EVALUAREA CLINICĂ

EVALUAREA DEMERSULUI PSIHOTERAPEUTIC

1. Consideraţii teoretice asupra evaluării psihoterapiei

În decursul timpului s-a depus mult efort din partea cercetătorilor pentru a defini schimbarea
şi a selecta instrumentele de evaluare.
Distingem două direcţii importante ale cercetătorilor, întreprinse asupra a ceea ce înseamnă
evaluarea în psihoterapie şi anume:
- evaluarea proceselor, care se referă la ceea ce se întâmplă în şedinţele de psihoterapie
prin examinarea variabilelor:
o comportamentul clientului;
o comportamenul terapeutului;
o interacţiunile dintre terapeut şi client în timpul şedinţelor de psihoterapie .

- evaluarea efectului psihoterapiei, care investighează prezenţa şi amploarea schimbărilor

imediate dar şi pe termen lung ce rezultă din procesele psihoterapiei.

În realitate, procesul şi efectul se suprapun, prin faptul că schimbările din proces pot fi indicii
timpurii ai efectului pozitiv sau negativ afirmă Greenberg în 1986.
Deşi nu reuşesc să se pună de acord asupra a ceea ce constituie o metodă corectă a evaluării
efectului, totuşi mulţi dintre ei, prin studiile efectuate, au ajuns la concluzii importante şi anume :
- s-au obţinut informaţii care specifică în mod clar ce se măsoară, astfel încât replica să fie posibilă;
- se poate măsura schimbarea din perspective multiple, cu mai multe tipuri de scale de evaluare şi cu
mai multe metode;
- se pot utiliza metode de măsurare bazate pe simptom;
- se pot examina într-o bună măsură „tiparele” de shimbare în decursul timpului .

2. Cerinţele metodologice privind evaluarea

Pentru ca psihoterapia să fie eficientă, este necesar ca demersul psihoterapeutic să fie riguros
planificat şi evaluat cu instrumente validate ştiinţific.
Design-ul evaluării obligă la respectarea unor etape metodologice, precum şi a unor cerinţe
practice de selecţie şi aplicare a instrumentelor, după cum urmează:
- cât de puternică este motivaţia alegerii unui anumit instrument de evaluare;
- în ce măsură elaborarea ipotezelor în concordanţă cu tema, pot fi verificate empiric cu ajutorul
instrumentelor alese;
- dacă instrumentele de evaluare sunt relevante (implică relaţia acestuia cu problema investigată);
- momentul în care este aplicat (condiţie elementară şi care înlătură posibilitatea distorsionării
rezultatelor).

Printre cele mai agreate cerinţe citate în literatura de specialitate, amintim:

- terapeutul să fie familiarizat cu instrumentul ce urmează să-l aplice, să cunoască instrucţiunile de
aplicare şi modalitatea de utilizare a rezultatelor;
- înainte de demararea investigaţiei propriu-zise este necesară stabilirea unui contact cu clientul /
pacientul (examinarea psihologică clinică generală);
- clientului să i se explice scopul;
-urmărirea de către terapeut a instrucţiunilor de utilizare a instrumentelor;
-cotarea răspunsurilor să se facă imediat.

3. Momentele evaluării

În funcţie de momentul efectuării, distingem următoarele tipuri de evaluări:

- evaluarea iniţială – realizată la începutul psihoterapiei;

- evaluarea finală – realizată la sfârşit pentru a evidenţia dacă psihoterapia a fost sau nu
benefică pentru client;

- evaluarea din faza de urmărire pentru a constata menţinerea progresului obţinut prin
psihoterapie.

4. Instrumente de evaluare

Din multitudinea de instrumente utilizate în evaluarea efectelor demersului psihoterapeutic,

fiecare terapeut îşi alege şi îşi defineşte propriul său set metodologic de evaluare a eficacităţii
psihoterapiei.
Am utilizat dintre cele mai cunoscute instrumente de evaluare din domeniul psihoterapiei.

1. Observaţia controlată (sistematică) în evaluarea clinică a personalităţii- urmărirea

potrivit unui scop a diferitelor caracteristici comportamentale şi înregistrarea lor.
a. observaţia în timpul interviului clinic.Analiza vizează două registre : informaţiile verbale
furnizate de client în urma întrebărilor care i s-au adresat, precum şi alte informaţii furnizate spontan
de acesta; informaţiile nonverbale furnizate printr-un limbaj al corpului şi care evidenţiază
atitudini,motivaţii ,stări afective.
b. observaţia în timpul rezolvării unor probleme / teste/ scale. Atenţia se orientează mai
frecvent asupra următoarelor aspecte: atitudinii în momentul începerii –opoziţie, dispoziţie proastă,
pasivitate, cooperare, entuziasm; a manierei de lucru, a mişcărilor necontrolate, a reacţiilor la
eventualele incidente-materiale, dificultăţi.
c. observarea comportamentului în timpul efectuării sarcinilor terapeutice din timpul
şedinţei.
d. autoobservaţia ca metodă este deosebit de importantă pentru client dar, şi pentru
observator în evaluarea unor evenimente interne, inaccesibile unui observator extern ( gânduri,
imagini, emoţii).

Mijloace de înregistrare utilizate în autoobservaţie pentru monitorizarea intensităţii

simptomelor.

- Protocoalele simptomelor - se referă la apariţia intensităţii unei simptomatologii definite (scala de

evaluare este de la 0 la 10, unde 0 însemnă absenţa simptomului iar 10, intensitatea maximă,
insuportabilă a simptomului).

- Protocoalele zilelor - cel mai simplu este cel al celor trei coloane:
1.situaţia actuală;
2.sentimentele actuale şi
3. gândurile actuale.
De la caz la caz, pot fi încorporate noi coloane care să ofere informaţii despre timp, gânduri
alternative, listă de activităţi pozitive.

- Jurnalele ( sarcina de a ţine un jurnal al terapiei), nu au de cele mai multe ori o structură clară, dar
au avantajul că clientul îşi evocă situaţiile terapeutice în afara şedinţelor şi astfel terapia are
continuitate.Cel mai des sugerat este Jurnalul terapiei după Marks , deoarece include fişele
standardizate ale prescripţiilor pentru acasă precum şi indici procentuali de rezolvare a acestora.
Mai extins, şi adaptat contextului în care se desfăşoară psihoterapia la noi, în jurnale sunt
integrate :
- rezultatele automonitorizărilor legate de frecvenţa, durata şi intensitatea stărilor afective negative (
pe o scală de la 0 la 10);
- rezultatele evaluării relaxării la domiciliu prin indicatori fizici şi psihici.

- Contractele comportamentale - în mod deosebit pentru instalarea anumitor abilităţi, pentru

comportamentul în situaţii de urgenţă.

2. Interviul clinic ca metodă are drept scop, prin rezultatele furnizate să-i ofere
psihoterapeutului posibilitatea înţelegerii funcţionării psihologice a unui individ, raportând condiţiile
acestuia la un anumit context ( istoria familială şi personală a clientului, însuşiri de personalitate,
relaţiile cu cei din jur etc.). Sistemele de referinţă sunt alcătuite din sisteme de categorii exterioare
individului(evidenţiate de interviul clinic semistructurat) şi sistemul de referinţă reprezentat de
individul însuşi, în interviul clinic structurat.

- Interviul clinic semistructurat utilizează o schemă prestabilită sub forma unui ghid, care
conţine teme ca:
- datele generale;
- prezentarea problemei / problemelor. Se pune accent pe caracteristicile simptomului: debutul
simptomului (la ce dată, brusc / treptat), condiţii de apariţie, ameliorare / agravare, caracterul
simptomului (loc de apariţie, intensitate, mobilitate), situare corporală (în suprafaţă / profunzime),
senzaţie subiectivă (durere, arsură, înţepătură), durată, frecvenţă, evoluţie în timp, gradul de
disconfort;
- antecedente: boli semnificative, îmbolnăviri, accidente, incidente, spitalizări, proceduri terapeutice
(inclusiv consiliere psihologică şi psihoterapie);
- istoricul personal al clientului
1. experienţele din copilărie – ne oferă informaţii despre stabilitatea familială, eventuale
separări, despărţiri, divorţuri, decese;
2. istoricul şcolar – ne arată durata şi tipurile de educaţie, calificările obţinute de client;
3. informaţii despre viaţa sexuală, sexualitate;
4. căsătoria / căsătoriile; vârsta – separări (despărţiri) şi alte probleme, relaţiile sexuale şi alte
relaţii, informaţii despre partener / parteneră (vârstă, ocupaţie, stare de sănătate);
5. copii: vârsta, starea de sănătate, probleme cu creşterea şi educaţia;
6. ocupaţia / cariera profesională: numărul locurilor de muncă, durata la locurile de muncă,
probleme în cariera profesională, detalii despre activitatea din momentul prezentării la terapie;
7. circumstanţele sociale: locuinţă, veniturile, familia lărgită, relaţiile interpersonale, prieteni,
dificultăţi financiare;
8. personalitatea premorbidă: informaţii despre interese şi preocupări, dispoziţie, prieteni,
obiceiuri şi apetenţe (alcool, medicamente, cafea).
 - Interviul clinic structurat: aceleaşi întrebări în conţinut şi ordine pentru toţi clienţii ,
adaptat particularităţilor psihoterapiei

- Interviul clinic nestructurat, contextul situaţional şi comportamental precum şi

particularităţile clientului sunt cele care prefigurează structura acestuia .

3. Scale de evaluare clinică

În ultimii ani, s-a impus şi s-a răspândit mult în psihoterapie, utilizarea diverselor „scale de
evaluare” a unor simptome şi sindroame.
Acestea se bazează pe observaţia, evaluarea şi autoevaluarea subiectului investigat.
Ele permit o înregistrare şi o urmărire relativ standardizată în timp şi spaţiu a unor aspecte ale
stării psihopatologice a bolnavului. Scalele de evaluare nu se substituie diagnosticului clinic ci îl
completează.
Obiectivele utilizării scalelor de evaluare sunt:
- să realizeze pe cât posibil „obiectivarea” tulburării în perspectiva calitativă (configuraţia
sindromatică prezentă), cât şi cantitativă, privitor la intensitatea prezenţei unor simptome sau a
complexului sindromatic investigat, în ansamblu.
- oferă posibilitatea comparării unor diverşi clienţi/ bolnavi evaluaţi, făcând posibilă aprecierea
dinamicii în timp a tulburării; se poate astfel urmări mai „obiectiv” evoluţia cazului.

Scalele de evaluare se articulează coerent cu interviurile structurate, dar şi cu chestionarele de

investigaţie psihologică şi psihoterapeutică.

Scalele de evaluare se referă la trei domenii principale:

- tabloul psihopatologic subiectiv, expresiv, comportamental;
- tipul de personalitate şi colateralele acesteia;
- nivelul funcţionării sociale.

Scalele de evaluare se bazează pe: observare, chestionare şi autoevaluare.

Aceste trei matrici deseori se combină, dar unele scale insistă mai mult asupra unei tehnici,
iar altele asupra altora.
 SCALE DE EVALUARE CLINICĂ

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie

Martine Bouvard & Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

1. Scala de depresie HAMILTON

Instrucţiuni: Citiţi descrierile itemilor apoi cotaţi răspunsurile persoanei evaluate pe foaia de cotare.

1. Dispoziţie depresivă:
Descriere: Itemul acoperă atât comunicarea verbală, cât şi comunicarea non-verbală a stării de
tristeţe, deprimare, neajutorare şi deznădejde.
0= Trăire afectivă neutră.
1= Nu este sigur dacă pacientul este mai deznădăjduit sau mai deprimat decât de obicei.
Ex. pacientul pare că este mai deprimat decât de obicei.
2= Este mai clar că pacientul este preocupat de experienţe neplăcute, deşi nu este
neajutorat sau deznădăjduit.
3= Pacientul prezintă manifestări clare non verbale ale depresiei şi/sau este uneori copleşit
de neajutorare sau deznădejde.
4= Remarcile verbale sau manifestările non verbale referitoare la deznădejde şi neajutorare
domină interviul, atenţia pacientului neputând fi distrasă de la acestea.

2. Autodepreciere şi sentimente de vinovăţie:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de stima de sine scăzută cu sentimente de vinovăţie.
0= Nu apar autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie.
1= Nu este sigur dacă sunt prezente sentimentele de vinovăţie, deoarece pacientul este
preocupat doar de faptul că pe parcursul bolii a fost o povară pentru familie sau colegi,
datorită reducerii capacităţii de muncă.
2= Autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie apar cu mai multă claritate, deoarece
pacientul este preocupat de evenimente anterioare episodului actual al bolii.
Ex. pacientul îşi reproşează mici greşeli sau omisiuni, faptul că nu şi-a terminat o
sarcină anume sau că i-a rănit pe ceilalţi.
3= Pacientul trăieşte sentimente de vinovăţie mai intense. Uneori, acesta poate afirma că
simte că suferinţa actuală este parte a unei pedepse. Acest item se punctează cu 3 dacă
pacientul încă poate conştientiza că perspectiva lui este nefondată.
4= Sentimentele de vinovăţie sunt susţinute cu convingere şi persistă în ciuda oricărui
contraargument, astfel încât au devenit idei paranoide.

3. Suicid:
Descriere: Itemul acoperă impulsurile şi tentativele de suicid.
0= Nu apar impulsuri legate de suicid.
1= Pacientul simte că viaţa nu merită să fie trăită, însă nu îşi exprimă dorinţa de a muri.
2= Pacientul îşi doreşte să moară, dar nu are planuri pentru a-şi lua viaţa.
3= Este probabil că pacientul se gândeşte să îşi ia viaţa.
4= În zilele anterioare interviului, pacientul a încercat să se sinucidă sau pacientul internat
este sub supraveghere datorită riscului de suicid.

4-6: Notă: Administrarea de medicaţie - sedative sau altceva - nu va fi luată în considerare.

4. Insomnie de adormire:
Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul are dificultăţi în a adormi seara când
merge la culcare.
0= Absentă.
1= În 1 sau 2 din ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute
înainte de a adormi.
2= În ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute înainte de a
adormi.

5. Insomnie în timpul nopţii:

Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte o dată sau de mai multe ori în
intervalul dintre miezul nopţii şi 5 dimineaţa (dacă fără motiv, urmat de readormire
imediată, cotaţi cu 0).
0= Absentă.
1= S-a trezit o dată sau de două ori pe parcursul ultimelor trei nopţi.
2= S-a trezit cel puţin o dată în fiecare noapte.

6. Insomnie de trezire:
Descriere: Itemul acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte fără să îşi fi propus sau fără să fi
fost determinat din exterior.
0= Absentă.
1= Se trezeşte cu mai puţin de o oră mai devreme decât şi-a propus (şi poate readormi la
2= Se trezeşte în mod frecvent sau cu mai mult de o oră mai devreme decât şi-a propus.

7. Muncă şi interese:
Descriere: Itemul acoperă atât aspecte legate de munca depusă, cât şi de motivaţie. Reţineţi că
evaluarea nivelului de oboseală şi fatigabilitate ca manifestări fizice se face la itemul 13
(simptome somatice generale).
A. La prima evaluare a pacientului
0= Activităţi desfăşurate normal.
1= Uşoară reducere a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei motivaţiei şi/sau
dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi, pe care le face totuşi integral.

2= 0 reducere mai accentuată a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei motivaţiei

şi/sau dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi. Se constată o reducere a capacităţii
de muncă, nu poate lucra suficient de repede, face faţă la mai puţine sarcini acasă sau la
serviciu; pacientul poate rămâne acasă în unele zile, sau poate pleca mai devreme de la
serviciu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau este tratat ambulatoriu (participă în timpul zile
 la activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat, nu are alte activităţi în general şi nu participă la activităţile
organizate în salon.
B. La evaluările săptămânale
0= Activităţi desfăşurate normal, a) Pacientul şi-a reluat activităţile, care se desfăşoarăîn
mod normal, b) Pacientul are probleme în a-şi relua activităţile şi a le desfăşura în mod
normal.
1= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mai scăzut, fie datorită lipsei motivaţiei, fie
datorită dificultăţilorîn realizarea sarcinilor de zi cu zi. b) Pacientul nu lucrează încă şi
nu este sigur dacă îşi va putea relua activităţile fără a întâmpina dificultăţi.
2= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mult diminuat, fie datorită absenţelor, fie datorită
programului redus, b) Pacientul este încă sub tratament sau în concediu de boală,
participă mai mult de 3-4 ore pe zi la activităţile care se desfăşoară în cadrul unui spital
sau acasă, dar poate să îşi reia activităţile doar la un nivel mult diminuat faţă de cel
normal. Dacă încă este sub supraveghere medicală, pacientul poate fi tratat ambulatoriu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau tratat ambulatoriu (participă în timpul zile la
activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat integral, nu are alte activităţi în general şi nu participă la
activităţile organizate în salon.

8. Încetineală, lentoare:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul gândirii, a limbajului şi a activităţilor motorii.
0= Activitate verbală normală, activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Ritmul conversaţiei uşor încetinit, cu o uşoară fixitate a expresiei faciale.
2= Ritmul conversaţiei încetinit în mod sesizabil, cu întreruperi; gestică redusă şi
întârzierea răspunsului.
3= Interviul este prelungit datorită pauzelor lungi şi a răspunsurilor scurte; toate mişcările
sunt în mod clar încetinite.
4= Interviul nu poate fi desfăşurat, conversaţie imposibilă; stupor.

