001 Studii Si Articole de Istorie I 1956

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
CĂTRE CITITORI,
Volumul de fafă, care vine după cel apărut

în iunie 1955 sub titlul Comunid\ri şi articole
de istorie, prezintă o parte din lucrările elabo-
rate în ultimii ani de membrii Societăţii de şti
inţe istorice şi fi Iologice din R.P.R. Colaboratorii
la acest volum şi-au dat silinf a să expună unele
aspecte ale istoriei ţării noastre pe baza con-
cepţiei materialiste a istoriei. Fiecare dintre ei
răspunde direct de susţinerile sale.
Grija pentru strîngerea şi tipărirea acestor
materiale au avut-o liasile Maciu şi Eliza
Campus.
SOCIETATEA DE ŞTIINŢE
I~TORICE ŞIFILOLOGICE
DIN R.P.R.
Procesul incendierii Reichstagului
şi mişcarea antif as ci stă di1n Romînia
de Acad. P. Constantinescu-laşi
Preşedintele Societăţii de ştiinţe
istorice şi filologice din R.P.R.
Inscenarna hitleristă a incendierii Rei0hstagului, cu scopul de-a com-

p.romite pe conducătorii comuniştilor germani şi ai Iintennaţi-0nailei comu-
ni.site - printre caire Gheorghi Dimitrav, ce se găs1 ea atunci în Germ,i-
niia - a căzut cu mare răsunet, ou-n răsunet mai· mare chiar, decit orîn-
duise Goering şi GoeQJbe!s 1prncesul d1e la Leipzig.
Intreag.a munciiror-inle şâ omenirn progresistă s-au rildiaa!t ca un singur
om şi datorHă atji:wnii neostenite de-alUJilgul anului 1933 s·a reuşit sal-
varea lui Dimitrov din ghiarele hitleriştHtar ; datorită atitUJdiinid brave a
lui Dimitrov în faţa tribimalu:lui ~asdst s-a ajuns fa, demascarea celei
mai fIIUrdare înscenări a vremii.
In va:ra anul1t1i 1933 se instituie o 1oomisie internaţionaaă de anoh~tă_
aswpra incendierii Rekhstagului, ai! cărei se!cretar era marele scriHor Ro-
main Rollan:d, akătuită din i'luştri judşH mondiali, ca : D. N. Pritt din
Ang.tia, Moro-Gia.ffery din Franţa·, B.ranting rdin Suedia, Frances-co Nitt=,
fost preşedinte de consiJiu, din Italia, CtJ.airenoe Darrow din America şi
aJţii. Luni întregi at:eas,tă 'COmitSiune a strîns materia:le doveditoare nevi-
novăţiei •lui Dimitrov şi ia celorfailţi 1oomunii\Şti aicuzaţi.
La 18 iulnie Romain Rolland trimite o s1cri.soa:re; in numelie comisiei
de .anohetă, procurorului general al trib1J111a:lului de la Lei:pziig, cerind per-
misiunea de-a proidute aceste dovezi .ta proces. Scrisoarea, trimisă p.rin
ambasada germană de la Paris, .pairvine IJl1fOOUroru1lui1 1genenaJ, care răs
punde că aroeptă să se prezi.rnte a1oe.ste idavezi, cenînd a-i H înainfat ma-
teria:lul res·pectiv. Era ev~dentă îrrcerearea hitleristă de-a pun:e mîna p~
acest ma teri a1l incrim iinătoir.
Romai111 Rol:lan:l ră1S1pu:nde priintr-0 liungă scrisoare către pmcuroru!
gooer.al, prin care, duipă ce-i relatează compunerea completă a comisiei in-
temaţilonale de anchetă - rnplI'ezenliind. ţări a1!it de dispersate - arată
că idooUJmentele amintite se găsesc în mîiinile membrilor comisiunii., caire
pun o serie de oondi{ii pentru asigurarea .u:nei a1păiră:ri Hbere şi rndepen-
delllte. Pres1a monk:li.a1lă - afirmă Romaiin Ro1lt!and - a ex.pus condiţiile
grele care s-au creat acuzaţilor şi aipă·rători1lor în Germani.a.
Ecoul acestor demersuri a•le comisiei de anchetă a~unge şi-n ţara noas-
tră, unde se lormase un „Col)litet Naţiona!l Antifai.scist", cu sco.pul de-a
duce o acliune în contra. k1.scismului şi hitlerismului pe căi·le legale Jn5i-
bile în împrejurările po.itice de atunci. Una din aoţiu1niile saJe în leg;Hură
cu evenimentele extern€, a fos·t şi apărnrea lui Dimitrov şi demascaren
înscenar.i procesului de la Leipzi-g.
In vara anului 1933 mă a1Jau1 :L1 Paris, unde am asistat şj am par-
tidpat claiar la numeroase manifestaţii publice - în să•li, uzi.ne, p.e skă7i
pentru apăr1area şi iSalvarea lui Di.11itrov. Impresionante erau ma.niiestă
rile de dragoste exprimate faţă de Parnscheva, bătrîna dar inimoasa
marnă .a lui Dimitrov, care, însoţită de fiica ei E1lena - astăzi soţia lui
Vî'lm Cervencov, preşedinte.te Consi:fiu:lui de Miniştri bwLgar - cutreera
oraşele Europei pentru a cere mîntuirea HuJui ei strMucit.
Comitetul s-a constituit în vara aceluiaşi a1n, după intoarc€J"ea dele-
gatului din ţară care participase La congresul mondial antifascist, •Ce avu
k:c .Ja Paris ion .luna iunie. Pină la apairiţia unui organ propri1u, comitetu!
:foloseşte ziarul „Clopotul" diin Botoşani, foaie democrată de sub dirncţk1
scr.it.JrHor N. D. Co~ca şi SoallLat Calimachi, vicepreşedinte a.I Comitetu-
lui naţional aintifascist.
I ntr-un artico.l intitulat „Procesul incendiatorilor Reiichstagulm-, ~e
publică dcclliJllentele amintite şi-un kurg romentar, de sol:daritate cu g,c-
ţiunea imernaţiona•!ă pentru sa.lviairea lui Dimitrov. „Inculparea acuza/i:or
apare inaintea opiniei publice mondiale ca o monstruoasă înscenare, cu
scopul de a compromite elementele de stînga, pentru a putea justijica in-
tr-o oarecare măsură sălbateca prir~oană deslănfuittî de bandele hitleri-
ste" 1 ) - se scrie, înt:re altele. Ziaml democrat dă ailarma, de oarece
peste cîteva zile se anunţase ioceperea procesu lui de la Leipzig. 0
La mijlocul lunii septembrie prreesuJ se deschide in f.aţa Curţii su-

preme din Leipzig. Relatările <liin p•resa burgheză democrată a vre;nii ~e
reduc la ştiri, fără a lua o atitooine de incriminare de cit ·atunci cinJ pro-
tesele opiniei pu1bliice cu adevă·rat demoorate .împing la acea1Sta. Voîl folosi
re!.atărMe numai din presa legală i·niţiată şi condusă de pru-tidul comunist
prin diferite mijloace şi care apărea cu eno!"me greutăţi - pentru că e1
exprima a·devărntu·l cuvint al maselor muncitoare, al opiniei publice cu
adevărat democrnte. Vom folosi şi puţinul cit s-a păstria.t din publidsiira
ileg::i,Jă.
Din pirimele momente ale desfăşurării procesului, Partidul ComUtr.ist
din Rominia ia atitudine hotă·rîtă in apăTarea lui Dimitrov. Reproducmn
importantul document :
SALUTUL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMTNIA

TOVARĂŞULUI GEORGE DIMITROV ·
„Comitetul Central al Partidului Comunist din Rominia, in numele

Partidului Comunist care duce munca sa reuolulionard in conditii!e
unei terori singeroase ; în numele maselor muncitoare din Romima şi
al eroicilor muncitori ceferişti, care cu sacrificiul vieţii lor luptă con-
tra exploatării şi terorii dictaturii burghezo-moşiereşti din Rominia
1
„Clopotul", Botoşani. 8 septembrie 1933.
6
iţi trimite, tovarăşe Dimitrov, ţie şi celorlalţi tovarăşi arestaţi, un
călduros salut revoluţionar şi asigurarea solidarităţii în lupta pe care
tu în special o duci la bara celei mai odioase justiţii de clasă, contm
/ascismului.
Pentru masele muncitoare din Rominia, care duc lupta pentru eli-
berarea voastră prin comitete antifasciste, demonstraţii, întruniri. re-
fuzul descărcării vapoarelor hitleriste, precum şi pentru masele mun-
citoare din întregul Balcan, pe care zece ani de teroare fascisttl nu
le-au ingenunchiat, ca şi pentru proletariatul german, ţinuta ta cura-
joasă în fa/a călăilor incendiatori din Germania, înseamnă un măreţ
exemplu de tărie revoluţionari:J. şi un stimulent la lupUl împotriva fas-
cismului, pentru smulgerea voastrd din ghiarele cti.lăilor, ca şi p~ntru
e/'berarea tuturor deţinuţilor politici şi a eroicilor ceferişti din Ro-
minia, care au fost trimişi la muncă silnicd pentru tăria lor revoluţio
nară, pe care n-au putut-o înfringe călăii din Bucureşti.
Urlă de furie cdlăii din Lipsea, Berlin, Bucureşti, Sofia, Varşovia,
Roma, în faţa caracterelor de o/el ale comuniştilor ca tine.
Tnsă pentru masele largi muncitoreşti, tu şi ceilalţi ca tine, în-
truchipaţi tăria bolşevicd : voi, prin purtarea voastrl't, măriţi încrederea
maselor in ele înşile şi-n conducătorul lor - Partidul Comunist; voi
sint~ţi şi o chemare la luptă Jmpotriva dictaturii capitaliştilor şi mr.J-
şierilor şi-mpotriva trtt.dătorilor şefilor social-democraţi, care îmbuibaţi
de colaboraţionismul de clasă ling din lachcism cismele, stropite cu
singe muncitoresc, ale bandi/iilor „naţi• şi sprijind dictaturile din
lumea lntreagă".
Comi1dul Cent.ml al
Partidului Comunii.st din Rom~nia 1)
Consecvent, ziairul antifascist ,,Clopotul" înfierează înscenarea lui

Goer:ng, „mina criminală care a pus foc Reichstagu:lui ta 28 martie" -
cum se scrie într-un articol, în care mai citim : „Nici o indoiaUl nu mai
există. Nici un om civilizat nu ia deci in serios procesul ce se înscenează
in Lipsea şi care nu este de cil o ticăloşie fascistă de ultima speţă" 2 ).
Demascarea fascismului hitlerist şi a primejd'.oei de război pe ·care o
prezenta Germania liitleristă. „Clopotwl" o urmăreşte săiptăminal în nu-
meroase articole. Intr-un ediror· al S3mnat de N. D. Cocea se scr'.e: „Ilit-
1
Jer plămărdeşte un nou război mondia•l: e singura cale pe care p·oate

merge ... Dar nebuniei lui trebuie să i se pună stavilă. Tot tineretul, t.1ţi
prohtarii şi i.nteledoo11ii cu adevărat democraţi, ·trebuie să se rnnească şi
să îoceaipă o cruciadă a păicii, a înfrăţirii intre popoare şi a realizării un~l
democraţii sincere" 3).
La fel îndeamnă şi celăla·lit director al ziarului,· într-un editoria1, inti-
tulat „La marginea pră-p.:1i.stiei".
„Masele proletare nu mai au timp de oierdut. Omenirea este la mar-
ginea prăpastiei ... Proletariatul, muncitori şi intelectuali, trebuie să aleagă
o cale ... , cu care să se opună valului reac/ionar fascist". Şi termi.nă : „De
1 „Scînteia" II\, 14; noemhrie 1933.
2 „Clopotuil" dl!n 29 septembrie 1933.
3 Mem, din 20 octombrie 1933.
7
aceea, să strîngem rîn.durile, în jurul acelora care ne chiamă la luptă în-
potriva tuturor speciilor de fascisme din lume" 1).
Intr-un numă:r unmător al ziarul1ui, un „meida1lil0fribiografie" sub titlll'l
„Geor1ge Dimitroillf" evidenţiază marea :pensonalitate 1ai oelui „car·e a atiras
ail:enţiia intregii lumi civiiliz.a.te iprin curaj'ul şi temer~tatea cu care demască
eşafodajul de mi1nciuni şi ticădoşii pe ca·re e construit acest proces".
La întrebarea1 ,.Cine e Dimitrnflf ?" sie diau amănU1I1te precise din viaţ:i
plină de 1lupte şi acţiuni a conducătorulllli muncitorimii bulgare. „în faţa
triblli11arlului din Li1psoa se verÎlfică din nou curajul şi credinţa po11itiică a
vechiutbui· si ~ncercatu1!-ui irevolutionar".
Şi mai dw:iparte : „Fără · a se lăsa derutat de ameninţările preşedinte
lui, de avocaţii oficiali mişei, de martorii mincinoşi. Dimitroff transformă
trilbunailitlll fascist Jntr-o minrurrată tribună revoluţionară, de unde munci-
torimea germană, a1sUipiri:tă ·şi terorizată, aUJde cuvinte de 1oumj şi îmbăr
bătalie. Replilcile lui Dimitroff găsesc ecou insutit şi &mniit .în inimile prn-
letari1at0U1lui german şi internaţional, caTe vede in Dimitroff pie unUJl din
cei mai 'buni fii ai săi" 2 ). Articolul se-noheie cu~n apel la mobilizarea
tuturor flOrţelor dernocratice, „vi1aţa curajasului DimLttroM depinde de ac-
ţiunea opiniei publice mo!lldi·a1le. ·Şi-n primul riiJnd mişcării antifasciste de
ptretutindeni di jncumbă roJ1u1l de sall\lare".
în „Sc.nîteia", organul central al parti:dului, din sept·embrie--0etom-
brie 1933. UJn .arti'OOll intHulat „Sahraţi de fa moairte rpe Dimitrov, Popov,
Ta:nev şi Torgiler şi pe cei 19 comunişti cornLamnaţi la moarte ~n Bu1lga-
ria", dă alarma a).
„Procesul lor se judecă st11b cea mai cruntă teroare şi cu nesoootinţa
oricărei putinţe de apărare... „Acuzatul Dimi1 trov, fiigura cea mai lumi-
noasă a procesului, a fost exial'Us de la ma·i muUe şedi1nţe a0 le prooesului,
pentru că el demasca pas .cu pa1S toaită însrcenarea şi rpe adevăr.aţii ioo2:11·
diatori. Şi totuşi această demascare n-a putlllt fi opirită. Cum1uil bolşevic
ne!Îlrnricat al lui Dimitwv d111 f.a.ţa justiţiei fasciste, v~inţa 1ui de luptă ne~
inf.r~ntă şi 1limrpedea lui minte marxistă durc protes'l1,l pe aidevăratul lui
terern: 1prooes:u1l e un episod al lU1ptei clasei mundtoare di:n Germania şi
din toată. lumea impotri.va fasci&m1ului şi cr~melor sale".
Dimitrov a strigat în trata jU1decătorilor că el reprezintă cla.sa munci-
toare şi .nu un a1CUzat; el demască toqte maşinaţiunile mîr·şa.ve şi dove-
deşte pe adevăraţii incendi afori. „Totuşi, în rc·iuda atest.or dovezi strigă
1
toare, condamnarreia la spânzurătoare atîrnă deasupITTa caipetelor tovarăşilor

Diimi1:tr01V şi cei!ialţi".
„Numai ilupta proletariatului ii poate salva I" - swnă ca n 1puternică
fozincă. ·
Trebuie întădt frontul and:ifasdst internaţional, diln .oare muncit-ori-
mea 1din Rominia 111u poate 11iipsi. „Masetle mUJncitoare nu trebuie să uite
că lupta internaţională împotriva fasdsmulu'i este cea mai eficarce apă
rare împotriva fasdsrnului din propria ţară" 4 ).
Se arată cum solidaritatea burgheziei internaţiionale a foncţi01I1at şi
cu acest 1prHej : prOICesul organizat de Oorrn'itetul antifiaisci\st din Romîniia.
la fel ca procetSu•l di1n Lontdra, în .a1părarea lui Dimitrov, a f01St interzis
1 Idem, din 3 noiembrie 1933.

2 Id.ern, din 24 no·iembrie 1933.
3 „ScîrubeÎ!a", Ul, 12-13 sept.-oc1\iomhri1e 1933, pp. 1.1-13.
4 Idem, p13Jginia 13.
8
de 1poliţie, iair muncitorii şi intelectualii ven~ţi la proces au fost loviţi şi
all!ungaţi. !
„De 1aiceea trebuie diusă totodată lupta iîmpotri1va terorii fasciste de
I.ia ooi, p-entm liberarea munci1torillor cOl!1damnaţi in procesul cefeirişti'1or,
pentrn eliberarea tuturor deţinuţilor pat:iitid şi ipent!ru regim pdJ.itic în în-
chisori" 1 ) •
Prietenii '1ui Dimitmv sînt pretutindeni ful Rornînia. Comiitetiul re.gi;)-
na.l aintifosciist de Ila Cluj mobilizează ipa11tizaniii săi din Ardea11. Ziarul
„Allte zări", ca.re şe intitulează „p1 u'blioa1ţie bilunară ,~mpotril\Ta răziboi:wlui
şi fascismului "- deşi cu vi1aţă sicuntă. tiind susipendată de autorităţi'le
locale - ip'Uibliică dări de i.seamă asupra ultimei faze a procesului incen-
dierii Reichstagwlui. „Nu s-a putut nicidecum aduce dovadă că complicii
lui Van dar Lubbe ar fi conducătorii muncitori implicaţi în acest proces"
- di·mipotrivă., se scrie că „incendierea a fost cea mai mîrşavă provoca/ie
a mafiei· Hitler-Găering-Găebels, provocaţie fără pereche in istorict
lumii" 2)
Se arată că noua întorsătură a :procesuil-ui oind V1an der Luibbe, mut

pînă ·atunci, declară că singm a incendiat Reichsta,gu1, este o nouă ma-
nevră şi ma'i stupird croi1tă ipentiriu ia 1ascunde ·pe aidevăraţii ilncendiatori,
banda lui Goering. „Nu Goer~ng şi Goebels, d Dimitrov a i.eşiit învingător
diin a1cest proces. „Procesul din Lipsea a avut incă un rezultat moral de-o
importanţă covirşitoare: s-a dovedit în faţa Lumii civilizate inălf im ea mo-
rală a fruntaşilor mişcării muncitoreşti acuzaţi... Atitudinea lui Dimitrov
face cinste nu numai muncitorimii, ci întregii omeniri" 3 ).
Ziarul re:ptoduce wn lfraigiment din ziaml burghez „Prager Presse••

-<1ff lui Beneş, care ~ntr-un articol de fond se ocwpă rde Dimitrov," numindu-l
„erou;l Germamei de azi". Ziarul cere imperios: „Nu e permis să înceteze
niti un moment gilasul de protest al opiniei pulblice un contra acestui akn-
tat odioo, în 1co.ntrn pregătirii uimi asasi1nat judiciar I"
Un rol important .in demas1carea adevărnţ1Hor vinovaţi l-a avut şi
plliblioairea de către Comisia internaţoiona·lă de anchetă a unei docum:m-
tate lucrărri „Cartea brună aisUJpria incendierii Reiohi.sta:gl.lilui şi a ternarei
hitleriste". S'int ad adun:ate numeroase documente şi doiVezi, care arată
rimprejurările poffitice ce neicesitati o provocare îm:potriva comuniştilor „
căJci incendiul a fo.5t ·semnalul deslănţuirii unei terori nemaivăzute împo-
trirva comuniştilor ,şi a muncitorimii germane. Grija naziştilor ·a fost dis-
trugerea rproletariatului conştient şi împotriva intelectuialillo-r nefascişti.
FapteiJ.e de teroare &Îlllt i 1lustraite cu fotografii, decLariaţii şi prooese-verha1le ;
cartea se-ncheie cu '.peste 250 date dim ·lU1pta acervă a muncitorirLor ger-
mani âmpotriva regimului hitleri:st, numai în perioada 3 martie-I august
1933. .
O re>coozie a ,,Cărţii bmne" îin edi.ţ~a franceză, cu o prefaţă de Moro-
Giaf1feri, ipublită ziarul „.Allite zări", sUJbliiniind că aceai.stă rpwblic-aţie „a
avut un suoces ipe care puţine cărţi de propagandă l-au avut" 4 ).
„Cadea brună" a fost Larg diifuzată i;.i~n traducere rom~nealScă. Fără
da.tă, se tipăreşte un volum de 288 1paigi1ni, numai .,s:picuiiri" cu două
1 Idem, piagina 14.

2 „Alllte zi1ri" Cluj, 10 decembrie 1933.
3 Ldem.
4 Idem, loc. cit., pag. 3.
su'bliini~ri·: „in::e.ndieroo Reichsta,gului" şi „Teroa.rea hitleristă". Deşi nu
se ara tă, pare o traducere după ediţia frran:::eză, avîncl dreipt prefaţă un
extras din ple<loa.ria lui Mow Gi1aHeri ţiinută la 11 septembrie 1933. Car-
tea, deşi tiipărită in editură persona;lă, s-a bucurat de-un mare succes de
flihrărie, explicat pr:n interesUJI enorm 5usd1tat de procesul de la Leipzig
şi de eroul său, Dimitrov.
lm1intea apariţiei în volum, fragmente sînt publicate în .,Buletinul
de acţiune împvtriva fascismUJLui" de la Bucureşti, organul Comitet:.ilui
Naţional anUascis't. La finele extrasului se ainunţă apariţia lucră.rii în
cursul lunii noiembrie şi se cer subsicrieri. 1 )
Prccesul, in unna acţiunii puternice din străinătate, se mută la
Berilin. „De ce s-a strămutat prc;ceisil.lll la Berlin" explidi îni'r- 1 111 ::irtr -ii
i'ntitulat „Iocendk1torii Re:chstaigului se demască", organul mişcării anh-
iasciste. „Tenacitatea celor patru .,acl!zaţi" şi mai a1ks atitudinea lli; 1111d
a lui Dim.trov, care urmăreşte cu scrupulozitate desbaterile, demascind
pas cu pas mîrşava înscenare hit•leristă, a atras simpatia lumii întregi din
partea acu:ziaţHor şi oprobiwl public in contra regisorilor. Prin strămuta
rea pro::~sului la BerLn, G6ering-Hitler, vor să ţină procesul mai din
sicurt". 2 ) '
Şi-n adevăr : „La Berlin procesul se judectl in condif iimi medievale"
- arată şi du•pă titlu un articol-informaţie din acelaş număr al Bul~t!
nului. „Astfel chiar din primele zile Dimitrov este exclus de la şedinţele
procesului. Desbaterile se desfăşoară sub o teroare nemaipomenită. Orice
intrebare din part:!a acuzaţilor cu scopul de-a dovedi nevinovăţia lor este
interzisă". 3 ) S-a făcut aşa-zisa .,reconstituire a incendierii Rekhstagu-
Iui", la care Dimitrov .a fost împiedicat să partici1pe, pentru a nu demasca
in faţa lumii i·ntregi înscena.rea cu probe noi culese la „iroconstituire".
Avocaţii şi inteleţtuat.ii din străinătate a·u trimis tribumlului de la Upson
uin protest împotriva excluderii lui Dimitmv, singuml din a>cuzaţi cc:ire
poate urmări desbaterile cuooscind limoa germană. „Buletinul de acţiune
impotriva foscismului" adaogă : „Ne asociem la protestul inteloctu::imvr
din stră:nătate şi cerem alături de ei să se dea putinţă lui Dimitrov de a
ac:isb la jude-:area proceswlui în care este implicat. Chn.măm opinia pu-
blică romlnească să facă zid Jn jurul celor patru acuzaţi" 4 ). Şi-n urmqre
se dau c:îteva indicaţii de măsurile, ce trebuiesc luate pentru punere::i in
practkă a apelului.
ln acela·şi număr al „Buletinului" sînt p.ubl'.cate oiteva din condu-
zm.~ raportu-lui comisiunii internaţionale din Londra asupra incendierii
Re'chstagului. ln concluzie finală: „Pentru aceste motive există temei-
nke motive că Reichstagul a fost incedklt de către conducătorii acestui
partid (nazist)".
Ca urmare apelului Comitetufoi antifascist wn grup de avocaţi ai bq-
roului de Ilfov expediază o telegramă de protest Curţii de justiţie din
Leipzi,g-Berlin: „Protestăm conka măsurilor op1resive şi nedrepte, ordu-
mte de Curtea de Justiţie din Lipsea, în procesul pretinşilor incendiatori
ai Reichstagului şi prin care măsuri a fost vi0La1t şi-n totul ridkat dreptul
1
„Buletinul de acţiune împotriva fascismului", Bucureşti. z.:i octombrie 1933.
2
Idem pag. 2.
s Idem.
4 „Bul€11inul de aoţiufie împotriva fascismulrui", &lcu!'eşti, 23 oct. 1933, pag. 2.
10
de apărare, care întotdeauna a fost ţinut în cinste de poporul german" 1 ).
Print.re IS€mnatari: decanu•! baroului de Ilfov, o:ţiva avocaţi-pro.f.esori uni-
versitari, foşti deput<1ţi şi senatori şi alte persanalităţi de seamă.
I n acelaşi număr si·nt redate o serie de telegrame cu ştiri de ll
Berlin, Lei•pzig, dim Austria, Franţa şi Anglia, povest~nd diferite manife.<;-
tări de protest împotriva înscenări.i hitleriste şi pentru eHbernrea lui Di-
mitrov. ln numărul următor sint publicate alte Ş•tiri similar~ sub titlul
.. rn toCJtă lumea v·al de pro:;;este împotiriva comediei judiciare de 1a
Lipsea" 2 ).
Pe mă15ură ce nevinovătia lui Dimitrov iesea l1a ivea•lă si înscemrea
•lui Uoering devenea mai evidentă, furia acestuia creştea şi "viaţa aCU7.:1-
ţilor nevinovaţi în primejdie. ComHetul a1ntifascis·t rom:în ia atitudine mt'-
reu m.1i hatărîtă; într-un articol din „Buletin" i.ntituk1t „Canati::i Goering
ameninţă cu moartea" 3 ) se expune situaţia procesului, protestele din
i'.)atd 1ume::1 şi-un no~ aipel către masele mun::itoare şi întreaga opinie
publ'că din Rominia.
Desbateri puib!ke s-au ţinut peste tot în străinătate, mai 'clles la
Londra si Paris, dovedindu-se cu suficiente mărturii cine s·int a•utorii in-
cenfa~rii" Reichstagului ; în Germania decepţia este generală faţă de fi1s"o
înscenării ; acuwţia de inoendiere căziînd, cei patru sint acuzaţi pentru
„crim,11 de înaltă trădare" şi răstumare a or:dinei capita1liste. care dure la
condamnarea capitală a celor 1patru nevi.r.ovaţi, în frunte cu Di·11itMv.
Goer'.ng, adus ca martor, prins în deşte de Dimitrov. H ameninţă furics
cu moartea.
Opinia publică rominească este oonv~nsă de nevinovăţia lui Dimitrov
Şli a celorlalţi, dar aceasta nu ajunge - s~ spune in apel: „Muncitori,
ţărani. intelectuali I Prin lupta voastră puteţi împiedica pe c.an:i11ia Go~
ring de-a traduce în fa.pt ameninţarea cu exterminarea lui DimHrnv si a
camarazi·lor lui. Srrmlgcţi pe aiceşti l1uptători <mt:fascişti dilfl ghiarele fas-
ciştilor. De pretutindeni ridicaţi glasul vostru de protest cont~a înscenării
procesului de la . Berlin. Faceţi întruniri, demonstraţii şi cereţi energic
eliberarea lui Dimitrov, Popov, Tanex şi Torgler" 4 ).
Un nou protest din partea conducerii Oomitetului naţional a.ntiifasdst
se publică in „Diminenţa" din 15 decf'lnbrie: „C()mitetul Naiţ.ional Anti-
fascist din Romi1nia, î-ngrijorat de soart,a .oelor implicaţi î111 procesu1l inc.en-
dierii Rekhstagului, în frunte cu Dimitrov, ,.protestează 1mpotriva ame-
ninţări1lor cu moartea, exprimate făţiş de însuşi min'strnl de int2me,
Goerin.g. Comitetul proteste1z.ă împotriva atitudinii tribunalului insu'3i,
car-e lasă lSă se întreVladă ceea oe D~mitrov ra airătat clar: Sentinta de
condamnare la moarte a fost hotărită, iin ailtă parte, triibunalul fiirld un
simplu executor. In numele miilor de aderenţi ai mişcării antifasciste din
Romfaia, se cere punerea în libertat-e a celor impilicaţi în prooo.c; şi stin-
gerea procesului" 5).
Chemării partidului comunist prin „&inteia" şi a Comitetului Na-
ţiona!l Antifascist răspund maselor mun:itoare şi intelect•uaHi antifascişti
t Idem, di111 12 noiembrie 1933.

2 Idem, diin 3 decem!J.rie 1933.
3 Idem, pag. 2.
4 „Buletinul de acţiune împotril\lla f.asclsmuluiw, 3 decembrie ţ933, pia,g. 2.
5 P. Cons'.•anitinesou·J.aşi, „Organiwţii de masă legiale conduse de Piartidul Cornu·
ni st din R~mînia între anii 1932-1938", Bucureşti. 1952, pp. 33-34.
11
prin demonstraţii 1pUJter.nice. La Bucureşti o maniifestaţie are loc 1n mrsut
11unii octombrie 'În faţa legaţiei germane din Ga1lea Vi1ctoriei, terminîndu-S.?
cu violente protestări şi cu buS10ulări din pairtea poliţiei. La Cluj au loc,
în acelaşi timp, trei •demonstraţii OOlliSooutirve iîn faţa conswlatului ger-
man, cu aceleaşi obiective 1 ).
La înceiputu1 lui decemlbrie ·procesul revine la Berlin; protestele tumH
întregi şi dtîr.zenna 1lui Dimitrav puseseră în iderufă pe nazişti. „Ţinuta
hotă:riîtă, eroi.că, iscusHă, ·a lui Dimitrorv şi ·a silit !nalta Curte de justiţie
să se ocupe ou deosebire cu incercarea de-la respinge atiU'zăriile conţinute
în „Car.tea brună", lăStfnid cu totul in um.bră isiforrt:ăirJ1 le de-a dorvedi com-
plidtat:ea :şi vinovăţia acuziaţitlor comunişti. Astfel' procesul die la Leipzig
exercită asupra opiniei pU1blice un rezultat tocmai contrar cu cel scontat
de incendiatorii na~ional-socialişti" 2 ).
Tinereituil comunist se ală~ură campaniei din Rominia 1n 01părarea lui
Dimi1mv şi a cel01rla1lţi acuzaţi. Prin organul Comiitetului oentrnl 1al U-
niunii Tineretuilwi Comuinist din Romîonia, „Tînărul •leni.ni-st" se duce lupta
de mobilizare 1a tuturor forte1lor ant.ilfasciste, de demasca:r·e a odioasei în-
scenări de la Lipsea-Berlin.'
„De două luni de zitle se judecă în fia.ţa triibunailu!lui faslcist diin Leup-
zng pr<Jcesul incendierii Reichstaigului... DirnHrov a ştiut să demaşte pe
.acuzaitori. Cu un curaj de erou, el a stni:g~a1 t acuzatorilor îin f.aţă : ,.Nu p-ei
banca acuZ'aţilor se găs.esc 1adevăra:ţ:ii incendiatori, ci în sinul însuşi <ll
parti1dul1ui I11aţio;na;l-socia1list. I.ar autorii moraiti şi făptaşii 1adevăiraţi s1înt:
Hitler, Goering, Goebbels I" 3 ).
Exipunfa1du~se a1pioi diforitele :florme de atj;iune internaţională pentru
s·ailvairea .h.!!I Dimi~ro\i şi a ce.iorlia 1lţi, se 1cere ca „numai prin cea mai pu-
ternită mişcare de protest a cJ.asei muncifoaire i111temaţiionale vi1aţa celor
patru acuzaţi 1poate fi salvată" - ceea ce ultirnile telegrame c0rntim1ă.
Totuşi, 1n fa~a noi1lor amenJ1nţări din partea .lui Goeriing : „Aşteaiptă să te
arvem în mJinile ooastre ~naifarn jus1tiţiei şi ·ai să vezi tu atunci I" - este
neIVoie de-o âlntăirire şi mari maire a acţiunii de apăirare internaţională.
„Aicţiu:nea putemie"ă a maselor munoitoare ·rebuie să intre IÎln joc s1pre a
salv.a vi•aiţa oelor patru acuz1aţi acum înainte de proI11Unrţ.a.rea sentinţei"_
Artioolul se-ncheie cu sofalarizarea acţiunii din ţară pe-ntreg frontu.I
de 1luptă : ,,Contr•a ofensive~ patronale, co111Jka fascismului, contra războiu
lui imperialist şi antisovietic I" 4 ).
La pmteste1le Comitetului antifascist ~i alie grnpuilui de arvoicaţi de-
mocraţi, se a1dăogară pr'Otestele şi acţiunea unei aHe orga.ni•zaţii de m3Să
legale, condusă de partiidul comunist, „Liga Muncii" 5 ). Prin organul său
„NăzuL!1iţa", Lig~ ia .atitudine de pUJbliicitate. în primuil număr (6 pecem-
brie 1933) articolul „Crima judiciară din Lei:pzii g" denunţă iincendiere·a
1
Reichstagului drept „cea mai dialbolică, mai ordinară şi mai cojlos:a'lă prr::>-
vaoare prtin urmările ei, din dte a cunoscut istoria contemporană". Pro-
cesul insă a dus cuI1i'nd La „cea mai eclatantă .demas·ciare a inoocHatorHor
t „Sînteiia", sepit.-ool., 1933, pp. 16-17.

2 „Năzuinţ,a", BulClureşti, 6 decembJ"ie 1933.
3 „Tî111ăml ·lenil!Ji1sit", WII, 14; dec. 1933, p. 13.
4 Idem, pp. !2-14.
5 Date în luor.a:roea „Organiziaţii de masă;', p,p. 40-54.
12
hitlerişti în faţa :întregii opinii mondia1le". Tot eşaifod:a'}ul is-a prăbuşit -
sicrie oraignu-1 „Ligei M'Uincii - datorită atitudinii lui Dimitrov. La pro-
ces a răsunat „vooea im.punătoare şi neinfriooşată a acuzatului Dimiitrov,
care suJb ameninţarea de moarte, în faţa balfl!dalor hitileriste înarmate cu
~Ull11e de furie la gură, a strigait peste caipul Curţii de Justiţie, 'lit.1rnii
întregi: „Stau aici nu ca acuzat, ci ca acuzator I" 1 ).
Şi dUlpă ce ara,tă noi/le directirve date de Goor.ing şi Goebbels pentru
a găsi oriicum o grnvă vină celor ipatru acuz.a1i, „Nă'Zluiinţa" incheie: „Nu-
mai protestele din ce tîn ce mai vehemente aile opini~ p:lllbHce internaţio
nale ia1lături de lupta: eroi'Că a rnuilţ.imHor germane pot să tmpiedice odioasa
crimă ce se pune la cale încă la Leipzig. Să ne facem datoria I" 2 ).
PartliduJ Comuni1st intensi·fică acţitl!nea, fdloshld organul său „Scin-
teia".
„Comedira jtJJdiciară de la Lipsea e pe sfLrşite. Mişca-rea internaţio- ·
nală 1a prolietaria1tUJLui, purtarea bolşevică a tov·ad'ăşului Dimitr01V în pro-
ces .au silit pe hitlerişti să treacă de la ofensivă la defensivă" 3 ).
Recuoosain:d, forţat, că nu cei patru comunişti au d!ait foc Reichsta-
gului, din una Lor feroce impotriv,a mişcării revo1u1ionare internaţionale,
hitleriştii ameninţă mai ·den>arte pe Dimitrov cu moartea, chiar dacă va fi
adhital De aceea Partidul Comunist din Romdnia - anunţă orrganu1l său
central 4 ) - chiamă şi mai puternic masele muncitoare la întărirea ac-
ţiLl!nii faţă de procesul de La LeiipziJg.
„Pentru ,a 1Scăpa via/a tovarăşilor noştri Dimitrov, Torgler, Thăelmann,
se.cretarul Partidului Comunist German, pentru a duce lupta împotriva
fascismului şi antisemitismului din Romînia, trebuie înmulţite şi lărgite
acţiunile ca cele ale muncitorilor din porturi, care au refuzat încărcarea
vapoarelor cu crucea incirligată, ale muncitorilor din Chişinău care au
făcut in două rinduri greve demonstrative împotriva fascismului, al<e mun-
citorilor din Cluj şi Bucureşti, care au demonstrat în faţa consulatelor
germane" 5 ).
Se cere întărirea şi formarea de noi romi.tete adiJfaLSoiste, .itrl toate
i.ntrejp'rinderi1le şi pe cartire, atragerea siind~c:atelor lî.n acţiunea de apăr.a:r.e,
greve demonstrative, boicotul mă:nfurifor germane, demonstra~ii de stria1dă;
se mabillizează toate organizaţiHe de parHd şi apoziţia si11dlicailă roşie in
conducerea mişcării de apărare amifoiscistă.
DirnitrOIV foloseşte cuviLntiul său de ·aipărarre pentru a trainsifiorma banca
acuzăirili intr-o adevărată tdbună revoluţianară. „Legea supremă pentru
m~ne este ,programul Internaţionalei a treia şi tribunalul suprem îmi este
ComiiSia de control .a Internaţionalei a treia". „ComUJnismul este întregUJl
ţel, iî\ntregUJl cuiprirn ail vieţii mele şi arceasta .a tn:lbuit să se arate în apă
ra:rea mea. Un adevărat comunist nu poo.te a•vea pe oo~tiinţă o aisem:mea
i-~~ndiere". ln cupa1insu1 apărării sale a dat Dimitrov o 11.ecţii·e de minuna,t
'Patrioti1S1m proletair, :arătînd meritele cuHurale ale poporului său, care nu
e de 1loc „ibai!"'bar" - cum a insinuat iaouxarea. „Barbar şi să1'batec este
I „Năz.uinţa", pag. 3.
2 „NăZ1Uiillţia", pag. 3.
a „SdÎIIlteiia", Ul, 15, decembrie 1933, pa,g. 7.
4 lidem, ,aJ1tioolul de 1,a pp. 7-8.
5 Mem, 1pag. 8.
13
îlfl Bu1lgaria inuma i fasd:srnul. Dar vă· intreb, domnule preşedinte, în care
ţară fascismul nu este aspru şi barba·r ?" Du:pă ce arată .ÎllTlipreju.rările pJ-
1litice din preajma zilei de 2d februarie, aînd s-.a produs incendierea -
care au împins guvernul hiblerist la un act de provocare - cere achita-
rea celor patru acuzaţi din liipsă de probe de vinovăţie. ln plinul întreru-
peri·lor reretate dim partea preşedintelui, ca.re pd.nă la urimă ii ia cuvîntwl,
Dimitrov strigă : „Cer ca sa lim iliberaţi, pent'fu a găsi pe ·adevăraţii vi-
novaţi de in.:endierea Reid1staogului şi a-i aiduce a-ci, in looull nostru". 1 )
~i cuvintul lui Dimitrov a lost ascultait: c-urtea de justiţie hiL!eristă
a dat un verdiict de achitare pentru cei patru acuzaţi, condamnind la
moarte numai ,pe Van der Luibl>e, victima adevăraţi1kJr incendiatO'fi. Cu·
vfntul lui Dimitrov a f.ost as~ultat, de oarece „ObioctiviJ" ju>Clecătliri au
fost s1iLţi la ·această sc1luţie. „Vom cita numai procesele din Londra r.i.
Paris, 1ploooariile lui Moro Giafieri şi Branting, sutale de mii de exem-
plare din Cartea Brună, acţiunea dîrză şi continuă a rnaselo'f antifascist:!
pentru a se vedea elementele care a·u determi·na·t presiUJnea menită i.;ă
smulgă bandelor cocoţate ,pe tron, achitarea ce.or ipatru nevim>vaţi" 2 ) -
explică z.arnl „Momentul", o foaie intitulată „revista tinerii generaţii",
ce aip~·re în acea fană la l::31.l\'°'.'ureşti. Era organul uinui g.mp de tiineri de-
mxrnţi, î1n cea mai mare parte înregimentaţi în mişcarea •aintifastictă. cu
toţii uri100 hitlerismUJ! sub toate formele sa.Je. 3)
Opinia publică d:n întreaga ţară este ţinută la cu!fent cu mersul pn-
cesu:lui şi susţinută în atitudinea de protest în oont.ra irn-::enării şi de sJ-
Hdarita·te cu Dimitrov şi ceilialţi şi prin diferite foi locale.
La la;;i apare în noiembrie 1903, z'.ar.ul „Cuvintul mun:::itoresc", cu
subbit.lul „organ de aipă'fare .a1! tuturor rnuncitori1lor, care ex·primă hotărit
o at.tudine a·ntifasciistă din punct de vedere politic. Gazeta ş-i cere aceasta
într-un artiool care se termină astîel : „Toti muncitorii, toţi tinerii fără
deosebire de neam să intre în mişcarea antifascistă ..."'.
Sub titlul „Prooesul incendierii Rekhstagului este o !Înscenare fas-
cistă", se dau lămuriri asuip•ra j.ntenţiilor conducătorilor Germaniei hitle-
rist:!, a.suipra pri"IT.ejdiei ce apasă pe caipul celor patru acuzaţi de ba Up5ca
şi-n acelaşi timp se dă afarma. „Noi muncitorii şi /ăranli, funcţionarii şi
intelectualii din Romznia, care sîntem ameninţaţi de tot felul de cohorte,
batalioane, gărzi de fier, etc., ca să nu ajungem în aceeaşi prăpastie în
care a căzut Germania - trebuie să luptdm din toate puterile şi prin orice
mijloace contra fasicsmului" 4 ).
La Cluj aipare, înafara ziarului „Alte zări", de care ne-a•m ocupat
pentru populaţia de naţfonalitaite maghiară ziarul „Nepakarat" (Voinţa
porului), cu o viJ.ţă ceva mai lungă: de l·a 9 sep.tembrie 1933 !a 14
ianuarie 1934, cu subtitlul „org,a:nul să1ptăminal al apoziţiei partidului ma-
ghiar". Ziarnl a1păria intcresele populaţiei ma.ghi1are şi exiprima convingeri
largi cu pllivire I.a prvblena naţi-J.nală ; i1n prnble:na fascismului „Nepa-
karat" expri:11ă opinia publică antihitleristă şi antişovină a maselor un-
gur_eşti din Ardeal 5 ). Ziarul ia atitudine, la fel de hotărltă ca şi ziarele
I „8.IJl!t'f.i·nul de actiune tmpclri·via f.ascismuh1i", 28 ioouarie 1934 care publid

pe prima pag-ină apărarea lui Dimitrov. '
2
„Momentul", Bucu:-eşti, 30 decembrie 193:1.
3 P. Constantinescu-laşi, "Organ:zatii de ma.să". pag. l \9.
4 „Cuvîntu'l Muncil'.ofesc", laşi, decembrie 1933. Zi.arul n-a avut viaţă !·ungă.
5 P. ConstantiJleSOU-Laşi, „Organii;aţil de masă", p 123.
14
ro:m'.\neştipe care le-am analizat ,plină acum, ~nfieriind proce.sul de la Leip-
zi.g şipe lăuritorii săi.
„Masa conştientă a muncitorilor din lumea întreagă se simte obligată
de două ori să protesteze împotriva acestui atentat judiciar german. Pi
de o ,:arte fiindcă vede călcarea în picioare a dreptăţii, iar pe de atul
parte fiindcă această incendiere şi teroare fascistă a deschis era noud
a campaniei de exterminare a clasei muncitoare, totodată fiind şi un aten-
tat împotriva păcii din lumea întreagă" 1 ).
Procesuil este urmărit de-a lu1ngul d-esfăşurăirui sale p~nă la sent:nţa
<le achitare. Sub titlul „Hi0tleriştii 15-au dat inaipoi în fa,ţ,a pumnului mun·
citorimii internaţionale", se arată suocesul obţinut de mişcarea mornLdă
în a·părarea ero:culuii Dimitrov şi a celorlalţi acuzaţi, care au fost elibe-
raţi. Se dau amăinunte despre „Cartea brună" şi se expun punctele din
c0ocluzia comisiei intermţiona'1e de anchetă. „Muncito;ii au făcut demoll-
straf ii in lumea întreagă împotriva tercarei hitleriste, iar tribunalul ger-
man s-a dat înapoi în faţa acestor manifesta/ii, fapt care dovedeşte vino-
văţia sa" 2 ) - încheie „Nepakarat".
După *
achitarea şi eliberarea lui Dimitrov şi a celorlalţi doi bu·lgar·i,
coacuzatul Torgler răm:ne mai departe prizon:eml naziştilor, în continua
prirnejd:e. Dar furia hitleriştilor S:! abate împotri.va fruntaşului vred·r:k
al muncitorimii germane, conducătorul neînfricat al p-artidului co11unist
german, Ernst Thaelmann. Arestat din primele momente ale didaturH hit-
ler:ste, în v.ara anului 1934. aste ameni1nţat cu o conjaimna·re fa moarte,
Jn urma a 18 luni de ,;an:hetă". Un val de proteste în toată lurn<!a, ase-
menea ·aceluia în a1părairea lui Dimitrov, du.ce la fonna'fea unui Comite1
internaţional de eliiberare „Ernst Thă..lmann", cu sediul la Piaris.
Dimitrov fusese salvat şi găsise tovărăşesc azil în U niun~a Soviet1d ;
in curind el ajunge unul din conducătorii muncitorimii mondiale, fiind
a1les secretar general al {.nternaţi:malei a III•a. Teroana fascistă ş.i-n
deosebi cea hitleristă creşte însă ş.i de aceea fostul Comitet internaţional
de ao:hetă, care avusese drept obioct 1procesul i-ocendierii Re:ohstagului,
~iasă locul albuia mai larg.
In august 1934 se anunţă Lnceperea p.rocesului lud ThaeLmann. Par-
tiidul comunist din Rom.inia dă din nou ailarma .• ,Scinteia", anunţJnd a-
ceastă nouă inS<:emr·e a .poliţiei h:tleriste, arată că după 14 luni de pre-
gătire siperanţi1 hibleriş.tilor de a-1 .înfr1nge pe ThaaLmann a rămas zadar-
nică. „Thă(1lmann a rămas ca urn bloc de granit. Hitleriştilor le e frkă
de repetarea unui proces Dimitrov" 3 ).
A-rtk{Jlu1J in.seamnă şi un apel către munc1tonmea romioă pentru sal-
viare.a conducătomlui proleta-riatului german. „Noi ştim că plină acum p.ro-
t~tele internaiţi·::>nale şi demornlflaţiile proleta<riatului german l-au sa1lvat
ere la asasinare.
Muncitoriim~a romină nu-l poate uita pe rov. Thăelmann. Ca şi pe
Dimitrov trebuie să-l smulgeţi din ghiarele lui Hitler şi Goering. Formaţi
Comitete de apărare a lui Thăelmann" 4 ).
I „Nepakia.Nl·tu. Cluj, 23 sep~emibde 1933.

