea naturii eleTUlui, oi îl
ajut! al ae dezvolte armonios în mediul slu, ea are nevo
ie de cunoaşterea necesităţilor sale, legile dezvoltării ·
psihice şi mintale şi depinde de idealul social privind
omul.
EDUCATIA PRIN MUNCA Este un sistem de educa-
ţie care prevede măsuri educative de antrenare a elevi-
lor şi în genere a tineretului într-o activitate practi-
că, în scopul dezvoltării lor generale. Ideologia statu
lui nostru şi a statelor socialiste, ca şi numeroase ele-
mente ale ideologiei vieţii contemporane consideră munca
principala producătoare de bunuri şi de stimulare a pro-
gresului, !actor de prim ordin al educaţiei.
EDUCTIA Termen utilizat prima dată de o.
Spearman pentru operaţiile calitative. Se numeşte •aduc-
ţie de corelate", expresia prin care se denumeşte cores-
pondenţa prin multiplicaţie logică a relaţiilor (ara-

port intre rapoarte, surprinderea relaţiilor între rela-
ţii).
EPECTE DE CIMP SAU PRIMARE Specialiştii în

epistemologie genetică 1 denumesc drept primare efectele
perceptive observabile într-unul şi acelaşi cÎlllp tempo-
rar de centraţie,aceste efecte se mai numesc şi "de cîmp"
Atributul de "primitiv" se acordă mai ales wiui sens ce
se re:feră la ierarhie mai mult decît la succesiunea în
timp. Inserţia în •concomitenţă" ş~ în "moment• este în
totdeauna subordonată unei activităţi. Efectele de cîmp
comportă două aspecte ce pot fi diferenţiate, un aspect
de semnificaţie a cirui ultimă limitl este furnizat! de
436
EFE-EFO
"reîntîlnirea" acomodatoare referitoare la obi ect şi un
aspect al schematizării sau al organizării interne. Erec-
tele de cîmp nu constituie altceva decît produsul sedimen-
tării de activităţi perceptive o dată automatizate.
EFECT TEMPORAL DE CENTRATIE Este, d~pl spe-

cialiştii în epistemologia genetică, de două feluri. Un
prim tip se referă la efect de durată, prin care se su-
praestimează centraţia pe un element, ce creşte cu durata
prezentării pînă la o stabilizare. Al doilea tip
este cunoscut sub numele de eroare temporală, ţine de
ordinea de succesiune în timp a două elemen+e prezentate
în timpul aceleeaşi durate, însă şi clar succesiv (în
total sau în parte); ultimul perceput este supraestimat.
EFERENT (căi) sînt căile nervoase în care se
realizează trecerea influxului nervos din spre instanţele
centrale spre periferie (muşchi) comandînd direcţia şi
caracteristicilor reacţiilor acestora. Toate părţile or-
ganismului se află sub comanda complexă centrală într-un
sistem aferent-eferent ce se etajează şi sincronizează
prin mecanisme de retroaferentaţie.
EFICIENTA (lat. efficere = a efectua)
Termenul se referă la randament, e eficacit~tea condui-
tei. Tot prin acest termen se denumeşte randamentul inte-
ligenţei, evaluate în urma traversării de multiple solici-
tări specifice-diferite şi direct dependente de situaţii
le create de mediu. H.Wallon a făcut numeroase referinţe

la acest aspect al inteligenţei. Există o mare catego-
rie de teste de eficienţă - în care itemii solicită re-
zolvări concrete.
~ Erortlll. = mob111zare cte rorye individua-

le pentru a învinge o dificultate. Efortul consumat re
zultă totodată din exigenţe, situaţii, din resurse (forţe
437
EGA-EGO
musculare şi morale) şi din motivaţiile (competiţie, pa-
eiune etc.) persoanei. El poate să ae exercite pe plan
motor; el acţionează în vederea depăşirii rezistenţei
psihice, intelectuale, în cazul' concentrării atenţiei,
eh. Dacă el acţionead în lupta împotriva unei tendi.n -
ţe nefaste (alcoolislJI, de exemplu), sentimentul de efort
precede oboseala. El nu se produce decît în cazul cind
se depăşesc rezervele organismului, Senzaţia de efort
este impresia unui efort muscular. A fost obiect de în-
delungate discuţii: acţionarea unei senzaţii de origină
periferică - poate proveni din contracţiile involuntare
alJ muşchilor care n-au nici o legătură cu efortul - sau
originea lor este centrală, cum au considerat W.James
(lBBo) şi A.D.Waller (1891) , Wc.ndt(l894). P.Janet,
consideră că efortul este o conduită sau o reglare de
acceleraţie, El s-a sprijinit în formularea acestei
idei pe analizele lui J.M. Baldwin şi J.Philipe. Există
şi un efort-sentiment echivalent cu luarea de conştiin
ţă a re~istenţei simţite în contact cu obiectele - aenti

ment elaborat complex.
EGALITATE (reciprocitate) Egalitatea, după
specialiştii în epistemologia genetică reiese din acţiu
nile şi reacţiunile indivizilor unii asupra altora. Din
această interacţiune se naşte conştiinţa unui echilibru
necesar, obligînd şi limitînd în acelaşi timp ego-ul şi
alter: egalitatea morală nu este rezultatul omogenizării
ci a mobilităţii care este funcţie a diferenţierilor.
_!QQ (latin z •eu•)
In limbajul psihanalitic,
eul desemnează fracţiunea personalităţii
care echilibrează
forţele căror este supus individul, adică propriile
sale pulsiuni (tendinţe pro~unde) şi relaţiile cu reali-
tatea lumii exterioare. Egoul este c0nceput cu un grupaj
de funcţiuni capabile de percepţie, raţionare etc., fiind
438
EGO
latura efectiTă a peraonalităţii oare modifică impulau-
rile instinctiTe ( care eonstitui.e latura •1d•). Bul ae
eupune cerinţelor exprimate de supereu (conş~iinţ;l, idea-
luri etc.) după paihanalişti şi cu cerinţele raţionale
şi efective ale realităţii. El operează în aod latent
(deşi nu integral) la un nivel constant, chiar la per-
soanele mature este orientat mai puţin spre satisfacerea
principiului plăcerii decit celui al satie~acerii cerin-
ţelor realităţii. Eul nu e dezvoltat la naştere, ei n
dezvol tl încet, pe măsura în oare copilul învaţ;l el-şi
stăpînească impulsurile şi utilizează inteligenţa în
rezolvarea dificultăţilor. Există persoane cu ego pa-
ternie şi cunego• slab. In primul caz e Torba de persoa-
ne ce pot ~i ştiu să-şi stăpînească impulsurile şi se
pot integra cu succes în sistemul de cerinţe oe seu--
primă faţă de ele. Persoanele cu ego slab sînt dominate
de impulsurile inconştiente. nEgo ideal• este ~resia
prin care se denumeşte în psihologia abisală imaginea de
sine, aspiraţiile şi tendinţele privind propria persoană.
Se consideră eă ego-ul ideal este un aspect al supere-
goului sau conştiinţei şi eate compus din aspiraţiile
privind standardul de viaţă şi bunuri, adevăr şi tele-
:ranţă în domeniul moral. La mul te persoane ego-ul ideal
este Tag şi semi-format, dar există persoane la care este
clar. Acesta este oricum tm aspect de sefilllă al persona-
lităţii. Ego-ul ideal se formează iniţial ca un efect
al tendinţelor emulative 1.mplicate în admiraţia faţă de
personalităţi, fapte sau profesii ce sînt deosebite. Ego
sintonic denumeşte la psihanalişti impulsurile ce sînt
acceptate fiind în consens cu particularităţile ego-ului
îi.i.nd aoo• pAr ♦ • • p•~~an•li ♦ ~ţii ~ - - oanrlu~• 8 tiunile
persoanei şi mediază între trebuinţele interne şi condi-
ţiile realităţii.
439
E-GO
:SOQCEN'l'RISII Dispoziţie de spirit a o~lui c.e
raportează totul la sine însuşi, la propria sa persoană,
car11 judecă totul prin prisma intereselor şi a sentimenw
telOl:' personale. Această atitudine, normală le copilul
intre 4 şi 6 ani, se regăs eşte la debili şi la anumiţi
indivizi nevrozaţi sau arier aţi ai'ectiv. Incapabili de
"decentrare•(de a se situa in locul altuia), egocentriş
tii nu pot privi problemele care li se pun decit in
funcţie de persd~a lor. Egocentrismul nu trebuie oonf'un-
dant cu egoismul care e.ste dragoste exagerată de sine.
Prin extensiune, termenlll denumeşte concepţia filozofică
şi etică care consideră individul 0 eul" oa centru alin-
> )
tregii lumi. Egocentrismul nu este nio"i fenomen de con-
ştiinţă• nici de eompOl:'tament socitU. 9 c1. mai degrabă an-
sambllll atitudinilor precritiee - presubiective ale con-
ştiinţei. ~gocentrismul se exprimă prin primatul asimilă
rii dar şl ea dez echil1br11, dintre asimilare şi acomoda-
re (Piaget) cu primatul alternativ al uneia sau alteia
din oele două. In raportul egocentrism-societate, se
poate considera că egocentrismul reprezintă o eroare de
perspectivă şi un izvor de lezare a celor din jur şi
decurge din nediferenţierea dintre subiect şi lumea
exterioară. Egocentriamlll este atitudinea spontauă a
gîndirii individuale ce tinde Rirect spre obiect, fără
să fie con~tientă de propria aa perspectivă. Egocentris-
mul spaţial marchează debutul reprezentării de deplasare
şi, ca şi egocentrismul intelectual şi inconştient, con-
stituie un sistem de centraţie ilegitimă, care se opu.ne

grupării ca sursă de asimilare ireversibilă. Egocentris-
mul este contrariu grupărilor - este negaţia atitudinii
obiective ce derivă din analiza logică. Egocentrismul
ontologic produce magie şi precauzalitate, raţionamente
infantile. Specialiştii in epistemologia genetică apre-
ciază egocentrismul ea o conduită intermediară intre
440
EGO
conduitele socia11zate şi cele individuale. Egocentris-
mul copilului seBDIÂnl ou oonstr~e,ea adultl. El nu
este preeocial deeit prin raportarea la comportare. Este
preeocial priD faptul că marcheazl o trecere intre indi
vidual şi social, între stadiul motor şi quasi-solip-
sist al sugarului şi stadiul cooperării propriu-zise.
Egocentrismul copilului este în esenţă~ interferenţă
intre eu ei mediul social ceea ce explică interferenţa
punctului de vedere propriu cu transformările obiectulai.
Egocentrismul social este o atitudine epistemieă asemă
nătoare egocentrismulai intelectual - este o manieră de
a înţelege pe alţii şi urmează egocentrismul sensori-mo-
tor, reproducîndu-i fazele - cu unele particularităţi
şi o regresie mai rap.idă. Egocentrismul este o formă de
centrare, de aceea o acţiune nu poate fi derulată în sen-
suri divergente. Centrarea ce caracterizează egocentris-
mul erplică faptul că în comportament, ireversibilitatea
este o caracteristică - dar şi iluzia punctului de vede-
re, sau asimilarea la activitatea proprie. Egocentris-
spaţial marchează inceputul reprezentării de mişcare ca-
re, ca şi cel intelectual, este inconştient şi se manifes-
tă ca un sistem de centrări nelegitime ce se supun gru-
pului deoarece sînt sursă de asimilări irev~rsibile.
Această centrare intelectuală constă în a considera că
singura realitate este numai aoeea care apare propriei
percepţii. EgccGntriBD1ul logic se exprimă în au-tiBIXl.
Egocentrismul ontologic produce mag~a precauzelităţii
dînd copilului cheia necesităţii fi a cauzalităţii. Am-
bele falsifică perspectivele relaţiilor logice şi a lu-
crurilor pent1u că pleacă de la postulatul că alţii nu
înţeleg şi consider~ că lucrurile se găsesc .tn jurul
omu.lui cu singu.l scop de a-l servi şi de a se asemăna cu
el.
441
EGO-EID
EGOISM Termenul ee referă la hipertrofia
amplilicată a sinelui p%in dependenţe care constau în a
ra.p orta la sine totul şi a justii'ica orice prin dilatarea
d:r-epturilor şi aspiraţiilor personale. E,. oismul este
implicat în latura morală a personalităţH şi exprimă
adeseori şi o atrofiere a sensibilităţii şi a sferei
af'ective.
EGOTISM Atitudine individuală care parvine din
acordarea unei importanţe exagerate propriei persoaneo
EIDETIC Termen creeat în 1920 de E.R,Jaensch
pentru a desemna o dispoziţie de a vedea în mod voluntar
lucruri imaginare, în particular amintiri recente de
aşa aanieră incit ele se proiectează în afară; sînt for-
ma unei imagini consecutive. Jaensch denUJDeşte aceste
imagini epeciale'Anschaungsbilder: ceea ce se poate tra-
duce prin imagini eiddice • Ele se întîlnesc mai ales
la copiii între lo şi 15 ani. B.Husserl denumeşte
•eideticn ceea ce priveşte esenţele lucrurilor şi nu
prezenţa sau exigenţa lor: "reducţia eiddică II este pen-
tru el substituirea experienţei în sens uzual cu consi-

derarea esenţelor. El denumeşte eidetice ştiinţele care
au ca obiect considerarea raporturilor într e formele
ideale cum fac, de exemplu, logica BEV geomet ria. Imagi-
nile eidetice sînt reprezentări imaginare caracterizate
prin culori vii, detalii minuţioase, claritate halucina-
torie.
EIDETICE (imagini, halucinaţii ) Se deosebesc
d u cele halucinoide (vezi "haluci.!loide") prin faptul oă
ele repre z intă nişte reproiectări în exterior a imagini'
lor unor obi ecte sau r11Dţe care au rorţă receptivă deo-
sebit de vie, fiind strîns legate de trăirile intens
afectivs şi aproape de prezent ca desfăşurare în timp.
442
ED
Prin eidetism ee inţelege i'acul tetea pe c are o prezintă
unii subiecţi de a putea revedea, reproiectind în exte-
rior un obiect care 11 a-a expus nwna.i cîteva clipe.
Mourgue consideră el aceste imagini reproie-ctate au l!lu1-
tiple a■ emănări şi mecanisme comune cu halucinaţiile.
Aceste mecanisme de producere a unor imagini halucinato-
rii (mecanisme eidetice), uneori cu caracter fiziologic
se întîlneac frecvent la copii. Deci această categorie
de halucinaţii nu are senmif'icaţie patologică (ca şi
unele iluzii). Există astfel veritabile halucinaţii fi-
zio_logice care seamănă cu trăirile din vis sau viziuni-
le din stările de semisomn (Eug. Bernard Leroy), Ele
apar şi la subiecţi normali, fie in perioada stărilor
de fază hipnotică (egalizare, paradoxală sau ultrapara_
dorală) care se succed înaintea instalării so-am.ului - ha-
lucinaţii hipnogogice - fie la trezire - halucinaţii
hipnapompice. Uneori, tulburările de percepţie pot fi
provocate prin sugestie individuală sau în masă. Toate
aceste trăiri halucinaţorii sînt de scurtă durată, sint
provocate sau stimnlate -d" stările hipnoti~ fiziologice,
persoanele respective corectîndu-le critic, cu uşurinţă.
-
EINFUHLUNG Sinonim empatie, termen de pro-
venienţă germană, intrat in circulaţie ca atare. Se re-
feră la comprehensiunea intuitivă-afectivă. Sinonim şi
termenul de intropatie. Einffllnng-ul este numit şi
"intuiţie participantă" prin care se 1nţelege un mod com-
plex de a "simţi" ceea ce sînt alţii. Acest fenomen are
două componente mai importante. 1) Componenta de rezonan-
ţă sau empatică (observatorul descopere că propriile
stări afective coincid en cele ale subiectului) 2) Com-
ponenta expresiv-imitativă (observarea partenerului pro-
duce reacţii expresive imitative)care amplifică şi co-
munică prezenţa stărilor de conştiinţă a_eemănătoare.
44.3
ELA-ELE
ELABORARE Complex de operaţii prin care se
tra.nsfQrmă ideile receptate sau in:forDijl•t iile :pel'cepttve
ce constituie materia primă a cunoaşterii in produse
complexe prelucrate, prin intermediul gîndirii, imagina-
ţ:!et, asociaţ:iei de idei, deducţiei, inducţiei, compara-
ţiei etc.
ELATIUNE O formă de exagerare a bunei stări

şi o ereitare jovială şi o energie cont inuă, ca o ati-
tudine plină de incredere şi optimism. Extrema exagerare
patologică apare in stări de manie acută,persoanele res-
pective trăind intr-o stare complet neadecvată la reali-
tate. Elaţiunea ca perioadă se manifestă şi in unele
cazuri de pareze generale, unele psihoze cu tumori ce-
rebrale şi excitaţii schizofrenice.
ELECTRA (complex) In terminologia psihanalis-
tă, termenul denumeşte corespondentul complexului Oedip,
pentru - imaginea mamei.
ELECTRODERMOGRAFIA (psihogaivanometria - E.D.G.)
Reprezintă o metodă de inre~istrare a R.P.G. (r enex
psihogalvanio). Electrodermograma se obţine fie prin in
registrarea efectului "Tarchano~f", la stimulări psiho-
senzoriale ( fără curent) prin pl.a aarea electrozilor d-e cu
culere intr-o zonă bogată în glande sudoripare (ca regiu-
nea palmară, tibială etc. ), fie prin studierea efectului
"P'~r~" sau al lui "Veraguth", prin utilizarea curentului
continuu de mică intensitate şi determin area variaţiilor
de potenţial a impedanţei şi conductibilităţii cutanate.
R.P.G. face parte dintr-un complex funcţional ce se de-
clanşează oind subiectul este supus nnei stimulări ver-
bale, sau de altă natură, care induce stări emoţionale
a1.e căr or componente somatic e şi neurovegetative se mani
test! prin tahicardie, tahipnee, midriază şi creşterea
secreţiei glandelor sudoripare. El apare ca o consecinţă
444
ELE-EEG
a acţiunii sistemului autonom simpatic, care în condiţille
amintite determină creşterea secreţiei glandelor sudo-
ripare şi a conducţitr:llităţii suprafeţei cutanate la
curent electric. Relaţia dintre mecanismele de producere
ale acestui refier şi acţiunea sistemului nervos simpa-
tic este demonstrată prin dispariţia R.P.G. în urma ad-
ministrării tanor substanţe cu efect simpatioospasmolitio.
Grafic se înregistrează sub forma unei curbe variabile
ca amplitudine şi durată. După tipul deflexiunilor au
fost descrisei mare1e R.P.G. oare apare critic în emo-
ţia de şoc, în efectul de surpriză, ajunge rapid la o
amplitudine crescută pe o durată de 5-lo secunde. R.P.G.
mijlociu - are o amplitudine mai mică şi o di.:.rată de
2o-Jo sec., fiind interpret~t drept expresia unui compor-
tament activ, receptiv la diverse percepţii. R.P.G. sta-
bil apare mai ales la emoţii intelectualizate de ordin
.
estetic, avînd o amplitudine stfbilă şi o durată scurtă
4-5 sec. Modificările reflexului R.P.G. apar în neuras-
ten.te ,. melancolie, isterie, cerebrastenie, etilism ou
tulburări nevrotice, epilepsie, hemiplegim infantilă şi
mixedem, fiind explicate prin creşterea rezistenţei cu-
tanate la curent electric continuu. In afecţiunile psi-
hice ou simpatiootonie şi creşterea metabolismului ~a-
zal se observă, dimpotrivă, valori de conducere crescută.
E.D.G. a fost folosită în efectuarea unor studii comple-
xe a acţiunii unor psihotrope, permiţînd o mai bună cu-
noaştere a locului şi mecanismului de acţionare a aces-
tora.
Iniţialele corespund termen11lui "elec-
troencefalogramăa. Acesta este pro~ueul înregiefrării

undelor elecfrioe cerebrale amplific~te pe o bandă suo
forme de secuze. Urmele astfel obţinute constituie un
document de funcţionalitate şi de normalitate a funcţio
nalităţii biocurenţilor cerebrali. Met oda electroencefa-
445
ELE
lografică a fost iniţiată
de Berger în 1909. Prin E.E.G.
se înregistrează activitatea electrică globală a creie-
rului. Aceasta este foarte variabilă. Creierul copiilor
are o foarte slabă ac tivitate bioele ctri~ ă . Abia după
trei lani se înregistrează unde alfa. Pr i n E.E. G. se pun
în evidenţă unele fenomen e patologice cer ebrale.
ELECTROE]lCEFALOGRAfTE Termenul denumeşte o
metodă iniţială în 19o9 de Berger, prin care se pot ex-
plora manifestările bioelectrice ale cre i erului datori-
tă unor electrozi aplicaţi pe pielea capului. Curenţii
bioelectrici însoţesc activit atea celulelor nervoase.
Undele cerebrale se înscriu amplificat pe o bandă de hîr-
tie pentru a put ea fi studiate. Traseele astfel obţinute
constituie electroencefalograme E.E.G. Interpretarea
E.E.G. este încă în mare parte empirică. Conceptul de
normalitate E.E.G. este în că relativ vag delimitat,
Electroencefalografia este o metodă paraclinică uzuală.
Activitatea bioelectrică cerebrală spontană se desfăşoa
ră ritmic şi se menţine constantă, datorită W1or mecanis-
me de sincroni zare locală, care sumează activitatea func-
ţională a ffiili oane de neuroni ce se descarcă c~ ac~eaşi
frecvenţă, în aceeaşi fază şi în acelaşi timp. Traseul
EEG este rezult ant a predominanţei funcţ ionale a unuia
din cele două sisteme difuze asupra tonusului cortical,
El poate oscila între o in tensă stare vigilă, cu activa-
re electrică corticală, exprimată printr- un ritm rapid
aubvoltat asincron, de care este responsa bil S.R.A.A.
(sistemul ret i c Ulat activator ascendent) şi somn profund,
cu ritm de EEG lent , sincron, de mare amplitudine, Sub
acest aspect, E.E .G. constituie un indiciu obiectiv al
nivelului stării de veghe, reprezentînd aspecte foarte
variete între aceste două extreme. Biopotenţialele stră
bat mediul conductor eterogen şi ajung mult diminuate şi
446
ELE
distorsionate la nivelul scalpu1ui, de W1de eint culese
şi amplificate de un milion de ori, pentru cil sîat foar-
te mici (45-75 V, mioroTolţi) şi înregistrate pe hlrtie
sub forma unor curbe sinusoidale• Amplificarea şi in-
acrierea se realizează cu ajutorul electroencefalografu-
lui. Aspectul normal al EEG este determinat de succesiu-
nea şi regularitatea ritmică a undelor, ce se caracte-
rizează prin morfologie (fonnl), frecTenţă, amplitudine,
durau. şi reactiTitate. Pentru uşur~ cilirii unei
EEG, ritmurile fundamentale ale scoarţei au fost denumi-
te cu litere greceşti şi clasificate dupl frecvenţă: in
interpretarea unei EEG trebuie ţinut seama de anumite
nuctuaţii ce depind de ciclurile biologice, de starea
de Teghe sau somn, de vîrstă, precU.11 şi dacă subiectu1
-1 ,,111 ,,,,.,..,1\"'"\/'Mt,,./'~""'-,t. -,,;,...rH",; 'w-v,A'J.AJ}. rr•,\..·.Jl'1:.