9. Agitaţie:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul activităţii motorii a pacientului.
0= Activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Agitaţie uşoară. Ex. tendinţa de a-şi modifica poziţia în scaun sau de a se scărpina
ocazional în cap.
2= Neastâmpăr; îşi freacă mâinile, îşi schimbă în mod repetat poziţia pe scaun. Neliniştit,
se ridică şi se plimbă prin salon.
3= Pacientul nu poate sta pe scaun pe perioada interviului şi/sau se plimbă mult prin salon.
4= Pacientul se plimbă prin salon în mod constant, astfel că interviul poate fi făcut doar
„pe fugă". Poate uneori să îşi tragă hainele de pe el şi să îşi rupă părul.
 10. Anxietate psihică:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de tensiune, iritabilitate, îngrijorare, insecuritate, teamă
sau aprehensiune care pot merge până la spaimă copleşitoare. Deseori este dificil de
distins între trăirea subiectivă a fricii (fenomen „psihic” sau „central”) şi manifestările
fiziologice observabile ale anxietăţii (fenomen „periferic"). Ex. tremurul mâinii,
transpiraţii. Aspectul pe care se va pune accent este experienţa subiectivă a îngrijorării,
insecurităţii, incertitudinii, spaimei, adică anxietatea
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
1= Pacientul pare să fie mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
2= Pacientul exprimă mai clar faptul că se află într-o stare de anxietate, aprehensiune sau
iritabilitate, pe care nu o poate controla. întrucât îngrijorările se referă la lucruri minore,
nu se constată un impact sesizabil al acestei stări asupra vieţii pacientului.
3= Ocazional, anxietatea şi nesiguranţa sunt mai greu de controlat, deoarece îngrijorările se
referă la traume sau evenimente nocive care ar putea surveni în viitor. Ex. Anxietatea
se poate transforma în panică, adică o spaimă copleşitoare, care interferează uneori cu
viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază apare atât de frecvent, încât interferează cu viaţa cotidiană a
pacientului.

11. Anxietate somatică:

Descriere: Itemul acoperă aspecte care se referă la corelatele fiziologice ale anxietăţi. Toate trăirile
subiective vor fi cotate la itemul 10.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin predispus decât de obicei la experienţierea
corelatelor fiziologice ale stărilor de anxietate.
1= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice uşoare ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături. Descrierea acestor simptome este însă vagă si îndoielnică.
2= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături etc. Simptomele şi semnele sunt descrise cu precizie, dar nu
sunt foarte intense sau debilitante (nu au un impact major asupra vieţii pacientului).
3= Corelatele fiziologice ale stărilor de anxietate sunt intense şi uneori îngrijorătoare.
Interferează ocazional cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază este prezent atât de des, încât interferează semnificativ cu viaţa
cotidiană a pacientului.

12. Simptome gastro-intestinale:

Descriere: Itemul acoperă simptome care provin de pe tot traseul gastro-intestinal. Uscăciunea
gurii, pierderea apetitului şi constipaţia sunt mai frecvente în comparaţie cu crampele
abdominale şi durerile. Este important să se facă distincţia între aceste manifestări şi (1)
simptomele gastro-intestinale specifice stărilor de anxietate (ex. „fluturi în stomac”) şi
(2) ideile nihiliste (lipsa persistaltismului intestinal timp de mai multe săptămâni sau
luni; intestinele s-au uscat), care se cer a fi cotate la itemul 15 (Ipohondrie).
0= Fără acuze gastro-intestinale (sau simptomele au rămas neschimbate din momentul
 debutului depresiei).
1= Mănâncă fără încurajări din partea îngrijitorilor, aportul de hrană este normal, însă fără
poftă (toate felurile de mâncare au acelaşi gust, iar ţigările nu mai au aromă). Ocazional
apare constipaţia.
2= Aportul de hrană este redus, pacientul trebuind să fie stimulat pentru a mânca. Ca regulă
generală, apare constipaţia. Sunt utilizate frecvent laxative, însă fără efectul scontat.

13. Simptome somatice generale:

Descriere: Itemul acoperă stările de fatigabilitate, oboseală, epuizare şi lipsă de energie. De
asemenea se referă şi la prezenţa durerilor musculare difuze, dureri de spate, dureri ale
membrelor, dureri de ceafă.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin obosit sau deranjat de prezenţa stărilor de
disconfort fizic decât de obicei.
1= Stări foarte vagi de oboseală musculară sau alt tip de disconfort somatic.
2= Este în mod clar sau permanent obosit sau extenuat şi/sau deranjat de prezenţa
disconfortului somatic. Ex. cefalee.

14. Simptome genitale:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de prezenţa sau pierderea libidoului. Este un subiect dificil
de abordat, mai ales cu persoanele în vârstă. În cazul bărbaţilor, încercaţi să orientaţi
întrebările spre aspecte legate de preocuparea pentru activităţi sexuale şi interesul sexual.
În cazul femeilor, centraţi-vă mai degrabă pe probleme legate de dorinţa sexuală (atât
pentru a se angaja în activităţi sexuale, cât şi pentru a obţine satisfacţie în timpul actului
0= Absenţa simptomelor genitale. Activitate sexuală normală.
1= 0 pierdere uşoară a interesului sau o reducere a activităţii sexuale.
2= Absenta totală a interesului sau a activităţii sexuale.

15. Ipohondria:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de preocuparea pentru simptome fizice sau diferitele
funcţii ale corpului, în absenţa oricărei boli somatice.
0= Pacientul nu este mai interesat decât în mod normal de senzaţiile fizice care apar în
corpul său în viaţa cotidiană.
1= Pacientul pare a fi ceva mai preocupat de simptomele fizice şi de funcţiile corpului decât
de obicei.
2= Pacientul este îngrijorat pentru starea sa de sănătate fizică. Pacientul exprimă gânduri
legate de prezenţa unor afecţiuni organice, centrându-se pe simptomele fizice.
3= Pacientul este convins că suferă de o boală fizică care poate explica simptomele sale
(tumoare cerebrală, cancer abdominal, etc), dar acceptă cel puţin pentru puţin timp că nu
este cazul.
4= Preocuparea legată de disfuncţii fizice atinge dimensiuni paranoide. Ideile delirante au
asociate în mod frecvent nihilismul sau sentimentele de culpă: a putrezi în interior,
insecte care consumă ţesuturile, intestinele blocate şi uscate, infectare altor persoane cu
 propriile mirosurile corporale etc. Contraargumentarea este lipsită de efect.

16. Conştiinţa bolii:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de acceptarea sau negarea propriei boli. Itemul are
relevanţă doar dacă evaluatorul este convins că pacientul intervievat este depresiv.
0= Pacientul este de acord cu faptul că are simptome depresive sau o tulburare „nervoasă”.
1= Pacientul este de acord cu faptul că este deprimat, dar consideră că este o manifestare
secundară datorată alimentaţiei deficitare, factorilor de climă, muncii în exces.
2= Neagă că este bolnav. Pacienţii deliranţi sunt, de regulă, lipsiţi de insight. Discuţia va
viza cu precădere atitudinea pacientului faţă de sentimentele de vinovăţie (itemul 2) sau
simptomele de ipohondrie (itemul 15), fără a ignora posibilitatea prezenţei şi a altor idei
delirante.

17. Pierdere în greutate:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de pierderea în greutate. încercaţi să obţineţi informaţii
obiective; dacă acestea nu sunt disponibile, fiţi precauţi în evaluare.
A. La prima evaluare a pacientului, acest item acoperă întreaga perioadă de boală.
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. între 1 şi 2,5 kg.
2= Severă. 3 kg sau mai mult.
B. La evaluările săptămânale
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. Un kg pe săptămână.
2= Severă. 1 kg sau mai mult pe săptămână.

Scor general:………….

Norme:
Un scor de 18 sau mai mult defineşte o stare depresivă moderată (Korner şi col., 1990).
După Beck şi col. (1988):
– de la 0 la 7: fără depresie;
– de la 8 la 17: depresie uşoară;
– de la 18 la 25: depresie moderată;
– de la 26 la 52: depresie severă;
 2. Scala de anxietate HAMILTON

Instrucţiuni: Citiţi descrierile itemilor apoi cotaţi răspunsurile persoanei evaluate pe foaia de cotare.

1. Dispoziţia anxioasă:
Descriere: Stări emoţionale de incertitudine cu privire la viitor mergând de la îngrijorare,
sentimente de insecuritate, iritabilitate, aprehensiune până la frică extremă,
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
1= Pacientul pare să fie puţin mai nesigur sau iritabil decât de obicei.
2= Pacientul îşi exprimă mai clar anxietatea, frica sau iritabilitatea, pe care le găseşte greu
de stăpânit. Totuşi, îngrijorările se referă la aspecte minore şi nu îi afectează negativ
viaţa cotidiană.
3= Uneori, anxietatea sau nesiguranţa sunt mai dificil de controlat, deoarece îngrijorările se
referă la pericole sau răni majore care ar putea surveni în viitor. Aceste emoţii negative
interferează ocazional cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază apare atât de frecvent, încât interferează semnificativ cu viaţa
cotidiană a pacientului.

2. Tensiunea psihică:
Descriere: Acest item include incapacitatea de a se relaxa, nervozitatea, tensiunile corporale,
tremuratul şi agitaţia care duce la epuizare.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin tensionat decât de obicei.
1= Pacientul pare oarecum mai nervos şi tensionat decât de obicei.
2= Pacientul exprimă clar faptul că este incapabil de a se relaxa şi că este stăpânit de o
agitaţie interioară dificil de controlat, dar care nu influenţează semnificativ viata sa
cotidiană.
3= Agitaţia interioară şi nervozitatea sunt atât de intense sau frecvente încât interferează
ocazional cu activitatea cotidiană a pacientului.
4= Tensiunea interioară şi agitaţia perturbă în permanenţă viaţa cotidiană a pacientului.

3. Fricile:
Descriere: Acest item include frica de a se afla în locuri aglomerate, frica de animale, frica de a se
afla în locuri publice, teama de a rămâne singur, frica de a călători, frica de persoane
străine, teama de întuneric etc. Este important de reţinut dacă anxietatea a fost mai
intensă în timpul episodului actual decât de obicei.
0= Absenta fricii.
1= Prezenţa fricii nu apare cu claritate.
2= Pacientul trăieşte anxietate fobică, dar este capabil să îi facă faţă.
3= Pacientul are dificultăţi în a stăpâni sau învinge anxietatea, astfel încât aceasta
interferează într-o oarecare măsură cu viata sa cotidiană.
4= Anxietatea fobică perturbă sever viaţa cotidiană a pacientului.
 4. Insomniile:
Descriere: Acest item acoperă experienţa subiectivă a pacientului asupra duratei şi profunzimii
somnului pe perioada ultimelor trei nopţi. Notă: Administrarea de hipnotice sau sedative
nu va fi luată în considerare.
0= Durata şi profunzimea somnului nu sunt modificate faţă de perioada anterioară.
1= Durata somnului poate fi uşor redusă (ex., ca urmare a dificultăţilor la adormire), dar nu
există modificări în profunzimea somnului.
2= Profunzimea somnului este de asemenea redusă, somnul devenind mai superficial, în
general, somnul este perturbat.
3= Durata şi profunzimea somnului sunt sever perturbate. Perioadele de somn totalizează
doar câteva ore într-un interval de 24 de ore.
4= Somnul este atât de superficial, încât pacientul vorbeşte mai degrabă de scurte perioade
de somnolenţă sau aţipire, decât de somn propriu-zis.

5. Simptomele cognitive:
Descriere: Acest item acoperă dificultăţile de concentrare a atenţiei, de luare a deciziilor referitoare
la probleme cotidiene şi perturbarea capacităţilor mnezice.
0= Pacientul nu prezintă mai multe dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de memorie decât
de obicei.
1= Pot fi prezente uşoare dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de memorie.
2= În ciuda efortului susţinut, pacientul întâmpină dificultăţi de a se concentra asupra
activităţii lui cotidiene.
3= Pacientul întâmpină dificultăţi majore în ceea ce priveşte concentrarea atenţiei, memorie,
luare de decizii. Spre exemplu, citeşte cu dificultate un articol din ziar sau urmăreşte cu
greu un program TV până la capăt.
4= Pe parcursul interviului, pacientul prezintă dificultăţi în concentrare, memorie sau luare
de decizii.

6. Dispoziţia depresivă:
Descriere: Itemul acoperă atât aspectele verbale, cât şi non-verbale ale comunicării sentimentelor
de tristeţe, deprimare, melancolie şi a gândurilor referitoare la neajutorare şi disperare.
0= Absenţa dispoziţiei depresive.
1= Pacientul poate fi uşor mai melancolic sau mai trist decât de obicei.
2= Pacientul este mai îngrijorat în legătură cu experienţele neplăcute, deşi încă nu sunt
prezente gânduri referitoare la neajutorare sau disperare.
3= Pacientul prezintă în mod clar manifestări non-verbale ale depresiei şi/sau disperării.
4= Remarcile verbale sau manifestările non-verbale ale pacientului referitoare la melancolie
şi neajutorare sunt prezente pe tot parcursul interviului, atenţia pacientului neputând fi
distrasă de la ele.
 7. Simptomele somatice musculare:
Descriere: Acest item acoperă aspecte referitoare la slăbiciunea, rigiditatea sau durerea localizate
mai mult sau mai puţin difuz în muşchi, de tipul durerilor cervicale şi maxilo-
0= Pacientul nu experienţiază mai multă sau mai puţină durere sau rigiditate a muşchilor
decât de obicei.
1= Pacientul prezintă dureri sau rigidităţi ale muşchilor ceva mai accentuate decât de obicei.
2= Simptomele experienţiate de pacient au caracter de durere.
3= Durerile musculare interferează într-o oarecare măsură cu activitatea cotidiană a
pacientului.
4= Durerile musculare sunt prezente în mare parte a timpului, perturbând în mod evident
viaţa şi activitatea pacientului.

8. Simptomele somatice senzoriale:

Descriere: Acest item acoperă senzaţiile de oboseală şi slăbiciune sau tulburările funcţionale reale,
inclusiv tinitus, tulburări de vedere, bufeuri de căldură sau frig, furnicături.
0= Nu sunt prezente simptome somatice senzoriale.
1= Senzaţiile vizuale, auditive şi tactile neplăcute pot fi mai accentuate decât de obicei.
2= Senzaţia de presiune dobândeşte un caracter de zumzet în analizatorul auditiv, tulburări
vizuale în analizatorul vizual, precum şi mâncărime şi înţepături în analizatorul cutanat.
3= Simptomele somatice senzoriale interferează într-o oarecare măsură cu viaţa şi
activitatea pacientului.
4= Simptomele somatice senzoriale sunt prezente în marea majoritate a timpului şi perturbă
în mod evident viaţa şi activitatea pacientului.

9. Simptomele cardio-vasculare:
Descriere: Itemul acoperă simptome ca tahicardia, palpitaţiile, durerile de piept, presiunea toracică,
zvâcniri ale vaselor sangvine, senzaţia de leşin.
0= Absenţa simptomelor cardio-vasculare.
1= Prezenţa simptomelor cardio-vasculare este posibilă dar dificil de confirmat.
2= Simptomele cardio-vasculare sunt prezente, dar pacientul le poate ţine sub control.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele cardio-vasculare, astfel încât
acestea interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele cardio-vasculare sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

10. Simptomele respiratorii:

Descriere: Itemul acoperă senzaţiile de greutate şi contracţie în piept sau gât, dispnee, senzaţia de
sufocare si oftatul.
0= Absenţa simptomelor respiratorii.
1= Prezenţa simptomelor respiratorii este posibilă dar dificil de confirmat.
2= Simptomele respiratorii sunt prezente, însă pacientul le poate ţine sub control.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele respiratorii, astfel încât acestea
interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele respiratorii sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod evident
viaţa şi activitatea pacientului.

11. Simptomele gastrointestinale:

Descriere: Itemul acoperă dificultăţile de înghiţire, senzaţia de nod în stomac, dispepsia (gastralgia,
senzaţia de arsură în stomac, durerile abdominale asociate alimentării, balonări, greaţă
sau vomă), crampele stomacale, diareea.
0= Absenţa simptomelor gastrointestinale.
1= Prezenţa simptomelor gastrointestinale este posibilă, dar dificil de confirmat sau dificil
de separat de manifestările normale.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome gastrointestinale, însă pacientul deţine
controlul asupra lor.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele gastrointestinale, astfel încât
acestea interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele gastrointestinale sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

12. Simptomele genito-urinare:

Descriere: Itemul include simptome non-organice sau psihice cum sunt: micţiunile frecvente sau
urgente, iregularităţile menstruale, anorgasmia, dispareunia, ejacularea precoce sau
absenţa erecţiei.
0= Absenţa simptomelor genito-urinare.
1= Prezenţa simptomelor genito-urinare este posibilă dar dificil de confirmat sau dificil de
separat de manifestările normale.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome genito-urinare, însă pacientul deţine
controlul asupra lor.
3= Sunt prezente ocazional unul sau mai multe simptome genito-urinare, suficient de
intense încât să interfereze într-o oarecare măsură cu viaţa şi activitatea pacientului.
4= Simptomele genito-urinare sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

13. Simptome ale sistemului nervos autonom (SNV):

Descriere: Itemul include senzaţia de uscăciune a gurii, roşeaţă sau paloare, transpiraţie şi vertij.
0= Absenţa simptomelor SNV.
1= Prezenţa simptomelor SNV este posibilă, dar dificil de confirmat.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome SNV, însă acestea nu interferează cu viaţa şi
activitatea pacientului.
3= Sunt prezente ocazional unul sau mai multe simptome SNV, suficient de intense încât să
interfereze într-o oarecare măsură cu viaţa şi activitatea pacientului.
4= Simptomele SNV sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod evident viaţa
şi activitatea pacientului.
 14. Comportamentul în timpul interviului:
Descriere: Acest item acoperă comportamentul subiectului în timpul interviului. Pacientul poate
părea tensionat, nervos, agitat, neliniştit, tremurător, palid, cu respiraţia accelerată sau
transpirând. Se va face o estimare globală, plecând de la aceste elemente.
0= Pacientul nu pare a fi anxios.
1= Pacientul ar putea fi anxios, dar prezenţa anxietăţii este dificil de confirmat.
2= Pacientul este moderat de anxios.
3= Pacientul este puternic anxios.
4= Pacientul este copleşit de anxietate. Spre exemplu, se agită şi tremură din tot corpul.

3. Chestionar al controlului intern–extern al rezistenţei sau locul controlului (I–E) –

ROTTER

Acest test poate fi considerat o măsură a speranţei generalizate.