2 Idem, diin 24 decembrie 1933.
3 „Scîmeia" IV, 1934, 9-10, pag. 5.
4 Idem.
15
Se-noepe o nouă acţiune a mişcării anWaLSdste din Romîni.a .îin legă
tură cu Comitetul! i1nternaţiona1l de elibemire, care :a~a să continue a•:;ţiu
nea sa şi pentru alţi f.mntaşi ai muncitorimui şi ai mi1şcării antifasdste
din diferite ţări. Printre aceştia, înafară de Thaelmann, se afla şi Râkosy
conducătorul muncitorimii maghiare căzut în ghiarele lui Horthy şi a cărei
viaţă era gr.aiv ameninţaită. In noiembrie 1~34, oda tă cu desfiinta•rea or-
ganiza~iilor antifasciste din România, o nouă prigoană se porneşte împo-
triva fruntaşilar aicestei rnişcă1ni. Priintr.e cei luaţi în aipănare de Comitetul
intierinaţiona.l ,,Thaelmann" se găsesc acum şi vid~mele teroa:rei din R·»-
rnînia : ceferiştii în frnnte cu Gheonghi1u-Dej şi inrelectualH antibascişti.
Cînd, după un an de la înscenarea lui Goering, conducătorii munci-
torimi.i romlilne fanplidaţi în procesul cefedştF!or de la Gri.viţa, în frunte
cu tov. GhoorghiJU-Dej, s1înt condanmaţi la -a.ni grei <le dnchisoare, orgainul
centra•! al piaTtiidului oomu:n1st din Rominia, reaminteşte pri1ntr-un viu p'l-
rnl-eiliism iprocesq:l de la Lipsea sub sugestiivul titlu ,;De la Griwiţa la Rei-
chist·a;g, de la Lipsea fa Craiova".
„Goering a aprins Reichstagul. Goering acuză pe comunişti de in-
cendiere. Mîrşăvia aceasta cea mai mare pe care a cunoscut-o istoria, s-CI
repetat în Romînia. Metodele fasciste cele mai sîngeroase şi neobrăzate
de teroare - sînt azi şi metodele burgheziei romîne. Tnsăşi identitatea
metodelor arată drumul fascist al statului rom în" 1 ) •••
„Dar Dimitrov cu tovarăşii săi s~nt smulşi 11a Upisca d~n ghi1airete
bandiţilor hitlerişti de la Berlin ... Goering a spus răspicat : orice s-ar în-
tlîmpla vom avea silngele lui Dirnitroff. Răspunsul munciforimii şi al int~
lectualităţii muncitoare din toată lumea a fost fulgerător şi Goering nu
.şi-a putut reailiz1a ameni1n~area". 2 ).
Guvernul liberal anunţase că va elibera pe cetferiişti, pentru a dem<J-
biliza mas~le şi ia 15lăbi aal;iunea lO!r. Cei închişi nu s-au .încrezut în vorbe
~nşelătoare şii-n apelu·! lor din iun.ie, ci d~ilairă că nu-şi fac iluzie, „nu ne
putem .aştepta 1l1a· punerea :noasitră în '11ibertate, ci dimpot.rirvă să aşteptăm
ca prima LSootinţă să fie reinoită". Şi coodamnaţid se adTesează masel'Or
muncitoare: „Numai 1upta noastră .unită ne va pllltea smulge din ghi.arek~
hrăpăireţe .a:le ciocoifor şi f.alb'fioanţilor". 3 ). ·
în broşura de «l'Ili'Versare 1a 30 de ,ani de la falf;iinţarea partidului co-
muniist din Romîni1a se vor1beşte despre „odioasa însceriare "ju<li.ciară îm-
potdva fruntaşilor mlşcăTii a1nti1f.asciste - uin gruip de intel ectuiali profe· 1
sori u 11liversifari, meidiici, ingineri, în frunte w ip.roi. P. Constanti:nescu-

1
laşi... La Paris, Praga, Londra, New-York, etc. au loc mitinguri de protest

~m1Potriv1a procesului. La Pairiis s·e formează un ieomitet de apărare compus
din :înalte pernonalităţi, .antifasciste ... " 4 )
In presa Jega·lă din ţ·ară de s:ub conducerea iparti<lwlui comunist apar
articole şi prote.ste, refedtoare la victimele fasd.smu1ui european Cit~ff1
doar citevia exemiple, care subliniază şi legătura cu victimeile din procesul
imendierii Reiohstagului.
1„Scînteia" IV, 9-10. 1 august 1934. p. :~

2Idem.
3 „Descătuşarea", ziar ilegal, Bucureşti,. 1934, num. 6.
4 „30 .de 13Jni de luptă .a pa,rtid,llll•ui ,peintmu soda.tism, ipaoe, .pen~ru feiici.rea p.a•triei",
Bucureşti, ed. P-M.R., 1951 pag. 72.
16
ln ziarul „Cuviînt Nou", organ al Comitetu.Jui antif·a~cist ce apărea
la Braşov apare un larg articol-protest: „De la comitetul mondial împo-
tri•va răz;bo1uJui ·şi fasciiSmu'lui. Pentru Thăelrnainn. S·e scrj.e ,Jn ciuda cebr
18 luni de „anchetă" a pmcut0rului general nu există măicar un sing.Jr
ad ,al lui fanst Thăelmann, care să-l ipaiată face vinovat, după legile fn
vigoare. Thăelunann se află îin maae primejdie prin proceswl de răzbunare
al lui Hitler". 1 ) ln alt ziar „Ecoul", sub titlu[ „Peintm Thăelmann şi Tor-
gler", se s-crie: ,Jfitler-Goering-Goebbels, după cele păţite în procesul
Reichstagului, se tem de-o nouă Luptă publică. De aceea pericolul ce-l a-
meninţă pe Thii.elman este şi mai mare. Masele muncitoare din toată lu-
mea şi tot ce este conştiinţă cinstită pe acest pămînt, au datoria să smulgă
din ghiarele bestiilor hitleriste pe toţi eroii Luptei antifasciste în frunte
cu Ernst Thăelmann. 2 )
La înoeputul lui ianuarie 1935 are J.oc la pgfis congresul mondial a·l
studenţilor antifascişti, cu de!legaţi ·din 31 ţări Ş·i care s-a ocwpa·t, prin
moţiuni şi telegrame de protest şi de procesu1J intelectuaH!or antifascişti
de la Ohi.şină•u. In rprezMiu de onoaae al congresllllui s]nt ialeşi o serie de
intefeduiaU de seamă din ·întreaga lwme, cunosicU1ţi luptători, dintre care
unii alflaţi atunci în ţncJhisoare. Printre aceştila s.îint, în o!'ldinea din ziare:
„Henri B.ar.busse, Romain Rolliand, Maxim Gorohi, profesor Langevin,
profesor OHo Schimdt, profesor Crew, Ernst Thăelmann, Ossietgky, Lud-
wig Renn, Lango CabaHero, Rakosy, Gramsoi, George Dimitmv, profesor
Constantinescu-laşi, Paeta, Umkutho".
Campani•a a durat întreg anul 1935, multe din manifestările în fa-
voarna antifascişt~lor din Romînia fond organizate de .,Comitetul de eli-
berare Tihaelma:nn". Impreună cu Comitetul! mondial de l:u:ptă împotriva
fasicismului şi războiului, Comitetwl de vi 1 gi·lenţă al inteleduali:lor, Amicii
U.R.S.S. !din Fmnţa, Asoda1ia juni1diică intt~rna.ţională - se desemnează
o CQif1li•sie de anchetă formată din patru persoa1ne în frunte cu F·r.ancisc
Jou•rdain, oaire vine itn Romînia pentru salvarea i·ntelectrUJalilor itnchi-şi.
Prntesteile 1din diferite c.olţuni .ale lumii a1kătui 1 esc dosa re întregi, ală
1
t·u:rnte .dosarului cauzei celor opt intelectu1a.Ji antiif.ais1ci~ti. Una diin cel~
mai maai1 demonsfraţi·i are .Joc ila Montreuil în ziua de 23 iunie, nuimărînd
peste 60.000 parHdpainţi. 3 ) Un articol plin de cMdură, comentitnd mitin-
gul de la Montreuil, scrie Gabriel Peri în „l'Hurnanite", sub titlul „Marile
procese ale antifascismul.ui: TuTon, Rakosi;, Constantinesro... ". Cerind eli-
berarea minerilor de la Turon (Spania) ameninţaţi cu moartea, ra proh-
sonuluJ univensifar rofllÎln şi a ilui Matiais Rakosi, iii numeşte pe acest1
„un Dimitrov maghia•r".
,,Tn orice caz, trebuie împiedicată crima judiciară de La Budapesta.
Noi am salvat, acum citeva Luni, pe Rakosi de La ghilotină. Noi trebuie,
nui putem să smulgem eliberarea sa. Trebuie! După cum .trebuie să im-
punem şi achitarea profesorului Constantin.eseu-laşi şi a celorlalţi antifas-
cişti romîni ... " 4 ).
„Cuvînt Nou", Braşov, 27 octombrie 1934.

1
„Ecoul" Iaşi, 15 iulie 1934.

2
a O fotogra.fie de mari proporţii, cu legenda „marea mulţime a adunării de soli-

dat'ltate internatională de la Montreuil" este reprodusă în .,Le Populaire'', 24 iunie 1935.
4 Gahri•al Peri în „l'Hu1mani.te", Pairis, 25 i1UJ1ie 1935.
:l. - StuC:ii şi artloole c!e Istorie 17

O ialtă adunare uriaşă se ţine la Garr.hes, tot Ungă Pairis. cu partici-
parea a 150.000 asistenţi: la Oxford o „conferinţă internaţională pe:Jtrn
apărarea libertăţilor universitare" cu 3.000 delegaţi se ccupă şi de ::icest
proces ; de asemenea congresul, ţinut cam tot atunci la Paris, de riHre
I.T.E. (lnternaţionaila muncitori.lor din invăţămint) cu delegaţi din ţările
Europei şi de peste Ocean 1 ).
Aceste citeva succinte date le-am semnalat pentru a arăta strirna
împletire a formelor de apărare i.ntemaţoina1lă faţă de ororile bscisto-
hitleriste, al căror început mai prcrn.mţat în epoca premergătoare eP.lui
de-al doilea război mondial l-a focat procesuJ incendierii Reicllstagului şi
eroul său, Gheorghi Dimitrov.
\
\
I ,O fo~o~_aJie ex+.irem de imp~~i-011<a~1111tă .a mi!ingtu!.ui urLaş de la Garches repro-

duce "I Hurnamte de la 2 septernbne 1935, cu legenda „Clişeul nostru reprezintă doar
un sfert din imensa mulţime ... ".
Peregrinările sclavului Callidromus
de D. Tudor
Din pootul său de guvernat0r al Bithyniei, PHniu cel Tî.năr raporta
printr-o scrisoare trimisă impăr.atului Traian, următoarea întimplare p~
trecută în vara anului 112 e. n.
„Stă1pîn;! I Soldatul Appuleius din garnizoana Ni-comediei mi-a scris
că un oarecare, cu numele Callidromus, fiind reţinut (cu sila) de catre
brutarii Maxirnus şi Dionysos, cărnra le î.nc.hioriase munca sa, a fugit
lingă statua ta. A.dus unaiintea autorităţilor, a arătat că a fost dndva
sclavul lui Laberius Maxirnus, că a fost ca.ptu.rait în Moesia de Susagus.
apoi trimis ln dar de către Decebal lui Pacorus, regele Parthiei ; a
răima1S ma·i mulţi ani în slujba •aceluia, de unde a flllgit mai apoi şi
astfel a ajuns in Nicomedia.
El a fost adus în faţa mea şi mi-a 1povestit aceleaşi fapte, de aceea
am găsit potrivit a-l tr,j.mi<te la tiine, ceeace am Indeplinit cu puţină rn-
tîrziere, dooarnce am •căutat (oa descoperi) piatra gravată ou portretul
lui Pacorus, pe care acesta o avea drept podoabă şi declară că-i fus~e
sustrasă (în timp ud anchetei).
Dacă aş fi putut-o descoperi, eu doream să ţi-o trimit şi pe aceasta,
aşa cum ţi-am trimis bucata de minereu des;pre care el spuma că a
adus-o dintr-o mină partică. A1ooasta s-a sigilat cu inelul meu, care ar~
gravată o cvadrigă". 1 ·
Faptele expuse ~in scrisoarea lui Plinitt se -încadrează cronologk
intre anii 101-112 e. n. La această precizare ne ajută menţionarea
l Plinius Gaedlius Secundus, Epistolae (ad. Traianum) 74, ed. Hardy, p. 182. Asu-
p;a dată.rii sr.risorii dir primăvara sau var.a 11nulul 112 e. n., vezi A. Stein s. v.
KCbllidmmus, în RE X col. 1634; O. Cuntz, Zum Brie,Fwechsel des Plinius mit
Traian, în Hermes LXI ( 1926), p. 192 unn. (dotat în continuar,e numai Cun~z) ;
R P. Longden, Notes of the parthian Cam.paigns of Traian, în IJRS XXI (1931),
p. 20 urm. (cit. in cont. Longden) ; C. Pa.tsch, Der Kampf um dm D?nauraum
unter D:mzitian und Trajan (Beitr. z. Volkerk. v. Siidosteur. V. 2), Wien-
Leipzlg 1937, p. 67 (cit. în cont. Patsch) ; .r. Guey, Essai sur la guerre parthique
de Trajan (114-117), Bucureşti 1937, p. 29 (cit. în corn. Guey) şi R. Paribeni.
Op.timus Princeps. 2 voi. Mes5ina 1927, li, p. 280, J.a ca.re, CallLdronius e înteles
greşi·t a fi soldat roman dus captiv tn Dacia. Lucrarea ·lui F. A. Lepper,
Trajan.'s parthian war, Oxford 1938, ne es.fe inacces-ibitlă.
Guvernatoratul .tui Pliniu, în Birthynia, ţine de la 17 sept I I I - finele lui
ianuar.ie 113 e. n.
19
unor evenimente şi persoane binecunoscute în peri!Oadia de cotropire ~
Daciei şi în aceea de pregătire a agresiunii romane împotriva shtulu1
parti1C.
CalHdromus, eroul acestor înde1hmga1te peregrinări, a1pare mai întîi
<:a rob al guvernatorului roman, M. Laberius Maximus, nlllmit de către
Traian în fruntea Moesiei inferioare în anul 100 e. n. 2 • Orotesia, pe care
el ca guvernator al provinciei o acordă cetăţii Histria, 3 poartă data de
25 oct. 100 e . .n., o dovadă mai 1precisă, că in acel moment era deja
în funcţie. Trimiterea energicului comandant în fruntea unei pro-
V1Ll1cii romane tîn grani1ă cu Dad1a, în aju1nul primului război icu Dec~
bal, la a cărui pregătire 4 Dio Cassius spune că Laberius Maximus a
avut un rol iimpiortant, fusese tbiine chibzuită de împărat 5.
Venind la Moesia inf.erioară, Latberius MaximUIS jşi adusese de.sigur
şi o .pairte ·din siclarviJ săi de caisă. 6 , care aveau a~l servi mai dE\parte, la
reşed1i1nţa sa guivemamentală. I 1ntre ei se a1f.11a şi CaiL!ildrornus, despre care
nu sHin mai mult deic:ît ceea ce se r·elatează în strisDarea lui PHniu.
'Rdbul poartă un nume greoesc 7 , dar duipă acesta nu putem avea o
iindka,ţie asuipra naţiona1lităţii siau locului de na 1 şfierie a1l său. In mod frei:-
verit, stfavii :aveiau mai multe nuime, date după bunul pllac al stăp1nilor
şi se folosea adesea o ooomastkă goreaieă alegoriică, cum este cazul
lui OaiJJli<lrornus e.
In raportul său către împărat, redactat în urma sezisării şefului mi-
litar di1n Nioornedia şi pe baiza oelm <lecla:riate în faţa sa de către Calli-
dromus. Pliniu arată clar că sclavul fusese capturat de Daci în Moesia,
~n perioada oind primul său stă1pîn guv:ema provincia de la gurne
2 A. S.lein, Die legate."! von Moesian, Bu,da1pest 1940, p. 61 (Diss. Pann, 1, 2) ;

Groll!g, s. v. iM. laberbus Ma.ximus, ·în RE XII 250 urm. şi PIR. II, 2, p. 45.
227. La 19 ian. 103, el se găsea la Roma ca consul II ordJnarius, împreună cu
T111ai1ain, deci părăsise Moesia şi Dada. .
3 V. Ptrv,an, HJ,stria IV (An. Ac. Rom. ser. II, t. XXXVIII, Mem. Sec\. In.st.),
Booureşti 1916, .p. 30 urm. Groag, l. c., vede instalarea sa în Moesi;a inferioa1ră,
l1a începutul anuilu1i 100 e. n. Ulitima menţiune despre predecesorul său, Pompanius
R,wf.us, este din 14 aug. 99 e. in., of. Dessau, I LS, 1999-2000 şi Stein, legaten,
p. 60.
4 Groa.g, af°'f. cU., col. 251 şi ,alţi cercetători îi acondă ooma1l1Jd,a supremă a
trU1pelor d~n Moesi,a în timpul p.rimU1lui răs.boi al lui Tr:a~an 6u Deceba11.
5 Dio GaS.Si.us LXVIll, 9, 4 u111JI1. (cf. şi Exc ..de Jeg. ed. Boor; II, p. 424) îi
·aihribrnie oa1pltu,rarna surorii foi Decobail, cuoeriirea unei imp-ortainite cetăti dacice şi
probabili delegiait tperrl.ru hiata1ive cu reg~le dac. Referitor ta aoestea, cf. mai ales,
Groag, loc cit.; P1anibeni, ip. 237 şi P.aisch, pip. 74 şi 82.
6 Tut 1aşa, un ,alt .guvernator a.I Moesiei inferioa!l"e. Q. Pompeius Fail.co. pe cînd
ena fa Oescus, este :însoUt de 1lln sol1av, apoi libent, ,fomorminrta,t acdlo, Cf l. li I.
7433. ef. R1ittenling, 5. v. 1legio, în RE. Xll. 1576 şi D. Tu·dor, jţn SCIV. II, 2
( 1951), ip. 162. Asupra ro!Utliui acestor soliavi de lux, în oaisele celor bogaţi, v.
Gumrneru1s, Industrie un.d Handel, în RE. I X, col. 1455.
7· Ka :u.i, apoµoc, a1diK:ă „drum bUITl" sau „bun a1lergător", cf. W. Paipe-
Benseler, Worierb. griech. Eigen.Mm., ed. III, Brau1n:sch. 1884.
s. R. Ga.gniait. Cours d'epigr. la.tine. P·i!Tis 1914, p. 80 urm.; M. L. Gordon,
The roaUJ1Jrol1.fiJty of ®knves wn.der ihe early Roma11t Empire, .în IRS. XIV (1924), p.
102 urm.; V. Ghapdt s. v. serious, în Diarenbeng-S,aW!io Diot. des An.t. IV, 2, p.
1274; Wesiterman, s. v. Sklaverei; tn RE. Suppl. VI, col. 1003 şi J. Marquardt,
la vie privee des Ramains, Paflis 1892, voi. I, p. 198. In 'iisfa lui A. Kerenyi. Die
PC11SoneMMJme,n von Dazie.n, (ntss. P1ann. I, 9), Buda,pesta 1941, p. 294 (~taitlslid
inoomp.letă), din cele 115 .nume de scLav:i şi 'Li1berti sînt 67 · greco-oirienitailii. In
Cll. V 3177 (Vioen:tia) : M. laberius, M. l. (ibertus.) Grae.ous, nu e sigur a fi liber-
tu.I mareluii comandait, cf. şi Groag, l. c.
20
Dunării, deci între aini.i 100-102 e. n. 9 In acel moment, etl s-e găse~
fără îndoială la .reşedinţa stă1pinului său ,plecat pe flrontul din Daci'a, sau
asc:urn 1n vecinătate, de teama ,oetelor daco-sarmate ce îrwadiaseră Moe-
sia inferioară, durpă ce trecuseră Dunărea prin surprindere.
Din i;nk:iicatiile oferite de scrisoarea lui Plil!liu, Ca.itiidrornus nu
ap,aire dreipt servus publicus intr·ebuinţat într-un ofioiu a1dmini'5trnHv ai
guv,ernatorului, ci făcea parte din familia domestica, deci un sdav între-
buinţat ,La g0\spodăr,j 1 a personală a stăpiînului. Mai observăm că, atunci
oind se a1utodeinuntă la Nicomedia, Ca1Ni~dromus lucra Lntr-o brutărie.
faste de preslllpus că ş.i 1în caisa primului său stă1pti1n, va ·fi. fost folosit t:Jt
pentiru acea1stă irndeletinicire. î.n go~podăria sdavaigiştilor romani, sdavii
brutari se folloseau conJcomiitent ca bucătiari şi cofot1arri 10.
Informaţiiille lui Plinius asU!pra împrejurărilor mHitare în care a tost
prins Ca,J!iiclromus la sudul Dunării, s1.nt prezentate fo~:rte pe scurt,
fiindtă amănuntele acestor e'Venirmente er.au binecunoscute lui Traian.
Sclavul lui Laberius Miaxirnus a fost 10a1ptuirat de Susagus, conducătorul
unei ex,pediţii <le jaf, organizată de mai multe neamuri barbare, in
drrearpta Dunării şi de care Decebal nu era străLn, deoarece regele d:.1c
benefidiază de praida, luată în care intm şi oa1ptivul Calllidrnmuis.
In pdvinţa identidicării acestui Srnsa1gus, ne lovim de a1ceeaşi penu-
rie a isvoarelor antice. Scrisoarea guvernatorului din Biirt.hynia e6te sin-
gurul document ice-.i Lnregistrează numele. Di1n textul lui . Pliniu ar
re12Jul'ta că Sus:agus a fost un şef dac, conducătorul aitacului 0trganizat
de regele său din norrd-UJl Dunării, căruia i-a pireda,t pe GaMi:drornus.
Faiptul că documentul dtat nu menţionează nimiic de.spre naţionalifate1
barbarilor pe care-i conduce la ja[, d se mulţumeşte dooT a iindiica
aceasta numai prin numele unui om, la o ex1pediţie atît de importantă
care a loivit însăşi reşedinţa guvernatorului Moesiei inferioare, arată
că Susagus era princiipaLul ei conducător. Prin openaţiil1e sa'1e organizate
cu succes, cel puţin Ia începutul campaniei făcuse mult rău Romanilor
din Moesia. De aceea, numele să'U rămîne bin~cUJnoscut ~n imperiu, chiar
du1pă mai bine de un deceniu de .I.a consuma'fea acestoc · evenimernte.
Pentru pri1ma dată, W. Tomast:hek 11 a căutiat să ara.te că acest
Susa:gus poartă un nume sarmatic. Da·r în priviirl!ţa naţiOlnalităţii lui
Susaigus, cercetătorii de mai tiîreiu s-au diiiviz.at. Pe ba'za textuliu,i lui
Pliniu, unii îl considerau ca dac şi conducător al acţiunii, în numele lui
Decebal 12 , alţii, luindu-se după numele său sanmatic, îl identificau ca
sarmat roxo[an 13.
h10ur1siuinea lui Susagus lra suiCIUJl Dunărrii t'l'leibuie limitată în
perioada 100-102 e .. n, Clind Laberius Maximus este legatus Atigusti în
Moesi1a inferioară 14• Cu ajutorul evenimentelor eXlpUls·e în basoreliefu-
9 Longden, p. 12 şi Sitein, Legaiten, p, 6L

10 M. Besniier, s. v .. pistor, în DaTemberg-Saglio, Dici., IV, 1, p. 498 urm.;
u:nd~ se arată l1a.rga foloske a robilor în brutăriHe ce vindeau pîinea. Ei trnbuiau să
macme pe loc cerea:lele cu ,ajutorul unor mori, aidesea acţionate cu forţa braţelor
lor •. c~. A. Ne1;1ibikger, Die Teâmik des AUenf.u,ms, Lei1pz1ig, 1921, p, 91 urm. şi A.
Ma1un, Pompei, Roma 1932, p. 52 cu pl. XXX, 56-57. ,
11 Zeit~ch. Ositerr. Gyrrvn. XXII (1872), p. 142 (ap. Piaitsch).
12 Sitein, s. v, SU&IJgus, în ~ II, 4, col. 973 şi RE. X wl. 1634.
13 Groag, RE. Xll, col. 251 ş\ Pat~h. p. 67.
14 Groag, I. c.; Sitein, RE X, 1634 şi Legaiten, l. c.
2'I
rile Columnei lui Triaian, pentru primu.I dshoi de cU1Cerire a Daciei,
năvala şefului barbar poate fi ioo:::idrată cronologic mai precis. Este
vorba de atacul combinat da100-roxoian peste Du•nă.re, intimp.J.at in iarna
dintre anii 101-102 e. n, într-o perioadă cinci of·ensiva romană, din
cauza timpului nefavor ..ibi:t unor operaţii militare, i·n regiuni prea ::i.:ci-
d~nt•ate, se oprise 1\a gura strimtorii Po3rta de Fier. De acest răgaz
profită Decebal ca să provoace noi co.nplkaţii Romanilor, printr-un
vast atac dirijat în 1IancuJ şi spatele lor. lnviazia la sudul Dunării s~
produce într-o regiuine cu puţine garnizoane de pază, deJarooe mJre
parte din tmpele proviinciei se găseau pe teatrul de operaţii din Ba111t.
Cu toate că nici 1.m isvor i!iterar antic nu menţione.Jză ceva :;Lu
asupra invaziei de iarnă organizată de Decebal, ea apare însă sigur
documentată prin scen~Ie oolumnei, procum şi de unele irdicaţii topo-
grafice antice. lnterpretaiorii co!·umnei de la Roma, alături de istorkii
răsboaielor de cucerire a DaJciei, siint cu toţi.i de a{'or<l a vedea acem;tă
incursiune barbară expusă in scenele XXXl-XXXVlll 15 •
Odată cu s. XXXI se poate observa o schimbare a topogriafiei şi a
felului de operaţii militare prezentate p•ină ad. Acum apare cavaleria şi
infanteria dacă, in colaborare cu călăreţii sarmaţi îmbrăcaţi cu cai cu tot,
1n obişnuitele lor zale, şi cu toţii, dintr-o regiune de cimpie năvălesc
peste o apă mare oe s-a identificat cu Dunărea 16• Dacii sînt în număr
ffai mare <lecit Sarimaţii şi caii lor se luptă d~n greu Ia trecerea
fluviului. Este mai probabil că trecerea Dunării. s-a făcut pe apa în-
gheţată, metodă folosită frecvent de triburHe ·barbare plecate la jaf în
timp de iarnă 17 • ln impooi.Oilitatea de a reprezenta plastic 1.1lI1 fluviu
inghe~a·t, sculiptoml I-a redat a'.ci curgînd normal 18 •
ln s. XXXII, infanteria lui Decebal (intre care se văd luptînd
şi chipuri nedacice), după ce a trncut flwvi'llll, atacă cu maşini de asediu
o cetate romană apărată de soldaţi din trwpe auxiliare 19.
S. XXXJll-XXXVI arată măsurile imecltate ce Ie ia împăratul, de
îndată ce a primit vestea a-laicului, la cartierul său de iarnă. lkavit::itea
situaţiei ne este irxlicată prin ·plecarea lui la Iocu1l prime~diei, în fruntea
15 C. Cichocius. Dle Rellefs der Trojanssii.u.Je, Bel'lln 1896---1900, 2 voi. pl

şi 2 vot text. şi E. Pe!ersen, Trojans dakische Kriege fll{l!Ch dem Săwenrelie/
erzii.hit, Leipzig 1903, vol. I. p. 34 urm. (In continuare se 'Via cita numai Cichorlus
şi Petersen).
După Patsch, p. 66, inV>azra are loc în U..'111-a )J'l"opagaindel făcuită de !).aci
tn lumea triburulor Roxo!anilor şi B~starnilor. Pein~ru el, b o pau1icipare a Roxo-
lanilor ar fa.ce •aluzie arma sarmatkă d-in s. LXXVIII, din dreapta zeiţei Victoria ce
sepa•ă pe columnă, pove..<ttirea celor două răs.boa.ie, cf. şi Cicho:-ius. I, p. 371. urm.
Despre o serie de alite, discuţii şi date topografice de amănunt, ce nu intere-
sează aioi, vezi P.aribeni, I, p. 255 urm.
16 Cichorius, II, p. 146 u:-m.; PS:ersen, J, p. 34 urm.; P>a·ribeni, I, p. 25 urm.
şi P.a.tsch, p. 66.
17 Jo eTJhus Ftaviu1s, BeU. Jud., VIII, 4, 3; Tacitus Hisit., I, 79 şi III, 46 şi Dio
0
Oassius, LIV, 36, 2. Cf, de asemenea Cichorius, II, p. 150 şi C. Daicoviciu. la

Tronsy!van„e dains l'Ant!quUe, Bucureşti, 1945, p. 50 U".111.
18 Parib('ni, I, p. 255 şi 325, fără să-şi pună îrrtreb&.rea, cum puiea reprezenta
sculpforuJ un fluviu îngheţat, cau1ă să arate că din această cauză, invazita ar fi
avuit loc în lunule februarie-martie 102 e. n. Pl>llsiarea ei, făcută de Ste-in în RE. li,
4 col. 973, ~ntru anul 100 e. n., esile p.rooobil o i;reşeală de tipa.r, fiindcă în aHe
lucrări ul,te:-ioare, autorul se docJ.ară pentm laima IOl-102 e. n.
19 Ckhorius, II, p. 152 unm. ; Petersen, I, p. 35; Puibenl I, p. 253 urm. şi
Paitsch l. c.
.22
unei armate, ce se îmbarcă într-un .port dunărean (s. XXXIII) 20• Se
călătoreşte în josul aipei (s. XXXIV) şi se deba1I'Că apoi cu forţe proas-
pet~ pe malu;! drept (s. XXXV) 21 , operaţiu.ni ce prezintă în realita't~.
din mJtivele arătate mai sus, mersul pe malul fluviului.
După debarcare, detaşamentul porneşte în grabă, condus de Trai:m
călare: o nouă ind.caţie des.pre gravitatea situaţiiei mimare (s. XXXVI) 22 •
Prima c:o::nitfe victorioasă pentru Romani se dă cu cavaleria Roxa-
lani!Jor (s. XXXVII) 23•
Dar atacul princip.al este dat de Ro:r1ani prin suflprindere, în timp
de noapte, asu.pra unui laigăr dacic improvizat şi prezentat în s.
XXXVIII 24• Da-c.i sint atacaţi din trei părţi de către trupele romane.
Ei îşi apără cu disperare prada îngrămădită în care, ce se văd în centrul
tabloului w.
Toate sceoole enumărate mai sus se referă la invazia organizată
de Susagus, în 'iarna an. 101-102 e. n. 26 • Prin spaţiul ce li se rezervă,
se deduce că Dacii au avut un rol mai important decit Roxolanii şi au
reuşit a strînge o bogată pradă, parţial r€Cuperată de Romani, î.n timpul
atacului de · noaipte. Numai pe baza acestor reprezentări de pe columnă,
nu se poate faoe o reronstitu\re completă şi sinceră asuipra aspectului
pe care 1-a -avut atacul daCQ-sarmatic şi operaţH!e mii!itare daco-romane.
Pitnă la urmă, Roma·nii au c;bţirrut vktoria, au smuls o parte d~.n praJă,
dar pustiirHe irJVaa:iei şi s·acri~iciile făcute de ei pe cfmpul iie luptă,
columna le ascunde, fiindcă ea prezintă totdeauna pe Romani jn cele
ma.i favor-abile situaţ.ii mil.itare. Dadi şi Roxola.nii au reuşit să treacă,
la nord de Dunăre, în Muntenia 27 , o bUJlă parte din pmida făcută, mai
ales iearptivi de răs.boi, între c3re şi pe siclavul CallidromUJS. Ei au lovit
20 Cichorius, II., p. 155 urm. şi Petersen, I, p. 36 urm. Aisupra loculuă ple-

cării există o lugă discuţie: Cichorius I. c. este pemru Drobeta ; Petea'Sen, l. c., se
gîndeşte la Pontes; al Iii se declari pen!Tu Siscla, etc.
21 Cichorius II, p. 165 unn. şi Petersen, I. ·P· 41 wrm. Şi lo privinţa locului
debarcărLi există aceiaşi incertitudine. A. v. Domaszewski, în Philowgu.s LXV
(1906), p. 230 se pronu'!lţă pentru Novae. Toţi autoru sînt însă peRtru malu.) drept
al Dună.rii. în Moesla inferioară, cf. Paribenl, I, p. 254 urm. şi Patscb, p. 67, care
acce111tuiază gravitatea situaţiei, din felul cum apare pe s. XXXV.
22 Cicl10rius, II. ·p. 175 urm.; Petersen, I, ·P· 46 şi P.atsch, p. 68.
23 Cichorius, II, p. 179 urm.; Petersen, I. c. şi Patsch, I. c.
24 Cichorius, II, p. 185 urm.; Peterse11, I, IP· 45 .urm. şi Paribooi, I, p. 255.
25 Cichor~us. li, p. 151.
26 Ibidem, p. 188 şi Patsch, p. 66. UKimul f.ace o serie de observ.aţj interesante
(p .. 68), î.n legătură cu aceste ciocniri. Un atac prin surprindere asupra lagărului
dacic a fost posibil, susţine Patsch, deoarece lupta anterioară cu Roxol anii se pe-
0
ti:c:i~ ·l·a o depăr'..are mai ma.re. Combate apoi pe Cichorius (li, 1p. 182) ce localiza
bat~l1a. ou Roxol.anii la Ni.copolis a.d lstrum şi ·arată că, de f.apt, în acel loc au fost
înfr_in\1 Dacii (s. XXXVIII), ceea ce poate explica impoifanţa acestei clito:-ii a lui
Traian. Este însă de .acord cu Cichorius (II, p. 193), pen~ru o schimbare •topografică
a t~at~rului de război 1după s. XXXVIII ( cf. şi P.arbeni, I, p. 256), .proba bt.J în Mun-
tenia, unde, de astă dată, comanda ope:-atiilor ar fi lua~-o însuşi Laberius Maxlmus.
. Consi<de11aţiuni jus!e pînă l·a un anumit punct face şi A. Alfoldi, Daci e Romenl
1n Transi./vain.ia, Bud.a·pesf.ia, 1940, p. 14, mai puţin feridte însă, la ace.l·aş, Die Row-
1ainen in der Walax:h.ei., în Ba·i.chJ u/J.u dim V I intern. Kongress f. Arch., Berlin.
l 940, p. 536.
27
Ide!l!tifioată de Cichorius II, p. 151 (cf. şi P.aribeni, I, .p. 254), după .regiunoa
de ctmpie din s. XXXIX. '
23
grav Ln ad~ncuil teriforiului Moesiei infer!oarie 28 , pl'intr-o a~cţiune dată
prin surprindere şi rapidă, atingînd reşedrnţa guvernatorului, plecat cu
trupele sa1l·e in nordul DUJnăil":ili 29 • în ,acea vreme. Roxolanii erau aJia,ţii
lui Decebal. ,
Da'Că Susa,gus era un sarrna,t, atunci întreaga ~ecuţie a atac~ru•i
daco-roxolan cu toate că majoritatea invadatorilor apar pe columna a
fi Daci, ii fusese încredinţată lui de către Decebal. La împărţirea prăzii,
sclavul Jui Laberius Maximus, deşi caipburiat de oamenii lui Suisagus,
a revenit regelui dac. De1eebal avea tot inter•esul a face aisemenea concesii
de comandă militară, (1p;0ate şi la divizarea p:răzi'i) triburiLor roxolane,
fiindcă se găsea în plin răshoi ou Romanii şi într-o situaţie destul d ~
grea. Dar se mai poate admite şi o al1tă i1poteză, at:easta în fia'Voarea
dacismului !lui Susa·g·us. Cu tot numele său sa rmati1c, el ar putea fi un
1
şef militar dintre pileati daci. In rîndurile nobilimii dace, puteau circula
şi nume sarmate. In cazul acestei ultime ipoteze, captivul de război.
Callidromus, era JPredat direct lui Decebal, ca un trofeu de valoare de la
curtea gu'Vlematorului proivinciei romane, 1ăiră a mai trece pe 1l1a Roxolani.
, Alături de scenele columnei de la Roma, infonmatiile literare arată
şi ele că regii daci di5puneau de numeroşi ca1ptivi de răsboi din pn-
vinciile romaine, întrebuinţaţi la ri1di1cări de fortiihc;a~ii sau alte munci
grele 30 • Unitl se gă5eau [n Dacia încă dirr tirn1pul răsboaielor lui Domi-
ţian cu . Decebal. Reduşi Ila situaţia de sd1a:vi, erau aidesea >intrebtllinţa[i
de regele dac în diferite combinaţii di1ploma1tice şi mili1 are. 1
28 Amintkea 1acesitor lupte se reflectă în forud,area celor două oraşe Nicopolis ad

lstrum (sau ,ad Hae:mum) şi Nicopolis a,d Mestum (sau iad Nes.fum), ca şi prin
ridicarea trofeu.Jui de 'lia A!diarnCilisi, cf. 1Paribeni, I, p. 257 şi 329 iU'rm. şi KaZJarow,
in RE. XVII, ool. 520. Amrn. Marcell. XXXI, 5, 16 •v;orbeşte de un 011aş NicopoH înte-
meiiat de· Tlflaiaăl :pentru comemorarea victoriLlor sa1le Jmpotriva Dacilor, iar Jordanes,
Get., XVIII, leagă ,această 10titorie 1a acefoLaşi împă:riat de o victorie contra Sarmaţilor.
F>ie că este vorba de unill'l ·şi acel•aş oraş, sau :separait .de cele .două NioopoLi, men\io-
marea l1a wn autor, a Daci.lor şi la altu1l •a Sarmaţilor (Roxolani), 1se eXiplică prin aso-
cierea celor două popoare '1ia inv.azi,a din 101~102 e. n. şi prin î.nfriîngerea, separat,
a lor de către Tnaian. In ,acelaş .sens par a vedea Gichorius, II, p. 182 wm. şi 195;
Pete11Sen, I, .p. 51 urm. şi K1az,arow, l. c. (a1litfol însă G. Seu.re, Rev. wch., 1907, 2,
tp. 261). In ,legărtură cu viruilenţa ia-tacului, vezi şi T. Zlart:covscai•a" Trib.ur~le din re-
giunea Dunării inferioare Î·n iprirnele ,două ser;ole ok erei l'UXDS>tre, in VDI nr. 1 dim
1951 im rtJ'a,d. fost . .Rom.-Sov. St. de ist. gen. anJtică XI, inr. 151, p. 37.
29 P1artsch, ip. 67. ZiJ,atcovsoaia, l. c., presuip1tme chiiair o sol:iJfaritate a tr.iburilor
din direa.pta Dună,riH cu iruva1d1aforii, pericol cunoscut mai de mult de Romani, p.entru
care motiv, fuseseră eivaooate din Moesiiia toarl:e trnpele auxiJHare romarne recrurtaite din
elemeJ111:e tnace loca1le.
30 Dio Ca·ssius LXVIII, 14, 3---5 (of. Zonarns XI, 21 şi Tzetzes, ChUiad, II, v. 61}
dă ,povestea ascullJderH rteza.Ulrelor lui Decebal, •ou ajutorul 1aceSJtor 10apHvi, ucişi .apoi,
spre .a nu 1divuJLg1a secrciuJl, ic>f. Patsch, tp. 111 şi S. L., Rî,ul &Ngetias şi ife.zaure!e
lui Decebail, în lnchinare ilui N. Iorga cu prileju.I împlinirii 'U'Îrsiei de 60 ani, Cluj,
1931, 'P· 223 ur.m. Unii oaiptivi sînt omorîţi (s. XXV şi Cichoriuis II, p. 122; Peter.sen,
I, p. 29 uinn. şi P,adbenD, I, ,p. 251) sau tortur:aţi (s. XLV; Cichorius n, p. 217 iurm.;
Petersen, I, p. 48 şi P1atsoh, ip. 71!). Aceşili ro:bi exogeni ,nu intră ·În :discuţie la M.
Ma•crea, Procesul separării oraşului de sat la Daci, lin Studii şi ReferaJe privind ist.
veche R.P.R., voi. I (1954), 1p. 141. Vezi şi obiecţiille ce îi s~au ,aidl\lls în ;aceea·şi pu-
blicaţie, voi. II, de către S. Morintz, R. Vu1!:pe, iEm. Con.dur1achl, I. NeStor, C. Daico-
V'ici, 1D. Berciu -şi M. •RoHer. Pentru 'aspectuil robilei lia Dad, în generia:l, vezi încă
C. Dakovidu. DCl'Cii ,din munţii Oră.şVi.ei 'Şi î.nceputurMe stat.ului sokJ,vagiist claie, în
Std. şi Cer. Fii. Cluj a Acad. R.P.R., I, 2 (1950), p. 116.
24
în povestirea nienorocirii lui Longinus, importantul comandant mi-
litar roman oaiptuirait prin vJ'Clenie de către Decebal, nio Cassius 31
menţionează şi un !anonim liibert cu o misi1Une ·diip.lamatică pe 1Wngă Tra-
ian. Dio Cassi,us uită a ne comunioa nume.le acestui libert, iar din
textul său nu rezultă în ce situaţie se găsea acela la Sarmizeg-etusa.
Este greu di~ presu1pus că în staitu•l da1c exiista loca!l atare categorie
sotială. Putem bănui că anonimul libert fusese de asemenea capturat sau
wmise benevol in Dada, unde găsise întrebuinţare s1piecială în cance-
Laria 1.ui Decebal 32 • După ce narează împrejurările ~n care Longinus
căzuse in ounsa lui Deceba:l, Dio Cmssius spune : 33
„I1ntre timp, Longinus proour 1îndu-şi otravă cu ajuitorul unui libert
(ot&. 'tou &7td.w0Epou) şi ca să nu fie bănuit cumva ce intenţionează
a face, făigădiueşte lui De:c.eibaol că-l va ·împăca cu Tmian şi oa nici
să-i facă 1pa.za mai severă, compuse o suis:oare cu oele cerute şi o
dă 1 du libertului ( 't<Ţ> e~e:A.e:u0Epou ) ca să o ducă lui Trai<m, pentru a H
în si1gurnnţă. Odată acesta plecat, bă·u noapt ea otrnvă şi muiri. După
1
aiceastă întîmplare, Decebal a cerut lui Traian pe libert, promiţîndu-i

că-i Via da i1n s!Cihiimb caidarvrul 1lui Longirtus şi zeoe carp1i1Vi. Şi îndată
(Decebal) trimise pe centurfonu 1l prins odată cu Longinus, în speranţă
că acela. Li va obţiine cele cerut·e. Trafa.n arflă de fa oeinturion t01ate cele
intîmplate. Totuşi, el _nu mai trimise îna1poi pe a1cesta (centurionul) şi
nici pe lubert .nru-1 mCJi restHui, găsind mai de preţ sa.!varea sa pentru
imperii·u, decit o înmorm1întare lui L,onginus". ·
Rezultă de aici că libertu!l a fost folosit îin tratatirve dintre cele
mai· sp-i1nomse între cei doi monarhi. Aceasta pres.uipune a fi fost un om
cult, ştiutor de carte, considerat om de încredere în Sarmizegetusa. rn
acelaşi tiimp, anonimul l:ibert se poate mişaa liber în oapitala regelui dac
şi astfel rell!ŞPşte .a 'Pmour.a otrnva •Lu.i Lo111ginus. Se poate presupune
că liber.tul anonim era urn grooo-orienta-1, cair·e în cele din urmă trădează
pe Decebal, dindu-şi seama de apropierea pericolului roman, în faţa
cărui 1a s·e giindea la si1guiranţa pers01mlă. Imprejur.area că Deicebal îl
foloseşte 1în trafati;ve .d~p!Jomatke şi apoi se crede inidreptăţit a-l redama
de la Trai1an, în sahimbtlil unei impwtante oferte, pledează de asemen~a·
în favoarea ţpot:ezei că resipectivull Hlbert nu era un .capitiV roman de
ră,ziboi sau fugar l<l Sarmisegetuza, ci venise acdllo în ch~p normal,
atras ca şi a1 lţii, ca să-şi ofere serrvidile sale lui .Decebal. Regele dac
este decis pentru o aspră pedea1psă asupra nelcredindosului libert, nu
numa~ din caUiZa trăJdării în misiunea ce i se IÎillcreldintase, dar odată
trecut la Roman~. el putea destăinui o serie de sec·rete politice şi mi.!i-
tue ale Daciior. Poate că fa atari servicii taice aluzie afomaţira• lu.i Dio
Cmssius, oum că TTadain a pir eiferat sialvairea Hber:bului pentru binele impe-
1
riului, decit să aibă oor:pul U.ui Long1i1nus P'entru a-ii faice o înrno:r:m~ntare:
onornbillă.
31 LXVIII, 12, 3-5, cf. şi Pa•ribeni, I, p. 279 şi Patsch, 1p. 100. N. Ior.ga, /storicr
Rom1niior, Bucureşti, 1936, voi. I, 2, p. 149 consirderă driama lui Longimts ca ma1eria[
anecdotic, dar confundă iaoi ,pe Hbert cu centurion.
32 Dio Gass.ius LXVIII, 9, 6 menţionează dibăcia cu care ştia Decebal să atr.agă.
la curtea sa fug.a·ri şi oameni ca·pabili di·n tm~riul 1roman, d. şi P.aribeni, I, p. 209.
!org.a, op. dt., ·p. 142 ajunge ichi·a.r l·a o eX1a.ge!'are în exodul ce·! vede din imperiu.
m Dacia, a unui mare număr de nemulţumit1
83
LXVIII, 12, 3-5.
25
Caiptur.at în iarna anului 101-102 e. n. şi dus la Sarmisegetuza.
Ca!Udromus nu a stat mult timp în regatul lui Deceba.J. Cînd după pri-
mul răsbJi se închee pacea din anul 102 e n. 3 4, el nu se mai gasea p~
pămintul dac. Conditi.ile de pa<'e impuse de Roma.ni cereau lui Decebal
şi restituirea cap-tiviÎor romani 35 • Cu toate că Decebal nu a îndeplinit
ad litteram condiţiile f!'atatu•lui 36• este greu a pres-upune că el 1w1i
putea reţine în captivitate pe Calloidmmus, sclav~! de casă al unuia
dintre cei ma.i de seamă comaodan1i romani şi gurvernator al prO'Vinciei
vecine. Tratatul impunea un serios control în regatul Dacilor, Sarmize-
getusa şi probabil alte centre dacice importante primeau garnizoane
romane a1. iar mulţi dintre nobiLi daci ce se desfăcuseră de rege cu
ocazia primului CQinfiLict, îi erau duşmani, putîndu-1 denurnţa.
Toate aceste consideraţiuni ne pot - duce la concluzia că cel mai
Erziu în primăvara anului 102 e. n., Callklromus luase drumul Pflrthi:!i
dăru.t acolo regelui Pacorus II (77-110 e. n.) as.
S-a afirma·t că acest rob aT fi fost tr-imis regelui din Partihia în
capul unei ambatSade d~ greci p<Xlt.ici 39• Thlr textul scrisorii lui Pllniu
nu arată deloc aşa ceva, ci dimpotrivă. acolo e specifk.at clar, că
De::ebal J-a tr·imis pe Camd~omus în dar 1-ui P.acorus, regele Parţi!Jr
( ... et a Decibalo muniri missum Pacoro Parthiae regi.). Callidromus
nu avea de îndeplinit nici o misiune diplomatică intre Parthia şi Daci.
ci era un simplu dar oferit regelui de Ia Ctesiphon.
ln scrisoarea lui Pliniu, istorkii au căutat a descoperi singma
dovadă despre legăturile dintre cei doi regi, în vederea unei înţelegeri
sau eventual. a incheerii unui tratat de alianţă pentru o acţiune comună
:mtiromană. D:u pină unde au mers a~estea, nu putem şti, din l.ipsă de
informaţii 40 • In momentele sale de luptă disperată în faţa invaziei
romane, Decebal caută alianţe la toate popoarele barb;:ire nepri~tene
Romei şi despre aceasta ne informează însuşi Dio Caissius (I. Parţii,
duşmanii seculari ai Romanilor. reprezentau o însemnată forţă militară.
34 Pacea se încheie la fi.nete anului I02 e. n., cf. Daicovkiu, op. cil„ p. !15.
35 Dio Cassius LXVIII, 9, 5; Zon.anas Xl, 21 şi Pekus Pa.trkius FHG JY
p. 184. Cf. încă Palsch, p. 85. ' '
3 6 Dio Cassius LXVIII, 10, 3 ne informează că prlmea fugari romani incerca
a:lfanţe cu duşmanii Romei, etc. '
37 Dio Cassius LXVIII, 9, 7.
38 I. Mi'ller, s. v. Pakoros, jn RE XVIII, 2, col. 2438, nr. 3, dă greşit data morţii
regelui par!ic (100, în loc de 110 c. n.). Alte amănun~e la Guey, p. 31.
39 Patsch, p. 67.
40 Istoricii oscilează între diferite formule: legătură amicală, înţelegere verbală.

aJJi.anţă etc., cf. Longden, 'P· 21 ; Paribeni, II, p. 280; P.alsch, p. 67; O. Hirschfeld,
Die Siche;heitspolizei im rămischen Kaiserreich, in Kleine Schriften, Berlin, 1913. p.
697, n. 3. etc. Cun.tz, p. 193 o consideră ca o a'1ianţă teoretică, motiv sufident pen~ru
o de'.11araţie de război din partea Romanilor împotriva Par\ilor, ceea ce A. Schenk von
Stauffenberg, Die răm. Kaisergesch. bei Malalas S.tuttgart, 1931, p. 280 urm„
respinge categoric (ciit. după Guey, p. 29).
41 Apelurile disperatr. ale lui Deceba1l sîrrt cunoscu1e mai ales din perioada cel:.ti
de al doilea război şi desp.re care ne informează Dio Cassius LXVIII, 12, 2: „ ... (De-
cebal) chema la luptă popoarele vecine, spunîn.du-le că, dacă acestea îl vor părăsi
şi e'.e vor fi în primejdie; că vor fi în mari multă sigura.nţă şi în largul lor şi-~i
vor păstra libertatea, numai lup-t!nd alături de el, îna1rnte ca să 5ufere v:-eo nenoro-
dre şi dacă vor pi&i cwn pier Dacii, ele însele vor fi supuse ma.i pe urmă, din lipsă
âe ·aliaţi".
26
Era natura•l ca regele dac sa incer.ce a obţine sipl"ijinul miiitar al lui
Pacorus II pentru un atac pe care ParţH ur,11au să-'l desfăşoare asupra
provir.ciilor romane d'.n Orient. Ca şi în Moesia, atacul în provinciile
romane d.in Asia Mică găsea aceeaşi situaţie favorabilă, fiindcă impor-
tante forţe romane foseseră trimise din Orient, pe teatrul de răsboi
de la Dunăre.
Legătura cu Pacorus se face .printr-o ambasadă, ce-i aducea şi multe
daruri. Darurile. lui Decebal puteau conţine vase sau diferite alte obiecte
de aur cu care tezaurele regelui erau pline 42, la care vedem din s-crisoa-
rea lui P.!1i.niu că se mai adaogă şi sclavi. Robii oferiţi erau desigur m'li
nUJJTleroşi şi dintre cei de preţ, necesari pentru serviciul pala tutui 43 • Ei
nu put~au fi selecţionaţi di•ntre modeştii c~rr_~ati ~aci, c! dintre cei c '.P:
tura.ţi dm oraşele romane de la sudul Dunaru. Pnn ofenroa unor caphv1
de răs boi regelui par tic, Decebal îşi fă•cea propagandă a.supra su~cese
lor sale militare, împotriva Romanilor 44, ca să determine o mai r.a·pidă
şi uşoară aliianţă militară cu Parţii.
Drumul urmat de ambasada daekă spre Parthia este de asemenea
o problemă ce nu a preooopat pe cercetătonii acestor evenimente. ltine-
rariul ei peste Marea Neagră, pornindu-se dintr-un oraş pontic grecesc,
asa c001 lasă de inteles Patsoh 45 , este de înlăturat. Jn a•cea vreme,
întregul litoral sudic,· v~tic şi nordic 46 al Pontului Euxi.n era sub con-
trolul flotei şi gar.nizoanelor romane, incit, dată fiind şi starea de răsbci
cu Daoii, o atare ambasadă nu putea folosi drumul pe apă. Mq1Î rămînea
o singură cale mult ocolită şi anevoioasă, terestiră şi spre răsărit. Am-
basadorii lui Decebal ce duceau şi pe Callidromus, au pornit din Tran-
silvania peste Carpaţii răsăriteni, apoi au trecut. prin regiunile ocupate
de triburile s-a'fmate şi SJcitice, prin Moldova, Basarabia, Ucraina, C1u-
cazia, Armenia, Parlhia. Ei au că.Iătorit departe de ţărmul măr.ii, numai
prin regiuni ocupate de triburi barbare, ceea ce e~plică ţ'·i puţinele dat~
informative pe care Ie aveau Romanii îin legătură cu această solie. Caolea
aceasta -lungă şi cu multe ohstacole, dar singura pOStibilă, presupune
rt.laţii de prieteniie ale regelui da.c cu toate popoarele pe la care :-w~:m
a trece ambasa<lori.i săi, în regiuni din afara orbitei de influenţă palitiică
romană. DrumuJ ambasadei, dus şi întors, avea să dureze mai multe
42 Dio Cassius LXVIII, 14, 4.;;:-57; Cichrnius, s. CXXXVIII şi III, p. 330 urm.;
Pe~ersen, II, p. 110; Pariben.i, 1, p. 303 şi mai 11>les J. Carcopino, Les richesses des
Daces el le redresse11zenJ de l'Empire romai.n, în Dacia I (1924), p. 28 urm.
43 A. P. Cajda•n, Despre prob/eflll! di~ile din isitorla formării rela/iilor feu-
~e în imperiul roman, în An. Rom. Sov. ser. Ist., nr. 1, din 1954, p. 22, carade-
nzeiază pe aceşti sdavi de lux, întHniţi mai ales în inscrlpţii, ca o pătură subţiri>
de privi.legi.aţi ce nu pot răspunde la problema ·rolului şi locului muncii ma.rei mase
a 1sclavHor. Penotru aceşti sctavi exogeni vezi şi D. V. Kuzovcov, Despre .deosebirile cMe
lllU dat naştere Î·n tkzooltarea sclavagisnw.lui ln antichitate, în .4n. Rom. Sov. ser. Tst.,
nr. 3 din 1954, p. 15. Plinius, Epis4., V .ara.tă că servi ,publici constituia.u deja o aris-
tocraţie servilă v. încă, J. Jung, Roemer und Rol'TILlnen in elen D:>TWJU!ăndern, lnnsbruck,
1887, p. 138 urm. şi Ettore CJcobtl, /l lramanto deUa schiiaviiu nel mondo o'Z&o,
Udine 1940, p. 383.
44 P.atsch, p. 67.
45 Ibidem. Numai Cuntz, p. 193 şi-a pus problema ttinETa:riului ambasadei fixat
de el foarte vag în spre răsărit.
46 D. Tudor, Cohen I Cilicum in Scythia min.tY şi Taurida (ConJribuf u la pro-
blema .{egăituriJor di.nir.e C-01JSta ves.ti.c4 şi inor:di.ctl a Mibii Negre în sec. I-li/ e. n.) -
sub t~paT.
27
luni, poate chiar un an, î·ncrît, ,răspunsul J.uii Pa.coms II, l-a găsit pe
Deceba1l în: stafie ,de pate ou Romanii (toamna anului 102 e. n.) .. ~-u
cunoaştem răs1punsu1l r~gelui din Parthia. Se pa·re. că a ·fost nes~ttsta
căJtlOir sau evaisiv, deoarete Pacoms II a•vea de mfrunt at o sene de 1
complicaţii politice interne, legate de ·proiblema succesiunii la tron 47

Callildromus a!\Jea să rărnină mai mulţi ani .în serv.iciul de pailat al
;egelui Parţilor. Evadarea lui din Parthia are loc probabil în urma
decesului lui Pacof'us II (109-110), urmat de oibişnuitele 1upte pentru
tron 48 , care vor fi adus confuzie în ţară.
Du:pă ce stătuse mai mulţi ani în slujba regelui piairtirc ( pluribusque
annis in ministerio eius fuisse) 49 , Calli·dromus revine pe teritoriul ro-
man, după o abs•enţă de aiproaipe zece ani şi se asoun1d,e la Ni1comedi·:i,
irniportant oraş din provincia Bithynia. Este sigur că reintrat pe teri-
toird'llrl roman, erl a căutat a-şri ascu111rde starea sa sociia 1lă de sclav, spre
a deveni om 1iiber.
în Nicomedi·a, el caută a-şi pradiica meseriia rde brutar l·a ,paitronii
asociaţi Maxirnu6 şi Dionyiso6, unde se angajează •ca saliariat liber
( quibus operas suas locaverat) 50 . Condiţiile grele de muncă ce existau
în brrutăriHe romane, atit pentru sdavi, cit şi :pentru Julcrătorii sala-
ri!aţi 51 , la oare putem adăoga şi irpoteza descoperi<rii tnooutului lui CaUi-
dromus de către cei doi patroni, duc la fuga sclavului din acest loc de
muntă. El sre auto1deoonrl:ă autor.itătilor romane loca'le. PIÎnă a:oum, acesta
îşi astunsese adevărata 'iŞtare socială, fiindcă odiată revenit pe solul ro-
man, legHe îrl obt.igiau a se reîntoarce la veahiul stă\plinL Dar .fa~ă d~
condiţiile .grele de muncă şi perioo~ul de li fi denuniţarti dre cei doi pa-
troni nemiloşi, găseşte că e mai buină o relintoaroere în rabie la primul
stărpiâ.
EI se autodenunţă şi cere protecţi1a mag.istratului roman, durpă ohi-
ceiul şi drtiptul legal pentru cei privaţi de libertate, sau oameni liberi
nărpăstuiţi de cei puternici. Aceasta co.n~ba în .a se refugi·a la picioai'ele
statuii .împăratului sau a unui zeu, ·aşezată Jnfr-un templru· sau loc pu-
bLic 52 • De iaci, el rnu putea fi ridi1C1at · :dooît de autoirdtăţile roma111e spr~
a •fi icencetart: prin anchetare. Dar cercetarna adwoea adesea folosirea
unor mijJoaoe arbusive, intre care şi jefuirea tacită a ra:n1ehet0ţHior, cum
i se i:nMimiptă .şi lui C0.llidromus. Cu aoeast~ ocazie, iii este su:stT·asă gema
47 Crizia începuse ·încă ·din anul 95 e. n„ d. Longd·en, p. 12 urm.