1
5 ' ,...,,.._........ ~"'V'':, ..

t ' J1•\M•.~·•Ji,..v,.r~/,•:.•"t.,.,,,,
~ .III 'Vlf,/v,,Jt/~1.•.\\r.·:\\\f.\'\'1. Y'(\ L•_,,/,",,\.'-•- •· •,..._..,~\-' "' •,-:• 'A _, ✓
:! , . "f\v-. f'(f";-,--r."-Y\ ,-.. ~ .. "·-"'f\'V~"';·'~ "', ,~1./"i""""-11'," lt ;-.r,T,;,-
Fig. 39
a ingerat sau n~, medicamentoase; Modificările
substanţe
patologice ale EEG se pot grupa în două mari categorii:
447
ELE
modii'icăriglobale ale tras eului EEG; modificări izolate
(focale) (v.modificări patologice ale EEG; mai există
şi modificările fiziologice ale traseului EEG, care nu
au o semnificaţie pat ologică ( v. nmodificţ,ri ale EE~.
ELECTROMIOGRAPIA (E. ■ .G.) Est e o m~todă de
explorare a variaţiilor activităţii musculare şi constă
în înregistrarea potenţiale lor bioelectri ce ale unităţi
lor motorii ce apar în cursul contracţi ei musculare, ca-
re sînt detectate, amplificate (şi înregistrate) cu ajutoru
torul oscilo-scopului catodic. Unitatea motorie (U.V~
este reprezentată de un neuron cu fibrele musculare
inervate de acesta. Detectarea biocurenţilor se face cu
electrozi cutanaţi sau profunzi, iar culegerea potenţia
lelor poate fi făcută prin derivate wu-, bi- sau mul-
tipolare. Inregistrarea se face sub forma unor potenţia-
le trifazice sau polifazice cu amplitudine de 500 V şi
durata de 4-6 milisecunde. E.M.G. normală în stare de
repaus nu evidenţiază activitate electrică, doar poten-
ţiale d~ inserţie de durată scurtă. La efortul muscular
apar unităţi motorii sub formă de vîrfuri bifazice. In
funcţie de intensitatea contracţiei se disting trei ti-
puri de trasee: traseu simplu, reprezent at de potenţia-

le simple individualizate, care se repetă cu frecvenţă
de 4-12 c/s; traseu intermediar ce se carac~erizează prin
apariţia numeroaselor U,M. care cresc în intensitate şi
apar la contracţia musculară moderată; t raseu interfe-
renţial , caracterizat prin potenţiale fuzionate, cu frec-
venţă de 40-60 c/s , dind aspectul sinus oidal al traseu-
lui şi apăr înd l a contracţii muscul are puternice; modi-
ficările patologice ale E.M . G. pot fi î.ntîJ.nite ~ afec-
ţiuni ale neuronului motor periferie, bolile musculare
primitive , tulburări de transmitere nf..ir omusculară, tul-
burări motorii de etiologie metabo lică etc. In psihiatrie
E. M.G. este folosită pentru diagnosticarea spasmofiliei
448
ELE
de etiologii diTerse şi in studiul şi determinarea fazei
de somn oniric, somnului de activaţie precum şi în urmă
rirea c~iectivă a terapiei intensiTe eu neuroleptice.
Pune în evidenţă afecţiunile neuronilor motori perife-
rici şi numeroase tipuri de anomalii sau maladii ale ni-
velului neuro-muscular periferic.
ELECTROSOgtJI, ,
Terapeutică psihiatrică cons-
tind în provocarea tmei crize convulsiTe artificială,
făcînd •ă treacă o descărcare electrică de-a lungul cre-
ierului. Metoda a fost iniţiată de psihiatrul Ladislau
J. Meduna în 1935. Ritmul şedinţelor este variabil, în
general se fac două şocuri pe săptămînă, timp de J sau
4 săptămîni. Acest tratament, reluat de Cerletti şi Bini
(Milano 1938) au avut efecte terapeutice evidente asupra
multor melancolici şi uneori asupra tinerilor schizofrew
ni. Dar tehni.ca de acţiune rămîne "dramatică". Au fos·~
avansate numeroase ipoteze mai mult sau mai puţin sa-
tisfăcătoare privind acţiunea electroşocului. Socul mo-
bilizează probabil apărarea organismµlui, psihicul se
reconstruieşte după o ordine nouă: curentul electric ac-

ţionează . asupra unui centru reglator umoral situat la
baza creierului. Cu toate avantajele sale practice, aceas-
tă tehnică repugnă multor psihiatri, care suspectează
aspectul său "magic", temîndu-se de generalizarea sa
abuzivă. De altfel există şi contraindicaţii (mai ales
le cardiaci). Se administrează de două ori, de trei ori
pe săptămînă. Electroşocul produce diverse tipuri de
amnezii ce dispar în cîteva ore. Sedinţe scurte de elec-
troşoc au efecte complexe în cazul dezordinelor afective.
(Bot<> mc:o.i c.t".i-,.iont- .î.a ooaw ooh.iao.t'.ren.i.il c:u- OATAteui.ic,•
decît în cele de schizofrenie paranoidă). Există azi
tendinţa de a înlocui electroşocul cu tratament de tran-
chilizante şi antidepresiTe (chimioterapie).
449
ELE
ELEMENT DE COMPORTAMENT (engl. behavior unit)
Se are în vedere o serie de comportări sau de expresii
izolate în comportamentul de ansamblu al subiectului.
Un element - unitate al comportamentului vizează mai
ales o serie de mişcări care au tendinţa de a polariza
altă serie. Sin. Segment de comportament.
ELEMENT (intermediar al comparaţiei} In ori-

ce comparaţie există un element intermediar (mediator).
Acest element intermediar se dezvăluie totdeauna din
activitatea proprie, înainte de-a fi detaşat sub forma
de termen mediu independent sau a unei măsuri comune.
Termenul element este o noţiune centrală în teoria sis-
temelor, pe baza căreia se defineşte noţiunea de "sistem"
( ••• "ansamblu de elemente aflate în interacţiune nonin-
tîmplătoare"), dar tocmai prin această raportare devine
un fel de abstracţie, un rezultat al demersului cognitiv.
In realitate nu există nimic care să fie în mod absolut
numai "~lement" sau numai "sistem", Elementul reprezin-
tă doar un moment intermediar în procesul investigaţiei
sistemice, devenind semnificativ numai în măsura în care
este considerat în relaţie eu celelalte elemente. Luat
în sine poate fi înţeles numai dacă este abordat iarăşi
ea sistem, deci ca rezultat al unei interacţiuni şi inter-
dependenţe. Din acest punct de vedere, elementul poate fi
foarte complex. Pe de altă parte, elementul nu reprezint ă
în mod obligatoriu ceva structural substanţial, dar el
însuşi poate poseda o anumită st ruc tură şi o anumită
energie, aceste raporturi variind de la un caz la al tul.
I n s ist emele foarte c omplexe, elementele se unesc Ul
"subsisteme". Conexit.nile el~ e~telor din cddrul w. 1
s i st em po·t fi de tip: ~atic-poziţi onal , me ce.nic, ener -
getic şi inf or~R ţional , confer indu-le grade di ferite de
c oeziune func ţ ion al~. Numărul el ementelor, precum ş i al
Cda. 72/1979 Pasc. 29

450
EMA-EMB
conexiunilor dintre ele (şi a tipurilor conexiunilor)
defineşte gradul de complexitate şi emergenţă/ ireduc-
tibilitate a sistemului din care acestea fac parte. In
cadrul psihicului uman, un exemplu de element îl con-
stituie conţinuturile informaţionale, care se integrea-
ză structural în subsistemul memoriei, sau structurile
verbale care constitllie elementele subsistemului comuni-
caţional etc.
EMANCIPARB Acţiune de cîştig~re a independen-
ţei faţă de tutela familială. Se acordă minorilor la o
virată anumită prin lege dreptul de a decide asupra pro-
priilor sale intenţii, aspiraţii şi loc de muncă, precum
şi asupra altor aspecte personale.
EMBOLOFRAZIE (gr. embolos = care este îmbrîn-

cit + phrasein ~ase exprima). Tulburare psihică ma-
nifestată prin umplerea golurilor dintre cuvintele unor
fraze prin adăugarea unor sunete, cuvinte sau expresii
de tip: di", "nu e aşa" Sin. i Angofrazie, Amelartrie.
EMBRIOLOGIE Termen Qcordat disciplinei ce
are în atenţie problemele dezvoltă~ii embrionare, a fR-
zelor de parcurgere a ciclurilor embrionare, organoge-
neza, dezvoltarea primară a sistemul nervos, a organe lor
de simţ şi a primelor reacţii (mişcări) fetale. Embrio-
logia se referă şi la factorii care acţionează asupra
embriogenezei.
EMBRIOPATII-FOETOPATII Domeniu al afecţiu-
~ilor ce privesc fiinţa vie în cursul gestaţiei şi a
dezvoltării în timpul vieţii intrauterine. Embriopatiile
precoce, ale primelor trei luni de embriogenei.ă au efecte
gtave şi antrenează malformaţii tprivind v1scere1e sau
organele cele mai importante). Noxele (agenţii nocivi)
au efecte amplificate din cauză că în perioada primă a
dezvoltării intrauterine are loc procesul cel mai complex
451
EMB
de organogeneză. Factorii nocivi pot fi exogeni (intoxi-
caţii, infecţii, absorbţii medicamentoase, carenţe ale
Vi tamiDelor A şi B ale organismului suport matern), en-
dogeni (tare ereditare). Bici wuu din factorii aminti-
ţi nu acţionează specific, importanţă are data interTen-
ţiei - dată ce echivalează eu o anumită secvenţă a em-
briogenemei - (care în consecinţă va fi afectată). In
acest sens, agenţi foarte diferiţi ce acţionează la o
anumitl dată foet&lă p.roduc acelaşi tip de mal.foraaţii.
Pe de altl parte, o aceeaşi categorie de noxe ce inter-
vin la date diferite produc efecte şi mal.formaţii dife-
rite. Virusul rubeolei produce la noul alptlaini mal.for-
maţii cardiace, însoţite de disgenesii cerebrale. Tot
la noul aăptămîni poate produce surditate - la 5 alptă
m.îni cataracte. După trei lQDi, noo1Titatea acestui vi-
rus devine mai miel şi mai rară. Orarul fatal a fost în
parte reconstituit şi pe această cale. La 4 săptămini,
noxele duc la constituirea de fistule tracheo-bronhice,
la 5 săptăm.îni la cataracte congenitale, la 6 săptămîni
anomalii palatine, la 7 săptămîni surditate congenitală,
la 9 săptămîni cardiopatii congenitale, distrofie mongo-
li.a ni spre lo săptămini. Evident, interpretarea cronolo-
gică este aproximativă. In orioe caz, fragilitatea er-
treml a embrionului impune precauţiuni deosebite, Proba-
bil• intensitatea agenţilor nocivi joacă şi ea un rol
important, ca şi rezistenţa organismOlui matern şi cel
al fătului şi densitatea noxelor din perioadele timpurii
toetale (legea difuziunii). Poetopatiile sînt reacţii
la norele oe survin după J luni de exist enţă intrr uteri ~
Spr e deo1J ·bir de em°!lriopati -!. , foe topatiil• ,u g · aree
.ma.l.1..:, C •i '"llt " • s-lnnil • el ...
după J lan· .mtraut ru:e sînt a1:.Lun1le tisulare, ifes-
tări privind funcţ i onalitatea viscerală , de formaţ ii le-
jere pe părţi de corp ce s-au dezvoltat normal. Infecţia
452
EMB
sifilitică, de pildă, nu provoacă malformaţii (treponeme.
p&lidis nu poate etrănte bariera placentară decît du-
pă 5 lini de viaţă intrauterină). Poetopatia sifilitică
este relativ rară. ~roduce însă grave maladii c~ţanato
mueculare (roseole), viscerale (hepato-splanomegalie),
osoase (osteite) nervoase (meningencefalite). Tot printre
foetopatii trebuie trecute toxoplasmosele ei accidente
de iao-imunieaţie (icterele nucleare). Deoarece sistemul
nervos, deşi se organizează precoce în fazele de gesta-
ţie, se dezvoltă lent (la 6-7 luni celelalte organe func-
ţionează)__, după Hallerworden, acest retard de dezvoltare
face ca afectarea sistemului nervos în oricare moment al
vieţii intrauterine să ducă la efecte chiar malformante
în indiferent ce etapă. Sanţul neural se formează şi
evolueaz~ pină la 7-18 zile după fecundaţie, iar după
22 zile, se închide tubul neural. Spre 5 săptămîni sî.nt
evidente veziculele hemisferice şi rhinencefalul. De la
2 la 5 luni intrauterine se realizează procesul de migra-
ţie a neuroblastelor din sursa germinativă preventricu-
lară spre cortex unde continuă maturizarea lor>consti-
tuind scoarţa cerebrală. Circwnvoluţtunile - se formează
treptat (Sylvius între 4-7 luni în concordanţă cu Rolan-
do), celelalte încep aă se dezvolte după 7 luni, mai in-
tens spre 9 luni. Agresiunile embrio-foetale ale siste-
mului nervos duc la malformaţii cu atit mai grave cu
cit au loc în perioade mai timpurii. Noxele precoce ex-
plică, se pare, cazurile de anencefalie, B!loftalmie şi
ciclopie. Disgeneziile din jurul a 2 luni intrauterine
sînt în genere comisu.rele, şi de corp calos, ca şi poren
cefalia etc. Malformaţiunile de morfogeneză şi histoge-
nezâ a t e1encera1 u1ui s!D , mai t&.rai"'• Dio5"Z2ooiiio,
malformaţii corticale tardive se datorează une i tulbu-
rări de migraţie sau a maturizării neuroblastelor, hetero-
tropia subcorticală a substanţei cenuşii , anomalii grave
453
EMB-EMO
de dispoziţie a ci.rcumv ol uţiunilor (sursele germinative
lezate la două luni. O altă formă gravă de malformaţii
este agyria (ost~rta) c aracterizată prin absenţa scizu-
rilor şi circwnvoluţiunilor. Pachigyria se manifestă
prin circumvoluţiuni largi şi scizuri rara şi puţin pro-
funde. In sf îrşit, microgyria se exprimă oa o reducere
a volumului ci.rcumvoluţiunilor care, însă, se multiplică
numeric, constituind o reţea superficială. Noxele de
după 5 l .uni (cînd migraţia neuroblastică s-a terminat)
produc malformaţiuni mai puţin grave. In aceste cazuri,
aspectul exterior al emisferelor nu este modificat, în
schimb pot fi observate uneori forme de scleroze tube-
roze. (Bourneville), procesul encefalo-clasic-malforma-
ţii de nevrar etc. Oricum, cazurile de malformaţii
(congeaitale) encefalice pun probleme foarte grele - şi
în cazurile enwnerate ca ş i în multe altele, sînt irecu-
perabile.
EMOTIVITATE.A Se referă la aptitudine de a
reacţiona emoţional la evenimente. Aceste reacţii poart ă
denumirea de emoţii. Emotivitatea este elementară şi di-
rect le gJ t ă de viaţa organic ă , fapt ce pune în eviden ţă
componente neurofiziologice ce însoţesc emoţiile. Per-
soana hiperemotivă este impresionabilă; ea vibrează une-
ori la orice si tua ţ ie, fiind susceptibilă ş i vulnerabil ă .
Emotivitatea normală suscită un comportament adaptativ
la situaţie. In timpul celui de-al doilea război mondial,
piloţii bombardierelor au fost selecţionaţi dintre su-
biecţii uşor emot ivi. S-a constatat în final, că avia-

torii care nu au fost emot i vi, nu au ţinut seama sufici-
ent de pericol minimalizînd importanţa apărării inamice,
şi au avut mai puţine şanse decit ceilalţi de a atinge
obiectivul fixat. Anemotivitatea şi inemotivitatea (nee-

motivitat e) s e manife s t ă în cazuri de comportament per-
vers. Există o tipologie foarte variată emoţional ă.
454
EMO
Pe de altă pa te, tulburările de emotivitate s~t nU1De-
roase şi in cazuri de intensă dereglare sLlt foal'te gra-
ve. Există şi cazuri de imaturitate e1110ţională ca ş1. de
inbtabilitate emoţională, de hiperemotivitate, dar şi de
anemotivitate şi inemotivitate. Acestea generează uneori
cazuri de comportamente perverse. In copilăria timptll'ie
există faze caracteristice ale dezvoltării afectivităţii.
H.Wallon consideră că după ttn prim studiu, de reacţii
impulsive (pînă la 6 luni) postnatale, se dezvoltă un
stadiu de intensă dezvoltare afectid, în care instabili-
tatea şi mobilitatea afectivă sînt foarte mari, intense
şi lipsite de continuitate coerentă. Domină conduitele
încărcate afectiv bipolar (iniţial cele negative). Trep-
tat, emotivitatea se temperează şi nuanţează, se inte-
riorizead şi echilibrează, In perioada pubertăţii şi
adolescenţei, emotivitatea se erotiz ează. In orice caz,
emotivitatea este o CQllllp®cute. oonstitutivă a caracteru-
lui. In acest sens, Heytll&ls şi Wiersma ca şi Le Senne au
definit emotivitatea ca una din proprietăţile caracteria-
le care ocupă o anumită pondere cantitativă discrimina-
torie pentru o tipologie complexă. Dupr~ a considerat
că există o predispoziţie naturali de a iwea emoţii. Exis-
tă o serie de cinci semne ale emotivităţii care permit
stabilirea hiperootivitl!iţiii 1) exagerarea variabili-
tăţii reflexelor cutanate, tendinoase şi pupilarei
2) dezechilibrul reacţiilor vase-motrice şi secretorii
(pol are şi eritem emoţional, senzanţii de cald şi frig,
hipersudaţie, crize de oligurie sau de poliurie, variaţii
br uşte in secreţia gastrică, crizele lacrimale etc~.

3) Tendinţa spre spasme ale muşchilor netezi (constric-
ţie a faringelui, senmaţii de nod in git, greaţl!i, inhi-
~iţii digestive, spasme gastrice ori intestinale; Jl hi-
perestezie eensitivl şi senzorială (vivacitate şi varie-
tate a expresiilor m.iai~e.
455
EMO
5) Tremurături ale
ca muşchilor striaţi şi frisoane,
clămţănit de dinţi, aritmii cardiace cu senzaţii de neli-
nişte - bîlbîială •••
emotus). Emoţia este o

EMOTIE (lat. emoţia,
reacţie globală intensă şi de scurtă durată la o situaţie
stimul ca o formă de (atitudine) participare profundă,
cu o tonalitate penibilă sau agreabilă. Emoţia este com-
ponen,a iniţială a primelor mişcări, bucuria, frica exis-
tente la copilul mic, pun în evidenţă acest fapt. Alături
de aceste tipuri de stări emoţionale - intense, există
altele mai difuze şi durabile, cum ar fi emoţia estetică,
r11. 8 c „ mpon:ntele trhitur 1lor f1 1 1c,-,-,r,,,ce
\Du;,~ Sor rs ,,
I ~--r.e:1".::- .:... -;, ·-:: ·. -- ~ .:E,.
,\ - zu--a, s- oct- •:,: - ., .. ;,. ~:-'!"·. ~- - .:.- ..
F,,. 9. E,cpre,:1i •l e ie;c•. c~m ou~e :.··1

trisi:.J nt e ri :r: :ono"l\ ;ce H.lO ti, a 'l e
Pid er•t
\ Du pJ. 'l"l •,r ~ r •• , ... .. ..
V•/'')";,tJI'-,;,-•.., ~ ~,.l;I,
A- !X:.:e.s,e <::! i . ..:::, ---.1

s- p,-~-~•: '! . :_
P'ig. 4o
gelozia, afecţiumea, care pot dobîndi valoarea de senti-
mente. Emoţiile sînt puternice legate de trebuinţe, mo-
tivaţie şi pot fi găsite la originea tulburărilor denu-
mite psihosomatice, dar şi a acelor mintale. Deşi exis-
tă numeroase cercetări privind emoţiile, natura, modul
de acţiune şi funcţionare a acestora rllmîn ipotetice.
S-au studiat manifestările fizi ologice ale emoţiilor,
ca modificar ea ritmurilor c ardiac e, respiratorii, rela-
xarea sfincterelor, vasodilatarea, secreţie bucală, schim-
456
EMo
bări bioelectrice, epasme, tremurături. Repercursiunile
sînt adeeea dezorganizate. Teoriile privind emoţiile şi
natura lor au fost profund controversate. Teoria James-
Lange (1884-1885)cc:meideră ,_ă iniţial are loo uitarea
eenzoriall - nervoasă, reacţiile fiziologice, iar aces-
tea genereazl emoţia ca atare, "ne este teamă fiindcl
f ugim". Teoria Cann.on-Bard - formulatl de Caxmon î.n 1927
şi elaborată de Philippe Bard - e nWD.ită şi teoria ta-
lamică .sau hipotalamici. Hipotalamusul este implicat in
emoţiile primare. Stimularea la pisici a acestei arii
a provocat reacţii de ură in absenţa orichei provocări
a acesteia. Cannon şi Bard consideră că hipot,iamusul
controlează experienţa emoţională fiind şi drumul spre
cortex. Cînd stimulii acţionează, centrii talamici şi
hipotalamici acţionează concomitent, hipotalascusul pen-
tru condllita emoţional! iar talamusul pentru 1.mpresiile
s au trăirea emoţională. Teoria activităţii a lui Lindaley
a pus in evidenţi rolul formaţiunilor reticulare. Lindsley
recunoaşte rolul organ:' ,ator al hipotalamusului, a ex-
presiei cond.,.itci., dar :ubliniad. faptul că formaţia re-

tic ulară trebuie aă fi t activă pentru ca să poată fi po-
sib ilă orice activitate . Dac~ această formaţie organică
nu e excitată, nu are loc nic:1 o emoţie. El recunoaşte
că în emoţii există o complexă implicaţie a hipotalamusu-
lui, viecerelor, activităţii autonome, e cortexullli şi
formaţiunii reticulare, dar rolul esenţial este al aces-
t eia din urmă. La fel susţine şi Morgan (1965) ori

Geilhorn (1961). Alţi au~ori ca llacLean Repez (1937) ada-
ugă influenţa şi implicaţia sistemului limbic şi hipo-
campus, fornix etc. de la baza creierului î.n emoţii.
I11 so11„.ro, 0.111-,~.i• coto 1oc; HI 11"' OJL'J)"'r;t„.uţ;1s pora ilcsl.i:,
deşi exiatl contagiuni emoţionale. Emoţia traduce deza-
daptarea şi efortul organismului în a restabili echili-
brul perturbat de o situaţie şi semnificaţia ei de moment.
457
EMP
Dezordinea emoţional! e de scurtă durată. e~istă însl
şi re~onanţe elnOţional e complere. Emoţia şoc e~te o ?'-eac-
ţie intensă globală oe afectează personalitatea. S1:udiile
Pig. 41
de medicină psihosomatică au pus în evidenţă rolul im-
portant al fact orilor emoţionali în a:f'ecţiuni ca astma.
eczema, otiezitatea, ulcerul, colitele, etc.
EMPATIE ( sinonim intuitiv participant)
Prima dată termenul a fost u1:il1zat de Kahe Sipps
1898). Termenul se re fer ă la o modalitate de cunoaşte
r e şi înţel egere a alt ora. E o modalitate int uitivă, o
formă de comunica.re afectivă şi de transpunere imediată
sentim entală, o identificare cu alte persoane la tensiu-
nea la care ele trăiesc o anumită situaţie. In transpu-
nerea sceni că , empatia este intens solicitată. Studiul
lui Stoe Marcus a pus în evidenţă experiment al caracte-
458
EMP-ENC
ristic i le empatiei pe acest plan (vezi S.Marcus 1 Empatia,
Edit. Acad. R.S.R.1971) Intr-o acceptie mai largă empa-
tia este capacitatea oamenilor de a înţelege trăirile
altora (M.!alea) de a anticipa şi prevede comportamen-
tul altora în situaţii date pe baza acestei capacităţi
(V.Pavelcu).
EMPIRIC Este comportamentul celui care acţio
nează fără să verifice critic experienţa sa sau să o
completeze cu cunoştinţe dobîndite pe căi culturale sau
din experienţa altora. Se atribuie un sens pejorativ
acestui fel de comportament. In materie de educaţie, ati-
tudinea empirică nu rezultă doar din necunoaşterea di-
feritelor feluri de cunoştinţe şi achiziţii pdiho-pedago-
gice, ci şi din ignoranţa privind propria persoană.
Accepţia f~lozofică a termenului comportă o vastă par-
curiere a istoriei filozofiei.