Desfăşurare:
I se cere clientului/pacientului să încercuiască un enunţ A sau B pentru fiecare item, cel care
crede că traduce cel mai bine opinia sa. În una subiectul are posibilitatea de a controla evenimentele,
în cealaltă, nu.
Despuiere:
6 itemi nu sunt corectaţi (aceşti 6 itemi <neutri> au fost adăugaţi pentru ca subiectul să nu
poată să intuiască semnificaţia întrebărilor puse şi astfel pentru a diminua tendinţa de faţadă). Este
vorba de nr. 1, 8, 14, 19, 24, 27.
Ceilalţi 23 de itemi sunt cotaţi, astfel :
–0 = refuz al enunţului care prezintă absenţa controlului
–1 = accept al enunţului care prezintă absenta controlului
Întrebările A cotate cu un punct sunt următoarele: 2, 6, 7, 16, 17, 18, 20, 21, 23, 25, 29;
Întrebările B cotate cu un punct sunt următoarele: 3, 4, 5, 10, 11, 12, 13, 15, 22, 26, 28.
Nota obţinută defineşte gradul externalităţii. Subiecţii având o notă joasă la scala I–E ,
cred puternic că pot controla determinarea situaţiilor. Invers, cei ce au o notă ridicată nu cred
că pot controla determinarea situaţiilor.

Date normative:
Bărbaţi Femei Total
N= 89 N= 121 N= 210
M 10,63 10,5 10,55
Tipul intervalului 3,5 4 3,89

Aceste date sunt identice cu cele ale lui Rotter J. B.

Interval : 0 –23
Validare :
Ea a fost realizată pe o populaţie de control de 210 subiecţi (89 bărbaţi şi 121 femei) cu vârsta
medie de 25 ani.

Nume ................................... Prenume ..................................Data ....................................

 Acest chestionar este destinat studierii manierii în care evenimentele importante din societatea
noastră ne afectează.

Fiecare item comportă 2 enunţuri A şi B. Sunteţi rugaţi să alegeţi unul şi să bifaţi în rubrica
corespunzătoare.
Alegeţi–l pe cel care traduce cel mai bine opinia voastră. Evident că nu există răspunsuri rele
sau bune.
1.
O – A – Copiii au probleme pentru că părinţii îi pedepsesc prea mult.
O – B – Necazul cu majoritatea copiilor din ziua de azi este că părinţii sunt prea liberali cu ei.
2.
O – A – Majoritatea lucrurilor dezagreabile din viaţa oamenilor se datorează în parte ghinionului.
O – B – Nenorocirile oamenilor vin din greşelile pe care aceştia le fac.

3.
O – A – Unul din principalele motive pentru care avem războaie este că oamenii nu se interesează
suficient de politică.
O – B – Vor exista întotdeauna războaie, chiar dacă încercăm din greu să le împiedicăm.
4.
O – A – În final, oamenii obţin respectul pe care îl merită.
O – B – Din nefericire, valoarea unui individ nu este adesea bine ştiută, în ciuda eforturilor sale.
5.
O – A – Este fals să spui că învăţătorii sunt nedrepţi cu elevii.
O – B – Majoritatea elevilor nu realizează importanţa evenimentelor fortuite asupra notelor lor.
6.
O – A – Fără intervenţii oportune, nimeni nu poate fi un lider eficient.
O – B – Oamenii competenţi, care n–au devenit lideri, n–au ştiut să profite de ocaziile care li s–au
oferit.
7.
O – A – În ciuda eforturilor voastre, există oameni care, pur şi simplu, nu vă apreciază.
O – B – Oamenii care nu pot obţine simpatia altora nu ştiu cum să se înţeleagă cu ei.
8.
O – A – Ereditatea joacă un rol esenţial în determinarea personalităţii individului.
O – B – Experienţele vieţii sunt cele care fac din noi ceea ce suntem.
9.
O – A – Am constatat adesea că ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă.
O – B – Încrederea în hazard nu mi–a oferit niciodată rezultate aşa de bune ca decizia asupra
determinării unei acţiuni.
10.
O – A – Există arareori examene injuste atunci când studenţi nu sunt bine pregătiţi la aceste
examene.
O – B – În majoritatea timpului, întrebările de examen sunt foarte puţin în legătură cu cursurile, pe
care este inutil să le studiezi.
11.
O – A – Obţinerea unui succes este rezultatul unei munci asidue; şansa este minimă sau nulă în
obţinerea sa.
O – B – Pentru a obţine o bună situaţie este vorba mai ales de a se afla la locul potrivit la momentul
potrivit.
12.
O – A – Cetăţenii de nivel mediu sau chiar mediocrii pot influenţa hotărârile guvernului.
O – B – Această lume este condusă de câteva persoane aflate la putere, iar "oamenii obişnuiţi" nu pot
face nimic.
13.
O – A – Când fac proiecte, sunt aproape sigur /ă că le voi pune în aplicare.
O – B – Nu este întotdeauna prudent să faci proiecte prea îndepărtate, pentru că, în orice caz, multe
lucruri depind de şansă sau neşansă.
14.
O – A – Există oameni care nu valorează mare lucru.
O – B – Există ceva bun în fiecare.
15.
O – A – În cazul meu, să obţin ceea ce vreau nu are nimic, sau aproape nimic în comun cu şansa.
O – B – Adeseori noi putem lua o decizie alegând valoarea banilor.

16.
O – A – Cel care ajunge să fie şef, este adesea cel care are suficientă şansă pentru a ajunge primul la
locul potrivit.
O – B – Faptul de a obţine rezultate bune depinde de capacitatea oamenilor; şansa are o prea mică
legătură.
17.
O – A – În ceea ce priveşte problemele mondiale, majoritatea dintre noi suntem victimele unor forţe
pe care nu putem nici să le înţelegem, nici să le controlăm.
O – B – Participând activ la probleme politice sau sociale, oamenii pot controla evenimentele
mondiale.
18.
O – A – Majoritatea oamenilor nu realizează importanţa evenimentelor fortuite care le controlează
viaţa.
O – B – În realitate, <norocul> nu există.
19.
O – A – Oricine trebuie să fie pregătit să–şi admită greşelile.
O – B – De obicei, este preferabil să–ţi disimulezi greşelile.
20.
O – A – Este dificil de ştiut dacă cineva vă iubeşte cu adevărat.
O – B – Numărul de prieteni pe care îi aveţi depinde de propria voastră gentileţe.
21.
O – A – Pe termen lung, lucrurile rele care ni se întâmplă sunt contrabalansate de cele bune.
O – B– Majoritatea nenorocirilor vin dintr–o lipsă de abilitate, din ignoranţă, din lene sau din toate
trei.
22.
O –A – Cu un anumit efort am putea elimina corupţia politică.
O – B– Este dificil de controlat afacerile ce ţin de politicienii aflaţi la putere.
23.
O –A – Uneori nu pot înţelege cum decid profesorii notele pe care le dau.
O – B – Există o corespondenţă directă între maniera în care muncesc şi notele pe care le obţin.
24.
O – A – Un bun conducător se aşteaptă la ceea ce fiecare decide că trebuie să facă.
O – B – Un bun conducător îi indică fiecăruia ceea ce are de făcut.
25.
O – A – Adeseori am impresia că am o prea mică influenţă asupra lucrurilor care mi se întâmplă.
O – B – Îmi este imposibil să cred că şansa joacă un rol importat în viaţa mea.
26.
O – A – Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să–şi facă prieteni.
O – B – Nu este atât de util să încerci din greu să le placi oamenilor, căci dacă vă iubesc, vă iubesc
pur şi simplu.
27.
O – A – Se acordă prea multă importanţă educaţiei fizice la şcoală.
O – B – Sporturile colective sunt un mijloc excelent de formare a caracterului.
28.
O – A – Ceea ce mi se întâmplă se datorează propriilor mele acţiuni.
O – B – Uneori am impresia că nu am destul control asupra orientării pe care o ia viaţa.
29.
O – A – În majoritatea timpului, nu pot înţelege maniera în care politicienii se comportă.
O – B – Pe termen lung, oamenii sunt responsabili de o proastă guvernare, atât pe plan naţional, cât
şi pe plan local.
30. – Pentru a obţine ceea ce dorim în viaţă, anumite persoane estimează că trebuie pur şi simplu
să conteze pe şansă. Alţii, contează doar pe propriile forţe. În sfârşit, pentru alţii, ar trebui să conteze,
într–o anumită măsură amândouă.

Ce credeţi voi? Precizaţi–vă poziţia bifând una din căsuţele următoarei scale duble:

EFORTURI 0%
100%

100%
0% ŞANSĂ

4. Scala afirmării de sine – Rathus

Aplicaţii:
Acest chestionar vizează evaluarea afirmării de sine a subiecţilor. Necesităţile metodei
statistice au obligat efectuarea unei transformări a evaluării lui Rathus pentru a obţine a scală
continuă de la 1 la 6 (+3 corespunde la 1 şi –3 corespunde la 6 în noua evaluare).

Mod de redactare:
Clientul/pacientul trebuie să indice în ce grad fiecare din cele 30 de afirmaţii este
caracteristică comportamentului său sau lui . El utilizează pentru aceasta o scală mergând de la 1=
"foarte caracteristic" la 6= "cu adevărat necaracteristic".

Evaluarea:
Trebuie să se distingă două tipuri de itemi:
– itemi direcţi pentru care evaluarea este cea dată de către client/pacient.
– itemi indirecţi, marcaţi cu un asterisc (nr. 1, 2, 4, 5, 9, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 23, 24, 26,
30) pentru care trebuie să se inverseze scorul dat de subiect. De exemplu, dacă clientul/pacientul dă
un scor de 5 la un item va fi evaluat 2 de corector. Scorul total al chestionarului este suma itemilor
direcţi şi indirecţi, odată transformarea fiind făcută. Cu cât scorul este mai ridicat, subiectul
este mai perturbat.

Norme:
Din cauza disparităţii sistemelor de evaluare, vom da decât rezultatele,cu titlu indicativ:
 Scor total : 0–180;
– grupa control medie (abatere tip): 92,10 (19,01).
* prima cuartilă: 79 – mediana: 92 – a–3–a cuartilă:104.
– grupa de subiecţi fobici sociali: 125,76 (18,93).
* prima cuartilă:109 – mediana:126 – a–3–a cuartilă:138 (Bouvard şi colaboratorii, 1986).

Nume: .................................... Prenume ..................................

Data: .....................................

Indicaţi în ce grad afirmaţiile următoare caracterizează sau descriu comportamentul

dumneavoastră. Binevoiţi să utilizaţi evaluarea următoare şi să puneţi o notă la fiecare afirmaţie:
1. Foarte caracteristic.
2. Mai degrabă caracteristic.
3. Un pic caracteristic
4. Un pic necaracteristic.
5. Mai degrabă necaracteristic.
6. Cu adevărat necaracteristic.

1. Majoritatea oamenilor mi se par mai agresivi şi că îşi apără mai bine drepturile lor decât
mine.
2. Mi se întâmplă să ezit din timiditate în momentul când dau sau accept întâlniri.
3. Când mâncarea dintr–un restaurant nu mă satisface, eu mă plâng chelnerului sau
chelneriţei.
4. Eu sunt atent să nu rănesc sentimentele altora, chiar atunci când eu simt că am fost rănit.
5. Dacă un vânzător îşi dă mult osteneala să–mi arate o marfă care nu îmi convine perfect, eu
am un moment dificil atunci când trebuie să spun nu.
6. Atunci când mi se cere să fac ceva, eu insist pentru a şti motivul.
7. Există momente în care eu caut o discuţie bună şi dinamică.
8. Eu mă bat pentru a reuşi la fel de bine ca şi ceilalţi în profesiunea mea.
9. La drept vorbind, oamenii profită adesea de mine.
10. Îmi place să port conversaţii cu noi cunoştinţe sau cu străini.
11. Adesea eu nu ştiu să spun nimic persoanelor seducătoare de sex opus.
12. Eu aş ezita să telefonez la o mare întreprindere comercială sau la o administraţie.
13. Eu aş prefera să–mi pun candidatura pentru un alt loc de muncă printr–o scrisoare mai
degrabă decât printr–un interviu.
14. Eu găsesc stânjenitor a înapoia un produs deja cumpărat.
15. Dacă o rudă apropiată şi respectată este pe cale să mă agaseze, eu mi–aş înăbuşi
sentimentele mai degrabă decât să exprim această jenă.
16. Mi se întâmplă să evit să pun întrebări, din teama de a părea stupid.
17. În timpul unei discuţii riguroase, mi–e frică adesea de a fi bulversat(ă) şi de a fi pe
punctul de a tremura din tot corpul .
18. Dacă un conferenţiar reputat şi respectat spune ceva despre care eu gândesc că este
inexact, mi–ar plăcea ca publicul să audă de asemenea punctul meu de vedere.
19. Eu evit să discut preţurile cu reprezentanţii şi vânzătorii.
20. Atunci când eu fac ceva important şi valabil, îmi iau măsurile pentru a face să afle şi
ceilalţi.
21. Eu sunt deschis şi franc când este vorba de sentimentele mele.
22. Dacă cineva a răspândit istorii false şi de prost gust în legătură cu mine, eu îl văd pe cât
de repede este posibil pentru a–i cere o explicaţie.
23. Eu am adesea un moment dificil atunci când trebuie să spun nu.
 24. Eu am tendinţa de a–mi stăpâni emoţiile mai degrabă decât să fac o scenă.
25. Eu mă plâng atunci când serviciul este rău făcut, într–un restaurant sau în altă parte.
26. Adesea eu nu ştiu ce să spun atunci când mi se face un compliment.
27. La cinema, la teatru, sau în timpul unei conferinţe, dacă un cuplu apropiat de mine este pe
cale de a vorbi cu voce înaltă, eu îi cer să tacă sau să meargă în altă parte.
28. Oricine încearcă să treacă în faţa unei cozi, riscă să i se ceară o explicaţie.
29. Eu sunt rapid(ă) în exprimarea părerilor mele.
30. Există momente în care eu nu ştiu ce să spun.

Scor total: 0– 180

5. Test de auto–evaluare a gândurilor în interacţiune socială–Tapis

Aplicaţii:
Acest chestionar este destinat să evalueze frecvenţa gândurilor facilitatoare (gânduri
pozitive) sau inhibitoare (gânduri negative) în contextul relaţiilor heterosociale.

Mod de redactare:
Clientul/pacientul este rugat să răspundă la chestionar cu referire la situaţii recente, trăite în
viaţa sa cotidiană. Pentru fiecare enunţ, subiectul indică frecvenţa cu care a apărut fiecare gând.

Evaluarea:
Evaluarea se efectuează prin intermediul unei scale de 5 puncte (de la 1 = eu n–am avut
aproape niciodată acest gând; la 5 = eu am foarte adesea acest gând). Chestionarul cuprinde două
scoruri:
– gândurile pozitive: a aduna itemii 2–4–6–9–10–12–13–14–17–18–24–25–27–28–30;
– gândurile negative: a aduna ceilalţi 15 itemi (desfăşuraţi de la 15 la 75).

Norme:
Variaţia mediilor (abateri tip):

Versiunea Franceză
Scor total : 0– 150
Tapis pozitiv Scor : 0–75 , media 36,93
– subiecţi fobici sociali (n=32): 36,93 (7,40);
– subiecţi controlaţi (n=72): 49,16(8,12);
Tapis negativ Scor : 0–75, media 53,46
– subiecţi fobici sociali (n=32): 53,46 (9,11);
– subiecţi controlaţi (n=72): 31,16 (8,54) (Yao şi colaboratorii, 1995)

Nume: ................................. Prenume: ...........................

Data: ..................................

Instrucţiuni:
Este evident că oamenii gândesc de manieră variată când întâlnesc diferite persoane.
Dumneavoastră veţi găsi aici mai jos o listă de gânduri pe care le–aţi avut personal în anumite
momente, înainte, în timpul sau după o întâlnire socială. Citiţi atent fiecare întrebare şi binevoiţi să
evaluaţi cu ce frecvenţă aţi avut gânduri identice cu cele din listă, înainte, în timpul şi după o
întâlnire socială.
 Utilizaţi scala următoare pentru a evalua frecvenţa acestor gânduri:
1. aproape niciodată
2. rar
3. uneori
4. adesea
5. foarte des
Însemnaţi cifra aleasă în căsuţa corespondentă.

Aproape Rar Uneori Adesea Foarte

niciodată des
1. Când nu găsesc nimic să spun, simt că
eu devin anxios.
2. Eu n–am nici o dificultate să vorbesc
persoanelor de sex opus.
3. Eu sper să nu devin ridicol
4. Încep să mă simt în largul meu
5. Mi–e frică în mod real de ceea ce pot
gândi despre mine persoanele de sex
opus.
6. Mă simt fără griji, fără teamă, fără
anxietate.
7. Eu mor de frică.
8. El sau ea nu se vor interesa de mine.
9. Poate că eu pot să–l (o) fac să fie în
largul său făcând primii paşi.
10. În loc de a–mi face griji, eu pot să–mi
imaginez cel mai bun mijloc de a–l(o)
cunoaşte.
11. Eu nu mă simt fericit să întâlnesc
persoanele de sex opus, şi din această
cauză lucrurile riscă să ia o întorsătură
rea.
12. Şi atunci? Cel mai rău ce ar putea să
se întâmple este ca eu să nu–i plac.
13. El (ea) vrea atât să–mi vorbească pe
cât eu vreau să–i vorbesc
14. Aceasta va fi o ocazie bună.
15. Dacă eşuez în această conversaţie, eu
îmi voi pierde orice încredere în mine .
16. Ceea ce voi spune va părea probabil
stupid.
17. Ce am de pierdut? Aceasta merită
osteneala să încerc.
18. Situaţia nu este uşoară dar eu pot să o
stăpânesc.
19. Oh... Eu nu vreau să fac acel lucru
20. Eu voi fi jignit (ă) dacă el (ea) nu îmi
răspunde.
 21. Eu trebuie în mod absolut să–i fac o
impresie bună sau mă voi simţi foarte
rău.
22. Eu sunt un (o) idiot/idioată plin (ă) de
inhibiţii.
23. Oricum eu voi eşua probabil
lamentabil.
24. Eu nu pot stăpâni nimic bine.
25. Chiar dacă lucrurile nu merg bine,
aceasta nu este o catastrofă
26. Eu mă simt neîndemânatic şi stupid.
El sau ea o va remarca cu siguranţă.
27. Noi avem probabil multe lucruri în
comun.
28. Probabil că ne vom înţelege foarte
bine.
29. Eu sper că aş putea pleca şi evita
orice situaţie.
30. Ah! Trimite prudenţa la plimbare!

6. Scala de depresie - Montgomery &Asberg

Aplicaţii:
Ea are 10 itemi şi a fost concepută pentru a studia modificările sub efectul terapiilor. Ea este
utilizată în Franţa şi în ţările scandinave.