48 Guey, .pp. 27 şi 32.
49 Ibidem, p. 29.
50 Cil. li/, p. 948 urm., tab., cer. nrs. IX-XI, ull!de se foloseşte exp.resi~ tocare
o.peras su.as, pentru contractele de muncă ale luoră.torilor muneri, cf. J. Ca.rcopino,
Nme sur Ja .tablette de C~u;, ·GIL. III, rp. 948, în Rev. de ,phUolog. de U.M. et d'hist.
ancienne, XI ( 1937), p: 97 urm. şi Gummems, art. Cit., col. 1507 urm.
51 M. Besnier, loc. cit. Ex·ista chiar o pedeapsă ad pistrinum. La ce fel de munci
erau supuşi cei ce lucrau ·Î.n brutării, ne ainată irelieforHe mau:soleuluâ .•lui M. Vergilius
Euryzacers di:n Roma, cf. H. Bluinner, Technologie urod Terminologie der Gewerbe imd
Kiins.te bei Griixhen und Rămern.. Leipzig, 1875, voi. I, p. I urm. şi M. Ros.tovtzev,
~;./oria economica e sociale de.U'i-mpero romarw, 1933, pi. IV.
52 Gaiius, lnstiJ., I, 53: .„.de hi.s serois qui ad {<ana deor.u.m vel ad staotuas princ•-
pum conf1ugiunt, proecj,,puit, ut si mtolerobilis vid~tur dominor1.1im roevUiia... (cf. P. F.
Gil'ard, Textes de droit ro~n, ed. 5"a, p. 232, P·aris, 1923). Alt ma~erial cu citate
din p.apini, la WestemJJan, art. cit„ col. 1053, oa.re aminteşte şi oazuil specific cu Ca1lli-
dromus (lbM., col. 1057).
28
pe care sdaNul o purta drept podoabă 53 , probabi:l de către oamenii
lui Ap1puleius care, deşi e numit soldat în scrisoarea lui Plinius (miles
qui est in statione Nicomedensi), va fi fast un gradat al unei statio
militari·s 54 • .
Pentrn desc'O\perirea podoabei dispărute, Pliniu face o · anchetă se-
rioasă, care întirzie trimiterea sclavului la Roma. Gema cu chi·pul rege-
lui P•acorws II (l.a acea dată dece1dat de doi ani) putea inl:eiresa în primul
r1nd rp·e gwverrnator, in cmml că avea de a faoe cu o piatră rară şi
preţioa1Să. In a1celaşi timp, ea oomtituia şi o oonfinmare a celor pove..s-
t1te de către sclavrnl fugar de la curtea din Ctes:iiphom Un atare obiioct
prnhios întăreşte ri1potez'i'l fiolo.sirU lui Cal!ildronms, în servidul de palat
al regelui, de unde o va fi sustras cu ocazia evadări·i pe solul roman.
De la reşedinţa •guvernator.ului Bithyniei, Callidrornus EiSte expedi".lt
~a Roma, îmipreulfllă cu o scrdsoare ad1·esată la acea 1diată confidenţial
împăratului T:riai a:n, în eiare se ex1pune ist01'1i1cul peregrinări·l:or 9clavului.
1
Fa1ptul nu este de mică importiarnţă, aitti:nci cind este vorlba de un sclav.

La Roma, Ca.Jlidromus ,avea 1Să dea noi informaţii asu1pra stării interne
a statului Parţilor. Ca ·unul ce fusese mai mulţi ani dired în serviciul
palatu1lu1i, putea· c1.moaşte şi unele .secriete oe interesau pe Traian 55 • Este
i'n alfară de orice îndoi·ală, că .Lncă diiin acel aln, Tr'aian trecUJSe la p~~~
1
gătirea <l(p'lomatică şi militară a agresi:unii impotri:va statului parti;:, ce

1
avea a se deslOhide doi ani. mari tî'rziu. Bl Unea la •O bună in[o11mare

asU1pra stării interne din statul Parţilor şi cu· culeg.erea acestor ştiri este
însărcinat guvernatorul Bithyniei, aşa cum rezultă .din scrisoarea aiceasta
şi diin altele trimise tot ide Pliniu impăratului 56 • Traian avea nevoie şi
de năslCJOcirea unor moHve imediate- de răsboi. în acest scop, foloseşte ca
pretext scihimbul de odinioară a 1 ambasadelor daro-ip1a:rtice şi o even ·
tuală inţelegere foire 1cei doi regi decedaţi. Despre aoesit:e trata•tive împă
ratul nu ştia mai nimic, dar i.n eventuaitftatea desc01peri•rii unor date
mai precise, p.utea imputa Pa1rţilor •complotarea cu Dadi împotriva
Romei, in timp ce aceasta se găsea angaJată 'În gravul conf.lict rn
DecebaiJ. Desp11e toate acestea, Gallidromus putea furniza unele date şi
de 1a1eeea i ise fate dooteia1, ,lui ca sdarv, a fi a1dus •înaint•ea lui Trnian s7
Odată cu sclavul ma•i porneşte la Roma şi un bulgăre de minereu
bine sigil:a1t cu ipocetea persona1lă a guvernatoml'U·i, ohieot ce provene.a
dintr-o mină partică. Era desigur o bucată de minereu in care metalul
preţios se vedea âln oantifate mai mare, sustrn1Să iprolbaibi.1 de sclav
53 Hirschfeld, o.p. dt„ p. 597, •n. 30, presupune gema <la monta.tă la un inel,
ce~a ce nu es.te sigur, fMndcă P.liniu a.r .fi pomenit de acesha. Gemele se •purtau ca
obiecte ide podoabă pe haine sau ~rl1e lucrur.i .de ,găteală. Gema montată la inel ser-
vea şi oa sig.i:lbu l1a oare aveau dreptu:( oamenii ,\•iberi.
54 HirschfeLd, .foc. c.it. Este vorba de un post de jand•armenie romană (sta.f.io.narii).
Afkmaţi1a Jui HksohfeLd că acest Ca1~lidromus lucra oa rob la cei doi brutairi, nu es-te
justă, cf. mai 1s.us, n. 50.
55 Cufl/tz, p. 193 ajunge în aceasită pir.ivtnţă \,a unele eJCagerăiri.i, i.ar Longden, p. 21
aade în ex1trema OJ)USă cînd nu vede nimic interesa.nt în a1f1acerea camd,nornus. Cf.
deaisemenea Hirschfold, loc. cU., şi Ptauibeni, II, p. 181.
56 Ountz, p. I 92 ; Ros-tovtzev, op. cit„ p. 4 IO, n. 4 şi Guey, p. 27 urm.
57 Asitfel justiJică Cuntz, p. 193 tă.răgăneafa anchetei Jăcută •de P\.iniu cu grija
de_ a s-tiinge ·tot materia'lul informatiiv de ex;pediatl I.a Roma. Long1den, p. 22 ii acuză
chLar pe Plliiniu de o ,nejusti.fioa.tă tă,răigănea1lă, of. şi Guiey, p. 29. De f.apt, în toate
acestea e de remarcat faptul că R·oma nu avea un serviciu informa1tiv prea ,strălucit,
asupra stăr.ii de lucruri din Pta1rthia. ·
29
tot din paLatul Arsiadzilor. Pentru Romani, obiec1t'1.l·l nu putea H lipsit de
int·eres 5s, fiindteă indica o bogăţie bună de exploatat în cazu.I cuceririi
statului partic. Ce fel de meta1l se gă.sea j,n bulgărele acela, nu putem
şti. Imperiul partic cuprindea în acea vreme vaste teritorii din podişul
Iran pină &pre looUIS, reg4uni în care se găseau mine de aur şi argint .:i!l.
La Roma, nu mai ştim ce soartă a avut acest sol•av. Fi.in:I un pre-
ţios martor ooular al stării de lucruri d~n Parthia, e pr(jbaibil că a fost
reţinut la paliatul imperiaJ, ca apoi, peste doi ani, să Lnsoţească pe
Traian î:n răsboaiele partice, informaţiUe lui fiii-nd mereu cerute prin
tocuri pe unde stătuse mulţi anr oa rob al regelU1i ipartic. Pare mai
puţin po.sitbilă o retrocedar•e a lui Callidromoo vechiului său stăpîn, Lab:!-
rius Maximus, de sub a căruia dominica potestas, cu toată absenţa celor
zece ani, el 1ncă nu ieşise. Din timpul domniei lui Traiian, Laberius
Maximoo ca suspectus imperio fusese condamnat cu o releu,atio in
itisulam. Odată cu urcarea pe tron ·a lui Hadrian, chiiar sub primis
imperii diebus ·a f05t probabil şi executat 60.
Pe baza celor eX:puse rna1i sus, se poate ajunge La o fixare nono! J·
g:că a peregrinărilor lui Oa.tlidr..:xnus. ln anii 100-101 e. n. se găse<:1
ilfl Moesia inferioară, ca sc.lav la curtea guvernarorulu4 şi slă1piin.ului sau
M. Laiberius Maximus. Jon iarna di·ntre anii 101-102 este captur:-it tle
invazia lui Susagus şi dus ca1ptiv Ja S1arrnizegetusa. In primăvara ;:inu-
lui 102 a fost trimis ca dar al lui Decebal, cu o ambasadă la curtea
regelui Pacorus li, unde rămlne pină in 110-111, cind fuge pe teritoriul
roman la Nicomedia şi se angiajează brut.ar. El se autodenunţă în var-a
anului 112 şi socotit ca bun informator despre Parthia este trimis la
Roma. Din lipsă de ştir-i nu cunoaştem peregrinările ulterioare alP. lui
Ca1'1id1romus.
58 S1:1ngur Pa'f·Fbeni se mulţumeşte a rema.roa grija lui PHniu faţă de acest mi-
nereu, fărăa d.a alte exp}icaţii, Ibidem, p. 281.
59 E. ArdaiMon, s. v. metaJ1ba în Daremberg-Saglio, Dict. III, 3, p. 1851 : aur în
Bactriana, p1umb argintifer şi aramă în Carama nia, au•r în Gedrozia, sfaniu în Dran-
0
giana ek.
60 Vita H.adrwni, V, 5, Cf. W. Weber, Untersuchungen zur Gesch. d. Kais. Ha-
drJ.Mus, Leipzig, 1907, p. 43 urm. şi Groag, RE. XII, col. 253.
O scurtă precizare în legătură
cu răscoala poporului sub conducerea
lui Pero din Seghedin (1735)
de Theodor N. Trîpcea
tnai.nlarea .impetuoasă a Turcilor în Peninsula Balca1nici:i a deter-

minat popu!.aţiHe .autohtone să se refugieze din oalea cutropitorilor. Incă
din seoolul al XIV-iea, grupuri de mctanaşti sîrbi se aşează pe teribriu·l
regatul•ui maghiar. In timpul regelui Sigismund, Dimit•rie, Iratc.~le regelui
Vuooşin ( 1367-1371 ), ·primi s:pre administrare comita tul arăd.m. Rela-
ţii1l~ tot mai strînse dintre regele ma·ghiaT şi despotul sârb Ştefan L::iz:1-
revici permiseră sirbilor să se aşeze în regatul maghiar în număr mai
inse;1mat. DespotUJl însuşi primise mai multe donaţii importante, ca ora-
şele Debreţin, Sătmar, Nemet, precum ş.i minele ·de Ia Baia M:l're şi
Baia Sprie. Urrnaşul său GiuTagi Brancovici mai primi în Srem oraş~le
Zemoo, Mitroviţa, CUJpirnva şi alte posesiuni. Dar ,pe măsuri'! ce cuce-
rirea turcească se întindea Stpre llOf'd, un îndoit proces de migraţie avu
loc pe teritoriile Serbiei ş.i Ungariei : ungurii văzînd p.ericolul turcesc
părăseau teritoriile de la graniţă pentru a se aşeza în interhrul ţării, in
timp ce sîrbi1 veneau şi 1le luau locul. De acest proces de im'.gr:iţie s-a
sezisat mai înlîi Martinuzzi, care scriind fa 1538 lui Ferdinand, îşi ma-
ni,festa îingrijor.ar-ea că jumătate din reg·atul maghiar era deja ocup::rt
de emigranţii sîrbi. Despre o aşezaTe masivă însă a sîrbi!or nu poate
fi vorba înainte de 1690. Este ştiut că înaintarea armatelor imyeriale
a~striace pe teritCJri>ul Bos·niei şi Serbiei trezise la poporul sirb~c ideea
eliberării de sub stăipîniirea turcească. Cete de sir bi participau, sub forrna
u_nor organizaţii paramilitare, ·alături de trupele .austriace, iar pv;Hlaţi•a
SJ.rbească se deda 1la acte de violenţă împotriva populaţiei musulmane.
In toiul iernii ·anului 1690 ia avut ,Joc revirimentul sHuatiei militare: :ir-
rnatele austriace trebuiră să bată în retragere în faţa ca'.or turce;ti r~
ins~fleţite de i.spkitul di,namic al vizirului KupTiilii. Populaţia creştină,
~at ales cea sirbeasreă, văzindu-se ex,pusă ră~bunării necruţătoare a tur-
c1lor, primind pe de altă parte, P'ri-n reprezentantul ei, patri::irhul Arsen;e
Cerî!oiev!ci, asigurar-ea că va găsi în U.ngarfa un adă1post şi o vi·aţă mat
buna, lua calea bejeniei. Un exod de popul•aţie, care se număra la cîteva
31
miJ de famili.i, se indn1ptă s1pre Ungmia, unde se ·aşeză pe un teritoriu
cuprins îintre Sa;va şi Buda 1•
La aşezarea llor patriaThul Arsenie obţinu pentru sârbi·, prin patenta
imperială 1di.n 1691, 1a utonom ie bisericea·sică şi dreiptU!l de a ·şi alege un
vicevoievOid, un timip oe voievodu1l Jor Georg·e Hranoovici ză1cea în închi·
soarea de .la Eg.ger 2 • •
Răs,pind:irea s1i·nbitlor pe un teritoriu cUJprins lfntre Sava şi Bu1da nu
con;venea admi1ni1straţiei a:ustria1ce, icu ·alM mai mult 1ncJbiHmi·i maghiare,
carre s·e vedea deposedată de anumite privilegi.i şi Jn sipedal de ţinuturi
mănoase, atît la confiniile imperiului, cît şi în CUJprinsul lor 3 . De aceea
Curtea de la Viena indemnă pe ipatri;alflh să aşeze _pe sif\bi ·intre Dunăre
şi Tisa. Supumtflldu-se d1ndemnului imperial!, s:irbH se 1aşezmă iÎ'O ţinutul
fixat. La încheierea· pădi de la Carlovaţ unii dintre ei au ·fos.t Jncadraţi
jntr-o oirga,ndz1aţie militară, u:n ·fel ide oaf\don rni.litar, care se întindea
-din Croaţia şi pînă la Ohaba-Săv.îrşin 4, pe Mureş, a cărui menire era
să apere hot a,rele imperiului de incursi-u1nile tiurceş.ti. Organiwrea sfobilor
1
într-un corr1p autonom, oare fş.i avea fruntaşii săi milita·ri şi biser·i:oeşti,
nu putea să convină mult tirnip ·cancelairiei vteneze, cu allît mai mult
nemeşilor unguri şi arendaşilor genmani. Cei dinHi eraiu nemulţumi.ţi şi
de ÎtatPtull că s:irbii a1oaparaseră 1îin mod anbiitrar ,păm~ntud care nu fuse-
.iseră ·destinate lor, aleigJndu-şi deobicei ipe oeLe mai fertile. Pe ide a1ltă
parte Curtea de :Ia V~ena nu ,putea tolera un as~f.el de organism care se
bucura de ,autonomie bisericească, în timp ioe ea întnepTindea prin iezuiţi
o v1 aistă oiperă de 1pirozelitisrn, ·de conv1er1ire la catoHdsm, care să cimen-
1
teze unitatea spirituală a imperiului austriiac ·eterog•en 5. De a1oeea nu-

mai la trei decenii .de fa constituirea organizaţiei rnilitarre sirbeşti, Cwtea
de la Y·iena luă măsuri oa privj1legii1Je acordate s:î·J1bi!or să fie restr·înse ;
'începînd din anul 1722, apoi 1729, 1732 şi 1734 (ajunul răscoalei), ele
1
au 1ost resf.rJnse, astfel incit Stirnbii au fost treptat deposedaţi de privile-
gi·ile ·acordate ş.i ameninţaţi să fie ;reduşi la şeJ1bie 6.
Aicţiunea Curţii vieneze se LmpJ.eteşte cu cea• a n()bi!imii şi aren-
daşilor, care urrnărreau să obţină reiît mai multe 1bria1ţe ide rnuirrreă, pentru
moŞ!ii1e .lor. lntenisiHcarea exp1loatări.j ~n această e:pacă este cara.cteristka
dominantă ·a secDILului şi este 'valabjl)ă 1pentnu tot sud-estul Europei. So-
cieta1tea 1feuidială di1n sec. XVI-Jea, ·în care pr.edomina ocooomia agrară
<CU exploatarea pămîntului în limita consumului nobilului şi a ţăranulu·i,
în limita nevoilor proprii locale,, începe a se destrăma în sec. XVIII-iea
I M, Sopocanin, Lelopis ravanacki, Jn Gl. S. U. Drus.tva, Beograd, 1869, p. 9,

In te!'meni simpli, dar evocatof:i, cron.roa de ~a Ravaniţa descrie cu precizie eveni-
mentele trag ice din cursu.I războiu1lui turco..auslriac şi consecinţele lui pentru p<>pu-
0
laţia sî.rbea·scă,
2
S, Dragomk, Fna•gmernte din cronica sîrhească a lui George Brancovici, Buc,
1923, p, 7.
3 J. R·adonic, S1rbi u Ugiarskoj, 1-22 şi cf. Al. Ivk', Srbi u Ugarskoj, N.-
·said, 1917.
4 St. Ma.ndulea, Regime11Jte grănicereşti d·un A11deail şi Hanat la 1840, în An.
lnst. de Ist. Na•ţ., Oluj, 1928-1929, p. 431-438. Satele milK111rizate de la guri~e
.MureşuJlui au fost : Cicir, Mtn;druloc, Glogovăţ, NăcLI.ac, Pău1Jiş, ŞeHin, Pecioa, Săvkşin,
:Şoimoş, Sîmbăteni, SemJ.ac şi onaşele Aratd şi Cena1d.
s Vezi stuid•iul lui Kutcbera Rudolf, Guverna tor ii Trainsilvaniei ( 1691-1774),
Sibiu, 1943. .
6 Mârki Sândor, Pero Lăzadâs.a, Bud111pest, 1893 .
.32
oind nobilii incep a deveni treptat producători ide cereaile-imarifă ş1 rn-
locuiesic sistemul dijmei din 1proidu:se cu acEjl1a al prestaţiei in muncă a
ţăm1nilor iobaigi 1.
La aceste co111siderente trebuie să adăugăm traitamentul vitreg avll-
cat ţărani1or; dările deşri erau. grele, d~clară Pero la interoga~oriu, erau
suportabile, dar oprimarea, jecmătlieal1a, aibuzuri!le nesfirşite ale arenda-
sHor erau imUJportahule 8 ; ura impotriva germanilor, declară ailtul dintre
răsculaţii interogaţi, era foarte rnare 9 ; u•rcarea :pr·eţufoi sării, mult pre-
ţuită la gurile Mureşului încă din cele mai vechi timpuri 10 , a provocat
mari nemult.uimill"i 11 • Toate aceste nemuLtUJmiri de natură economică, so-
cială, I'eligioasă 12 au creiiat o .atmosferă' propice unei răs1ooale. Spiritele
erau agitate şi de ,prezenţa lui Rarckoczy la tunci a cărni venire era aş
teptată ·de foştii săi Curuţi. Ră,~boiul dintre austria1ci şi francezi, reda-
mind forţe mi1Ht1are la grnniţa renaină, tmpele de la hotarnl împărăţiei
otomane au f()ISt luate şi dmse in vest, faipt care oferea celor oare pregă
teau răsicoa:la prHei}ul nLmerit 15-0 facă.
Incă din primăvara anului 1735, Ştefan Szillasy şi lohann Sebesteny,
doi funtaşi ouruţi s-au 1dUi.S la Pero Seghedinaţ să-l ~ntrebe dacă esite
di'Spus să intreprindă ceva ]mpotri!Va stă:rii .de lucruri existente. Pero
avea la di!s,pozi~iia sa do.uă regimente, unul de ca1v.alerie şi altul de infan-
terie, aşezate pe Mureş, la Pecica, lângă Arad. Ei au expus lui Pero si-
tuaţia grea a ţărănimii, propurundu-i să li se a1lăture î:ntr-o răs.coală.
P~o ia refuzat, da·r s-a dec:I.arn1t să rămână neutru, IOÎ'fil~ndu-le un s.p~ijin
tacit. DUJpă ·pleca·rea acestor căpetenii .aJ.e Curu1ilor, veniră peste citeva
zile alţii, cu arceleaşi propUJOeTi. Ei :îi arătară în ce stadiu de pregătire
se găseşte m~şca:rea lar, arătairă .că ·au Sip:rijinul u!J.gu.reni!lor şi ardele-
nilor, precum şi al ·Lui Rackoczy Î'115UJŞi 13 , prapu:rnndu-i lui Pero să le
7 H. Pi<renne, HiStoria eoonomioa y soda1l de J,a Ed.aici Mediia, a,plliCI, Jonue de

Castro, Geogira.f1va Foamei, Bucureşti, 1955, p. 267; cf. St. Pa1SCu, Istoria T.rian.sil·
vianiei, Bfaj, 1948, 'P· 148; cf. Roller, Istoria R.P.R. Manuia.J pentru învăţărnfiniwl me-
diu, BucuTeşti, 1952, ·P· 241 şi 282 „lin sec. a1l XVIII-iea, 'l'lirudurille ţă1naJ11i!lor liber,i se
răresc şi mai 5imţitor, 'PTin căderea mulilor răzeşi şi moşneni în stare de vecinie şi
de rumînie. Mkii jM"apnieta11i ţărani îşi pierid u.nuil după rulitu1 pămînitwrile în f.avoa;ea
hOlierilor". Acumuta'l'ea priumitivă a oa1piitalului şi fo11rruarea de mamifaclu;ri provoacă
o pauperiziaire ex.traOl'dÎlnlară a ţărăinimii iobage şi a oalei J1~bwe, înă~p.reşte exploa-
tarea meseni.aşillor şi a I1UIJilci1ori:Jor de la ora1şe. Este periorud!a descomplllTlerH feud:a-
lismului şi a începutuirillor oapi·tai!Jilsmului din ţara noastră. Caracd:enizmd p!I"ocesul acu·
mulării primitive a orupita.lulu!, M.arx scrie : „Epooa:le în i1storia acumulării p.nimitive
sînt toa.te kansformăr~le care servesic drept uesartu11i da1Sei ca,piialbste în fonnare ;
î.niaiI11te de toa·te illlsă, mornelllttile în care ma11i mase die oameni <Sînit r1lllp1~i Îtn mod
brusc şi viole!llt de mijloacele lor de subzi&enţă şi aruncaţii pe pi·a~a mundi oa pro-
letari .Uberi. Ex,proprierea producă.tamlui aigriool, a ţăr.anl\l\lui, de .pămtîn1u.J său, for-
mează baza întregU'lui proces". K. Marx, Capitalul, ed. P.M.R„ 1948, ed. li, voi. I,
p. 636.
8 J. Riaidonic, Gria1dja za istoriju bune Pere Segedi·nica, în Spamenik, LIX, Beog.
1923, p. 30, "Constrii1bution ncicht so111d~ .Presslllflgen u. Exactianen deren Gru.nd-
Heren u. Aren1daitoren k0nten sie ohnmăgilich mehr zu ehren".
9 lb~dem, p. 28, „Keinen deu1chen Hut mehr zu eh ren".
lO Al. Doboşi, Exploatairea oeateilor de sare în Transrlivani.a ... S..uc:, 1951, p. 126.
11 „Das Sa!lz sehr ve.nilreut ist u. wo sie vorhin den Oan1tner umb 2 f. haben
&ey er jezo gesetzt auf hung guM" J. Radoni\ ot. cit., p. 31---32.
12 Ibidem, p. 10, „MO'iive des Aufruhres waren cliaiS Wegnehmen der calcvinischen
IUrchen miJthin Storunig ihres, Exen:itii re!Lgionis" ...
13 l1b~dern, p. 12, er.aiu aşitep.taţi 150 bihorenr şi weo 80 OOO idilil Turda, S.Jllllne
unul dim oei pniinşi la Pă1du.reni.
4. - studlil şi articole dei Istorie 33

fie condur.ător. Convim ide ace<>te argumente, Pero acceptă să :;e ridice
împotriva nobi;!ilor ş.i arendaşilor germa.ni, care loomâneau ţara {V::ibr-
land, după expresia unui răscLJll.at).
La 27 ·aprilie 1735, rasiaoala izbucni •'.n satul Sz. Anclras din ~omi
tatu! Be"es şi cupril15e imediat satele Sarcacd, Be\es şi Dob :>S. Ţăranii
răsc'!-laţi jefuiră mai intîi pe oei bogaţi, îndeosebi pe negustorii armenl,
apoi rncepură reuutairea ţăra111iiJor. I n scurt timp, l3i re-~rutară vreo 3000
de romini, unguri, sbvad. Curtea vieneză se alarma pentru că in ;:ice.1istă
r2s<:aala vedea lootigaţia francezilor, poate a turcilor sau a re,5ebi po-
lonez Slanislau, rn:b'.inuind motive Ioca1l·e; p€ntru ea, a.~\!'astii ras·cn:11 lă
era n divcrsi111ne tadkă a di• lnm;:iţiei firanceze, c:1 •.-copul de a ~tr&ge
armat.a austriacă la graniţa cu Turcia şi a degaja pe cea renană. Nunţiul
papal, r<Jportiind ce e petr€Cute îrn·r--rejuru·l Se.;hedinului, arăta cu îngri-
jorare că erau foarte mu.[ţi calvin şti 14 • lnbr-un al doilea raport, la o
săptămîn{t de l·a cel precedent, el descrie astfel faipiel1~ răsculaţHo.r : je-
fues-c pe i:ei lx:igaţi, mai ales p~ negll5torii greci şi armeni, ,s.e rnarrnec:mi
şi ~e pn~găte.sc să se unească cu alţi răs.::ulaţi d.:! !:l Oradea, dar mai ales
cu sirbii de la M-ureş 15. A!te două rnpoarte ar.ată ingrijor·1·re~ ..-rescindă
la Curte<1 de la V'e.na faţă de cele ce se pretrr.ceau la 1~raniţa sud-estica
a imperiului habsburgic; se m81ni.festa pe de altă p.arte te'îlerca că num:l-
ru! in.surgenţilnr w1 creşte prin dez~rtorl polonezi, iar cei 8.000 de sol-
daţi de .~me dispunea nu vor fi suHdenţi ~entru a înăbuşi răsroa!la. Pro-
p· rţiile răscoalei erau !n sch~mb m:-nore, faţă de importanţa care i se
acorda :;;i pe care distan'.a de la Seghedin la Viena le-:i amplificat.
După ce vreo 70 de fruntaşi sl:r·iinseră cei trei mi.i de răs-eut.1ţi, in
frunte ·cu Sebesteny şi V«:>.rtessy, e: se indr·nptară s'Pr·~ cet<lte:1 Gy'..lla pe
car~ <HJ atacat-o. d<tr ;iu k5t respinşi. Fero condwe:i oper:1ţiile. Sn1rta
viitoarelor operaţii depindea de el, diacă va reuşi să ia cet,1 tea Aradului
pr'n tră<l<tre, sau nu. Cei inifirir.4i la cetatea GyuJ.'.l au trime:; o de'egaţ:e
să-l îmtiinţeze şi să-l întrebe ce-i de făcut. ln drum spre Pero, IT'-c:nbrii
cleleg8ţiPi au .întî1'.1nit cîteva iscoade ale comand~i11tului cetăţii Arad, care
simulind că sint sirbi de ai lui Pero, au aof!'.at situaţia de la Gyula şi
intentii 1e lor. Atunci ii arestară şi-i dus·~ră la Arnd. Supuşi la tortuiri,
ei terminară p·rin a mărturisi irotregul p.Jan a1l răsculaţilor. f.n ace->t t'mp
Pero se gasea la Arad venit pen~ru a pregăti, împreună c-u oiţiva ofiţeri
sirbi, TUr:::ul'a, Sevid ~i C orba, p:-e::brr:a cetăţii lnştlinţ1t de ;1cesti.1
de cele petre:::ute 1'.a Cyula, el ticu o iaercare dis•peratiî de a ieşi d'.n
cetatP, d;ir fit rri.n<:. J~·n:-<"·•·n'I r11 fi11·l 1"'" c:i .~tjteva dlrH.'i'enii de nite sale
au fost duşi la Pojon (Bratislava), apoi la Viena. Aci ·au fost interogaţi
asupra cauz.elo:- care i-;1u uet r„ ~nat să se răs·::>Jale. Per'> arătă adevăra
tele motive, dar ir.c:hizitDT:i p:-esupu.ninj amestecul unei puteri s.trăine,
ii s·upus~ră la torturi ingroz'.t('a;e pentru a-i stoarce mărturii mi. tn-
dureralul octogenar StJJpOrtă 1oate chi:iurile fă:-ă ·să divu!·ge nid un nume.
De aceea el, irnipreună cu seo:retarul său Matul Pa'!, Santo Mihali şi
Sza-bo l eter au kist t:·aşi pe ro3tă 16.
14 J. Riadonl ', G11a.dja za 1isforiju bune Pere„ ..p. 47 „Vi e un gran copia di
-ealvinis:1~.
Ibidem, p. 47-48.
15
G. Vi~kovl~. Kritickl pf'egled na pro·tost Srba u UgaTSkoi, tn Gt. S. U. Dr
16
XXXIX, p. 277-278; cf. J. Radaru.::, op. cit.„ p. 2q.
34
Cei•la·lţi răs.culaţi, In frunte cu Selnsteny, Ştefan SzaU.asy şi An·
dreas Pastor au fost ataca·ţi la Pooureni, pe Mureş, ci-~ o.Jtmenii lui Pero,
Ciorba şi Sevki, care u•rrnărnau prin a·:eastă faptă să înlăture orke bă
nui-ală de participare fa răscoală. Cele citeva căipetenii amintite au bst
şi ele prinse şi trase pe roată, iar gloata, după ce muri<.5eră vreo patru sute
pe cimpul de lUtptă, s-a împrăştLat 11 •
Răscoaila lui Pero Seghe:Hn1·ţ este relatirv cuna~ută d~ istoriografia
sikbească şi rnagh ară ; la noi a kst sumar expusă în aîteva lucrări de
sinteză privind istoria Tran<.5ilvaniei 18• O re:1rnrcă vafabhlă însă pentru
tot ce s-a scris 'Privitor la a'2eastă miţX:are ·a popomlui sub condu•.:erea
lui Pero este aceea că istoridi din trecut, baziindu-se exclusiv re nm:l-
ţiunile conte~porane, au denaturat caorademl ei ; la aceast·a a contribuit
şi comepţia burgheză ~n istorie care a dominat epoca trf'Cută în C':u e
s-.au scris stud.ile aminUte. lin cele ce urmează, ca şi din cele anterioare,
ne propunem să elocr1dărn oceastă i::<r~•ble:nă, folosindu-ne de documente:e
de I. Raidonic şi care n-au fost utilizate pină a~um.
Istoricul sirb G. Vilkovic 19 atribu·e mişcării lui Pero un caracter
naţional sir!J...:.s-c, de •:mpotrivire cu ar.mele a sirbi'lor Impotriva restrin-
g~rii drepturilor politice, economice şi religioase pe ·care le aveau, re-
stringe:-.e Impusă de Curtea de .ki Viena, precum şi împotrivire în faţ::i
tendi,nţelor de ca tolidzare intreprinsă de aceasta. Ace 1 aşi istoric aicuză
pe mitropolitul siirb Vikentije Jov.a•novic de servUism faţă de prnpaganda
oat·)lică. Istoricii noştri care s-au ocu~pat de a-ceastă mişcare, o califica
drept „ortodoxă", adkă ~n sensul unei ILIJP'te contra prozelitismului ca-
tolc, d:.i!Să de t 'ate elerrentele neeatolic:!, dair mai ales ortochxe. lsto-
rkul maghim Gabor P<1hhri .a·n~i"I dnd car:ict„rul ră:s·:::o1·lei o c3 1Jifiică dr.:!o;:it
„răscoală a poporului romînească şi sîrbeasca" 20 • Istoricul sîrb Milutin
Jaknc, bazîndL.l·se i-e un lJOJ<tt mater'.:Jl docurrentar cu'les din arhivele
1-'estei, a re„bilitat I gura vene:-abilă a mHro;>olitului sîrb, demonstrinJ
btooată drept fanteziste incercările de a i se atribui vreo i·'l·t<'nţic de tr~
cere la C'atolic:srn atit a sa ptrs~na~lă, cit ş.i a supuşilor săi 21.
Tncer::-area re ri'îsco.11ă s 11b C'OOOU{'f'rea ltti Pcro p1')1rtă pec~tea sec.
al XVIII-iea - al celui mai tnsîngerat din istoria Transilvaniei - cînd
' Ibidem, p. 282-283.

17
18
Marin.a Vlasiu, Aspecte din istoria T:am1ilvarnel, Sibiu, 1945, p. 141-142;
d. St. P~scu,. Ist~ria Transilvaniei, Blaj, 1948; cf. Ioan Lupaş, Ră~a-la tă11a!li.lor
din TrnnSo11lvania din 1784, p. 18-20: cf. Gh. Ciuhandu, Romîn!i din cîmpia Aradu!ui,
p. 90-96.
19I<:ritlckl prege:ed... p. 262.
• Op .. cit. p. 135 „olah es .racz paraszthad•. Ne însuşim partFal asertiunea lslo·
2C>
r1culul maghiar în sensul că mişcarea n·a avut un ca·rader noaţionalfo:.t, da.r că prin
numărul partic.ipantilor, romînii şi sirbil era'u cel mai numeroşi. Numărul romlnllor
•fi fos.t import:rnt şi acest f.apt îl deducem astft1I : dMn rele 15 sate, cu o popuiatie de
3.630 de Inşi oa.pa.bile să poor'.e armele: 3.181 erau .romîni şl numari 449 st.rol. Pe
de al.tă parte o pMf.e din căpe'.enii'.e răscul.atnor pf"insă I.a Sz. Anid:ias şi la Pădureni
poar.ă nc1me romîneş~i oa: Baicu U:s, Ş'.e~an Valahul, Go:inicul Ne~ru. Val.ahui şi
Mihail Zlg::e, probabil un Mom!n. cf. Iohannes Miiller, Ep.r~me vfoiSiSitudinum et
nrum memorabllium de lib. reg. metrop. urbs Budensi ab ainno 124.2-176-0, p. 143-
145; cf. St. Manciulea, Regime11le!e g;ă.nice~eştl din Arocal şi B.anat, la 1840, ln,
An. !s.t. de Ist. Nat. 1928-1930, Cluj, p. 430-438.
ZI M. Jnkslc Vikent!Je Jovanovic, NoV'i·Sad, 1923.
35i
mizeria pQpulaţiei creşte, masele largi muncitoare de la oraşe şi sate se
pa1..1iperizează, datorită nesăţioaisei sete de cîşti.g a oobili'lor (hoieriior),
de a-şi mări producţia pentru comenciializarea produselor, pentru asigu-
rarea unui profit· com€nci.al ma~ mare, ~ aceasta ca o trăsăt·ura generală
şi o cauză gBnerală a răscoai1'ei ; ca-uza imediată care a provocat răs
coala, constituind a doua trăsătură a ei, este ·regimul a11bitrar de rnrfo,j
instaur.at al a:dministrnţiei arnstr.iace, 1oare, baZÎ!ndu-Ge mai întîi pe ele-
meintele pirirvilegi•ate ale oonstituţi€i feutdaile, a1poi pe cele catolice şi gec-
mane, a căutat să oorotească interesele acestara, ffiaipt care ·a provocat
nemulţumiri ş.i i?Jbucniiri singeroaise, in dndu.1 populaţiiei exiploatafo. ln-
c~pu~ul 1-a făicut elementul săsesc .cu răscoala de la BraŞ'()v ( 1703- P 11),
cel romtnesc, slir1besc, maghiar şi s lovac isuib conducerea lui Pero ( 1735),
0
cel secuiesc de la 1764, cu~minind cu răocoala de proiporţii mari a lui

Horia, Cl.aşca şi Ori.ş.an 22
22 Ma·rina ViLasiu, op. cit., p. 142 şi 167.
Hatişeriful din 1802 şi începutul luptei
pentru asigurarea pietii interne
a principatelor dunărene
/ de Traian Ionescu
DU!pă pacea de la laşi (1792), în ·dispreţul hotăririlor luate la

această pace, că toa~e vechile privilegii al·e Principatelor dunărene vor
fi respectate, situaţi.a 1aoestor ţări se . agravează. Turcii nesocotesc cu
regularitate hotăririle firmanelor anterioare şi cererile lor die bani şi
materia·le cresc 1). Se adaugă l1a aceasta un fapt care decurge în mod
direct . din s·tarea de anarhie a Imperiului otoman. Noul paşă de Vidi1n,
rebelul Paisvantog'1u, înfruntînd şi sfi.dind toate înoercă-ri1le Porţii d~
.a-l readuce la ascultare, duce o politică persona.Jă 2 ). Pentru a face
faţă asediilor repetate ale armatelor trimise de Poartă, şi pentru a-şi
rea11iZJa planurile i.Sale politice, Pa svantoglu asaltează mereu Ţara Romî-
1
nească cu cereri de bani, zaherele, materiale de con:strucţii şi meşteri
1
N. Iorga, O nw.n..ifes.fare. de conştiinţă a boierMor mo.ldovend din vremurile re.le,
în „Literntură şi a·rtă", 1901, p. 750.
• 2 Osman Pa.svian.toglu, unul id1nke a.ia1nji cetăţii Vidin, .praf1tă de nemultumi-
~1le. •provoaa1e de rdorrneile în ·a1mată ·ale <lui Selim :al IIl•lea pentm ca, în fruntea
1emceri.Jor din Serbia, •Să ooupe v.~dinuil şi să ·alunge pe paşa de acolo (1796). El
strîn:ge în juml 1!.ui 30.000 de nemll'lţumiţi şi întă.rimLu-se în c:eba.te, începe să .pr.ade
Ba1loainii şi Ţana Romînea.scă. Toa•te înoercăr.i.Je Porţii de 3,) readuce la .supunere sînt
zadamke. lochis în Vi-din, ~asV1anrtog.lu irez-istă mai mu:l1tou artJacuri ale ar.matelor tur-
ce~ti şi unui asediu de 8 luni, corndu1s per.scma!l de Oa1pudan Paşa. lin .imposibiHtate
de a-J .supune, Selim III, în urma intervenţiilo.r veniite şi de la· domnllll muntean Al.
Moruzi, îl iartă şH fia.ce paşă de Vi.din. Succesul lui Pas.V1antogilu î1ncuriajează la re-
voltă şi pe alţi turci, între care cî.rj131liii, caire pi!1a1dă S.a1IC1anii mai mulţi anj. Ca paşâ
de Vidin Pasv.antoglu duce 1pol1i.tică per.somală. E,J tnateiază, pniin Nedeli-0 Popovici, cu
guvernu:! francez şi asaltează Ţ·a·ra Romînească cu noi cereri de bani, z1aherele etc .. Prin
poziţi.a s.a independentă, P.asvanfog.!u •aitrage atenti·a marilor puteri, care :ncearcă ·să-l
tnansforme într-un in.sitmment al inforeselor ·J.or .din lmperiuil otoman. Franţa, Rusia
şi Austri1a se inrteresează in deaproiape .de P:asvantoglu, ~,a,r Anig.Li1a s.tabileşite. în 1801
un agent la B.ucur.eşti, pentru a urmări mişcări'le .acestui reool. Asu1p-ra adivităţii lui
P·a.svanioglu vezi : Dionisie Eclesfarhul, Cronograf u·l Ţării Romîneşti, ed. Nico).aescu
P·lopşor. R.-V~kea, 1934, p·p. 74-115; Dionis1ie F01Uno, Isteria gener{JJ/ă a Daciei, II,
traducerea lui G. Sion, Bucureşti, 1859,. pp: 183-187; V. A. Urechiia, fsi·oria Romînilor,
voi. VIII, pp. 160-176.
37
pentru refacerea cetăţii VI din 3 ). Aceste cereri, adăugate celor oficial
pretinse de Poartă, secătuesc ţara şi fac situaţia insuportabilă.
Domnul Munteni·ei, Alexandru Moruzi (1799-1801), se plînge
Porţii, oare îi ordonă să nu mai dea nimic lui Pasvantoglu şi trimite
trupe pentru apărarea Dunării. Măsurile nu intimidează pe Pasvantoglu
care trimite trupe, sub comanda lui Cara Mustafa, să prade Oltenia.
ln octombrie-decembrie 1800, Cara Mustafa pnadă Tg. Jiu şi arde Cra-
iova, într-atît încît din 7000 de case abia scapă vre-o 300 4 ). Lipsit de
armată, Moruzi nu poate împiedeca jafurile pasvangiHor, care continuă
pînă în primăvara anului 1801 5 ). Pentru a nu fi făcut răspunzător de
sitwaţie, Alexandru Moruzi :abdică (26 octombrie 1801) 6 ).
Noul domn, Mihail Sutu (1801-1802), asa'tat şi el de cererile lui
Pasvantoglu, refuză să Ie satisfacă, tot l!.a îndemnul Porţii. ln faţa
acestui refuz, în mai 1802, P·asvantoglu repetă !acţiunea din toamna
anului 1800. Două cete de pasvangii trec în Oltenia. Prima ceată sub
conducerea lui Manaf Ibratm, principalul auxiliar al lui Pasviantog'u,
atacă bîkiul de Ia Cleanov şi, pustiind totul în c.ale, se îndrea·ptă spre
Tg. Jiu. Locuitorii din Tg. Jiu, ipăţiţi din anii .precedenţi, fug în munţi
iar Manaf iatacă Ocnele Mari. A doua ceată, sub Guşantali, incendiază
Calafatul, după care cele două cete unite se pregătesc să treacă Olt11! 7 ).
Vestea acestor pregătiri provoacă mare nelinişte la Bucureşti. Lipsit
de armată, Mihail Suţu adună Divanul şi sfătueşte pe boieri să fugă,
anunţînd că va fugi şi el în Ardeal 8 ). Peste noapte fug domnul, boierii
şi marii negustori ce nu fugi·seră încă 9 ). O scrisoare din Braşov, din
5 iunie 1802, arată că pînă în :acea zi se refugiaseră Ia Braşov aproape
2000 de boieri din Muntenia, umplînd casele din oraş şi periferia. Tot
acolo se afliau refugiaţi şi consulii Austriei, Rusiei şi Angliei şi se
aştepta venirea lui Mihail Suţu, care la 4 iunie trecuse pe Ia pasul
Buzău. Boierii refugiaţi :acuză pe Sutu de această situaţie deoarece, ne-
plătind trupele turceişti, acestea au refuzat să lupte contra pasvan·
giilor 10 ).
a Dionirsie Eolesiarhul, Cronogt'l(ul prii RomT.neşti, .pp. 115-116.