ENACHESCU CONSTANTIN (n.1938) medic şi psihia-
tru român, doctor în medicină, psiholog. A publicat ar-
ticole, etudii, lucrări monografice referitoare la arta
psihopatologică art-terapie, psihologia şi patologia
limbajului. Din rîndul lucrărilor sale fac parte: Expre-
sia plastică a personalităţii (E.S.1975), Elemente de
psihologie proiectivă (E.s. 1973) ş.a.
ENCEFALUL (grec. - encefalos a creier). Cen-
trii nervoşi cefalici se dezvoltă filogenetic şi onto-
genetic cuprinzînd: mielencefalul (bulbul), metencefa-
lul (cere-elul), mezencefalul (lobii optici, tuberculii
cvadrigemeni sau coliculi), diencefalul (thalamus şi
hipothalamus), telencefalul (corpii striaţi formînd plan-
şeul şi emisferele cerebrale formînd pallium). Von Bodin,
ocupîndu-se de dezvoltarea embriologică, divizează en-
cefalul în două părţi: creierul terminal (prozencefalul)
care cuprinde diencefalul şi telencefalul şi pe de altă
459
ENO
parte, prelungirea notocordului cuprinzind mielencefalul,
metencefalul şi mezencefalul. Lobii front ali ai emisfere-
lor cerebrale constituie neopalium care are o dezvolta
re embrionară şi ontogenetică diferit ă de arhipalium.
Encefalul este o parte a nevraxului localizată în cutia
craniană. Este organul prelucrării experienţ ei complexe
ontogenetice, a colectării impresiilor senzoriale şi a.
comportamentului inteligent verbal şi acţional socializat.
ENCElALITi Termenul defineşte diferite tipuri
de inflamaţie ale parenchimului cerebral de expresie po-
limorfă. E vorba de inflam. aţii atît în ceea ce priveşte
topografia cereb~ală, cît şi procesul ca atere~decodi-
fica:tea lui clinică, evoluţia şi semnificaţia sa. Se
obişnuieşte să se separe encefalitele supurative (abcese
ale creierului) de celelalte tipuri de encefalite. In
funcţie de zonele cerebrale inflamate se pot distinge:
palioencefalitele (nucleii cenuşii centrali) ş-1 tija ce-

rebrală, leuco-encefalitele (substanţa altă), parencefa-
litele Cinflqiaţie cerebrală difuză), nevraxitele (in-
flamaţii ale totalităţii arei cerebro-spinale}. Encefa-
litele copilăriei sînt foarte diverse - şi pot fi greu
clasificate. Henyer a diferenţiat encefal itele cu debut
brusc de anumite encefalopatii congenital e. Encefalite-
le datorate unor t oxicoze sau unor t ulburări metabcli-
ce pot avea debut brusc. Există şi encefalite alergice
cu acest caracter (Von Bogaert, Poursinesl. Encefalite-
le primitive eînt în genere de origină virotică (mai
ales polioencefalitele, dar şi panencefalit ele şi nevra-
xi t ele). Uneori apar epidemii de encefalite infantile
( encefalit a de St.Louis, encefalita din America de Nord
ş i encefalit a din Austral ia). Encefalitele primitive cu
ln stalaţie lent ă s a u progresive constituie o alt~ cate-
gorie. Se exprimă prin instalarea de tulburări progre-
siTe, de dezordini psihice (tulburări caracteriale şi
460
ENC
regresii intelectuale) şi diverse tulburări neurologice
(crize de epilepsie, ·hipertonie, mişcări anormale) evo-
luează în cîteva luni şi sînt de obicei mortale. O a
treia categorie este aceea a encefalitelor cronice. La
această categorie se includ meningo-encefalitele sifi-
litice (paralizii generale progresive), meningo-encefali
tele parazitare (taxoplasmoze), meningo-encefalitele
tuberculoase (al cărei tratament este în mare progres)
şi encefalitele epidemice von Economo care are debut
brusc, apoi trece le cronicitate. Encefalitele lasă în

genere sechele definitive. Nu există o relaţie directă
intre gravitatea şi sechelele ulterioare. Există situa-
ţii cînd encefalite discrete, aproape neobservate, deter-
mină ulterior tulburlri importante. Acestea sint în ge-
nere de trei feluri: epilepsie, debilizare intelectua-
lă şi tulburări caracteriale. Sechelele neuro-psihice
ale encefalitelor copiilor se manifestă fie imediat, fie
treptat în timp, după episodul maladiv. De aceea se im-
pune o supraveghere medicală specială şi îndelungată tu-
turor copiilor ce au avut encefalite.
ENCEFALOPATII INFANTILE (gr. enkefalos = cre-
ier, patos= afecţiune). Brissand şi Sougnes au intro-
dus termenul în 1904. Piind folosit şi ad~ptat de Huti-
nel şi Babouneix, a devenit de mai mare uzanţă. Se re-
feră la sechelele neurologice ş.1 psihiatrice consecutive
unei afecţ:i uni a creierului copilului înainte de maturi.

ze.rea lui completă. Afecţiimile pot fi prenatale (embrio-
patii şi foetopatii) şi malformaţii congenitale de tipul
hidrocefaliilor) neonatale (în cazuri de forceps uneori
sau de tip &noxii, ictere nucleare) şi postanale, prin
traumat isme cr an10-eere bra1e, pr 8 88 .t..nn - a t ~ ~, p a -
razitare, vasculare, toxice, dimetabolice (oligofrenie
fenil-peruvin, dislipidose), distrofice (abrotrofi i),
disembrioplasice (facomatoze), reacţionale (spasme).
461
ENC
După extragerea tumorilor cerebrale şi tratament apar
eecvale neuro-psihice care se pot integra î:n encefalopa-
tiile infantile. Mai rare 8ÎIIt €neefalopetiile sifilitice
(embriopatii). Clasificarea encefalopatiilor este discu-
tabilă (opoziţii pregnante între clasificarea lui von
Bogaert şi aceea a lui Crouzon). Clinic, encefalopatiile
infantile se caracterizează prin manifestări psihice.
neurologice şi morfologice. Tulburările psihice sînt î:n
genere ;l.nte~eetuale şi caracteriale. Deficitul intelec-
tual este foarte frecvent şi de foarte mul te tipuri, î:n-
cepî:nd eu debilitatea mintală lejeră şi sfîrşind eu arie-
rarea profundă. In ceea ce priveşte tulburările caracte-
riale, acestea sînt de agresivitate, de agitaţie, de ins-
tabilitate psibomotrice şi de aceese de mînie, furie.
Tulburările neurologice se exprimă prin deficit motor,
epilepsie şi sindroame extra-piramidale ori cerebeloase.
Epilepsia este frecvent polimorfă, generalizată saulo-
calizată. Anomaliile morfologice ce coexistă sînt de ce-
le mai multe ori de origine craniQ-fHcială (hidrocefalii,
microcefalii, craniostenoze etc.). Conform regulei emise
de Clemmbault, 01 cit sft!cţiuoea a:te mai ~coce, cu sttt 1:ul.w-
raree ce xe-Lultă e~e IIBi. gravă şim:d p:ofl.mdă Oegea masivităţii). •
Studiile llli: Little, Roger şi Seillon au pus î:n eviden-
ţă caracteristici evolutive ale encefalopatiilor. Trata-
mentul acestora este relativ, cu efecte reduse - fireşte.

examene numeroase complementare pun în evidenţă unele
capacităţi de supleanţe şi recuperări valoroase mai ales
în cazurile lejere de encefalopatii. Se efectuează con-
comitent cu tehnici de educaţie specială, tratamente me-
dicamentoase (anticonvulsive, neuroleptice), ortopedie-
intervenţii chirurgicale (topectomie. bucotomie, hemis-
ferectomie, î:n cazuri speciale). Ca m!euri profilactice
ee evită orice situaţii etressante sau de orice fel pen-
tru a feri aceşti bolnavi fragili, pe cît posibil, de
462
ENC-END
noi pusee - şi deci de evoluţie de agravare a encefalo-
pat!ei.
ENCOPRESIE (grec en • in, koproe • excremente)
Incontinenţă a materiilor fecale. Cazurile acestei ano-
malii pot fi diverse ( sfincteriene, intestinale) şi
uneori chiar neurologice. In unele cazuri, foarte rare,
pot fi forme epileptoidale in joc. La copii mici enco-
presia poate fi de natură afectivă, oonstind într-o fi-
xare p~ această formă de conduite regresive. In genere,
copiii encopresivi sint agitaţi, agresiv1, instabili,
nu simt desgust faţă de murdărie şi sint JDUrdari, mani-
festă illlaturitate profandl a personalitlţii. !ncopresie
poate să apari brusc, după un traumatism afectiv sau în
timp ce copilul trăieşt e o situaţie de insatisfacţie.
Astfel, encopresia pune in evidenţă an refuz faţă de
măsurile educative. Mai tot deauna, copiii encopresivi
au relaţii tensionale mat ernele.
ENDOGEN Termenul denumeşte ceea ce se dezvol-
tă dinspre in~erior. P ctorii endogeni aînt factorii ce
acţionează pornind din int r1or, in opoziţie cu facto-
rii exogeni care sînt ~ill exterior şi complementari.
ENDt>MORF Rete un t ermen care desemnează în
tipologie lui Sholdm.! 19,2 (v ."Tipologia lui Sheldon")
an tip de personalit c reet erizat prin predominanţa
trunchiului asupra axtremit ăţilor şi a diametrelor bazi-
nului faţă de diametre~~• turii scapulo-humerale. Di-
mensiunea psihologic ar fi viscerotonia,
ilustrat~ pri.nr etit bipokinezie l~teu
tă crescută in decl
IOm ~J. 0.uta.J.cl'., .Î:.tlld
hedonică, sociofilie, ~ol1tet ole 'ă•
mulţumire de sine, ex. raversie et c . Acest tip a fost
corelat cu tipul "picnic" al lui Kretsohmer, oţinînd
tipul endomorf-picnic.
463
ENE-ENG
ENERGIA Se poate vorbi de diferite forme de
energie (mecanică, electrică,atomică, hidraulică etc).
Există şi o energie psihică c e se exprimă prin psihoac-
tivitate. Există medicamente care an rol energizator
(psihoanaleptice sau antidepresante). Ele se împart în
două categorii: inhibitorii oare au efect prin supresia
acţiunii enzimelor monoamine oxidaze(Narsitid_)şi inhibi-
tori ce par să aibă efecte mai directe asupra sistemului
nervos central (Tofranil) . Acestea au efecte de lungă du,
rată, spre deosebire de anfetamine (Benzidrină, Dexedri-
nă, Dezidrină) care au efecte trecătoare şi produc anore-
xie şi insomnie. Există o serie de antidepresanţi mai le-
jeri.
ENGRAMARE Este o operaţie fundamentală a me-
moriei, prin care se realizează convertirea (codificarea
mesajelor de intrare, înlocuind dimensiunea temporală
cu o dimensiune spaţială şi fixarea lor pe un anumit su-
port, care poate fi funcţional), mecanisme de întîrzie-
re, circuite reverberante (sau structUJ'al) biochimice:
ADN, AP~l, scotofobină sau alte peptide): un model posi-
bil al engramării îl reprezintă holograme, în care ea
se realizează prin interferenţa semnalului input cu un
semnal neutru de referinţă. Prin engramare se realizea,
ză deci, o transformare a tuturor structurilor informaţi
onale, indiferent de natura lor calitativă (nealterîn-
du-se însă, caracterul lor eterogen)& convertirea dintr-o
funcţie de timp M = f'(x,y,z,t) într-o funcţie relativ
independentă de timp m = f'(x,y,z) prin fixarea pe su-
porturi (coduri autogenerative). Totodată se marchează
momentbl stocării, acesta fiind un cadru principal de
referinţă (adresă de memorie).
ENGRAME Termenul se referă la amprentele lă-

eate în centrii nervoşi de către evenimentele trecute
464
DT-ENU
trăite de individ în mod activ sau pasiv. Ciclu.rile con-
diţionale duc în genere la urme (amprente) mai puternice
ce pot fi evocate (ecptrorle) spontan fie in Vis, fie
pri~ asocieri la evenimente ce fac parte sau evocă con-
diţiile sau excitanţii ce au antrenat formarea de amprente
engramice.
ENTROPIE (etimologic, din grecescul •ntropi"
înseamnă transformare, schimbare). Introdus în termodi-
namică de către Claadius pentru transformările ireversi-
bile şi fenomenele de degradare a energiei. Este energia
specifică necesa~ă pentru ca după un proces adiabatic şi
reversibil oare se realizează la o temperatură corespun-
zătoare stării iniţiale să se readucă corplll activ pe
cale reversibilă la aceeaşi stare iniţială. Legile termo-
dinamicii sînt legi statistice, deci valabilitatea lor
este mult redus ă sau anulată, dacă se schimbă sistemul de
referinţă (macroscopic - microscopie). Introdus şi în
cadrul fenomenelor informaţ ionale de către Shannon, ca
expresie a gradului de dezor ganizare:
H• - { pi log pi
în este stabili tă şi măsura cantităţii de
aceeaşi măsură
informaţie cu semn schimbat (I = - H) Entropia are un
dublu caracter: subi ectiv ca măsura nedeterminare/cant.
de inform./ obiecti~ raportat la starea de echilibru.
ENURESIS (~ec en = în, oureo „ a priva)
Termenul se refe ră la emisii complete involuntare de uri-
nă - mai ales noaptea. Fenomenul are loc inc onştient şi
se referă la copii tr ecu ţi de J ani • ..-. enurosi s (, :,,J ur:a)
nt.t ;,,r,ii::,~c( l.1:>i:! .i WJ..i Le, .L\> f 'f'4 V• WJ ,1.J,.u UC J j ,.1..l,~
psihologică. Tr ebuie dife:""en ~iat enures.i.aul de irl<' ti-~

nenţă continuă de ur ină care are or ig in ă org_anică mala-
divă. Enuresisul este mai frecvent la băieţi ca la fetiţe.
465
EP-EPI
Cedează adesea spontan în adolescenţă, devenind extrem
de rar la adulţi. Uneori apare în aceeaşi familie, ceea
ce pune în evidenţă cel puţin un teren psihologic de
transmisie ereditară sau o anumită imaturitate afectivă
comportamentală infantilă fixată - fragilitate a perso-
nalităţii, pasivitate sau demisie în faţa efortului. Se
pare că enuresisul îşi găseşte origina în relaţiile ma-
ternele primare - devenind un refuz inconştient de adap-
tare ori -de acceptare a cerinţelor sociale. Enuresisul
devine o infirmitate blamantă, ce întreţine în circuit
sentimente de inferioritate, culpabilitate, ruşine şi
insecuritate afectivă. Terapia e adeseori dificilă din
cauză că nu este clară diagnoza etiologică. Au efecte
bune schimbarea climatului creierea de condiţii de se-
curitate,psihoterapia de susţinere, schimbarea interese-
lor copilului, recondiţionări etc.
(DE)L'EPEE CHARLES MICHEL (1712-1789), surdo-
pedagog francez. A înfiinţat la Paris , în anul 1770, pri-
ma şcoală (institut) din lume pentru surdomuţi. S-a
preocupat de asemenea de metodele denutizării, devenind
creator al metodei mimico sau "epeeno". A încercat să
perfecţioneze limbajul mimico-gesticular, pe calea in-
troducerii în componenţa lui a unor semne noi, conside-

rînd, că surdomutul nu reuşeşte să atingă niveluri înal-
te de dezvoltare ps ihică din cauza insuficienţelor comuni-
cării .
EPIFENOMEN (grec epi ~ deasupra şi phainomenon

fenomen) Intr-o manieră generală, fenomen accesoriu a
cărui prezenţă sau absenţă nu influenţează producerea fe-
nomenului esenţial pe care îl considerăm. Cuvînt creeat
de Th. Huxley pentru a fi aplicat conştiinţei psihologice.
Sunstul este un epifenomen al mişcărilor vibratorii denu-
mite sonore, el nu există pentru surzi care nu pot perceoe
Cda. 72/1979 Pasc. 30

466
EPI
din plin toate mişcările sonore care se propagă in afa-
ra lor.
EPILEPSIE Manifestări de paroxism neuro-pai„
hic sub formă de crize convulsive generalizate adeseori
(crize tonico-clonice). Bolnavul scoate un ţipăt near-
ticulat şi cade brusc fără cunoştinţă, cîteva momente
rămine rigid (faza tonică), apoi inoep contracţii rit-
mice a tuturor muşchilor (faza clonică). Acestea durea-
ză cam 5o secunde subiectul rămîne apoi inert şi incon-
ştient, respiraţia devine gîfiitoare. In timpul crizei,
bolnavul face spume la gură, are defecaţii sau ejaculări.
Uneori criza e precedată de "aurş", o stare de spaimă
violentă şi impresia de pierdere, După criză, conştiinţa
revine treptat la normal. Crizele sînt urmate de amnezie.
Intotdeauna se trece printr-o stare intermediară de con-
fuzie. Există şi forme fără convulsii (rigiditate mus-
culară, rat somnuri bruşte şi pasagere, absenţe, accese
de mînie etc.).Puria epileptică pr1foedentă crizelor poate
conduce chiar la acţiuni agresive, omucideri fără motiv
(irespo~eabilitate). Epilepsia este o maladie relativ
răepîndită. Cauzele ei sînt variaţii, traumatisme c r a-
niene, encefalite, paralizii, uremii ( la femeile însăr
cinate care au afecţiuni renale), edampsie, abcese, tu-
mori.
EPILEPTOIDIE Complex de trăsături morfologi-
ce, de modalităţi de a reacţiona, de atitudini care evo-
că temperamentul epileptic. Minkowska şi Wallon au si-
tuat aceast~ tipologie printre cele psihiatrice (terme-

~ sinonim - gliscroidie) ce se caracterizează prin v i s-
cozitate mintală şi explozivitate a reacţiilor.
EPISTEMOLOGIE GENETICA Este denumirea dome-
niului şi principiului epistemologic ce are in atenţie
determinarea rolului subiectului (S) şi obiectului (O)
467
EPI
abordindu-le nu în ~ine, ci în procesul însuşi al creş-
terii de cunoştinţe, deci a stărilor succesive ale ~ces-
tora. Epistemol ogia genetică nu recunoaşte subiectul în
sine, ci doar obiecte succesive cunoscute de subiect în
cursul unor etape. Există, deeigur, relaţii între obiec-
tivitate şi obiecte, dare vorba de a determina acest
raport prin dezvoltarea lui însuşi. Există un sens res-
trîns al epistemologiei genetice. Acesta se referă la
toate cercetări le psihogenetice sau istorico-critice,
asupra modului de creştere a cunoştinţelor în măsura în
eare e18 se mparţează la un mstem de refa-:m ţe ccnst:1:tuite . ·a.e ota-.
diul de cunoştinţe admise la un m.oment considerat . Denu-
mirea de epistemologie genetică restrînsă se referă la
orice cercetare psihogenetică sau istorico-critică asuprs
modului d !!- lărgire a cunoştinţelor, sprijinindu-se pe un
sistem de referinţe constituit la un moment dat. Atunci
cînd sistemul de . referinţe este înglobat în procesul ge-
tic sau istoric studiat poartă denumirea de psihologie
geneticl generalizată. Epistemologia genetică face par-
te din domeniul "epistemologiei", ştiinţă a releţiilcr
dintre cunoştinţe şi formele diferite posibile ale rea-
lităţii (inclusiv a zonelor de existenţă nonsensibil e).
Problemele epistemologice se referă, pornind de le sis-
temul S (activităţile subiectului), sistemul P (proprie-
tăţile formele - obiectului), sistemul E (tipurile de
existenţă sau realitate ale obiectului (zone ale reali-
tăţii) la relaţiile SF , SE, FE, şi la sistemul E. Epis-
temologia normativă operează cu mefodele logicii forma-
le. Probleme sa de limita constă în decelarea nivelului
şi a structurii logice proprii subiecţilor - ca şi la
etapele succesive ce trebuie parcurse pentru a se ajun-

ge la structurile şi nivelele formalizabile din punc t
de vedere normativ . Desigur, se poate face studiul
conştiinţei în calitate de raport înt~e subiect - obi~ c·
468
EHE
din punctul de vedere logic pentru a realiza o analiză
formală a conştiinţei.
fil!! (sindrom) Termenul denumeşte o miopie

progresivă ce debutează la nivelul centurii scapulare
(forma juvenilă a lui Erb).
EREDITATE (lat. hereditas • "moştenire": gene~)
Insuşire biologică generală a organismelor vii prin care
acestea au posibilitatea de a reproduce (transmite) la
descendenţi caracterele lor morfofiziologice, cu tip
de metabolism asemănător. Ereditatea are două laturi prin-
cipale şi contradictorii, conservatismul şi variabilita-
tea. Datorită conservatismlilui ereditar, ce c ondensează
parcursul filogenie, organism~le se dezvoltă asemănător
cu ascendenţii, fenomen care asigură astfel stabilitatea
relativă a speciilor. Opusă conservatismului , variabi-
litatea exprimă dezvoltarea organismelor relativ diferită
de a ascendenţilor, în primul rînd sub influenţa mediului
schimbat (fenomen care asigură depăşirea contradicţiei
interne între conservatismul ereditar şi variabilita-
tea mediului. Variabilitatea se dezvoltă în baza unită
ţii contradicţiilor dintre organism şi condiţiile reale
de existenţă. Aceasta constituie izvorul transformării

eredităţii. Primele încercări de explicare a mecanismelor
fenomenului eredităţii au avut la bază ideea unor
particule reprezentative şi a unei aşa-numite substanţe a
a eredităţii. Pe aceste ipoteze s-au sprijinit teoriile
corpusculare ale eredităţii formulate în diferite vari-
ante de K.Nageli, H. de Vries, A.Weismann etc. Aceste
teorii susţin in esenţă împărţirea organismului in două
pc!'. ţi l:fiot.i.aoto (oo,pu1 9.:i o1o.c,c,.ni"ol• .t:r<>T1u,1 • c-• ron en-
trează caracteristicile speţei (pangene, determinan ţi
etc.) ce-şi au sediul exclusiv în nucleul celulelor. Ad-
miterea independenţei elementelor sexuale faţă de meta-
bolismul individual şi faţă de mediu are un caracter
469
ERE-ERG
metafizic şi duce în mod necesar la negarea moştenir i i
caractereselor dobîndtte de organism in cura ul v ieţii.
In ultimele decenii au avut o largă circul.aţie tezele
elaborate de şcoala lui T.H.Morgan, potrivit căreia ge-
nele care se găsesc in cromoz omii celulelor (teoria cro-
mozomică a eredităţii) sînt egale ca transmiţătoare de
ereditate, Mecanismele eredităţi i sînt analizate în ul-
tima vreme la nivel biochimic şi nu numai la nivel cro-
mozomial. S-a pus in evidenţă prin studiile din ultime.
le decenii rolul înse=at al acidului dezoxiribonuclenic
(ADN) in ereditate (prin numeroase experienţe). Există
o strînsă legătură între metabolism şi ereditate. Mole-
culele de ADN nu sînt autonome, ci se sintetizează în
procese de ~etabolism general al celulei, ADN fiind în
esenţă un purtător şi de "in f ormaţii" ereditare. Trans-
miterea de caractere eredi t are se poate face nu numai
prin hibridare sexuală însoţită de alăturar e de cromozo-
mi, ci şi prin hibridare vegetativă, în care intervin
substatiţe plastice extranucleare. Descoperirea rolului
genetic al ADN a deschis noi perspective de dirijare

orientat? a eredităţii.
ERENTOPOli'.il(erentrofobie, sinonim eritrofobie,
grec, eritros = roşu, fobos teamă).
2 Teamă maladivă
de a roşi, fapt ce el însuşi an trenează roşirea feţei.
Este frecventă la adolescenţii hiperemotivi, creînd un
sentiment de inferioritate, mai ales în public. Erento-
fob1a poate persista la vîrstele adulte, constituind un
motiv de jenare a relAţiilor s ociale. Uneori, această
manifestare îşi are origina într-o educaţie eronată în
copilărie.
ERGOGRAP Aparat f olosit pentru a studia şi