Mod de redactare:
Evaluarea se face plecând de la convorbirea clinică. Scala cuprinde 10 itemi cotați de la 0 la
6. Numai valorile pare sunt definite. Valorile impare reprezintă stări intermediare.

Evaluarea:
Se adună notele obţinute la fiecare item.

NORME:
Nota prag de depresie a fost fixată la 15. Nota de incluziune pentru probele medicamentoase
este clasic de 21 (Pellet şi col., 1986).

Concluzie:
MADRS este relativ rapidă pentru a evalua intensitatea depresiei. Este sensibilă la
schimbarea terapeutică.
 SCALA DE DEPRESIE - MONTGOMERY & ASBERG

NUME: .................................................................. DATA: .............................

Evaluarea va fi bazată pe o convorbire clinică mergând de la întrebări generale despre

simptome, la întrebări mai detaliate care vor permite o apreciere precisă a severităţii lor. Clinicianul
însărcinat cu evaluarea trebuie să decidă dacă aceasta trebuie să se sprijine pe punctele scalei bine
definite (0,2,4,6) sau pe punctele intermediare (1,3,5). Pentru fiecare rubrică, însemnaţi cifra care
caracterizează cel mai bine starea pacientului.

1. Tristeţe aparentă
Corespunde descurajării, depresiei şi disperării (mai mult decât o simplă descurajare
pasageră) reflectate prin vorbă, mimică şi postură. Cotaţi numai profunzimea şi incapacitatea de a se
dispune.
0: Fără tristeţe.
1:
2: Pare descurajat ,dar pare să se dispună fără dificultate.
3:
4: Pare trist şi nefericit majoritatea timpului.
5:
6: Pare nefericit tot timpul. Extrem de descurajat.

2. Tristeţe exprimată
Corespunde la exprimarea unei dispoziţii depresive, fie că aceasta este aparentă sau nu.
Include proasta dispoziţie, descurajarea sau sentimentul de disperare fără speranţă. Cotaţi numai
intensitatea, durata şi gradul în care dispoziţia este posibil să fie influenţată de evenimente.
0: Tristeţe ocazională în raport cu circumstanţele.
1:
2: Trist sau prost dispus, dar se dispune fără dificultate.
3:
4: Sentiment invadator de tristeţe sau de depresie.
5:
6: Tristeţe, disperare sau descurajare permanente sau fără fluctuaţie.

3. Tensiune interioară
Corespunde sentimentelor de indispoziţie definită, de iritabilitate, de agitaţie interioară, de
tensiune nervoasă mergând până la panică, spaimă sau angoasă. Cotaţi numai intensitatea, frecvenţa,
durata, gradul .
0: Calm. Tensiune interioară numai pasageră.
1:
2: Sentimente ocazionale de iritabilitate şi de indispoziţie rău definită.
3:
4: Sentimente continue de tensiune interioară sau panică intermitentă pe care
pacientul nu le poate stăpâni decât cu dificultate.
5:
6: Spaimă sau angoasă fără pauză. Panică invadatoare.

4. Diminuarea somnului
Corespunde la o reducere a duratei sau a profunzimii somnului prin comparare cu somnul
pacientului atunci când el nu este bolnav.
 0: Doarme ca de obicei.
1:
2: Uşoară dificultate în a adormi sau somn uşor redus, uşor sau agitat.
3:
4: Somn redus sau întrerupt cel puţin două ore.
5:
6: Mai puţin de 2/3 ore de somn.

5. Reducere a apetitului.
Corespunde sentimentului unei pierderi a apetitului comparat cu apetitul obişnuit. Cotaţi
absenţa de dorinţă de hrană sau nevoia de a se forţa pentru a mânca.
0: Apetit normal sau crescut.
1:
2: Apetit uşor redus.
3:
4: Fără apetit. Hrană fără gust.
5:
6: Nu mănâncă decât dacă este convins.

6. Dificultăţi de concentare
Corespunde dificultăţilor de a-şi aduna gândurile mergând până la incapacitatea de a se
concentra. Cotaţi intensitatea, frecvenţa şi gradul de incapacitate.
0: Fără dificultăţi de concentrare.
1:
2: Dificultăţi ocazionale de a-şi aduna gândurile.
3:
4: Dificultăţi în a se concentra şi a-şi menţine atenţia, ceea ce reduce capacitatea de
a citi sau de a susţine o conversaţie.
5:
6: Incapabil de a citi sau de a conversa fără mare dificultate.

7. Oboseala (plictiseala)
Corespunde unei dificultate de a se porni sau o încetineală în a începe îndeplinirea
activităţile cotidiene.
0: Deloc dificultăţi de a se porni. Fără încetineală.
1:
2: Dificultăţi în a începe activităţi.
3:
4: Dificultăţi în a începe activităţi rutiniere care sunt urmărite cu efort.
5:
6: Mare oboseală. Incapabil de a face orice fără ajutor.

8. Incapacitate de a resimţi
Corespunde unei experienţe subiective de reducere a interesului pentru lumea înconjurătoare,
sau activităţile care dau plăcere în mod normal. Capacitatea de a reacţiona cu o emoţie potrivită cu
circumstanţele sau cu lumea este redusă.
0: Interes normal pentru lumea înconjurătoare.
1:
2: Capacitate redusă da a manifesta plăcere pentru interesele sale obişnuite.
3:
 4: Pierdere de interes pentru lumea înconjurătoare. Pierdere de sentiment pentru
prieteni şi cunoştinţe.
5:
6: Sentiment de a fi paralizat emoţional, incapacitate la a resimţi furia, tristeţea sau
plăcerea şi imposibilitatea completă sau chiar dureroasă de a resimţi ceva pentru rudele apropiate
şi prieteni.

9. Gânduri pesimiste
Corespunde ideilor de culpabilitate, de auto-acuzare, de greşeală de remuşcări şi de ruină.
0: Fără gânduri pesimiste.
1:
2: Idei intermitente de eşec, de auto-acuzare sau de auto-depreciere.
3:
4: Auto-acuzaţii persistente sau idei de culpabilitate sau greşeală precizate dar încă
raţionale. Pesimism crescând faţă de viitor.
5:
6: Idei delirante de ruină, de remuşcări sau greşeală neexplicabilă. Auto-acuzaţii
absurde şi neclintite.

10. Idei de sinucidere

Corespunde sentimentului că viaţa nu merită oboseala de a fi trăită, că o moarte naturală ar fi
binevenită, idei de sinucidere şi preparative la sinucidere. Tentativele de sinucidere nu trebuie,în ele
însăşi să influenţeze cotarea.
0: Se bucură de viaţă sau o ia cum vine ea.
1:
2: Obosit de viaţă, idei de siucidere numai pasagere.
3:
4: Ar valora mai mult să fie mort. Ideile de sinucidere sunt curente şi sinuciderea este
considerată ca o soluţie posibilă dar fără proiect sau intenţie precisă.
5:
6: Proiecte explicite de sinucidere dacă ocazia se prezintă. Preparative de sinucidere.
 6. Scala de încetinire

Aplicaţii:
Scara de încetinire indică diferitele aspecte ale încetinirii psihomotorii comune la toate
formele clinice ale depresiei. Primii trei itemi explorează încetinirea motorie, următoarele patru
,limbajul şi ultimii şapte, activitatea mentală. Ea este mult utilizată pentru a evalua acţiunea
tratamentelor antidepresoare.

Redactare:
După o convorbire clinică evaluatorul cotează fiecare item după modelul următor: 0 =
normal; 1 = îndoială despre caracterul patologic al fenomenului observat; 2 = semn patologic
discret; 3 = evident pentru orice observator; 4 = masiv. Ultimii 6 itemi nu sunt rezultatul
observaţiei directe , depind de descrierea pe care o face subiectul. Din cauza existenţei unui factor
extrinec la încetinire (altă patologie sau medicament) rezultatele a unul sau doi itemi pot fi
modifcate. Autorul permite să se ţină cont de acest lucru , indicând la sfârşitul scalei.

Evaluarea:
Scorul total este suma notelor obţinute la primii 14 itemi. Aprecierea generală a încetiniri
(nr.15) nu participă la nota globală.

NORME:
O notă prag fixată la 16, pare a fi criteriul de ameliorare al subiecţilor depresivi.

Variaţia mediilor (abateri tip):

- eşantion normal: de la 2 (1,57) la 6,72 2,84) (Chozot şi col., 1986; Pellet şi col.,
1986);
- eşantion depresiv: de la 17, 30 (8,57) la 28,6 (11,1) (Chazot şi col., 1986; Pellet şi
col., 1986; Collet şi Cottreux, 1986).

Concluzie:
Scala este foarte utilizată pentru a evalua eficacitatea tratamentalor antidepresoare.

SCALA DE ÎNCETINIRE

Fiecare item va trebui să fie cotat de la 0 la 4 pe modelul general următor, indicaţiile şi

exemplele trebuie să permită de a alege între 2 cotaţii în caz de ezitare:
0: Normal.
1: Indoială despre caracterul patologic al fenomenului observat.
2: Semn patologic, dar discret.
3: Evident pentru orice observator.
4: Masiv.
Există un factor extrinsec la încetinire, cum ar fi: altă patologie, medicament sedativ,
anxietate care pare să falsifice rezultatele observate. Aceasta nu exclude bolnavul de la un studiu, dar
depinde de obiectivele acestuia. În caz de modificări ducând pe unul sau doi itemi izolaţi, precizaţi
care, la sfârşitul scării.

DA: ........................................ NU: ....................................

 Dacă da acest factor: precizaţi care:
Majorat - 1 Subevaluat - 2

1. Mersul, pasul (pe un parcurs standard).

0: Normal.
1: Uşoară încetinire a cărui caracter patologic nu e sigur.
2: Se remarcă una singură din particularităţile următoare:
- lipsa de supleţe sau bălăbănirea braţelor;
- pacientul îşi târşîie picioarele;
- fuleu de amplitudine normală dar încetint
- fuleu încetinit, cu paşi mici.
3: Mai multe din aceste semne sunt clare.
4: Pacientul trebuie să fie susţinut pentru a merge.

2. Încetineala şi raritatea mişcărilor: membre, trunchi.

0: Mişcări adaptate, normale în amplitudine, supleţe şi ritm, trunchiul este
confortabil calat în fotoliu, umerii degajaţi. Atitudinea şi mişcarea sunt în armonie cu discursul.
1: Există poate o uşoară "tasare" dificil de interpretat.
2: O anumită înţepenire este indiscutabilă.
3: Nu mobilizează decât rar membrele sale, cu încetineală, cu un gest stângaci şi de
slabă amplitudine, sau picioarele sunt înţepenite şi numai mâinile se mişcă. Trunchi imobil.
4: Refuz de a se ridica din pat sau complet înţepenit în fotoliu.

3. Încetineală şi raritatea mişcărilor capului şi gâtului: mimica

0: Capul este mobil, purtarea sa este suplă, privirea explorează camera şi fixează
alternativ examinatorul şi alte centre de interes de manieră adaptată. Mişcările gurii sunt de
amplitudine normală.
1: Există poate o reducere de mobilitate, dificil de afirmat.
2: Reducerea mobilităţii este indiscutabilă dar uşoară. Privirea adesea fixă este încă
capabilă de mobilitate, mimica încă expresivă este monotonă.
3: Bolnavul nu-şi mişcă capul. El nu explorează camera, are privirea cel mai adesea
fixată spre în jos şi priveşte rar examinatorul. El articulează rău, buzele sale sunt puţin mobile, el nu
surâde niciodată, mimica este înţepenită.
4: Facies în întregime înţepenit şi dureros inexpresiv.

4. Debit verbal
0: Debit presupus normal.
1: Încetinire a limbajului abia perceptibilă.
2: Încetinire clară dar abia jenând conversaţia.
3: Încetineala debitului face conversaţia dificilă.
4: Semi-mutism. Mutism.

5. Modularea vocii (Intensitatea şi modularea discursului).

0: Presupus normal.
1: Slăbire abia perceptibilă.
2: Voce monocordă şi slăbită, obligând să se întindă urechea.
3: Discurs abia audibil, obligând să se repete pasaje.
4: Discurs inaudibil.
 6. Răspunsuri scurte
0: Subiectul nu are dificultate de a face răspunsuri de o lungime adaptată.
1: Răspunsuri părând un pic scurte.
2: Răspunsuri scurte dar nejenâd cursul conversaţiei.
3: Răspunsuri foarte laconice (unul sau două cuvinte......)
4: Răspunsuri monosilabice.

7. Varietate a temelor spontan abordate: iniţiativă ideatică

0: Asociaţie de idei uşoară. Tematică bogată şi variată .
1: Teme relativ bogate şi variate, dar pacientul are poate dificultăţi la a trece repede
de la o idee la alta.
2: Temele noi abordate sunt rare şi sărace.
3: Temele noi sunt absente spontan, tendinţa la meditaţie mentală.
4: Nici o elaborare. Discurs foarte sărac, inexplorabil.

8. Fluiditate ideatică (temă propusă eventual de examinator).

0: Asociaţie de idei uşoară.
1: Teme relativ bogate şi variate, dar pacientul are poate dificultăţi în a trece de la o
idee la alta.
2: Temele noi sunt rare, puţin variate.
3: Temele noi sunt absente spontan. Tendinţa la meditaţie mentală.
4: Nici o elaborare, discurs foarte sărac.

9. Experienţă subiectivă de meditaţie mentală

0: Sentimentul pe care îl are pacientul de a gândi liber, fără jenă ca mai înainte.
1: Îndoială între 0 şi 2.
2: Impresia pacientului gândurile sale sunt focalizate pe câteva teme revenind fără
încetare, jenând viaţa curentă, invadând întreaga sa viaţă.
3: Pacientul are sentimentul că gândurile sale spontane tind să-l readucă întotdeauna
la o singură şi unică preocupare dureroasă.
4: Pacientul dovedeşte o incapacitate totală de a se degaja de meditaţia sa dureroasă.

10. Oboseala
0: Oboseala nu este nici spontan semnalată, nici regăsită la interogatoriu.
1: Oboseala nu este semnalată spontan, dar poate fi pusă în evidenţă prin
interogatoriu.
2: Bolnavul este jenat de oboseala sa în viaţa cotidiană (a mânca, a-şi face toaleta, a
se îmbrăca, a urca etaje ...)
3: Oboseala obligă bolnavul la o reducere a activităţilor sale.
4: Reducere cvasitotală a activităţilor pusă pe seama oboselii.

11. Interes pentru activităţile obişnuite

0: Bolnavul îşi păstrează în ciuda spitalizării interesele sale obişnuite.
1: Bolnavul pune diminuarea unui anumit număr de sarcini pentru care avea interes
pe seama spitalizării, sau orice alt pretext.
2: Dezinteresul pentru anumite activităţi (televiziune, ziar, împletitură) este pus pe
seama stării sale morbide.
3: Dezinteresul este foarte întins, atingând chiar viitorul bolnavului (câteva centre de
interes persistăă: vizite, familii ....)
4: Total dezinteres.
 12. Percepţia de către bolnav a scurgerii timpului prezent
0: Identic cu trăirea obişnuită.
1: Timpul prezent trece lent, dar aceasta ţine de inactivitate, spitalizare.
2: O scurgere mai lentă a timpului perceput există, dar nu este regăsită decât de un
interogatoriu precis.
3: Bolnavul semnallează spontan sau uşor o scurgere încetinită a timpului prezent în
răspuns la o întrebare directă.
4: Tulburarea este suficient de importantă pentru a da impresia că timpul prezent este
suspendat. Nici o activitate de anticipare.

13. Memoria
0: Subiectul afirmă a nu prezenta nici o tulburare mnezică, experimentatorul n-o
regăseşte la interogatoriu.
1: O dificultate mnezică este evocată de către bolnav, dar dificil de obiectivat.
2: Tulburarea mnezică este obiectivabilă, dar puţin jenantă.
3: Tulburarea memoriei este descrisă ca un handicap.
4: Veritabilă amnezie.

14. Concentrarea
0: Facultatea de concentrare normală.
1: Bolnavul gândeşte că se poate concentra normal, dar anumite sarcini, cerând un
efort de concentrare, par dificil de realizat.
2: Bolnavul semnalează o jenă în anumite sarcini pe care o pune pe seama
dificultăţilor sale de concentrare (lectura, calcul, sarcini profesionale....)
3: O dificultate importantă a concentrării face imposibilă înţelegerea informaţiilor
(ziar, televiziune....)
4: Tulburarea jenează chiar convorbirea.

15. Aprecierea generală a încetinirii (în afara scării)

0: Nulă.
1: Îndoială.
2: Clar discernabilă.
3: Importantă.
4: Foarte gravă.

16. Iteme perturbate pentru cauză "altele". Precizaţi:

8. Test comportamental de evitare (Marks): capacitate a subiectului de a înfrunta situaţiile

de temut.
 8. TEST COMPORTAMENTAL DE EVITARE

Testul comportamental de evitare evaluează intesitatea de evitare a situaţiilor fobice sau a

situaţiilor provocând ritualuri astfel ca ,intensitatea neliniştii pacientului în aceste situaţii.

Mod de redactare:

Terapeutul sau evaluatorul determină cu pacientul cele patru situaţii fobice (sau provocând
ritualuri) plecând de la două fobii principale luate ca ţintă ale tratamentului (sau patru ritualuri sau
gânduri obsedante luate ca obiective terapeutice). Este important de a sublinia că cele patru situaţii
de înfruntat sunt decise după un acord între terapeut şi pacient. Se cere în continuare pacientului să se
plaseze în mod real în situaţiile descrise, în prezenţa terapeutului, sau singur, şi să evalueze neliniştea
pe care el o resimte pe o scară de la 0 la 8 (0 = nu există nelinişte; 8 = foarte mare nelinişte sau
evitare totală).

Evaluarea:

Testul comportamental de evitare cuprinde două scoruri:

- scorul de evitare care se calculează adunând numărul de răspunsuri negative (NU = 1
punct);
- scorul neliniştii (tulburării) care se calculează adunând cele patru note ale răspunsurilor
"nelinişte". A se cota cu 8 la nelinişte dacă evitarea este totală.

Concluzie:
Capacitatea de a înfrunta situaţiile de temut pare să fie o variabilă terapeutică importantă.

TEST COMPORTAMENTAL DE EVITARE

NUME: .......................................... DATA: ........................ SĂPTĂMÂNA:..........