4. Ibidem, pp. 118-120, ooofundă incursiunile; V. A. Urec.hla, Istoria Romfnlloc,
voi. VIII, pp. 167-169.
li A. Ur«:hia, o. c„ y.ol, Vlll, p. I i9.
6 Dionisie Ec!esia.rh111l. o. c., p. 120.
7 lnv.azLa .lui P2svant-0gJ.u a·r fi fost det"'nnina1ă ·dl.' Aus1r 1a, 1pent1ru a da
Pr:lfldJl'atele ducelui de Towana. Hunnuzaki E., Documentele privitoare la Istoria
R.omln:l/or, Supl., 12, p. 221 ; Iorga N., A.ele şi fmg~nte cu privire la Istoria R?ml
niwr, Buc., 1906, vol. II, p. 366.
B Lnrii susţin că Siuţu .a fugrit cfătuit de Codnik.a, 11entru c1 a-imatele Ullpenia.Jt:
şi rusf' să pătrundă în Prilflc·ip.at-e, pe care să le dea .duce'ui de Toscana (Hunnu
z,akl, Dx„ Supl. 12, Doc. Su:ptl. 12, pp. 224-225). După Knebel~dcrl, dii.ar Şuţu a pro
voca~ a'Ceastă pankă .pentru a putt".1 fugi cu cele 12.0('1) J11m.gi, fă·ră a plăti tnmel:
turceşti. (!orgia N„ Ac.te şi fr"Jgmente cu privire la fatoria Romlnilor, voii. li, p. 367;
UrN:hiia Istoria. Romînilor, voi. VIII, p. 263): Fot.!.n<· susţine că înşişi turcii l-ar ;i
sfătuit să fugă iln1'r·o eve111bu21lă inv.azie a pssv.angiilor (Istoria generală a Dacii l,
voi. li, p. 199). Merkelius ar.ală că Suţu a vrut să nugl:i în Mo·!dova, dar l-111u iăi,d
c21loo tmoii şi 1-a·u iprădat pentru nei)fata soldelor (Hurmuzaki Doc. XIX 2, pp. 119·12(,).
Poarf,<i ~orot~şte că fuga s-a datorat pa:ni6i (ibid"m, pp. 130-131).
9 D. Eclestarh111l, o. c., p. 116. Ri11por.tµ1l lui MerkeHus diri 5 iunie 1802 tn Hur-
muz.aki, Doc. XIX 2, p. 116.
10 HUJ1JJ1Ul·aki, Doc. XIX 2, 'P· 120.
38
In absenţa oricărei autorităţi, disolvată prin fuga boierilor din
Divian, Bucureştiul răimîne la discreţia „desperaţilor", cum îi numeşte
Dionisie Fotino 11 ). Aceştia pradă oraşul şi se pregătesc să-i dd foc
pentru a-l jefui mai uşor, dar intervenţia trupelor turceşti din Brăilia,
trimise împotriva lui Manaf, restabileşte ordinea. Tersenic-Og·u şi Hasan
Paşa fJrmează in Bucureşti o căimăcămie sub conducerea marelui ban
Nk-0lae Brîncoveanu 12 ). Prezenţa trupe'or turceşti în Muntenia determină
pe Manaf lbrahim să renunţe la trecerea Oltului şi să se retragă în
Sudul Dunării.
In urma fugii lui Mihai Suţu, Poarta însărcinează pe domnul Mol-
dovei, Alexandru Suţu, să gireze şi treburile Ţării Romîneşti 13 ). Alexan-
dru Suţu vine la BucuT'eşti şi scrie boierilor pribegi în Transilvania să
se reîntoarcă în ţară. Boierii refuză şi condiţionează înapoierea lor de
satisfacerea cererilor înaintate lui Tamara, ambasadorul Rusiei la Con-
stantinopol 14 • In aceste cereri, boierii se pling „că domnii Hangcrli,
Maruzi şi Suţu, i-au silit să plă1ească, ţn afiară de impozitele obişnuite,
90.000 pungi de lei în aur. sub pretextul măsurilor de apărare împotriva
lui Pasvantog· u, mătSuri care n-~u fost niciodată luate. Ei cer apoi,
oa o condiţie sine-qua-non a întoarcerii lor în Munteni!a, instituirea unor
noi stări de lucruri, oa domnul să fie numit pe viaţă, ca tributul să fie
fixa1 La suma pe care Muntenia o plătea cînd de. bună voie s-a închinat
Porţii, ca ei să poată recruta dintre ei şi să ţină pe picior de război o
armată de IO.OOO de oameni şi, în sfîrşit, ca principele Constantin
lpsilanH, ca cel mai destoinic, mai drept şi mai vigilent, să fie numit
domnul lor" 15 ).
Cererile acestea nu ni s-au păstrat declt ln forma rezumativă, trans-
misă de raportul lui Huffin, din acel an. S-au păstrat în schimb cererile
din acelaş an ale boierilor moldoveni, care denunţă în mod amănunţit
toate abuzurile turcilor, crescute în mod simţitor după pacea de la Iaşi
şi cer eliberarea de sub jugul turcesc sau, cel puţin, ca turcii .să fie
obligaţi să respecte vechile privilegii 16 ). ExitStenţa ce~rilor muntene ne
e atestată de o serie de izvoare contemporane. Chiar hatişeriful din
1802 recunoaşte că s-a primit „greoe.c;c şi turcesc arz mahzar din partea
celor din Ţara RomÎinească... cu cuprindere că au pătimit asupriri şi
necazuri" 17 ).
Dacă existenţa aeesfor cereri este unanim admisă, în schimb asupra
cauzelor care le-au determinat, părerUe sint lmpărţite Unii, ca A. O.
Xenopol şi Radu Rosetti, bazaţi pe rapoartele consulare franceze din
aoel moment, cînd Franţa era în conflict cu Rusiia, iatribue cererile
11 Dionisie Fotlno, fat•?ria gmerallf a D.xiet, vdl. II, pp. 20.'i-206.
12 Ibidem, pp. 205-206, 209; Hasan ·p.aşa invnă pe boierii pri1begi să se iretn-
toa.xă, altfel pierd ave-..He şi dernnHă\ile. Hurrnuzaki, Doc. voi. Xl~ 2, p. 126.
13 Hwmuz.aki. Doc. SUJpl. 12, p. 122.
14 Dionisie Edesill!"hul. Cronograful, p. 121, transmite trrudi\ia unei delegaţii lri·
mise la ţaru-I Pavel I la Petersburg.
15 Raportul lu.i R111ff.Î111 din 28 au.gust 1802, în Hurmuzakl, Doc. Suipl. 12, p. 220.
Suma de 90.000 pu.ng.j lei aur (4 500.000 lei aur) este însă desiigur exagera.tă
16 Iorga N„ O manif<>stare de conştiinţd a boierilor moldoveni din vremuri!~
'ele, în „LiteratU?ră şi ,artă" 1901, par.ea II, 'PP· 749-752.
17 Lază,r Săuneam.i., Influenţa orientald asupra limbii şi culturii romîneşti, Buc.
190[) 1nn. CCXCIV-V; .O. A. Stu.rdz,a, Acte şi documPnfe relative la Istoria Renaş
cerii Rom.Wei, voi. I, ,p.artea I, Bucure!f.l, 1900, pp. 252-253.
39
intervenţiei pe lîngă boieri a consulu\ui rns A admite a·cea,st~ teză,
18 ).
înseamna a nega orice rol factorilor interni.

Cerierile din 1802, care stau k1 baz!a hatişerifului, au fost provooate
de întreaga evoluţie economică, socia1lă şi pol1itiică din epoca imediat
premergătoare. Dovezile în acest •sens sî-nt multiple. In primul dnd, ele
sî1nt precedat1e de altele cu un conţinut foarte asemănăitor, mai ailes cele
clin 1792, oind Ţara Rornînească, ipără1sită de curînd de trupele austriace,
nu se afla sub influenţa Rusiei, ca să se poată susţine că •Rusia a deter-
minat conţinutul acestor cereri, din 1792. Ap·oi, în anul 1802, boierii
pribegi duc o adevărştă aampanie de cer.eri pe la diversele ourţi euro-
pene, ceea ce dovedeşte că nenorocirile din ţară şi nu vre-un îndemn din
afară i-a determinait la aceste acţiuni. Boierii pribegi în Transilvania
înaintează 1asemenea cereri şi împănatului Austriei, căruia aaută să-i
atragă atenţua asupra „calamiiăţUor şi suferinţelor unui popor întreg,
prostemal la pidoar.ele tronului" şi încheie intitulîndu-se „reprezentanti
ai naţiunii valahe" 19 ). O altă cerere, către Primul Consul Bonaparte,
este ·înmînată lui Champagny, ambasadorul Fnanţei la Viena. Conţinutul
acestei cereri, azi pier-dută, poate fi sur·prins însă din adresa către
Chacrnpagny. „Durerile no:astre" scriu boierii, „sînt atît de cunoscute
Excelenţei Vo:astre, pentru a aiptecia urgenţa, sigur-anţa şi secretul pe
care-l cer-e import·anţa 1acestei scrisori" 20 ).
Proiectul de organizare a unei „Republid aristo-democratkeşti", din
acelaş an, 1802, întocmit de unii boieri moldoveni 21 ), ne dovedeşte că,
împinsă de nevoile interne şi pătrunsă de ideile Revoluţiei franceze,
boi~rimea din Principatele dună 1 rene duce în acest timp o activitate re-
fonmatoar·e, menită să îndrepte relel<e oare loveau ÎIIl interesele ţării şi
mai ales în cele ale lor, de ola•să.
Boierii munteni oereau domni pe viaţă, reducerea tributului şi oaste
păm~nteană, dorinţi car·e îşi au explicaţia în situaţi1a disperată 1a Ţării
Rom~neşti din 1anul 1802. O boierime care de 30 de ani întocmeşte petiţii
peste petiţii, ia'r în anul 1802 as1 altează curţile europene cu ceterHe ei,
avea nevoie pantru a întocmi aceste cereri de vreun îndemn din .afară ?
Hotărît că nu. O împingeau la aceasta situaţia g1rea a ţării •Şi interesele
ei de ol1asă, serios ameninţate. Boierii pribegi căutau spri}inul marilor
puteri care să forţeze Poarta să f,acă noi concesii. Acest sprijin a fost
gă1sit în Rusia.
Toate aceste dovezi întăresc afirmaţia lui Iorga că : „intervenţia
18 A. D. Xenopo1J !&tori,a Romînilor din Dacia Traiană, e·d. III, voi. IX, Buc.,.
1929-1930, p. 244; susţine că S.airozzii, .ccxrnsu lul ·l•a Bucureşti aJ Rusiiei a iinterveni•t pe
1
lîngă boied să i se · înmîneze .asemenea cereri. Situaţia grea di1n Ţarn Roml!neasd
poaite să fii de1errmirnat unele 1acţiuni di.ploma.tice. In orice caz ea nu poaite fi conside-
r:a1ă cLrept cauză deitermin1antă ·a aceSll:or cereri.
19 Hurmuziaki, Doc. voi. XI.X 2, pp. 128~129, se a.firmă de către unii i1sltorici, că
boierii cereau 1aine~area Ţăirii ROiffi(ineşti la Austri1a şi corntra loviiturn pu1să La oa1le de
Hus~a. ena ded Jirea•scă. Cere.ma călre împăflafaJ'l Ausit11iei nu VO["beşite .însă de nid o
anex.are. Boi·erii. cer eHberiarea de sub „jugu1J tinaniiei" şi prnitecţi,a irn1Peni·a·lă. Dacă ar
fi d.oll"it anexarea ·ar f:i pu1tu,t să o ceară 1n m-01d clar, cum au iproced:at în cererHe din
1770, căit.re Ecai1:eri1na a II-a.
20 Emi'l V.htosu, Napoleon BolflJaipade şi proieotu,/ unei „Repub/ki ariStto-denw-
croticeşti" m Moldo.va 1la 1802, Buc., 1947, pp. 8-9, 29-32.
21 Ibidem, p. 29.
40
Rusiei pe lîngă Poartă, în anul 1802, se datoreşte „unei noi şi putemke
plîngeri a unei boier~mi ce nu mai putea să rabde" 22 ). Tez;a lui Iorga
este confirmată şi de alte fapte. La 22 iunie 1802, mitropolitul şi boierii
retugiaţi la Brnşov mulţumesc consulului Rusiei, Luc de Kirico, pentru
interesul ce poartă cauzei !Dr 23 ).
· Pe baza cererilor boierilor munteni, ambasadorul Tamana intervinR
pe l1îngă Poartă a'fătînd că vioiu:! principal al tuturor acestor desordini
provine de la Poarfa otomană care, prin mutarea continuă a pr·inţilor
1aicest<0r provincii, făcea situaţia lor politică precară şi ocaziona vexaţiuni
peflfllanente care ruinau aceste două ţări. El cere numirea ca domni a lui
ConstJantiil Ipsilainti şi Alexandru Moruzi şi drurat:a domniei de şapte ani,
iar Poarta să nu-i poată destitui ifără înţelegerea prealabilă cu Rusia 24 ).
Tamarn mai afribue aceste aocidente nemulţumiri pămî·ntenilor şi ne-
putinţei lor de a se iapăra contra vecinilor. Pentru înlăturarea inconve-
nientelor, el propune cia Poarta să se mulţumească cu vechHe tributuri
pe care Moldov.a şi Muntenia le plăteau altă dată şi să perimită domnilor
să toorneaiscă trupe dintre pămînteni 25 ). Tamara susţine aceste puncte pe
baza articolului XVI al tratatului de la Cuciuc-Cainargi care da dreptul
trimişilor Rusiei să intervină în favoa,rea Prindpatelor 26 ).
Intervenţia lui Tamara avea astfel o bază leg.ală, căreia Poarta
nu-i putea opune nid o rezisteinţă. In plus, oum boierii din Ţara Romî-
neaseă ceruseră •ajufoml Franţei, iar Narpoleon concentrns·e forţe pentru
a interveni în Bailcani, Tamara alarmă Poa•rta şi făcu presiuni asupra
ei pentru a da actul din 1802. Insuşi hatişeriful arată intervenţi,a !amba-
sadorului Rusiei 27 ), lucru confirmat şi de adresa Porţii; către Tamara
din 24 septembrie 1802: „1avtnd mai multe comunicări amica1le cu sus-
numitul ministru [Tamara] ... s-a convenit, şi s-au dat două fimiane
... c:are prevăzînd vechile stipulaţii ...cuprind de asemenea noi sUpu-
l~aţii..." 28
).
Din faptele enunţate mai sus rezultă clar două concluzii :
1. Pentru satiisfaicer·ea cererHor formulate în 1802 de boierii refu-
gi1aţi la Braşov a fost neces.ară iintervenţi:a energică a Rusiei pe lîngă
Poartă.
2. Caracterul de convenţie între Rusia şi Turcia al bazei hatişerifu
lui din 1802.
D:acă pentru obţinerea acestui hatişerif lupta s-a dat numai între·
. 22 Ior<g'a N., Istoria Rominilor, voi. VJII, Buoul'.eşti, 1938, p. 134; idem, O ma-
mfes.ta'l"e de conştiinţă a boierilor ma/,c/,o:u.eni, din vremurile rele, în „Literatură şi artă",
1901, pp. 1129-30.
23 HurnTiill~aki, Doc. SupL 14, p. 295.
24 Ibidem Supt. 12, ip. 249.
25 Ibidem, Suµl. 14, p. 301.
" " 26 Airltirol XVI a•l 1t.r.artatului de fa Cuduc Gaina.rgi prevedea : „!nalta Poartă se
f~gadueşte că după rîntfilniplările ce se vor înttmpla la •aceste două Prindpatuiri, să
fie slobozi de a vorbi Elcii aftocriaHoeştii Curţi a Rusiei, pentru .aceste două tinutliri,
căci se fă1gă1dueşt·e că 'Via da .ascwltaire Ia asemenea 1oereri ce 1~înt de o potrivă
cu prietenească s•l•a•vă ce kehuie ·să aiibă împă'!"ăţiile :mtre ele". V. A. Urechia,
Istoria Romînilor, voi. I, p.p. 583-584.
27 D. A. StwJidz1a, Acte şi Documerote relaitive .la Is.fc.riofD Renaşterii Romîniei.
voL I. pp. 259-260.
28
Ibidem, voit I, P'P· 263-264; Oţetea A., CO(ltrib·ution a la quesfi()(I ă0rie'1t,
Buc 1930. (COII. EtUJdes eit Recherches, Ac. Rom.), pp. 282-283.
41
Rusia şi Poartă. numirea lui Constantin Ipsilanti, ca domn al Muteniei,
a dat loc la numeroase intervenţii din partea Rusiei, Prusiei şi Frantei.
pe lîngă Poartă. Numirea noului domn, într-un moment în care domnia
părea să fie asigurată pe o durată de ş.apte ani, era un fapt foarte im-
portant, datorită rolului pe care domnii Principatelor dunărene îl jucau
în politica externă a Imperiului otoma·n. Poarta nu întreţinuse nici-
odiată reprezentanţi în sratele creştine şi, deoarece turcii nu obişnuiau
să înveţe '.imbHe europene, erau folosiţi în tratativele cu :aceste state
ma•i ales grecii din Constantinopol. Aceşti greci, ocupînd în Divan
funcţia de dragomani sau tr:anslatori, deţi·neau de fapt toată politica
externă a Imperiului otoman 29 ). In secolu: al XVIII-iea, dnd în Princi-
pate domnii pămînteni sînt înlocuiţi cu greci din Fanar, aleşi mai ales
dintre foştii dragomani, aceşti noi domni vor continua, în noua lor situa-
ţie, rolul de informatori ai Porţii. De aceea Prindpate'.e dunărene devin
adevărate iavant-posturi ale politicii externe otomane, iar domnii fana-
rj.oţi, pentru a avea informaţii cît mai sigur·e, întreţin reprezentanţi şi
sp:oni 30 ) pe ltngă principalele curţi europene, pînă în îndepărtiatele ţări
oordke 31 ).
Este explicabil astfel de ce, în conjunctura internaţională din anul
1802, nici una dintre marile puteri nu putea rămîine indiferentă asupra
persoanelor ce vor ocupa tronuri"e celor două ţări.
Constantin Ipsilianti, fiul fostului domn Alexandru lpsilanti, se
bucură în primul rînd de simpatia şi sprijinul Rusiei deoarece, ca fost
mare drag.:mrnn, contribuise la încheierea alianţei ruso-turce din 1798 32 ).
Pentru aceleaşi motive ambasadorul Franţei Ruffin, care îl considera
ca pe o unealtă a politkei ruseşti, se opune la numirea lui ca domn 33 ).
Ipsilianti era avantajat î-nsă şi de faptul că fusese cerut domn chiar de
boieri, datorită calităţilor de bun :administrator de care dăduse dovadă
ca domn al Moldovei (1800-1801) 34 ). El e.ste ajutat şi de intervenţia
persona · ă ia regelui Prusiei în favoarea sa 3~). Cu toată opoziţia Firantei,
oe-şi vede prin oceastă alegere periclitate s~abilimentele comerda · e din
Marea Neagră 36 ), în cele din urrmă Ipsilanti este numit domn al Ţării
29 Xenopol A. D., Istoria Romlnilor din Dacia Traiană, voi. X, rpp. 109-110.
Grecii tncepu.seră ca mmaci tn chestillllile camerei.ale, -iiar de I.a 1669, .cu P.anaite
Nicusia, funcţia de dnagornan deveni oficială.
30 Hunnuzak.I, Doc. Su.pi. 12, p. 304.
31 Un raport vaneţi&l din 1769 spuine că „Donm1't«ii d;n Moldova şi Muntenra
sustin pe însăşi .a ,Jar cheltuială co;es.poodenţi la f,oate curţile vecine şi încă la
unele de la Nord, pentru a informa Poarta despre toate nollltăţile. Ei întreţi11 cores·
pondentii .lor priiri nocontienite trimiteri de tătari ca curieri, expuntnd turoilor, deşi
11u totdeauna şi tn chip temeinic, faptele şi pres!.Mpunedle poJ.itice pe oare le culeg
:lin dro~•'hitele păTfi. c.u muH iniai·nte ca ştill'i·le să ajun.g"ă J;i Poartă. prin miniştrii
llllŞi<şi. Xmopol, o. c. voi. X, p. 109; Hitmmuzak!, Doc. voi. XVI, rp. 761.
32 El .se dooliară şi llill nef·~ăcai duşarnarn .ai! Franţei. Xenopol, o. c., voi. IX,
p. 253.
33 Ruff.in a.r fi prefenat oa domn pe Callimaoehi, oare avea îndii.naţii către Franţa,
dar el nu se bucura de rocrederea Porţii. HUJrrnuz.aki, Doc. Supl. 12, p. 233.
34 Io:Q'oa N., Acf„ şi Frngm"nte cu priv're la Istoria Romtn.ilor. voi. II, p. 372.
35 Ibidem, P'P· 24; 370; 371 ; 373; rege!e o:odonă lui Knebelsdorf să facă cu-
noscuf lui lpsiilanH că 1-a ajutat I.a obtinerea t.ron~ilui.
:'16 H1:1rmuzaki, Doc. Swpl. 12, p. 242: Urechi.a V . ...\., Istoria Rominilor, v<>I. VIII,
p. 260. Pină la unnă, cedează şi Ruffin care dedară că a fost prost în.format
nc:upra lui lnsDlantl. Iorga N., Acte şi fragmente cu privire la Istoria Romlnilor,
voi. li, p. 371.
42
Romîneşti 37 ). Astfel, datorită isprijinului Rusiei 38 ) şi Prusiei, boierii îşi
văd satisfăcut şi ultimul punct din oererile lor.
La 16/28 august, T.amara înştiinţează pe mitropolitul şi boierii emi-
griaţi că se vor putea întoarce în ţară, pentru că s-au '.uat măsuri ca
să li se dea domnul pe care-l vor 39 ). Văzîndu-şi cererile îndeplinite şi
pe Constantin Ipsilanti domn, boierii pribegi s-au înapoiat în ţară şi au
făcut primire frumoasă noului ·doonn la Dună.re 40 ).
Fir:manul pe care îl aducea cu el Constantin lpsilanti, reprezenta
rodul unor decenii de luptă a poporului romîn împotriva jugu'.ui otoman.
li
Constantin Ipsilianti aducea cu el, în noua sa domnie, firmanul
atît de mult aşteptat de boierii munteni pribegi. Hatişeriful acesta
satis-făcea majoritatea cererilor romîneşti 4 !), reglementînd pe o nouă
bază raporturile dintre Principatele dunărene şi Poartă. Erau reconfir-
mate în primul rînd toate firmanele anterioare, ce confereau privilegii
Principate:or dunărene. La acestea se adăug.au noi dispoziţiuni, care
îmbunătăţeau în mod simţitor voechile privilegii. Noile dispoziţiuni aveau
de scop să creeze tocmai acele mijloace practice care să facă posibilă şi
obligatorie ;aplicarea eficace a privilegiilor. Hatişeriful începe prin a
arăta cauzele c:are l-au determinat şi anume: cererile boierilor pribegiţi,
datorită imaziei ·pasvangiilor, care a adus pustiirea ţării 42 ). Urmează
confirmarea vochi"or firmane de privilegii : hatihumaiurnul 43 ) din 1774
care, interzicînd abuzurile, reglementează modul de funcţionare al mono-
polului turoeesc; •senedul 44 ) din 1783, prin care •Se precizează obligaţiile
băneşti ale Principatelor dunărene faţă de Poartă şi hatihumaiumul din
1792. Conţinutu! iacestor acte este redat pe liarg. Noile dispoziţiuni, cu
care se încheie aciui, sînt precedate de recunoaşterea rolului jucat de
Rusia în obţinerea lui 45 ). Actul mai conţine o serie de dispoziţii de pro-
cedură, fără importanţă deosebită.
Deşi redactorul hatişerifului nu are nici o preocupare de a siste-
matiza dispoziţiunile diverse cuprinse în iad, totuşi, o cercetare mai
atentă a lor le poate grupa în următoarele categorii :
1. Clauze privitoare la raporturile dintre 1-'rincipatele dunărene, ca
state vasa:.e, şi Imperiul otoman, ca putere suzerană ;
37 Iorga N., Acte şi frogmenite, voi. II, p. 371. La 29 eugtl:S't J,psLlianti e numi.t
domu.
38 Ibidem, ·P· 372.
39 HurmuzakJ, Doc. Supl. 14, 'P· 301.
40 Dionisie Fotilllo, Istoria generallJ a Daciei, voi. II, ip. 211.
41 Dionisie Fotino Ln Istoria generală a Daciei, voi. II, pp. 210-211, .afinnă
eronat că !:oierii obţinll5eră mai mult :lecit ceruseră. In faipt, nu li se aco·dă
dreptul de a avc·a .a-nn·ată păm~rnteană, singura care ar fi putut împiedeca noi
inc 1rsiuni d·in ;ifară.
42 Srurdzoa D. A., Acte şi documente. voi. I, p. 252.
43 Hoatihuma1if\JJ11 - act tot a.ttt de s?IP..mn ca şi hatişeriful de ca1re se deosebeşte
doar prin menţiunea ce o are ln plus: „a se observa cele ce urmt>.ază"; AurC':l Goli·
mas. DP.•l're cap11chehi'iile Moldovei şi poruncile Porţii către Moldova pină la 1829,
laşi, 1943, pp. 120-121.
44 Se.n€·d. •smet - ordin imperfal cu cairacter pecuniar, <:0merdail, administrativ,
fiind act ju~idir peniru posesOT. Ibidem p. 141.
45 Stundza D. A., o. c„ voi. I, pp. 259-260.
43
2. Cl,auze privitoar·e la oTganizarna i·ntemă a Principatelor du-
nărene;
3. Drepturile recunoscute Rusi•ei 46 ).
Gruparea aiceasta are un canader oarecum arbitrar deoarece toate
di'SpoziiţiunHe 1au un scop comun, acela urmărit de boierii pribegi. Totuşi,
această împărţire prezintă avantajul că uşurează ana.Jiza şi stabilirea
scopului şi a caraderului hatişerHului.
1.. Clauze privitoare la raporturile dintre Principatele dunărene şi

Poartă. In 1această categorie putem distinge de fapt o serie de raporturi
ce ·se pot împărţi tn două mari grupe:
ia) .raporturile dintre Principatele dunărene şi Poarta otomană, ca
puterre suzerană ;
b) raportUJTHe particul1arHor turci cu Principatele dunărene sau cu
locuitorii acestor ţări. Toate aceste raporturi se camderivează prin
abuzurile din -pa1rtea Porţii sau a turdlor, ca indivizi, faţă de Principate.
111 prima grupă intră clauzele ce tind la reglementarea monopolului
turcesc şi a obligiaţHlor băneşti f1aţă de Poartă, precum şi unele cu
caracter mai restrîns ca : evacu~rea trupelor otomane, scutirea de tribut
pe timp de un an şi retrocedarea pămînturilor autohtonilor acaparate
de turci.
Monopolul turcesc. Principala piedkă ce sta în ·calea dezvoltării

economice a PrincipatelOT era monopolul turic'.-C'SC, care avea de scop să
rasigure aprovizionar-ea cu alimente a populaţiei Constantinopolului şi cu
imaterial de construcţie - lemn - a cetăţilor turceşti şi a flotei otom:me.
Imperiul otoman moştenise, pe lingă administraţia bizantină, siste-
mul de a procura, la pr·eturi reduse ,alimentele necesare populaţiei capi-
talei. Ca şi în vechiul Bizanţ, în capit·ala Imperiului otoman locuia o
popul1aţie tulburentă, de a cărei linişte depindea însăşi existenţa sulta-
nului 47 ). Pentru evitarea dezordinelor şi 1a răscoalelor, se instituise
acest monopol care, dacă reprezenta o uşurnre evidentă pentru existenta
populaţiei c apitalei, însemna în acelaşi timp o spoliere a ţinuturilor
1
asupra cărora ena instituit. La aprovizionarea Constantinopolului con-

tribuiau Principatele dunărene, Egiptul şi regiunile Mării MarmaT1a şi
ale Arhipelagului, fiecare din cele trei r·egiuni asigurînd hr;ana capitalei
cîte patru luni 'Pe ian 48).
lnsutuit încă din secol.ul al XVI-iea, monopolul turcesc dusese l1a
o îngrădire a libertăţii comerţului la noi şi, implicit, la o stagnare eco-
nomică 49 ). Secolul al XVIII-iea, în care Principatele dunărene se află
46 Aceaistă devizillune a1partine CcmsUJl1uilui Generai! 1al î-~ranţei la Buoul'eşti, Reiha'!'d,

în Rapport rnr la Valachie el la Moldavie, Î'Il „Revue historique du Sud-Est euro-
peen", an. XII, 1935, p. 35.
47 lorg•a N. - Hrnnmuziaki; Doc. voL X, p. XVIII.
48 Ibidem.
49 Ibidem. Iorga distinge în apl.i;)area monopolu·!ui turcesc -J.a noi trei etape:
I. De la mi}loCUJI seoolului XVI la începulu'l secolului XVIII, se ex.porta mult şi pe
oîştig lrun în Turda. In sec. XVIII pî•nă la Cuciuc-Gairuargi, epooa în oare ap1are teoria-
cheilerwlui, oînid mornopo,Jrul turceSIC se pre1faice în d·ri1but în na1tură s•au furnizarea l1a pret
a·rbi<trar. 3. Epoca pmtecloi!'aiiului rus :_ 1774-1829 - cind monopalul e păstrat, dar
se plăte.şte l1a preţ cu:rcnt.
44
în plină decădere politică, înseamnă în acelaş timp o înăsprire a mono-
polului turcesc, mai ales după ce Egiptul, căzut sub beiul Mamelucilor,
nu mai contribuie în mod efectiv şi const,ant la aprovizionarea Constan-
tinopolului. Proviziile procurate odinioară de Egi·pt, cad acum în sarcina
Principatelor 1 dunărene, ale căror obligaţii cresc 50 ). Se adaugă Ja a•ceasta
şi consecinţele păcii de la Cairlovitz ( 1699) prin care Poarta pierdea
Ungaria şi Transilvania.
In cadrul ,monopolului turcesc, Principatele dunărene erau obligate
să procure Porţii cer.ea le 51 ), vite 52 ), mai 1ales oi, a căiror carne er.a pre-
ferată de musulmani 53 ), unt, se.u, miere, ceară, necesare aprovizionării
capitalei 54 ). La acestea se adaugă lemnul pentru cetăţi şi carabii 55 ) şi
silitră 56 ) pentru pulberăria anmatei turceşti. Toate aceste produse se
ridicau 11a preţuri ,airbitrare, cel mai adesea neplătindu-1&e nici jumătate
din preţul real 57 ), ceea ce constituia o pagubă şi o piedică în dezvol ·
tarea economică a ţării. In plus, produsele enau transportate gratuit de
către ţărani iJa locurile de destiruaţie sau la porturile dunărene, obliga-
ţiile de 1rnnSiport constituind adesea, în aoea epocă cu căi de comunkatii
foarte proaste, ·o sarcină mai grea decît însuşi monopolul 58 ). Apoi, ţăra
nilor nu li se plătea totdeauna la timp nid puţinii bani pe care îi 1aveau
de ,primit pentru produ6ele, în realitate mai mult confiscate. Uneori,
ţănanii erau obligaţi să se depl1ai.seze cu căruţele la distanţe mari, pînă
la saline, pentru ca în locul banilor să li se dea sare, cu care în general
nu aveau ce face. Se adaugă la acestea o serie de abuzuri din partea
50 Iorgia N., - Hunnuzaki, Doc., VOil. X, p. XVIII.. .6

51 F:urniirtunHe de girîu - ;z;aherea - erau asian~late cu fumit'Lllri>le de război.
Din 1756 Prindp.atele proclllrau cantitatea neoesairă ·pentru caP'itală şi ipentru serai.
Muntenia era taxată la 20.000 de rnerte. Contri·buţi1a de griu, ce se aduna de două
ori ip~ an - vara şi toamna - şi creştea cu fiecare an, fu desfiinţată dlllPă ClllCiuc-
Caioongi. Ibidem, p. XIX. :Iilllrdi consumau cel puţin 300.000 de chile de griu pe an;
X'€!!10pol. A. D. Societatea şi moravurile în timpul Fanarioţilor, în A.rhiva Societăţii
ştiinţifice şi liie1iare dLn I.aşi, voi. I, 1889, p. 135.
52Vă~le er;au mai puţ~n cerute de turei şi comerţul cu celelaMe ţăt11i este în
creştere în această epocă. Io11ga - Hurrnu;z;aki, Doc. voi. X, p. XXII. Totuşi pînă şi
cai se lllJaJll, anurul vreo 3000, în cadrud monopolului it.urcec;c, Xenopol, Istoria Romî-
0
nilor, voi. X, p. 116. larga, Humrnzaki X, pp. XXII-XXIV. Mai a<les m cotnertul
cu vite er,1 contrabanda în floare, pentru că e~rtll'I legal nu se •putea face decît
cu permis sped:a1l di•n partea suLtanu'lulÎ.
53 PirlÎaleiip-a~ele dunărene livrw anuail t1JJTciilor 5--600.000 oi. Iorga N., Hul1!Ilu-
zaki, Doc. X, p. XXV.
54 In 1767, inte1111JUnţiu·I Brog.rua!'1CI se p11înge că Allexiii.nJdru Ghioa, în Muntenia,
închide graniţele ·pentru griu şi „tot felul de producţii". Poarta răspunde că „cele
mai nouă hotăriri şi decrete a,le Divalllllllui împărătesc, opresc ab.solut ex;portul şi
vînizarna în alte părţi a griului adunat dm Principate. pe coastele Dunării şi în
aUe ţări ·a1e su•ltbanUlui, precum şi a celrnfalte mărfuri opri.te, cum s,init l'Wite, pro- .
d·ucte şi altele, pe cită weme ele sint ceru1e de statele împărăteşti şi mai ales în
fe.ricita capimlă". Hurmu1zaki, Doc. voi. VII, pp. 39-40; Iorga, Hurmu.zaki, Doc.
V()I. X, P- xxv.
5
~ i!...eirrme'ie
pentru construcţii de război er·atU gr:ah11ite. Iorga N., Hiurrnuzal<!i,
Doc. X. p. XVII I.
56 PUnă 1La 1774 g.11aibuită, apoi prefllll sc;ă·zut d1in tnibut. Ibidem 1p. XXV.
57 Ibidem, p. XV.III.
58 Toate aceste <>.huzuri rezulită din cererile şi fiir:rruanele de privilegii ale epocii
45
negustorilor tu~i. lazii 59 ), capanliii, greci sau turei, ce se ocupau cu
comerţul de oi. Aceştia strîngeau proviziile care făceau obiec1ul mono-
polului 6c). Abuzurile lor făceau ca monopolul să fie şi mai greu de
suportat.
Consecinţele acestui regim de spoliere şi de jaf erau cu totul nefaste
pentru dezvoltarea Principate'or dunărene. Suferea în primul rînd pro-
ducţia internă pentru că ţăranii, jefuiţi de .Produsele lor, nu mai mun-
ceau pămîntul. iar multi dintre ei chiar rugeau, pustiind ţara. La rîndul
său, comerţul extern era sttnjenit, cu tot interesul pe care-l prezentau
produsele rom!neşti pentru celelalte ţări şi cu toate că, prin contrabanciă,
se evitau oarecum măsurile monopolului 61 ).
Regimul de monopol era incompatibil cu dezvoltarea economiei de
schimb de la noi, care avea nevoie de libertatea comerţului. Pentru
obţinerea :acestei libertăţi a comerţului se ridkă în mod constant boieri-
mea inrteresată în schimbul extern de mărfuri. Cererile acestei boierimi,
producâtoaire de cereale marfă, vor oscila, în funcţie de situaţia de
moment. între '.ibertatea deplină a comerţului şi reglementarea mono-
polului, prin îndepărtarea abuzurilor.
La cererile repetate- ale boierilor, Poarta va răspunde întotdeauna
printr-un refuz al desfiinţă.rii monopolului, venind numai cu jumătăţi
de măsură, care îndepărtau momentan unele abuzuri.
In cererile din 1770 se cerea libertatea comerţului şi dreptul loca'.-
nici:or de a face negoţ în străinătate, sub protecţia consulilor ruşi 62 ).
Tratatul de la Cuciuc-Cainargi aducea 6 uşurare comerţului romî-
nesc înlăturînd sistemul de zaherea, de aprovizionare de război, introdus
de turci după nimicirea lazilor din anu! 1756. Negustorii turci dispar şi
în locul lor apar negusitorii creştini de oi, „g·elepii", care cumpărau la
preţul curent 63 ).
Prin arzul din 1774 se cerea desfiinţarea c:asabbaşlîcului, negoţul de
oi urmînd să se facă de către gelepi şi pămînteni „cu mai multă îndes-
tulare 64 ). Urmare fu or-dinul de pedepsire a turcilor „serşelii" care iar
59 Lniţial griul era adus Ia Galat! şi Brăi.!a, tncărca.t pe oodbi~k! neg'l.lstorilor

lazi id in Trapezu.nt), din corpllll ienicerilor. Ei v-eooau var..a şi plăteau cit şi cum
voiau. Uni\ se stabileau mult timp tn ţară şi tnatau cu „•raialele" (băş!in.aşii creştini,
numiti 11stfol de turci). Ucideau pe cei ce se tmpot>riveau şi plăteau rit voi11u.
lmprumutau pe ţărani cu dobînzi teribile şi 11ruli aveau păm!n~url în P:inoi·p-att-.
Pe-k~ările lui P2'ic'€vich, în Hufmuzakî, Doc. voi. X, p. XIX. Tiara f,u cnătat'i rle
!azi cu ajutorul paşei de Hotin, pe Umpu~ lu~ Cort#.anitin Mavrooorda;t (1744-1748)
şi Con~tantin Hacovi\ă (175~--1756).
60 Xenopol A. D., lstor·a. Rominilor. X. pp. 113-114.
61 Monopolul nu er.a ~bsoliut. Complet oprite la export erau doa-r g.rîncle. Chel.ar
înseamnă grinar. Prohibiţia nu •a existat l!loainte de Con.stantin Mavroco•dat. Dovada,
I.a 1578, în tratatul lui Pe'.re Şchiopul cu Elisabeta a Angliei, se garantează co·
merţul liher pentru toate airtico~Ie, cu respa:~rea vamei domJU>şti. La începutul
sec. a.I XVI ll·lea, D. Cantemk a'l'ată că se exportau tn Crirnela, Traopezunt, Sinopl',
Con.stanlinopol, Egipt etc., lemne, miere, cea•ră, unt, silibră, &duc!nd dş!i.g domni·
tor~Ior. Iorga, Hurmuzaki, Doc. voi. X, p. XVIII.
52Arhiva RomlneasciJ, 1860, ·P·P· 212-213.
N., Istoria comerţului rominesc. Epoca mal noucl,
63 lorg..a Bucureşti, 1~25.
pp. 52-53.
64 Urechia V. A., Jstorla Romtnilor, voi. I, p. 14.
46
comite abateri, iar tîrgurile primiră p.ază turcească. Ordinul fu tnsă
curînd călcat, după cum dovedeşte o nouă plîngere disperată 65 ).
Hatişerif ul din 177 4, dat pe baz:a prevederilor tratatului de la Cu-
ciuc~Cainargi şi a arzului din aceLaşi an, aduce o reglementare precisă
a monopolului turcesc. Prin el se stabi"eşte:
1. Numărul oilor necesare aprovizionării populaţiei Constantinopo-
lul·ui. Oile trebuiau să fie cumpărate prin intermediul casabb.aşi or, care
vor trebui să le plătească locuitorilor la preţul curent. In schimb, locui-
torii sînt obligiaţi să nu-şi ascundă oile, ci să le vîndă oamenilor însăr
cinaţi cu aprovizionarea Constantinopolului. Domnii sînt însărcinati r.a
trimiterea de oi să He în cantităţi suficiente.
2. Principia.tele dunărene sînt chelrul Constantinopolului, a cărui
aprovizionare cu grtu trebuie să se facă exc usiv din aceste provincii.
Locuitorii sînt obligaţi să transporte canti1ăţile de grîne necesare şi ce-
lelalte produS(! la porturile dunărene, unde le vor preda reprezentanţilor
capanului, la preţul curent. Ei nu le pot vinde în altă parte. Locuitoru
nu trebuie să renunţe la cu:tivarea pămîntului sau să ascundă grîne'.e,
ci să le vîndă capanlîilor, deoarece vor avea în aceasta un avantaj, iar
locuitorii Constantinopolului nu vor duce lipsă de hrană. Domnul şi
boierii vor veghea la aplicarea acestei măsuri.
3. Lemnele pentru castelele din Rumelia se vor procura, ca şi tn
trecut, di·n Muntenia şi Mo· dova. Cheltuielile tăiatului şi transportului
acestor lemne vor fi plătite în întregime, fără a se putea scădea pre tul.
Intendenţii construcţiilor vor elibera chitanţe pecetluite asupra acestor
sunre, ce s-e vor scădea din tributul datorat de Muntenia şi Mo!dova 66 ).
Efectul măsurilor firmanului din 1774 este că încetează tributul de
grîu ·şi de lemne care, în loc să fie plătite :a un sfert din p;eţ, sînt
plătite du,pă preţul Brăilei, iar flagelul negustorului turc dispare, vin-
zarea făcîndu-se la hotare sau după licitaţia ordonată de domn 67 ).
Totuşi abuzurile r.onUnuă. Dovada este senedul din 1783 care este
nevoit să repete şi mai explicit prevederi'e din 1774: 1) plăţile urmează
să fie făcute în numerar de către negustori, după preţul curent al pro-
vinciei, incluzîndu-se şi transporturile, care nu mai cad în sarcina locui-
tori'or; 2) domnii răspund de îndestularea Constantinopolului cu oi!e
care trebuiesc plătite la preţul curent de către oamenii casabbaşilor; 3)
tăiatu: şi transportul lemnelor vor fi plătite integral, preţul mundtorilo1
şi carelor cerute de la ace.<>te provincii nu vor putea fi scăzute. iar
locuitorii nu vor putea fi forţaţi să trans-porte lemnele dincolo d~
hotare 68 ).
Arzul din 1783 este o nouă dovadă că dispoziţiile repetate au tosr
călcate. In acest iarz se arată cum, prin porunci repetate, Ţara Romî-
nească a fost obligată să focă 50 vase pe Dunăre, să dea 300.000 stam·
boli chile ovăz şi 80.000 de făină ; să trimită 1000 oameni cu lOU care,
85 Iorga, Istoria comrrţului romtnesc. Epoca mal nouă, p. 54.

56 Stuild~a D. A., Acte şi documente, voi. I, pp. 256-257; el. Urechi.a V. .A..,
Istoria Rominilor, voi. l, ·P'P· 571-572.
67 Iorga, Hurmuzak.l, Doc. voi. X, p. XVII.
58 Srurdza D. A., Acte şi documente, l, pp. 193--194, d. cu ha+Jhumaiumul di.n
1774 (ibidrm, IPP· 256--257) şi cel din 1784 (Urechia, Istoria Romînilor, voi. I.
pp. 919--921), <:are dovedesc că abuzurile conUnuă, cu toată irepetarea ·dispozitiu-
nilor prohibitive.
47
plus ferari şi cărămidari, la cetatea de la Omm, 1000 salahori şi 500
ca.re la lsmail, altele la Giurgiu, Nicopole, Turnu şi Ada-Kale. Ţăranii
sînt obligaţi să lucreze la 140 ceasuri d1ep1arte de caisă, cu 60 taleri pe
vară, după ce li s-a luat zahereaua, ceea ce duce la sparger·ea satelor.
Se solidtă o păsuire pentru cereri·le de ovăz şi făină, deoarece ţara nu
are şi este nevoită să cumpePe cu biani grei din ţinuturile vecine 69 ).
Aceste abuzuri repetate faic ca în cererile din 1792 să se insiste
asupna libertăţii comerţului. „Ca exportul de vi•te să fi.e cu totul liber,
adică supuşii turceşti să n-aibă dreptul a pofti vitele în alte condiţii,
decît acelea pe oare le-ar avea dacă s-air face cumpărăturile în Austria
.sau în Rusia, căd altfel Poarta ar aduce repede toate ca odinioară" 70 ).
Revendicările boieri·lor se dovedesc cu totul întemeiate căd, deşi
firmanul din 1792 repetă vechile dispoziţiuni, abuzurile nu încetează.
Chiar în anul 1792, Poarta trece peste scutirea de doi ani, garantată
prin pacea de l1a Iaşi şi pretinde Principatelor furnituri, pe care le piă·
teşte la preţ dublu 71).
In anul 1793, o mare cantitate de grîne este luată ·cu poruncă de la
ţărani şi îndreptiată, pentru capanliii Comstantinopolului, la Galaţi 72 ). Un
nou domn muntean cere de l:a ţară 30.000 de chile de secară şi 10.000
de chile de griu la Brăila, ·f ădnd şi statistica depnzitelor aiflătoare 73 ).
Al·exandru Moruzi este di•siperat de aceste cereri, pe care nici o interven-
ţie diplomatică a Rusiei nu le putea opri şi care loveau şi în bîrsanii
a'rdeJ,eni.
In 1794, pentru 1a putea f1ac·e faţă cererilor nemăsurate ale Impe-
riu.Jui otoman, aflat în plină decadenţă, consulul ms se gîndeşte la
înfiinţarea unei companii anonime, care să cumpere gr.îu din Austria şi
Polonia. Alexandru Moruzi vrea şi el, în ia.cetaş scop, să importe griu
din Banat7 4 ).
Abuzurile diau loc la răsooaile ţărăneşti, iar arzul muntean din 1794
cere uşurarea şi păsuirea cu un an a dărei de zaherea, deoarece r·ecol1la
a fost insuficientă 75).
Monopolul se extinde şi a•supra manufacturilor romk1eşti, în anul
1793 manufacturile de postav din Ţana Romînească fiind obligate să
-dea toată producţia de postav pentru echiparea armatei turceşti. Plata
urma să se fiacă din visteria imperială 76).
La începutul secolului 1a.J XIX-leia, la ia.ceste abuzuri vin să se a<laoge
'Oererile repetate în bani, zaherea şi oameni, din partea lui Pasvantoglu.
Cererile fonrnulate la Braşov în 1802, păstrate rezumativ în raportul din
acel 1an, al lui Ruffin, nu f1ac nici o ia.Jttzie la abuzurile monopolului tur-
cesc 77 ). Upsa unor informaţii complete face însă imposibilă o concluzie
69 Ureohia V. A., Istoria Romînilor, voi. II, JYp. 274-277.

70 Iorga N., Convorbiri Literare, 1901, p. 1130.
71 Ibidem.
72 Hwmuzaki, Doc. XIX, p. 631, documentul XXVII.
73/bidem, 1pip. 635, 637, 639, 643.
74 for,gia N., Istoria Comerţului romînesc. Epoca mai nouă, rp. 114.
75 C. Enbiceanu, Istoria Mitrololiei Moldovei şi Sucevei· şi a Catedralei mitro-
pali.tane dln l'OJŞi; Buc., 1888, pp. 326-328.
76 C. Şerban, Intreprinderea manufacturieră de postav de<o la Pociovalişte şi
Buoureşti, tn „Stiudii", a:n. V, 1952, nr. III, pp. 8&--106.
77 Hurmu:zaki, Doc., Swpl. 12, ·P·. 228.
48
definitivă. Se poate ca amba1sadorul francez să se fi oprit asupra puncte-
lor ce credea că pot interesa guvernul său. Reglementarea pe care o
primeşte monopolul turcesc prin hatişeriful din 1802, îndreptăţeşte pre-
supuner·eia că în aceste cereri au existat şi punote referitoare la monopol,
întmoît acesta inter·esa direct pe boieri. Altfel nu se poate expliaa de ce
hatişeriful din 1802 vine cu o reîntărire a vechilor măsuri de limitare
a abuzuri.lor, stabilind totodată unele modailităţi noi, care să facă eficace
aplioarea 1aioestor măsuri.
Se hotărăşte în primul rînd că „noi firmane vor reglementa canti-
tatea de provizii, ca lemnul, grtul, untul, oile şi, în general, orke fel
de producţie a Ţării Romîneşti, pe care această provtncie v:a trebui să n
furnizeze Sublimei Porţi 78 ). Monopolul turcesc nu era deci desfiinţat.
El urma să existe mai departe, cu 1aplicarea avantajelor obţinute prin
firmanele anterioare.
„Preţul produselor sus num'itie" urma să fie „plătit din tez1uruI
public în numerar, fără să se .abată de la preţul curent; nici o cumpă·
rare nu va avea loc altfel" 79 ). De asemenea „preţul ·grînelor ce se va
fi cumpănat, va fi plătit la preţul fixat în fiecare an, la scara de la
Brăila 80 ). „Pentru ca transportul furniturilor să nu devină o sarcină
~nfru naiarle, cărora ar fi o corvoadă, domnii vor pune cea mai mare
exactitudine la fixarea, pentru transportul acestor fu!"nituri, a unui pret
fix, 1proporţional acelui1a al furnitorilor, ·ele înseşi" 81 ).
ApHcarea acestor di-spoziţiuni ar fi uşurat în mod evident situatia
ţăranilor romîni. Obligaţiile, fiind fiXJate prin firmane, urmau să fie
cunoscute cu precizie. Preţuri produselor ca şi cel al transporturilor,
sreăzîindu-se din tribut, arneliornu sitrnaţia ţăr:ii în g·enenal şi, în special.
pe cea a ţărănimii, a.supra căreia cădeau aceste obligaţii.
HaHşerifol din 1802 1are o hotărîre în plus faţă de firmanele ante-
rioare, şi anume : „Se va discuta de asemenea cu susnumiţii boieri dacă
este posibil sau nu provinciei să satisfacă, tn ţotalitat·e sau în parte,
furniturile cerute. Cererea pe care o vor prezenta în legătură cu acest
subiect, prin ·intermediul domnilor lor, va fi ascultată" 82 ). Hotărîrea
trebuia să aisigure Prinicipiatelor dunărene modalita·tea de a avertiza
Poarfa, pe cale legală, asupra posibilităţilor lor de aprovizionare şi
asupra rabuzurilor curente ale aplicării monopolului. Totul depindea de
măsura în care Poarta era dispusă, sau putea fi forţată, să dea ascultare
acestor cereri. Dar, păstrarea monopolului va constitui însăşi sursa
tuturor abuzurilor viitoare, din partea Porţii, cu toate angajamentele
luate prin acest hatişerif.
Prevederile hatişerifului constitue dova·da tuturor abuzurilor mono -
polului turcesc. fiind, în acest sens, un Î'mportant izvor de informaţii.
Dorinţa boierilor,· producători de vite şi cereale mafrf ă, de a-şi rezerva
piaţa internă, eliminînd amestecul turcesc. nu capătă solutie satisfă
cătoare.
Obligaţiile băneşti faţă de Poartă. Dacă în privinţa monopolului
raportul lui Ruffin nu menţionează nimic, în schimb, el redă cererea
78 S.tu11dzra D. A„ Acte şi documente. voi. I, p. 261.
79 fbh:tem.
80 Ibidem.
RJ Ibidem.
8? Ibidem.
J. - Stuc~ii şi articole de Istorie 49

expresă a boierimii, „ca tributul să fie redus la cifra pe care Muntenia
o plătea, cînd de bună voie s-a închinat Porţii" 83 ). Creşterea tributului,
ca şi a celorlalte cereri de bani din partea Porţii, au făcut aa, alături
de monopol, obligaţiile băneşti să ronstituie partea cea mai {!rea ~
regimului turcesc.
Teoria „închinării de bună voie" este o creaţie a boierimii din
secolul al XVIII-iea. toomai pentru ia servi ca :argument împotriva cere-
rilor crescinde de bani din partea Porţii. Conform acestei teorii, dovedită
falsă încă de acum 50 de ani, de C. Giurescu şi Iorga, Mircea cel
Bătrîn s-ar fi tachinat de bună voie, plătind un tribut anual de 3000
de bani roşii sau 500 lei.
Cercetări recente dovedesc că ia.mintitul tra~at al lui Mircea cel
Bătrîn este apocrif, dar că tributul trebuie să fi pornit de la o sumă
de aproximativ 3000 de galbeni, lnţelegîndu-se deci prin bani rosii.
galbeni. Tributul ajunge apoi la 10.000 ducaţi, sub V'.ad Ţepeş, adică
se împătreşte. El creşte succesiv la 14.000 galbeni în 1524, 16.000 în
1538 şi 24.000 în 1542, ca apoi, între 1542 şi 1558, să se dubleze lia
50.000 galbeni 84).
U nouă dublare are loc între 1568 şi 1583, ajungtnd iastfel la
125.000 galbeni. Cu noul spor din 1593, se ajunge la 155.000 galbeni,
ce reprezintă un maximum al curbii. Lupta eroică a poporului rnmîn,
sub conducerea lui Mihai Viteazul, împotriva jugului otoman, are ca
urmare o scădere a trib•.ttului cu 80%. După asasinarea acestuia, va fi
o nouă creştere de 25%, pînă la Matei B;:isarab. Cu venirea pe tron a
lui Matei Basarab, tributul se dublează din nou, urcînd de la 40.000 de
galbeni, la 86,500 de g.albeni. Urmează o perioadă de creştere foarte
lentă' pentru ca, în 1703, sub Constantin Brîncoveanu, să fie un nou
spor, de aproximativ 50%, ceea ce dă un tribut de 165-170.000 de
galbeni. Acesta reprezintă cel de al doilea maximum al curbei deoarece,
în secolul al XVIII-iea, deşi tributul, socotit în hani de argint, va fi
în creştere numerică, valoarea sa, exprimată în aur, va scădea datorită
deprecierii argintului în comparaţie cu aurul, raportul variind de la
213 la 1/15, la începutul secolului al XIX-iea. După pacea de la Belgrad
( 1739), tributul este fixat la 580 pungi de argint, la care se va mal
adău~a un spor neînsemnat de 39 de pungi, care ridică suma maximă
a tributului la cele 619 pungi, prevăzute în senedul din 1783.
Dar, valoarea reală a celor 619 pungi va fi în continuă scădere,
prin dep.recierea argintului. In 1789, ele nu vor valora decît 62.500 de
galbeni, iar în 1822 doar 20.000 de galbeni, ajungîndu-se astfel la
situaţia din prima jumătate a secolului al XVI-iea 85 ).
83 Hurmuzaki, Dx., Supil., 12 , p. 228.