a înregistra activitatea unui membru (mînă, picior) în
timpul dat. Se foloseşte mai ales pentru a cerceta
470
ERG
oboseala şi pentru a stabili curbele ei. Printre primele
ergografe cunoscute este cel al lui Mosso, la care acţi
unea ae efectuează de către un deget, celelalte degete
ş1 braţul răm.înînd imobilizate. Degetul mobil împinge
o greutate. Amplitudine, mişcarea de flexie etc. sînt
înregistrate pe un kimograf.
ERGONO.MIE Studiul tehnic al regulilor de
adaptare între muncitor şi echipamentul de muncă. O so-
cietate de ergonomie s-a fondat în 1949 în Anglia, re-
unind: ingineri, anatomişti, fiziologi~ti, psihologi.
Neologism creat după modelul economiei pentru a desem-
na legile şi tehnologiile de organizare a muncii., dar
în mod principal, arta de a adapta condiţiile muncii
la om atît din punct de vedere fizic cît 91 psihic.
Termenul a fost utilizat pentru prima dată cu ocazia
constituirii "Asociaţiei britanice de ergonomie" în
1947. In acel an amiralitatea engleză a reunit o serie
de specialişti (ingineri, medici psihologi etc.) în ve-
derea proiectării echipamentului naval. A fost aleasă
de numirea "ergonomie" pentru a evita susceptibilitatea
specialiştilor care-şi revendicau paternitatea acestui
domeniu. In 1961 s-a constituit la Li~ge "Asociaţia in-

ternaţională de ergonomie". Intre 2-22 septembrie 1971
a avut loc le Bucureşti cea dintîi conferinţă naţională
de Ergonomie, din România. Studiile ergonomice urmăresc
adaptarea reciprocă între cele două componente ele mun-
cii, omul şi maşina, ca sistem. Ergonomia are caracter
multidisciplinar. In literatura de specialitate sînt
utilizati termeni ca "Ergonomie proactivă" (cuprinde
studii multidisciplinare privind proiectarea viitoare-
lor maşini şi procedee tehnologice ) ; , "ergonomia corec-
tivă" (cuprinde studii necesare ameliorării utilajelor
şi tehnologiilor existente);, "ergonomie de teren"
"ergonomie de laborator" etc.
471
ERG-ERO
ERGOTERAPIE Terapeutică ocupaţională. Frec
vent utilizată în învăţarea de diferite activităţi ale
vieţii cotidiene potrivite cu virata. Accentul se pune
pe abilităţile manuale (D.Gr aveleau a folosit-o frec-
vent). Se adresează copiilor şi adulţilor cu insu:fici-
enţe motrice şi gestuale şi persoanelor cu debilitate
motorie. Reeducare prin muncă în ateliere apropriete

ca amplasament de serviciile de tratament. Se adresea-
ză şi unor categorii de bolnavi mintali sau unor per-
soane ce au maladii cronice.
EROARE Actul prin care se judecă drept ade-
Vcirat ceea ce este fals şi fals ceea ce este adevărat. Eroa-
rea poate să fie şi diferenţa dintre o valoare observată
şi valoarea adevărată. Există erori fortuite, accidenta-
• In sensometrie se admite "eroarea medie" Eroarea

eşantionare reprezintă di f erenţa dintre valoarea sta-
tistică adev&rată a unei populaţii şi estimarea acestei

valori.printr-un eşantion ales la întîmplare, eşantion
ce reprezintă imperfect populaţia respectivă. Eroare
etalon se denumeşte elementul asupra căruia persistă
mai mult atenţia şi ca atare, el este supraevaluat în
mod sistematic. Eroare de concordanţă reprezintă l ipsa
de conc o rdanţă dintre percepţiile noastre şi realitatea
obiectivă, confirmată de practică: cunoştinţă care, da-
tori tă limitelor istorice ale cunoaşterii, observaţiei
superficiale, experimentului organizat defectuos, neres-
pect ării legilor logice, nu reflectă adecvat, veridic
realitatea obiectivă; idee, părere, opinie . greşită; ceea
ce este gre şit , greşeală. Eroare probabilă: diferenţă
probabilă între dat ele obţinute printr-un calcul şi cele
obţinute pe bază de experienţă. A induce (pe cineva) în
eroare: a în şela , a amăgi. Diferenţă între valoarea
reală a unei mărimi şi valoarea calculată a acestei
472
ERO-ESE
mărimi. Erori logice (sau erori de demonstraţie) · care
atrag după sine falsitatea concluziei. Ele ee numesc
sofisme atunci cînd încălcarea regulilor· demonstraţiei
se face cu intenţia expresă de a induce în eroare şi
paralogisme, atunci cînd abaterile logice se săvîrşe11e
neintenţionat. La sensul impersonal; aserţiune falsă.
Erorile de localizare în timp şi spaţia a amintirilor)
eînt alterări calitative ale memoriei trecutului în ca-
re a~biectul nu este capabil să identifice corect momen-
tul în care e-Gu petrecut diferite evenimente trăite în
trecut. Intîlnite frecvent şi la subiecţii normali,
aceste tulburări se multiplică, căpătînd o formă acută
în stările de disoluţie ale conştiinţ ei, în special în
confunziile mintale şi demenţele senile. Se numeşte
eroare compusă (iluzii optico-geometrice) o gamă largă
de iluzii referitoare la figuri sau configuraţii. Eroa-
re elementară de supraestimare absolută (percepţie)eate
eroarea datorată centrării pe un singur element, indepen-
dent de re laţiile de egalitate sau inegalitate di-
mensionale ~v alte elemente.
EROTISM Domeniul experienţei conştiente şi
inc onştientesexuale. In psihanal iză:termenul generic,
desemnează dominaţia instinctului sexual ca sursă pri-
mară şi dominantă a plăcerii (libido) . Erotomania cons-
tă într-o preocup·.re patologică de domeniul erotic (gîn-
duri, fantezii, comportament). Există etape minore de
erotomanie provocate de frustraţii şi deprivări sexua-
le. Acestea au caracteristici normale.
ESENTA (latin esse = a fi) Termenul este uti-
1iadt .în îi10Doîi•, în 1ceio~ 9i în poci.hol(:\9'iR~ Tn RO~R~
din urmă domeniu, termenul se referă la un ansamblu de
caracteristici psihologie care permit să fie identifi-
cate ca atare în acel moment în opoziţie cu ceea ce ar
47'
ESA
fi mai tirziu. Pilozofia existoiltialiste foloseşte ter-
~enuţ în însuşi nucleul său.
ESABTIOBAJ Studiile statistice ar trebui să

se efectueze pe populaţii foarte largi. Acest fapt ne-
fiind posibil pentru alte studii decît cele de recen-
sămint al populaţiei (fiind foarte coetisitoare) se
recurge la grupe mai restrinse. Acest număr limitat de
persoane slese din intregul populaţiei constituie un
eşantion. El trebuie să fie reprezentativ pentru anaam-
blul infinit de cazuri pe care le exprimă. Eşantionul
se referă la un număr finit (relativ mic) de subiecţi
aleşi astfel încît să corespundă ansamblului infinit
teoretic, să fie reprezentativ in raport cu ansamblul
general sau parental{M.Golu). Pe baza ipotezei de si-
militudine dintre distribuţia normelor reduse şi orice
distribuţie experimentală, esantionul poate fi definit
ca un ansamblu alcătuit din N, elemente luate la intîm-
plare, în care fiecare elementare aceeaşi şansă de ma-
nifestare ( sau apari ţie) ca şi în ansamblul parental
(H.Pischer) Se pot diferenţia două tipuri de eşantio
nare: reprezentative şi organizate. Primul tip se al-
cătuieşte prin metoda întîmplării(mzard) al doilea, prin
metoda "mu-tă" întîlnindu-se principiul organizării pre-
liminare (pe baza unor criterii de clasificare a ansam-
blului parental şi principiul hazardal, In orice caz
utilizîndu-se procedee diferite se elimină la maximum
( în funcţie de obiectiv) eterogenitatea sau cmogenita-
tea (studii privind caracteristicile culturale ale
tineretului cer eterogenitate a mediilor de cultură şi
educaţie proporţionate faţă de structura generală apo-
pulaţiei. Studiile ce au în atenţie insuşirea de cunoş
tinţe, probarea unor cunoştinţe prin metode diferite cer
în schimb eşantioane omogene). In elaborarea de tehnici

psihologice interesează o eşantionare aleatorie (se uti-
lizează tabelele de nwnere la hazard).
474
EST
ESTETIC (grec. aistesis = senzaţie) Terme-
nul denumeşte ceea ce este în relaţie cu frumosul (emo-
ţie estetică, percepţie estetică, creaţie estetică)
Adjectivul este legat de domeniul esteticii care este
ştiinţa ce se ocupă cu natura şi condiţiile frumuseţii
şi a frumosului din realitate, din arta ce acţionează
diferenţiat asupra sensibilităţii personalităţii umane.

Termenul se referă şi la experienţa umană privind natu-
ra şi valorile artei. Domeniul a avut iniţial o consis-
tenţă exclusiv filozofică. Prin studiile de estetică
experimentală (al căror iniţiator este considerat Fe-
chne9, s-a constituit un domeniu psihologic al esteti-
cii. In această privinţă interesează studiile lui Irvin
L.Child (1967) care a delimitat un domeniu al "Inţele
gerii artei",recent ee dezvoltă domeniul creaţiei şi
creativităţii artistice. Există tipologii complexe
pentru fiecare din domeniile amintite. Chiar Irvin Lw
Child a efectuat o clasificare a înţelegerii artei şi
operei de artă. Din acest punct de vedere, el a dife-
renţiat înţelegerea referenţială de înţelegerea expec-
taţională. Tipul referenţial, la rîndul său, include
un subtip convenţional, altul iconic sau al reprezentă
rilor confieuraţionale şi tipul referinţelor exemplifi-
catoare (pictura abstractă decupează în acest sens doar
culoare sau forma etc.). Tipul expectaţional include
subtipurile: a) expectaţional sintactic (sensibil la
ritm, rime etc.), b) subtip expectaţional cauzal care
este orientat spre motivele conştiente sau neconştien
tizate include in opera de artă ce este receptată, şi
c) subtipul expectaţional pragmatic. Acesta este orien·
tat !nspre aspectele constructive, ectucatoare, cte con-
strucţie ale artei. S-au efectuat numeroase studii de
tipologie în experienţa artistică (Meyer 1956, Cooke

1959, Havner 1937, Brown, Suter şi Hildem 1957,
475
EST
Gundlach 1932, Lom&% 1962, etc. Pentru investigarea
experienţei est etice s-au utilizat numeroase tehnici
de evaluare, printre care aceea a testelor de adjec-
tive, utilizate iniţial de Poffenberger şi Barrows
(în 1924) a căpătat o mai largă răspîndire. Există o
extindere a acestor tipuri de studii ui ~re domeniile
tuturor artelor. In studiile psihologice ale reacţii
lor la operele de artă, se investighează reacţiile ime-
diate fi cele de efect tardiv. Studiile lui Farnsworth
şi Beaumont (1929) au pus în evidenţă faptul că* coi
nefamiliarizaţi cu picturile sînt atraşi mai consistent
de acestea cînd sînt însoţiţi de comentatori cu expe-
rineţă. Există un mare grad de sugestibilitate în ju-
decata artistică. Crit ic a de artă influenţează mult
aprecierea începătorilor studenţi (R.Prancis~ Exper-
ţii au în genere un sistem de raportare faţă de car&
sînt adesea rigizi. Mai pot fi citate numeroaae studii
în acest domeniu, efectuate de Gerbrands (1957), Siroto,
Barron.şi Welsh (1952), Munsinger şi Kessen (1964),
Seashore (1947), Scr8.llin (1935) Springbitt (1960), Ber-
lyne (1966), Williams Burt (1960) Guilford (1939),
Pyaenck etc. Mulţi dintre aceştia au efectuat teste in-
teresentee I n ceea ce priveşte studiile româneşti, ele
au evoluat în direcţia de pistării experienţei urtetice
dar şi a creativităţii, la copii, Pîrlog (desen) Crean-
gă şi Giu.rgeca (muzică) Binciuleecu I. (desen şi modelaj),
O.Mureşanu (compo z iţie literată la copii) (1332) şi mai
r ecent dr. Enăchescu (d esenul la bolnavi cu leziuni ce-
re brale), U.Schiopu, şi M.Girboveanu -(evoluţia experi-
enţei incluse î n desen;), M.Gîrboveanu, ( simţul estetic~
creaţia dramatică s.Marcue, înţeleg erea metarorei -
Rodic a Demetreacu etc. In genere, creativitatea,~tudia-
tli plin testele daneniului, la creatcrii de artă arată că ad-
ginali tatea depistată prin aceste teste nu este tov:iea-
476
ESE
una corelată pozitiv cu gradul de originalitate real al
creatorului. Creatorii eînt preocupaţi mai ales de pro-
priile lor idei şi mai puţin de impresiile pe care le
trezesc, or în testele de creativitate este solicitată
latent şi impresia. In genere, persoanele decelate prin
teste ca avînd creativitate înaltă duc o viaţă activă,
au o tendinţă spre independenţă evidenţă, idei clare
şi personale, integritate şi autoconducere. Studiile
psihologilor abisali în problemele experienţei estetice

vizează aspecte ale personalităţii, inconştiente şi
pulsionale complexe. Studiile lui Wallach şi Gahm
(1960) au pus în evidenţă corelaţii pozitive între anu-
mite caracteristici psihice şi producţia abstractă şi
alte aspecte de acest gen.
(sinonim insucces) Este o noţiune prin
excelenţă suviectivă. Există eşec
atunci cînd nu se
atinge scopul fixat, cînd speranţele celui în cauză
sînt decepţionate. In general, eşecurile deprimă şi,
dacă se repetă frecvent (insucces şcolar, profesional
etc.) sînt susceptibile de a antrena tulburări nervoa-
se uneori foarte grave. Numeroşi indivizi timizi, re-
semnaţi, nerealizaţi 1 se supun ca unei fatalităţi, ei
se condu~ în existenţa lor aşa cum sînt impulsionaţi,
dorind să nu reuşească datorită imprejarărilor. S-ar
putea spune chiar că fac Îll mod expres ca să eşueze
pentru a se pedepsi pentru o villă inconştientă. In
0
Război şi Pace", Tolstoi a încercat să demonstreze că
Napoleon a eşuat la Moscova în urma acestui mecanism
ascuns. Eşecul şcolar are numeroase cauze care uneori
sînt remediabile. Astfel este situaţia în care copilul
ai e u ~bo a bW'~ i ♦ a~c oau o o~~do~• o o opoo!•~t!1 or
vizuale.Mai complexe sînt situaţiile de eşec şcolar d~-
torate neinteresului pentru activitatea şcolară, ne1n-
477
ETA
tegrării intelectuale, afective sau voluţionale. Aceste
cazuri sînt recuperabile. Eşecul şcolar ce are la ba-
ză deficienţe ale atenţiei, debilitate mintală, insta-
bilitate sau nematuritate afectivă etc. pun probleme
diferite. O altă categorie este aceea de inadaptare la
microgrupul şcolar, ca şi de inerţia provocată în cazul
unor probleme tensionale în mediul primar al elevului
(familia în curs de dezorganizare sau dezorganizate).
Eşecul -profesional, la rîndul său are psihologic ecou
extrem de complex, uneori ducînd la instaurarea de ne-
vroze sau boli psihomatice.
ETALONARE Ansamblu rle metode ce presupun
utilizarea unor procedee statistice prin · care se sta-
bileşte o clasificare ordonată a performanţelor subiec-
ţilor dintr-un eşantion, astfel încît se obţine un "ba-
rem" de referinţă pentru evaluarea fiecărei individua-
lităţi. f• poate fi realizată prin procedee diferite:
metoda.decalajului şi respectiv a centilajului, metoda
rangurilor şi a procentajului; metoda interpolării şi
metoda normalizării (pe baza stabilirii claselor şi a
intervalelor dintre ele (potrivit legii unei distribu-
ţii normale). Utilizarea notelor standard ("Z", "T","H",
etc.) ca şi a "etauinelor" coneti tuie al te procedee de
etalonare. Denwnirea de "etanine" derivă din reunirea
primelor silabe ale cuvintelor ce denumesc nouă trepte
standard, (Standard Nine Pointscale) . In cazul etalo-
nării prin procedeul staninelor se calculează procen_
tele simetrice pentru cele nouă scale după ewn urmează:
4%, 7%, 12%, 17%, 20%, 17%, 12%, 7% şi 4%~ Pornind de
la aceste procente se efectuează repartizarea rezultate-
lor ca în cazul celorlalte met ode menţionate. Metoda
intervalelor (des ~carte) se bazează pe principiul in-
clus în curba lui Gauss şi grupează scorurile în
478
ETE-ETI
jurul mediei aritmetice. Diferitele clase se delim1tea-
ză prin intervale egale, fiecare la distanţă de o abate-
re standard (sigma). Clasa centrală coincide cu media
iar treptele din cele două părţi opuse ale mediei au
semnul + pentru cele superioare mediei. Se efectuează
in genere o normalizare in cinci clase, clasa centrală
intinzindu-se intre~ 1/2 sigma faţă de medie. Această
clasă delimitează 4o%din subiecţi. Precvenţele descresc
progresiv spre clas-ele extreme proporţional cu importan-
ţa intervalelor notelor faţă de medie. Ca să se poată
xnări sensibilitatea scării de clasament se ia ca unita-
te de interval un tetron sau 1/4 din si~a. Aceasta în-
seamnă că scara se va intinde pe! la tetroni, ceea ce
inseamnl 2o clase - fapt ce creează o mai mare sensibi-
litate discriminativă etalonării. Procesul etalonării
este implicat in suita altor procese statistice impor-
tante, dintre care calculuea notelor standard, calcu-
lul de corelaţii in vederea validării etc.
ETERNITATE Durată fără sfirlit. Caracteris-
tică a ee~e ce este în afara timpului - şi 1n afara
posibilităţilor de situue a inceputului şi efîrşitului
prin sistemele de cue se dispune logic, informaţional
şi explicativ.
~ (grec. etikos, etos• moravuri) Denumi-

re dată moralei sau aspectelor ce privesc morala . Se
poate distinge ca fiind morale acele prescripţii oe sînt
admise într-o epocă, într-o societate determinată. Moral
este şi efortul de a se conforma acestei prescripţii şi
de a urma neabătut ansamblul acestor prescripţii.
Pe plan psihol ogie interesează conditi ile . at i tudinile ,
judecăţile de apreciere morală, motivaţia conduitei în
ansamblu şi ponderea acordată celor mai sus enumerate,
în structura personalităţii. Intr-un sens mai restrins ,
Efl
în psihologie domeniul etic solicită sensul distincţiei
dintre bine şi rău, permis şi nepermis. Etica şi morala
reglementează relaţiil~ interumane şi sînt dependente de
ideologie , conc~pţie despre lume şi viaţă. Prezintă
importanţă raportare- valorilor morale la ideea de aboli-
re a exploatării, raportare aflată în centrul concepţiei
morale ce animă structura morală de ansamblu a ţărilor
socialiste şi distanţarea lor de ţările cu regim econo
politie capitalist. Această relaţie modifică întreaga
structură a aspiraţiilor, idealurilor şi valorilor mora-
le. In R.s.R. Congresul educaţiei politice şi al cul-
tlll'ii socialiste ca şi discuţiile în jurul codu.lui eti-
cii socialiste au intensificat şi diversificat eforturi-
le de educaţie etică complexă. Egalitatea în faţa legii,
abolirea privilegiilor constituie tot atîtea aspecte im-
portante ale cadrului de dezvoltare a moralei implicate
în relaţiile morale promovate social (ca atitudinea faţă
de muncă, faţă de ţară şi valorile ei, faţă de ideologie
şi faţ~ de bogăţiile cultural creatoare etc.). Iradierea
caracteristicilor morale mai sus enunţate în conduitele
individuale, adeziunea şi apărarea activă a acestora
constituie o mare revoluţie şi o imensă acţiune de depo-
luare a calităţii vieţii.
ETIOLOGIE Termen de origină medicelă. Cerce-
tare, studiu sau teorie asupra cauzelor unei clase deter-
minate de efecte opecial: 1) în biologie: studiul genezei
organelor, funcţiunilor; 2) în patologie: studiul cauze-
lor unei boli, a unei anomalii; 3) în istorie: analiza
şi discuţia cauzelor sau înlănţuirii de cauze c&re au
concurat la apariţia evenimentelor al căror tablou îl
oferă istoria. In mod abuziv şi impropriu: ansamblu de
cauze ale unui fenomen. In psihologie, etiologia se re-
feră la ceuzele unui fapt dat, la condiţiile care l-au
480
ETN
impulsionat (Glueck E,şi s~, acestea constituie factori
etiologiei (Schlachmuffder). Există factori patogeni, ca-
re produc tulburlri, dar şi factori de creştere, d~ dez-
voltare. In etiologie se studiază incidentele manifes-
tărilor morbide, apariţia lor în funcţie de vîrstă, sex,
rasă, ţară, climat, epocă, ceea ce presupune tm foarte
mare evantai de cauze implicate. Organizaţiile OIIS şi
CIE au efectuat studii în diferite părţi ale lumii
(G.Henyer, H.Pi4ron şi Laugier) privind nivelul intelec-
tual al copiilor de vîrstă şcolară, implicit a cauzelor
privind diferenţele şi asemănările pe acest plan. 4,5%
din populaţia globală a tinerilor de 5-19 ani prezintă
insuficienţe mintale (ceea ce înseamnă că sînt educabili
în diverse proporţii - prin regim educativ special. Pen-
tru tulbU?" ă rile de comportament estimaţia este mai incer-
tă. De la )o,6 la 40% d:fn pqx.uat;i.a 15năm are DeY01.e de cam.-
liere şi supraveghere, dintre care de la 5-lo% fără tul-
burări sau insuficienţe mintale, (Buckle şi Lebovici,
OMS). In categoria mare sînt incorporate şi deficienţe
le senzoriale (epilepticii, orbii, ambliopii, surzii şi
surdo-muţii, hipoacuzicii, infirmi motori);- Mai precise
sînt statisticile judicioase privind delincvenţa minoră.
ETNOCENTRISM Reprezintă o tendinţă subiec-
tivă, constînd în raportarea tuturor fenomenelor sociale
la cele care sînt bine cunoscute (cele mai familiare).