Pentru a evalua ceea ce puteţi face în acest moment, vreţi să încercaţi să realizaţi sarcinile
următoare? Dacă dumneavoastră nu puteţi să o realizați în totalitate , însemnaţi căsuţa NU. Dacă
puteţi să finalizați, însemnați căsuţa DA. Marcaţi în continuare în căsuţa situată dedesubtul căsuţei
NU, o cifră între 0 şi 8 corespunzând nivelului dumnevoastră de tulburare faţă de această sarcină.
Utilizaţi scala de mai jos:
0 1 2 3 4 5 6 7 8

fără tulburare tulburare tulburare foarte mare

tulburare uşoară moderată marcată tulburare
(evitare totală)

SARCINA 1:
Activitate ..................................................... DA 0
Puteţi s-o faceţi? .......................................... NU 1
Ce tulburare vă provoacă aceasta (evaluaţi între 0 şi 8):

SARCINA 2:
 Activitate ..................................................... DA
Puteţi s-o faceţi? .......................................... NU
Ce tulburare vă provoacă aceasta (evaluaţi între 0 şi 8):

SARCINA 3:
Activitate ..................................................... DA
Puteţi s-o faceţi? .......................................... NU
Ce tulburare vă provoacă aceasta (evaluaţi între 0 şi 8):

SARCINA 4:
Activitate ..................................................... DA
Puteţi s-o faceţi? .......................................... NU
Ce tulburare vă provoacă aceasta (evaluaţi între 0 şi 8):

9. Chestionar al senzaţiilor corporale (Chambless): gânduri asociate spaimelor.

Aplicaţii:

Chestionarul senzaţiilor corporale (QSC) evaluează teama de senzaţiile fizice asociate la

anxietate.

Mod de redactare:

Este vorba de o listă de 17 itemi pe care subiectul le evaluează pe o scară de 5 puncte (de la 1
= nu este speriat; la 5 = extrem de speriat).

Evaluarea:

La origine scorul total era media rezultatelor obţinute pe diferiţi itemi, ceea ce permitea non
răspunsuri (maxim trei non răspunsuri). Actual tendinţa este de a da ca scor total suma răspunsurilor
la 17 itemi (Avrindell, 1993).

NORME:

Ele sunt date cu titlu indicativ fiind realizate pe versiunea engleză.

Variaţia mediilor (abateri tip):

Evaluarea originală
Populaţia generală de la 1,52 (0,58) la 1,80 (0,59) (Chambless şi colaboratorii, 1984).
Populaţia agorafobă de la 3,02 (0,85) la 3,42 (1,1) (Chambless şi colaboratorii, 1984;
Chambless şi Gracely, 1989).

Evaluarea actuală
Populaţia agorafobă de la 40,09 (12,78) la 42,79 (13,38) (Avrindell,1993).
 Concluzie:

QSC va fi împreună cu cele două scări de cunoaşteri agorafobice, un component al

chestionarului teamă de teamă. El diferenţiază subiecţii agorafobici de subiecţii având atacuri de
panică. Calităţile psihometrice ale versiunii franceze vor trebui să fie stabilite.

CHESTIONAR AL SENZAŢIILOR CORPORALE

NUME:............................................................................... DATA:.............................

Iată o listă de senzaţii fizice specifice care pot apărea atunci când dumneavoastră sunteţi
nervos sau într-o situaţie de care vă temeţi. Binevoiţi să înscrieţi până la ce punct dumneavoastră
sunteţi înspăimântat de aceste senzaţii, utilizând scala cu 5 puncte care merge de la "neînspăimântat"
la "extrem de înspăimântat". Binevoiţi să completaţi fiecare enunţ.

1. Fără spaimă sau nelinişte de această situaţie.

2. Uneori înspăimântat de acestă situaţie.
3. Moderat înspăimântat de acestă situaţie.
4. Foarte înspăimântat de această situaţie.
5. Extrem de înspăimântat de această situaţie.

_____ 1. Palpitaţii cardiace.

_____ 2. Presiune sau strângere la nivelul pieptului.
_____ 3. Amorţire a braţelor sau gambelor.
_____ 4. Senzaţii de furnicătură în vârful degetelor.
_____ 5. Amorţire a unei alte părţi a corpului.
_____ 6. A se simţi la capătul puterilor.
_____ 7. Ameţeală.
_____ 8. Reprezentări tulburate sau deformate.
_____ 9. Greţuri.
_____10. A avea stomacul strâns.
_____11. Senzaţia de a avea stomacul înnodat.
_____12. A avea gâtul strâns.
_____13. A avea gambele flasce.
_____14. A fi transpirat.
_____15. A avea gâtul transpirat.
_____16. A se simţi dezorientat şi confuz.
_____17. A se simţi separat de corpul său; numai parţial prezent.
_____18. Altele ............................................................................
Binevoiţi să descrieţi ....................................................
 ANXIETATE GENERALIZATĂ

10. Chestionar despre nelinişti al lui Penn State (Meyer): evaluarea tulburării anxietăţii
generalizate.

CHESTIONAR DESPRE NELINIŞTI AL LUI PENN STATE

Aplicaţii:
Acest chestionar (QNPS) evaluează intruziunile cognitive sau neliniştile excesiv irealiste,
constituind principalele simptome ale tulburării anxietăţii generalizate. QNPS nu permite totuşi să se
identifice subiectul neliniştilor pacientului.

Mod de redactare:
Este vorba de un chesionar cuprinzând 16 itemi pe care subiectul îi evaluează pe o scară de la
1 la 5.

Evaluarea:
Scorul de 5 itemi trebuie să fie inversat pentru corecţie (nr. 1-3-8-10-11). Ajunge în
continuare să se adune notele obţinute la 16 itemi (desfăşuraţi de la
16 la 80).

NORME:

VERSIUNEA ENGLEZĂ
Valorile actuale, medii (abateri tip) de reţinut, pentru subiecţii selecţionaţi plecând de la o
convorbire structurată sunt:
- subiecţi non anxioşi (n = 2130): 43,81 (11,32);
- subiecţi atinşi de tulburarea de anxietate generalizată (n = 174): 67,66 (8,86) (Molina şi
Borkavec, 1994).

VERSIUNEA FRANCEZĂ
- studenţi canadieni de la 45,67 (10,64) la 47,13 (10,14) (Ladouceur şi colaboratorii, 1992).

Concluzie:
QNPS apare promiţător în evaluarea tulburării anxietăţii generalizate. Validitatea de criteriu a
versiunii franceze rămâne de stabilit.
 CHESTIONAR DESPRE NELINIŞTI AL LUI PENN STATE

Binevoiţi să utilizaţi scala de mai jos pentru a exprima până la ce punct vă corespund
enunţurile următoare (scrieţi numărul corespunzător la începutul enunţului).

1. 2. 3. 4. 5.

Deloc Puţin Destul de Foarte Extrem de

corespondent corespondent corespondent corespondent corespondent

_____ 1. Dacă eu nu am destul timp pentru a face totul, nu mă neliniştesc.

_____ 2. Neliniştile mele mă copleşesc.
_____ 3. Eu nu am tendinţa să mă neliniştesc faţă de lucruri.
_____ 4. Mai multe situaţii mă fac să mă neliniştesc.
_____ 5. Eu ştiu că eu nu ar trebui să mă neliniştesc, dar nu pot face nimic în acest sens.
_____ 6. Când sunt sub presiune, eu mă neliniştesc mult.
_____ 7. Eu mă neliniştesc în mod continuu faţă de tot.
_____ 8. Îmi este uşor să mă debarasez de gânduri neliniştitoare.
_____ 9. De îndată ce am terminat o sarcină, eu încep imediat să mă neliniştesc la subiectul
tuturor celorlalte lucruri pe care le am încă de făcut.
_____ 10. Eu nu mă neliniştesc niciodată.
_____ 11. Când eu nu pot să mai fac nimic la subiectul unei preocupări, nu mă mai
neliniştesc.
_____ 12. Eu am fost un neliniştit pe întreg parcursul vieţii mele.
_____ 13. Eu remarc că mă neliniştesc pentru anumite subiecte.
_____ 14. Când încep să mă neliniştesc, eu nu mai pot să mă opresc.
_____ 15. Eu mă neliniştesc tot timpul.
_____ 16. Eu mă neliniştesc la subiectul proiectelor mele până atunci când vor fi terminate.

11. DE CE SĂ TE NELINIŞTEŞTI?

De ce să te nelinişteşti? (Rheaume): cogniţii anxioase ale tulburării anxietăţii generalizate.

Aplicaţii:
Acest chestionar a fost dezvoltat pentru a încerca de a înţelege mai bine motivele care fac ca
un subiect să se neliniştească. El se adresează subiecţilor având o tulburare a anxietăţii generalizate.

Mod de redactare:
Subiectul utilizează o scară de 5 puncte pentru a exprima gradul său de acord sau de dezacord
cu fiecare enunţ (de la 1 = deloc corespondent; de la 5 = complet corespondent).

Evaluare:
Scorul total este adunarea scorurilor obţinute la 20 de itemi.
 NORME:
Variaţia mediilor (abateri tip):
- studenţi normali de la 30,4 (6,9) la 32,8 (7,9);
- studenţi având o anxietate generalizată de la 43,3 (7,9) la 46,2 (17,7) (Freeston şi
colaboratorii).

DE CE SĂ TE NELINIŞTEŞTI?

Toată lumea se nelinişteşte din timp în timp. Veţi regăsiţi aici - mai jos, o serie de enunţuri
care pot să se raporteze la " nelinişti." Binevoiţi să utilizaţi scala de mai jos pentru a exprima până la
ce punct fiecare din enunţurile următoare vă corespund (scrieţi numărul care vă reprezintă, în faţa
fiecăruia din enunţuri).

1. 2. 3. 4. 5.

Deloc Puţin Destul de Foarte Extrem de

corespondent corespondent corespondent corespondent corespondent

_____ 1. Atunci când eu mă neliniştesc, am impresia că sunt singura persoană care are dificultăţi.
_____ 2. A mă nelinişti de lucruri mai puţin importante mă distrage de la subiecte mai emoţionale
la care nu vreau să mă gândesc.
_____ 3. Dacă eu mă neliniştesc, pot să găsesc o manieră mai bună de a fi ca individ.
_____ 4. Eu mă neliniştesc pentru că sunt deprins (ă) să o fac.
_____ 5. Eu mă neliniştesc pentru că m-am învăţat întotdeauna să mă aştept la mai rău.
_____ 6. Eu mă neliniştesc pentru că dacă situaţia rea se iveşte, eu m-aş simţi vinovat de a nu mă fi
neliniştit.
_____ 7. Eu mă neliniştesc pentru a încerca să protejez lumea.
_____ 8. Dacă eu mă neliniştesc, pot să găsesc o mai bună manieră de a rezolva situaţia.
_____ 9. Eu mă neliniştesc pentru a încerca să mă protejez mai bine.
_____10. Dacă eu nu mă neliniştesc şi dacă situaţia rea se iveşte, aceasta ar fi din greşeala mea.
_____11. Eu mă neliniştesc la subiectele despre trecut cu scopul de a învăţa ceva din erorile mele.
_____12. Atunci când eu mă neliniştesc mă gândesc că viaţa pare mult mai uşoară pentru ceilalţi
decât pentru mine.
_____13. Eu mă neliniştesc pentru a încerca să am un mai bun control asupra vieţii mele.
_____14. Eu mă neliniştesc pentru că dacă situaţia rea s-ar ivi, eu aş fi incapabil să-i fac faţă.
_____15. Eu mă neliniştesc în scopul de a evita decepţiile.
_____16. Atunci când eu mă neliniştesc, îmi spun că trebuie întotdeauna să fie o soluţie la toate
problemele.
_____17. Eu mă neliniştesc de o multitudine de mici probleme pentru a nu mă gândi la lucruri mai
importante.
_____18. Nelinştindu-mă, eu pot să împiedic ca nefericirile să apară.
_____19. Chiar dacă eu ştiu că acesta nu este adevărat, eu am impresia că faptul de a mă nelinişti
ajută să se diminueze riscul ca situaţia rea să apară.
_____20. Dacă eu mă neliniştesc mai puţin, eu am mai puţină şansă de a găsi o mai bună soluţie.
 12. Intoleranţa la incertitudini (Freeston): cogniţii anxioase ale tulburării anxietăţii
generalizate.

INTOLERANŢA LA INCERTITUDINI (I-I)

Aplicaţii:
Acest chestionar a fost dezvoltat în mod egal pentru a încerca să se înţeleagă motivele care
fac ca subiecţii să se neliniştească. El se adresează subiecţilor atinşi de tulburare -anxietate
generalizată.

Mod de redactare:
Pacientul utilizează o scală de 5 puncte pentru a exprima gradul său de acord sau de dezacord
cu fiecare enunţ (de la 1= deloc corespondent; la 5 = complet corespondent).

Evaluare:
Scorul total al chestionarului este adunarea scorurilor obţinute la 27 de itemi.
NORME:

Variaţia mediilor (abateri tipuri):

- studenţi normali de la 43,8 (10,8) la 44,3 (10,5);
- studenţi clasaţi conform cu criteriile tulburării -anxietate generalizată de la 63,3 (14,8) la
63,3 (18,3) (Freeston, sub tipar).

Concluzie:
Acest chestionar va fi poate modificat, dar el ne pare promiţător. El va putea să evalueze o
schemă de bază a tulburării anxietăţii generalizate.

INTOLERANŢA LA INCERTITUDINE

Iată o serie de enunţuri care reprezintă cum pot reacţiona oamenii la incertitudine în viaţă.
Binevoiţi să utilizaţi scara de mai jos pentru a exprima până la ce punct fiecare din enunţurile
următoare vă corespunde (scrieţi numărul care vă reprezintă înaintea fiecăruia din enunţuri).

1. 2. 3. 4. 5.

Deloc Puţin Destul de Foarte Extrem de

corespondent corespondent corespondent corespondent corespondent

_____ 1. Incertitudinea mă împiedică de a lua poziţie.

_____ 2. A fi incert vrea să spună că eşti o persoană dezorganizată.
_____ 3. Incertitudinea face viaţa intolerabilă.
_____ 4. Este injust să nu ai garanţii în viaţă.
_____ 5. Eu nu pot avea sufletul liniştit atât timp cât nu ştiu ceea ce va fi a doua zi.
_____ 6. Incertitudinea mă face incomod, anxios , stresat.
_____ 7. Neprevăzutul mă deranjează enorm.
 _____ 8. Neprevăzutul mă frustrează de a nu avea orice informaţie de care eu am nevoie.
_____ 9. Incertitudinea mă împiedică de a profita din plin de viaţa.
_____10. Ar trebui să se prevină totul pentru a evita surprizele.
_____11. O situaţie neprevăzută poate să irosească tot, chiar cea mai bună din planificări.
_____12. Atunci când este timpul de a acţiona, incertitudinea mă paralizează.
_____13. A fi incert vrea să spună că eu nu sunt la înălţime.
_____14. Atunci când eu sunt nesigur, eu nu pot acţiona energic.
_____15. Atunci când eu sunt nesigur, eu nu pot funcţiona bine.
_____16. Contrar mie, ceilalţi par întotdeauna să ştie încotro merg în viaţă.
_____17. Incertitudinea mă face vulnerabil, nefericit sau trist.
_____18. Eu vreau întotdeauna să ştiu ceea ce viitorul îmi rezervă.
_____19. Eu detest să fiu luat pe nepregătite.
_____20. Cea mai mică îndoială poate să mă împiedice să acţionez.
_____21. Eu ar trebui să fiu capabil de a organiza totul înainte.
_____22. A fi nesigur, aceasta vrea să spună că eu sunt lipsit de încredere.
_____23. Eu găsesc injust că alte persoane par sigure de viitorul lor.
_____24. Incertitudinea mă împiedică de a dormi bine.
_____25. Eu trebuie să mă retrag din orice situaţie incertă.
_____26. Ambiguităţile vieţii mă stresează.
_____27. Eu nu tolerez să fiu indecis când este vorba de viitorul meu.

13. Scala de auto – evaluare Bortner

Aplicații- a fost concepută de Rosenman și Friedman și vizează evaluarea stilului

comportamental de tip A.Tipul A se caracterizează printr-un comportament ambițios, spirit de
competiție, căutarea permanentă a reușitei sociale și profesionale, o tendință de hiperactivitate, nivel
important de ostilitate , în parte reprimată și impresia de urgență a timpului. Incidența afecțiunilor
cardio-vasculare va fi mai mare pentru subiecții de tip A, independent de alți factori de risc.Ea
evaluează un factor psihosocial de risc al maladiilor cardio-vasculare.

Mod de redactare
Scala se compune din 14 itemi bipolari reprezentând tipul A și tipul B de comportament,
prezentați grafic sub forma unei linii gradate cu 24 de trepte.Pacientul indică printr-o cruce unde
el /ea se situează între cele două poziții extreme ale liniei gradate( ac. formă este o adaptare a lui
Bortner, studentul lui Neumann).Pentru fiecare item nota variază de la 0 la 24.

Cotarea
Pentru fiecare item nota 0 corespunde unui comportament de tip B,și nota 24 celui de tip A.În
scală sunt 2 feluri de itemi.Tipul B este la stânga pt itemii 2-5-7-11-12-13-14.Nota 0 este atunci la
stânga pt. acesti itemi. Nota globală este obținută prin adunarea scorurilor obținute la fiecare dintre
itemi.Cu cât scorul este mai înalt cu atât pacientul va aparține tipului A.Un subiect este declarat ca
aparținând tipului A dacă scorul este superior cifrei 190.

Instrucţiuni
Fiecare dintre noi se situează de o parte sau alta a liniilor situate între cele două poziţii
extreme. Vă rugăm să faceţi o cruce pe fiecare linie, în locul pe care îl consideraţi potrivit între cele
două poziţii extreme.
Înainte de a completa acest chestionar, vă rugăm să scrieţi:
Numele:………………………………………………………
Prenumele:……………………………………………………

1. Nu întârzii niciodată Nu acord mare atenţie în a fi

punctual.

2. Am un nivel scăzut al spiritului de luptă Am un nivel ridicat

al spiritului de luptă.
Nu sunt combativ Sunt foarte combativ

3. Nu aştept ca ceilalţi să termine ceea ce au de spus Sunt un bun ascultător: îi

ascult pe ceilalţi până la capăt.