84 Aoe.s.te dale mi-au fost puse Ia di~poziţil' de Profesorul M. Berza.
85 M. Berz.a, Despre haraciul Ţării Romlneşti, comuinoatre tinu1ă I-a ln-smu•ul
Rornln de Istorie (in manuscris). Lucr.airoo dovedeşte că datele transmise de Dioni
sie Fotino în Istoria gen„ra/11 a Daciei, voi. HI, p. 214-215, ca şi cele a01 e lui
Reinhard, „Revue historique", pp. 136-139, precum şi calcu.lele lui G. Zane, Rtono-
mia de schimb 1n Principatele Romine, pp. 66-70, refM"iloare la perioada dinaintea
secolului al XVIII-iea, sini eronate. Penku secolu.I XVIII Îl1'Să, datele lui Fo\.ino
sint juste cu o sill1gură predza.re că ad·a6sul de 500.000, din 1761. făcut de Constantin
Mavroc:ordat, .nu reprezinlă în realitate un spor de tribut ci geaig-eaua (clarul)
imoăraluilui, c2re n·u intră în Mdml tributului ci este o sumă suplimentară, cum
este şi gealgeaua viziru.lui, de 125.00D Jei, adăugaită cam tot în aceiaşi epocă.
50
Alături de tribut, ce reprezintă o sumă ofidală, mai uşor de urmărit,
sînt însă celelalte obligaţii băneşti, care nu figurează nicăieri şi care,
a·dăugate la tribut, îngreuiază mu:t situaţia ţării 85 ).
Incă înainte de secolul ia! XVIII-iea se putea ocupa tronu~ prin
plata unor sume de bani la Constantinopol. La aceste sume se adaugă
altele, pentru menţinerea în domnie.
ln secolul al XVIII-iea, cînd scaunele Principatelor dunărene ajung
să fie licitate de grecii din Fanar, atribuirea domniei începe să fie taxată
în mod oficial, ceea ce constituie o S1arcină în plus pentru ţară. Pe
lîngă sumele oficiale, ce se plăteau la numirea în domnie, se risipeau
daruri în dreapta şi în stînga, sultanei Valjde şi dernnita.rilor înalţi al
Porţii, cu scopul de a cîştiga SP'rijinul lor. 1Aceste daruri .se recuperau,
tn cele din urmă, tot din stoarcerea ţării. Astfe\ sumele,· pe care noii
domni le aveau de la început de plătit Porţii se ridică la 1500-2000
de pungi 87 ). Unele calcule apreciază cheltuielile ianuale medii, cu turcii,
la 1.860.000 de lei 86).
Concurenţa grecilor face posibi'.ă mărirea continuă a acestor sume.
Orice schimbare de domnie duce la noi daruri pentru sultan, sultania
mamă şi marii dregători 89 ).
Chiar dacă domnul rămînea mai mult timp în domnie, el era nevoit
să plătească mucarerul mare (confirnnarea la trei am), egal cu ba~a
de numire, precum şi mucarerul mic (confi.rmarea anualâ'), ce reprezenta
jumătate din taxa de numire. Pentru a avea cît mai dese ocazii de a
tncasa aceste daruri şi taxe de numire, Poarta schimba foarte des
domnii de pe un tron pe altul.
Un ambasador o'.andez reliatează cum în anul 1761, după zece zile
de lupte ascunse ,tronurile au fost atril:tuite lui Constantin Mavrocordat,
pentru 700.000 de lei, şi tînărului Calimah, pentru 400.000 de lei, ceea
ce constituia „o mare favoare" 11 D).
Cererile nemăsurate de bani, ale turcilor, cădeau în sarcina ţără
nimii, boierii fiind scutiţi de. plata tributului. Ori, ţărănimea istovita,
în momentul în care nu mai poate plăti, părăseşte ţara, dind naştere ·
te fluctuaţii vii de populaţie, prin emigrări şi imigrări. In plus, în a-
ceastă epocă de intensificar~ a economiei de schimb şi de acumul:are
primitivă a capitalului la noi, se simţea nevoia, din ce în ce mai mare
de numerar pentru lărgirea şi consolidarea pieţii interne. Banii proveniţi
din schimb, tn loc să rămînă. în ţară, Iuau calea Constantinopolului,
lucru ce nu convenea boierimii, interesată în intensificarea schimbului.
De aceea, încă înainte de 1774, boierii încep lupta împotriva creşterii
acestor obligaţii băneşti. In artioo'.ul XVI al tratatului de la Cuciuc-Cai·
nargi se prevedea că ţara, după ce va trece scutirea de doi ani, va
RG Reiinhan::I în „Reoue historique", an. XII, pp. 136-137.

87 Otetea A., Contribu!ion d la Question d'Orient, pp. 340--341.
8S Dintre aceşHa: tributul 300.000 lei, pen!tr.u firman 750.000, diaruri de bairam
60.000, spese cu agenţii şi protectorii de la Constantinor;ol 250.000, spesele 1princi-
patuJui 500.000 -lei; Aurelian P. S., SchiJă asupra stiirii economice a Romînier î11
11eco/ul al optu-spre-zecelea, fn An. Ac. Rom„ Seria li, T<>m. Ill, Sezillnf'a. lflBl
Sectia 11, MemorH, p. 114
89 La fi€Care schimbare sulta11ut I.a 150 pungii, sultan.a mamă 50, plus oeila.Jti
dregăte>ri. Oţetea A„ Contribution a la Question d'Orient. p. 338.
90 Iorga N„ Documente privitoare ţa familia Callimachi, voi. I, t11r. CXXIll.
51
plăti haraciul tot la doi ani, prin delegaţi trimj.şi la Constantinopol.
Paşalele sau ailţi dennnibari turci nu vor avea dreptul să ceară nimi:::
în plus faţă de plata hariadului, ~ar Principatele dunărene se vor bucura
de 1privilegiiJ.e din vremea sultanului Mohamet al IV-iea 91 ).
In arzul din 1774 se cerea ca „birul l~a Poa·rtă să fie rnm a fost în
vremurile tmpărăţiei sultanului Mohamet al IV-iea, să se trimeată i'a
Ţarigrnd cu boieri pămînteni, pr-ecum aceaiSta s-a pomenit şi la legăturra
păcii de acum" 92 ). Hatihumaiumul din acela,şi ian confirmă prevederile
tratatului de la Cuduc-Cainar:gi şi arzului din 1774 93 ). Ca urmare, Ale-
xandru Ipsilanti opreşte pe turci să mai intre în ţară şi scade din fribut
suma ·ce da pentru „odaia vizirului" 94 ), iar în 1780, din 2.000.000 de
piaştri :strînşi, dă •turcilor doar 500.000 de pi;aştri 95 ).
O reglementare, mult mai predsă, a obligaţiilor Principatelor dună
rene f1aţă de Poartă, se dă prin senedul din 1783, prin care se stabileşte:
I. Că tributul Munteniei se ridică la suma de 619 pungi (309.500
piaştri), plaba f ăoîndu-..se anual la Constantinopol, în bani şi nu în atri-
buiri de fonduri ca plăţi. La tribut se adaugă, în bani siau în efecte,
damrile pentru bairnm, de 90.000 de pi1aştri, şi pentru scara imperială,
de 40.000 de piaştri. In afară de acestea, nu se poate cere nimic în plus.
2. Domnii nu vor plăti nimic pentru confirmare şi nu pot fi depuşi
decît ca delicvenţi.
3. Domnii nou numiţi nu vor plăti, ca venituri sau daruri, nici o
sumă în plus, faţă de trecut. Aceste venituri sau daruri se vor plăti din
veniturile obişnuite ale domnHor : saline, vămi, ferme arendate, etc. Ele
nu se pot percepe de !:a „raiale".
4. Poarta interzke paşalelor, cadiilor şi altor funcţionari din regiu-
nire învecinate, să ceară, în virtutea autorităţii lor particula·re, vreun
venit care să prejudicieze „naialelor", sau să trimită comisari, numai
pentm a strînge hani şi daruri.
5 .. Domnii nu sînt obligaţi să dea nici un fel de venituri sau daruri,
la modificările ce ar surveni în sa'liCinile principale aJ.e Porţii 96 ).
Aplicar·ea acestor dispoziţiuni însemna, în primul rînd, o uşurare
a situaţiei ţării aare, ferită de extorcările de bani, putea să-şi nădăj
dui1ască o economie mai prosperă. Apoi, însăşi situaţia domnilor trebuia
să se îmbunătăţea 0scă, ei fiind scutiţi să plătească daruri pentru confir,
marea în domnie.
In practică, senedul n-a abolit abuzurile, care continuă. Se fac mai
departe d•aruri către sultana mâmă, către membrii seraiului şi divanului,
şi aceste daruri, împreună cu tributul, se ridică la 1500 de pungi, adică
750.000 de piaştri. Cheltuielile de numire sînt duble faţă de cele de
91 Urechia V. A„ Istoria Romînilor, voi. I, p. 583.

92 Ibidem, voi. I, .p. 17. Notele 1UJruui turc, de 1!.a 1771, arat.ă că se p-lătea la
num~T·ea domnului 1200 punigi (muoarer), de hairam 200 ip ungi, apoi 500 pentru cai
şi şoimi; Iorga N., Istoria Romînilor prin călători, voi. II, p. 197.
93 UrechLa V. A., Istoria Romînilor, voi. I, p. 575. Di'5ipoziţiiJe hrmafllului dJn
1774 .&înt repetate şi în convenţia explicativă de la ConstiaruUnopol din 10 mai 1779.
a11bicoliul V.II. D. A. St'llrdza, Acte şi documente relative la istoria renascerii Romî-
niei, voi. I, •p. 155.
94Di0!1JÎsie Fotino, Istoria generală a Daciei, val. II, p. 171.
95 fongia N., Istoria Romlnilor prin călători, voi. II, p. 219.
9G D. A. Stumdza, o. c., voi. I, p. ·193.
52
oonfirmare, iar cele de protecţie sînt cel puţin două treimi din tribut şi
darurile obişnuite. Muntenia este taxată la 1.950.000 de piaştri, la care
se adaugă 750.000 de piaştri pentru menţinerea în domnie. Cheltuielile
pentru numirea în domnie sînt de 1,5-2 milioane de piaştri, ceea ce
e mult faţă de desele schimbări de domni !?7 ).
Abuzurile cu tributul nu puteau înceta, atîta vreme cît durata dom-
niei nu era asigurată. Domnul, care nu da cît i se pretindea, ena desti-
tuit, pentru a veni altul, care se oferea să dea.
In cererile din 1792 se reia problema acestor abuzuri, insisUndu-se
ca „tributul, care e fixat la trei sute şi oîtevia mii de lei, să fie dus lia
fiecare doi ani la Constantinopol şi să fie plătit prin miniştrii celor
două curţi împă·răteşti, fiindcă altfel Poarta :ar smulge de la tară o
sumă cu mult mai mare ... " 99 ). Dorinţa, perfect logică, nu e tradusă
în fapt, prin firmanul din 1792. De ·aceea, cererile abuzive din partea
turcilor vor continua şi ele vor detenmina boierimea, în 1802, să ceară
revenirea la vechile obligaţii, din vremea „închinării de bună voe".
Cererile moldovene, din acelaş, an, arată că, faţă de obligaţia de
tribut, de 65.000 de lei, Moldova este nevoită să plătească, în realitiate,
6.000.000 anual 99 ). Suma poate fi considerată exagerată, dar, fără
îndoială, cererile turcilor crescuseră, lucru valabil şi pentru Ţara Ro-
mîneasd.
Hatişeriful din 1802 stabileşte că „toate impozitele, veniturHe şi
rechiziţiile noi, stabilite după senedul din 1198 ( 1783), vor rămîne su-
priml3te şi, de pe ia.ceastă bază, domnii, în înţelegere -cu boierii diva·
nului, vor reglementia şi repartiza, în modul cel m.ai just, contribuţii·le
anuale" 100 ). Se revine astfel la tributul de 309.500 de piiaştri şi la do-
nativele de 130.000 piaştri, fixate la 17..83.
Dispoziţia tinde să elibere pe domni de rusf eturile, mult mai one-
roase, pe care le dădeau favoriţilor seraiului şi marilor demnitari ai
Porţii, pentru a se menţine în domnie. Hanii unmau_ să iasă în cantităţi
mai mici din ţară, întărind circulaţia monetară de aici. Concurenta între
c;andidaţii la domnie va anula însă această dispoziţie.
Raporturile particularilor turci cu Principatele dunărene. Firmanele
din 1774, 1783 şi 1792, reglementează în mod foarte amănunţit aceste
raporturi. Din felul cum sînt enunţate dispoziţiunile, rezultă · că Prin-
cipatele dunărene erau supuse unor adevărate devastări, din partea
acestor particul1ari. Inainte . de pacea de l:a Cuduc Cainargi, pe timpul
războiului ruso-turc ( 1768-1774), aceste abuzuri depăşesc orice limite.
După relatările lui Dionisie Eclesiarhul, în această perioa·dă turcii tre-
ceau în Princiipatele dunărene şi luau în arendă moşiile mănăstirilor şf
ale boieri.Jor, pe preţ de nimic, silind pe locuitori să facă pe ele cliacă.
Unii turci se ocup au cu negoţul, pe care-l făceau tot în silnicie, ridicînd
1
produsele locuitori·lor la preţuri arbitrare. Ei împrumutau locuitorilor

oani cu dobînzi grele ce, într-un an sau doi, întreceau capetele. Unii
turci se căsător·eau cu localnice, cu care aveau copii. La abuzurile lor
97 Reinhard, Revue historique, ain XII, pp. 136-139.

98 Iorga IN., Viaţa unui mitropolit de altă dată în „Convorbiri mer.ar~". 1901,
pp. 1129-1130.
99 Idem. Literatură şi artâ, 1901, 'P· 751.
100 Sturdza D. A„ Acte şi documente, voi. I, p. 260.
53
se adăugau cele ale servitorilor lor şi cele ale slujbaşilor domneşt1 şi
boiereşti. De aceste abuzuri nu erau scutiţi nici clericii, care erau bat-
jocoriţi. „Mare nevoie era pe această ţeară şi nimenea nu se gîndea că
va scăpa de această mar:e împresurare ia turcilor" 101 ).
Pe lîngă aceşti turci, oarecum sbbili, mai enau şi cei în trecere prin
fară, sau cei ce veneau în mod special, ca să o jefuiască.
Faţa de turcii în trecere, locuitorii aveau numeroase obligaţii, care
dădeau naştere la tot atîtea ia.huzuri. Locuitorii erau obligaţi s.ă le dea
adăpost, pentru ei şi pentru însoţitorii lor, precum şi c·ai de1 schimb,
fără nid un fel de plată 102 ). Adeseori, paşalele şi vizirii din regiunile
învecinate se abăteau, în mod nejustificat, din drumul, ce nu trecea
prin Principatele dunărene, provocînd p.agube mari locuitorilor, prin
abuzurile cu dreptul de găzduire (sălaş), hriană şi cai de olac.
La rîndul lor, turcii din Vidin treceau în O:tenia şi băteau oamenii
boiereşti, ca să le spună unde e ascuns griul, pentru a-1 ridica 103 ).
Abuzurile negustorilor turci, ce veneau la noi pentru aprovizionarea
Constantinopolului, dădeau naştere la conflicte cu locialnicii, conflicte
ce se judecau Ia tribunalele turce~ti din sudul Dunării, provocînd lo-
cuitorilor mari cheltuieli şi pierdere de timp, fără certitudinea că li şe
va face dreptate.
Apoi, locuitorii din Principate, care treceau în sudul Dunării, spre
a-şi vinde produsele, erau supuşi la bir, deşi îl plătiseră odată, la ei
iacasă. De asemenea, li se făceau mari greutăţi în ceea ce priveşte portul
şi religia, mulţi dintre ei fiind forţaţi să treacă la mahomedanism.
O altă serie de abuzuri decurgeau :iin faptul că vitele turcilor dl. la
Mang:alia erau trecute vara !a păs~ut, peste Dunăre, la Jigălia 104 ).
Principatele dunărene mai erau supuse abuzurilor şi exploatării pa-
~ale· or şi vizirilor din regiunile învecinate, care trimeteau qameni în
Principate pentru a ridica provizii şi tribut, în mod nelegal, peste
oblgaţiile datorate Porţii. Adesea, sub pretextul că urmăresc fugari
turci, turcii ridicau pt! localnici, ducîndu-1 robi în sudul Dunării.
Toate aceste abuzuri duceau l1a o dezorganizare a vieţii şi a pro-.
ducţiei în Principatele dunărene. Neavind nid o siguranţă şi fiind la
discreţia ultimului soldat turc, în trecere, orice iniţiativă a localnkilor
era paralizată. Dezvoltarea economică a Prindp:atelor iavea nevoie, în
primul rînd, de ordine, în locul căreia domnea însă haosul, provocat
de abuzurile turceşti. De aceea, boierii, interesaţi în această dezvoltare
economică, se vor ridica în primul rînd împotriva !acestor abuzuri. Li-
bertatea comerţului, formulată în cereri: e din 1770, implica, tTl mnil
logk, eliminarea amestecului abuziv al turcilor în piaţa internă.
· Aceste cereri îşi vor găsi satisfa~tia în tratat:il de la Cuduc Cai-
mrgi, c:are prevede în această privinţă următoarele : I. libertatea eul·
Ml Dioni'>ic Eclesi~rhul, Cronograful Ţării Romineşti, ed. Nioolaes.:u Plopşor,

pp. 8-9.
10? Xen.Jnol A. D., /s~oria Romlnilor, voi. X, .p. 100. O:;imeni.i erau sco~i din
case pentru â găzdui pe coooulii străini, sau pe rnu~afiri. Codrescu Th., Uricarul,
voi. X, p. 257.
IO:l Relatările lui Boscov.ich, în Xenopol. o. r., voi. X, p. 101.
104 Hatişeriful din 177-l, în Urrechi.a V. A., Istoria Romînilor, voi. I, ·p. 580.
54
tutui ; 2. înapoierea averilor mănăştireşti şi particulare ; 3. dreptul Io·
cuitorilor de strămutare 10 5).
Arzul muntean din 1774 cere cu mai multă precizie: I. încetarea
abuzurilor cadiilor şi negustorilor turci în ţară ; 2. reglementarea ju·
decăţilor între turci şi creştini : 3. înapoierea moşiilor luate de turci;
4. încetarea abuzuriloi paşale' or cu dreptul de gi1zduire şi ospătare;
5. înapoierea robilor; 6. interzicerea casabbaşlîcului 106 ).
Ca urmare a păcii de la Cuduc Cainargi şi a arzului din 1774,
hatihumaimul din I 77 4 reglementează cu precizie dreptul particul!3ri!or
turci în Principate, interzicîndu-se orice fel de abuzuri, atît în ceea ce
priveşte justiţia, cît şi în drepturile de găzduire etc.
Prin hatihumaim se stabileşte că :
1) Procesele dintre romîni se judecă m.tmai de domn şi de sub a1-
terni ; cele dintre romîni şi turci se judecă, în primă instanţă, de domn.
Jn caz de conitestatie se va apela la se:reta.rul musulman al domnului
(divan Kiatibe efendi), iar apel11I, contra deciziilor acestuia, se va face
Ia cadiul din Brăila. Se recomandă judecătorilor să fie drepţi.
2) Locuitorii Principatelor dunărene vor fi scutiţi să se prezinte
la ialle tribunale decît ale lor, pentru orice proces. Mărturiile creştinilor.
în procesele cu turcii pentru testament şi moştenire, vnr fi primite.
Nu se primesc mărturiile în procesele comerciale.
3) Militarii şi alţi turci, delicvenţi în Principate, vor fi tri!llişi,
spre a fi pedepsiţi, de comandanţii lor din cele mai apropiate cetăţi.
4) Nu au voie a intra în Principate decît comercianţii turci pre-
văzuţi cu permis special, şi după prealahilia învoire a domnului.
5) Comandanţii din vecinătatea Princinatelor im pot trimite în tară
oameni de ai lor, care să pretindă dări dela locuitori. Ei nu vor putea
preiinde de la aceste ţări avaeturi, sau plat a de servicii, ori daruri.
1
6) Moşiile mănăstirilor şi ale particularilor, uzurpate de turci, sn

vor restitui proprietarilor adevăraţi.
7) Negustorii turci nu pot poseda imobile sau turme în Principatet~
dunărene.
8) Vizirii şi ceil:alţi comandanţi nu pot trece prin ţară, iabătînrlu-se
din drum, nici să ia din ţară provizii, fără de a le plăti, şi nici să se
fo osească de poştele ţării. De asemenea, vor fi pedepsiţi tătarii şi alte
persoane în trecere prin ţară, de vor .lua cai de poştă, mai mulţi decîf
cei prevăzuţi în ordinele ce le· poartă.
9) Romînilor trecuţi în sudul Dunării, pentru negoţ, nu li se va
pretinde hanaciu, sau alte dări. Ei nu vor fi supăraţi pentru portul lor.
10) Se interzice turcilor să intre în ţară, pentru a căuta supuşi
străini.
11) Vitele de Ia Mangalia nu vor putea trece în Ţara Romîneasdi.
nici vara şi nici iarna.
12) Moştenirile între mohamedani şi creştini se vor rezo'.va după
cele piatru fetva'.e date de marele muftiu 101).
tos Urechia, V. A. Jsotcxlia Romlnator. 'Yoil. I, p. 583.

In~ /h d m. on. l:!-14. ·
101 Stu:-dza· D. A., Acle şi documente, voi. I, pp. 2.53--255, cf. Urechia, o. ~••
VCJ). I, pp. 577-580.
55
Aplicarea acestor dispoziţiuni ar fi adus o uşurare în situaţia Prin·
cipatelor ·dunărene, înlesnind dezvoltarea lor economică. Turcii le-au
călcat însă cu regularitate. Repetairea, tot atît de amănunţită, 1a tuturor
acestor dispoziţiuni, în hatihUJITiaiumul din 1784 108 ), ne dovedeşte că abu-
zurile continuau, poate nu în aceeaşi măsură, dar continuau. Şi ele vor
continua şi după fimnanul din 1784.
Către s.fîrşitul secolului al XVIII-iea, cadiul de Brăila merge la Iaşi.
să judece un proces, pentru nişte oi ale lui Iordachi Deleanu Canta<:u ·
zi no, cu ni'Şte turci 10 9 ).
Un arz al boierilor moldoveni, dintre anii 1787 şi 1800, descrie ja~
furile suferite de Moldovia, din partea armatelor turceşti, în timpul răz
boiului ruso-turc (probabil cel din 1789-1792), jafuri ce pustiesc în
special Gafaţii şi Ia·şii, provooînd fuga locuitorilor în munţi şi pră·darea
negustorilor. Arzul roagă să se ia măsuri, pentru a conteni urgi a 110 ). 1
Dovezile sînt pentru Moldova, dar avem unele şi penim Ţara Ro-
mînească. Tot în 1.impul războiului austro-ruso-turc, Cara Mustafa, ce
se afla 11a Craiova, informat de apropierea aust:iacilor, cere boie1 ilot
70 de pungi de bani, ameninţînd cu pustiirea ornşului. Jaiul a fost
evitat, deoarece boierii şi negustorii cei mari au acoperit suma la tirno.
iar turdi s-au retras 111 ).
Totuşi există o îmbunătăţire în acest timp. Turcii nu mai pot umbla
liberi prin Bucureşti şi au drept de găzduire doar la hanurile sfînta
Ecaterina şi Golţei 11 2 ).
HaithumaiUJITiul din 1792, imediat după pacea de la Iaşi, rep·etă
aceleaşi di·spoziţiuni, călcate însă şi de data aceasta de ciître turci,
ceea ce stîrneşte noi plîngeri şi noi cereri 113 ). Astfel, după uciderea Jui
I-Iangef'li ( 1799), turcii vor să se despăgubeas 1că de <:ele 40.000 de
pungi, cheltuite în războiul cu Pasvantoglu, prin conifiscarea averii lui
Hangerli şi a banilor strînşi de el, din goştinărit, pe caire-i crede că se
ridică la ctteva milioane. In :acest scop, ei torrturează pe boierii greci,
pentru a arăta unde sînt banii ascunşi 114).
Arzul moldovenilor, din 1802, arată cum, după pacea de la Iaşi,
negustorii turci s-au reaşezat în tîrgurile Moldovei, fiind ca o cium~
pentru locuitori, cum soldaţii turci din cetăţile vecine pradă ţara şi
udd pe oameni, de au rămas locurile aproape pustii 115 ). Lucrurile 0cestea
sînt valabile şi pentru Munteni a unde, după cum am văzut, prezenta
1
iui Pasvantoglru la Vidin îmsemna reeditarea tuturor 1abuzuriJ.or, în dis-

preţul firmanelor anterioare. Cererile sale, adăugate obligaţiirlor ofici:de
către Poartă, istov·eau ţa:r1a.
108 Urechia V. A., Is.torla Rominilor, voi. I, p;p. 919-922.

109 Iorga N., Studii şi documente, voi. XI, p. 83.
110 C. E11biceainu, Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei şi a Catedralei mitro-
politane din Iaşi, p. 334-335.
111 D.iani5ie Eolesia<rhul. Cronograful Tării Romîneşti, ·pp. 51-52.
112 longa N., Istoria comerţului romînesc. Epoca mai nouă, p. 57.
113 Tihomton Th„ Starea de acum din oblădllirea geograficească orăşenească şi
politicească a Prinfipaturilor Valahiei şi a Moldovei, 1p. 98.
114 Dionisie Fotino, Istoria Generală a Daciei, voi. II, p. 191.
115 .longa N., l.iieraJtură şi Arlă, 1901, p. 750.
116 Stru11dz,a D. A., Acte şi documente, val. I, p. 262.
56
De aceea, hatişeriful din 1802, repetînid prevederile firmanelor anie--
rioare, prevede în mod expres că : „In afară de negustori purtători de-
firmane, toţi aceia care, dintre locuitorii regiunilor înconjurătoare sau
alţii, ar voi, împotriva privilegiilor Ţării Romîneşti, să intre, să lo-
cuiiaocă şi să arducă prejudicii raialelor, vor fi îndepărtaţi din pr'1-
vincie" 116 ).
Dispoziţia 1aceasta, tn măsura în car·e putea să fie aplicată, tindea,
să asigure liniştea internă, de rnre avea nevoie dezvoltarea economică.
a Ţării Romîneşti. Ea putea fi pusă în aplicare, în oarecare măsură,
faţă de negustorii sau alţi particulari turci. In fiaţa abuzurilor cornan·
dianţilor turci locali ea rămî,nea însă inaplkabilă, atîta vreme cît ţara
era lipsită de un instrument capabil să o pună în practică, de o armată
autohtonă.
In ceea ce priveşte restituirea către propri•etarii lor adevăraţi, a pă 1
minturilor mănăstirilor şi particularilor din Prindpate, uzurpate de turci,

pl'evăzută în hatihumaiumul ·din 1774 ll 7 ), di·spoziţia a rămas numai
scrisă.
De aceea, hatişeriful din 1802 decide în această privinţă: „Vor H
date Moldovei şi Ţării Romîneşti toate pămîinturile care le aparţinuseră,
ce stnt cunoscute sub numele ·de bunurile raialelor şi~s situate în Ţara
Romînească în regiunea Giurgiu, aare fuseseră în mod suxesiv uzur-
pate. Termenul în care ele vor trebui să fie înapoiate, va fi fixat prin.
firmane, care vor .fi adresate celor în drept" 118 ).
Firmanele, prevăzute de hatiişerif, nu iau fost însă date. De aceea,..
atît convenţia rde la Akerman 119 ), cit. şi ha.tişeriiful din 1826 12°), vor re-
peta dispoziţiunea fără nki un efect pradic, deoare~e nu se fixează un
termen ·înlăuntrul căiruia trebuia să se fac?;, înaipoierea acestor bunurL
Abuzurile cu 1acapar:area de părn!inturi aparţinînd lo(;uitorilor Principa-
telor continuă •Şi după 1802.
Dispoziţiuni legate de invazia pasvangiilor. Faţă de situaţia ~rea,_
rezultaită de pe urma acestei invazii, hatişerifol din rB02 vine cu o
serie de măsuri, menite să uşureze momentan sUuaţia ţării. S.e porun-
ceşte domnului şi boierilor să nu neglijeze nimic pentru a grăbi eviacua-
rea ţării lor de către trupe şi si'l întrebuinţeze mijloacele care să con-
tribuie la pacea gărzilor din oraşe 121 ). Moldova trebuie să vie şi ea îin
ajuforul Munteniei, 11a plata trupelor ce o păzesc pe aceasta, printr-un
impozit p;articular echitabil, c·e se va fixa printr-un alt ordin special 122 ).
In continuare, se dispunea ca „de îndată ce domnul va: percepe
sumele a căror arătare e necesară, după trebuinţa de a plăti aceste
gărzi, voinva mea supremă este ca raialele din Ţara R~mînească să se
bucure de o scutire totală de impozite, p.e timp .de un an" 123 ). Dispozi-
ţiunea aceasta, ce se repetă în fiernre tratat, începînd ou articolul XVI
al tratatului de la Cuciuc-Cainar.gi, era destul de eficace în scopul pe
117 Stundza D. A„ Aote şi droumente, v-0'1. I, pip. 253-255.
118 lbideim, pp. 261-262.
119 Ibidem, pp. 316.
120 .LahoV1ari G. L, Hatişeriful din anul 1826, în „Convorbir·i liiber.are", 1887,
pp. 588-589.
121 Sfondz:a D. A„ o. c., voi. I, p. 260.
122 Ibidem.
12a Ibidem.
57
care-l unnarea, !acela de a iajuta la „r~popularea provinciilor" 124 ), după
cum o mărturiseşte în mod explicit hatihumaiumul din 1792 125 ).
Prosperitatea economică din primii ani :ai domniei lui Alexandru
Ipsilanti, descrisă de Dionisie Eclesiarhul 126 ), se datoreşte in primul rînd
scutirii de tribut pe timp de doi ani, prevăzută în tratatul de Ia Cuciuc·
Cainargi.
Măsura trebuia să dea :aceleaşi rezultate şi după anul 1802, dacă
s-:ar fi aplicat .cu stricteţe. Prosperitatea trebuia să decurgă din faptul
că ţara ne mai fiind secătuită de banii ceruţi de Poartă, aceştia ar fi
ajutat l,a întărirea pieţii interne. Cu toate impozitele noi, pe care le va
pune Constantin lpsilanti, în anul 1803, se înregistrează o uşoară îm·
bunătăUire, observată şi de Reinhard, în anul 1806 127 ).
*
In concluzie, clauzele privitoare la raporturile dintre Ţara Romt-
nească şi Imperiul otoman, au un caracter prohibitiv, delimitativ, sta-
bilind măsura în care Poarta are dreptul să se amestece în treburile
interne ale Munteniei şi obligaţiile acesteia din urmă faţă de Poartă.
Teoretic, imixtiunile şi abuzurile turceşti sînt îngrădite, iar piaţa Internă
p:are să fie scutită de toate vexaţiunile, care o împiedecau să se con-
solid~ze. Mărfurile ridicate de turci, în cadrul monopolului, sînt plătite
la preţ curent, tributul şi celelalte ob!ig.aţii băneşti, fixate cu precizie,
micşon'ază posibilităţile de a se scoate prea muJţi bani din ţară, abuzu-
rile particularilor interzise, pămînturile locuitorilor,· acaparate de turci,
promise ia fi înapoiate. Se oferă posibilitatea reparării pagubelor su·
ferite de pe urma invaziei pasvangiilor, prin scutirea de tribut, pe timp
de un an. loate aceste măsuri corespund năzuinţelor boierimii producă
toare de cerea· e-marf ă şi necesităţilor obiective ale dezvoltării economiei
de schimb Ele vor servi această dezvoltare în măsura în care turcii
vor înţelege, sau vor fi siliţi, să le respecte.
2. Clauze privitoare la organizarea internă a Principatelor dună

rene. Hatişeriful din 1802 cuprinde un şir de clauze ce se referă Ia or-
ganizarea internă a Piind pa telor dunărene. Ele se ref eră : I. la durata
domniei ; 2. la modu: cum trebuiesc repartizate şi percepute dările;
3. la drepturile boierimii în ocuparea dregătoriilor şi în stabilirea mo-
dului de administrare a instituţiilor publice.
124 Urechia V. A., Istoria Romlnilor, voi. I, p. 583.

125 „In acelaşi spirit de mi.Ia pelfltru raiiale şi perntra locni!oril, mai aAes ai
Ţări.i Romîneşti, şi pentru a complecta măsurile necesare pentru repopularea pro-
vinciei, s-a dat alt comandament în favoarea lor, ca timp de doi ani, să aibă dis-
pensă pentru acest tumen. să se l!f"meze penfru capitaţie, donative I.a bairam, la
iocară, ven·iturile şi darurile Dorrmului, regulamentele de mai sw ... "; Stu·rdza D. A„
Acte şi doc~mente, voi. I, p. 259.
126 „Au fo~t VfPIDU'TÎ bune şi s-.au deschis toate schelele hotarelor împrejurr,
boierimea sporea întru slujbele lor, şi de către tu·rci -nici o SlllJl:Îrnre nu era, neg-u-
storii se bătea ou a.lişverişnrile lor, la cîş!ig, meşteşugă•reţii spore.a în lucrarea sa.
lăra-nii îşi lucrau pă.ffiînturile lor, nesupăraţi cu greutatea de dajdi1, to\i se bucura
şi fără grijă pE>trecea, eftinăta.tea la toate era la mărfuri şi la dobitoace"; Dionisie
Eclesi.arhul, Cronograful Ţării Rornineşti,. p. 15.
121 Reinh.aird, Revue historique, .an. XII, pp. 35-36.
58
Aceste clauze au, ca şi precedentele, un caracter -:!elimitativ, sta-
bilind pînă unde poate merge amestecul turcesc în treuuqle interne ale
Principate.or dunărene. Unele dintre ele sînt simple clauze rezervative,
deoarece lasă anumite domenii pe seama boierilor, fără a fixa vreo
normă de activitate în aceste domenii.
Domnia. Cea mai importantă, dintre toate hotărîrile hatişerif ului,
este aceea referitoare la domnie. In secolul al XVIII-iea, instituţia dom-
niei este mult slăbită, faţă de secolele anterioare, datorită sistemului,
permanentizat de Poartă, de ia vinde scaunele acestor ţări, ce:or care
ofereau mai mult. Epoca aceasta, în care majoritatea domnilor sînt nu-
miţi dintre grecii din Fanar, este numită impropriu „epoca fanariotă",
pentru că, pe lingă aceşti greci, sine numiţi domni şi din unele familii
romîneşti, cum este aceea a Racoviţeştilor 1w). Cu timpul, sporind concu-
renţa între familiile greceşti, cele romîneşti au fost înlăturate. Prin
vinderea acestor tronuri, Poarta şi marii demnitari turci îşi creeau ve-
nituri suplimentare, care, datorită concurenţei dintre candidaţi, creş
teau mereu 129 ).
ln acelaş timp, se abolea vechiul obicei ca domnii să fie în preala-
bil aleşi de boieri. Sistemul nu era nou căci, şi înainte de „epoca fa-
nariotă", au fost cazuri în care Poarta a numit direct pe domni, fără
a aştepta alegerea boierilor. De altfel, sistemul nu se permanentizează
imediiat după ce Poarta a început să numească în mod constant în
domnie greci din Fanar. De la fuga lui Dimitrie Cantemir şi mazilirea
_lui Ştefan Cantawzino şi pină în anul 1731, cind se renunţă complet
de către Poartă să mai aştepte alegerea domnilor, aceştia deşi sînt
greci din Fanar, sînt aleşi mai întîi de către boieri 1301.
Poarta renunţase să mai numească domni pămînteni, datorită re-
petatelor dovezi de necredinţă, din partea acestora, şi tendinţei genera le
de apropiere de puterile creştine, Rusia şi Austria. Noii domni prezentau
mai multă siguranţă, deoarece ei erau recrutaţi în general dintre foştii
dragomani ai Porţii, cu state de serviciu verificate. Importanţa deosebită
pe care o prezentau Principatele dunărene ·pentru Imperiul otoman,
impune Porţii obligaţia să numească la conducerea acestor ţări oamenii
ei de încredere 131).
Astfel, autoritatea domnu'ui, în raporturile cu turcii, este conside-
1
rabil micşorată. El devine asimilat unui paşă cu două tuiuri 5 ) şi este

cu foarte mare uşurinţă schimbat din domnie, datorită concurenţei ce-
lorlalţi pretendenţi, care ofereau mai mult. La început domnii sînt mn·
taţi de pe un tron pe altul, schimbîndu-se înfre ei, pentru ca Poarta
să aibă ociazia să încaseze taxele de numire şi de conlirmarea dom-
niei 13 ~). Cu timpul şi cu creşterea concurenţei pentru tron schimbările
128 Xm1opol, Istoria Rominilor, voi. X. p. 95.

129 Dionisie Fotino, Istoria generalii. a Daciei, voi. III, pp. 214-215; Otetea A.,
Contribution d la Question d'Orient, pp. 310-341.
130 Ote'.€.a A., Tudor Vladimirescu şi misiunea eteristă în Ţările Romineşti, p. 29.
131 Ibidem, p. 30.
132 Reinhiwd, Reuue historique, an. XII, p. 29; Oţetea A., o. c., p. 31.
133 Xenopol, o. c., voi. X, p. 95. Sistemul ~es'.a du:-ează pînă în 1752. Tronul
costă pe domni 150G---2000 pungi. Oţetea A., Contribuiion ă /ia QuesJian d'Orien!,
p. 341.
59
sînt mai ,dese, iar numărul familiilor concurente creşte şi el 134 ). Conse-
cinţa e d t~onurile încep să fie atribuite pe preţuri din ce în ce m~i
mari. Domnii vin în ţairă înglodaţi în . datoriile contractate pentru obţ1-
ner·ea domniei. Preocuparea lor este deci de a strînge cît mai repede
banii neces1a1ri tributului, achitării creditorilor şi strîngerii unor fonduri
de rezervă, pentru o nouă candidare la tron, în caz de mazHire 135 ). De
aceea ei nu au vreme să se ocupe de buna administrare a ţării şi lucrul
nu trebuie să fie reproşat lor, ci sistemului nenorocit care îi obliga la
aceasta. Chiar şi domni bine intenţionaţi, ca Grigore Ghica şi Ale-
xandru Ipsila·nti, nu pot face altfel 1 ~ 6 ).
Pentru ţară, sistemul era însă dezastrns. In loc să fie un factor de
ordine, care să ajute la dezvoltarea economică, aş,a cum ajutase mo-
narhia absolută în Apus, domnia dezorganizează producţia prin fi'Scali-
tatea crîncenă pe care o intronează şi prin spolierele pe care le pa-
tronează.
Nevoile de a lărgi piaţa internă, împing pe boieri la luptă pentru
întă·rirea instituţiei domniei oa, astfel întărită, să le servească intereselor
lor economice 'şi politice. In această luptă, boierimea caută şi obţine
sprijinul Rusiei.
In propunerile ·de pace din 1773, Rusia cere ca Grigore Ghica să
fie numit domn erditar în Ţara Romînească 137 ). Prin tratatul de la Cu-
ciuc Oainargi, domnii primeau dreptul de a avea reprezentanţi creştini,
la Constantinopol, i1ar aceşti reprezentanţi urmau să .se bucure de dreptul
ginţilor 139 ). Arzul muntean din 177 4 c-erea ca domnul să fie pămîn:tean,
ales pe viaţă, iar la moarte ţara să poată ah~ge ;altu:) 139 ). Boierii .chiar
se grăbesc şi aleg domni pe Ştefan Pîrsicoveanu şi Manoli Vodă Ro-
set 140 ). Upsa de unitate a boierimii face ca Poarfa să nu ia în consi-
deraţie alegerea. Ea întîrzie chiar să numească noi domni motivînrl că,
de vreme ce ţara se bucură de scutire de tribut pe timp de doi ani, nu
se simte nevoie de domni 14 1).
HatihumaiUJ1Tiul din 1774 dă o garanţie că „domnii, pînă nu vor face
vre o vină adeverită ... , să nu se mazilească 142 ), dispoziţie repetată şi
în senedul din 1783 w) şi în hatihumaiUJmul din 1784 care prevede că
„voievozii să nu fie depuşi pînă nu a·pare vre-un semn evi1dent de răz-
134 După 17.52, numărul familHor ce concu~ea/ă perutru tron creşte. El v.a creşte
şi mai mu1<t după irăz<boiul din 1769-1774. Xenopol, sforia RomJnibor, voi. X, pp. 95-96.
135 Ibidem, pp. 96-97; Oţetea TUdor Vladimirescu, p. 32.
136 Xenopol A. D., op. cit., voi. X, pp. 98-99 ..
131 Ibidem, voi. ,rx, p. 138.
138 Urechi1a V. A„ Istoria Romînilor, voi. I, p. 583.
139 „Domn;i noştr~. oa diin vechime, să se raileaigă• dintre noi rpămtntenii şi,
prin plecata a noastră -anafora, să se întărească de către prea Inailta Impă,răţie şi
să fie nesupăr.aţi 1şi nestrămutaţi în toată vi1a1 ţa lor, far şi după ce-şi vor da sfîr-
şitUJI vieţii lor, ialegerea de domn nou să se f<aJcă iarăşi dă fa noi; şi aşa să se
înrt:ă·rearscă .de La ,prea ŢJurt:e'l'nîoa Impărăţie"; Uroohiia, o. c„ voi. I, pp. 14-15. La foi
cer şi boierii moMoveni. Ibidem, p. 18.
110 Dioruisie Fotino, Istoria generală a Daciei, voi. II, p. 171.
141 Urechi1a V. A„ o. c., voi. I, p. 125.
142 Ibidem, 'P· 575.
143 Senectuil dii!ll 1783 prevede: „Nu se va 1l1ua nimic domnLlor <pentru a fi oonf,ir-
maţi în focur"le 1lor şi, cu excepţia cazului cJnd au comis t're un delict bine con·
stata!, ei nu uor putea fi depuşi". D. A. St1J11'dza, Acte şi documente, voi. I, p. 193.
60
wătire", acest regulament urmînd să fie executat „conform tratatelor
deja închei,ate între puternka noastră împărăţie şi curtea Rusiei" 144 ).
Dispoziţiile nu sînt 1aplkate decît în ceea ce priveşte Alexandru lpsilanti
( 1774-1782), oare va avea o domnie de aproape 8 ani, eX'cepţional de
lungă, pentru acele timpuri. Restul domnilor vor fi maziliţi cu extrem
de mare uşurinţă, iar trei dintre ei vor sfîrşi ucişi din or,dinul Porţii '.
Grigore Ghica ( 1777), Nicolae Mavrogheni ( 1790) şi Constantin Han-
ger li (1799).
De aceeia, lupta boierilor pentru domn ia.Ies pe viaţă continuă. Con-
diţiile prezentate de Rusia, la pacea de la 1792, prevedeau că „Poart;;i
nu va fi în drept, sub cuvînt de felonie, de a schimba domnii pe vii-
tor" 145 ). Mai categork, boierii munteni pretindeau cam în aceeaşi epocă
•.ca 1alegerea domnilor să fie statornicită definitiv, anume aa un număr
restr,îns de alegători, luaţi din cele trei, stări, să aleagă după lege pP.
domn" 146 ). La pacea de la laşi ( 1792), ruşii cer ca domnii să fie men-
ţinuţi de Poartă, în funcţie, şapte ani 147 ). In februarie 1793, boierimea
munteană cere domnia ereditairă pentru famili:a lui Alexandru Mo ·
rnzi 148).
Dar toate încercările au rămas zadarnice. Tronurile se atribuie mai
-Oeparte prin licitaţie, domnii sînt maziliţi cu cea mai mare uşurinţă, mai
mult chiar, Constantin Hangerli sfîrşeşte prin a fi ucis. Evenimente!H
anului 1802 scot din nou în evidenţă necesitatea unei domnii consoli ·
date, cap.abile să facă faţă gireutăţilor şi să asigure liniştea. De acee3
boierii pribegi cer „ca domnul să fie ales pe viaţă", fixîndu-şi chiar pre-
ferinţele a<Supra lui Constan1in Ipsilanti 149 ).
Hatişeriful din 1802 nu satisf1ace integral această -cerere. Se hotăra
ca : „De acum înainte, timpul de gestiune :al domnilor e fixat la şapte
ani întregi, începînd din ziua numirii lor. Atît timp cit nu va fi din
.partea lor un delict· dovedit, ei nu vor putea fi depuşi din scaun înainte
de te11meinul fixat mai sus ; în aş1 a fel îndt, dacă în timpul celor şaptP
ani un domn va fi acuzat de vre-o greşeală, Sublima Poartă va trebvi
să înştiinţeze ·pe trimisul 1Rusiei, şi dacă dtipă. veriÎ!oarea făcută de o
parte şi de alta V!a fi evident şi constatat că susnumitul domn este în-
tr-1adevăr vinovat, atunci va fi permis, dar numai în acest caz, de a fi
depus" iso).
Durata de 7 ani a domniei era puţin faţă de cererile boierilor, dar
era foarte mult faţă de situaţia de fapt, în care domnii erau înlocuiţi
cu cea mai mare uşurinţă, numai ca Poarta să aibă ocazie să stoardi
tot mai mulţi bani. V. A. Urochia apreciază nejust că „prin .acest ad
scade [autortta1ea] domnitorilor, reduşi la domnii de -7 a1ni" 1s 1), pentru
că în această epocă, exceptînd pe AleX<andru lpsilanti, nici un domn
144 V. A. V.rechia, Istoria Romînilor, voi. I, pp. 917, 921.