In mod inconştient, judecarea celorlalţi se face rapor-
tîndu-i la tipul specific societăţii din care cel ce
apreciază face sau a făcut parte. Indivizii care depăşesc
anumite limite normale (binenţeles - limite subiective)
par în ochii celui care-i judecă drept "nebuni" sau
ntn a-r~,-a 1 P,si i "• <1~•1 <'îr.io ~Da„tin .,, tei eo<-ietăt:I san
rase, uimirea provocată este atît de mare incit sînt so-
cotiţi aproape "extraumani" (de exemplu, cînd primii
albi care au ajuns în Africa "neagril').
481
ETU-EUR
ETNOGRAFIE (grec. etnos = popor, logos= sta-
diu, ştiinţă) Etnografia este o ramură a antropologiei
şi are în atenţie descrierea caracteristicilor proprii
diferitelor popoare, a instituţii lor şi moravurilor lor.
Poporul român dispune de o et nografie bogată şi extrem de
interesantă şi de o largă deschidere spre cunoaşterea
altor popoare, cu toate caracteristicile lor.
ETOLOGIE Termenul a fost creeat de John
Stuart Mill pentru a denumi ştiinţa legilor care deter-
mină formarea caracterelor. Termenul se referă şi la stu-
diul reacţiunilor de comportâment la animale, în mediul
lor spec°ific. In sfîrşit, termenul denumeşte ştiinţa
sociologică ce studiază moravurile şi morala ca fapt de
comportament în contextul condi ţiilor socio-afective.
EUP'OR!E Exagerare a simţirii emoţionale a
bunei stări - o stare de fericire. Persoana aflată în
stare euforică se simte încrezătoare, optimistă, exhila-
ră, chi ar dacă evenimentele din jur şi situaţia nu sînt
deosebit de încărcate de caracteristici care ar putea
provoca această stare. Stările euforice sînt prezente în
anumite boli ca parezele generale (la tipul expansiv),
în cazuri d e tumori frontale, in demenţă senilă, psihoz~
multiple şi folosirea de droguri (halucinogene, anfetami-
ne, sedative, mescalină, LSD etcJ.Starea euforică repre-
zintă o rupere a pers oanei de fluxul curent evenimenţial.
Persoanele expansive au mai frecve nte stări _euforice mi-
nore. Acestea pot sur~eni şi în cazul unor succese sau
al unor bucurii, al ieşirii dintr-un impas, al reu1itei
la o probă dificilă et~.
EURISTICA Reprezintă art a investigării- , cău
tării şi descoperirii prin intermediul gîndiri i, al căi
lor de soluţion ar e şi al inven ţi ei i.µnF.ne . Creativitatea
Cda. 72/1979 Fasc. 31

482
ERO
fiind o condiţie esenţială a inovaţiei ştiinţifice, eu-
ristica s-a constituit ca o r amură specială a me~od ol o-
giei ştiinţei. Ca ars inventiandi, eurist i ca (heurisk ein•
a afla) a fost intemeiată prin lucrările lui Pascal,
D·e scartes, Leibniz, Bolzano etc. In epoca c ontemporană
euristica s-a dovedit insuficientă pentru r ezolvarea
problemelor ştiinţifice contemporane, apelindu-se la noi
metodologii, ale ciberneticii, teoria sistemelor, teoria
informaţiei. Ca procedee euristice ale gî ndirii se pot
menţiona analogia, modelarea. Pără a se nega insă, rolul
euristicii, s-au făcut investigaţii pentru mărirea ca-
pacităţii creativităţii gîndirii şi s-au inovat me t odolo-
giile euristice, adăugindu-le altele noi ca: brainstor-
ming, ancheta iterativă, metoda analitică, sinectica,
metoda drumului invers.
EVOCARE (latin evocatio-e = evocare, numire)
A chema la sine, a face să reapară. Acţiune de reactuali-
zare a unui fapt, persoane, cunoştinţe etc. incorporate
in memorie. Un sens mai complex consideră evocarea drept
trezire voluntară sau involuntară prin jocul asociaţii
lor, a unor imagini, amintiri etc.
KVOLUTIONISM Doctrină filozofico-ştiinţifică,
care explicăformele superioare ale realului prin evolu-
ţia formelor inferioare. Cuvîntul a desemnat şi continuă
să desemneze in principal evoluţionismul biologic sau
transformismul. In particular, filozofie a devenirii prin
opoziţie la filozofia -eternului, imuabilul ui. J inonim al
transformismului: doctrina lui Lamarck, Darwin etc., du-

pă care speciile derivă unele din altel e prin transforma-
re natural ă. Doctr ină după care l egea gen era lă a dezvol-
tării fiinţelor este diferenţierea acompaniată de i n te
grare. Lege după care s-au format succ es i v: si stemul
solar,suatanţele chimice, fiinţele vii , f ac ul t ăţi l e i nte-
lectuale, instituţiile sociale.
483
EXA-EXC
EXAMEN PSmOLOGIC SI PSIHIA'l'RIO (latin: exa-
men a gîndire) Examenul psihologic şi ps1h1rtric con-
stau în situaţii relaţionale de la om la om sau de la
copil la om. In cadrul acestei situaţii se confruntă
persoana examinată cu o seri e de probleme şi întrebări
Există un cadru deontologic al examenelor, dar şi o în-
cărcătură a acestora de strategii de investigaţie precum
şi de reacţii spontane, dar şi dictate de instrusiunea
examenului şi a examinat orului. De toate acestea tre-

buie ţinut seama .
EXCIUBIL (exploziv) (tip) Este un tt,p de
personalitaţe din cadrul tipologiei lui Popov (v. "Tipo-
logia lui E.A.Popov"), delimitat pe baza unor criterii
asemănătoare celor ale lui Schneider şi Kahn, dar mai
simple şi mai realiste. Se caracterizează prin reacţii
afective disproporţionate faţă de intensitatea excitan-
tului, prin imposibilitatea de a-şi stlpîni afectele,
fapt care poate atrage după sine posibilitatea comiterii
unor acte necontrolate, agresive şi chiar periculoue.
EXCITilILITA!E Este un atribut al materiei
Tii, atuigind cel mai înalt grad de dezToltare la nive-
lul neuronului (ţesutului nervos în general) şi reprezin-
tă proprietatea unei celule de a răspunde, prin exci-
taţie, la modificările ambiante de anlXllitl intensitate
şi durată. Aceste modificări de energie poartă denumirea
de stimul (mecanic, electric, chimic etc.) ·iar acţiunea
lor asupra celulei este numită stimulare sau excitare,
determinînd anumite modificări fizico-chimice ale celu-
lei Tii. Excitabilitatea se explică deci, prin pdsibili-
tate11 ,:;căderii pragului de permeabilitate a membranei oe-
+ . .
lulare faţă de ionii de Na , l a acţiunea an~ stimul,
ceea ce are ca urmare depolarizarea (scăderea considera-
bilă a valorii potenţialului de repaus). Cînd depolari•
484
EXC-EXE
zarea atinge anwnite limite (lo mV) apare "potenţialul
de acţiune", care se propagă de-a lUDgul membranei, cre-
înd o succesiune de diferenţe de potenţial. Excitabili-
tatea a fost stabilită experimental pentru toţi n ervii
şi poate fi modificată sub influenţa unor substanţe chi-
mice şi de starea funcţialell a nervului. Ercitabilitatea
se stabileşte în funcţie de cronarie (tipul util pentru
ca intensitatea unui anumit stimul el provoace excitaţia)
şi electrotonus (modificări ale excitabilităţii în tim-
pul trecerii unui curent electric continuu printr-un
nerv); se pune în evidenţă cu ajutorul unui preparat
neuro-muscular.
EXCITATll (recepţie senzorială) Stimularea
unar rec-ept;ad. sEllZ_cr1.ali1 al aparatul.J.i nervos care trai:em1.te me-
sajul conţinut în excitaţie şi mobilizează energia or-
ganismului care este gata de a răspunde corespunzător.
Aptitudinea generală de a acţiona la un stimul fie exte-
rior (semnalizator, agresiv etc.), fie interior (motiva-
ţie emoţională, cerinţă somatică) constituie excitabili-
tatea. Reacţiile pot fi mai mult sau mai puţin vii, mai
mult sau mai puţin rapide, în funcţie de caracteristici-
le temperamentale - de volumul trebuinţelor, aspiraţiilor
idealurilor, interelor, gradului de integrare şi situa-
ţiei de fond (oboseală, boală, etc.) Un rol important îl
are gr adul de integritate a fondului A.N.S. şi a carac-
teristicilor sale funcţionale, inclusiv de control. Ca
atare, excitabilitatea variază la unul şi ace l aşi subiect
datorită unor factori extrem de numeroşi şi variaţi- şi
diferă de la persoană la persoană în f'Uncţie de aceiaşi
factori.
EXERCITIU Acţiune prin care se organizează
sau formează reacţii simple sau complexe (stereotip di-
namic) ale adaptării curente la cerinţele vieţii şi
485
EXH-EXI
societăţii. Exerciţiile conetituie domeniul de formare
aplicativă a numeroase abilităţi în şcoală (citit-scri-
sul, calculaţia) şi in munca profesională. Exerciţiile
fixează cunoştinţele, regulile, aria lor de aplicabili
tate in procesele de instruire. Exerciţiile se folosesc
şi în vederea perfecţionării capacităţilor disponibile,
a aptitudinilor (exerciţii senzoriale, exerciţii percep-
tive, senzorio-motorii, exe~ciţii de memorare, de aten-
ţie) şi chiar pentru dezvoltarea creativităţii. Pentru
copiii mici se obişnuieşte ca exerciţiile să se prezinte
.
sub formă de jocuri educative •
EXHIBITIE (lat. exhibare• a arăta) Act de
a arăta sau a lăsa să se vadă în public, în mod indecent,
părţi ale corpului. Exhibiţionismul este frecvent la
anumiţi arieraţi grav sau la encefalopaţi, la care sint

dereglate mecanismele de control. Se manifestă şi la
copii, care încă nu şi-au format sentimentele de_ pudoare.
Apar şi in cursul unor anumite stări psihotice severe
(confuzionale sau excito-motorii). Aceste manifestări pot
să se insoţească de masturbaţii în public sau de tenta-
tive de mutilaţie.
EXISTENTA Termen al filozofiei, logicii, on-
tologiei epistemologiei. In psihologie,. existenţa· se
şi
exprimă prin tot ceea ce este recepţionat de către orga-
nele de simţ, sau face parte din experienţa umană.

EXISTENTIALISM Curent filozofic şi concepţie
psihologică care priveşte fiecare persoană de la punctul ·
de plecare al propriei autodezviluiri şi autorealizări.
Problema esenţială a existenţei este ca, găsindu~se pe
si.lle insuşi să devină oricine o fiinţ! ce-şi actualizea- _
ză propria persoană in lume. Aceasta este "problema iden•
tificaţiei". O dată această problemă rezolvată, fiinţa
umană işi angajează propriile contribuţii şi responsabi-
486
EXO-EXP
lităţi în acţiune pe o cale pr oprie. Conduita sa va f i
legată de propria existe r: ţ ă, nu dictată de alţii sau de
necesităţi de circumstanţă. Le baza exi s tenţialismului

· stă fenomenologia lui Husserl (înainte de a cunoaşte
realitatea trebuie să se conştientizeze ce este existen-
ta, să se act ualizeze experienţa. In loc de a se porni
de la concepte şi teorii , să se porneasc ă de la ceea ce
dă existenţa proprie). Literatura lui Dostoiewski,
Kaffka,. Cwnus a constituit o altă sur s ă a existenţialis
mului. Ei au atribuit omului modern alienare, anxietate,
nelinişte şi confuzie - ceea ce repune problema autoiden-
tificării.
EXOD RURAL Părăsire a mediului rural pentru

a se fixa în mediul urban. Migraţie ce antrenează o par-
te a populaţiei rurale spre oraşe. Acea•ta este una din
caracteristicile secolului al XX-lea. Fenomenul pune
nmeroe.se problane de locu~ ocqiaţie şi adaptare. ll RClllânia
socialistă, exodul rural este incorporat în planurile de
modificare a structurii economico-profesionale şi de ri-
dicare a nivelului de trai.
EXOGEN (grec. ero= în afară de; genea = gene-
raţie) Ceea ce se formează sau dezvoltă în afara orga-
nismului, comple~entar termenul endogen.
EXPANSIUNE (lat. expansio: ex = în afară de,
pandere: a deschide) Expresie vitală ce emană din di-
namismul pr~tiv, prin care organismul se deschide ca
sistem integrat spre lume şi societ ate - într-o comuniT
oare şi un schimb permanent reînnoit. Mediul de ex pan-
siune se compatibilizează de către subiectul uman s pre
e se adapta l e cerin ţ ele sal e.
EXPANSIVITATE Atitudine ps ihici care exp rimă
orientarea dominantă, excesivă a unei per soan e c ă tre
l umea exterioară. Expansivitatea semnifică capaci t atea
487
EXP
crescută de exterioriza%e a vieţii psihice interioare,
de comunicare multiplă şi var iată cu lumea din afara per-
soanei, în cadrul căreia işi găseşte cele mai numeroase
satisfacţii. Poate lua o formă generalizată, e:rtensivă,
caracterizînd în ansamblu personalitatea, sau poate lua
forme particulare ca, de exemplu, expansiune afectivă,
motorie, verbală etc. Perioadele timpurii ale dezvoltă
rii psihice se caracterizează în general, printr-o expan-
sivitate crescută, prin tendinţa de exteriorizare,(vezi
exteriorizare). In perioadele mai avansate de dezvolta-
re, expansivitatea se poate structura ca însuşire de per-
sonalitate (vezi tipul extravertit). In domeniul psiho-
l ogiei sociale, J.L.Moreno (psiholog american de origină
română, fondatorul sociometriei) desemnează prin acest_
termen amploarea şi tipurile de relaţii interindividuale,
in cadrul cărora diferenţiază expansivitatea afectivă de
expansivitatea propriu-zisă - ca stabilire de rel~ţii
sociale cu ceilalţi.
EXPECTATIE (lat.: expectare • a aştepta) Sta-
re de aşteptare şi atenţie ce se sprijină pe elemente
obiective şi scontează o anumită reuşită. Nivelul de ex-
pectaţie se referă la nivelul estimaţiei rezultatelor la
care se aşteapt! subie~tul în realizarea unei acţiuni sau
a unor performanţe. Intre nivelul -de expectaţie şi cel
de aspiraţie există diferenţe. Expectaţia se referă la
evaluarea propriilor rezultate, niv~lul de aspiraţii se
organizează în jurul dorinţelor de ·a atinge anumite per„
formanţe. Nivelul de expectaţie este solicitat in teste-
le de aspiraţii şi se notează NE , iar nivelul de espi-
raţii NA. La persoanele frustrate, NE e jos iar NA ridi-
cat. La persoanele nefrustrate, NE d ridicat iar NA mo-

derat. La persoanele supraprotejat e, NE este sc ă zut iar
NA moderat, în genere expectaţia nu coincide cu perfor-
manţa deoarece şi aceasta poate fi innuenţată de sistemul
dorinţelor şi temerilor subiectului respectiv.
488
EXP
EXPERIENTA empirice obţinute prin
Cunoştinţe
~bservaţie spontană şi contact direct cu realitatea.

Expresia "a avea experienţă" conţine o condensare de cu-
noştinţe obţinute în timpul vieţii. In metodă experimen-
tall, cuvîntul erperienţă se referă la o observare pro-
vocată, organizată , şi interpretată (statistic şi logic),
efectuată succesiv sau concomitent pe mulţi subiecţi ca-
re prezintă un eşantion cu toate caracterist icile pro-
prii acestuia.
EXPERTIZA Studiu şi raport privind o pro-
blemă neclarl tehnică. Examenele psihologice privind
copiii problemă (delincvenţii minori şi copii afiaţi
în pericol de a deveni delincvenţi - ca şi a celor ce au
plrinţi indemni pentru educaţia lo:4. Expertiza se folo-
seşte şi în cezlll examenelor de orientare profesională
O forml de expertiză o constituie şi
activitatea prin care se acordă calităţi metrologice tes-
telor sau se face reevaluarea lor. In fine, "expertiza
capacităţii de nam~" sre loc m situaţiile în care, în urma
unei boli, accident, etc., o persoană oarecare se rea-
dapteazl domeniul muncii la nivelul posibilităţilor de
care dispune. In Bucureşti funcţionează un foarte bun
institut de erpertizl a capacităţii de muncă, ce a fost
condus de Dr. Maurer şi apoi de Dr. Berlogea, Institut
ce rezolvă numeroase eazuri complexe, aducind importante
servicii sociale şi de asistenţă paihomedicall.
EXPRESIE SI EXPRIMARE Termenii se referă la
acele aspecte ale conduitei care sînt suficient de dis-
tincte incit al diferenţieze un subiect de altul (acesta
este cadrul descriptiv dat erpresiei de Allport şi Vernon
încă din 1933) Pormele mai importante de expresie sînti
aotrice (deplasare, gestualitate muncă, ·etc.) verbale
(limbaj scris şi oral) plastice (des en, pictură,
489
EXT
sculptura etc.) Expresia se referă la gesturi, scris,
postură, voce, patern-uri verbale, expresii faciale,
etc. Grafia, de pildă, incorporează numeroase caracteris-
tici fiziologice (nervozitate, energie, impulsuri ine-
gale etc.) psihologice (sensibilitate, automatisme, par-
ticularităţi, simţ estetic, statornicie etc.), nivel de
cultură în formă de exprimare şi prezenţa regulilor gra-
maticale, ortografice etc. Testele motorii, dintre care
şi cele iniţiate de Allport şi Vernon (au cuprins taping,
mers, drumeţie, scris, desen simplu) aratl că există
standarde specifice de mişcare, gesturi, scriere la gru-
puri mai largi profesionale, culturale. Studiile pri-
vind vocea (Wolff 1943 şi Carp 1945), de asemenea, au
studiat-o ca o componentă expresivă a personalităţii.
Si aceasta include caracteristici privind ritmul ipte-
rior de idei, stilul vorbirii, melodicitatea (catifela-
rea), nuanţarea etc. Mina, la rîndul ei, permite să se
evidenţieze o serie de caracteristici ale personalităţii.
Psihologul român N.Vaschide a scris un interesant stu-
diu asupra mîinii în primele decenii ale secolullli XX.
ln acel studiu (scris la Paris), Vaschide semnala faptul
că în mină se află concentrată o foarte mare cantitate
de oensibilitate senzorială, abilităţi lucrative, expre-
sii ~atent emoţionale legate de situaţii şi reacţii la-
tente demonstrative. Paţa erpriml ·,1 ea, prin mimică,
expresivitate, mobilitate etc. numeroase caracteristici
expresive ale personalităţii.
!ru! Cuvîntul denQJDeşte o simţire "exaltată:
Există extaz în relaţi ~1e sexuale, în trăirile me,tafi-
zice. In psihiatrie, ertazul este o tulburare afectivă
ce-l face pe pacient să simtă o detaşare profundă de
realitatea de fiecare zi şi identi~ica.rea cu puterea
cosmică (a universului}. Această formă morbidă se întîl
naşte ocazional în personalit~ţile disociative şi în
490
EXT
reacţiile hipotalsmice. Heidegger a dat cuvintu.lui an
alt sens. Acesta a fost adoptat in filozofia contempora-
nă. In această accepţie, extazul denumeşte mo-
dalitatea al cărei orizont temporal este dat de trei sec-
toare diferite (trecut, prezent, viitor). Actul ca ata-
re cuprinde trei dimensiuni: a) ertazul viitorului,
cere-i oonferă omull11 direcţionare conştientizată a ac-
tiTitlţii; b) erta~lll trecutului, care-l face pe om să
ee întoarcă, mai mult sau mai puţin conştient, spre tre-
cutul slu c) ertazul prezentului îl face pe om să ee
intilnească cu ceea ce-l preocupă in mod deosebit. Prin
ertazul viitorului sinele actual se intîlneşte cu ceea
ce v~ fi, prin ertazul trecutu.lui se află in relaţii cu
ce a fost, iar prin cel al prezentului este in relaţie
cu ceea ce el este in cus de a opera.
EXTEROCEPTORI (organe) Organele de simţ au
clpătat aceast denumire prin faptul că sint aparate ce
captează stimulaţii (informaţii) ce provin din mediul
exterior, de la agenţii erteriori organismului. Văzul,
auzu, mirosul, gustul tactul, presiunea, temperatt11"a
şi durerea in organe de simţ sînt reunite prin însuşirea
de~ fi erteroceptiTe. Sensibilitatea acestora - speci-
al.izati - opereazl in li.mite (praguri absolute), sesizind
nodificări fine de intensitate şi calitate a stimulilor
(sensibilitate diferenţiali). Ercesu.l de ercitaţie a
organelor de simţ poate prOTOOb oboseala sau surmenajlll.
acestor orgime •
EX'TEROCEP'l'IA Reprezintă acea form! a sensi-
bilităţii umene ai cărei receptori sint stimulaţi de er-
citenţi din mediul erterior. Modalităţile erterooeptării
sint astfel: văzul, auzul mirosul, gustul şi tactul. Re-
ceptorii acestor modalităţi care culeg informaţia din
mediul ertern au fost numiţi ertereceptori şi _ să găsesc
491
EXT
în organe specializate, numite organe de simţ, iar ana-
lizatorii (sisteme complere şi UDitare c" rolul de a re-
cepţiona, conduce şi a transformK în sensaţii excitaţiile
adecvate) vor fi: analizatorul olfactiv, gustativ, acus-
tic, optic şi cutanat. Termenul de erterocepţie corespun-
de clasificlr1i trihotomice a lui Sherrington şi este
utilizat azi doar în scopuri didactice, deoarece în mod
real, orice stimul din afarl provoacl o reacţie sinteti-
ci, interOTexteroceptivl, la fel cum propriocepţia îndew
plineşte şi sarcini erteroceptive. O altl 11.lllitl o cons-
tituie faptul că o astfel de delimitare lasl, practic,
"inclasificabile" anumite modalltlţi senzoriale complexe,
cum ar fi eensibilita~ea vibratili şi sensibilitatea
ortostatici şi de echilibru.
EXTRATENSIV (tip) Pace parte din tipologia
lui H.Rorschach (v. "Tipologia lui Rorachach"), stabilit
în ftmcţie de rezonanţa afectivi a subiectului. Tipul
extrateneiv este descris şi caracterizat prin facilita_
tea realizuii leglturilor interpersonale, labilitate,
instabilitate, renunţare etc. Deşi unii autori îl prezin-
tl în analogie cu tipul extravertit al lui Jung,
Rorschach insistă asupra faptului el sfera celor doi ter-
meni nu coincide: ertratensivitatea nu înseBIIID! ertrave:r-
siune. Ertratensivitatea nu erclude introtensivitatea,
din aceeaşi tipologie (v. "Intratensiv, tip•), ci coe-
xistă în proporţii variabile in Ti.aţa psi.h icl a subiec-
ţilor normali.
EXTRAVERTIT (tip) Este tm termen care desem-

neazl, în tipologia lui c.G.Jung (v."Tipologia lui Jang•)
an tip de personalitate centrifugal, diastolic, orientat
spre exterior, spre cunoaşterea lumii externe, lipsit de
posibilitatea introspecţiei şi autoanalizei, nu se cu-
noaşte suficient pe sine, nu-şi poate identifica sinele
492
ESP
său autentic. Este an tip care evită singurltatea, este
sociofil şi agreat de com1111itate, animator şi eventual
conducător de grup. Se angajează uşor în activităţi de
grup. Işi asumă uşor responsabilităţi, chiar de risc .
Poate fi impulsiv, este optimist, îl place variabilita-
tea. Oa tip extravertitul nu este întîlnit lll formă
pară, conţi.nind întotdeauna elemente de introversie, la
fel 011111 elemente de utraversie sînt regăsibile la tipul
introvertit. Cu toate că reprezintă o extremă în tipolo-
gia ldpolarl a lui Jang, potenţial, are tendinţa spre
anitate şi integrare cu cealaltă extremă {introvertit)
{v. Introvertit, tip), o persoanl fiind caracterizată
ca extravertită doar pe baza predominanţei, notelor de
ertraversiune. Prin analogie, extravertitltl a fost core-
lat cu tipul ciclotim al lui Kretschmer {v."Ciclotim,
tip•). Psihologii români D.'l'udoran, Gh. apoi, I.111.'Hestor,
R.Crlcianescu etc. au avcrt în atenţie caracteristicile
tipltlui extravertit.
1 1 S 1 P. (ertra-sensory-perception) (percepţia
ertraeensoriall) • Este termenul adoptat la ora actualii
· pentru •percepţia• ce ma pare a parcarge clile cunoscu-
te ale siaţarilor. Spre deosebire de halucinaţii, defi-
nite tet ca •percepţii flrl obiect" {v. !Halacinaţii psi-
bosensoriale•) ti în care dispare controlul autocritic,
fen01Danele din categoria E.S 1 P. se deaflşoarl pe fondul
1U1ei ccmttiinţe clare, subiectul fiind deci perfect lu-
cid ti alnltos din punct de vedere psihic.~. diferi
fi de paeudohalucinaţia con,tientl {în care cel în cau-
sl, punînd în valoare tot potenţialul său de evocare ,
îti obiectiveazl imaginativ, îşi erteriorizeazl o repre-
~...,~-• 1.n•u1 ♦1wa o.,. • ~~• JâUiOr at«J, pra rapt Ul. ci
imaginea "halucinatorie• apare brusc, făril nici o sfor-
ţare , şi adesea în momente de tensiane ·paihicl p uţ in
493
ESP-EY
obişnllitl, dind sentimentul de cW1oaştere singuri a anui
eveniment; o impresie de a şti, chi.ar superioară aceleia
dată de simţuri. l. ClarTiziunea - denmlită şi parag-
nozie (para• alături, gnosis a cunoaştere) sau lucidi-
tate, este o percepţie de la distanţi, î.n spaţiu şi timp,
e unor imagini, asupra miui eveniment precis, pe fondul
unei cunoşti:Lnţe clare. 2. Telepatia (tele• de la
distanţă, pathos• simţire) este o recepţie de la dis-
tanţă a unui gî.nd străin, gata elaborat - sugestie idea-
torie. J. Telekinezia (psihokinezia) constă in mişcarea
de la distanţă a nnui obiect. Mult timp ignorate, feno-
menele d e ~ • deşi extrem de rare, constituie azi
obiectul unei noi ştiinţe - parapsihologia. In majori-
tatea ţărilor dezvoltate existl chi.ar şi laboratoare de
cercetare a acestor fenomene (cel mai celebru laborator
este cel al Univereitlţii Duke - s.u.A.).
H.J.!YSENCK psiholog de rename mondial • s-a
născut la Berlin î.n 1916; a studiat î.n ~ranţa şi _ Anglia
Din 1955 este profesor la Universitatea din Londra şi
director al departamentului de psihologie din cadrul in-
stitutului englez de psihi.atrie. Preocupările sale din
domeniul psihologiei au vizat studiul personalitlţii
abordate dintr-o vizit1ne tipologici realizată metodologic
pe baza analizei factoriale. Chestionarele diagnostice
elaborate de Eysenlc Tizează dimensiunile introverti-u-
travertit, nevrotism şi mai recent, dimensiunea psihotis-
mului (variantele din 1975) Concepţia lui Eysenck asupra
personalităţii şi evalulrii acesteia, rezultă mai alee
din unele lucrări cum ar fi "Dimensiona of pereonality•
(1947) împreună cu Sybil B.G.Eysenck; "Pereonali~y struc-
tura and Meaeurement• (1969) şi "Manual of the Eyeenck
pereonality inventory (London, 1964) etc.
FAB
PABULATIE Povestire 1mag1.narl prezentatl ea