4. Întotdeauna grăbit. Nu sunt niciodată presat, nici

chiar de presiunea anturajului sau
a evenimentelor.

5. Ştiu să aştept cu răbdare Sunt nerăbdător atunci când

trebuie să aştept.

6. Pun totul în ordine pentru atingerea unui scop. Iau lucrurile aşa cum sunt,
Mă angajez, într-o sarcină până la sfârşit.

7. Fac o singură alegere. Mă gândesc întotdeauna la ceea

ce va trebui să fac apoi. Încerc să
fac mai multe alegeri o dată.

8. Energic şi viguros în vorbire. Lent, ponderat, circumspect în

modalitatea de exprimare.
9. Vreau ca acele calităţi de bun Preocupat doar de a fi mulţumit
muncitor să fie recunoscute de sine, deşi ceilalţi s-ar putea
gândi.
şi de ceilalţi

10. Rapid în mers, mâncat. Fac lucrurile cu calm

11. Ia lucrurile cu calm. Conduce cu duritate, îşi face viaţa

grea.

12. Îşi ascunde sentimentele. Demonstrativ în sentimente.

13. Are nenumărate centre de interes Puţine puncte de interes în afară

de serviciu.

14. Satisfăcut de munca sa, mulţumit de situaţia sa. Ambiţios pentru a progresa mai
mult pe scara socială.
 13. Scala comportamentului dureros

Numele:…………………………………………………. Data:………………...

Veţi găsi mai jos mai multe anunţuri pe care oamenii le folosesc pentru a descrie răsunetul
durerii lor în viaţa cotidiană. Veţi răspunde la fiecare dintre enunţuri încercuind răspunsul care vă
descrie cel mai bine.

În timpul mersului, distanţele pe care le pot face se diminuează.

1. deloc 2. puţin 3. moderat 4. mult

Când merg, pot vedea că îmi este rău.

1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

În timpul unei călătorii, rămân întins majoritatea timpului.

1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Activităţile mele profesionale s-au diminuat.

1. deloc 2. puţin 3. moderat 4. mult

Realizez, ca de obicei, muncile cotidiene de acasă.

1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Timpul meu liber s-a diminuat (lectură, radio, televizor)

1. deloc 2. puţin 3. moderat 4. mult

Relaţiile cu prietenii mei s-au redus.

1. deloc 2. puţin 3. moderat 4. mult

Vorbesc despre durerea mea cu familia şi prietenii.

1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Oamenii care mă înconjoară îşi dau seama când mi-e foarte rău.
1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Îmi cumpăr un medicament chiar dacă ştiu că are o eficacitate scăzută.

1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Dorm bine.
1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Mă simt obosit.
1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Am un apetit bun.
1. aproape niciodată 2. uneori 3. adesea 4. aproape întotdeauna

Interesul meu pentru activităţile sexuale s-a diminuat.

1. deloc 2. puţin 3. moderat 4. mult
 14. Inventarul tulburărilor alimentare

Inventarul tulburărilor alimentare 2 (Eating Disorder Inventory 2 –EDI 2)

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

Aplicaţii:

Este vorba de o evaluare clinică a simptomatologiei asociate tulburărilor alimentare. Se pare

că tulburările alimentare sunt multidimensionale. Inventarul tulburărilor alimentare cuprinde
11 dimensiuni:
-căutarea siluetei (preocupări legate de greutate),
-bulimia (tendinţa de a se angaja în conduite alimentare necontrolate),
-insatisfacţie în raport cu corpul său (insatisfacţie legată de forma generală a corpului său),
-ineficacitatea (evaluarea negativă, stima de sine scăzută),
-perfecţionismul (standarde înalte de performanţă),
-neîncrederea în relaţiile interpersonale (îi repugnă să accepte relaţii prea apropiate),
-conştiinţa interoceptivă (incertitudine în a trăi/ avea emoţii),
-teama de maturizare (dorinţa de a regăsi securitatea copilăriei),
-ascetismul (căutarea autodisciplinei),
-controlul pulsiunilor,
-insecuritatea social (relaţii sociale sărace calitativ).
Inventarul permite identificarea tulburării, planificarea tratamentului şi evaluarea progreselor
terapeutice.

Mod de aplicare
Este vorba de un chestionar în care pacientul trebuie să decidă dacă fiecare întrebare este
adevărată pentru el/ea , pe o scală de 6 puncte de la “întotdeauna” la “niciodată”.

Cotarea
Sunt 2 feluri de itemi:
-itemii direcţi unde
-“întotdeauna”=3,
-“în general”=2,
-“adesea”=1
-“uneori, rar, niciodată”=0
-Itemii indirecţi urmaţi de asterisc unde
-“niciodată=3,
-“rareori”=2
-“niciodată”=1
-“adesea, în general, întotdeauna”=0

1.Căutarea siluetei 1*,7,11,16,25,32,49

2.Bulimia 4,5,28,38,46,53,61
3.Insatisfacţie în raport cu corpul său 2,9,12*,19*,31*,45,55*,59,62*
4.Ineficacitate 10,18,20*,24,27,37*,41,42*,50*, 56
5. Perfecţionismul 13,29,36,43,52,63
6.Neîncrederea interpersonală 15*,17*,23*,30*,34,54,57*
7.Conştiinţa interoceptivă 8,21,26*,33,40,,44,47,51,60,64
8.Teama de maturizare 3,6,14,22*,35,39*,48,58*
9.Ascetism 66,68,71*,75,78,82,86,88
10. Controlul pulsiunilor 65,67,70,72,74,77,79,81,83,89,90
11.Insecuritatea socială 69*,73*,76*,80*,84,87,89*,91*.
Cu cât scorurile sunt mai înalte, cu atât subiectii sunt afectaţi.

Norme
1. Căutarea siluetei 14,5
2.Bulimia 10,5
3.Insatisfacţie în raport cu corpul său 16,6
4.Ineficacitate 11,3
5. Perfecţionismul 8,9
6.Neîncrederea interpersonală 5,8
7.Conştiinţa interoceptivă 11,0
8.Teama de maturizare 4,5
9.Ascetism 8,3
10. Controlul pulsiunilor 6,0
11.Insecuritatea socială 8,6

Inventarul tulburărilor alimentare nu trebuie să fie utilizat ca un instrument diagnostic;

pacienţii având scoruri înalte beneficiază de consiliere. După Garner un scor de 14 diferenţiază
pacienţii având o tulburare alimentară de subiecţii normali pe scala recrerch
Vârsta şi sexul pot fi variabile importante de care trebuie să se ţină cont. Inventarul se
administrează începând cu vârsta de 11 ani.

Numele:…………………………………………..
Vârsta:……………………………………………

Genul biologic: M F
Starea civilă: căsătorit separat divorţat celibatar văduv

A. Greutatea actuală:……………………. kilograme

B. Înălţimea: …………………………….. centimetri
C. Greutatea cea mai mare în trecut cu excepţia gravidităţii: …………………….kilograme
Când aţi atins această greutate pentru prima dată?
Sunt ……………………… săptămâni / luni / ani
Pentru cât timp aţi avut acea greutate?
Timp de ……………… săptămâni / luni / ani

D. Greutatea cea mai scăzută la vârsta adultă: …………………….kilograme

Când aţi atins această greutate pentru prima dată?
Sunt ……………………… săptămâni / luni / ani
Pentru cât timp aţi avut acea greutate?
Timp de ……………… săptămâni / luni / ani

E. Ce greutate aţi avut pentru cel mai mult timp? ……………….. kilograme
La ce vârstă aţi atins pentru prima dată această greutate? La ………… ani
F. Dacă greutatea dvs. s-a schimbat mult în decursul anilor, există vreun prag la care v-aţi revenit
chiar dacă nu aţi ţinut regim? DA NU
Dacă da, care este acea greutate? ………… kilograme
La ce vârstă aţi atins acea greutate? La ………. Ani

G. Care a fost cea mai importantă pierdere în greutate? ……….. kilograme

Aţi pierdut voluntar acea greutate? DA NU
Până la ce greutate aţi ajuns? ………… kilograme
La ce vârstă aţi atins această greutate? La ……………. ani

H. Care ar fi fost greutatea, după părerea dvs., dacă nu aţi fi încercat să o controlaţi?
.............kilograme

I. Ce greutate aţi dori să aveţi în prezent? ............kilograme

J. La ce vârstă aţi avut primele probleme de greutate? La ……………. Ani
K. Profesia tatălui: …………………………
L. Profesia mamei: …………………………

Consemn
Întrebările au ca obiect atitudinile, sentimentele şi comportamentele dvs. Unele se referă la hrană şi
la comportamentul dvs. alimentar, iar altele privesc sentimentele dvs. referitoare la acest subiect.
Pentru fiecare întrebare, decideţi dacă afirmaţia este adevărată pentru dvs. …

Întotdeauna În general Adesea Uneori Rar Niciodată

şi puneţi o cruce în căsuţa corespunzătoare. Răspundeţi la toate întrebările, asiguraţi-vă că aţi plasat
crucea în căsuţa corespunzătoare. Nu ştergeţi! Dacă doriţi să modificaţi răspunsul, trasaţi o altă cruce
în dreptul răspunsului bun şi apoi încercuiţi-o.

În
Întotdeauna Adesea Uneori Rar Niciodată
general
1. Mănânc zaharuri şi
hidraţi de carbon fără
teamă.
2. Pântecele meu este
destul de mare.
3. Mi-ar plăcea să pot
recupera securitatea
copilăriei
4. Mănânc atunci când
mă simt bulversat,
contrariat
5. Mă îndop cu mâncare
6. Mi-ar plăcea să fiu
mai tânăr
7. Mă gândesc să ţin un
regim alimentar
8. Mi-e frică atunci când
sentimentele mele sunt
intense
9. Coapsele mele sunt
destul de mari
10. mă simt incapabil
11. Când mănânc mult,
mă simt extrem de
vinovat
12. Cred că pântecele
meu are mărimea
normală
13. Doar performanţele
excepţionale sunt
recunoscute în familia
mea
14. Perioada cea mai
fericită din viaţă este
copilăria
15. Îmi arăt sentimentele
cu deschidere
16. Mi-e teamă să nu iau
în greutate
17. Am încredere în
ceilalţi
18. Mă simt singur pe
lume.
19. Mă simt satisfăcut de
forma corpului meu (de
siluetă)
20. În ansamblu, am
sentimentul că stăpânesc
lucrurile din viaţa mea
21. Am dificultăţi în
recunoaşterea emoţiilor
mele
22. Prefer să fiu adult
decât copil.
23. Pot comunica cu
uşurinţă cu ceilalţi
24. Îmi place să fiu
cineva în faţa celorlalţi
25. Exagerez importanţa
greutăţii mele
26. Pot identifica clar
emoţiile pe care le
resimt
27. Mă simt inadecvat
28. Am avut crize de
frenezie alimentară cu
senzaţia că nu voi mai
putea vreodată să mă
opresc
29. În copilărie, făceam
eforturi mari pentru a
nu+mi dezamăgi părinţii
şi profesorii
30. Stabilesc relaţii cu
cei apropiaţi
31. Îmi place forma
feselor mele.
32. Sunt preocupat de
dorinţa de a fi mai zvelt
33. Nu ştiu ce se
întâmplă înăuntrul meu
34. Am dificultăţi în a-
mi exprima emoţiile în
faţa celorlalţi
35. Exigenţele vârstei
adulte sunt destul de
ridicate
36. Detest să nu fiu
printre cei mai buni în
tot ceea ce întreprind
37. Am simţul propriei
persoane
38. Mă gândesc că fac
crize de frenezie
alimentară
39. Sunt fericit că nu
mai sunt copil.
40. Nu pot şti sigur dacă
mi-e foame sau nu.
41. Am o părere proastă
despre mine.
42. Am sentimentul că
îmi pot realiza ambiţiile
43. Părinţii s-au aşteptat
la performanţe excelente
din partea mea.
44. Mi-e frică că voi
pierde controlul
sentimentelor mele.
45. Şoldurile mele sunt
prea late
46. Mănânc moderat în
prezenţa celorlalţi şi mă
îndop după plecarea lor
47. Mă simt umflat şi
balonat după o masă
normală
48. Am impresia că în
timpul copilăriei
oamenii sunt mai fericiţi
49. Dacă iau 500 de
grame în greutate, mi-e
frică să nu mă îngraş
mai mult
50. Mă simt o persoană
acceptată
51. Când sunt emoţionat,
nu ştiu dacă sunt trist,
înspăimântat sau mânios
52. Cred că trebuie să
fac lucrurile perfecte sau
nu le mai fac deloc.
53. Încerc să vărs pentru
a pierde din greutate
54. Am nevoie să-i ţin
pe ceilalţi la o anumită
distanţă (şi mă simt rău
dacă cineva încearcă să
se apropie mai mult de
mine)
55. Coapsele mele au
dimensiunea potrivită
56. Mă simt gol,
interiorizat (emoţional)
57. Pot vorbi despre
gândurile sau
sentimentele personale
58. Trăim cei mai buni
ani când devenim adulţi
59. Mi se pare că am
fesele prea mari
60. Am sentimente pe
care nu le pot identifica
61. Mănânc sau beau pe
ascuns
62. Şoldurile mele au
mărimea potrivită
63. Obiectivele mele
sunt foarte ridicate
64. Când sunt emoţionat,
mi-e frică să mă aşez la
masă
65. Oamenii pe care îi
iubesc cu adevărat
sfârşesc prin a mă
dezamăgi
66. Mi-e ruşine de
oamenii nevoiaşi
67. Ceilalţi spun că sunt
instabil emoţional
68. Îmi pace să controlez
în totalitate nevoile
corpului meu
69. Mă simt relaxat în
majoritatea situaţiilor
din grup
70. Iau decizii
impulsive, pe care le
regret apoi
71. Mi se face rău când
încerc vreo plăcere
72. Trebuie să fiu atent
la tendinţa mea de a
abuza de substanţe cum
ar fi medicamentele
73. Sunt sociabil cu
majoritatea oamenilor
74. Mă simt captiv în
relaţii
75. Privaţiunile pe care
mi le-am impus mă
întăresc spiritual
76. Oamenii îmi înţeleg
adevăratele mele
probleme
77. Nu reuşesc să mă
debarasez de gândurile
străine
78. A mânca de plăcere
este un semn de
slăbiciune morală
79. Am tendinţa de a
face crize de furie
80. Am impresia că
oamenii îmi acordă
atenţia pe care o merit
81. Trebuie să fiu atent
la tendinţa mea de a
abuza de alcool
82. Cred că destinderea
nu este decât o pierdere
de timp
83. Se spune că mă
enervez uşor
84. Am impresia că
pierd peste tot
85. Am încercat
schimbări bruşte de
dispoziţie
86. Mi-e jenă de nevoile
mele corporale
87. Preferam să rămân
singur decât să fiu în
compania cuiva
88. Suferinţa a devenit
„mai bună”
89. Ştiu că nimeni nu mă
iubeşte
90. Mă simt îndemnat
să fac rău altora sau
chiar mie
91. Am impresia cu
adevărat că ştiu cine
sunt

16. Chestionarul algiei centrului Leon Berard

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

AUTOR:
FRED HUMBERT (adaptare a chestionarului lui MELZACK şi TORGENSON - 1971)

DOMENII DE APLICAŢIE:
Acest chestionar se adresează unei populaţii de pacienţi algici şi în special surprinde bolile
carcinologice. Poate fi utilizat, de asemenea, în cazul durerilor cronice. Acest instrument nu dă doar
o evaluare cifrată a durerii, ci permite o analiză calitativă a trăirii algice a pacientului.

DESFĂŞURARE:
Pacientul completează acest chestionar înainte de a veni la consultaţie:
1. Mai întâi, bolnavul trebuie să deseneze pe 2 scheme corporale, a feţei şi spatelui, locurile
exacte ale durerii sale. Dacă aceasta din urmă iradiază, trebuie să precizeze care regiune şi să
definească dacă este o durere externă sau internă.
2. Apoi, i se cere pacientului să descrie durerea sa subliniind cuvinte din 20 de grupe (un
singur cuvânt subliniat pentru o grupă).
3. A treia parte pune în evidenţă mijloacele utilizate de către pacient pentru a-şi alina
suferinţa (odihnă, alcool, calmante, căldură, frig...) sau care agravează durerea. De asemenea este
precizată cronologia.
4. Pe o scală vizuală analogică, pacientul indică printr-un "x" intensitatea durerii sale.
5. O adaptare a IFR (invaliditate funcţională raportată) măsoară gradul invalidităţii provocate
de durere.
6. Repercusiunile durerii în viaţa personală sunt de asemenea cerute într-o a 6-a parte.
 DESPUIERE:
Este înainte de toate un instrument clinic pentru evaluarea trăirii psihosomatice a durerii:
- exerciţiul localizărilor permite îi terapeutului să i se precizeze de către pacient, pe propriul
corp suferind, locul durerii;
- a 2-a parte permite măsurarea intensităţii durerii şi să o califice pentru a o înţelege mai bine.
Fiecare localizare este cotată de la 1 la 5 şi permite să se treacă la analiza celor 3 scoruri (senzorial:
grupuri de cuvinte de la 1 la 10; afectiv: grupe de la 11 la 15; evaluativ: grupa 16).
Suma itemilor scorului <senzorial> este înmulţit cu 2,85 pentru a obţine un procentaj. Suma
itemilor scorului <afectiv> este înmulţit cu 7,14. Scorul itemului <evaluativ> este înmulţit cu 33,33.
A 4-a parte nu necesită corecţii deosebite. Este suficient să se folosească o riglă gradată
pentru cunoaşterea intensităţii durerii pe scala vizuală analogică.
Adaptarea IFR măsoară gradul invalidităţii provocate de durere (0 = nici una, 2 = uşoară, 4 =
puternică, 6 = insuportabilă, 8 = paralizantă).
Anumite date sunt reţinute şi notate pe o foaie de evaluare:
- Cotarea algiei subiective corespunde cotei directe a scalei vizuale analogice.
- Cotarea scalei de depresie corespunde unei cote ponderate a depresiei scalei
MONTGOMERY ASBERG:

Nota testului Cota

3 la 5 1
6 la 9 2
10 la 13 3
14 la 17 4
18 la 21 5
22 la 25 6
26 la 29 7
30 la 33 8
34 la 37 9
38 şi mai mult 10

- Cotarea inactivităţii corespunde unei cote ponderate a jenei aduse de către durere
(repercusiuni: a 6-a parte).Un răspuns bifat "întotdeauna" dă nota 3; un răspuns bifat "uneori" dă nota
1,5; un răspuns "niciodată" dă 0. Faceţi totalul şi transformaţi această cotă după tabelul:

Notă absolută Cota

De 1,5 2
De 3 fără a fi "întotdeauna" 3
De 4,5 fără a fi "întotdeauna" 4
De 6,1 doar "întotdeauna" inclus 5
3 sau 4,5 cu un singur "întotdeauna" inclus 5
De 6 cu doi de "întotdeauna" 6
De 7,5 în toate combinaţiile 8
9 în toate combinaţiile 10

- Cotarea invalidităţii este o notă ponderată a scalei IFR. Faceţi totalul şi transformaţi această
notă brută în notă ponderată urmând tabelul următor:

Notă brută Nota ponderală

0 la 6 1
8 la 18 2
 20 la 28 3
30 la 38 4
40 la 48 5
50 la 58 6
60 la 68 7
70 la 78 8
80 la 88 9
90 la 98 10

CHESTIONARUL ALGIEI CENTRULUI LEON BERARD

NUME.....................................................................................
DATA.....................................................................................