145 Ibidem, voi. III, p. 440.
146 lo11~a N., Convorbiri literara, 1901, p. 1129. larg·a o socateş.te prematură
c~rerea. Ibidem, p. 1125.
147 Wilkim;on, Tableau historique, ·PP· 89--90.
148 Cererea în Iorga, Co11Jvorbiri LiJef'll're, 1901, pp. 1117-1123. Turc.ii reSJPing
Tbidem, 1p. 1125.
149 Rlll!ffin 'către T1a11leyrcmd, im Hunmuzaki, Doc.., Supt. I2, p. 228.
· 1:,0 Strurndzia D. A., Acte şi documente, voi. I, p. 260.
151 Urechi-a V. A., o. c., voii. VIII, p. 716.
61
n-a rămas în scaun 7 :ani 152 ). Real domnia era puternic consoli-dată şi
ea trebuia să. iaibă ca urmare c. stabilizare în situaţia politică ia tării.
fără de care economia nu putea să prosp·ere. Prevederea. ca domnii să
nu fie depuşi decît în cazul „oind ar fi comis vre un delict bine const:a-
tat", prezentă. şi în senedul din 1783, a fost ·CU regularitate călcată dP
Poartă. De aceea, hotărîrea din 1802, ca vina să fie constatată de am-
bele împărăţii, era singura măsură în stare să facă pe turci să-şi respecte
angajamentele luate. Fără garanţia Rusiei, oricît ar fi promis Poarta, e~
nu iar fi ţinuifl' pe domni în fua::ţie 7 ani. Garanţia Rusiei constitui~
tocmai iacei instrument care va determina modul de aplicare al ac?stei
dispoziţii.
Modul de repartizare şi percepere a dărilor. Obligaţiile băneşti ale
Principatelor dunărene, faţă de Poartă, constînd din plata tributului şi
cheltuielile domni:or pentru obţinerea şi păstrarea domniei, reclamau
sume extrem de mari, depăşind cu mult posibilităţile normale de plată.
ale ia.cestor ţări, în secolul al XVIII-iea. Pentru a face faţă acestor nevoi
de bani, domnii recurg la toate mijloace' e fiscale legale şi mai ales
Ilegale, imprimînd epocii acea pecete de fiscalitate excesivă, care o ca·
raderizează. Cererile excesive de bani nu încep însă cu domniile fa-
11Jariote. Ele sînt anterioare acestor domnii şi se accentuiază încă de pe
vremea lui Constantin Brîncoveanu 153 ). In secolul al XVIII-iea, ele însa
se permanentizează şi cresc necontenit, apăsînd cu toată povana lor
asupra ţărănimii. De a'.tfel, întreaga administraţie a ţ3rii, de care dom-
nul dispunea în mod absolut, ca şi de resursele ţării, avea scop unic
de a stoarce tot mai mulţi bani, pentru a îndestula pe turci, pe domni
şi pe boieri 154 ). Jaful era temelia întregului sistam de orînduirc 155 ).
Deşi măsurile fiscale trebuiau să aibă aprobarea Divanului, domnii
trec totdeauna peste această aproabre 15f>).
In trecut veniturile ţării şi ale domniei erau comune dar, pentru
a-şi feri veniturile de cererile cresdnde a· e Porţii, din a doua jumătate
a secolului :al XVIII-iea, domnii tşi separă veniturile de cele ale tarii,
rezervîndu-şi izvoare speciale pentru alimentarea acestor venituri 157 ' .
De ia.ceea o parte din dări va servi !a alimentarea C'ămării domneşti,
pentru cheltuieli" e particulare ale domnilor, iar altă parte pentru visteria
ce acoperea cheltuielile generale ale statului : tributul către turci şi plata
funcţionarilor statului 1ss).
Vic;teri:i c;tatului se :iprovizioria î:n primul rir~d diP bir, •:arc era un
impozit persona I (capitaţie), plătit de toţi bărbaţii mai mari de 16 ani,
cu excepţia •scutelnicilor 15g). Capitaţia constituia 2/3 din toate veniturile
152 „Depuis l'epoque oit ce sys~eme fut lntroduit, jusqu'au commen.cement du
siecle '!J'resenl, c'est-ădife depuis un enp11ce des quatre-vingt-dlx ar.s, la Valachic
seule a passe dans le-s mains des qunrante princes differffits, sans compter le
temps qu'elle fut oocu.pee ?ar Ies Russes, depî.tis I 770 jusqu'ă 1774, par Ies Au~ri
chi·ens et Ies Russes, de 1789 a 1792 et de ·nouveau par Ies Russes, de 1806 ă 1812.
Wilkinson. Tableau hisforique, p. 89.
153 Dionisie Fot.ino, Istoria generc.llt a Daciei, voi. III, ip. 316.
154 Ot·etea A., Tudor Vladimirescu, p. 151.
155 Radu Rosetti, Pămintul, sătenit, stăplnil, tom. I, Buooreşli 1907, p. 393.
156 Oţetea A., o. c., p. 51.
157 lbid!'m.
158 Jb'rf. m. pp. 51, 54. ă
0
159 Wilk>i.nson, o. c., p. 60.
62
ordinare. Exista' şi o capitaţie extraordinară compusă din podon (dar
de paşte), din mucarerul mare, c·! însemna confirmarea domnului la
3 ani, şi din mucarerul mic, pentru confirmarea anua'.ă. Cînd nu ajunge
capitaţia ordinară, sau la cererile excesive ale Porţii, se adaugă o dare
nouă, ajubrinţa, la care contribuie foarte rar şi boierii, prin abonare.
într-o anume proporţie. Breslele· de prcprh~tari liberi şi negustorii plă
tesc, tot prin ia bona re, o cotă, ce r'i!prezintă cam 1/7 din cea piă tită de
ţărani 160 ). Ţăranii plătesc birul pe sat, în cadrul cămia se f,a..:e 1repartiţia
pe locuitori 161 ). Pentru asigurarea plăţii capitaţiei, în 1739, Constantin
Mavrocordat o împarte în 4 sferturi, a 2,5 piaştri, !a care se ~daugă
în 1741 a I cincilea sfert, iar în 17-15 să se adauge a I şaselea. In I 757
c:înt 12 sferturi pe an, ca şi în 1766. Alexandru Ipsilanti reduce nu-
mărul sferturilor l:a patru. pentru ca tot el să adauge, în 1777, sfertul
cinci şi, în 1778, sfertul şase. Toate aceste măsuri, care avea11 de scop
să asigure strîngerea birurilor, nu dau rezultate pentru că numărul fa-
miiilor impozabile scade de la 147.000, cit erau în 1739, la 75.000, în
1775, şi la 70.000, în 1802 162 ). Slujbaşii statului erau plătiţi de Casa
Răsurilor, din o cotă specială, adăugată la celelalte impozite, numită
răsură 163 ). ·
Pentru alimentarea cămării domneşti enau impozitele indirecte 164),

ca vămile şi salinele 165 ). La acestea se adaugă impozitele pe animale.:
goştinăritul pentru cai, plătit şi de boieri, ierbăritul pentru păscut, oi<:!ri-
tul, pe care boierii nu-l p:ătesc decît dacă au turme mai mari de 500
de oi, dijmăritul pe stupi şi pe rtmători, apoi vinăritul, tutunăritul şi po-
gonăritul şi uneori văcăritul, care lovea în vitele de muncă ale ţăra
nilor 16 G). Doamna avea. veniturile ei particulare, provenind d_in birul pe
ligani, ce producea 200.000 de !ei anual 167 ). _
To.ate aceste impozite fac ca veniturile Ţării Romtneşti să crească
neconlenit de la 2.435.102, cit erau în 1760, la 5.000.:JOO, între 1802-
1803 168). Dintre toate, darea cea mai grea o constituie ca-pitaţia care în
1760 reprezintă 1.946.941 lei, din tota Iul veniturilor de 2.435.102 !ei,
din care 1.738.941 lei sînt plătiţi de ţărani, iar în 1802, 3.300.000 !el
din 5.000.000 lei venit, ţărănimea plătind şi de această dată cota cea
mai mare de capitaţie, 3.000.000 lei, ceea ce reprezintă aproape 90'·'/0 169 ).
Deci majorit:atea zdrobitoare a sarcinilor fiscale apac;ă asupra ţărănimii.
Tabloul veniturilor Ţării Romineşti pentru anul 1782 este foarte semni-
ficativ· în acest sens.
160 Reinha·rd, Revue historique, .m. XII, ţp. 43-44.
161 Tharnlc>n Th., Starea de OC1J.m din obJăduiroo geograficeasci1, orăşenet1i6Y:IJ şi
politicească a Prinfipalurilor Valahiei şi !l Moldo[}ei, 1p. 81.
162 Reinh~.rd, o. c., pp. 128-131.
163 Oţetea A., Tu00r Vlodimiresou, p. 65.
164 Rusu1rrw11urile ·
166 Se plă1ea vamă, pentTu mărfuri.le lmporfate, 3'11 de străini şi lO'l'a de au-
tohtoni. Exp-0rtul da pri1!1!Cipalul verrit şi era arendat. La vamă se adaugă fumă
rlt:il pe sobele de la 011aşe. Sa.linele, ex-ploataite cu răufădtOTi, rlau prirr arerrdă
U'll venii anuail de 500.000 de piaştri. fără a scădea cheltuelile. Reinihard, o. c.• p. 45.
A. Wllkinson, „Table.au historique•, pp. 60-61.
166 A. Wilkinson, o. c., pp. 44--45; Dionisie Fd.iiato, Istoria generală a D:i!:iei.
Toi. m. pp. 316-321 ; Oţetea A., o. c.• p. 51.
167 Oţetea A., o. c.. p. 53.
16R R<'inha. 11d, o. c., pp. 246-247.
169 Ibidem.
63
Veniturile Ţării Romîneşti în anul 1782
Birul ţăranilor 2.200.000 lei
Birul breslelor 200.000 iei
170
Birul a 13.000 famblii din Transilvania 140.000 lei )
Ocnele . 300.000 lei
Vămile 200.000 lei
Oieritul. 280.000 lei
Dijmaritul . 70.000 lei
Bichetăritul 60.000 lei
Tutunăritul 60.000 lei
171
Total 3.150.000 lei )
Sarcinile sînt cu attt mai mari pentru ţărănime, cu dt ele nu apasă

:asupra întregii ţărănimi, ci numai asupra unei părţi, „jumătate din lo-
cuitorii ţării erau scutiţi de bir" 172 ). Boierii şi clerul erau scutiţi în între-
gime 173 ). Neamurile, mazilii, ruptaşii şi breslaşii plăteau contribuţii in-
dividuale redtIB'e, de 20, de 15, sau de 12 lei, fiind \Scutiţi şi de podvezi,
pe care le execut•au numai în cazuri excepţionale 174 ). Exista de asemenea
·IlJarea categorie a posluşnicilor şi ·scutelnicilor, contribuabili ai boierilor,
~are erau scutiţi de dări faţă d·e stat 175 ). Ei ţnlocueau pe vechii rnrnîni,
eliberaţi de Constantin Mavrocord1at în 17 46. Numărul lor depindea de
rangul boierului şi nu de întinderea moşiei 17 6).
In această situaţie, ţăranii birnici o duc şi mai rău. Mulţi ţărani,
neputînd plăti, fug. Fiscalitatea grea duce la ascuţiirea luptei de clasă,
ce se concretizează în această fugă, cu consecinţe grave :
1. - depopularea ţării 1' 7 ) şi 2. - rărirea mîinii de luoru, f:apte care
,prejudidază interesele boierimii producătoar·e de cereale şi vite marfă.
170 Apreciiflld oomă:nul famillHlor .impoz,abi:le l·a 100.000, deşi în generial este mult
inferior, ·revine de f.amiHe 22 lei, pe cînd pentru famh!iile d·irn Transilvanill! abia este
de 11 lei, .deci ,pe jumătate.
111 Oifrele după Thomton, Starea de acum din oblăduirea geograficească, oră
şenească şi politicească a Prinţipatelor Valahiei şi a Moldovei, p. 82. cf. P. S.
Aure!Dan, Schiţă asupra stării ec;onomice a Romîniei în secatul al optu-spre-zecelea,
:p. 113.
172 Oţetea A„ T.udor Vladimif'esou, p. 55.
173 Aurelia P. S., o. c„ p. 137; boier;ii, mazili şi mănăstirile p·lăleau oieriitul
numai l·a 1:rei arni odată.
174 Anrgelesou C„ Denumirea instituţiilor şi a mecanismului cu care se guverna
-Romînia, înaintea promulgării şi a punerii _în lucrare a Regulamentului organic,
Huc. 1878, p. 25.
175 Soutelnioii dau 60-80 ilei ipe .an, Îrll două raik Posluşnicii, dati ,după moşie
şi nru după d•regători·e, dau contribuţii.te în natură, Ibidem, p. 26.
176 Rei'lllhall'd, 1în Revue historique, ~n. XII, ~· 32.
177 Oatagi11amte &eoolului ,31J· XVIII-lea, făcute ,fui, '5cop·ul reformelor fi.sca.!e, nu
dau decti ilWrrilărllll contnibuabHifor, cail'e este .aproape 'Stagnant. Lnimulţinrd acest număr
cu patru, 'llJurnăn11I mediu al membrHor unei f.amilii, .popul1aţia ţării nu depăşeşte în
tirrupurile bune cifrra de 750.000, pent.ru ca în timp de rrăzboi săi :sicadă pînă la
450.000 locuitori. R·einhard, Rev. hist„ pp. 131-133; cf. Jmnarlull lui Langeron în
HunmuZJakii, Doc. Stupi. P, p. 79. Rănimea popul.aţiei mÎ'ră -Oe al.Hei pe dlăbori,
care, Îlllir-o vreme în ca,ne Eumpa ena· destul de sJ•ab ~opuLată, ·remarcă aJcest l1uonu,
1
afoiinînd că ţa:ra ar putea h·răni o ,populaţie de 5 sau 6 ori mai numeroasă. XP-
nropol A. D„ Istoria Romîailor, vo.t. X, p. 119.
O altă latură negativă a acestei fiscalităţi este că majoritatea veni-
turilor, realiz.ate prin această fiscaliVate crîncenă, nu rămîn în ţară ci
iau calea Constantinopolului sub forma de tribut, daruri obişnuite, chel-
tuieli anUJa!e pentru menţinerea în post sau pentru acoperirea cheltuie-
lilor de numire, prea puţin rămînînd pentru administraţia ţării. Astfel,
după tabloul întocmit de Reinhard, din suma de 4.749.000, dt reprezintă
cheltuielile pe un ian, de abia 800.000 sînt afectaţi cheltuielilor cu admi-
nistraţia, restul luînd 1calea Constantinopolului, sub diverse forme 178 )-
Consecinţa e că tara se goleşte de bani, fără ca boierimea să profite
de pe urma acestei fiscalităţi. Din contra, ea îşi vede serios ameninţate
interesele legate de dezvoltarea pieţii interne.
De aceea, în cererile din 1770, deputaţii munteni insistă ca „veni-
turile ţării... să se îndrepteze acum după rînduiala Rusi,ei" 179 }, cerind să
se lase ţării o parte din venituri pentru trebuinţele ei. In 1arzul din 1774,
de asemenea, se cere rînduirea veniturilor după obiceiul din vremea lui
Mohamet al IV-iea şi „cele nouă scorniri să se scază" şi „să nu se
ceară vre-o altă dare" 180 ).
Hatihumaiumul din 1774, fixează principiul că „raialele din Valahira
şi Moldova .. vor plăti de ~acum proporţional cu posibilităţile lor, capi-
taţia" 181 ). Alexandru IpsHanti duoe o activitate rodnică îin domeniul fis-
cal, scăzînd dările şi înlocuind sferturile lui Mavrocordat, 1al căror nu-
măr se multiplicase mereu, cu patrn sămi. El ia măsuri şi contra f unc-
ţionarilor, care storceau poporul, şi fixează birul pe sate, prin cislă 132 ).
Măsurile lui nu sînt însă dur.abile, pentru· că răul cel mare îl constituiau
însăşi cererile ahuzive de bani ale turcilor.
Prin senedul din 1783 se recomandă domnilor să aibă „ totdeauna
grija ca contribuţiile, care trebuiesc să fie suportate în mo.d egal de
toţi, să fie ridicate asupra tuturor, după cum vrea dreptatea; deoarece,
sub pretext nefondiat, unii sînt exceptaţi, partea lor să nu cadă în sarcina
altei raiale care şi-a satisfăcut pe a ei, şi ca, departe de a acorda ase-
menea privilegii, cea mai dreaptă balanţă să fie mereu păstr:ată" 183 ).
Măsura nu este aplicată pentru că în a_celaşi an s-a introdus unitatea
fiscală lude, compusă din cinci familii de contribuabili, solidar respon-
sabile la plata impozitelor, astfel încît, dacă un contribuabil fugea, cota
sa o ·plăteau cei rămaşi 184).
Către sfîrşitul secolului fiscalitatea creşte. Nicolae Mavrogheni, din
necesitatea de a plăti oastea pe oare o întoomise, vinde cu silia caftane,
iar „birurile, podvoa,dele, zaherealele nu mai înceta de pe locuitorii
ţării, vinăriciu!, oieritul, dijmăritul îl lua îndoit şi întreit. Vai şi amar
de ţeară ce era atunda" 185). • .
In cererile din 1801, boierii acuză pe Constantin Mavrocordat că
178 Reinhai;d, Rev1ue historique, an. XII, p. 141.

179 Arhiva Romîriească, 1860, p. 211.
180 Urechua V. A., I st oria Romînilor, voi. I, p. 15.
181 Stu11dza D. A., Acte si documente, val. I, p. 253.
182 Xenopol, Istoria RomÎnilor, voi. IX, 'P'P· 171-177.
183 Stul!'dza O. A., o. c., voi. I, p. 259.
184 Oţetea A., Tudor Vladimirescu, p. 55.
185 Dionisie Eolesiarhul, Cronograful Ţăr.U Romîneşti, p. 38.
5. - Studii şi articole de Istorie 65

„a făcut catagrafia poporului pentru a putea să ceară mai multă dare
şi ia orînduit pecetluirea de bir" 186).
Constantin Hangerli (1797-1799) reînfiinţează văcăritul, ce fust:Se
desfiinţat cu blestem şi, invocînd cererile de zaherea de la Vidin, obţine
deslegarea Patriarhiei. Profittnd de zăpada mare din timpul iernii, el
pune să se facă recensămîntul vitelor. Opoziţia boierilor nu fo'oseşte la
nimid şi chiar mă.năstiri!e sînt impuse la această dare 187 ). Strîngerea
acestei dări a dat naştere la abuzuri de necrezut, descrise foarte miş
cător de Dionisie Eclesiarhul : „Ear slujbaşii închidea oameni şi muieri
prin coşeri şi-i înneoca cu fumuri de gunoi şi cu ard·ei-i afuma şi-i ţîned
zîua şi noaptea să dea bani, pe alţii-i lega cu spatele la garduri, şi-i
bătea cu bicele, pe alţii legaţi-i băga cu picioarele goale în zăpadă ge-
roasă, aşa chinuia p~ creştini" 188 ). Aceeaşi fis.calitate crîncenă are în
anul 1801 şi Mihail Suţu, care trebuise să p'.ătească datoriile mari făcute
peritru căpătarea tronului, precum şi oştile domneşti şi turceşti ce apărau
ţara contra pasvangiilor. De aceea, după cum arată corespondentul ano-
nim din Bucureşti, pe la începutul ianului 1802, situaţia ţăranilor era
deosebit de grea în u:timii zece ani, deoarece se scoteau prin mijloace
brutale, de la un om care avea o pereche de boi şi una ptnă la două
V'aci, dări pînă la 120 lei pe an t89).
Ţinînd seama de această situaţie, hotărîrile hatişerifului din 1802
slnt perfect explicabile. Se dispunea că : „Pentru a distruge abuzurile
care s-au introdus în legătură cu raialele ce se bucură de privilegii,
cunoscuţi sub numele de scute'nici, şi pentru a degreva cu atît pe con-
tribuabili, nici o raia, cu excepţia numărului scutelnicilor înscrişi la
visterie, nu via fi scutit de contribuţii, toţi \JOr suporta în mod egal
sarcina" 190 ). „Este în mod absolut interzis perceptorilor să întrebuinţeze
orice fel de violenţă lmpotriva raialelor" 19 1 ).
Se încerca prin asta să se fixeze caoitatia după puterea contributivă
a fiecărui locuitor, nu aritmetic, după numărul gospodării'or, ci duoă
averea fiecărui contribuabil, astfel „că toţi vor suporta egal sarcina".
Pentru o mai mare uşurare, numărul scutelnicilor rămînea fixat la cei
dinainte trecuţi în registrele visteriei. Ca şi dispoziţiile senedului din
1783, dispoziţia va rămîne inoperantă, deoarece puterea contributivă,
fiind la aprecierea dăbilarilor, nu avea altă limită decit rezistenţa fizică
a contribua bitului la mijloacele de constrîngere ale dăbilarilor, care nu
vor înceta nici ele, deşi sînt interzise în mod expres prin hatişerif.
Scopul acestor măsuri este arătat în firmanul din noiembrie 1802 :
„ca să tragi toate raialele irnpregiurul, czştigznd mijloace şi chipuri
prin care să se întemeeze, odihna, răsuflarea, răpaosul, sporirea şi bună
sta.rea ţării" 192 ). El va fi imposibil de atins atît Ump cit în calea cere-
186 Io~g<a N„ Convorbiri lif,'rare, 1901, p·. 1126.

187 Dionisie Eclesiarhul, Crofl,,()gro{ul Ţării Romîneşti, pp. 90--92, cf. Dionisie
Fol:ino, /sfor"ia genera.'ă a D.xiei, II, p. 186. Şti-rea e dală şi de Zilot ROll1JÎ.nul. Ure<:Ma
V. A., Istoria Romtnilor, VIII, p. 1€0.
188 D'Ql1J!sie Eo!es'.a.rhul, o. c„ p. 93.
189 Ra.du Ro~elti, Arhiva., p. 369.
t9:i Stn·dZJa D. A., Acte şi documente, .I. .p. 260.
191 Ibidem.
192 Piaipiu-Ifanian ~!.. Tesauru de monumente istorice pentru Rominia, rol. II,
p. 308.
66
ritor excesive de ba·ni din partea turcilor nu se va putea pune o piedecă
serioasă.
Hatişeriful prevede de asemenea că „to.ale impozitele. veniturile şi
rechiziţiile noi, stabilite după senedul din 1783, vor rămîne suprimate,
şi de pe această bază, domnii, în înţelegere cu boierii divanu'ui. vor
reglementa şi rep:artiza, în modul cel mai just, contribuţiile anu.ale" 193 ).
Ori senedul din 1783 recomandă domnilor să repartizeze contributiile
asupra tuturor „în mod egal", ceea ce duce la o îngrădire a abuzurilor
domnilor, limitate de altfel şi prin prevederea din 1802, ca aceste con-
tribuţii să se reglementeze şi repartizeze în înţelegerea cu boierii diva-
nului. Teoretic domnii sînt ţinuţi să se înţeleagă cu divanul, ceea ce
reprezenta un punct cîştig:at pentru boierime, care avea astfel oosibili-
tatea să controleze politica fiscală a domnului. Practic domnii vor neso-
coti mai departe păreea divanului. Această nesocotire este datorită, în
primul rînd, aceloraşi cereri excesive de bani din p.artea turcilor.
Drepturile boierimii în ocuparea dregătoriilor şi în stabilirea mo-
dului de administrare a instituţiilor publice. Pentru a putea lua măsurile
pe care li le dictau necesităţile schimbului de mărfuri, de care erau
legaţi, boierii, în mod normal, tindeau să pună mîna pe conducerea
ţării. ln intervenţiile repetate, de a obţine dreptul de a iavea domni aleşi
de ei, nu trebuie văzut altceva decît încercarea de a-şi asigura oosi-
bilitatea de a aduce la c~nducerea ţării pe un reprezentant şi apărător
al intereselor -lor de clasă. Dar interesele boierimii nu se opreau aici.
Ea dorea în egală măsură să deţină controlul întregii activităţi politice
a ţării, ocupînd principalele dregătorii.
Ocupa!"~~a dregătoriror ridica pentru boierimea pămînteană o pro-
blemă foarte dificilă, pentru rezolvarea căreia luptase vreme îndelun-
gată : concurenţa grecilor.
Lupba contra elementului grecesc este mult mai veche docît epoca
de care ne ocupăm. In secolul al XVIII-iea ea devine însă mai acută
docît în epocile anterioare 194 ) deoarece domnii, fiind greci din F-anar,
se sprijină, şi sprijină la rîndul lor, pe aceşti greci. Alături de boierimea
autohtonă se ridică împotriva grecilor noi veniţi, în care văd nişte
unelte ale turcilor, chiar grecii veniţi mai demult, care se împămînte
niseră la noi.
Boierii şi reprezentanţii lor cronicarii aduceau grecilor două învi·
nuiri:
l) Din cauza lor boierii vechi nu mai încap în nici o pîine, şi
2) Grecii storc ţara de bani prin meşteşugurile lor 195).
Ambele acuzaţii sînt reale şi ele S('ot în evidenţă îh mod c'ar că
toată riV'alitatea dintre pămînteni şi greci avea la hază interes~le- eco-
193 Sturdz.a D. A., Acte şi d,oc.wmenie, I, p. 260.

194 Xooopol A. D., Istoria Rominilor, voi. X, pp. 93-94, lmparte lupta co!l'tra
elementului grecesc în trei stad·ii : I) pîn.ă 1<! Mihai Vit~2zu, lupte crîncene împo-
triva elementului g.recesc, ce reoprere11ta stăpînirM turoească; 2) de I.a Mihai Vi-
teazu, pînă pe la 1'100, revoluţii contr.a elementului gT-ecesc, ce iese insă totdeall:Ila
hwingător, d eoa rece cîştigă poziţii în Pr·iooipate şi 3) secolllll 11111 XVIII-iea. de
0 0
s.lăpîn~re totală grecească.

195 Ibidem, p. 102.
67'
nomke, ·din care derivă chiar şi purtarea neomenoasă a domnilor fana-
rioţi faţa- de boierii 1autohtoni 19 6). ·
Principalul motiv de rivalitate îl constituie ocuparea dregătoriilor.
Domnii fanarioţi veneau în ţară înconjunati de rude $i de creditori, pe
c1are-i ridicau în slujbe, des-chizîndu-le astfel posibilitatea de a . intr:a în
rtndul boierilor. Apoi ei aveau dreptul de a conferi titluri boiereşti şi,
cum acest drept constituia un izvor însemnat de venituri pentru cămara
domnească, ·domnii au fă'cut uz de el 197 ). Astfel boierii pămînteni se ve-
deau îndepărtaţi ·de la unul din principalele mijlo.ace de îmbogătire şi
parvenire.
Lupta pentru ocuparea dregătoriilor se explică prin posibilităţile
de parvenire şi de îmbogăţire pe care le ofereau dregătoriile şi prin
nevoile cresoînde de bani ale boierimii, pe care transformările economice
din a doua jumătate 1a secolului al XVIII-iea o făcuseră iubitoare de lux.
De la Constantin Mavrocordat ( 1739) nu se mai acar.da decît bo-
ieria pe oare o conferea slujba, boierii fiind împărţiţi în două categorii :
boierii mari (veliţi), ai căror urmaşi, neamurile, nu plăteau bir, şi
boierii de rangul al doilea, ai căror urmaşi, mazilii, plăteau un impozit
special. Deci dintr-un 'început dregătoria prezenta avantajul că atrăgea
după sine boieria, aare se bucura de ,avantajii .fiscale.
Cel mai mare avantaj pe care-l 'asigura însă dregătoria erau posibi-
lităţile de cîştig şi d·e căpătuire, într-o vreme în care banul era singurul
mijloc de a p1arveni şi slujba unica posibilitate de a se căpătui 198 ).
In secolul 1al XVIII-lea dregătorii nu mai sînt slujitori de curte ci
de stat, avînd, în loc de leafă, veniturile unui tîrg 199 ).
In administraţia judeţelor erau folosiţi ispravnicii, numiţi 1anual de
domn, la propunerea marelui visHernic, de care depindeau. Deşi !8.veau
lea1f ă anuală de 5000 pi,aştri, i<Spravnicii nu o încasau niciodată, ci o
lăs1au marelui vistiernic, împreună cu alte daruri, încît veniturile aces-
tuia, de la ispr;avnici, se ridicau anual de la 30 pînă la 50.000 de pi,aş
tri 200 ). In schimb ispravnicii, deţinînd î·n ţinuturile a1dminis1trate de ei
întreaga putere administrativă, judecătorească, fiscală şi poliţienească,
realiZ1au mari. venituri, prin percepere de biruri grele şi de gloabe, în
procesele pe care tot ei le judecau. Gloabele formau suma cea mai im-
portantă de venit, iar ispravnicii deschideau adesea procese, chiar îm-
potriva voinţei împricinaţilor, pentru a avea ocazia de a percepe glo:abia.
De aceea to-a.tă lumea fugea de procese 201 ). „
Posibilităţile acestea de venituri, havaeturile„ făceau pe toţi să
ialerge după ocupairea de funcţii. „Toată lumea considera slujba ca un
mijloc de procopseală şi căuta să scoată cît mai mult din ea. Domnul
196 Xenopol A. D., Istoria Romînilor, voi. X, pp. 106-108. Pînă pe la 1718,
domnii chiar ucid pe boieri, după ,aceea însă se mulţumesc a-i pedepsi cu bătai.a.
Uillii domni înceal'Că o apropriere de boierimea autohtonă.
197 Oţetea A., Tudor Vladimirescu, p. 58.
198 Ibi·dem.
199 Ibidem, p. 60 ..
200 Ibidem, ii· 46.
201 Ibidem, p. 47. Dociumenitele timpului redatU niumeroase oa.zuri de procese
deschise de tsp11avmk1i, chiiar împotriiva voLnţei păgubaşului. Wi:born relatează un caz
în care păgubaşul, după ce i se N'.Stituie obiectele furate, t1 rioagă să nu spună
nimic 1:a .agie, pentru că ar fi silit să deschidă .proces şi să sufere o pagubă mai
rrua:re. Ibidem, p. 48.
68
1 ş 1 cumpăra scaUJnul de la turci şi vindea la rîndul său slujbele statului
acelora care ofereau mai mult. Marii dregători vindeau slujbele subal-
terne, şi 1aşa mai departe pînă la ultimele grade ale ierarhiei. La cine
ar fi putut găsi recuns vktimele unui sistem, în care toţi slujbaşii, de la
domn pînă la ultimul vătăşel, erau complici" 202 ). Constantin Mavrocor-
dat a desfiinţat havaeturile, dind slujbaşilor leafă, dar acum slujbaşii,
deşi au leafă, continuă să i;a havaeturi 203 ).
In lupta care se dă pentru ocuparea slujbelor, boierii părn1nteni au
de întimpinat concurenţa grecilor, oamenii de încredere ai domnului.
De aci lupta pentru îndepărtarea grecilor din dregătorii, pe care vor să
le exploateze doar în folosul lor.
Deşi compoziţia divanurilor rămîne preponderent romîneiască, iar
principalele dregătorii sînt ocupate de băştinaşi, totuşi concurenţa gre-
cilor este intolerabilă, pentru că ei ocupă slujbele cele mai rentabile,
dregătoriile financi:are. Astfel alături de un mare vistiernic romîn există
un al doilea grec, care de fapt conduce toate finanţele. In ţinuturi, cel
de al doilea ispravnic, cu atribuţiunile fisaale, este mai totdeauna grec,
iar ispravnicii din ţinuturile de margine, cu vamă, sînt şi ei tot greci,
în general dintre creditorii domnului. Chim unele funcţiuni nefinan-
ciare, ca postelnicia, ce aveau mare importanţă în politica generală ,a
ţării, erau încredin~ate tot gr,ecilor 204).
Un ialt obiectiv urmărit de boierimea autohtonă, prin ocuparea dre-
gătorilor, era acela ca, stăpină pe organele de conducere ale ţării, să-~i
realizeze politica intereselor ei economice, legate de dezvoltarea schim-
bului de mărfuri. Piaţa internă trebuia să fie la discreţia acestei boie-
rÎilni, în toate domeniile, înlăturînd orice amestec din aflară, inclusiv acel
al grecilor care ocup:au aceste dregătorii. Factorul politic era chemat să
vină în ajutorul celui economic.
Aceste două mari interese stau la baza luptei pe care boierimea au-
tohtonă o ducea împotrivia elementull.!i grecesc. De aceea mişcarea anti-
grecească va creşte în Princip:atele dunărene odată cu dezvoltarea eco-
nomiei acestor ţărri.
. In cererile din 1770 boierimea munteană caută să-şi întărea&că po-·
ziţiile de clasă. Ea cere ca : „Fii şi casele boierilor celor mari şi al
doilea să cîştige privilegiile lor şi să se împărtăşească şi din milra îm-
părătească" 205 ).
Prin hatişeriful din 1774 se lăs,a la !:atitudinea domnului de a
aprecia care dintre boieri şi greci s-au distins, prin capacitate şi încre-
dere, spre a fi numiţi )n slujbe. „Ei vor prefera pentru posturile care
ap1artin în special boierilor pe a·cei dintre boieri care· au _mai . mult
merit". In celelalte posturi domnul era liber să nume:asd pe cine ·vroia
dintre păimînteni sau greci 206 ). Măsura nu satisfăcea dorinţele boierimii.
202 Oţetea A., Tudor Vladimirescu, P'P· 48-49, reJ,atăr:irle <lui Barg11ave Wibom.
Pînă şi scaunul mitropolita11 era vînidut, domnul veni[ld de ,la umG-tanUnopol ou
numiPea tn arlb 'Şi irulocuind pe m:troh)lpit, Oîrud a,cesta nu .d,a cit i se cerera, cu
areel ce se oferea ca să dea. De acee1a mai toţ"i mitmpoliţii sînt greci şi ei, lra rîndul
lor, vînd fll'Illcţiile eolesiastice. Ibidem, pp. 63-64.
203 Ibidem, 'P· 48.
2o4 Xenopol A. D., Istoria Romînilor, voi. X, pp. 105-106.
205 Arhiva Romînească, ·ed. II, 1860, 'P· 212.
206 Sturdza D. A., Acte ş'i documente, voi. I, p. 257, ·OÎ. UrecMa V. A., Istoria
R.omînilor, voi. I, :pp. 579, 580-581.
69
totul depinzînd numai de voia sau aprecierea domnului. Nici dispoziţia
lui Alexandru Ipsilanti, ca înaintarea la boierie să se facă fără plată,
„dind cel înaintat numai avaeturile obişnuite" 207 ), nu iaveau să modifice
situaţia. Dregătoriile nu se vor da pe merit ci pe bani, cu concmenta
masivă a elementului grecesc, şi ele vor rămîne mai depiarte un m!jloc
de spoliere a ţărănimii şi de înavuţire a dregătorilor ~ 08 ). Goana după
dregătorii face ca numărul lor să fie nesatisfăcător şi tendinţa este ca
el să fie multiplicat mereu 209).
Prin senedul din 1783 se prevedea ca boierii să fie reintegraţi în
locurile şi rangurile dinainte de război, şi în moşiile lor, ca o condiţie ia
prosperităţii provinciei. Boierii trebuiau de asemenea „să fie restabilit!
în drepturile şi avantagiile '.or prime, de care se bucurau în virtutea
vechilor obiceiuri ale provinciei, să fie întrebuinţaţi, apăiraţi şi protejati...,
cu condiţia ca să nu se îndepărteze cu nimk de l•a profunda supunere".
Domnii primeau împuternicirea de a pedepsi pe boierii ce se fac vinovaţi
de oprimarea locuitorilor sau de nesupunere faţă de domn 210 ). Hotărîrile
tindeau să satisfacă interesele de clasă ale boierimii, dar totul depindea
mai departe de domn, care avea drepturi nelimitate iasupra boierimii.
Hatişeriful din 1781 recomanda domnu'.ui să pună în slujbe mai cu
seamă pe pămînteni, a căror drepturi asupra pămînturilor erau garan-
tate 211 ) i. Nici acest act nu rezolvă dorinţa boierimii pămîntene de a-şi
rezerva monopolul dregătoriilor, cu scopul de înavuţire şi de asigu-
rarea conducerii politidi statului. Procesul de înmulţire al numărului
dregătoriilor continuă pentru ca, la 1802, sub Alexandru Moruzi. să
întî:nim 7 logofeţi, 8 comişi, 4 vistiernici, ek. 2 12).
Hatişeriful din 1802 se ocupă mai în deaproape de problema dregâ-
toriilor, căreia îi dă o reglementare mai amănunţită decît firmanele
anterioare. „Locurile ţării vor fi date locuitorilor ţării ; totuşi domnul va
putea, la alegerea sa, să numească şi pe acei de naţiune grecească care,
prin cinstea şi cunoştinţe· e lor, îi vor părea mai apţi să îndeplinească
aceste funcţii. Da<:ă sus numiţii greci şi boieri ar comite vre un exces,
domnul va trebui să-i depună, să-i pedepsească şi să-i oblige să îna-
poieze ceea ce au luat pe nedrept. Domnul, asistat de boierii divanului,
va determina în fiecare an cheltuielile necesare pentru serviciul poştelor
şi nu va lua, sub nici un motiv, nimic pe deasupra sumelor fixate. Admi-
nistrarea spitaielor, şcoa· elor, drumurilor şi altor obiecte asemănătoare,
particulare provinciei, vor fi, prin ordinul domnului. încredintate boie-
rilor ţării" 213 ).
Dispoziţiile restrîngeau posibilităţile grecilor fie ia fi numiţi în unele
dregătc,rii, ca acelea ce se ocupau cu administrarea instituţiilor publloe,
201 Urechia V. i\., Istoria Rom!nilor, voi. I, p. 601.

2os S~răini1 sînt cu toţii impre&ionati de modul ci.un a.dmin.is:~raţia dela noi jefuiia
popru-1.111. Descrierile lor ca: Raportrul lui Reinhaird, in Revue h.istorique, pp. 34-35;
Thornton, Starea de acum din oblăduirea geograficeasră, ori'lş.nnească şi politicească
a Prinţipaturilor Valahiei şi a Moldovei, pp. 80---81, 90 şi \Vilkinson, Tableau fnsto-
rique, p. 61, nu explică de ce se ducro această luptă pentru dregătorii.
209 Xenopol A. D., Arhiva, I, p. 38.
210 S'urdza D. A., Acte şi documm'e. voi. I, pp. 258---259.
21 I Urechla V. A., o. c., voi. I, p. 922.
212 Codresou Th„ Uricarul, voi. I, 'P· 4.
213 Stnl.Td:zia D. A„ o. c., voi. I, ip. 261.
70
ce se lăsau în exclusivitate pămîntenilor. Apoi boierii aveau prioritate
ln ocuparea, „slujbelor ţării". Totul însă teoretic pentru că, nici de
aceaslă dată, grecii nu erau complet excluşi. Domnii aveau dreptul să
apeleze la serviciile grecilor „capabili", capacitatea urmînd s:i o apre-
cieze tot domnul, care păstra şi dreptul de a pedepsi pe cei ce ar fi
abuzivi în şi ujbe· e lor. Boierimea nu eria satisfăcută tn această directie,
pentru că domnii greci vor continua să numească dregători greci. To-
tuşi boierimea capătă un drept destul de important, acela de a deter-
mina anual, împreună rn domnul, cheltuielile pentru serviciul poşt€lor,
pe care domnul nu putea să le depăşească. In această dispoziţie este un
începul de limitare a iautorităţii domnului în administraţia internă şi de
lărgire a drepturilor boierimii, în acelaşi domeniu. Acest drept, ca şi
acela de a se ocupa în exclusivitate de şcoli, spitale, etc., întăreau po-
zWa politică a boierimii, fără a-l acorda însă toată puterea politică în
stat, pentru a o folosi în interesul ei de clasă. Era exclus însă amestecul
Porţii.
Oaraderul dispoziţiilor este strict delimitativ şi rezervativ. A în·
cerea să se atribuie acestor dispoziţii caracterul de constituţie 214 ) este
cu totul greşit, pentru că ele nu spun cum trebuie să administreze
boierii şcolile, spitalele, etc., ci le lasă numai în seama acestor boiPrl,
limitînd amestecul străin în aceste domenii. Şi aici, ca şi în celelalte
dispoziţii ale hatişerifu'ui, există aoeeaşi idee de bază, de a lăsa piata
internă şi implicit, administraţia acestei pieţe pe seama boierimii, prn-
ducătoare de cereale marfă, iaşa cum dictau interesele acesteia.
O ultimă
*
categorie de dispoziţii, referitoare la administraţia intern~.
se ocupă tle reglementarea drepturilor de succesiune asupra averilor cle-
ricilor decedaţi. „La moartea clericilor care depind de mănăstir.i, nu se
va ;atinge nimeni de bunurile pe care Ie vor lăsa ; iar aceste bunuri
vor reveni mănăstirilor de care depindeau decedaţii. La moartea -eteri-
cilor care nu depind nici de mitropoliţi, nici de m!foăstiri, bunurilP. !l~
care le vor lăsa, nu vor putea fi pretinse nici reclamate de nimeni şi
aceste bunuri vor fi, prin intermediul domnilor, date în venituri caselor
destinate săracilor, orfanilor şi unor opere de caritate asemănătoare" 215 ).
Se încearcă astfel să se stabilească o ordine de succesiune la averile
clericilor decedaţi fără urmaşi. Urechi.a vede în această reglementare,
ca şi în cea a poştelor, spitalelor, şcolilor, etc., un amestec străin în
afacerile interne ale Principatelor dunărene 216 ), scăpîndu-i pe de-a-ntre-
gul sensul real al acestor dispoziţiuni, iace'.a de a limita cît mai mult
amestecul străin. -
Drepturi recunoscute Rusiei. Firmanele de privilegii din 1774, 1783
şi 1792 fusoseră nesocotite de către Poartă deoarece ele erau slmole
ade recognitive care nu-şi creau instrumentele necesare unei aolicări
obligatorii.
214 Iorga N., Istoria Romînilor, '\iol. VIII, p. 136, ·&tribu~ hatişerifului valoarea
d€ cons.~ituţie.
21!; Stuirdza D. A., Acte şi documente, voi. I, ip. 261. _
216 Urechiia V. A., Istoria Rom1nilor, voi. VIII, 1p. 716.
7J
Inovaţia hatişerifului din 1802 constă tocmai în aceea că el creează
asemenea instrumente. Astfel, pentru a garanta dunata de şapte ani a
domniei, Poarta nu avea dreptul de a depune pe domni decît pentru vi-
novăţii evidente, ·constafate împreună cu reprezentantul Rusiei 217 ).
Garanţia era dintre cele mai însemnate şi 1avea să fie totdeodată
cea mai plină de consecinţe. Hatişeriful din 1802 nu făcea decît să în-
tregească unele drepturi cîştigate de Rusia încă din 177 4 şi complectate
ulterior. Prin exercitarea acestor drepturi, Rusia a jucat un rol impor-
tiant în lupta de emancipare a Principatelor dunărene de sub ju12:ul
otoman.
Incă înainte de pacea de la Cuduc Cainargi, în propunerile de pa·ce
de la 28 iulie 1774, Rusia, considerînd pe romîni ca firaţi de arme şi
prieteni credincioşi, cere Porţii amnistie generală şi alte privilegii,
consfinţite apoi în arUcolul XVI al tr:atatului de pace 210 ). Această inter-
venţie ca şi „unitatea de cult a acelor locuitori cu a Rusiei şi vecină
tatea cu acea puternică Impărăţie i-a fărnt să aibă totdeauna speranţa
de ia putea într-o zi, prin mijlocul protecţiei sale, să fie. scoşi de subt
ascuHarea Porţii otO!ll1ane" 219 ). Prin acelaşi 1airitiicol XVI al tratatului
de !a Cuciuc Cainargi, Rusia obţinea dreptul de a interveni în favoa·Pea
Principatelor dunărene, Poarta obligîndu-se să dea ascultare acestor-
interventii 220 ), iar prin articolul VII. de a interveni în f.avoarea biseri•:.ii
creştine 221 ). Articolul VII al convenţiei explkative din 1779, de la Adria-
nopol, reconfirmă Rusiei dreptul de intercesiune în favoarea celor două
principate 222 ). ·
Prin senedul cUn 1783 se recunoaşte în mod explicit că acest act a

fost dat în urma intervenţiei Rusiei şi Austriei, bazate pe tratatul de la
Cainargi şi convenţi:a de la Aiinalucavac 223 ).
In 1786 Rusia protestează împotriva sistemului „demisiilor spon-
tane" prin care Poarta eluda angajamentul, luat încă prin hatihumaiu-
mul din 1774, de a nu schimba domnii decît pentru abateri grave şi bine
dovedite.
In faţa 1atîtor dovezi de sprijin constant, boierimea munteană cere
în 1791 oa „Ţ;ara să fie supt ocrotirea deosebită a curţii cesaro-regală şi
rusească şi Poarta să nu ceară nimic alta decît tributul" 224 ). In a.rticolul
IV al tratatului de la Iaşi ( 1792), Rusia obţine pentru Principatele du-
nărene confirmarea tuturor privilegiilor anterioare, scutirea de impozitele
restante şi dreptul de •a emigra pentru toţi acei care se compromiseseră
în războiul anterior.
Din aceleaşi motive, boierimea pribeagă din 1802 îşi va îndrepta
privirile din nou către această ţară. La 9 iulie 1802, boierii emigraţi
la Braşov cer intervenţia consulului Rusiei pentru încetarea abuzurilor
217 Sturdza D. A., Acte şi documente, voi. I, p. 260.

218 Urech~a V. A., Istoria Romînilor, voi. I. p. 583.
219 forga N., Convorbiri literare, 1901. p. 750.
2 20 UrechLa V. A., o. c., voi.· I, pp. 583-584.
221 Stmd1la U. A., o. c., voi. I, p. 129.
2 2 2 Ibidem, p. 155.
223 Ibidem, ·P· 192.
224 Ioirga N., Convorbiri literare, 1901, p. 1130.
72
ce se fac în ~ară cu strîngeirea proviantului, impunîndu-se contribuţiuni
oneroase, mai a Ies asupra· boierilor ahsenţi din ţară 225 ).
Pe baza acest.or cereri şi a dreptului de intercesiune recunoscut la:
Cu.duc Cainargi, consulul rus face intervenţii pe lingă domnul Moldovei
Alexandru Suţu, în două rînduri, la 1/13 august 1802 226 ) şi la 5 sep-
tembrie 1802 227 ).
In 1aceste intervenţii, consulul rus denunţă toate abuzurile săvîrşite
în Moldova, în dispreţul hatişerifurilor, şi anume: 1. stoarcerile actuale
diferă mult de obligaţiile băneşti ale ţării faţă de Poartă; 2. după 1.rn-
1.iatul de la Cuduc Cainargi se percepeau 8 sferturi var:a şi o ajutorinţă
de 4 sferturi iama, iar sub Constantin Moruzi numărul sferturilor a
urcat la 42 ; 3. li se ia locuitorilor cerealele la preţuri arbitrare, adesea
fără să li se plătească, ob!igîndu-i în plus să le transporte gratuit la
Galaţi, unde sînt şicanaţi şi uneori primesc drept plată sare, cu ;::are nit
au ce face; 4. locuitorii sînt luaţi mereu la munci sifoice pentru repa-
ratul uliţilor, tăiatul lemnelor şi cositul finului, pentru grajdurile dom-
neşti şi poşte, şi chiar pentru casele nobiHlor veniţi din Panar, răpin
du-li-se a·stfel timpul necesar pentru trehurile lor şi, în plus. nu li-se
plătea nimic, deşi hati~erifurile prevedeau să li se plătească; 5. se
percepeau t•axe pentru repararea cetăţilor, deja reparate, în afara cără
turilor pentru repararea aceloraşi cetăţi ; 6. oile, ce odinioară ~e luau
locuitorilor la preţul stabilit prin bună învoi 1 ală, acum se ridkă la pret
arbitrar, de către oamenii domnului, folosind forva. Nota arată că viduf
principal vine de la Poartă prin desele schimbări de domni şi, în con-
secinţă, cere Porţii ·domni pe 7 ani pe Constantin Ipsilantî şi Alexandru
Moruzi. ·
Cealaltă notă, din 23 august 1802, denunţă abuzurile-făcute de domn
prin numirea, în funcţiile ce se cuveneau pămîntenilor, a unor greci ca
postelnicul Gheorghe Suţu cu tovarăşii săi, Racov.iţă, Scanavi, ce se
dedau la tot felul de abuzuri.
Ambele note denunţă abuzuri care îşi capătă o soluţionare în hatişe
riful din 1802. Conţinutul lor arată rolul pe care avea să-l joace Rusia
în obţinerea 1acestui hatişerif. Xenopol le priveşte ca o consecinţă a
hatişerifului, făcînd o greşală de ciatare, pentru că ele stnt anterioare
datei de 24 septembrie/7 octombrie 1802, data hatişerifului 228 ). Ele stau
tocmai la baza hatişerifului şi explică hotărîrea acestuia că „Domnii
vor lllla în consiidenare reprezentările ce ar ·putea să le fie făcute de către·
trimisul Rusiei şi vor fi. relative atît la acest obiect cit şi la privilegiile
provinciei, mai ales privind observarea articolelor -conţinute în prezentul
sublim firma·n 229 ). Cele două precedente arată felul în ~are Rusia înţe
legea să folosească în viiitor clauza pe care, încă de atunci; intenţiona
să şi-o -rezerve în hatişerif.
Indiscutsbil că garanţia pe care o da domniei de şapte ani, ca şi
dreptul acesta, de a face observaţii domnilor, întăreau influenţa Rusiei-.
225 Hul'mu·zak.i, Do<;. Supl. 14, P'P· 296-297.

226 Ruffin <:. Ţ,31L!eyriand, 19 oct. 1802 ,transmite copie du·pă nota consUJlului ge-·
nera.I al Rus,iei, din 1/13 august 1802. Ibidem, SUJpl. !2, pp. 213--246.
2 21 Ibidem, voi. xrx2, 1pp. 144-1-15.
22A Xenopol, Istoria Rominilor, voi. IX, p. 251. -
229 Sturdza D. A., Acte şi documente. voi. I, p. 260.
73,
tn Princip:ate. Dar această influenţă se dovedeşte foarte utilă acestor
ţări şi drepturile recunoscute Rusiei vor constitui tocmai posibilitatea
pradică pentru aplicarea clauzelor hatişerif ului. Domnii numiţi de turd
nu mai puteau să continue abuzurile ca mai înainte, pentru că dreptui
de intervenţie al Rusiei avea să-i rea.ducă la realitate. Ţa;-a primea
astfe'. o serioasă garanţie că dispoziţiile hatişerifului, care tindeau să-i
uşureze situaţia politică şi să-i asigure condiţiuni mai bune de dez-
voltiare economică, vor fi respectate. Totul depindea însă de trei factori :
I. Posibilităţile ţării de ia se opune la noi imixtiuni şi abuzuri tur-
ceşti, şi pentru asta. ar fi avut nevoie de mijloace proprii, cu care să se
poată opune acestor abuzuri, adică de o :armată pămînteană ;
2. Modul cum înţelegea Poa.rta să-şi respecte ang;ajamentele luate:
3. Măsura în care Rusia putea să intervină pentru a face ca Poarta
să respecte aceste angajamente.
Cereri nerezolvate. Evenimentele anului 1802 arăbaseră c'.ar Tării
Romîneşti că, în situaţia de anarhie care domnea în armata otomană,
nu se putea conta pe aceasta pentru ·apărarea ţării. Se impunea cu ne-
cesitate crearea unei armate autohtone, capabilă să facă faţă imixtiunii
comandanţilor loc<!li turci. Existenţa armatei autohtone ar fi însemnat
un instrument de opoziţei şi împotriva cererilor abuzive din partea Porţii
Piaţa locală, în formare, reclama crearea acestei armate pămîntene care
să-i gananteze ordinea, absolut necesară dezvoltării şi lărgirii ei.
De aceea, în cereri'e înmînate în 1802 :ambasadorului Tamara se
prevedea ca Ţara Romînească să poată ţine pe picior de război o oştire
de 10.000 de oameni 230 ). Cererea tindea să a.sigure Ţării Romîneşti
dreptu'. de a reînfiinţa armata pămînteană.
. Armata pămînteană, la începutul secolulu.i al XVIII-iea era în piină
decădere pentru ca, pe la mijlocul secolului, Constantin Mavrocordat să
desfii.nţeze ultimul corp de 16.000 de oameni, f ăcînd ţării „o nespusă
pagubă, în părerea turcilor, care prinseseră a o trata de acum îrnamte
ca pe o provincie de ţărani şi de păstori, şi nu ta pe o provincie mi-
litară, cum fusese privită pină atunci" 231 ). Desfiinţarea armatei pămin
tene ridica ultima piedică în faţa :abuzurilor turceşti. Lucrul acesta va fi
greu resimţit de ţară care nu va renunţa la ideia reînfiinţării armatei
pămîntene.
In timpul războiului din 1768-1774, grupul restrîns de 200-300
de arnăuţi care :alcătuiau garda domnului, şi care serveau de unică ar-
mată a ţării, au constituit nudeul unei armate de „vo'intiri", formată
din 2000 de arnăuţi şi 4000 volintiri. Un grup de acesta, de arnăuţi şi
volintiri, condus de Pîrvu Cantacuzino, este distrus de turci lia Giur-
gui 232).
ln cererile deputaţilor munteni. din 1770, se prevedea înfiinţarea
„unei oaste de ţară" de 15.000 pedestrime şi 5000 călărime, hrănită şi
echipată de ţară, iar artileria să se dea de către Rusia. De asemenea
pe cheltuial a ţării, ofiţerii ruşi să facă cetăţi „la părţile ce ar trebui" 233).
1
230 Ruffin c. T.alleyiian-d, Hu.nnuzaki, Doc. Supl. 12, p. 228.

