ESTE PREA TARZIU?

Intreb pentru un prieten:) este prea tarziu sa fiu copil, sa cred orice
cuvant mi se spune, sa cred ca pot schimba lumea, ca pot avea puteri si
sa fiu un super erou, ca vocea imi va fi auzita nu doar de mine in
camera mea,ci si de alti oamenii, ca pot ajunge o persoana puternica
cu ceva de spus si curaj. Este prea tarziu sa imi recapat capitolul din
viata ce mi-a fost furat, ce mi-a lipsit cu desavarsire, ce m-a facut sa
vars lacrimi creand oceane. Sincer sper sa nu, pentru ca vreau sa mor
cu o viata completa, chiar daca stiu ca sansa mi-a fost luata. Poate
multi o sa radeti daca cititi spunand doamne ce nebuna mai e si asta,
dar chiar nu ma mai intereseaza. Pentru ca mi-a pasat prea mult timp,
am suferit prea mult pentru niste cuvinte, m-am schimbat de prea
multe ori pentru niste insulte spuse din rautate, care probabil nu sunt
nici adevarate. Dar asa sunt eu, proasta ca imi pasa, dar nu pot
schimba ce a fost deja asa ca prefer sa scriu totul pe o hartie in loc sa
las pe cineva sa cunoasca ce imi poate face cu niste simple cuvinte.
Avem intelesuri diferite pentru prea multe lucruri asa ca imi voi spune
definitiile mele la unele dintre ele.

Iubirea: asta e sentimentul cel mai dureros pentru ca nimeni nu

iubeste de fapt, sau daca o fac parca au un buton ca in jurnalele
vampirilor pe care il apasa si se duce. Iubirea creaza cea mai multa
durere. Cand spui ca iubesti o persoana cel caruia o spui nu trebuie sa
fie surprins pentru ca deja stie, pentru ca deja ai aratat ca iubesti
persoana prin fapte afisandu-te cu ea nu ascunzand-o ca pe un nimic si
vorbind ocazional cu ea atunci cand te plictisesti. Iubirea nu e doar
intr-o relatie de iubit-iubita, ci si in familie, prietenie, si orice fel de
relatii. Iubirea mi-a creat cea mai mare tristete pentru ca iubeam prea
repede oamenii care se foloseau de mine.
 Tristetea: da e dureros dar macar nu e fals. tristetea este cel mai
adevarat sentiment pe care l-ai putea simtii vreodata, singura chestie
e ca atunci cand un motiv de tristete dispare destul de greu, mereu
apare altul mai urat. Dar tristetea e usurare, eu sunt mandra de faptul
ca sunt destul de des trista pentru ca stiu ca pot simtii lucruri mai bine
decat altii, pentru ca asa cunosc un sentiment care ma invata sa traiesc
fara remuscari. Fara tristete eu as avea un caracter total diferit si acest
sentiment ciudat de dureros m-a creat in caracter si in persoana.