fiind reali. Se disting dolli felari de fabulaţie : 1 ) una
care ar putea fi celificatl ca normali; fiind frecvent ă
la copilul 1Dtluenţat de leetm-1 sau filae care au fra-
pat illlag1naţia ea, şi 2) a dOIUl care se prezintl ca an
fenoaen relativ patologi.o. In primul oaz, subiectul nu
ignori ol el fabuleazl. J.Delay consideri fabulaţia ca
eperînd cu elemente de construcţie din trecutul trli t,
flrl a-1 vehioula ordonat. O asemenea tonii de fabulaţie
este adesea cmpensatorie ,1 ■e 118Jlifestl ■ab forma com-
pletlrii lacunelor ■emoriei prin oonstrucţii iaaginative
(confabulaţia lui Pick). Bxi ■tl 11 forma de fabulaţie ce
se realiseaal din plloern de a reconstitui realitatea
în ter■ eni ■ai interesanţi, •1 actirt 11 opQfi logicii
restrictive ,1 rectilini.i (mitmania creatorilor). Exie-
tl fi an ■eoaniBlll incon1tient la basa acestei forme de
fabulaţie. Pabulaţ1a joc este o fo?'llli de fabulaţie de
oare subiectul este conştient 11 colooutoril ali sînt
avertizaţi. Pabulaţia cu substrat patologic evident se
■anitestl bi sindromul i:orsak:ov ( bi care apare tipul
de confabulaţie Pick, - în care se manifeetl tulburlri
importante ale timpul.ai trlit 11 ale evenimentelor par-
curse. Spre deosebire de amnezie, care se uitî1ne,te
n lllllal. tn lll. burl 1 p OX1e•1 • aa~ el G1u ~ s1 to-
rii, fabulaţia apare în sUrlle patologice cele mai du-
rabile ca: demenţele senile, confuzi ile miJltal.e, sin-
dromul ICorsakov etc.
495
V FAC
FACILITARE SOCIALA Noţiune introdusă în psi-
hologia socială de psihologul american Floyd Allport
încă din 1920 pentru a desemna influenţele faeilitatoare
ale grupului asupra performanţelor activităţii. El a or-
ganizat experimente eu subiecţi ce trebuiau să lucreze
singuri (în condiţii solitare) sau în grup (în comun) şie
constatat că rezultatele obţinute la probele de rezolvare
de probleme şi raţionamente au fost mult mai bune atunci
cînd se lucra în grup. In genere, cercetările în domeniul
f.s. pot fi clasificate în termenii a dod paradigme ex-
perimentale: efectele de public (ceea ce implică obser-
varea comportamentului eînd acesta se produce în prezen-
ţa spectatorilor pasivi); efectele de coacţimie (se exa-
minează comportamentul cînd acesta se produce în prezen-
ţa altor indivizi angajaţi însă în rezolvarea aceleiaşi
sarcini). In ambele situaţii sînt întărite şi amplifica-
te răspunsurile dominante, fapt care face ca performan-
ţele obţinute să fie mult mai bune. Cercetările m~i re-
cente au arătat însă că prezenţa altora poate fi şi o
sursă de creştere a nivelului de tensiune care se poate
solda fie cu creşterea performanţelor, fie cu scăderea
lor. Cercetări asupra Z:.§.• au mai efectuat: Travis (19255),
Dashiell (1930), Pessin (1933), Spance (1956), etc.
FACTOR în domeniul psihologiei termenul are •
două accepţiuni principale: un prim sens se referă la
influenţe de ordin intern sau extern care acţionează şi _
contribuie la dezvoltarea viaţii psihice sau la tulbur•~-
rea ei; al doilea sens a apărut pe terenul analizei fac ~-
toriale şi înseamnă acel element comun unei întregi ca-
tegorii de operaţii mentale, relevat prin analiza.fac-
torială. Astfel , Spearman a evidenţiat în structura in-
teligenţei un factor general (G) şi alţi faetori specialli .
(S), iar Thurstone a considerat că în structura inteli-
496
FAC-FAM
genţei sînt identificabili factori de grup. Punctul de
vedere al analizei factoriale a fost extins apoi şi în
studiul personalităţii vorbindu-se de factori de perso-
nalitate.
FACULTATE (psihică) In ps!ho l ogia secolului
XIX s-a crezut că există în sufietlll omului pu~eri in-
dependente una de alta: inteligenţa, voinţa şi sensi-
bilitatea, şi s-au considerat ca suficient explicate fap-
tele psihice, oind s-a demonstrat apartenenţa lor la una
din cele trei facultăţi. In psihologia secolului XX, ter-
menul este mai puţin frecvent şi exprimă posivilitatea ca
prin antrenarea activităţii nervoase superioare să se
realizeze diferite structuri şi reacţii psihice specifice.
FAMILIE Nucleu social primar. In societatea
sclaTagistl, flllllilia se considera compusă din ansamblul
celor ce ţrăiau sub aceeaşi responsobilitate (membrii
familiei propriu-zise şi sclavii, servitorii etc.). Mai
tirziu, termenill a fost folosit pentru ansamblul de per-
soane (femei, copii, servitori) ce trăiau sub autorita-
tea muti pater familiae • Pamilia ca mutate sociobiolo-.
gică şi psihologică se caracterizează prin raporturi de
rudenie între persoanele ce o alcătuiesc. Familia are
drept caracteristici faptul că dispune de un buget co-
mun. şi un sistem de convieţuire, anumite relaţii de depen-
denţă afectivă şi de distribuţie a coparticipării la
responsabilităţi şi într-ajutorare. Familia e compusă
din soţ-soţie, copii necăsătoriţi sau unul din soţi şi
copiii necăsătoriţi. In sens reetrîna se vorbeşte în
aceste cazuri de familia biologică. In zilele noastre are
l oo 11n f'e>t>IJP de> .eu-1ol•Al'.ta'"'• o .f'C1.JSU.l.:f.e1.i, l}rt>.>e& Clatora-c
scăderii limitei de virată a căsătoriilor prin care se
formează familia şi creşterii numărului familiilor da-
t~rită'. scindării timpurii a fai:iiliei pr_ in aceste căeă-
497
PAN
torii timpurii. Penomenul. de nuclearizare include 1.mpli
eit o reducere a dimensiunilor medii ale familiei, adicl
o astfel de familie se compune din p!rinţi şi copii lor
necăsătoriţi. Pamilia biologici constituită din dou!
geDeraţii formează deci nuclee familiale. Pamilia extinsă
cuprinde : so\ul., soţia, cu copii necăsătoriţi, dar şi pe
cei căsătoriţ i, incluzînd bunici şi nepoţi, fiind astfel
compusă din citeva generaţii. Pamilia firă copii cons-
tituie tm menaj . Tot în acest sens termenul. familie in-
corporează situaţii de ansamblu de persoane avind intre
ele raporturi de origine, de adopţie fi de asemănare,
ouprinzind şi copiii unui alt tatl şi ai unei alte ma-
me, în cazuri de deces , divorţ, recăsltoriţi, adopţii
etc. In alt sens termenul. familie se foloseşte şi în
clasificarea fiinţelor rti, fiind subdirtziunea ordinu-
lui. La rindul slu, familia se subdivide in genuri ale
lumii vii. Se folosesc şi termenii: familii de cuvinte
(care derivă dintr-® anU!llit cuvint), familii de . limbi
(au la bază aceeaşi limbă). Aforistic, se vorbeşte de
familie spirituali - termen prin care se denllllleşte o
apropiere de structuri spirituale intre creatori sau con-
sumatori de bunuri spirituale. Existl o forml de psi-
hoterapie familiali (Ackerman, 1966) pentru familiile ce
prezintl perturbaţii psihice. tidelford (1957) a fost .
iniţiatorul. acestui tip de terapie.
PANTASM In psihologia scolastică - 1.magine sen-

sibili. In psihologia modernă - imagine mintali: cons-
trucţiile fanteziei, adică ale imaginaţiei creatoare in
ceea ce ele au inconsistent. In psihanaliză se consi-
deră că reprezentuea imaginativi (fantasm), conştientă
sau inconştientă, poate avea uneori mai mul.tă intluenţl
asupra personalităţii decit perceperea realului. Pantas-
mul se intilneşte la unii subiecţi • nevrozaţi, care sint
Cda. 72/1979 Pasc. J2

498
FAN-FAZ
incapabili de adaptare armonioasă la real şi care se
refugiază în reverie. Ei ~şi compeneează decepţiile prin
succese imaginare; se văd bogaţi şi puternici. Pantae-
mul este o momeală oare întreţine nevroză.
PA.NTEZIE Firea wnanl este în mod constant
supusă unor ini'luenţe foarte diverse. Nevoile sale pro-
funde nu sînt totdeauna satisfăcute într-un mod direct
şi imediat. Pentru a rezolva tensianile oare rezultă din
ei tuaţ11 conflictuale sau de aşteptare, dorinţe etc.,
omul dispune de numeroase mecanisme psihice, de valori
adaptative inegale. Unul din acestea e fantezia: activi-
tatea mintali, pe planul imaginar care realizează satis-
faceri in mod simbolic, prin creearea imaginilor (indi-
vidul înfO.llletat visead că are la indemînă mînc!rtll"i de-
licioase). Fantezia alimentează reveriile, visele, dar
şi anwnite deliruri. Ea e frecventă la copii şi se mani-
festă la adulţii normali datorită tentaţiilor, bucurii-
lor şi eşeclll"ilor (vezi fabulaţia).
PARJU.COPSIHOLOGIE Domeniu de tratament a unor
suferinţe psihice prin mijloace farmaceutice.
~ Momente ce exprimă direcţia în care are

loc procesul dezvoltării psihice, sau al formării unor
aspecte ale structurilor psihice (deprinderi, gindire,
memorie, limbaj, etc.) Eristă faze ale dezvoltării, ale
deterior!rii psihice. (fig. A tJ_,_..,;,,-,,,1,o,e
.
ci:Zor l7k;
,
I 7 2 l/5 6 78 !1.'/Jllll/J /t,/5/6;718
Pig.42
499
PEC
FECBNER 1 GUSTAV THEODOR (1801-1887) Este unul
din întemeiet orii psihologiei experimentale. A studiat
la Universitatea din Leipzig. Incă la 21 ani a scris
satire sub pseudonimul "Dr.Mi.sses". Intre timp s-a spe-
cializat în matematici şi fiz ică, apoi a intrat ca lec-
tor în Universitate. Un 1831 a publicat un interesant
studiu asupra legii lui Obm. A inceput, în perioada ime-
diat următoar e , să lucr eze în domeniul psihologiei sen-
zoriale. A lucrat înt îi in domeniul senzaţiilor vizuale,
dar a rost afect at devenind parţial orb, nu. peste mult
timp a _avut şi o cădere nervoasă şi, bolnav, a trebuit
să părăsească munca un.iversitară (1939). Intre 1938-
1879 a elaborat 7 volwne în care şi-a desvol tat teoria
panpsihismului filozo:t'ic. Lucrlrile sale în paiho-fi-
zică pornesc de la ideea că procesele mintale trebuie
să :t'ie raportate la fapte m.a teriale chiar oind par aspec-
te simple, diferite ale sufletului. LD.crarea cea mai
remarcabili este "Elemente dez Paychophysik" (1860).
Acesta a fost prima lucrare consistentă de psihologie
experimentali în care s-a studiat relaţia dintre inten-
sitatea stimulilor şi intensi tatea reacţiilor, modifică
rile acesteia din urmi sub intluenţa modificărilor sti-
mulaţiei (vezi ,1 Weber). A doua lucrare illportantl a
lui Pechner este "Vorschale der Aesthetik• (Introdacere
în estetică) (1876), lucrare în care a folosit printre
altele şi met oda denumită "a impresiilor"~~ prezentat
figuri geometrice de diferit e m!ri.lÎ.1 întrebînd oare este
mai plăcutl. A utilizat şi un chestionar cu privire la
două tablouri ale lui Holbein. Lucrlrile lui Pechner nu
au avut prea .11tare succes l a t i.mplll rleţii sale, d_a r el ·
rămîne unul din î ntemeietorii psi~o-fizicii şi ai este-
ticii experimentale, domen ii deosebit de importante din
care se dezvoltă în zilele noastre ·estetica industriali
fi psihologia artei.
500
FEE
PEED-3ACK - tconexiunea invers~. In cadrul
interacţiunii sau conexill!lii universale se disting două
secvenţe de legături: - directe sau lineare; - inverse
sau inelarb. Acestea din urmă definesc caracterul circu-
lar al interacţiunii, dependenţa reciprocă dintre termeni~
fenomene de condiţionare, funcţionalitate şi cauzalitate.
Apare, oa fenomen natural, la toate nivelele de organi-
zare ale materiei. Este o insuşire a sistemului in an-
samblu, implicată de organizarea subsistemelor şi com-
binaţiilor lor (G.Klaus). Conceptul de conexiune inver-
să (feed-back) a revoluţionat problematica teoretică ge-
neral! a determinismului şi cauzalităţii (vezi Ion Tudo-
sescu: filozofie, Materialism dialectic şi istoric (l976~
Determinismul semnifică admiterea caracterului obiectiv
şi dialeotic al conexiunilor din care rezultă corelaţia
dintre cauzalitate şi condiţionare, intimplare, posibi-
litate şi realitate. Determinismul neunivoc (statistic)
cuprinde inţelegerea transformh-ii posibilităţii ill rea-
litate prin intermediul probabilităţii. Conexiunea in-
versă acţionează şi ill cazul formelor de gîndire şi in
illtreaga reglementare conştientă şi neconştientizată a
conduitelor. In cele doul ipostaze, formele de feed-back
sint diferite. Se vorbeşte de dow1 forme mai importante
de conexiuni inverse sau feed-back-uri: a) Feed-back-ul
de precipitare, de dezvoltare in care valorile sistemu-
lui se dezvoltă in reacţia circulară, mărindu-şi poten-
ţialului. b) Peed-back~ul de stabilizare, propriu sis-
temelor biologice din organism, dar şi unor forme de or-
gSDizare psibică, realizează echilibrul optim (ecbili-
b.P•u oAZ> ♦1 ♦ ~ţ11 do aa.ha'.r i1l efnge , al cant~t!ţii de glo-
bule roşii etc.). Feed-back-ul de stabilizare creează
funcţionalitatea confortabilă a sistemelor. Starea de
sănătate biologică sau psibieă este o astfel de formă
de feed-back in care personalitatea wnană realizează re-
laţii active cu mediul său.
5ol
FEM-FEN
FEMINITATE SI VIRILITATE SAO MASCULINITATE
Trăsături dominante diferenţiatoare şi specifice ale ce-
lor două sexe. Se constituie intens in pubertate conco-
mitent eu dimorfismul sexual. Piind trăsături complemen-
tare naturale au un punct de plecare in formula şi struc-
tura genetică. Studii efectuate în ultimii 5o ani au pus
în evidenţă un conţinut cultural - epcial complex incor-
porat în aceste trăsături : 'franeformările sociale ac-
ţionează profund asupra feminităţii şi vi.rilităţii. Ega-
lizarea drepturilor sociale şi civi.ce ale celcr doa! se-
xe, accesul . masiv al femeilor la ocolarisare şi la vi.a-
ţa socială, economică, politică culturală şi sportivă;
exercitarea de profesii etc. acţionează asupra celer
două trăsături; feminitate şi vi.rilitate ceea ce face ea
acestea să apară mai puţin divergente; trecînd printr-o
perioadă de restructurare în sensul că feminitatea a
ciştigat şi ciştigă in iniţiativl îndrăzneală, ţorţă, iar
virilitatea ciştigă în direcţia respectului faţă de în-
suşirile de fineţe, atitudini, activi.tata ordonat! etc.-
sub influenţa însuşirilor ciştigate in vi.aţa socialii de
femei. O serie de teste de personalitate pun in evi.denţă
gradul de pregnanţă al feminităţii şi Tirilităţii. Mo-
dificările descrise mai sus se pot observa chiar în adop-
tarea de modalităţi asemlinătoare de veetimulaţie, coa-
furii, etc.
FENOMEN In sens vulgar_, obişnuit : a fi ex-
traordinar sau excepţional, sau a uimi fie prin calităţi .
deosebite, fie prin anomalii extraordinare (monstru).
Filozofic, fenomen este ceea ce apare subiectului conşti
ent şi care poate fi considerat în diverse maniere:
1. Fie oa fapt exterior şi existînd in sine. Fenomenele·
astfel concepute fac obiectul ştiinţelor naturii de la
astronomie pin~ la biologie. 2. Fie ca fapt interior
5o2
FER
sau fapt de conştiinţă. Psihologia clasică considera
astfel faptele psihice (gîndari, sentimente, voinţă}.
ln· ceea ce pr1Teşte relaţia dintre ele, idealismul ab-
solut considera natura, ceea ce simţul comun numeşte lu-
mea erterioarl, o producţie a lWllii interioare sau a
conştiinţei. Pentru orientarea fenomenologică,inspirată
de Husserl,fenomenal este un fapt condiţionat în acelaşi
timp de o realitate exterioarl sau în sine şi de activi-
tatea interioară sau conştientl: Concepţii particulare:
l.Ialtant !• eew ceea ce l\lcrurile sînt pentru noi, fiind dat
modul nostru de a surprinde realul ( prin opoziţie la
ceea ce ele sînt 1n ei.ne). Dar fenomenul se diferenţia
el de aparenţă, care este doar nn dat despre ireali el
este apariţie sau 1118Ilifestare a lui însuşi, in maniera
1n care el poate fi cnnoscut de Ollle 2. La D.Hume f. este
datul imediat al uperienţei. 3. La fenomenologii con-
temporani~ datul imediat al experienţei1 coneiderat în
existenţa sa proprie oi chiar ca existenţă veritabilă
(el însQŞi nefiind decit o existenţă virtuală).
PERRARI GIULIO CESARB (1868-1932), psiholog
italian. A l\1Crat o perioadă îndelungată ca profesor
de psihologie la Universitatea din Bologna. Cercetarea
sa ştijnţificl se a:rează mai ales pe terapia ocupaţiona
li. A popularisat în Italia lucrările lui W.James şi a
fost fondatorul r8Tistei de psihologie (Revista di pi-
celogia).
FERICIRE, fericit. Stare afectivi pozitivă de
impli.nire şi de trăire intensă a bucuriei acestei impli-
ni.ri. E mai frecve tă a J>e soanele J>U a E te
stare de intensă exaltare. Pericirea este o componentă
a conştiinţei morale a persoanei, constind in primul
rind intr-o trăire a~ectivă pozitivă de . înaltă satisfac-
ţie în raport cu condiţiile de e:rietenţă, cu pl~tatea
5o3
FER-FID
şi sensul Vieţii, cu realizar ea menirii ca om, cu atin-
gerea unor ţeluri foarte mc.lt aşteptata, cu învingerea
unor obstacole etc. Intensitatea, conţinutul şi durata
sa este dependentă atît de un şir da factori interni
(motive, aspiraţii, nivel al dezvoltării conştiinţei mo-
rale etc.) , cit şi de factori externi (ansamblul rela-
ţiilor interpersonale, gr adul de integrare în micro-grup
sau macrogrup, concordanţ a cu scopurile acestuia şi cu
cele ale întregii societăţi etc.).
PERM!TATEA este o trăsătură importantă de ca-
racter constînd în a adopta în chip conştient o anumită
poziţie morală şi în a o aplica cu consecvenţă în ciuda
oricăror influenţa şi dificultăţi care ar putea să apară.
FETI~ISM Ad ora ţia obiectelor materiale. Apare