231 Cerei··ile din 1791, Iorga N., Co1worbiri literare, 1901, pp. 1120--1127, cf. Dip-
nfsie Fotino, Istoria generalCI a Daciei, voi. III, pp. 212-213.
23 1 Iorga N., Istoria armatei romlneşti, voi. II, Burureşti, 1930, pp. 22&-226.
23~ Arhiva Romtneascc1, 1860, p. ~11.
74
După pacea de la Cuciuc Cainargi 1ainnata e ca şi înainte re-dusă
Ia garda personală a domnului, care se ridica în Moldovia la 800 oa-
meni 234 ), iar în Muntenia nu putea fi cu mult mai mare.
ln timpul războiului iaustro-ruso-turc ( 1788-1791) apar la l 788
volintirii austrieci în Oltenia, iar Mavrogheni înfiinţă o oaste de tară
de 90 steaguri a 100 oameni şi 6 steaguri a 50 de oameni, total 9300
soldaţi, fiecare armă avînd uniforma şi steagurile ei şi primind şi soldă
1-20 lef pentru călărime şi 1-6 lei pentru pedeştri. Se face apel la
toate elementele din popor : cismari, precupeţi, cîrciumari, etc. 235 ). Cu
această armată Mavrogheni ajunse prin lupte pînă aproape de Braşov
dar e înfrînt de Suvorov şi ucis de turci, iar armata sa se împrăştie 136 ).
Către sfîrşitul războiului, în 1791, boierimea cere ca „Nici una din
cele trei curţi împărăteşti să nu a.ibă dreptul de a ţine trupe în ţară, în
timp de pace să-şi aibă ea oastea ei proprie, iar în timp de război să
fie decla.rtă neutră" 237 ). ceea ce însemna în acelaşi timp şi reîntemeerea
armatei pămîntene şi neutralitatea, iambe:e necesare dezvoltării econo-
mice a ţării. Nici de data aceasta Poarta nu satisface cererea.
Jn anul. 1800 Alexandru Moruzi întoomi o oaste de 9000 de oameni,
în majoritate „turci lefegii". Această oaste costa, pe lingă provizii, cam
8000 lei .Pe zi, constituind un nou pretext din partea domnului pentru a
stoarce bani. După relatările lui Zilot Romînul ea nu se putea compara
cu oastea lui Mavrogheni şi, deşi se intitula „pămînteană", prăda Bucu-
reştiu! zilnic, ucigînd chiar un boier, iar cînd ia fost invaziia pasvangiilor,
în loc să apere ţara, a făcut mai mult rău decît bande'e invadatoare 238).
Reinhard ne descrie armata Principatelor dunărene - ridicîndu-se la
4-6000 de oameni de principat. Ea nu iare nici o obligaţie militară sau
organizare şi se bucură de scutire de capitaţie. De aceea mulţi se în-
scriu în roluri ca nişte privilegiaţi, plătind taxe ce constituiau venituri
considerabile pentru spătar. Spiritul războinic a dispărut, iar. în război
Poarta ridică oameni din Principate nu ca soldaţi, ci pentru corvezi cu
carele 239 ).
Bineînţeles, nu la o astfel de oaste se refereau cererile boierilor
din 1802.
Oa răspuns la cereri, se preve<leau în hatişerif următoarele : „Cît
despre confirmarea şi întrebuinţarea oamenilor oare de mai mult timp
sînt oblig.aţi să servească în garda Munteniei, acest articol va fi dis-
cutat şi reglementat de către domn, ajutat de către ~oierii provinciei" 240 ).
234 Iorga N„ Istoria airmatel romfoeşii, voi. II, p. 222.

235 Izvoan::.le trurceşti ex.ageroază atribu.inid acestei anniate: 4000 arnăuţi, 2000
„romînri W,p;:i", 2000 „romini creştini", 400 bulga-ri şi 4000 tătar•, cu 200 tunari
şi 8 tunuri, Iorg.a N., Istoria arma/ei romlneşti, voi. II, p. 230; Fotino, Istoria ge-
11erală a Daciei, pp. 175-176 exa1gerează şi mal mult ridicind cifra pÎll1ă Wi 100.000,
m oore intrau 30.000 airmată turce.ască. ·
236 Iorga N., o. c., voi. II, p. 231.
237 Idem, CDllvorbiri literare, 1901, p. 1130.
238 Urechi.a V. A., Istoria Rominilor, voi. VIII, pp. 163-166.
239 Reinh.;i.rd, Revue historique, an. XII, ipp. 32-33.
240 Swro:z..a D. A., Acte şi documente, voi. I, p. 261.
75
Nu era deci vorba de 1alcătuirea unei oaste de ţară, ci de vechile
gărzi care făceau paza personală a domnului, şi care se arătaseră inca-
piabile să oprească invazia pasvangiilor.
Poo.rta respingea deci în întregime acest punct. Faptul este de altfel
explicabil. Intr-o vreme în care Poarta nu-şi putea ţine în ascultare
nici propriile-.i oştiri de musulmani, prezenţa unor armate autohtone în
nişte ţinuturi mărginaşe, cu permanente tendinţe centrifugale faţă de
Imperiul otoman, nu putea însemna decît începutul unei emancipări po-
litice depline, foo.rte apropiate.
Pentru Ţara Rornînească, refuzul avea să fie plin de consecinţe
nefavorabile. Lipsa unei armate pămîntene, priva ţara de un instrument
de ordine. internă şi de un mijloc de împotrivire în faţa 1abuzurilor pu-
terii suverane. Insuşi modul de aplicare al dispoziţiilor hatişerifului de-
pindea în mare măsură de existenţa acestei armate permanente autoh-
tone. De aceea, luptînd pentru aplicarea prevederilor hatişerifului din
1802, boierimea munteană via lupta totodată penfru obţinerea dreptului
de a avea o armată proprie, refuzată în anul 1802.
III
Concluzii. Dezvoltarea producţiei de mărfuri în Principatele dună
rene, în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea, este serios stînjenită
de existenţa jugului otoman oare, prin aplicarea monopolului în co-
merţ, extorcăr.ile de bani sub diverse forme şi abuzurile la c.are se dedau
turcii ca perso:ane fizice, împiedecă lărgirea şi consolidarea pieţii in-
terne.
Boierimea, producătoare de cereale şi vite marfă pentru export, ur-
măreşte să-şi asigure piaţa internă a Principatelor dunărene. De aceea
ea începe o luptă susţinută cu scopul c.a, pr.in reglementarea - pe baza
unor noi firmane de privilegii - a raporturilor dintre Poartă şi Prin-
dpatele dunărene, să pună capăt· imixtiunilor turcilor în treburile interne
ale ţării ·şi să 1asigure liniştea de •care avea nevoie consolidarea pieţii
interne.
Firmanele de privilegii, ·smulse Porţii ( 1774, 1783, 1792), lipsite de
mijloace practice de opoziţie împotriva încălcărilor puterii suzer:ane, sînt
nesocotite de aceastia.
In anul 1802, la abuzur.ile Porţii se adaugă abuzurile şi jafurile
rebelului Pasv1antoglu din Vi.din, care duc la pustiirea Ţării Romîneşti.
Situaţia grea în care se găsea aceasta determină boierimea autohtonă,
refugiată în Transilvania, să 1refuze înapoierea în ţară, pînă Poarta nu
va da un nou firman de priv.Hegii. Slăbită de frămîntările interne, silită
de interesul general al rmarHor puteri europene de a fi linişte în aceste
părţi, şi datorită mai ales energicelor intervenţii ale Rusiei, Poarta se
vede nevoită să dea satisfacţie majorităţii cererilor boierilor pribegiţi.
Adu! prin care se satisfăceau aceste cereri romîneşti, hatişeriful din
1802, era un nou firman de privilegii, asemănător celor anterioare, pe
care le îngloba, fiind însă mai complet decît acestea. El era rezultatul
luptei îndelungate, dusă de poporul romîn, împotriva jugului otoman.
76
In fond, hatişeriful din 1802 este rezultatul unei convenţii între Ru-
sLa şi Turcia. El cuprinde compromisul stabilit între cererile boierimii
producătOiare de cereale marfă, refugiată în 1802 la Braşov, prezentate
de Rusia, şi punctul de vedere al Porţii. Fiind acordat de Poartă, ca o
concesie făcută Principatelor dunărene, acest act îmbracă fonrna diplo-
matică de hatişerif 241).
Hatişeriful din 1802 satisfăcea numai parţial cererile şi năzuinţele
Princip1atelor dunărene. Monopolul nu este desfiinţat, domnia nu devine
viageră şi eligibilă, grecii nu 1sînt excluşi din dregătorii şi Principatele
nu ·capătă dreptul .de a avea armată proprie. De fa.pt tocmai punctele
chemate ,să asigure libertatea comerţului şi or·dinea internă, în vederea
dezvoltării economice şi emancipării politice a ţării, nu capătă o so-
luţioI11are satisfăcătoare. Acest fapt va explica întreaga evoluţie poli·
tică şi economică a Principatelor dunărere, în perioada următoare.
Cu toate aceste lipsuri, hatişeriful prezintă nlliJTieroase părţi pozi ·
tive, în plus, faţă de firmanele de privilegii anterioare. Monopolul e şi
mai mult îngrădit, boierii :avînd drept să facă întîmpinăr.i la cererile
abuzive ale Porţii. Cererile de hani ale Porţii ·sînt şi ele limitate, din
nou, la cifra ofidală a tributului. Dispoziţiile contra abuzur.ilor sînt
reconfirimate. Se dispune înapoierea pămînturilor autohtonilor acaparate
de turci şi scutirea de tribut pe un :an. Toate 1acestea tind să delimiteze
precis ·dreptur.i!e şi obligaţiile reciproce între Poartă şi Principatele du-
nărene. Domnia, fixată la 7 ani, nu mai este la discreţia Porţii ; ea
capătă garanţia Rusiei şi, astfel consolidată, are posibilit·atea să se preo--
cupe şi de organizarea internă. Spolierile fiscale sînt -interzise şi se
încearcă ·O mai dreaptă repartiţie a sarcinilor fiscale, Rusia obţinînd
dreptul de 1a interveni, pentru .curmarea abuzurilor. Posibilităţile de
amestec ale Porţii în treburile interne sînt mult reduse, iar boierimea
capătă dreptul de a controla gestiunea financiară a statului şi a insti-
tuţiilor publice, 1avînd, ce e drept, de .suportat mai departe concurenţa
grecilor, în ocuparea dregătoriilor. Rusia devenea garanta directă a
noii situaţii •politice a Principatelor, c-reată prin acest hatişerif, care,
în forma sa incompletă, faţă de nevoile ţării şi de dorinţele boierimii,
rămîne pr.ivilegiul cel mai larg obţinut de Principatele dunărene pînă
1
la acea dată.
Marele 1avantaj pe care-l prezintă hatişeriful din 1802 este că,
prevăzut cu garanţia Rusiei, are posibilităţi mai mari de 1a. fi pus în
practică. Totuşi el nu creează toate instrUJlTlentele care - să-i ·garanteze
o aplicare deplină. Neadmiterea unei armate ,pămîntene este principala
sa lipsă în această direcţie.
Cu toate lipsurile pe care le prezintă, hatişeriful din 1802 creează
Principatelor o bază mai largă în raporturile cu Poarta, ;asigurîndu-le
241 Hatişer-if ·înseamnă ordin sacru, emanrat din cancelaria sultanului, iniţial re-
dactai! chiarr de sUJltan. Prin el s.e 00I1Jfokrnă un ma111dat iar urueori era un adevărat
aşezărn~nrt, un tratat. Allirel H. Golimaş. Despre capuchehăile Moldovei, pp. 122-123.
77
o dezvoltare mai uşoară decit firmanele anterioare. ill oferă totdeodată
un program minimal, de realizat în lupta Principatelor dunărene împo-
triva jugului otoman, constituind ·prin aceasta un pas mai departe, fq
calea spre o emancipare deplină a acestor ţări.
Limitarea posibilităţilor ·de amestec ale Porţii, in treburile lăuntrice,
constituie un început de autonomie pentru Principatele dunărene.
Dispoziţiile identice pentru ambele ţări romîneşti creează :tceea~i
situaţie legală f.aţă de puterea suzerană, ceeace va <l.uce la o c,")muni-
tate de interese şi la o solidaritate în lupta împotriv:a jugului otoman,
devenin,d prin aceasta un factor de unire între ce'.e două principate.
Născut din necesităţi economice şi politice, hatişeriful din 1802
este o etapă importantă în drumul spre realizarea integrală a cererilor
care i-au stat la bază : abolirea monopolului turcesc, domnie pe viaţă,
armată !autohtonă, într-un cuvînt, autonomie deplină. Conţinutul său
explică pe ·deplin modul cum el va putea fi iaplkat şi consedn~ele
acestei aplicări.
Date privitoare la răpirea pămînturiior iobăgeşti
din Transilvania pe. moşiile familiei Banf i
de Gheza Kovacb
La siirşitul secolului al X:V:III-lea şi ~a începutul ceilui de al XIX-iea,

in agrkll'lrtura TrnnsHvaniei s-a1u ptodus mari &ehimbări. în primul r~nd J
crescut in mod ccmsi·derabil nLllmărnl jelerilor şi s-au fărămiţat in mo<l
simţitcr sesiile iobăgeşti, ceea ce a dus la înrăutăţi-rea soartei iobagil:.ir.
Totodată s-au produs a•numite schimbări î.n vxhile rnporturi di ntre iob.Jgt
1
şi stăpînii lor de ,pămint. Tendinţa oobilimii de a mări cit mai mult pres-
taţiile iobăgeşti este ~gată str~ns şi de schimbările survenite in s:istemul
de cultivare a păiminturilor 1•
Apariţia milor relaţii de producţie în sistemul agricu-lt!lriii feudale ::i
dus J.a intensificarea exploatării iobagi.lor şi ca urmare la ascuţirea co~1trn
dictiilor de clasă. Aceste contradicţii au cauzat de multe ori ciocniri singe-
roase intre iobagi şi domnii de pămint, dind naştere unei atmosfere pline
de inoordarc, care a cuprins intr<:aga oobilime. Groaza reinvi-crji „lumii
lui Horia" .a fă.out oa mbiHmea să-şi intensi1'.ice abuzurile, care au pro-
vocat numeroase răscoale iobăgeşti cu caracter lccal. Ardealul, dair mai
ales regiunile situate dealungul Crişului şi di.n Partium 2, er.1·u pline cn
iobagi fug ţi. Vestitele răscoale di1n -comitatu.l Zern.plen (R. P. Cehoslovacă),
precum şi iobagii fugiţi din acest ccmitat au ajuns şi in aceste părţi. După
Lnăbuşirea răsroalei ţărăneşti din Slova.da din anul 1831, sate inkegi s-au
refLLgiat :în Transilvan:a, unde au întemeiat la poalele Muinţilor de Aramă
din comitoatul Crasna, comunele Val~ Tirnei şi Valea Ungurului 3 . Mai
tirziu din r1ndurile acestor ţărani s-alf.1 recrutat rez·ervel~ de munr::ă în ex-
pbatările forestiere de 1pe domeniile familiei Bănfi 4• - '.
1 In legă~ură ou fonnarea oapi.tal.iismuJui în agrkuHură tn Tram.Hva1ni·a precum

şi în Baruat, Crişana şi Maramureş, vezi următoarele opere: Acsădy I gn.ticz, A magyar
job-băbysăg ·tortenete. Bp. 1945, 431-459. Szab6 !stv6n, Tanulmănyok a magyar pa-
rasztsăg tortenetebol. Bp. 1948, 313-385.Ember Gyăză, Magyarvpariasztmozga-lmak
es
1848-ban. (Fo~r.ada.lom szabadsegharc. Szikra. Bp. 1948, 189-265). Pach Zsigmond
PciJ, Az ere.deli tokefe'.ha.lmozodăs M.agyarorszăgon. Bp. 1952.
2 Comita·tele medieva·le Crasna şi Sol.nocul de Mijloc.
3 P~tri Mar, Szi•lăgy vărmagye monogrăfiăja, I, 158.
• • 4 lak6 Sigismund, IS:orirul manufacturilor de pot1!să din V·a:lea Ungurului şi
Cihn. studii şi Cerretări, Cluj, 1953.
79
Mişcă-fi iobăgeşti mai mărnnte şi de amploare m'1i miică a,u izbucnit
pretutindeni 'în Transilvania. lin unele părţi aceste miiş,cări s-au tnansbr-
mat .adesea Ln răscoale desohise, a căror înăbuş.ire a necesitat i:ntervenţia
autorită;ţHor şi a forţei armate. Astfel de mişcări s-au produs şi pe mo-
şiile din TransiJv,ania aile familiilor Banti şi Mik6 5.
Cauzele direde care au dat ·naştere acestor miŞ1cări iobăgeşti, tir~buesc
căiutate în primul nînd în lips1a de reglementare a mporturilor urbarfale
din Transi.lvania. Este luicru îndeobste cuno1Scut, că în Trn:nsilva,nia domim
modul de iprod:ucţie feuida'1. Luicrar.ea pămîntu.lui se întemeia în cea mai
mare pa.rte :pe munca iobăg·ească, del'ivată din obligaţiunHe iobăgeşti. Pă
minturile 1aflate Jn hotare'le satelor ·er.au .cultivate exdusi1v de iobagi, şi
mare parte din aiceste hotare zăceau în piirloagă. PămJnturile alodiale de
fapt aveau o i·ntindere restrinsă. Cu toate că aceste terenuri necultivate,
aila te în a•fiam gospodăriilor iobăgeşt1i, a,parţinea.u de idrep t do meni ului
alodial, de fapt ele nu făceau parte din .gosipodăria '1ui. Aceste terenuri
necultivate nu puteau fi legate de ,go"srpocfăria moşierul1ui nid din c:mza
raporturilor de muncă, care erau în vigoare. Dacă acest luoru a fost po-
sibH, în acest c.az p•rio:pirietarnl feudal s-1a 5'tră1duit să transronme aceste tere·
nuri în sesii iobăgeşti, sau să .le arendeze ,prin contract iobagiloir. Ca ur-
mare, Îln secolele XVII şi XVIII a crescut mult ntllfT1ărul sesiilor ooi („T1101Va
sessio") 6 • Potrivit raporturi-lor de drept şi sesiile iobă1geşti rămase fără
stărpîn, în cazul că nu s-:ar fi ailfat iobagii care 1Să se aşeze pe ele, erau
date în arenda iobagilor 1.
De asemenea nici mărimea sesii-lor iabăgeşti •nu era reglementată, ast-
fel incit nu ne ,putem face de:oît o jdeie aproximat~vă despre mărimea aces-
tora. Impăirţirea în sesii a terenurilor arabile se mai poate controla încă
intr-D oarecare măsiură, în schimb aipartenenţele exterioare: păş.unHe, fî-
neţele, \Pă,durile, din cauză că hota.rele nu erau delimitate, iar raiporturil.:i
uribariale rămaseră ner·eglementate, sînt cu totul incontrolabile. O confuzie
asemănătoare caractef'izează şi obliga1iunile iobăgeşti. Pentru stabilirea
acestora n-,a exl1stat un regulament urba.ri·al cu caracter geineral. Diieri-
tele prevederi cuprinse 'În urbariile locale, iC<are diferă 1.mele <le altele, con-
vin totuşi o notă .comună : străduesc la exploatarea maximă a iob::igilnr.
Deoarece ·î·nsă autorităţile conducătoare n-.au 'luat măsuri radicale pentru
reglementarea ra.porturilor urbariale, iobagii au fost eXJpuşi bunului plac al
stăp[nilor for. Aoeasta ex1plkă, de ce soarta iobăgimii tr.ainsilvane a fost
mai grea <lecit a celei din ţăriJ.e romJne, sa:U chiar din Ungari·a. In gene-
ral impozitele în Transilvania la în:eput.ul secolului al XIX-iea sînt mult
mai ridicate, .încasarea dijmei mult mai anevoioasă decit în Ungaria : în-
isfurşit în Ungaria ipresta·ţiunile iobăgeşti emu reg.Jementate iprin urb3.rii,
în timp ce în Transilvania această r·eglementare lipsea. Astfel de exemplu,
urbariul Mariei Terezia prescria pentru iobagul din Ung.airia anual 52 zib
roboată cu vitele, pentru jelerul cu casă 18 zile, iar pentru jelerul fără casă
12 zile rebotă cu braţele. Jn Banat zHele de .roibotă erau şi mai .puţine,
înkucît jelerul cu casă era obligat anual numai la 8 zile, i.a•r cel fără
casă, la 6 zile. Fgţă <le acestea, ]n Trnnsi!Vlania rabota ln vigoare era peste
5 Material sub cercetare şi prelucra·re. Arhiva Academie.i, fiJi.aila Cluj.

6 Sesiile iobăgeş'ti ·din T11ansilvania erau de două feluri : „a.ntiqua sessio", din
aşezările vechi, <Hnaintea secolului al XVII-iea, „l[lova sessio" - din aşezăriile iobă
geşti coloni~a·te în cursul secolelor XVII-XVIII-lea, în hotarele comune.
7 Szab6 Istvan, op. cit, 322.
80
măsură ·de mare. Astfel, între altele, în anul 1747 flescriptul Mariei Terezia
caută să uşureze rabota iobă:geasd, care devenise de nesuportat. Pot.Tivit
vechi'lor dbli:gaţH, rolbota a fost 1pen!Iriu ioba1gi de 4 zile la1 să'Ptămînă,
for ,pentru jeleri 3 zile robotă cu vitele srau ·cu braţele, după oum l~e pre-
tindea 1domnul ·de pămî11t. Maria Terezia a modifica•t aceste obligaţii, pre-
scrHnd pentru :iobag 4 zHe pe săiptămînă de muncă cu braţele sau 3 zile
robo a tă cu vitele, \Pentru jelerii cu casă 2 zile, iar pentru cei fără casă
o zi ·de roibotă ou braţele. AiceS1te obli:gia•ţii au şi rămas în vigoaire cu mici
deo.slbir.i, ipLnă 1în 1848 8• Robotele erau executate fără milă, de multe ori
toomai în toiu'l mundlor sezoniere şi ca urmare, de ceJe mai multe ori
idbaigul era nevoit să-şi lase muncile isal1e, seceratul, a1dunatul g.riîului copt
sau finul cosit pe cîmp, praldă ploilor, n\111111ai ca să poată satisfrace robJ-
tel1e cerute de domnul ·de pămint şi dregătorii acestuia.
Hotarele comunelor se delimitau Jn împrejură.fi deosebit de încurcat€
şi ,prim1ti've. P:î·nă La sfarşitul secolului .al XVIII-iea era preponderentă în
Tmnsilvania fokisfreâ sistemului de asolament bienal în cultura pămln
tului. Abi1a wn a1nii idin urmă .a1i domniei Mariei Terezia s-au luat mă1Suri
radicale pentru trecerea la si1stemul agriculturii cu asolament trienal 9 •
Pămînturile erau necomasate. Midie ogoare, sfişiate, îrn nenumărate
fâşii se înşirn:iiau ~n dezordine, unele l1Lngă altele. Bucăţile de păimint ale
aieelefaşi gosp;odării iobăgeşti, rupte jn mai multe bucăţi, eliau aşezate 13
mare distanţă unele de aHele, iar ·liLngă ~işiile de ipăullLnt ale iobagilor, se
intenpunea - s.pori.nid şi mai mult dezoI1di·nea, - dîte o ftişie din moşig
domnului de pămînt, cite o 1prqprietate bisericească sau eventual parcela
vreunui mic nobil. Confuzi1a ern sporită şi- prin neregleirţ1entarea păşunii,
1iîneţelor şi a go~podăiririi păduI1ilor. _
Dar cel mai mare dezav,arnt'aj al nereglementări1i ralpor~urilor urbaria!e
provenea din faptul, iCă 1seipararea proprietăţilor ialodi'ale de cele iiobăg·eşti
illu s-a făcut în ceile mai multe locuri ptî1nă in 1848. Acolo unde dezv·,1-
tarea gospodăririi particulare a feudalului a impus mai de vreme coma-
sarea alodiului şi separarea lui de proprietăţile iobăgeşti, această separare
a .fost lăsată ou totul în sarcina feudalultti, în detrimentul iobagului care
n-avea .niai măcar unde ,să se µUngă Jmipotrir\ra neckelptă1iir care i s-a făcut.
pemtr.ucă toate forurile oHdrale reprezen~au în ultima analiză, chi,ar pti
stă{pînul său de părn~nt.
In comitatele unde s-ra introdus urhafliul Mariei Terezia (ţinutul C!"i-
şurHor şi Banatul) iirnprejurărrHe emu tintrruoîtva deosebite de restul Trn.n•
1Silvaniei. Dispoz~ţiile urlbariale ale Ma·riei Terezia deşi îşi păstr.aseră .ca-
racterul conse!"Vla•tiv, servind în primul rind interesele feudalului, totuşi
prin faptul că e\.e căutau să scoată pe idba.g de sub- completa. s•ubq!'ldonar2
faţă de 1nobil1ul stărptîin rdre pământ, in scopul de a-i iace pe ioib·agi solvabili
intereselor curtii din Viena, aceste măsur:i conţineau şi un element pozi-
Nv: anume, inrcercarea de ia ridica un zăga'Z în calea samacvolinidilor f~u
·dallul:ui şi a răipiirilor de pămînt. ln Alfldealul priqpriu zis, încencărHe de n.-
ţionalizare a ma1rii !Proprietăţi .au arpănut ma,i hlrziu, tocmai în UTma politicii
ecooomke exploat1atoia.r•e a curţii imiperiak Astfel, din cauza întîrzierii
reglementării urlbariale, procesul răpi!'IHor in serie a pămîntmilor iobă1geşH
a :inceput de fapt abia după ce s-au adus unele mă&ur.i în a·ceastă privinţă.
B Acsăidy Ignăcz, op. ct. 398.

9 Idem 400-404.
lfi. - Studii şi articole de Istorie 81

Lipsa reglementă·rii urbariale o res·imţea şi curtea imperi.ală. Tocmai
de aceea încă din 1764, apoi in 1769, se lncearcă să se aducă unele măsuri
de reglementare a raoporturiloc d:ntre feudali şi iobagi. Astfel, în l 7u9
Mari-a 1 erezia indrum~ză scanul g·uberni.al al TransHvaniei să pregătească
un proiect de urba-riu. Lucrările acestui proiect au durat pină in 1176, Jar
nki atu.nd urb.aoriul înaintat Curţii spre a•probare nu s-a dovedit aplicabil.
Ca urmare, reglementarea ra.p.orturilor urb<Niale a fost diin nou amJnată,
şi nu s~a mai vorbit daspre a-::easta pînă în 1819. Atuooi s-a format aşa
numita „Comisie Czyraki", sub conducerea delegatului imperi.al Anton
Czyraki, care ar fi avut ca sarcină studierea raiporturilor existente intrn
feudali şi iobagi, şi pe baza acestora, pregătiroo uribariului. Dar şi de dJh
aceasta întreaga muncă a comisiei s-a dovedit infmctuoasă, d~oarec.e abi.a
~cum a ieşit la iveală cu a<levărat sitooţia i'llk:ur-~tă, greutăţi'.e pe care le
aivea de inhimpinat. în multe focuJ'li comisiia n-a putut stabili nici măcar
mărimea proprietăţilor iobăgeşti. Pe Mngă aceasta nobilii stă•pini de piî-
mînt s-au străduit să fa-::ă presiuni asupra iobagilor să dea dedaraţil
f.alse, n~oresipunzătoa.re cu realitatea, căuUnd să inducă în eroare iobfi-
g-iimea Ln ceea ce priveşte scopurile comisiei 10• După eşuarea lucrărilqr
comisiei Czyrâ~""i problema reglementării ofidale a riaportll'rilor iobăgeşti
nu s-a mai pus pină în primii ani ai deceniului al 4-lea din secolul
al XIX-iea. ·
Relaţiile feudale zugrăvite mai sus eflau depăşite şi nu mai corespJn-
deau necesităţilor schimbului de mă.rfuri în plină dezvoltare. Dimensiu-
nile goopodăriilor .feudaile iobăgeştJ de tip vochi sau ale a'lodaiilor mici s-au
dovedit prea stri.îrmte. Micile alod'.i felldale }mbucătăţite n-au putut as:gura
nki chiar pri.n sporirea obJ.i.gaţiilcr iobăgeşti acel venit, pe care în noile
impre~urări de circulaţie a mărfurilor, se bazau marile proprietăţi. Ace:ista
este explicaţia faptului, că iocepind cu ultimele decenii a1le sec0lutui
al XVIII-iea, incercări'le de. reglooientare şi raţionaliz.are a proiprictăţii
feudale devin tot mai dese. Un exemplu elocvent vedem in cazul moşiil:>r
familiei Bânfi, care ilustrează din plin iocercă-rile făcute în vederea orga-
nizărH gospo:iării lor particulare, raţiona!.izate.
Tn:ercăril·e f.amiliei Bân'i pot fi socotite fără tndoială o pildă a stră
duinţelor similare ale moşierilor în această privinţă, iar stl.l!dierea în acest
sens a dezvoltării agrku-lturii ar fa<'e mai bogat tabloul economic şi ;;o-
cial al Trans:lvaniei de la sfirşitul secolului al XVIII-iea şi începutul ce-
lui de al XIX-iea. Cu toate că st udierea ra•porturilor existente pe o singură
1
propri-ctate foudală nu este delcc suf.icientă pentru a trage concluzii ge-

nerale, totuşi cuoo1şterea evenimentelor desfăşurate pe a.ceste moşii, în
raport cu starea generală economică a Tira•nsilv~niei, ne pePrTiit să ducem
cu un pas '.nainte i·nţe!egerea acestei probleme.
Materialul doourneni.dr de ocrisori, aflătcr- în arhiva Filialei din Cluj
a Academiei R.P.R. este foarte varklt şi de· o vaoloare doo.sebită. Parte::.i
cea mai impoctantă a acest.ui bogat makori·al se află cuq>rinsă ~n aşa-numill
„Arhivă de scrisori prezidiale" 11 , oare dă o oglindă vie a a.celui proce.5
10 In gen~a.I nobi·limea bog&tă a prlmit cu duşmănie lucrăaile Comi:,iei. Datele

Fo11mlliei Bănfi ne dovedesc că prLn urgentarea „hotărnicirilor" a încercat să p~etn
tîmpt·ne pe urbariul regal (prot. fam. 1821, punctul 121). - A'.te date despre tendin-
ţele nohi;!llor de a duce pe iobagi în eroare în legă-tură cu scopurile comLsiel. - Scri-
soarea lsp.ravnkului Francisc Endes din Huedin, d.arta 8.1.1824, Arh. Prez. Scrisori.
u Arh. Prez. Scrisori şi protocoale de la 17.11.1796.
82
respingător, în urma căflufa, in vederea 1ă1"'gwii şi raţionalizării gl)Spooă
riei alodiale, familfa Bălllfi a retras tre?tat cea mai mare par,te a dreptu-
rilor deţinute de Lbagi încă din ce!e mai vochi timpur,i. D:n materialul
de scrisori aflător î·n arhiva familiei Bănii reiese cu o rnră bogăţie va·ric-
tatea rnporturil'OJ' mar,jk>r prop.rietăţi din Transil'Vania faţă de iobăgimea
·ardeleană de atunci. în cazul moşiilor Banfi nu €1Ste vorba nUJmai de lupta
dusă de o singură conunitate iobăgească impotriva feudalului său, ci de
reorganizarea unui b.Wundiu întins peste două comik1te. Pe lîin,;ză aceash1
l.Îlnke alo::ifrle familoi<ei Bănifi şi satele iobăgeşti se găseau şi unH proprie-
tari mai mici, precum şi co;nune de nobili, ceea ce a făcut ca procesul
alodizăril să fie şi ma• anevoios.
Proprietăţile comune ale familiei Bănfi se întindeau de la Cluj spre
a•pus, iprec1.11m şi în comitatele Crasmi şi Solmcul de Mijloc. Teritoriul
extrem <le înbins, de la Huedin spre mro-vest de-a lungul Munţii-Or M.e-
se.şu1lul şi Mtm~ilor de Aramă, în afară de un~le păTţi allătoa·re in
proprietatea unor mici nobili sau ·alţi aristocraţi - , era în propri~tate:i
familiei Bănifl. ln decursul veacurHor do:neniul Bănfi, în urma di.feritelor
:lnrudki şi moşteniri, s-a divizat intr~un mod foarte complicat intre ramu-
rile priooiip.ale şi seoundare ale famil&ei 1:. Aceasta este încă o dovadă, că
pÎtr1ă la sDîrş.itut secolului al XVIII-iea pmprietatoo Băn:fl - una din l.'.lti-
fundHle feudale cele mai rnaa-i - considera proprietăţile iobăgeşti drept
st:îlpul de bază al agTkulturi. Ceea ce a îngreunat şi mai mult alodiz::irea
a fost faptul că ll'Îci siatele, nici pădurUe, sa•u păşunile, nki loturile pustii
sau alte teritorii rămaise în paragină n-<au fost împărţite sistematic intre
d:iferil'ele r<1muri ale familiei Băn~i. Obiectul impărţiTii !--au format nLinwl
gospodăriHe iobăgeşti şi unele atooii cultivate, dar. şi acestea se găseau
risipite în cea mai mare dezordine. Raportul dlntre iobagi şi feudalii lor,
im.părţirea pămitnturilor sau roultivarea a<'.estora, nu era reglement.1tă prin·
tr„un urbar.iu unitoar şi ofida'1, şi nimeni n-a tulbW'at obiceiul păm~ntului,
dezvoltat J.n decursul veacurilor. Apartenenţele exterioare depe11rjente de
gospodăriile lobăg-eşti (păşuni, fi.nete. păduTi ~i altele) n-au fnst desfărut.,,
din hotarele comt1tnelor, ele rămlnind în folosinţa comună a feudalului şi
i0bJgu~ui. Fîooţele de munte, pUJStii!e care fiu se cultivau - ca de ex001-
plu terenul numit „Hadmez6" 13 , de care va f.i vorba im cele ce ur:me;iză
- oa îrDt~nckre de curătuTă liberă a stat la dispoziţia iJbagilor. G.-:-1spodă
rire alo::fi,ală feudală a fost numai in citeva comune mai mari (Huedin,
Nuşfalău, Şimleu! SHva11iei). Aici erau curţile feudale, -a~d cu-rge:iu dij-
mele şi muncile iobăgeşti, de a·cestea ~au legate toate îintinderile de ară
turi, fineţe lucmte cu muncă de rohotă. Şi fiindcă in astfel de împrejmări
1a1bia poate fi vorba de o producţie de marfă mai i·rnpor!antă, rolul ~ospJ
dăriei partkulare a feudalului const,a mai ales în ac.::ip~rirea nevoil•~-r lo-
cale, astfel că schimbul de mărfuri nu s-a putut dezvolta decit în mă
Sll'ra necesităţilor locale. De~ produ·ctia de s<:himb ,îşi păstra încă ritmul
său încetinit, totuşi .pe la sfirşitut 15ecolulul al XVIII-iea se pot observa
semnele un~ producţii de schimb mal acrentuate. Pentru a &e r~utea men-
ţine, marii proprietari au fost nevoiţi să treaocă de la siste:nul de gospo-
cfărie fobăgească extensivă la o gospodărie alodi,ală intensivă, oon.:entraHi.
12 Doull. !Inii prl-ndpafo şi mai multe ramuri pe fiecare linie. Vezi Arh, Prez.
Hot., diat 17.1 I.1796. -
13 Partea de hotar pustiu, situau înke comunele Cnasna şi Nuşf.alll.u. Denumire
astăzi dispărută.
83
care să poată satis1fa.1ce schimbul de mărfuri în ,creştere. Atita timp însă
ciit iprn!prietăţHe alodi1ale se întindeau Iiisi.pite 1pr.intre pămînturile iobă
geşti, ra.ţionalizarea nu s-.a pu~ut i:nlfăptui. Cauza pentm care s-a pus
accentul ipe alodizarea pămîntului se datcfr.eşte faiptului că prestaţiunile
iobă1geştii nu mai puteau acoperi setea cresoîndă de venituri a nobilimiL
. Pe moşiile familiei Banii aceste semne se arată pe la sfiî.rşitiu~I secOlliului
al XVIII-iea. Atull'ci incepe isă s'e pună a,ocent 1pe alodizairea pămînturilor,
care vor forma principala sursă de veniturJ a acestei fon:iHii. Cultivare1
î1ntinderi.1or 1ahHale S'e întemeia însă tot pe munca iolbă,geas'Că de rabotă,
ca·re 1prin natura eii t.rebuia mai de vreme sau mai tîrziu să devină o pie-
dică .pe care o Ju1as:e noua formă 'Cle luonare a pămîntu'iui. T·o1uşi in această
fază a 'ÎtriCfE1putului rabota a satisfăcut nevoia de bra~e de muncă pe care
o icerea l·ucrarea alodiului. AUele erau însă împrejurările în momentul
i:n care s-a pus praiblema creşterii rapide ,a te!'enmilor piarticu1an~ ale feu-
dalul1ui. Alodiul cuHivat necesita mai multe brate de muncă, de care însă
tamBia Bănfi nu dispunea. Ca urmare, obligaţiile de robotă ale iobaigil:::>r
au rost s1por.i1te şi reg~ementate şi executarea lor era u11mărită fără milă.
Dooairece i1nsă terenurile alipite gos1piodăriei particular·e a feudalt1,lui nece-
sitau noi invesUţii băneşti, feuda 1l•ul nea\llînd de unde ipracura· banii nec·~
sari a Jnceput :să stoarcă şi ma1i mult punga iobagului :prin aipl1i1carea dife-
ritelor tiaxe, amenzi etc 14 • '
Creşterea aloidiwlui pe prop1rietă.ţile fiamiliei Banfi nu s-au lovit prea
mu:H de greutăţile începutului. Terenurile aflate în pairngină în hotarele
comunelor erau multe şi nimeni nu împiedica trecerea acestora în cadrul
pămilntur.ifor alodiale. Cei caire iau avut de suforit mai mult în urma a,cestui
prooes au fost iobagii, intruoît prin anexarea acestor terenuri, populaţia
în •creştere a satelor ·a fost în bună p'arte înlătu.r.ată de la pois'i'bilitatea
aohi21iţionărH unor noi pihrnînturi pr:in desţeleniri. ·
Domnii de pămînt î!llSă nu ,s-au mulţumit cu atîta. Aca1pararea de noi
terenuri n-a 'putut fi împiedkată nici în teritoriile care cad în afara gra-
niţelor Trarnilvaniiei 1pro1priu-21iise, în ţinuturile unde se aplicase regula-
mentul urbaria'I al Mariei Terezia, prin oare s-a inioencat să se fixez~
hot.airele păm1nturilor iobăgeşti şi să s·e împiedice oontinua lărgire a ab-
d~Hor. Mai muH, cercetările i1storkHor din Ungaria dovedesic, că gos.porlă
ri'ile ialodia,Je afo feudalilor au înrceput acolo să i1a o dezvoltare şi mii
mafie toomar in urma ipunerii ilin vigoare a urbariuilui Mariei Terezia. Ca
unmare, nolbilii nu nLIJlTlai că au luat pămîintiurile necuprinse în urbarii,
a~Late ,în hotarele comunelor, ici şi curăforile, defri,şările acestora. Uneori
au fo1St redu1Se chi'air şi o <parte a 1prop1rietăţilor iobăgeşti 15 • Şi dad aca-
pa.mrea acestor pămînturi a aivut Ide iîn teritorii1l·e atltaite Ldincol10 de hotarele
T,r.ainsilvaniei - ]n cituda tuturor mtieol1elor reglementării arbairiale - cu
atît mai mult acest ;proces nu \Ila cu:noa1şte nicio Jiimită i1n Tirassi.lvania, und·e
raglement1a rna urba·ri1 ală a !rămas pilnă la s.tîrşi:t numai plănuită. Deoarece
sba'bilirea mărilmiii proprietăţilor co'!oniale şi alodiale II1U s-1a putut face
nici ln dietele din 1791 şi 1810, nici în u11ma acHvită1ţ1fi Comisiei Czyraki
11 D,ate s.imifar.e: Oţetea. Co.nstrîngerea ex.t11aeconomkă a clăcaş~lor. Studii şi

referiaite ?Pivillld istoria Romîniei, 1954, Ed. Acad. 1055-1077.
15 Vezi P. Zsigmond Pâil, A <ti:ikes ternneles fdtertelei a maigyar mazi:igaz,dasegban
1848, elott Târs. Sremle. Bp. 1948.11.117.
S. Sfodor Pâl, Az 0.grârkerdes 1848 elott. Târs. Szemle. Bp. 1948.I. 14-15.
Sz:ab6 I1stvân, op cit. 324.
84
din 1819-1820, .iobăgimea a fost exipuisă bunului pl.ac al nobi.lilor stăpini
pe pămllint, fn cazul nostru a'1 farnH~ei Banfi, ai cărei membri de altfel
ocupau funcţii din cele mari importante in •administraţia pwblică a Transil-
V•aniei 16 •
Schimba.rea raiporlrurilor mai veohi de proiprietate a:le iobăgimii ţine
pas cu marile transformări 1s.urveni•te în vechea agrioultură domini•ală, cu
aarader feudal, :li<Iipt ce se observă pe fa sfirşitul seooLU'lui al XVIll-lea, şi
pe moşiile :liamHiei Banlfo. Cucerkile ca;pitaliste in aigricultură, în cazul do-
men1Nor familiei Barai au .fost pretedate de reorganizarea temeinică a
goopodăriei fellldale. P!fim.ul pas iin această reoliganiziaire a constat în deli-
mlitarea hotarelor. Vă•zind dezavian:f.ajele care deourg din '1i1psa de hotăr
nidre a păminturilor, precum şi dez·av.antajele rprovenite din sistemul gJs-
·podăririi iobăgeşti de p!Înă atUit1('.i, membrii fami:liei Banfi a1U h 1 otărît să
aducă .în 1aiceastă privi:nţă unele madifr.ări. Irică de pe la rnijlot.ul secolului
al XVIII-lea s-a tăicut o încercare rpentm delimitarea hotairelor unor co-
mune .aflăitoare rpe acest domeniu 17 • Din ·cauza raiporturiilor juiirdice exi'rem
de încurcate, preicum şi dhl! cauz·a hotarelor nemă·surate p~nă atunci,
această încercare, lovindu-se de greutăţi de net'1"'~cut, n-a dus fo:1 niciun
rezultat. Delimitarea unor astfel de supr·afeţe ma_i resfrJnse ân cazul fami-
liei Bânrfi a rărnias o simplă încercare ; ea n-a însemnat decât un vag în-
ooput al procesului de raţionalizare, care se va des.faşma în toată am-
ploarea abia mai tikziu. Cotitura radicală s-a iÎlbÎitTipl1at în 1796, cJnd în
tebruair-ie din acel an, reprezentanţii dHeritelor ramuri prirtcli.ip1a'1e şi 6'3C'lln-
dare ale familiei .au ţinut o consfătuire tamiHală la Cluj. Cu acest prileJ
s-au adus numeroase hotă>rlfri, care au pus bazele unei noi organizări a
gospodăriltlor particul1are, feudale, făcindru-le a'Stfel mai renta1b:ile, şi au ri-
âioat problema seipiarăr·ii aicestora de .pămîntmile u;barfaile. Membrii fa-
miliei n-au inlăturnt i1deea cola1boirării pe mai de1parte, cu sc01Pul de a-şi
apăr.a interesele lor comune. Iii •amastă privinţă au hotărH următoarele:
I. Ţinerea anuală a .adunăril0:r familime comune, cu .prilejul cărnra
să fie discutate în comun problemele contradictoiriJ,, ce s-ar fi ivit între
timp. ·
2. Instituirea unei case comune ,pentru acoperirea cheltuielHor, legate
de hotărnioirea păminturilor şi de 151porirea terenuril-or alodiale.
. 3. Instituirea unei comisii de arbitraj famili1air pentru aiplianarea pe
cale paşnkă •a difierendelor ivite între diferitele ramuri ale familiei, pre-
cum şi pentru alcătuirea reguJ,amentelor nece.s•are componenţei şi funcţio
nării comisiei de arbitraj, oare uruna să se formeze lin astfel de împre-
jurări. .
4. Instituirea 11inei a111hive cornduse ide un amivar .pJătit j.n comun, arhivă
Jn care să se păstreze actele şi corespondenţele familiiare:. .
Cu acest 1pr1lej se înlătura ideea administrării comune a întregului
d()JTieniul BMl!fi şi se lua hotărfrea „!impăpţiirii hoti3nwlui", a cărei realizare
a dunat însă ma·i multe decenii. ÎiTI baza acestei hotăriîri s-a stabilit im-
pă·rţirea tuiuror tenitoriilor comune, prOOUJm şi sep;ararea defilflitivă a pro-
16 Contele Gheorghe Bănfi, guvemaforul Transilvaniei la începutul secolului

XIX-iea. F.amHia Bănfi <deţinătorul positului de „ffilspăn" în comifaiu'l Criasna.
17 Se pare că proporţionarea hatareilor din sec. XVIII-lea a serv~t numai o mai
justă .proporţionare a venituri.lor. lmpărţirea se făcea numai 1pe baza sesi.uor vechi.
De l.a 1796 împărţirea hotarelor se făcea în ge.1e11a'} în proporţi.a Ji.niilor şi namurilor
famHiei. V·ezi scrisoarea 'lui Kovacs. Şitefan din Zăuan fa 18.1.1830. Arh. Prez., Scrisori.
85
prietăţilor alodiale ,de cele ioJăgeşti. Releritoc kl acea-stă problemă punc-
tul lU al hotăirîrii famHiale conţine unmătoarele:
„Deoarece factorul principal al divergenţelor se constituie propriet,a-
tea famil.ară comună, şi veniturile acesteia, care prncum a-rată expenertţa
sî·nt toarte rău adminbtrate, se hotărăşte ern:utarea imqJă·rţirii acestor.;i
tăTă aminare şi fără nicio schimbare, în afiară de cazul cLrrl ·ar jnterveni
une~e roctificări sau noi împărţiri, pe car,e această înţelegere a noastră
nu le exclooe, ci le k1să în seama îndreptărilor bazate pe linţelegerea dira-
tre rudenii, sau pr.n lege. Jn fel•ul a.cesta averile care sint oo.1mine întregii
familii urn~enă să se împartă în proporţii adecvate, egale între ele, aşa
cum se obişnuiieşte cu veniturile comune Hnmor particulare. Dintre aces·
tea, î·r:deosebi acelea din urmă, adică. moşiile oomune liniilor particuk1r~
ale familiei, aflătoare în locurile unde Jn afară de membrii faim.Hiel nu
sint streini care să pC6ede pămrint, pentru a se uşura integrare-a ~cesnr
moşii în moşiile întregii familii, se tns~inează din parka celor doi Ghoo:--
ghe BânH şi .din partea lui Lad-iLSl1au şi Ra.ul Bănii, inginerul Keva.l, iar a
i0apiite se Yncredinţează Ladislau Bănfi, ca împreu·nă cu o..1men:i trimişi d~
celelalte ramuri înmdite să în:eaopă de îndată de !ia 1 ma.i a. c. împă;ţilf ea
moşii-lor. Pentru ca aceste îmipărţiri să fie cit mai bine făcute şi să se des-
făşoare cit se poate mai repede, s-a11 luat următoar~e hotă.riîri:
Tn 1primul rîn:I să se facă două părţi egale în~re ele, calfe după ce
vor fi trase l·a sorţi, să se irnipartă iarăşi în atîtea lotuci, cite r3Jfî1uri se
află in linia familiară res.pectivă 18 • .a\(:ndu-se pe cit posii!\J.il o grijă de-
osebită, ca a.ceste t.Jturi să nu fie fărîmiţate prea mult.
Sateloe şi Joourile ·aflătoare In munţii numiţi „Zentelke", unde locui-
torii se află în grupuri mai co:npacte, acestea să rămină în vechea lor
stare în cadrul moşiilor mai apropiate. Pentru acestea să se traseze ho-
tare potrivite, dar numai în cazul cinci se a.flă aşezate pe un loc care a
mai fost împărţit odată intre cele două linii principale ale familiei şi nu
este comun Jnkegii famit.ii.
Locu.itcril aşezaţi ki-<:olo pe moşiile alodiale să nu fie luaţi i-n m~o
~-ori.sideraţie, ci simplu, fără vreo bonifkaţie sau alte considerente, să
.a1pa·rţie aoluia, in mina cămia va cădea lotul pe care aceşti.a se află aş.:!
zaţi. La fel şi morile de fă.ină sau joagărele alodiale şi colonicale sa a1n1-
ţină a.ceLui·a. î·n lotul dimia vor cădea, p.Jătiindu-se însă proprietarului ac-
tual toate cheltuielile pe caire le av.usese cu ele, potrivit aprecierilor ce se
vor face" 19•
· A<::este h1tărîri dovedesc, că prima condiţie a lărgirii şi raţionalizăl"ii
gospodăriei alcdiale a fost separarea completă a proprietăţilor iobăge..5ti
de c;.f!e fe·..idale. Acest proces i111Să n-a fost UŞ<Ja" de executat. Li.psa t,1tală
a delimitării hotaTelor, in .cele mai mrnHe lccurl, dar mai ales a hot::irebr
comunalor mari sau a hda1'elor oraşelor de oimpie (tîrgurilor), a in:urc!lt
în aşa măsură pr0blema, incit au fost necesare mai multe decenii pentru
rezolvarea ei. Pe lingă chelfo.ieHle de măsurătcare, o plooică serioasa in-
Hmpinau iin legătură cu greută·ţi'le ce le avealJ.l, 'Pentru a le face produc-
tive. l n a,! do.ilea rind măsmaTea ş·i ,ilrrnpărţirea arbitrară .a hotarelor co-:im-
nale a sUtscitat lă.comia membri-lor familiei Banii, care se străduiau să
18 „ElsCinek .tsinăltzassa:nak egyen!o kl:t nyii!Jik, me'.yek klhr1.1z.abbatvăin ezek meglnt
osza;tassanak assze~int annyi nyi:akra ahăny ăg v.agyon egy kiilonos Uneăban„.".
Arh. prez., voi. I, prot. 17.11.1796.
19 A.eh. P.rez. Prot. I. Hot. din 17.11.1796.
86
pună rrina 1pe pămin~urile cele mai bune în dauna ţăranilor, lovindu-sa
fnsă irrl caizul acesta de împotrivirea viQlentă a iobăgimii. I n fi.ne, diieren-
dele ivite 'intre unii memki ai familiei au o:mtribuit de asemenea la întir-
zie:-ea encutării lucrărilor de ootărnidre. l-'1'ustairea şi îngră<lirea dreptu-
rilor ramurilor mai sărăcite ale familiei sau ale micilor no'.Ji·li împrăştiaţi
!n diferite părţi, a agravat .şi mai mult situaţia„ aducind i•nk-o stare de fier-
bere I'ntreaga ţărăn:me a comitate!O'J" Crnsna şi Cluj.
Această situaţie o lămureşte faptul, că unele lucrări de împărţirea
hotarului, începute ou mult îr:ainte de 1796, ,1ncă nici după o jumat•at~
de se.:ol n-a!l pu~ut fi termioote. Astkl s-a întîmpl•at de pildă cu hotarul
comunei Gara~telec (comitatwl Orasna) şi cu impă.rţirea unei puste nu-
emite „HadmCt'Zo". împărţirea hotaruloi comunei Caraste:ec a inceput
Jr.că din 1777, dar îndată în anul următor s-a i&;.:at o iorX)urcătură serioasă
in legătură cu împărţirea viilor SLJ?LllSe la dijmă, aparţinătoaTe biseri·cli.
Comisia i 1nsăroinată cu împărţirea hotamlui a fost nevoită să rernmţe la
împărţi·rea v~ilor pretme de biserică. Nu peste mult a venit rînduJ împăr
ţirii poouTilor din Cairastelec. Biser:ca a ridicat proces împotriva lamiliei
Banfi, în:eroind să împiedice continuarea lucrărilor de hotărnicire. Prncesul
iscat în problema suprafeţelor de vii şi pădure Jn discuţie, care a durat
e.proape o jumătate de veac a avut drept rezultat irnpiedicaTea executării
lucrărilor de hotărniciTe din Garastelec 20 • Ceea ce n-au reuşit me nbrii
fam.liei Banfi să ob(ină de la biserica catolkă din Carastdec, au reuşii să
sooata însă de pe Stpinarea iobagiJor.
Nu (Jf:Ste mult, ÎJ1 urma întinderii go$p'Odăriei pa-oprii a domnilor de
pămint, s-a ajtuns la hotarul ciurăturilor şi defrişărilor anterioare, pe care
niciun urbarrirt.I pa.rbcular nu le coIBi:dera dr€Vt suprafeţe U'fbariale, sau
contractuatle, fapt care a făcut posi1bilă alungarea iobagilor sau jeleri!Jr
de pe suprateţele ar·abile făcute rodHQare prin munca şi sudoarea aces-
tora. In folu.1 ac€5ba sl.llpraletele de cucătură au fost ata.şate g.JSpodarîei
alodiale a feudalului 21 •
Prncesele Va!"bale aflătoare în arhiva familiei Banii vorbesc încă din
1797 deSipre restricţiile puse în calea def.rişărilor marilor păduTi şi des.pre
0!1ungarea ţărănimii i•·Jbage din .Iccurile comune supuse împărţirii, anume
de pe pămfnturile aflate În f.Sragiflă, Calfe ·nu aparţineau de s=ss.ii.Je kbă
geşti. ImpiecHc.area desipăduTărilor şi îngrădirea păduirifor aflate mal tr1<.1-
inte ta folosinţă comună, trebuie considera te ca prilfTlii paşi serioşi in di-
recţia lă-rgirii gOS1podăTiei a:Jodiale şi a raţionalizării ei. Vină a lunci de!ri-
ş.arc.a lowr .lor păduroase şi ameliorarea eol•ufoi a fost un drept recunosc-ut
şi obişnuit pentru taţi şi însuşi caracterul gosporăririi feuda1le a familei
Banfi promovase p.itnă în acel moment asemen;a lucrus-i, î•ntrucit sporirea
int'.nderilor .pămintuirilor rodift.Ja~e însemna şi sporirea ooligaţiunilor fobă
geşti. Prm interzkerea defrişărilor de păduri s-a închis s.ingurul drum al
jele!'ului prin care puiea deveni iobag. Acelaşi soop 1-a servit şi sepanren
pă<lurilor afJ.ate în foksinţ.a obştească, pe oare proj)fietarul feudarl îrl~erca
5ă le valorif:ce pe două căi. AstifeJ în acest timp in pădurile comitalu-lui
Crasna au fost imtal.ate, în vederea exploalări1 acestora cuptoare de po-
20 Arh. Prez. Prot. hotărîrile di11 1797.

