Student: Cincă Bianca

Corelație Pearson

Tabelul 1. Corelație Pearson între interesul individual și dedicație.

 Variabile Dedicare
Interesul individual .483**
Notă: p semnificativ la prag de .01

Conform rezultatelor obținute, există o corelație pozitivă între variabilele interesul individual și
dedicare, pragul de semnificație este mai mic de 0,001, rezultă că elevii care obțin scoruri ridicate la
interesul individual tind să obțină scoruri ridicate și la dedicare și reciproc. Coeficentul de
determinare R (pătrat)= 0, 43, de unde rezultă că 43% din variația variabilei interes individual este
explicată de variabila dedicare.

Corelație Kendall
Tabelul 2. Corelație Kendall între interesul individual și dedicare.
Variabile Dedicare
Interesul individual .316**
Notă: p semnificativ la prag de .01

Rezultatele obținute în Tabelul 2. de mai sus, arată că există o corelație pozitivă semnificativă
între interesul individual și dedicare. Coeficentul de corelație este egal cu .316**, iar pragul de
semnificație este mai mic de 0,01, ceea ce înseamnă că elevii care se implică mai mult în interesul
individual tind să ocupe poziții centrale și invers. Astfel, conform coeficientului de determinare (r la
pătrat=.09) relația dintre cele două variabile este una puternică.

Corelație Sperman
Tabelul 3. Corelații Spearman
Variabile II IP IS V D
Interesul individual - -.079** .152** .587** .425**
Învățare de profunzime - -308** .069** -092**
Învățare de suprafață - .008** .036**
Vigoare - .675**
Dedicare -
Notă: p semnificativ la prag de .01

Din rezultatele obținute observăm că există o corelație pozitivă semnificativă între dedicare și
vigoare, p (168)=.425, unde pragul de semnificație este mai mic de 0,01, ceea ce înseamnă că elevii
care au o dedicare mai mare au scoruri mai mari la variabila vigoare și invers. Așadar raportându-ne la
criteriile lui Cohen (1988) , rezultă că relația dintre dedicare și vigoare este foarte puternică. ( r la
pătrat =0.45)

De asemenea, se poate observa că între interesul individual și vigoare există o corelație

semnificativă, p (168)= .587, unde pragul de semnificație este mai mic de 0.01, ceea ce înseamnă că
studenții care au un interes individual ridicat au scoruri mai mari la variabila vigoare și invers. Așadar
raportându-ne la criteriile lui Cohen (1988) , rezultă că relația dintre dedicare și vigoare este foarte
puternică. ( r la pătrat =0.34)
 Corelații parțiale

Tabelul 4. Corelație Parțială între interesul individual și Dedicare, controlată la nivelul variabilei
vigoare.
 Variabile Dedicare
Interesul individual .063
Notă: p semnificativ la prag de .01

Corelațiile Pearson obținute între interesul individual și învățarea de profunzime, fără izolarea
efectului variabiliei vigoare sunt r (168)= 0,483, unde pragul de semnificație este mai mic de 0,01.
Observăm astfel că fără izolarea efectului variabilei vigoare, corelația dintre interesul individual și
dedicare era 0,483, iar în urma izolării efectului variabilei vigoare, corelația dintre interesul individual
și dedicare scade la 0,63. Astfel, ținând constantă influența variabila vigoare asupra relației dintre
interesul individual și dedicare, există o corelație pozitivă semnificativă între interesul individual și
dedicare (r(168)=063, unde pragul de semnificație este mai mic de 0,01). Potrivit lui Cohen (1988),
efectul interesului individual asupra dedicării (controlat de efectul variabilei vigoare) este foarte slab
(r la pătrat= 0,00).