mai frecvent la bărbaţi. In religie cultul fetişist se
adresează unui obiect material, pe cînd cultul idolatric
vizează divinitat ea reprezentată de imagine şi nu imagi-
nea propriu-zisă. "De la fetişism la idolatric progre-
sul este ireversibil" (G.Tarde, Log. sociale). Prin ana-
logie - importanţă excesivă acordată anumitor obiecte.
In psihiatrie - perversiune sexuală constînd într-o atrac-
ţie excesivă sau chiar exclusivă pentru anumite părţi
ale corpului persoanei iubite sau pentru îmbrăcămintea sa.
PIDELI'rATE (lat. fidelitas) 1. Statornicie
în convingeri şi sentimente, în atitudini etc. (faţă de
cin eva sau cava); credinţă, devotament. 2~ Precizia,
exactitate în prezentarea sau în reproducerea relatării
unui text etc. 3. Gradul de precizia a reproducerii unui
semnal audio sau video, transmi s ori înregistrat. 4. Fi-
delitatea este una din însuşiri le metrologiee ale teste-
lor. Probarea fidelităţii testelor şi chestionarelor se
face pentru a proba măsura în care ·teetul sondeaz~ ace-
leaşi caracteristici psihice. Există trei tehnici de
5o4
FIG
probare a fidelitlţii (Spearman, 1904): a) prin aplica-
rea aceluiaşi test pe acelaşi lot dupl. un timp (metoda
ţest-retest) şi calcularea corelaţiei (coeficient de
stabilitate); h) prill probarea in paralel a unor teste
de acelaşi fel (fidelitate prin echivalenţi); e)prin
calcularea corelaţiei rezultatelor obţinute la cele doal
jmn.ltl.ţi ale testului (fidelitate prill partajare sau tes-
tare a omogenitl.ţii sau a constantei illterne a testului-.
In 1931, Comisia pentru verificarea terminologiei psiho-
telmioe de la lloeoOTa a recomandat folosirea termenului
de fidelitate naai in determini.rile mai BWI enunţate.
PIGURA Porm care emerge miui ansamblu. De
uempla o Tazl de flori ce se Tede pe o maal este un o-
biect cu contarvi bille desenate care se indiTidualizeazl
in raport cu plamal secundar al mesei, ca atare consti-
tuie o fermi - o figuri determinat!. Pigura unei simfo-
nii e melo41a care ae detaşeazl. Vaza şi melodia sint
figuri distino-te ale ansamblurilor din care fac parte.
Aceste noţillDi de figuri şi de fond sînt prezente in
tea"te domeniile. Chiar boala poate fi ccnsideratl o fi-
guri. oare apare in planul secund al organismului. Un şco
lar cu intîrsiere mintali poate fi privit ca exprimînd
tulburlri (figuri) legate strins de slnltate şi de con-
diţiile psihosociale (fond) ce-l caracteriseazl (pe şco
lar).
FIGUR.ARE Pentru donundlll psihologiei şcolare
termenlll. se referi. la actiTitatea de invlţare concreti-
zatl. prin imagini, scheme etc. Pormele mai frecvente
de figurare aint1 - reprezentarea C2"afică a unei forme;
- reprezentarea ge_ometricl a Tolumelar, suprafeţelor, li-
niilor etc; - reprezentarea in d.e sen a unei idei abstrac-
te. In acelaşi domeniu al psihologiei şcolare existl şi
un alt sens al acestui termen, mai puţill folo~it, desea-
5o5
TÎcVR./ JJUBLE.
l)
506
FIG
nînd faptul că o personalitate, prin calită ţile şi acţi -
unile sale s-ar impune atenţiei elevului.
7IGURI Este vorba de teste proiective de per.
sonalitate ce se bazează pe ideea că subiecţii incitaţi
la a desena proiectează în aceste produse, în mod conş
tient şi inconştient, aspecte ale propriei imagini. Pl.
Goodenough, Proudoneau, studiat particularităţile dese-
nelor umene şi caracteristicile lor proiective. Intere-
sează secvenţe, mărimi, aspecte comparative, plasarea
(locaţie), mişcarea diferite aspecte ale arii lor feţei,
ritmul şi simetria desenului, podoabe, ornamente, a:-ti-
cole de imbrăcăminte. Printre aceste tipuri de teste
fac parte şi testul "Pt1111ilia" {Porot, Corman) "Testul
Arborelui: etc. Există şi alte tipuri de teste de figuri
Aşa este'testul Wartegg: test ce solicită desenarea de
figuri sau modele pe un fond negru pornindu-se de la cî-
teva elemente. 11'1'estul Loretta Bender"are la bază solici-
tarea de copiere a unor figuri. Se interpretează într-un
sistem elaborat de pe poziţiile, psihologiei gestaltiste.
In fine din testele cu figuri se pot enumera variantele
de teste diverse de figuri ascunse. (Gottschaldt şi a.)
sau testul de figuri complexe ce solicită activităţi de
determinare spaţială şi de proporţii, recunoaştere etc .
dignostice pentru activitatea lobilor cerebrali
occipitali lRey) .
7IGURI DUBLE · sînt acel e imagini grafice care
atunci cind eint privite în condiţii de concentrare a
priviri i într-nn anumit pu.nctJeste percepută o anume ilna-
gine, iar dacă se schimbă privirea în alt punctJapare o
altă imagine. Această alternare poate apare şi s pontan
şi în acest caz ~igurile duble serves~ la studiul osci-
l aţiilor perceptive. Neurofuncţi onal, alternanţa percep-
tivă se explică prin inhibiţia de protecţie apărută în
5o7
FIL
acele grupuri neuronale care sî.nt soliei tate la an mo-
ment dat î.n perceperea aneia din cele două imagini şi
care este însoţită de intrarea î.n funcţie a altor grupu-
ri neuronale implicate î.n perceperea celeilalte imagini.
Două profiluri faţă î.n faţă.(Tî.năra femeie şi femeia ~ă
trînă). Figurile duble sînt ambigene - eu fost folosite
pentru a determina infiuenţa setului î.n percepţie (leeper
î.n 1935) şi au fost preluate 1n experimentele gestal-
tiste.
FILIAT~i Inrudire in linie descendentă (de
la la urmaşi, de la tată la fiu - filiaţie di-
strboşi
rectă) Sinonim: descendenţă. La figurata legături intre
lucruri care derivă unul din altul.
P'ILIAfIE (delir de) Delir 1n care bolnavul
îşi atribuie ascendenţi imaginari, cel mai adesea de ca-
litate m!gulitoare. Se consideri oă exprimi forma tipici
a delirului de c0111pensaţie frecvent obserTat la subiţc
ţii care au tendinţl să renege adevărata lor origini
sau care o ignoră (copiii abandonaţi).
P'ILIATIE DE IDEI (lat. filius, fiu). Sensul
propriu, în planul biologic, de "descendenţă", de inru-
dil'e prin succesiunea generaţiilor, a dobindlt, figurat,
prin transpllllere in planul ideaţional, înţelesul de con-
tinuitate strînsă intre idei, de inlăţuire şi succesiu-
ne ideativă, de inrudire de concepţie intre diferiţi au-
tori sau de deriTare a unei concepţii proprii dintr-o
altă concepţie anterioară faţă de care prezintă inrudiri
(în spirit, î.n orientare, î.n modul de rezolvare)!
FILMOLOGIE Domeniu ce numeşte aspectele de

valorizare a operelor cinematografice. Abordarea poate
să se refere la caracteristicile filozofice, artistice,
tehnice, sociale ori psihologice ale operelor cinemato-
508
FIN
grafice. Există şi o direcţie de abordare a infiuenţelor
pedagogice ale filmelor. Aria acestor preocupări s-a
·extins şi asupra filmelor transmise prin reţelele T.V.
dată fiind larga lor audienţă. Dezvoltarea filmelor ~co-
lare a permis efectu!il'ea de studii experimentate asupra
infiuenţei acestora asupra copiilor de diferite virate
(M.Bahler 193J)Jersild A.T.(1954). Mai atent au fost stu-
diate caracteristicile şi atributele de autenticitate
trlite de copil în legătură cu filmele ( Cousinet R. ,
1945}. Există şi reţineri faţă de utilizarea excesivă a
filmului ca instrument educ. ativ. R.Wallon a afirmat
că •Cinematograful aq,utează copilul de curiozităţile
sale normale" R.Zazzo a atras atenţia asupra structurii
reacţiilor copilului în faţa filmului, total diferite
de ale adultului. A fost studiată şi problema delimită
rii sarcinilor de igienă mintală şi prevenţie faţă de
elementele patologice ale cinemaului (l!ERGE} Anumite fil-
me sînt interzise ca vizionare copiilor sub 18 ani. Exis-
tă tul număr din •Enfance" (1952) consacrat cinematogra-
fiei în senioiul şcolii. Au avut loc oîteva congrese
internaţionale de filmologie.
PIIALITATB Exprimă o tendinţă en.dentă în con-

textara interrelaţiilor şi a determinismului exprimî.nd
raporturi de necesitate (I.Tudosescu). In cazul siste-
melor operatorii organizate şi direcţionate, finalitatea
exprimă scopul reglăriţ şi descrie caracteristicile rezul-
tatului la car~ trebuie să ducă acţiunea reglatorie. Din
punctul de vedere al finalităţii, acţiunea sistemului în
raport cu un Bilumit obiectiv nu dobindeşte atributul de
•reglatoare", decît dacă duce la obţinerea unui efect
pozitiv concret, fie pe planul organizării interne, fie
în sfera interacţiunii cu mediul ambiant. Finalitatea
se poate asocia acţiunii reglatoare prin - însăşi schema
5o9
FIS
de organizare a sistemului, pentru anwnite 1.D.1'luenţe
externe prescriindu-se anumite tipuri de transformări şi
operaţii, sau ea se elaborează in cursu1 evoluţiei in-
dividuale pe baza procesului de invăţare şi adaptare.
Se exprimă în gradul de utilizare a informaţiei din me-
diul exterior, pentru rezolvarea eficientă a sarcinilor
de reglare proprii sistemului dat: menţinerea echilibru-
lui homeostazie, creearea de diversităţi in sfera struc-
turilor interne, sau trecerea de la organizare "slabă"
la una "mai bună"• Este un continuum procesual, datorită
caracterului dinamic al sistemului personalităţii. -Rea-
lizeree ei se face secvenţial in sisteme cu o
oarecare coerenţă internă dar
nu este niciodată deplină, decît raportată la o stare de
echilibru considerată la un moment dat. Din pmicţ de ve-
dere cibernetic, finalitatea este un indicator al orga-
nizării şi progresului (nu al creşterii entropiei). Ra-
portată la comportamentul uman inseamnă realizarea unui
echilibru optim cu mediul prin intermediul reglării. In
lucrarea "Principii de psihologie cibernetică", I.Golu
analizează aspectele de mai sus ale finalităţii.
PISA Un prim sens al termenului se referă la

--r-
in str um en tul organizat al studiului individual, adică .
la consemnarea separată a unei idei sau fragment dintr-o
lucrare, ceea ce permite gruparea lor împreună cu altele
referitoare la aceiaşi temă. In sens psihologie şi me-
dical fişa este inetr:unentul de cunoaştere a stării de
sănătate şi a evoluţiei acestuia (fişa medieală)eau a
dezvoltării vi eţii pe~'u.ce (fişa psiho-pedagogic~) baza-
tă pe consemnarea in timp a diverselor date şi rezultate
privind comportamentul, atitudinile, activitatea de an- ·
samblu a subiectului.
Slo
li'I Z- FI X
PIZIOLOGIE Ramură a biologiei care studiază
funcţiile organelor şi fenomenelor care întreţin viaţa
animalelor şi vegetalelor) substratul reacţiilor lor.
PIZIONOJ!IE Totalitatea trăsătur i lor feţei
cuiva şi expresie ei particulară constituie aspect ul fi-
zionomic. Acesta permite identificarea. Sinonim: chip.
La figurat: caracter distinctiv, înfăţişare particulari!(
(a unei epoci, a UDei colectivităţi umane). Studii de
fizionomie au efectuat numeroşi psihologi. Lăsînd la o
parte teoria lombrosiană care absolutiza caracteristici
fizionomice, în psihologia modernă atrag atenţia studii-
le lui Corman care consideră că figura şi fizionomia cons-
titllie cartea de Tizită a personalităţii. (Teoria se re-
feră fi la fizionomie - prin care se consideră că se poa-
te studia caracterul individu.lui prin intermediul pro-
porţiilor dintre părţile feţei (inferioară, medie şi su-
perioară).
PIXA'l'IB Ataşament exagerat de o persoană sau

un obiect. s.Preud numea fixaţie, anumite tendinţe, active
la mdi copii, de a întîrzia într-o fază determinată a
dezvolt!rii psihosexuale. De exemplu, copilul căruia i
se dă să sugă peste limitele normale depăşeşte cu greu-
tate stadiul de sugar, manifestînd o dificultate de dez-
voltare şi trecere la un a t stadiu de dezvoltare. Din
punctul de vedere al conduitei, copilul cu fixaţie tinde
inconştient, de fiecare dată cînd suferă un eşec, să re-
creeze imaginar condiţiile de copil mic protejat, a că
rui nostalgie o are •
.PI~Al'.aA ~I'OJJALA
de a gîndi ceva în legătură cu mi obiect numai din un-
ghiul de vedere al funcţionalităţi i lui obişnllite, ceea
ce scade capacitatea de a~l folosi în situaţii noi, uzînd
de alte proprietăţi ale sale.
511
PLE-POA
FLEGMATIC - tip temperamental caracterizat
prin echilibru şi forţl în dinamica proceselor nervoase,
dar şi prin inerţia lor. In planul vieţii psihice se
distinge prin tendinţa de a fi calm, mulţumit, cu sînga
rece, răbdător, perseverent, cu mare putere de voinţă,
ataşat, înclinat spre cugetare dar şi cu dificultăţi de
adaptare la noi locuri, persoane, sarcini, printr-o re-
lativă sărăcie în exprimarea proceselor afective, prin_
tendinţa către pedanterie, comoditate, stereotipie eto.
PLU'ENTA - este factor al con- creativităţii

stînd în bogăţia şi viteza realizării asociaţiilor ver-
bale, a cu.reului ideilor, a succesiunii imaginilor în
plan intern mental.
- este considerată de o serie
PŢ.EXIBILITATli
de autori ca factor principal al creativităţii, constînd
în modificarea rapidă a mersului gîndirii oind situaţie
o cere, în schimbarea pllllctului de vedere în abordarea
problemelor, în uşurinţa transferului schemelor operato-
rii şi a .procedeelor de soluţionare, în explorarea, pe
mai multe direcţii a situaţiei date. Plexibilitatea în
percepţie este uşurinţa de a disţinge într-mi ansamblu
dat mai multe struotttri diferite.
PO.ADA - este un complex de senzaţii organice
asociat cu trăiri afective negative care semnalizează ne-
voia de hrană a organismului. Componenta principali a
acestui complex sint senzaţiile . car·e iau naştere la ni-
"8lul. tubilill. digestiv. Receptc:r:tt. areepl.ffĂtol:i se am în DllOOBSB
gastrică şi la nivelul mueculaturii netezi din pereţii
stomacali. Aceştia semnalizează ill permanenţă centrilor

nenoşi superiori cantitatea şi o~aoterul conţinutlllui
(actual a:J.) stomacului şi sînt stimulaţi, la rîndul lor,
de impulsurile declanşate de către centrii nervoşi din
creer, sub infiuenţa modificării compoziţiei chimice a
512
FOB
sîngeltrl., adică a sărăcirii acestuia î.n substanţe nutri-
tive. Apariţia senzaţiilor de foame stimulează ap etitul,
adică acea stare psihofiziologică specit1cli ce exprimă
atracţia spre hrană fi care are o naturii renex condiţi
onată elaborată în ontogeneză în funcţie de regimul ali-
11.entar al fiecărua. In foarte cunoscuta lucrare "Geogra-
fia foaaei• s. de Castro pune în evidenţă aspectele so-
ciale, politice ale "Intometlrii" popoarelor slab dezvol-
tate fi fiagelul foamei ca expresia cea mai dezolantă a
secolului al 2o-lea în care mai .mor de foame anual aproa-
pe un milion de oameni. Bxistă o condiţionare social! a
foamei: obiceiari alimentare, o estetică a alimentaţiei
fi chiar an etil alimentar în tlmcţie de orarul fi pro-
gramul de viaţi. ilillentarea raţionali creează o mare
vigoare, rezistenţă şi energie a organiamullli., dispozi-
ţie stenicl fi ridici ansamblul energetic al activită
ţilor şi disponibilităţilor psihice.
tQm Teama obsesivă ce nu poate fi contro-

latl chiar dacă persoana în cauzl ştie el este o teamă
nefondată fi neraţională. Se consideră el fobiile au la
bazl experienţe tramnatizante sau el exprimă anxietate
neconştientizată faţă de situaţii diferite, chiar dacă
sînt închipuite aau simbolizate. Pobiile Tieţii de fie-
care zi sint utrem de numeroase şi greu de clarificat.
Citb o serie din cele mai frecvente: team! de public
(erthy'rofobie), teama de insecte (en%omof'obie), teama de
traversare a apei (gephyrofobie), teaml da albint (me-
liso:1'ob1e), teama de predici (homilofobie), teama de pier-
dere a castitlţii (parthenofobia), teamă de adîncime
(eosofobie), teamă de corpul gol (gymnotobie), teamă de
1wu.na putern1c« a oarei 1 he11 ro•1e), ~eam« de a .N.
atins (haptofobie) • teamă de căsătorie (gamofobie),
teamă de a comite greşeli de neiertat (enosioi'obie),
teamă de a voma (emetotobie). A existat o lungă perioa-
513
FOB
dl de înregistrare şi de scriere a fobiilor mai sus•-
nwnerate. In zilele noastre se -stwliazl mai alee fobiile
dinamice. Dintre acestea se pot enaaerar teaml delo-
curi înalte, etaje (acrofobie), de spaţii de deschise,
pitţe etc. (agorafobie), de pisici (ailurofobie), sau
(galeofobie)~ de durere (algofobie), de furturnă (astro-
fobie), de spaţii îngtwte (claustrofobie), de singe (he-
matofobie), de singurătate (monofobie sau eremofobie),
de întuneric (nyctofobie), de lumina electrici (fotofo-
bie), de aglomeraţie (ocholofobie), de contaminări de
microbi- (mysofobie), de boli (pathofobie), de foc (phy-
rofobie), de animale (zoofobie), de necW1oscut (xenofo-
bie) etc.
POBIA SCOLII (fobia de fcoall) Reacţie netto-
ticl care se întilneşte la copii din şcoala primari, ca-
racterizată printr-o rezistenţi persistentă în frecven-
tarea şcolii însoţitl de o 8D%ietate acută care poate
atinge proporţii de ordinul panicii. ll'obia şcolii se în-
tilneşte la aproximativ J din loo de copii, în special
cmd sînt lllaţi. la (Coală pentru prima dlrtă. :roate ha şi fcrm
nnui refuz brusc de a merge la şcoală printre alţi co-
pii mai mari oare deja s-au acomodat bine ou a:easta. Ba-
za acestor ca!lZe poate fi găsită în cadrul familial, în-
tr-o situaţie stressantă i,1 patologică. Dacă copU1 mai
mari si:nt forţaţi sl meargă la şcoală, ei p~t deveni Tio-
lenţi, pot refuza să facă orice muncă sau să participe
la orice fel de acti'rltate. Cei mai mici reacţioneazl
devenind speriaţi, încordaţi, tem!tori şi plîngînd con•
Tuleiv şi încercînd să fugă. Mulţi dintre aceştia ' se tre-
zesc di.llineaţa cu dureri de cap şi greţuri şi pot vomi-
ta înainte de a merge la şcoală s~u chiar dup! ce au
ajuna. Pot de asemenea, să asocieze·teama lor eu orice
lucr• şi cu orice persoană care la rindul ei e asociatl
Cda. 72/1979 ll'asc. 33

514
POC-FOR
cu ,coala {profesor, ceilal.ţi copii). Dacă totuşi reu-
,eşte să stea la şcoală, fobie poate fi accentuată de
experienţe traumatice - să fie bătuţi sau ridiculizaţi
de alţi copii. Dacă mama e calmă cu copilul, fobia de
şcoP.lă se dezToltă mai rar. Aceasta dovedeşte că
reacţia aceasta e o formă de separaţie. Această situa-
ţie apare la copiii al.e căror mame îi protejează ercesiT
şi care le stau prea mult la dispoziţie. Tipului acesta
de mami îi lipseşte încrederea în ea însăşi şie aproape

tot atît de dependentă de copilul ei pe cît este copilul
de ea. Cînd îşi aduce copilul prime dată la şcoală, ea
se simte neliniştită la gîndul căi se fură copilul şi
transmite această nelinişte copilului prin maniera aceas-
ta încordată de a-l pregăti pentru şcoal.ă.
POCALIZARE - concentrarea atenţiei asupra
anu! element al cîmpului perceptiv sau asupra unei struc-
turi de idei, organizări configural.e etc.
~ - pe terenul percepţiei înseamnă context
perceptiT nedilerenţiat, amorf, pe care se delimitează o
figură. In domeniul psihodiagnosticului diferenţial în-
seamnă nivelul intelectual de bază care poate avea o
dezvoltare normală sau insuficientă (la arieraţi).
POBT.lJIEL! - este acea parte din regiunea su-
perioară a craniului nou-născuţului unde nu s-a~ realizat
încă asificăr1..
POR Dft'KRIOR - planlll intern mental. de ana-

liză, eTal.uare,calificare şi sancţionare a faptelor pro-
prii şi ale al.tora,în lumina unei anwnite conceptii des-
pre lume şi Tieţă, a anumitor principii moral.e interiori-
zate şi întărite de experienţa de viaţă a persoanei res-
pective.
515
POR
,ORJ{Afil -
este efect~t acelor factori de
ordin txter~ (educaţie. 1.nfiuenţe ale medialm. familial
sau• altor llicrogrupuri) 1i inten (particularitlţi mor-
fofuncţionale, particularităţi ale dinamicii nerToaae,
cristalizări ale activităţilor psihice anterioare etc.},
care determiil şi condiţionează dezvoltare diTereelor
insuşiri şi laturi, ale personalitlţii.
Pomu Organizări ale căror elemente na aria-

tă decit prin rolul lor în ansamblul structurii. O melo-
die este o formă care se recu.noaşte cind este transpusl
în alte tonuri. No-tele fiind aceleaşi, se poate recunoat-
te cintecul ca urmare a relaţiilor care subsistl intre
plrţi:iae mai spee,organizarea elementelor sonore, este
acea ~ dataritl clreia se înţeleg notele :1med.1at ii. MD-
nificaţia lor globali. Intr-o Tiziune generali coeristl
ansambluri organizate şi DD tul element consti tm.ent •
histl forme (Wertheimer} simetrice, complete, care se
detaşeazl uşor de fond ,1 de altele asimetrice 11 incom-
plete. Por.mele constante se spnne el tind al plstreze
caracteristicile lor proprii în ciada modificlrilor de
prezentare. Formele incomplete oreeazl tendinţa de a fi
rizute cu coapletările corespu.nzlltoare atunci cînd s1nt
percepute la tahistoscop (un cerc întrerupt pare conti-
nuu). Psihologia formei întiinţatl la începutul seoo-
lulu al XX-lea de trei psihologi din Berlin, Wertheimer
(1880-1943), Koffka (1886-1941) şi .nhler C-nhcut în 1880)
a fost introdual in hanţa de P.Gu.Ulaune (1878-1962).
Ea consideri toate fenomenele avînd o structuri şi legi
proprii. Descompunerea lor în elementele ce le compun
nu ne duce .lB esenţa lor, clici ele au o unitate naturală.
llementele se integrează într-un bsamblu care emană
echilibrul s!u şi care explică pirţi.le sale. Psihologia
formei a jucat un rol considerabil (foarte important) in
516
FOR
dezvoltarea ideilor moderne. Ea stă la baza concepţiilor
unitare ale organismului (K.Gold~tein) şi se leag"! de
noile teorii asupra intelig.enţei şi memoriai ( amintirile
se supun legilor formei: se actualizează mai bine daoă
sînt organizate într-un tot semnificativ). Psihologia
formei a inf'luenţat gîndirea unor filozofi ea J4erleau-
Ponty. Porma (germ ~Gestalt~ este modul de organizare
în care proprietăţile părţilor sau ale proceselor par-
ţiale depind de întreg. Teoria gestaltistă se aplică la
sistemele fizice şi la sistemele psihice {figuri. melo-
dii, acte inteligente, raţionamente etc.). Forma burul.este
tn cencepţia gestaltistă este forma privilegiată de na-
tură {simplă, regulată, simetrică) care posedă o pregnan-
ţă în aşa măsa.ră încît, în situaţii alternative posibile,
forma percepută este pref~rată fiind cea mai bună (le-
gea formei bune). Forma -forţă, se consideră formele
(Gestalten) în care dependenţa părţilor în raport cu în-
tregul este completă (cantitativ şi calitativ).
PORJIOLARB - este acea acţiune care constă
în a exprima cît mai riguros şi precis o anumită idee,
sentiment, opinie etc., prin intermediul mijloacelor lim-
bii.
PORMULA este tm enunţ concis şi riguros expri-
mînd in chip esenţial relaţii, însuşiri, condiţionări
etc;aeuexprimarea riguroasă cu ajutorul simbolurilor ma-
tematice sau logice a unor relaţii cantitative sau chiar
calitative între obiecte sau fenomene.
PO~Ă) putere de acţiune. Psihologia dina-
micll tinde sa explice conduitele indi vi.d alA f'....,,i..nd d•
la forţele interne şi externe care se exercită asupra
individului. Omul acţionează ca forţă ipotetică suscepti-
bilă de a fi definită obiectiv prin observaţia comporta-
mentului într-un eîmp psihologic limitat şi în e,numite
517
FOT-PRA
limite măsurabil experimental: de exemplu este posibil
a se măsura ataşamentul unui şobolan faţă de puii săi
notînd nu.mărul de scuturături dureroase pe care acceptă
să le sufere trecînd peste o planşetă electrificată pen-
tru a se duce să caute hrană pentru ei. Kurt Lewin dis-
tinge mai multe tipuri de forţea - forţe progresive.
care sînt dirijate către sau contra unei regiuni de
atracţie sau de respingere: - forţate de contracţie,
care frînează forţele progresive şi depind totodată de