Acest chestionar este destinat identificării subiectului durerii pe care o resimţiţi.

El se divide în mai multe părţi care vă vor permite să indicaţi locul exact al durerii voastre, să
precizaţi tipul ei, intensitatea, precum şi influenţa pe care o poate avea asupra somnului şi
activităţilor voastre obişnuite.
Ceea ce resimţiţi acum, în momentul în care completaţi chestionarul, este ceea ce dorim să
cunoaştem în special.
Toate aceste întrebări sunt importante, aşa încât vă cerem întreaga colaborare şi vă mulţumim
anticipat.

Prima parte

LOCALIZARE

Vă rugăm să indicaţi pe schema de mai jos localizarea exactă a durerii voastre. Veţi preciza
dacă este vorba de o durere <internă> sau <externă> înscriind, după caz, litera <I> sau <E> în
dreptul locului desenat. Dacă durerea este atât internă, cât şi externă, veţi inscrie <IE>.
A 2-a parte

TIPUL

Anumite cuvinte sau locuţiuni pe care le veţi găsi mai jos descriu durerea pe care o resimţiţi
în acest moment.
Le veţi sublinia pe acelea (unul singur pentru o grupă) care descriu cel mai bine durerea
voastră. Ignoraţi întreaga grupă care nu cuprinde nici un cuvânt sau locuţiune care să corespundă
acestei dureri.

I II III IV
1. Pulsaţie 1. Viguros 1. Roire 1. Acut
2. Zbatere 2. Fulgerător 2. Usturime 2. Tăiere
3. Ciocănitură 3. Lacinant 3. Penetrant 3. Şfâşietor
4. Strivire 4. Lovitură de cuţit
V VI VII VIII
1. Ciupitură 1. Junghi 1. Usturător 1. Furnicătură
2. Compresiune 2. Întoarcere 2. Ardere 2. Mâncărime
3. Zdrobire 3. Retragere 3. Fierbere 3. Iritaţie
4. Frecare 4. Inflamaţie
IX X XI XII
1. Surdă 1. Sensibilă 1. Obositoare 1. Greţoasă
2. Iritantă 2. Care muşcă 2. Epuizantă 2. Sufocantă
3. Enervantă 3. Incisivă 3. Istovitoare
4. Copleşitoare
XIII XIV XV XVI
1. Îngrijorătoare 1. Încercătoare 1. Deprimantă 1. Agasantă
2. Apăsătoare 2. Penibilă 2. Obsedantă 2. Torturantă
3. Agonizantă 3. Crudă 3. Intolerabilă
4. Mortală
XVII XVIII XIX XX
1. Invazivă 1. Crispare 1. Rece 1. Hărţuitoare
2. Iradiantă 2. Amorţeală 2. Degerătură 2. Apăsătoare
3. Penetrantă 3. Tensiune 3. Congelare 3. Siucidară
4. Străpunzătoare 4. Comprimare 4. Terorizantă
5.Tracţiune 5. Torturantă

A 3-a parte

VARIAŢII ŞI CRONOLOGIE

A. VARIAŢII

1. - Prin ce mijloace reuşiţi să vă alinaţi, într-o anumită măsură, acea durere?

(ex.: odihnă, alcool, calmante, căldură, frig etc.)

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................

2. - Ce ar putea agrava această durere?

(ex.: tensiune, oboseală, schimbarea vremii, umiditate etc.)

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................

B. CRONOLOGIE

În ce moment (sau în ce momente) ale zilei se manifestă această durere? În ce moment (sau în
ce momente) dispare ea?

Moment Apariţie Dispariţie Durată

Dimineaţa
08-12
După-amiaza
13-17
Seara
18-23
Noaptea
00-07

A 4-a parte

INTENSITATE

Indicaţi printr-un "X" trasat pe linia de mai jos, nivelul actual al durerii voastre.

Durerea maximă
ce poate fi resimţită Nici o durere
_______________________________________________________________________

A cincea parte

I.F.R (Invaliditate funcţională raportată)

Veţi indica în ce măsură activităţile specifice următoare sunt dureroase, chiar atunci când ele
nu sunt exagerat de prelungite.
 Durere 0 2 4 6 8
Activitate fără uşoară puternică insuportabilă paralizantă
A merge
A sta în picioare
A te gândi
A dormi
A te spăla
A alerga
A urca scări
A purta
A împinge sau a trage
A conduce
A te îmbrăca
A practica un sport
A citi
A privi la T.V
A întreţine casa
Grădinăritul
A lucra

A şasea parte

REPERCUSIUNI

În ce măsură durerea pe care o resimţiţi are repercursiuni:

Întotdeauna Uneori Niciodată

Asupra somnului
Asupra activităţilor sociale
Asupra vieţii sexuale

Notă: Dacă durerea are vreo influenţă asupra somnului vostru, indicaţi în remarcile voastre
timpul necesar pentru a adormi, numărul viselor, efectul eventualelor medicamente.

Remarci:
 FOAIE DE EVOLUŢIE

NUME .....................................................................................
PRENUME .............................................................................
DATA NAŞTERII ..................................................................

invaliditate
inactivitat
invaliditate
inactivitat

depresi
depresi

algie
algie

e
e

e
10 10
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
1 2

invaliditate
inactivitat
invaliditate
inactivitat

depresi
depresi

algie
algie

e
e

10 10
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
3 4

Data evaluării: 1: 2:

3: 4:
 DATE NORMATIVE

Asupra pacienţilor bolnavi de cancer din spitalul Leon Berard

A (Algie) D (Depresie) I (Inactivitate) Inv (Invaliditate)

Mediana 7,35 7,84 7,48 5,64
Tipul intervalului 1,56 1,35 2,09 2,58
Minimum 0 1 2 1
Maximum 10 10 10 10

VALIDARE
În curs de elaborare.
Primele cercetări asupra unei populaţii de 50 de pacienţi atinşi de cancer, născuţi între 1903 şi
1949 (19 femei, 31 bărbaţi).

17. Intensitatea cefaleelor

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996
Autor: J. COTTRAUX

Domenii de aplicaţie:
Această scală permite evaluarea intensităţii durerilor de cap şi momentul în care survin
crizele în decursul a 24 de ore. Ea este utilă, în special, în cefaleele tensiunii musculare.

Desfăşurare:
Auto-evaluarea de către pacient a fiecărei ore a zilei (timpul pe abcisă, intensitatea de la 0 la
5 pe ordonată).

NUME........................................................................................... DATA.........................................

Veţi da o notă de la 0 la 5 durerii de cap pe care aţi resimţit-o eventual peste zi:
0 - Fără durere de cap
1 - Uşoară durere de cap
2 - Durere de cap destul de intensă
3 - Durere de cap intensă
4 - Durere de cap foarte intensă
5 - Cea mai intensă durere de cap simţită vreodată

Prima zi:
Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h
 A doua zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h

A treia zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h
A patra zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h
A cincea zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h
 A şasea zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h
A şaptea zi:

Intensitate dureroasă Data:

5
4
3
2
1
0
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 4 5
h

18. Factorii care trebuie luaţi în considerare în elaborarea unui interviu pentru
insomnie
Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard
&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

Istorie, simptome şi factori frecvenţi

Natura plângerilor (patern, debut, istorie, curs, durată, severitate)
Factori etiologici
Factori care exacerbează insomnia sau îmbunătăţesc paternul de somn
Programul de somn
Simptome zilnice (oboseală, distres din cauza somnului)
Impact social / vocaţional
Condiţii nepotrivite pentru somn
Trezire psihologică / cognitivă la ora de culcare
Credinţe legate de somn
Simptome sau alte tulburări de somn
Rutina în ceea ce priveşte ora de culcare şi incompatibilitatea comportamentelor cu somnul în pat
Stilul de viaţă (activitate zilnică)
Istoria tratamentului (încercări de auto-ajutor, strategii de coping, răspunsuri la tratamente
anterioare)
Aşteptări în ceea ce priveşte tratamentul

Medicaţie şi substanţe utilizate

Medicamente pentru somn – prescripţii şi alte remedii
Alte rutine prescrise sau medicamente neprescrise
Alcool, tutun, cafea
Substanţe ilicite

Istoria medicală / examinarea

Tulburări medicale asociate cu întreruperea somnului
Durere cronică
Menopauză
Tulburări de prostată
Alte rezultate pentru teste de laborator recente (ex. funcţionare anormală a tiroidei)

Factori psihiatrici
Depresie
Anxietate
Alte tulburări mentale
Nivelul general al stresului cotidian

19. Jurnalul de somn

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

Ziua din săptămână L M M J V S D

Data din calendar
1. Ieri am dormit de la ____ la ____ (notaţi timpul
tuturor somnurilor).
2. Noaptea trecută am luat ____ mg de ____ sau
____ de alcool ca şi ajutor pentru somn (includeţi
toate prescripţiile).
3. Noaptea trecută m-a dus la culcare la ora ____
(AM SAU PM?).
4. Noaptea trecută am închis luminile şi am încercat
să adorm la ____ (AM SAU PM?).
5. După ce am închis lumina mi-a luat cam ____
minute să adorm.
6. M-am trezit din somn de ____ ori. (Nu includeţi
trezirea finală).
7. Trezirea mea a durat ____ minute. (Listaţi fiecare
trezire separat.)
8. Astăzi m-am trezit la ____ (AM sau PM?).
(NOTĂ: aceasta este trezirea finală.)
9. Astăzi m-am dat jos din pat în timpul zilei la
____ (AM sau PM?).
10. Aş evalua calitatea ultimului somn de noapte
ca:
foarte prost bun excelent
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11. Cât de bine v-aţi odihnit când v-aţi trezit astăzi?
deloc oarecum bine odihnit
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 20. Chestionarul privind istoria somnului

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

PARTEA I: INFORMAŢII GENERALE

________________________________________________________________________

Numele:_______________________________________ Data:___________________

Adresa:_________________________________________________________________

Numărul de telefon:______________________________ Vârsta:__________________

Genul biologic: F M (încercuiţi o variantă)

Educaţia (anii de şcoală):__________________________

Ocupaţia:______________________________________

Statutul marital:_________________________________ Anii:___________________

Copii:_________________________________________

PARTEA A II-A: ISTORIA SOMNULUI

________________________________________________________________________

A. Somnul din timpul nopţii

1. Vă rog să descrieţi tulburările de somn pe care le aveţi.

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

2. Estimaţi câte ore de somn aveţi …

a) într-o noapte bună _______ a) într-o noapte rea _______

3. De cât timp aveţi nevoie să adormiţi…

a) într-o noapte bună _______ a) într-o noapte rea _______

4. De câte ori vă treziţi pe noapte…

a) într-o noapte bună _______ a) într-o noapte rea _______

5. Cât timp sunteţi treaz în timpul nopţii după ce iniţial aţi adormit…
a) într-o noapte bună _______ a) într-o noapte rea _______
 6. De cât timp aveţi această problemă? __________
A crescut în intensitate, şi dacă da, de cât timp? ___________
7. Care credeţi că este cauza (cauzele) majoră a problemei dvs. de somn?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

8. Când aţi fost copil aţi avut probleme de somn? Da Nu (încercuiţi o variantă)
Vă rog descrieţi problema (problemele).
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

B. Funcţionarea cotidiană

1. 1. Aveţi probleme severe de somnolenţă (să vă simţiţi foarte somnoros sau să vă luptaţi să
rămâneţi treaz în timpul zilei?Da Nu (încercuiţi o variantă)

2. Aveţi adesea probleme cu performanţa la serviciu din cauza somnolenţei?

Da Nu (încercuiţi o variantă)

3. Aţi avut vreodată accidente de maşină din cauza somnolenţei (nu din cauza alcoolului sau
drogurilor)? Da Nu (încercuiţi o variantă)

4. Aţi avut vreodată incidente de maşină din cauza somnolenţei (de exemplu, ieşirea de pe
carosabil)? Da Nu (încercuiţi o variantă)

5. În timpul zilei, adormiţi neintenţionat în timpul zilei?

Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, în medie de câte ori pe săptămână? __________________________________________

6. Cât de predispus sunteţi să aţipiţi sau să adormiţi în următoarele situaţii, în contrast cu faptul
că vă simţiţi doar obosit? Acest lucru se referă la modul dvs. de viaţă obişnuit din ultima
perioadă. Chiar dacă pe unele din aceste lucruri nu le-aţi realizat recent, încercaţi să vă gândiţi
cum v-ar fi putut afecta. Folosiţi următoarea scală pentru a alege cel mai potrivit număr pentru
fiecare situaţie:

0 = nu ar aţipi niciodată
1 = slabe şanse de aţipire
2 = şanse moderate de aţipire
3 = şanse mari de aţipire

Situaţia Şansa de aţipire

Cititul __________________
Privitul la televizor __________________
A fi inactiv într-un spaţiu public (ex. la teatru sau la o întâlnire) __________________
Ca pasager într-o maşină timp de o oră fără pauză __________________
A sta întins pentru odihnă într-o după-amiază când
circumstanţele permit __________________
A sta şi a vorbi cu cineva
A sta liniştit după prânz, fără consum de alcool __________________
Într-o maşină, în timp ce este oprită în trafic pentru câteva minute __________________
7. Pe graficul de mai jos indicaţi cât de somnoros vă simţiţi în general la orele indicate prin
alegerea celui mai apropiat număr corespunzător din scala prezentată şi încercuirea numărului
pe grafic.

9:00 AM 1 2 3 4 5 6 7
_________________________________________________
Prânz 1 2 3 4 5 6 7
_________________________________________________
6:00 PM 1 2 3 4 5 6 7
_________________________________________________
9:00 PM 1 2 3 4 5 6 7
_________________________________________________

1 = se simte activ şi vital; considerabil treaz

2 = funcţionare la un nivel înalt, dar nu la maxim; capabil de concentrare
3 = relaxat, treaz; nu pe deplin alert; sensibil
4 = puţin neclar; dezamăgit
5 = confuzie; începe să-şi piardă interesul de a rămâne treaz; încetinit
6 = somnolenţă; preferă să se întindă; se luptă cu somnul; ameţit
7 = aproape în reverie; va adormi în curând; se luptă mult să rămână treaz

8. Câte moţăieli aveţi în medie pe săptămână? ___________________

Cât de lung este, în medie, un astfel de somn? ___________________

C. Caracteristicile orei de culcare:

1. a) În medie, care este ora dvs. normală de somn? ______________________

b) În medie, la ce oră vă daţi jos din pat dimineaţa? ____________________

2. Aveţi un timp standard de trezire pe care îl folosiţi…

a) 7 zile pe săptămână? Da Nu b) 5 zile pe săptămână? Da Nu

3. Serviciul dvs. vă cere să schimbaţi turele? Da Nu (încercuiţi o variantă)

4. Cât de des călătoriţi prin diverse fuse orare? _________ ori pe lună

5. Aveţi un partener de somn? Da Nu (încercuiţi o variantă)

Dacă da, dvs. şi partenerul aveţi probleme care ar putea interfera cu somnul dvs.?
Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, vă rog descrieţi:
______________________________________________________________________________
____________________________________________________________

6. În medie pe săptămână, cât de des faceţi următoarele activităţi în pat?

A. citiţi în pat: _______________ ori pe săptămână

 B. vă uitaţi la televizor în pat:
C. mâncaţi în pat:
D. munciţi în pat:
E. vă certaţi în pat:
F. vă îngrijoraţi în pat:
_______________ ori pe săptămână
_______________ ori pe săptămână
_______________ ori pe săptămână
_______________ ori pe săptămână
_______________ ori pe săptămână

7. În medie pe săptămână, în câte nopţi vă întindeţi în pat pentru cel puţin 30 de minute sau
încercaţi să adormiţi sau încercaţi să vă întoarceţi la somn? __________ nopţi pe săptămână

8. În medie pe săptămână, în câte dimineţi vă treziţi cu cel puţin o oră înainte de timpul de
trezire şi nu vă puteţi întoarce să dormiţi? ___________ dimineţi pe săptămână

9. Vă rog să încercuiţi un număr de la 1 la 10 pentru a indica cât de dificil vă este să vă relaxaţi

corpul când este ora de culcare.

nici o dificultate unele dificultăţi mari dificultăţi

_____________________________________________________________________
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

10. Vă rog să încercuiţi un număr de la 1 la 10 pentru a indica cât de dificil vă este să vă

„încetiniţi” sau să vă „închideţi” mintea în timp ce încercaţi să adormiţi.

nici o dificultate unele dificultăţi mari dificultăţi

_____________________________________________________________________
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

D. Plângeri adiţionale în ceea ce priveşte somnul:

Dacă aveţi un partener de somn, rugaţi-l să vă asiste atunci când veţi răspunde la următoarele trei
întrebări despre somnul dvs.