obstacolul psihic sau social şi de capacitatea indivi-
dului; • forţe induse, care sînt independente de nece-
sităţile individuale, dar corespund dorinţelor nnei alte
persoane, de exemplu, o mamă care acţionează asupra eo-
pilulu~ său: Toate aceste forţe, care sînt suscepti-
bile de e acţiona simultan asupra individului, determină
comportamentul său.
FOTOFOBIE (photoe = lumină şi fobos tea- C
mă, gr.). Sensibilitate extremă a ochiului, care îl fa-

ce să nu poată suporta lumina. Fotofobia poate proveni
din diferite afecţiuni nervoase, dar ea este mai ales
consec:!nţa unor inflamaţii acute şi cronice ale membra-
nelor ochiului.
FOTOOFTAL:MIE Imbolnăvire a ochilor datorită
radiaţiilor luminoase foarte puternice.
FOVEA CENTRALIS - sau pata galbenă este o

porţiune a retinei anetă la 4 mm distanţă spre exterior
de macctl.la palida (sau pata oarbă), în care se realizea-
ză vederea cea mai clară. In această zonă se găsesc
aproape în eclusivitate şi în mare număr conuri, 'adică
elemente fotosensibile pentru ved~rea diurnă.
PRAISSE PAUL Doctor în filozofie în Louvain
şi doctor în litere, este directorul laboratorului de
psihologie erperimentală şi comparată de la Şcoală prac-
518
PRA-PRE
tiol de studii superioare (1952) şi profesor la Sorbona
(1957). Preocupat de a congtitui psihologia în ştiinţl
utili, foloseşte metoda experimentali pentru a analiza
fapte canoscute doar prin obserTaţie. Iniţial, atitu-
dinea sa obiectirtstă l-a menţinut în cadrul unei concep-
ţii umaniste generale asupra psihicului, ceea ce l-a î.m-
piedicat parţial să trateze omul ca obiect. Lui ii dato-
răm importante opere asupra "Structurii ritmice" (1956),
an "•anual de psihologie experimentală" (1956) şi un
"Tratat de psihologie experimentali! (în colaborare ou
Jean Piaget) • Membru acti T în calducerea Ascx::1.aţfe1. In1ErnaciotB11
a Psihologilor a adus o contribuţie importantă la
dezvoltarea psihologiei moderne.
PRATRIE - ansamblul relaţiilor interpersona-
le de mare stabilitate şi continuitate în timp care se
instituie între copiii aceleiaşi familii în condiţiile
conrteţui.rii mai mult sau mai puţin 1ndelungate şi care
au mari influenţe formative asupra pereonalitlţ~i.
PRBQVDŢA - proporţia apariţiei tmui fenomen
în ansamblul fenomenelor observate releTate experimen-
tal sau pe al te cli.
!'RD0LOOIE (gr. Phren, phrenos „ minte şi
Logos • otiinţă) Curent de stabilire a caracterului pe

baza reliefului ertericr al craniului. Teoria frenologi-
că a fost dezvoltatl ~ţial de :Pr.J.Gall (1758-1828).
Conform acestl11.a funcţiile psihice ar avea o localizare
severi cerebrali, determinat!, iar plrţile sistemului
nerToe din localizlrile respective se pot dezvolta în
exces formind b "'@ ('l"i(li.-l-t1n• oAn clc,p.t"c>•.i•a.i (d• loi-
potrofiere a funcţiilor psihice corespunzătoare de sab
configuraţia cranianl). Astfel modelindu-se,forma crania-
n.A permite decodificarea însuşirilor psihice ale fiecărei
519
FRE
persoane. Teoria fronologică, reducţionist morfologi.ei
a :fost abandonată dar a exercitat o mare illfiuenţl
la începutul sec. al nx-lea. Unii ade-:pţi ai ace!Jte1
teorii au mere atît de departe încit au alcătuit hărţi
citoarhitectonice ale creierului în care se localizau cu
mare precizi~ tot :felul de funcţii psihice.
PREUD SIGMUBD (1856-1939) Doctor, psihiatru
fi psiholog austriac, creatorul teoriei psihanalitice.
Impreună cu dr. Vienez Breyer a creat o metodă specială
(bazată pe hipnoză) pentru cercetarea isteriei (Studiem
aber Hysterie, 1895), dar curînd a renunţat la ea şi a
adoptat . metoda psihanalitică. Freud şi-a expus într-o
serie de lucrări concepţia sa despre :fenomenele psihice
şi psihopatologice ("Interpretarea visurilor"(l9oo), prill-
tre altele). La început, în aceste lucrări al arăta im-
portanţa dezvăluirii faptelor de viaţă şi a trebuinţelor
reale ale omului pentru aprecierea vieţii psihice a acea-
tuia şi îndeosebi a stărilor de nevroză, Vorbind
despre existenţa unor fenomene psihice "subconştiente",
idei progresiste pentru vremea aceea 0 S.Freud a ficut o
serie de studii notabile neurologice - a pus în evidenţă
proprietăţile analgeeice ale cocainei, a subliniat fap-
tul că celulele ganglionilor spinali eînt identice la
animalele mai mici şi mai mari etc. Intre 1885-1886,
Freud a petrecut 4 luni la Perie la clinica de la Sal-
petriere unde lucra Chercot în problemele i~teriei 1 folo-
eind hipnoza - şi Freud a :folosit mi. timp hipnoza. Trep-
tat însă, a căutat drumuri noi. A început constitui.rea
concepţiei sale. Această concepţie a lui Freud a :foet
exprimată în lucrările r •De cealaltă parte a principiu- ·

lui satisfacţiei" (1920, traducere_ rusă 1925), •Psiholo- _
gia maselor şi analiza eului omului" (1921, trad.rusă
1925), "Eu şi el" (1923, trad. rusă ·1924), "Hemung (1926),
"Dae Unbehagen 1n der Kultur• (1930) ş.a. şi a căpătat
520
o largă răspîndire. Freud a avut o scurtă corespondenţă

cu Einstein şi ou alte numeroase personalităţi ale tim-
pului. Mai cităm dintre lucrurile lui Freud: "Viitorul
11nei iluzii" (1927). Persecuţiile fasciste i~ provocat
o nevroză. Incă din 1923 a avut un cancer (e supor-
tat J3 operaţii). In 1938 a plecat la Londra pentru a
scăpa de nazişt;t. A murit după an an. Pînă în 111 tima lu-
nă a vieţii a lucrat. Freud a pornit de la ideea că ten-
dinţele şi pulsiunile instinctuale umane s1nt cenzurate
mereu de societate (refulate). Constrîngerile sociale
condensează aceste produse în subconştient. Ca stare,
bolile psihice, nevrozele sînt produsul conflictului din-
tre conştient şi aceste tendinţe refulate ce presează.
Vindecarea nevrozelor ar avea la bază această deblocare.
!'reud a creeat u:n vocabular modern pentru psihologie şi
a elaborat ipoteza onor structuri verticale ale psihicu-
lui aflate în contradicţii şi condiţionări. In genere a
fost preocupat de modul 4e a se manifesta al instincte-
lor şi mai ales al instinctului sexual. Extinzînd teo-
ria sa la explicarea apariţiei societăţii, a războaielor,
luptei de ele.să, progresului social, a considerat că toa-
te produsele activităţii wnane e1nt reductibile la par-
ticularităţile psihicului individual şi se pot explica
prin instinc~ul sexual care se implică în complexe. Chiar
producţiile artistice, literare etc. sînt, în concepţia
lui P'read, expresii transformate ale instinctului sexual.
Instinctul morţii l-a obsedat de asemene~ Freud :i,-a OOIIB3.-
orat numeroase meditaţii. Absoluti zarea şi reducţionis
mul făcute de .P'reud su trezit n.u meroase reacţii, dar şi
noi curente. o nouă vuur aeă de11:volt6-l"e "I P"'·i..h al08'.:ld
moderne - pe linii mai complexe - marcînd ruperea pro-
fundă de psihologie tradiţionalistă.
521
PRI-FRO
~ - est e o emoţie tsmporară cu o anu.mită
stabilitate în timp, de intensitate d if erită, generat!
de primejdii real .e sau imagi nare. Ea ~s mani f estă prin
reacţii neuroveget ative caracteristice (palp i taţii,
transpiraţie, piloerecţ ie etc.) stă l• i de nelinişte
accentuată şi chiar panică , determinind la r:tndul lor
reacţii de apărare mai mul t sau mai pu ţ in adecvate sau
o stare de împietrire caracteristică .
PRIGIDITAU La femei, absen ţ a excitaţiei şi
satisfacţiei sexuale. Această tulburare poate avea cauze

organice locale sau, mai dea, psihologice. Poate fi lega-
tă de teama de sarcină, de stîngăoia unirii, sau de re-
fuzul inconştient al condiţiei feminine. Deseori, frigi-
ditatea traduce un conflict interior, pe care explorarea
psihanalitică pretinde a-l preciza şi rezolva.
PRISON O reacţie involuntară de mişcare foar-

te rapidă a muşchilor ce are ca rezultat producerea unei
cantităţi mari de energie.
FROQ ERIC (1900) Postulează contopirea mar-
rlsmnlui cu freudismul., a materialismn.ltli istoric cu
psihanaliza. Apropierea materialismului istoric de psi-
hanaliză presupune, după homm, completarea marxismului
cu concep·t ele pe care le-a elaborat Fr l!ud. Societatea
are faţă de individ nu nwnai o funcţie represivă, ci şi
una cu caracter creativ. Elementul nou pe oare-1 aduoe
Promm, în comparaţie uu Pr eud, se referă la faptul că
structura caracternlu.1 indi vidual uman este în flUlct ie
nu numai de datele pr c~riei sale fiinţ e biologic~, ci şi
de s ocietatea Î?1 c are tr ăi eşte, de istoria la car~ par- ·
t icipă . K.Wella , în "Preudismul ~1 reformatorii ei oan- ·
t emporani", car acterizează foarte ~ine poziţia lui ho111J11;
11 caută să rezolve problema: care forţe, în afară de
trebuinţele conştiente, determină comportarea omului,
522
FRU
sentimentele şi ideile sale 6 Fromm ce şi Freud porneşte
de la ipoteza oă aceste forţe sînt "tendinţe psihice
lăuntrice, inconştiente". Concepţia lui Fromm poate fi
caracterizată fără cea mai mică îndoială ca idealistă şi
conformistă. Tendinţa psihică lăuntrică, care motivează,
intre altele, activitatea umană, ar fi - după Fromm -
tend1nţa psihică lăuntrică, de a pierde personalitatea,
individualitatea, de a se pierde in masă, de a deveni
ceea ce societatea consi der ă că trebuie să fii. Lucrarea
mai importantl'i a lui Promm se referă l.a "Limbajul vi tal"
(1961). "Marx - scrie Fromm - a subapreciat complexita-
tea lumii pasiunilor iraţionale din om, care il silesc
să se teamă de libertate şi care generează inel dorinţa
de a stăpini şi de a distruge".
PRUSTRATIE Starea celui care este privat de
o satisfacţie legitimă, care este înşelat in speranţele
sale. Prustraţia poate fi datorată absenţei unui obiect
(lipsă de mincare pentru un om infometat) sau intîlnirii
unui obstacol in calea îndeplinirii dorinţelor. Dificul-
tăţile sînt numite externe cind sînt provenite din mediu
şi interne cind ele dep1nd de individ. Frustraţia nu se
defineşte totuşi prin obstacol pentru că în realitate
nimic nu ne permite să ştim ce va fi astfel apreciat de

subiect. O aceeaşi situaţie poate fi resimţită ca favo-
rabilă de către o persoană şi oa frustrantă de alta. Noi
nu ştim deci, dacă o situaţie este frust?'Bll1:ă pentru un
individ decit studilnd comportamentul său. Reacţiile la
frustrare sint variate : ele depind de natura agentului
frue1z'ant şi de personalitatea celui oare este supus aces-
tuia. ln general, răspunsul este agresiT. Ostilitatea
ptkl,e :N. d:J.rJ.Ja"ta'. a,,pr.i w. t>1:1"tc1co1, cHtp.l.1:1.ea-c:if: pc uu sub-
stituit sau reintoarsă către sine. In alt caz, agresiunea
total inhibată este înlocuită de regresia la un stadiu
anterior de dezToltare (reapariţia tmei conduite vechi).
523
.FUG
Dată fiind importanţa lor
momentul oind se produc,
şi
frustraţiile, antrenează consecinţe mai IIUllt sau -1 pu-
ţin durabile la ~ei ce le-au suferit. Ele eint cu atit
mai grave cu cit se manifestă mai preccee şi mai frec~
Tent. R.Spitz a constatat el copiii priTaţi de mamă pre-
zintă o sensibilitate crescută la infec ţi i banale (37J
mortalitate) în raport cu ceilalţi (nici un deces). Prue-
traţiile mai puţin graTe, ca privarea de blindeţea mater
nă, au consecinţe caracteriale. Copillll deTine egoist,
hipersensibil şi dependent de părinţii săi. Educaţia nu

consistă 1n a suprima frustraţiile, ci in a le doza în
funcţie de rezistenţa individului. Testul de frustraţie
al lui Rosenzwe~ are o Tariantă pentru copii şi ana pen-
tru adlllt şi pune în evidenţă grade şi tipuri de frus-
traţie.
!!!9,!este un comportament care are ca re-

-
zultat îndepărtarea de locul unde persoana tr1iie~te sau
işi desfăşoară activitatea. :Puga poate fi întilnită la
copii şi adolescenţi ca o reacţie de protest faţă de
condiţiile vieţii familiale sau şcolare, sau ape.re ca
rezultat al tendinţei de a găsi loctn'i ascUDse în care
să poatl Tisa în voie sau să scape de anumite sancţiwn..
Poate fi, de asemenea, rezultatul aderenţei la grupuri
de copii delincTenţi, fiind un si.Dlptom predelincTenţial.
:Puga poate apare şi ea urmare a tIDor tulburări patologi-
ce necesitînd în acest caz intervenţii ou totul speciale.
PUGA DB IDEI Simptom al excitaţiei psihice
şi al maniei legate de accelerarea proe selor psihice.
Ideile ee prec ipi tă şi ee asociază intr-mi mod superfi-
cial cu o rapidit~te aşa de mare incit nu pot fi expri-
ma e. O serie de co pcnente, ca de pildă viteza asocia-
ţiilor şi percep ţiilor mobile pînă la torent, superficia-
le şi deformate, copioasa folosire a fiuxului mnezic
524
FUN
(hipermnezie maniacală) în serviciul unor reconstituiri
fugace, false şi inexacte, grandilocvente şi contradic-
torii, eu o tematică prinzînd deseori maniera delirantă
de îndepărtare de realitate, au fost sintetizate şi nu-
mite - fugă de idei. Fuga de idei este prezentă în unele
manii, în vorbirea schizofrenică etc.
PUBCTIE Ansamblu de operaţii în strînsă le-
gătură anele cu altele, al căror joc armonios exprimă
viaţă organismului. După J.Dewey, funcţia constituie uni-
tatea fundamentală a întregii conduite. Este un act adap-
tiv. Jocul (de exemplu) nu este accidental, este o func-
ţie - spune Clapar~de - căci satisface cerinţele prezen-
te ale copilului, ajutîndu-1 să-şi pregătească viitorul.
Mecanisme psihologice ca fantezie (imaginaţie) refularea
au şi ele o valoare funcţională, căci sînt reacţii de
apărare a personalităţii împotriva tensiunilor interne.
PUBCîIONAL Care priveşte o funcţie. Psiholo-

gia funcţională este o metodă de aproximare a activităţii
mintale. In loc de a pune întrebarea: care este natura
vieţii psihice (punctul de vedere structural) sau cum
se desfăşoară operaţiile mintale (punctul de vedere me-
canicist) ea caută care este semnificaţia fenomenelor
psihice, valoarea lor adaptivă (care este funcţia emoţiei.,
fanteziei, Tisului etc.). Punctul său de vedere este di-
namic, ea pune problema conduitei şi descifrării ei în
acţiuni practice căci scopul postulat cheamă la cerce-
ţarea mijloacelor; de exemplu, dacă se consideră somnul
ca o funcţie de apărare contra epuizării şi cîteva ne-
vroze ea rezultat al unei suprasolicitări, ne vom gîndi
eă instituim cure de somn pentru a trata tulbur ările ne-
Trotice. Educaţia nouă şi funcţională în acest sens nu
mai consideră inteligenţa ca o entitate, _ci ca un instru-
ment la dispoziţia copilului. Pentru că în ceea ce îi
525
PUN
serveşte, el trebuie să încerce nec esit atea ca intereslll.
său să fie ridicat ca aă posede o motivaţie. Aceasta se
bazează pe necesităţile ş i ntereeol~ copiilor care să-1i
poată instrui şi dezvolt a cel mai bine resursele lor
naturale.
ll'UlfCTIONALI9 Punct de vedre în psihologie
ce se caracterizează prin considerarea formulelor de con-
duită ca expresii ale adaptării la medilll. înconjurător.
Această optică a fost accentuat formulată de John Dewey
William James şi Jamus R.Angell, ca o rea c ţie la optica
structuralistă care limiteazJ obiectivele psihologiei la
disecţia stărilor de conştiintă. Avînd în atenţie mai
mult activitatea mintală însăoi decît oontinutul 11 obi-
ectivele ei, funcţionalismlll. se centrează pe modul în
care au loc actele perceptive, senzoriale, emoţionale,
etc. care atare interesează dinamica - în opo ziţie eu
descripţia statică a structuralismlllui. Punc ţionaJismlll.ui
se consideră, legat de teoria darwinist ă.
FUNCTIONAREA RELATIILOR INTERPERSONALE Pază a

actului interpereohal care re alizează consist enţa şi fi-
nalitatea acestuia. Dintr-o perspectivă dinamică o sem-
nificaţie deosebită o au factorii care asigură funcţio
nalitatea firească a actului interperscnal. Printre ace,-
tia am putea enumera: debutul actului j ~t erpersonal adi-
că felul cum au fost realizate etapele 'lllterioare (per-
ceperea semenului şi alegerea partenerului); debutul :func-
ţionalităţii ca atare (îngrijorare, bucurie, euforie, în-
certitudine, neîncredere etc.)1 sistemul de imagini pe
care partenerii ~1 le formează reciproc asociat cu vale- -
rile respective (pot erista imag~ cor , ct e sau false,
profunde sau superficiale); interacţiune a diverselor sis-
teme do imagini ale partenerilor (sisteme dW"ablle, con-
sistente sau, dimpotrivă, sisteme fragile, ocazionale) ;
526
FUZ
statutele rolurile partenerilor; conTenienţele poli-
şi
teţii; trăsăturile psihoindividuale de personalitate etc.

Toţi aceşti fac t ori pot,fie facilita, dinami,za buna
funcţionare a actelor interpers0?1ale, fie inhiba, întîr-
zia sau suprima fancţionarea lor.
PUZitJ:IE TO?l.ALA - senzaţie t1nitară obtinutl ea
urmare a acţiuni i simultane sau auecesiTe a unor sunet e
a căror frecTenţl se a flă într-un anmnit raport unul fa-
ţă de altul. In acest e condi ţ ii nu se mai sesizează fie-
care componentă în parte, iar întregul dobîndeşte calitl~
ţi cu atît mai agreabile cu cît fuziunea este mai înaltă.
Bun de tipar 5. 07.79 Apărut iul .979
Tiraj 5Jo Coli tipar (Fasc.) 33
Tipar executat sub comanda nr. 72/1979

Tipografia Universităţii Bucureşti
• .-.
. -
V E P .1 y
~ 1 r • 1.
,.
1 ~.,
I
11
"
.i
Lei 29,30

Dictionar Enciclopedic Psihologie A F 1979

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dictionar Enciclopedic Psihologie A F 1979

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

c,.

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE PSIHOLOGIE

Această lucare e-a efectuat in urma consultării

Dr. Rodica Demetrescu

Au efectuat materialele de bază ale d1ctionaru-

B r îndaş Liliana liazari Ro~ca

Const anti nescu Dani ela P o povici Doru

Morariu Mihaela Zottu Ion

Dr. CAZANGIU ALEX.ABDRU - contro1at litera B - redac-

Dr. GOLU MIHAI - controlat I, J, K - redac-

Prof.dr. SCHIOPU URSULA - control at M - X - redactat

SCHIOPU URSULA Student- CLIT RADU

BATTRO ANTONIO M.: d'epistemologie genetique

DRE'VER J AlllES : A llictionary of psychology. Pinguin

GOLDENSON R.M.: The encyclopedia of hume.n behavior (Psy-

Alcătuirea unui dicţionar enci clopedic de psi-

hologie implică o activitate extrem de comp l e xă ş i încăr­

se ef e c tue az ă de către spec i aliştii cu experienţă - sau

primul de acest gen al căt ui t î n ţ ara noastră, î ncor porea-

fectu.tă cu interes ş i deschidere spre z ăril e largi ale

La alcătuirea termenilor au lucrat o echipă de

denţi şi inel 18 cadre didactice.

să-şi arate pe cît posibil respectul şi recunoştinţa faţă

lucrează în domeniile psihologiei. La rîndul lor cadrele

fi regăsiţi în toate dicţionarele de speci-

d) termeni care deşi au foet elaboraţi de speci-

creiat necesitatea de a prezenta aeerţiile di-

a) percepţiile şi tipurile 4e p.,

de vîrstă şi pregătire a autorilor, dicţionarul enciclope-

h 1979 se împlinesc loo de ani de

putut realiza încă fişe de autor, s-a făcut prin semna-

nereţii necontenit e a şt i in ţe i ce a căp~tat în Rmânia

Prot.uniT.dr. URSULA SCHIOPU

FONDATORI SI "PARINTr' AI PSIHOLOG I EI

12. Bonnet, Charles 1720-1793 A efectuat studii

24. Haeckel," Bnlat 1834-1919 Teoria repetiţiei.

"Leviathan" 1651 Este considerat de

4. Geoi:ge, Berkeley 1685-1753 ''.New the•ry •f 1709 Referiri la p~r-

14. Johannes 1787-1869 "Beobachtungen und 1823 Fenomenologia

30. Franz 'Breteno 1838-1917 "Psyohologie uom empi- 1874 Psihologia N

---r:--1452- Primele ooservaţii asupra ati- Leonardo da

1642 blemele obose;tii

la indiyJ.d,11 oee~p~ însemna.. i~otjl-

17 1884 Apare "L'anne Psychologique 11

18 1804 Laborator de paihologie experiaen-

4.o 1916 "To~ 8Jld Tomore;r'' s.orowter R.J. Duble-

41 1916 "Administrative 1ndua~iel- B.R.PIIJt)l Paria

45 1909 Apare primul periodic da psihaae.- I.,>

:Rr, J'elul. apariţiei laborator,aeoo1atle,

15. 1924 I d e • ~ Paria

ISTORICUL SBLBCTIII PROJ'BSIOIIALI I1' Rgul(I.l

4. 1927 Se 1nf11nfeazl Laboratorul de exa- D1r.ool.dr.

7, 19,0 Apar primele preoouÎlrl de eeleoţle Ltl, Al,

14, 19'4- Apar "Analele da psihologia" soc.,_

20. 1942 J,,are luorpea "Paibotahnioa 1n marea 1'.1111.rgi-

28. aai llin ■terul Industriei Chimice emite un ţ

prin neglijenţă este un semi.abandon. Aoesta din urmi

.lberatie cro ma tică

Defect al dispoziti Telor optice ale ochilor ce

Cda. 72/1979 ~ase. 4

- Caracterizarea celui ce este prezent doa:r fi-

Absenteism, originea cuvîntului este engleză.

hologie implică o activitate extrem de comp l e xă ş i încăr

:roraa relativ primitivă şi simplă a afectivită

somn) PriTaţie de somn (insomnie). Cuvintul se foloseş

viselor la afaziei. In problemele dezToltării conştiin