1. V-a spus cineva vreodată că sforăiţi tare?

Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, sforăitul a determinat oamenii să refuze să mai doarmă în aceeaşi cameră cu dvs.?
Da Nu (încercuiţi o variantă)

2. V-a spus cineva vreodată că păreţi că vă opriţi din respirat în timp ce dormiţi sau că vă treziţi
gâfâind? Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, cât de des s-a întâmplat acest lucru? ______________
Dacă da, cât de lung este timpul în care vi s-a oprit respiraţia? ____________

3. A observat cineva ca aveţi spasme în timpul nopţii? Da Nu(încercuiţi o variantă)

4. Aţi fost vreodată incapabil să vă mişcaţi în timp ce adormeaţi sau imediat după trezire?
Da Nu (încercuiţi o variantă)

5. Aţi avut vreodată episoade de slăbire musculară bruscă (paralizie sau incapacitate de mişcare)
în timp ce râdeaţi, eraţi furios sau în alte situaţii emoţionale? Da Nu
Dacă da, cât de des s-a întâmplat acest lucru? ________________________________
 6. Indicaţi de câte ori pe lună aţi observat că …
a) vă treziţi cu durere de cap _______ ori pe lună
b) observaţi o senzaţie profundă, înfiorătoare _______ ori pe lună
c) vă treziţi confuz şi umblaţi în timpul nopţi _______ ori pe lună
d) aveţi coşmaruri _______ ori pe lună
e) aveţi gânduri sau imagini înspăimântătoare în timp ce
adormiţi _______ ori pe lună

E. Istoria medicamentoasă

1. În mod curent, de câte ori pe săptămână folosiţi medicamente pentru a putea dormi?
_______ ori pe lună

2. În mod curent, cât de mult alcool folosiţi pentru a vă ajuta să adormiţi?

_______ ori pe lună ____________ cantitate pe noapte
_______ cât timp

3. Vă rog să listaţi toate medicamentele, prescrise pe care le luaţi în prezent sau pe care v-aţi
oprit recent din a le mai lua ţi motivul pentru care aţi luat aceste medicamente.

Medicamentul Dozajul/ de câte ori pe zi Motivul Uzual?

____________ ____________________ _______ ______

4. Cât de mult din următoarele consumaţi în medie pe zi?

Alcool _____________________________________
Cafea cu cafeină _____________________________
Ceai cu cafeină ______________________________
Băuturi uşoare cu cafeină ______________________
Ţigări _____________________________________
Alte produse cu tabac _________________________

5. Descrieţi orice alt tratament pe care l-aţi avut pentru a vă ajuta să dormiţi şi cât de bine au
funcţionat tratamentele anterioare.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

F. Aşteptări în ceea ce priveşte somnul

Cred că o persoană normală de vârsta mea fără probleme de somn ar trebui să…
aibă cam _________ ore de somn pe noapte.
îi ia cam _________ minute pentru a adormi la începutul nopţii.
se trezească cam de ___________ ori pe noapte.
 petreacă cam __________ minute treaz în pat în timpul nopţii.

PARTEA A III-A: ISTORIA MEDICALĂ GENERALĂ

________________________________________________________________________

1. Vă rog să marcaţi în spaţiile de mai jos acele probleme medicale pe care le aveţi în prezent
sau pe care le-aţi avut în trecut.

Problema Problema Problema

Artrită Astmă Durere cronică
Depresie Diabet Probleme de memorie /
concentrare
Emfizem Epilepsie Dureri de cap
Arsuri / ulcer Hipertensiune arterială Halucinaţii / iluzii
Probleme cu Hernie Hiperactivitate în
rinichii copilărie
Atacuri de panică Probleme cu nasul / gâtul Probleme cu drogurile /
alcoolul
Probleme sexuale Anxietate / nervozitate Pierderea apetitului
sexual
Atac cerebral Tentative de suicid Umflături ale gleznelor
Probleme cu tiroida Intoleranţă la rece / cald Probleme de respiraţie în
timpul nopţii
Schimbări ale pielii
sau părului

Vă rog să listaţi şi alte probleme care nu sunt prezentate mai sus:

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

2. Care este (a fost) greutatea dvs.?

A. în prezent ________ kg
B. acum 6 luni ________ kg
C. la vârsta de 20 de ani ________ kg
D. când aţi avut cea mai mare greutate ________ kg
3. Care este înălţimea dvs.? _______ cm
4. Alergii
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

5. Aţi fost vreodată tratat de un psihiatru, psiholog sau de un alt profesionist?

Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, vă rog să indicaţi când aţi fost tratat şi pentru ce motiv.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

6. Vreun membru la familiei dvs. a avut vreuna din următoarele probleme?

A. Depresie: Da Nu (încercuiţi o variantă)

Dacă da, listaţi relaţia cu dvs. (ex. bunic, soră)
______________________________________________________________________________
B. Alcool sau probleme cu drogurile: Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, listaţi relaţia cu dvs.
______________________________________________________________________________
C. Suicid sau tentative de suicid: Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, listaţi relaţia cu dvs.
______________________________________________________________________________

D. Probleme cu somnul: Da Nu (încercuiţi o variantă)

Dacă da, listaţi relaţia cu dvs.
______________________________________________________________________________

7. Dvs. sau cineva din familie v-aţi înregistrat somnul într-un laborator specializat?
Da Nu (încercuiţi o variantă)
Dacă da, vă rog oferiţi detalii şi descrieţi rezultatele înregistrărilor, dacă le cunoaşteţi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

PARTEA A IV-A: ALTE INFORMAŢII

______________________________________________________________________________

În spaţiile oferite mai jos, vă rog să adăugaţi orice altă informaţie pe care o consideraţi
importantă.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
 21. SCALA DE AUTO-EVALUARE A ANOREXIEI MENTALE

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

Aplicaţii
Scala lui Garner şi Garfinkel este cea mai cunoscută şi utilizată pentru a evalua gravitatea
anorexiei mentale şi a evoluţiei ei.
Poate fi utilizată şi ca un instrument de depistare a afecţiunii într-o populaţie cu risc, dar cu prudenţă.

Mod de administrare
Scala are 40 de itemi. Este suficient ca subiectul să aleagă între cele 6 posibilităţi de răspuns
de la „niciodată” la „întotdeauna”.

Cotarea
Trebuie să distingem 2 feluri de itemi:
-itemi direcţi , unde gradul extrem plasat la dreapta (întotdeauna) şi are scorul 3, următorul 2,
primeşte 2 puncte şi ultimul 1 punct.
-itemii indirecţi/inversaţi 1,18,19,23,27,39, gradul extrem este plasat la stânga (niciodată)
primeşte un scor de 3, următ. Primeşte 2 puncte şi ultimul 1 punct.
Este suficient să calculăm suma notelor obţinute, peste 30 –indicii ferme de anorexie mentală
Norme versiunea franceză
-lotul de control, media 13,02
-subiecţi anorexici 34,9

Concluzie
Scala de auto-evaluare a anorexiei mentale este interesantă pentru urmărirea pacienţilor.Ca şi
un instrument de depistare ea pare să ridice o problemă , şi anume un scor înalt nu este sinonim cu un
dg. de anorexie mentală într-un grup non-clinic. De multe ori anumţi pacienţi au un scor inferior lui
30.

Aproape Foarte Mult /

Puţin / Moderat / Extrem de /
niciodată/ puţin / Foarte
Uneori Adesea Întotdeauna
Niciodată Rar des
1. mănânc
împreună cu
alţii
2. gătesc
pentru alţii
dar nu
mănânc decât
ceea ce
prepar eu
3. mă
încearcă o
senzaţie de
angoasă
înainte de a
mânca
4. am o
teroare
nebună de
kilogramele
în plus
5. evit să
mănânc când
mi-e foame
6. ideea
mâncării mă
preocupă
7. mă
imaginez că
nu mai pot să
mă opresc
8. tai
mâncarea în
bucăţele mici
9. ştiu
conţinutul de
calorii a
alimentelor
pe care le
mănânc
10. evit totul
şi mai ales
alimentele
bogate în
glucide
(pâine,
cartofi)
11. după
masă mă simt
balonat
12. mă
gândesc că
ceilalţi
preferă să mă
vadă
mâncând mai
mult
13. după ce
mănânc, vărs
14. după
mese, mă
simt foarte
vinovat
15. sunt
obsedat de
ideea de a fi
mai slab
16. fac efort
fizic pentru a
arde calorii
17. mă
cântăresc de
mai multe ori
pe zi
18. îmi place
ca hainele
mele să fie
ajustate
19. îmi place
să mănânc
carne
20. dimineaţa
mă trezesc
devreme
21. mănânc
aceleaşi
lucruri în
fiecare zi
22. mă
gândesc la
caloriile pe
care le ard
atunci când
depun efort
fizic
23. urmez
reguli
normale
24. unii cred
că sunt prea
slab
25. mă
obsedează
ideea de a
avea grăsime
în corp
26. mănânc
mult mai
încet decât
ceilalţi
27. îmi place
să mănânc la
restaurant
28. iau
laxative
29. evit
alimentele
care conţin
zahăr
30. mănânc
alimente
pentru regim
31. mă
gândesc că
mâncare îmi
condiţionează
viaţa
32. ştiu să mă
controlez în
faţa mâncării
33. mă
gândesc că
unii mă
forţează să
mănânc
34. dedic
mult timp
mâncării la
care mă
gândesc mult
35. sunt
constipat
36. nu mă
simt în largul
meu după ce
mănânc
bomboane
37. mă pun la
regim
38. îmi place
să am
stomacul gol
39. îmi place
să încerc
alimente noi
40. după
masă, vreau
să vărs in
mod spontan
 22. INVENTARUL BULIMIEI -Edinburgh

Protocoles et echelles d’evaluation en psychiatrie et en psychologie - Martine Bouvard

&Jean Cottraux. Ed. Masson, 1996

A fost conceput pentru a identifica persoanele suferinde de simptome bulimice sau de accese
de frenezie alimentară. Poate fi utilizat ca un instrument de depistare sau ca un indicator al severităţii
tulburării. Este constituit din 2 subscale. Scala de simptome evaluează nr. de simptome prezente.
Scala de severitate furnizează un indiciu/indicator al severităţii comportamentului de frenezie
alimentară sau de purgare în funcţie de frecvenţa lor.

Mod de aplicare
Când este utilizat ca un instrument de depistare, subiectul trebuie să răspundă făcând
evaluarea sentimentelor, comportamentelor din ultimile 3 luni. Atunci când este utilizat ca un
instrument de evaluare a tratamentului, este luată în considerare ultima lună.

Cotarea
Scala simptomelor este alcătuită din 30 întrebări nemarcate de asterisc.Întrebările
1,13,21,23,31 sunt cotate cu 1 punct pentru răspunsul NU, celelalte 25 de întrebări sunt cotate cu 1
punct pentru răspunsul DA. Scala de severitate este alcătuită din 3 întrebări marcate cu un asterisc
(6,7,27). Scorul total este obţinut prin suma rezultatelor obţinute la cele 3 întrebări.

Etalon
Scala de simptome
-scor ridicat, mai mult de 20 indică posibilitatea unei bulimii
-scor mediu, între 10-19, comportament alimentar neobişnuit
-scor inferior lui 10, normalitate
Scala de severitate
-scor de 5, clinic semnificativ, posibilitatea unei bulimii,
-scor de 10, grad înalt de severitate

Numele:…………………………………………………Data:……………………
Încercuiţi răspunsul corect. Răspundeţi luând în considerare ultimele 4 săptămâni.

1. Mâncaţi în mod obişnuit conform unui program regulat? DA NU

2. Ţineţi un regim strict? DA NU
3. Dacă o dată abandonaţi regimul, este acesta un eşec? DA NU
4. Vă calculaţi numărul de calorii pentru tot ceea ce mâncaţi, chiar dacă nu ţineţi un regim?
DA NU
5. Vi se întâmplă să postiţi o zi întreagă? DA NU
6. Dacă da, cu ce frecvenţă (încercuiţi cifra)?
1) O singură dată
2) Din când în când
3) O dată pe săptămână
4) De două sau trei ori pe săptămână
5) O dată la două zile
7. Aţi recurs la următoarele mijloace pentru a pierde din greutate? (pentru a răspunde vă
puteţi ajuta de următoarea scală)
 Niciodată Ocazional 1 dată / săptămână 2- 3 ori / săptămână
0 2 3 4

Zilnic 2 – 3 ori / zi 5 ori/ zi sau mai mult

5 6 7

Suprimarea poftei de mâncare…………. Laxative……………………..

Diuretice………………………………. Vărsături provocate…………

8. Schema dvs. alimentară vă perturbă aspru viaţa? DA NU

9. Puteţi spune că mâncarea vă domină viaţa? DA NU
10. Ajungeţi în punctul în care să mâncaţi fără oprire şi să nu vă opriţi de când atunci când simţiţi o
indispoziţie fizică? DA NU
11. Există momente când nu vă puteţi gândi la nimic altceva în afara de mâncare?
DA NU
12. Mâncaţi rezonabil atunci când sunteţi însoţit în timp ce atunci când sunteţi singur depăşiţi orice
normă? DA NU
13. Puteţi întotdeauna să vă opriţi din mâncat atunci când doriţi? DA NU
14. Ajungeţi să simţiţi o nevoie irezistibilă de a mânca o cantitate enormă de alimente?
DA NU
15. Aveţi tendinţa să mâncaţi mai mult deşi sunteţi anxios? DA NU
16. Sunteţi îngrozit de ideea de a vă îngrăşa? DA NU
17. Ajungeţi să mâncaţi cantităţi mari de alimente rapid? (în afara meselor)
DA NU
18. Vă este ruşine de obiceiurile dvs. alimentare? DA NU
19. Vă temeţi că nu mai puteţi avea controlul asupra cantităţii de alimente pe care o mâncaţi?
DA NU
20. Vă încuiaţi alimentele pentru confortul dvs.? DA NU
21. Vă puteţi lăsa resturi în farfurie la finalul mesei? DA NU
22. Le ascundeţi celorlalţi cât mâncaţi? DA NU
23. Foame vă determină cantitatea de alimente pe care o mâncaţi? DA NU
24. Ajungeţi să devoraţi cantităţi enorme de mâncare? DA NU
25. Dacă da, acest fapt vă face să vă simţiţi rău? DA NU
26. Când devoraţi cantităţi enorme de mâncare, o faceţi numai pe ascuns?
DA NU
27. În medie, cu ce frecvenţă o faceţi? (vedeţi întrebare 26) Încercuiţi cifra apropiată.
1) Aproape niciodată
2) O dată pe lună
3) O dată pe săptămână
4) De două sau trei ori pe săptămână
5) Zilnic
6) De două sau trei ori pe zi
28. Sunteţi capabil să faceţi demersuri considerabile pentru a vă satisface nevoia irezistibilă de a
mânca? DA NU
29. Când mâncaţi mult vă simţiţi vinovat? DA NU
30. Ajungeţi să mâncaţi pe ascuns? DA NU
31. Consideraţi că obiceiurile dvs. alimentare sunt normale? DA NU
32. Vă consideraţi un mâncător impulsiv? DA NU
33. Greutatea dvs. fluctuează cu mai mult de 2 kilograme pe săptămână?
DA NU
 23. SCALA HOLMES - RAHE

NUMĂR SCALĂ SCORUL

EVENIMENT DE DE VALORI TĂU
APARIŢII
Decesul unuia dintre soţi 100
Divorţul 73
Separarea de unul dintre partenerii de viaţă 65
Detenţia în închisoare sau în altă instituţie 63
Decesul unui membru apropiat din familie 63
Boală sau o rănire personală majoră 53
Căsătoria 50
Concedierea 47
Împăcarea cu partenerul de viaţă 45
Ieşirea la pensie 45
0 schimbare majoră în starea de sănătate sau 44
în comportamentul unui membru al familiei.
Sarcina 40
Dificultăţile sexuale 39
Apariţia unui membru nou în familie (prin 39
naştere, adopţie sau mutarea unei persoane
în vârstă etc.)
0 ajustare majoră a afacerii (fuziune, reorga- 39
nizare, faliment etc.)
O schimbare majoră a statutului financiar 38
(mult mai rău sau mult mai bine decât în
mod normal)
Moartea unui prieten apropiat 37
Schimbarea domeniului de activitate 36
0 schimbare majoră a numărului de certuri 35
cu soţul/soţia (mult mai multe sau mult mai
puţine decât de „obicei, în privinţa creşterii
copiilor, a obiceiurilor personale etc.)
0 ipotecă mai mare de 10.000 de dolari 31
(pentru cumpărarea unei case, pentru o
afacere etc.)
Terminarea unei ipoteci sau a unui 30
împrumut
Schimbări majore ale responsabilităţilor de 29
la locul de muncă (promovare, destituire,
transfer la alt departament)
 NUMĂR SCALĂ SCORUL
EVENIMENT DE DE VALORI TĂU
APARIŢII
Fiul sau fiica părăseşte locuinţa (căsătorie, 29
facultate etc.)
Problemele cu socrii 29
Realizările personale extraordinare 28
Soţia începe sau părăseşte munca în afara 26
casei
Începerea sau terminarea învăţământului 26
formal
O schimbare majoră a condiţiilor de trai 25
(construirea unei case, renovare, deterio-
rarea casei sau a cartierului etc.)
Revizuirea obiceiurilor personale 24
(garderobă, maniere, relaţii etc.)
Necazurile cu şeful 23
Schimbări majore în programul sau 20
condiţiile de lucru
Schimbarea locuinţei 20
Schimbarea şcolii 20
Schimbări majore în modul de petrecere a 19
timpului liber şi/sau a timpului alocat
recreării
Schimbări majore în activităţile legate de 19
biserică (mult mai multe sau mult mai puţine
decât de obicei)
Schimbări majore în activităţile sociale 18
(cluburi, dans, filme, vizite etc.)
0 ipotecă sau un împrumut mai mic de 17
10.000 de dolari (cumpărarea unei maşini,
unui TV, frigider etc.)
Schimbări majore în obiceiurile de somn 16
(mai multă sau mai puţină odihnă sau o
schimbare a perioadei din zi dedicată
somnului)
Schimbări majore în numărul de reuniuni de 15
familie (mai multe sau mai puţine decât în
mod normal)
Schimbări majore în obiceiurile alimentare
(un consum mai mare sau mai mic de
alimente sau ore de mese ori locaţii foarte
diferite)
Vacanta 13
Crăciunul 12
 NUMĂR SCALĂ SCORUL
EVENIMENT DE DE VALORI TĂU
APARIŢII
Încălcări minore ale legii (amenzi de 11
circulaţie, traversat neregulamentar,
deranjarea liniştii publice etc.)
Acesta este scorul total al evenimentelor de viaţă ale anului trecut

Sursa: Programul experienţelor recente (The Schedule of Recent Experience — SRE), © 1976,
Thomas H. Holmes, M.D