21 P:-oces sim~lar pe teritoriul Ungariei de la m!jlocul secolului a,J XVIII-iea
pfnă la 1848. - Problema defrişărirlor, vezi P. Zsi.gmond Pal, Az eredeti .tokefelhal-
111ozodes Magy,ar Nszâgon. Bp. 1952. s. Saooor _Păi, op. cit., 14-15.
87
tasiu, ceea ce asi•gura UJn izvor însemnat de venituri 22 • lin al doilea rînd
păiduTile îngrădite reprezenta:u un izvor sigur de dijmă, atît din punct de
vedere al exploatării lemnului, cit şi a·l păşunatului, precum şi a1l Lngrăşa
tu1ui porcilor cu .ghindă 23 •
Cu toată apreliiştea impusă ioiba.gitoir dela continu,a deifrişare a pă1 du-:
rHor, iproiprietaPul teud'<il .a conti11Juat 0c,ţiunea de des·păldurire în vederea
lărgilfii gos·podăriei ,proprii, într-o măsură ,şi mai accentuată. Din hotarul
cam.un au fost luate întinderi mari din pămtîntul lăsat in plrloagă, mai
ales pentru 1pă1şunHe alodiale. Totodată vitele comunelor iobăgei.~;tii au fost
oprite de ,a mai paşte pe pămîintunille abşteşti îingrărdite rde mai înaint~.
ceea ce a periclitat î:nsăŞi ex·iistenţa .unor sate. Mai tî:rzi1u unele din noile
suprafoţe de 1păşune îngrădite a.u fost trnnsformate de .proprietairul feudal
1n suiprnfeţe aratbHe, a ·Că·ror mărime Jnsă depindea de necesităţile loc'ile.
E cert, că în procesul de alodizare a părnînturilor primul loc îl deţineau
răpdlfi1e pădurilor şi păşuni1lor, fiind fia;vorabi!e aoest·e ră1piri atît pentru
exiploatarea materialului lemoos, cit şi pentru intensMicarea creşterii '3r11-
malelor care se bucurau atunc.1 de o con1unctură favonaibilă. In anul 1796~
iobagii din Nuşfalău se 1p'J!Î1ng, că din !pă1şuni.J.e şi pădurile aHate în hotiarul
comun 1al satul1ui s-a luat atHa ipămiînt pe seama gospodăriei feuldialulu.i.
incit păşun.a\fea vitelor comunei s-a iz1bit de gireută,ţi enorme 2 4 • Nuştăl~nii
au cerut eliberarea teritoriilOlf Oiouip1ate, ca să aibă comuna la dispoziţie
st11prafaţa necesmă penim ipăşu111at. Familia Bantii n-a· acceptat această ce-
rere, dar a fost nevoită să rnducă de ad înainte atH defrişăiriille de păduri
cit şi sepa1rănile de păşuni. O icoaină 1Hdelă a întinderii moşiilor feudale
ne-o arată şi scrisoarea lui Pavel Banfi, ·în care refe11irudu-se la îndrumă
rile date fiului 15ă1u fin ilegăhJlfă cu hotăirinidrile, ·aminteşte de mai multe ori
despre otupiarea de pămîntiuri de la sfi;rşitul secolu~ui XVlll-lea şi înc2-
putul secatului XIX-iea, săVlÎrşite de Alexandru Banii şi GheOlfghe Banti.
Separarea păldurii şi ,a ,păşunei a .lovit deiosebit de greu acele comune,
a căror pOJpiulaţie era formată în mare parte din mid nobili, şi care nu dis-
puneau, mai a1Ies în ceea ce piriveş'ie suprnfeţele păşuinilor şi a'le pădurilor,
<lecit de un hotar exkem ·de restrfns. Inaint.e vreme viteLe diin a1.:este cJ-
mune purea1u iin1ra fără nido .piedică pe t·erenurile păduroase diin împreju-
rime, eria îngăduită ohiar şi îtngrăişarna pordlor cu ghindă, 'fără ca pentru
acea1Sta să se plăteiast:ă vreo taxă. Ashlel in Drighiu, comuină atl:lătoare în
îmeduata veicinătate cu Nuişf.alăul, ceile 25 f.a.mili1i de oobiLi rom!Lni 25, av~au
dreptul, pe baza unei inţel·egeri mai vechi, lncheiată cu falirnia Banii, să
folosemscă liber toate ipăduPille şi păşuni[.e .aflate în hotarul comunei Nuş
falău. Oind flnsă păldurile veoiine au rfost luate şi tăiate ide pmprietarnl
ifeudal şi a fost oprită intrarea nemeşilor ·din Drighiu !În situpnaifeţele de a
căr'.or folosinţă se bUK:IUr:aseră mai înaiinte, COITlllllna Dri.ghiu .ajunse într-o
stnrntoare atit de grea, â1mit vitel1e în lipsă de păşuine sufidentă treceau
mereu pe terenurile proprietăţii allodia.le din Nuşfalău, d!Înd prin aceasta
feudalului dreptuil de a le prinde şi zăilogi.
22 J·ak6 Sigismunid, op. dt.
23 Exp1loatarea lemnului („f;aizăs"), .în urbarHie famiLiei Bănf.i drept recunoscut
iobagilor ·îin cursul secoilului a.I XVIII-iea.
24 Arh. P.rez, p.rot. .hat. din 14.lil.1796 şi 27.IV.1796.
25 In oornita•teile Sol•noml de Mijloc şi Cra1Sna din sînu.1 Iailifurudiuilui Bănfi multe
,.comune nemeşi" (Ddghiu, Billghez, Ilişua, Rartin, MocirJ.a, Doba Mică etc.). O parte
dint.re •aceşti nobili după sesHle lor coloniaa.Ie a fost contribuabHă (contribuens), alţii
pe curiHe lor prnprii, fără obligaţii de dijmă şi impoz.Lt ( immunis).
88
Comune nemeşească Driighiu, aHJndu-se strJ,i:ntorată, trimite o jalbă
familiei Bănifcr•, ceTinid rezolvarea p.rnblemei păş.unatJuhvi .... „Comuna noas-
tră care •e foarte mică - se spune iln această jalbă - ia1re un hotar a1tJît de
ingust, tinclt diacă vita vreunui•a dintre ooi se întâmplă .să i,asă din ocol.
indiată 1nimereişte ~n hotarul Nuşfală1ului... Sintem ou totUJl striimtomţi, nu
numa.i noi nemeş•ii, dar şi oamenii EXJcelenţei Voastre şi să bin€!Voi<1sd
Mării!le Voastre să tpJ"iimească cu milă şi măirinimie această cerem a no3.s-
1ră scrisă ou sup'Unere, să aiprobe şi să găsească o cale pentiru vii.for, că
dacă s-ar 1întJmpl•a oa vitele noasfr·e să treacă uneori !î.n hotarul Nuş.falău
lui, ir'l partea mai apropiată de comuina noastră, sau să fugă acolo să se
păşuneze, dacă nu fac nido pagubă, să nu fie minate şi îoohise. Aceasta
o cere atit 1buna onîndui.re .a lucrnrilor mt şi direptatea vecinătăţii, ~rutrucit
•La. fel se întiîmplă şi î·ntre alte comune vecine... " 26 •
Dr€1pt răSJpuns .la jalba celor din Drighiiu f1amHia Bărnlf i a predat pen-
tru păşunatul vitelor pădurea numită „Liapo,5", aflătoare în vecinăt.atea
C{)ll11unei, dar .nu gratuit, rci prin contrarct •Şi cu .pliata unei anumite swme je
baini 27 . Mai tîrziu contractul referitor la .păşunea din partea de p,ădurc
aminWă a frnst înnoit în mod abtiigatoriu, i!r1 .fieiciare an.
1
Cazul micilor nobili de Dri1gh~u oglindeşte fiidel aicele probleme grcle.

care s-au iivit în iunele comune de pe 1urma ~ngrărdirii păşunHor şi pă.du
ri'lor.
împiedecarea desipărţir•ii şi amE'Horării solul1ui a fost pr~mul pas in
direcţia ră1pirii 1pămfinturHor, pe oare 1le-au numit „hotărniciri familk1re".
Astfel încă ilin 1798 aiu trecut l•a îm1Pă<rţiirea ipustelor cu pămtnt oultivabil.
oare nu rpuneau pieidid mar.i ~n legătmă icu rnăsur-area lor. Cea clintii îm-
părţir1e ode felul atle'itia a fost a ipustelor numite „Hadmezo", „Husasău"
(tfosszuaszo) şi „SNiva" 28 , sifoate ]ntre com.1unele erasnia şi Nuşfalău.
La măsurmea ş.i împărţirea acestora s -au isJCJat neînţelegeri între diferi-
tele mmuri ale familiei Bănfi, neînţelegeri ca1re de obiicei };uau naştere :iin
cauza d~ferit€llor iJncurcă.turi şi din P'airtkipairea neorga111uza1tă la proprietate.
Aceste rfre!cuişuri ·vehemente au do1vedit că nobilimea aristotratiică nu era
unită nici chiar în sinul ei.
J1mpă•I'ţirna acestor 1p.uste a aiVut 1drept urmare stnîmtOiarna celei mai
~ari părţi a iobăgimii din comunele respective. In cazul pustei „Had-
mezo" de ,pi.ldă li s-au Luat iobagilor din Siîg, Cizer, Ma'l şi Crasna toate
eurrăturile folosite de ei de-a lungul mai multor ani, ipe care le făcuseră
praduttive prinJtr-o muncă tmdnkă şi ama1ră, fără să li se li dat în schimo
o desipăgubire corespumă toare. Terenurile desţelenite alle ioibagifor din
Crasna a.u fost luate fără nicio despăgubire, sulb pre11extUJl, că iobagii nu
pot arăta nicio .permisiune d 1ată de familie cu 1prj.v.ire la aioele loouri, fă.ră
să ţiină seama de faipfol, că 1.naintea ainului 1796, folesirea. unor puste a-
semănătoare, aflliate lîn pJrloagă era slobodă, fără nido măsură de opre-
lişte.
26Arh. Prez. 5CTisorirle din 1797.

21 „Et în recogmionurn iurfs ternaque hra mi keveset is F1amhliănk,ruak fizessenck" -
Vezi sori•soairea ispnavnrow!.L;i Marin Kovacs din Nuşfailău către Contele Gheorghe
Bănii la 24.IV.1797; - ria1pontuiJ. ~ui Ladis.!au Bănfi fo adunarea famiHa.ră d.irn 15.111.1797
~i 26.VI.1797; Jalba nemeşilor din Drighiu din 15.III.1797; răspunsul famiti.a\I" din
22.V.1797. (Arh. Prez. Prot.) voi. I şi soriso.ri din 1797.
28 Husa,său azi comună cdlonizată - „Szil·.:a" şi „Hadmezo" numiri azi ine-
xisten:te - Hot pt. împărţirea hotarului „Hadmezo din IO.V.1797. Prat. F•am. I.
89
Tot atun::i penitru terenurile desţelenite aile cedorlalţi iOibagi, care pu-
teau prezenta acte de lrwoire d:n partea fa'niliei, abia dacă s~:lu a1dus
une!e masuri de despăgubire. Astfel, de pildă, dacă iobagul folosis·~ :>
curătură in decurs de 7 ani, atunci porrivit hotărîrii familiare s-a prevă
zut restituirea cheltuielilor de def.rişare, dar in aş.a fel incit d·iin suma ini-
ţială s~a scăzut preţul pădurii defrişate şi a folooului avu( Referitoc la
aceasta proc~ul verbal al adu•nării familiare din mai 1797 aduce urmă
toare'.e hotăriri: „ ... aceste preadiu.muri, fiind folooite în oca mai marc
pute de oamenii noştri din setele Sig, Ciz~r. Mal., Cr.asna, se hotărăşte
că acelora dintre el care i:;ot dovedi prin aicte ·au1errtke prevăzute cu iscă
litura prQpriilor lor stăpîni de părnint, ingăduinţ-a domeniU1lui în legă
tură cu de~rişarea, dacă in decurs de şapte ani conform prevederii articu-
Gelor novela·re, nu s-aiu putut folos-i tot timpul de aceste defrişări, familia
va plăti preţul muncii acestora în mod concret „iuxta praporţfonem", ca
in felul acesta rolonii să nu aibă nioiun motiv de jU1Stifioată reclamaţie,
scăzînd totuşi şi luind în considerare ben~f~:iul de care se bucuraseră în
cei 7 ani ... " 29• Pămi.nturile rămase în pa.ragilflă, pe care ţărnmîl iobag le
făcuse productive printr-o muncă amară, pli111ă de trudă, au fost .predate
pe un preţ de răscumpărare derizoriu stăipînului de pă;nînt, înainte chiar
ca ţăranul să se fi pufo1 bucuria de rca<lale lui. Acest caz, ca.re nu este
isingurul de acest tel, are I.a bază .artio'.:llale novelaTe din secolul XVIII-iea,
care in rea.!itate au fost şi ele iotervertite î'fl favoarea intereselor tamiOI :i.
Răpir.ea păm1nturJor defrişate a contiinu.at timp de mai multe decenii.
Aşa de pildă în anul 1823 numai La<l'.silau Banfi a răpH 415 jugăre, 387
stinjăni de pămint ambii şi 54 iugăre, 408 stin~ăni de fineţe din curătu
rile ioba.gilor. ae
Nesfirşit este numărul diferitelor maşinaţii şi vicleşuguri, prin care
membrii famil'.e1 se străduiau să-şi măireas<:ă in1inderile şi calit::itea pă
minturilor alodiale. Ace5te abuzuri şi constringeri sporeau an de an. In-
cepind cu primii ani după 1800 se trece tot pe primul plan problema mi-
lor măsurări şi a reîmpărţirii tuturor păminturi1lor cultivabile. Paralel cu
aceasta a venit rîrrdwl introducerii aşa~numitei „restrî·ngeri a cărciumărl
t1.11lui" 31 , care precum ise ştie făcea parte din ace~e beneficii, care aduce:iu
venituri dintre cele mai mari. Dreptul de oirdumăTit pe moşiile Bânfi a
fost lăsat, pe baza urb:uiului din 1706, pină la începutul secoluJ.ui al
XIX-iea pe seama comunelor 32• Tn comuna NuşfaUiu, după cum reiese din
documentele pe care 1le avem, circiuimăritul era ·lăsat pe seam.a comunei
:in afară de ce'e patru f:rguri anuale, cinci aparţinea domnului de pămint.
La fel era şi în celelalte comune. Dar chiar şi cu ocazh tirgurilor dreptul
de circlumărit nu aparţinea dooît pe hirtie in moci exclusiv feudalului, ~n
realitate dreptul acesta era practicat in comun pin'! la s!Jrşitu1J secoluilL!i
a1l XVIII-iea, atit de ma·rii feudali, de micdi nobili, ctt şi de comunele iobă
geşti.
RestrîngeriJ.e în ceea ce priveşte cfrciu.măriţul au fost luate numai în
wma pornirii procesului de mărire a gospodăriei particulare feudale. Lh-
29 Idem.
!O Ştefa.n lmreh, Provenienţa şi numărul munri~orUor dln întrep;lnderile manu-
fadudere din Transi.lva.nia în prima jumătate a secolului al XIX-iea. Studii şi rderale
privind ist. rom. 1954, 1083.
31 „ ... Ko~sma limitatio" ...
32 Petrl Mor: Sz~lă1gy vm. monogrăfiăjoa, IV, 126.
90
-0arece circillllTlări1ull. era unul din miFoacele cele ma.i bune pentru sparirrea
venitUD"ilor domnilor de pămJnt, pro!Jle:nia limitării circiumăritului a bst
pusă şi ea pe p.rimu1l plan, parnlel cu încercările de raţiona!lzare a goopJ-
dăriei akxliale. în aduna.rea famili.a·lă di111 1808, guvernatorul Gheorgh~
B.ânf i pretinde introducerea dreptuiui de airdumărit exclusiv pc seama
feud•alului. Totodată specifică lista acelor comune, in care famiJi.a ave~
proprietăţi mari, iiar drdumă.ritul era deţinut numai de iobagi. Cu acest
prilej s-a hotărit ca, in c::munele a4lătoare în comitat.ul Crasna, c::1re apar-
ţineau in majoritatea familiei Bănfi, să se creeze l.llil adevărat monopol al
circiumăritului. Acrste comune emu urm::itoarele: Oozniciu.I de Jos, Cozni-
ciul de Sus, Carastetec, Bănişor, Ban, Hurez, Mal, Ponlţa, SUrciu, Boian,
Li21ar, S1g, Martin, !-'na, Tusa, Baria, Uu.ruslau, 1:3PC.:iş, Dirighiu, Fizeş,
Aleuş, Preoteasa, Halmă·şd, Nuşfaaău, Şimleul-SHvaniei, Lazuri, Subcetate,
Sirbi 33 , precum şi comunele unde familia deţinea de~a în aoel timp cir-
ciume, cum au fost de pildă oomt!ine~e Boghiş, Zăuan, Vakăul, Crasna.
Pe •lingă venitm:ile importante, ţe care le aveau în cazul araş~or de
cimpie, familia Bănii a gălSit prilej-ul, ca prifl aca.para.rea regal'.ilor să in-
ceaipă şi aki procesul de lichidare a privilegiilor de care se bucl.llI'au aceste
oraşe din timpuri mai vechi, precwn şi acţiunea de răipire a păminturilor
obşteşti.
Introducerea circimnăritului exclusiv în favoarea feudalului în to:lte
comunele era însă aproaipe cu totul impoorbilă. ln oomunale mai ·. mid
circiumăritu•l nu era rootabiJ, şi nki nu se putea controla, iar in comun<!le
rna·i mari i1ntroducrrna circiwnăritului feudal a ·întimpinat o dîrză re1i~
tenţă din partea ţărănimii, care s-a op.uis cu forţă acestor măsuri. De-
oare:-e Lnsă dezvoltairea corrlinuă a gospodăriei alodiale era mai avarrta-
}oasă pentru familiia Bănf:i chiar ln aceste toirguri, unde. se puteau sprijini
în caz de nevoie şi pe forţă, ca urmare procesul de aJodizare şi -te
restri:ngere a vechilor drept.uri klbăgeşti s-a desfăs!.M'at tocmai în comu-
nele amintite. ·
<:on.floictu1l cel mai grav a avut kc în tiTgul Nuşfalău, unde diferitele
riamuri ale familiei avea'U întinderi mari de pămînt. Aici se concentr:m
toate veniturile gospodăririi feudale, aici a fost nevo'e de cele mai mult"
imest ţii pentru reorganizarea gospodăriei. Gu toate acestea comuna ct1
populaţie densă asiguora un izvor bog.at d-~ venituri din cîrd11mărit, nu
num;ii cu ocazioa celor patru tirguri, ci în tot tiirnpul.
Familia Bănfi dis.punea i1n 1808 1n comun de 10 curcii, 77 şi jumă
tate gospodării iobăgeşti vechi (antiqua) şi 44 şi jumătate noi (nova),
call"e se împărţeau intre cele 7 ramuri ale familiei, ai căror reprezentanţi
era-u: Alexe Bănfi, Gheorghe Bănfi baronul, sotia lui MihaiJ Bă·nH. Gheoc-
ghe Bănii ccntele, Ladislau Bânlfi, Pavel Bâofi, Ioan Bânfi şi Adam
l:săndi. Cele mai multe goopodării le deţinea contele ·Bănfi Gheorghe, şi
Ioan Bân'.i 34 • Gheorghe Bânfi avea 54 gospodării vechi (antiqua), 12 sesii
noi şi o cuTie. Pe ll•ngă acestea comuna N•uşfalău avea un hotar foarie
intins de P.~ste 9 OOO de iugăre, i-n care se cu1prlndeau păduri. pă~tmi si
airătuTi de bună calitate. E de înţeles deci, că po11nctul de bază al gOSiµorlă
riilor a'.ocliale ale f.amil.iei Banii în comitalul CTasna H forma NusfalăUJI.
In wmună mai locuiau numeroşi nemeşi, mici proprietari, ale răror pri-
sa Hotăirî'l'ea ta adunarea k1m. 20.V.1808, punctul5. Arh. Prez. Prot.

H Pe baza conscripţiei din 1806-1808, Pe:rI MW-, ap. cit. II, 321-324, IV, 126.
91
vilegi,i erau 1ovite de restr,fngerile aduse de familia Banti Îln ceea ce_ pri-
veşte dreptul :de drciumă.rit. Cît desipre comună, ea dşi ddtcase cîre1urna
pe oheltuial1a ei iproprie, f Ollosind "0 secOlle de-a rîi!ldul fără nicio piedicii
1
Em firesc deci, oa mărSmile silnice ad.urse de familia Bănii îin problema

clrdurrnăritull.ui să înHmpine rezistenţa ţăranilor şi să pwvoarce grave cm-
Hide.
Marea nemwl~UJmirre a iobăgimii era provocată şi de faptul, că odată.
cu iflltraducerea .restricţiilor pentru cî1rcirumăr:it a fost lu1at şi dreptul de
măcelărit şi s-a interzis vînzarea vinului la iarmaroace atit pentru micii
·nobrni, cit şi pentru iobagi. Aoest J,u~ s-a nnhlmpla t în anul 1798. Co-
numa s-a O'P'US din toate puterile măsurilor aiduse de stă1pî1nii looului, mă
suri oaire periclitau dezvoltarea comunei. Ţăranii au alungat pe haidăii
feudal1wlui, du1pă care, la oridinul gruvema tornlui au fost aduişi 125 ostaşi
1
înarmaţi în comună, care au oowpat cu forţa oîrciurna aipărată de ţărani.

Tot •priin forţă a fost ocup1ată şi casa de vamă, fără să se p·lăte-.1scă despă
giubi:ri pentru clădir1ile luate. Armata trimisă a fost ţinută !În comună timp·
de dnci să:ptămîni, tre1buinrd ca satul să se îngrijească de 'Întreţinerea sol-
darţil!or ; totodată satul a fost impus la o rpedeapisă de 236 florini, iar con-
ducătorii comunei, primarul, juraţii şi ceila1lţi au fost tănî·ţi i:n înlOhisoarea
comitatului, unde au fost ţinuţi închişi şi supuşi uITTor grrele pede:pse C)r-
porale.
După aiceastă cruntă răzbunare, locuitorii din Naştfalău au trimis la 3(}
folie 1798 o delegaţi-e la Viena, care insă n-a reuşit să facă nimic din:
cauza intervenţiilor potTi1vnice ale familiei Băinlfi, astfel în1oît totul rămase
în starea de mai înainte. Pentru ·a linişti ipe ţărani, familia Bal1!fi a crezut
necesar să ~acă unele concesii, promiţ:îinrl ţăira1ni'lor din Nuşfalău că le vor
r€JStitui jumătate din chelt1Uieli, dar totul a rămas numai promisiune. In
legăturră ou hotăr'J'l"ea adusă în cherstirUJnea oîrciumăriturlui, familia Banii a
încercat să-şi foronuleze o scuză faţă de cele întîmplate în Nuşfalău,
amncind toată vina execuţiei militare asuipra ţăranilor: „ ... Inţelegî[Jld pre-
zenta noastră adunare ,pe 1lar:g, ştirHe 1eup'l"in.se arnănUJnţit în scrisorile
survenite nouă ide pretutindeni, în legătură cu oole ce s-a.u petrecut în
sprijinul păstrării dreptului nOrStru feuda:!, Măritul Corniliu Supterior de
Di:recţie ia ordonat frumite:rea forţei militare împot:r.irva locuitorilor din
Nruşfală.u. Intruoît numai neswpunerea şi rezistenţa lor îndrăzneaţă a pri-
cinuit ~mpo1Vărarea lor cu execuţia militară, oare se faiae totdeauna pe
oheltuieHle celui îrmpotrirva cămia se trimit'e, cu toate acesteia familia
noastră, dacă oamenii .îşi vor cere iertiare, va contrilbui cu jumătiate la plata:
acestor oheltuie~i ; care potrivit notei autentice, anexate ad, se ridkă la
236 florini şi 36 creiţari..." 35.
Dar în 1afară de regrretul eXlpr~m:at, familia Banfi n-a adus nicio măsură.
de imlbunătăţire. Iobăgimea a cerut în .zadar remedierea nedreptăţilor ce
i s-au făcut şi a ,purtat timp de două decenii un proces pentru recîştiga
rea vechÎlu11ui drept de aîrciumărit, dar ifără niciun remltat 36.
După ce fami'li:a Bainfi a :reuşit să ră1peaS1Că drepturile iobăgimii la
?rciw~ă·rit, măcelărit şi încasarea vămii la tirgillI'i, a pornit acţiuni şi
1mpotnva micilor nolb.Hi idiin tJOmună, care -dUJpă luarea cârcirumii comunale
de către f,amilia Banfi „ ... au desiohis în pia1ă t11n birt perrh·u tîng ... au în-
35 Hot: fam. din 1798, punctul 59, Arh. P.rez. Prot. I.

36 Jalbe repetate în anii 1818, 1822, 1924. Arh. Prez. Scrisori.
92
casat vama tîrgului şi au împărţit bilete de vamă negustorilor de vite,
cu run cuv.iot, :s-1au 1iidica t ou forţă împotriva măoritei familii..." - scrie
un 19 martie 1815 familiei, funcţionarul fiscal Ioan CziTjâk 37 .
Coruflidul cu midi oobiH s-a complicat şi mai mult. Mica nobilime
.considera dreptul lra circiuimărit - cu toată .presiunea famHiei Banii -
ta un drnpt corn uin. I n 1819 famiJi.a Bânf i voia să pornească o nouă exe-
<Cuţie mWtară pentru luarea rbirtului de tkg al mit.ii oobiliimi. Dar nu s-3
ajuns la aceasta, căci in urma albuzuri\lor comise de familia Bânfi faţă
de comună se ri dica perioolul unei răs1eoal1e generale 38 • Era teamă mai
1
ales de unmările introdwcerii impărţi:rii hotaru1lui, prOihlemă ţinută con-

tinuru 11a oridinea ziilei. De '3ceea cu opt ani mai hlrziu, în 1824, cînd se
puse din nou :problema oirdumăritului mi!cilor ·I11obili, s-a prnpus chi:u
retrocedarea dreptului de oirdumărit pe seama comunităţii iobăgeşti, spe-
1
r.Lt11d, d „ ... rprin aceasta într-.atlit s-ar H linirştit ccmm111a, îlnlaîtt r»u se mai
ivea perircolul niciunei rni1şcări împotriva iîimpărf;irii hotarulur..." 39 . Dar fa-
milia a .găisit această prorpunere foaTte costisitoare şi înidată a frimis un
resrcri1pt lui Daniel Szaltrhimâry, administratoml 1din Nuşfa 1lău, prin .care
ii avizează să procedeze în aşa fel, ca „ ... cu · ocaziunea !Proporţionării,
im1PMţi11ii hot·arelor şi a altor beneficii provenite de pe u11ma r·egalelor, să
aibă grijă, să 111u · ajluJngă beneficiu;l de tîrg în mîini le comunităţii..." 40.
1
In astlfel de ]mprejurări; iobagii au f.ost dieJfinitiv ex.(:l<uşi de l1a drep-

turi, mici1lor norbiH 1însă famili·a Bâ·nfi n-1a îndrăznit să le interzircă cu t::i-
tul beneficiile de tîrg şi ca atare a fost nevoită să le dea şi lor o anu-
mită participaţie. Seria abuzurilor din Nuşfalău o oglindeşte fidel jalba
trimisă de iobagii diin această oonmnă în ainwl 1818 la Vie111a, în care se
arată amănunţit felrul ]n care au fost retrase în mod albu:.zi,v drepturile de
ctrciumă,Tit, iar în p1un:cteile următoare ale jalbei se inşiră şi ceilelalte n~
1
dreptăţi, pe care familia Banfi Je făcuse comunei.

Primele două pagini ale jalbei lipsesc, dar aicestea probabil conţi
1
mau obişnuitele introdu~eri de rigoare. Restul scrisorii ne arată concrei

creşterea oontinuă a obHgaiviilror io1Mgeşti ale ioba1gil1or din Nuşfalău.
Jaillba sună astfeJ :
.„ ... (1partea care liipseşte ... ) ... dreptul doibJndit aipa 1rţine feudaU.lor, şi nu
s.e poate 1lu1a, delia ei cu co111diţia îmă, ca feu1da lii să acoride comunelor
1
şi rcomunită 1ţii driepturi su1fidente. Intre timp această curioasă măsură

neexecutîndu-se niciodrată, oomunitatiea şi biiserica noa 1stră pe baza hotă
r1urii Inaltwlui Gwbemiu R2'gal, oirciumăritul, rdretptul rde măcelărie,
dreptul de a ţine tirguri şi de a încasa vama 1provenită de la aceste
tirguri piîlll.ă in anul 1798 a rămas şi a stat în falosi1nţa comună. DJr
iin acest ain domnii noştri de 1pămînt, ne-au luat cu a•jµtorul militar ~om
pus dirn 125 soLda~i nu nu:mai oirciu:ma şi p1irvniţa aflată· sub ea, c:ire
s-a clădit din cărămi1 dă arsă ou mari, şi grel1e oheltui.etli de însăşi cornu-
nitat·ea noastră, d ne-au luat şi tJrigu:rHe şi rvarma şi nu au plătit nimic
pentru clădirea cîrciumii pe care au reţinut-o pentru ei şi pe care ·pină
in ziua de astăzi o ţin ,şi o stăip&nesc spre praguha comunităţii. Tot atun:-1
37 19.III.1815, Arh. Prez. Scrisori - vezi ră51punsul lui Alexa Bănfi 3.V.181G.
Ar.h. Prez. SO!'isori.
as J.dem.
39 R1a,portul .is.p~avnicului Daniel Szathmâry d_in Nuşfailă·u, 1823. Arh. Pre1. Seri·
sori. - Hot. asupra prQptrneri1i în Prot. fam. 1824/13 g.
40 Arh. Prez. Prot. Hot. din 1823.
93
judele comunităţii 'împreună ou şapte juraţi ·ai s•atultui au fo.st inchi·şi în
temniţa C{)ll]itatului, dintre care doi au fost ţinuţi o lună ~i P"drpsiţi cu
25 lavitlllfi de t1tă, alţi trei - timp de şase săiptămJni, iaor doi .au fost '\inuţi
timp de 3 luni. Apoi i-au pedepsit pe fiecare dintre ei, cu excepţia unui
bolnav, cu cfte 50 de lovituri de bită. Comitele suprem ial comit::itului
fiind excelenţa sa Baronul La.dislau Bânfi. a poruncit să întreţinem timp
de 5 săptăminl sobda.ţii înarmaţi amintiţi IT'ai sus şi pe lingă fnt~e
ţinerea lor timp de 5 săptămîni, să mai plătim i·ocă 236 tlorini remni •
.asbfel ir:cit, dacă se adună toate cheltuielile, suma aceasta depăşeşte o
mi-e de Uorini ren2ni. In feiu;l acesta smulgerea prin violenţă şi ocupiare:1
bunurilor însemnate miai sus, din veniturn~ cărora trebui•a să se aC•'pere
fievoile obişnuite de neînlăturat c::'le comitatului, parohiei şi Qlbştii ne.as-
tre, a făcut ca obştea şi biserica să fie jffiuite de toate pJSi'btlităţil~
de blneflacere.
In al doilea rinei. Tot prin asemenea mijloace de forţă ni s-au lu1t
aoele pănfilnturi arabile şi vi.i, care de cinci ţin oamenH aminte au fost
dijmuite - potrivit Constituţii}or Aprobate, Partea I. Titlui 5, - nu:rn1l
de b:serica n:)(lstră, din veniturile cărora s-au făcut faţă nevoilor bisericii,
parohiei şi ci:11itimlui. s-au acoperit oo:esităţile, s-au remecHat şi s-au
îmbunătăţit Hpsurile, iar actml se pustiesc şi dacă trebui~ a<luse u.neh~
înoiTi, sintem nevoţi să cerşim din casă in casă prin multă umbhr:?
să adunăm ceva.
In al tre:lea rind. Comunitatea noastră a fost oprită de la folos:rea
liberă a lemnului şi ghindei din .pădurile aflate Jn hotarul comunitătii,
păstrate de noi şi păzite cu mare rigoare veacuri dearînduil netulburată j~
nimeni, pe care comunHatea le-a stăpinit fără întrerupere în mod paşnk
pînă în anul 1EOi.
Pe tingă acestea, in al patrulea rind.
Tot prin asemenea abuz a fost OP'rită ş.I s-a ră1pit aş.a numita pădure
de ·arnmă (Rezerdo}, tn ca·re folos:irea liberă a lemnului, a ghindei pentru
îngrăşatul porcilor şi păşunat, n-au fost tulburate veacuri de-a rînclul nid
in ceea ce priveşte comunitatea fl')astră, nid in ceea ce priveşt-e c~leL,He
16 comunităţi, pînă în anul amintit 1809, comunitatea ooastră avea drep-
tul, ca Îill sezonul ghindăritului să primească ix>rci la ghindă şi pentru
fiecare porc să ia o taxă de 12 dinari F•aptul acesta reiese clar din c-Jn-
scrtpţia urbarială sau pr<Xesul verbc:ij din anul 1706 al domnilor de pă
mJnt, intccmit de Ştefan Kemeri Toroai, comitele de c~tate al co11itatului
de Crasna şi de solgăbirăul Ştefan Enyedi, in calitate de funcţionari re-
geşti. Pe lingă acestea, dacă s-au văzut şi s-au urmărit urmele vitelor ::;I
·animalelor forişate din locurile vedne şi d.~că în urma acestei furişări
s-au prodll5 anume pagube in păodurea, amintită, noi in depli1nă irl'te'"gere
cu celek11te comunităţi, am putut sili ca această pagubă să fie p1ătită d~
cei cu pricină, fără niciun amestec sau vreo intervenţie a domnilor
feudali.
Dar nu mmrni corrmnitatea n~astră laolaltă cu ~lel1a1 lte comunităti
a foot C1prită de la folosirea numitei păduri, dar şi a.lţi propriet:iri ;i
aristocraţi şi nobili, oa ex:c. Sa Bamnul Si11ion l(emeny şi succesorii
defuncţilor Abroham şi Ladislau Vay, precum şii măria sa c::i.mer:i1lul şi
strjămeşterul Farkias Cserey, ale dror drepturi sint pe deplin egale cu
drepturile ciinstitei fa'llilii ocupante; în momentul de faţă această famille
a instalat pentru dclrişairea ş.i pustiirea totală a numitei păduri spre
94
paguba iremediabilă şi în dauna altora, două cuptoare pentru ~pararea
pota5€i, ellminfnd la fel şi lurind drepturi1le tutuiror coproprietarii· 'f prin
îra:ătcarea legilor şi a dr".ptăţii, pe care şi le asu.mează prin abuz şi
silnicie în aşa fel, îrcit cei viroţi nici nu îrxlTăznesc să pornească proc"!'S
împotriva familiei ami•ntite pentru rec"işHgarea 1propriitlor J.or drepturi.
Cel mai de seamă promotor al asupr:rii noastre şi al excluderii noastre
de la bi11etc.iceri1b şi foloasele pă<lur:1lor a fost Isac S2::ib6, unul din
solgăbirăii co:nitatului Cra~ma, care îndeplinea t,:>todată şi funcţi:i de in-
spector peste averHe comune întregii familii a conţilor şi a baronilor
Bărtli ; aceasta n-a pregetat (ihicru ,pe c.arc nimeni nu l-a făcut nici
pină atunci, ni.ci duipă aceia) să stioarcă cu sila in favoarea amintitei
familii, adică în favoarea domnilor ru;;tri de pământ, de loa fiecare i:~bag
şi jeler, care avea oazain pentru fiert riachiu, unde fiecare işi feg-hea ori
ducea să se fiaribă vinars sau ţuică de prUllle di:n p-rodusele sale proprii,
cel puţin 4, 5, 10, 12, unoori chia.r mai muH, 20, 25 florini; şi astfel să
stoarcă orice vl,agă a po~ului de rinei, contribuabil, care şi aşa era
împovărat cu multe greutăţi, s~cotind că Jrn .felul acesta să ca.ul·~ şi
să wneze voia şi bineiwiinţa stimatei fa.m'.dii. Iar dacă aT fi st::it şi ar
fi rămas pînă acum in s.tu~1ba amirrtită,î1ntr-atH '8r fi ti'l"it ilfl s1Năcie n-
munitatea noastră contribuab'.lă, iooit fără îndoială am fi iost nevoiţi
să cerşim .pomană de la locuitorii a:ltor localită·ţi şi ar fi trebuit să n,e
părăsim oasele ooastre şi să lăsăm pustii şi goale.
Dar lăsînd totuşi ha o parte acestea, in rîndul al d11cilea.
Sintem co11JStrtnşi să muncim Jitentru domnii feudali amintiţi ilfl fie-
C'a·re săptămînă cHe 3 zile una după alta cu boii;_ carele şi pluguri!~
noastre, pe cheltuiala şi hrana noastră proprie, i.ar daică se întimplă,
dl)J>ă cum am consliâtat adesea in ultimii dnci ani, că in primele 3-4
săptămini să ploaie fără lntrerupere şi. să se lmpiedice executarea
mu:ra::ii astfel, incit nici mun:::ile ooastTe, nki ale d')mnilor noştri nu
le putem îndeplini, ln nsemenea cazuri. neţinind seama de piedeca
provocată de ploi, atUtnci cinci vremea se poI"n.~te SJAfe a se însenim,
sintem constrinşi ca zilele de mun::'.ă rămase neîndeplinite in · amin-
titele săptămlni să le lucrăm în continuare, pînă nu rămîne nicio res-
taITTţă. De aici urmea0 ză apoi, că ff)Uă timp îndelungat nu ne ră-r 1ne
vreme nici pentru aratul părrnînturilor noastre, nici pentru cultivarea
viilor sau .pentru cositul flnaturilor noastre, din care cauză neavînd cereale,
vin şi f.in du1pă necesikite, sintem nevoiţi a ne vinde boi:i di.n jug, vitele,
spre marea mastră pagubă, pentm a ne putea iitnplini astfel nevoile.
Totodată se mai întfmplă, ca atuoci cinel srntem .chemaţi la knplinire:l r0-
botelor faţă de domnii mştri, să f.i.m ilfl aoel::işi Ut'ip. cJnstri1nşi de
către autoritatea comitatensă să transportăm sare de la Ocna Dejului
la Şimleu, cale a cărei distanţă de la numita ocnă este mai mult d·~
10 mile, sau să ne oblige să tr.a1T1sportăm cu boii noşki de jug le·nnde
de foc sau griul la casa comitatu1lui, sau in magazii. De0am:e inter~·ul
comun c~re ca inarntea munc1lor part1cu.tare să se exe~ute mu,rx:il~ pu-
blice, şi dacă din această cauză sintem constrinşi a foksl cîteva săptă
mîni sau zile pentru lutdările publice a1le co~itatului sau ale ţării,
aceasta nu se ia în ccnsidernre de stătpinii mştri feud.a11i, iar rn1.m<1 rc1l
1
zilelor rămase neflmp:linite ni se impU:n şi pină cind nu îlmplinim prin

munca oontinuă restanţa ce ni s-a fixat, noi .nu sintem slobozi1i din munca
pentru domnie, pentru contiim.tarea muncii în propri.a noastră gospodărie.
95
Miai adăugind şi aoeia .că deşi printre membrii comunităţii noastre
se află şi de ·aceia, care in afară Ide casă şi lqauinţă ·11lU 1pos1~dă şi nici
nu fo1osessc vroo a;partenenţă intennă sau ex:ternă, totuşi şi aceştia sînt
obliigaţi să sfoJească domnilor feudali o zi pe săp tălfTilfnă şi să p•lătească
mai rnu'He feluri de con1riJbuţii, care sJnt arătate mai jos cin punctul al
7-lea, deşi în vremurile vechi astfel de oameni abia dacă trebuiau să
slujească ]n decursul întregului am 12 s·au cel mulrt 18 zHe; de aid
uinmează aipoi ceea ice am amintit mai suis, liipsuri'le, sărăda, mi1zeri0, oa
chi1ar şi mai mult, pieirea şi căderea noastră pe ultima treaptă a mizeriei
in .aş·a măsură, îlncit dacă nu se remediaiză rprin mă:riinilmosUJl urbariu obli-
gaţiile devenite de nesuportat, nu pes.te mult vom fi nimid1d.
Pe Ungă a1cestea se mai adaugă, în nindul al şaselea :
1dijma îndoită : domnii noştri foU!cLa1[i iau nonă şi zeciuială diin toate
cer.ealele şi semăll!ăturile provenite din secera1t, odioare le-ar fi numele,
cu toate că <ltlipiă amintiitul uribariu .din 1706 a:l domnilor de pămînt am
fost obliga;ţi să dăm numai a noua pa·rte.
Deoarece mulţi dintre noi ducem mare ai1psă de pămtînt arător, din
ciare cauză UJnii au fost constrinşi să transforme ipălŞIUJnilLe lor, care d~
altfel erau destinate !Pentru întreţinerea vitelor, să le are şi să le sămene
cu ,pommb, s-a rînt:implat ca domnii de 1pămînt să pemea1pă şi din acele
produse dijmă îndoită, fapt care i1ncă n:u s-a pomenit să se fi practicat
1n ţară ipină acum de căke a:l~i dmnni feudali.
La acestea se mai adaugă, în al şaptelea rînd:
Totuşi dările pretinse în mod obişnuit de la noi n--au fost luate în
aicel.aşi dhi1p de căke to~i domnii feUJdali. Unii dintr·e ei obişnuiesc să i 1
3 :pui şi 30 de ouă, alţii numai o găină şi 10 ouă, iar pe J.îngă ace5tea
se mai ia de l1a fiecare ioba:g cite o jumătate de oupă: 41 de unt topit,
fie d ar·e vacă cu la1pte, fie că nu aire, apoi cite o măsură de ovăz, fie
că are, fie că nu are : în ziua de Sin-Mihai se j.a de la fiecare c.îte 50
de creiţar·î, drept baini pentru vatră. l·air dacă robotei!e să1p1ămînale pre-
SIOrise şi dările car.e ni se .p-retind nu 1le putem înd1:1pHn:i sau plăti în
cliipia tn oare ni se cere împlinirea şi plata lor, aiceaista fi.e cLi;n cauza lu-
crărilor plllb1i:ce, fie dilfl cauza litps•uirilor, a mairiii săirăci:i, a boafoi sau alt»r
·cauze drepte, siLntem tîriţi fără nicio considerare in temniţă şi sîntem ţi
nu~i acolo şi chinuiţi pr.~n bătaie, de către dregătorii stăp!in:il'Or feudali,
pîină afind le sa tis.facem toate preteniţiiae.
I n .al opteliea rînd.
Pre Hngă dbHgaţiile, plăţ.ile şi dă·rilie i111ş·irnte mai sus ,fiecar·e iobag
este ccmstnîins, să taarică ·împreună cu sl1ujile sa'le cHe dlOi iuşti fuior de
-cînepă.
Siliţ-i de muGtele şi marile greutăţ1i înşfr.ate mai SUIS, care ne împo-
vă·rează, !Îndrăzinim a 111e ru;gia cu adîncă iSU!punere în faţa Măriei Tale, :ca
[lna1int'e'a Ilflllput-emi1citu1]ui Maiestăţiii Sla1l•e Regelui (CTOtStru, oa obştea
noastră isă fie r1 eaşezată în vechea isa stă•piînire, în primul r.îind a cîrciu-
mei, măicelărici şi a Hr·gurilior, a căror stăipinire a ţin.wt-o îin pace în
-cursul multor veacuri: iar în al doilea rînd prin mărinimia voastră să fie
reaşezată î1n stă1p1i1nirea ;pă1durilor amiintite m>ai su\S, a căror folooinţă
netu.J:bur.ată ·a a'Vlut-o comunitatea noastră cel puţin. 4 veacuri. ,Jn ceea
ce priveişte cirduma şi pivniţar aşezată swb ea, care a fost clă·dită din
41 Cupă: una şi jumăfate litri. - folosită î-n Sălaj.
cărăl!niidă arsă ide comuinitatea noastră din prisosuQ cheltuielilor noastre,
î.n mijfocul ipieţili, 1Pe un teren folosit diin vEich~me ·de camunitia1e şi C3r·e
ni s-a luat pr"n iputerea forţei, ~ăTă să ni se 'Plătea:s:că .nimk pentru ele,
cerem ca această cîrciumă să ne fie restituită ~mpreună cu măcelăria şi
să ni se întoarcă folosul care a încetat pentru noi wno~wnd din anul
1798. în :al treilea nî1nd să se restitue 1pămîinturile arătate şi viile luale
cu forţa diJn p,atrimoniul bisericii 1precuim şi dijma luată re nedrept de
la acestea, k1ce;p!ind de la data ·ocupării acestor părmun1mi 'şi vii, conform
cu A·pipL Const. P. I. t. 3. art. 1., la ·caire isă se ,a.daoge şi pedeapsa
cuvenită. In sfirşit 'În 1al puitmlea ;rînd, 1eerem să dispuneţi, prin mări-
. nimia voastră, ca sluj:beile sau robota rnre sîint de 3 zile pe săptămJ.nJ,
precum 1şi birurile, dijmele şi :alte .contribuţii extraordrna,r•e să se uşureze
şi să se .atenuieze în conformitate şi după cerinţele urbariului regal, care
urmează a se institui. Cu ad'1ncă cinstire ne închinăm Măriei Tale slugii
umi'liţi din Comunitatea contribuabilă din Nuşfalău. Da1 1n Nuşfalău,
6 dec. 1818 42 •
Din p!Lîngerea locuitoriloir din .Nuşfalău ise vede olar, că paralel
cu extinderea gospodăriei alodiaile, m11intita fami.Ji.e 1eu!dală a ataşat alo-
di1ului orice suprnfaţă He dt de mică, da:că proprietatea iClbăgeas'Că asupra
acestor su:prnfeţe iputea să fie oît ·de vag contestată. Creşterna continuă
a obltgaţiilor iobă1geştii, imai ales în ceea ce priveşte majorarea dijmei şi
a .robotei, conse.cinţă a Hpsei ·reglementării urbariiale ipe înrtrea1g a Tr:ansil-
vainie, trebuie pusă 1]n dir€Ctă 1legătură cu fncercări1le ,de alodizare.
Dar ,cereri1e nuşif alănilor au rămas nesatisfa!c:ut e. La intervenţia
1
familiei Banti nuşfolănii au 1primit .răispiunsuri ocolite, atît din p.artea

Curţii vieneze, dt şi din partea 'Scaunului Gu:bennlaJ din Transilvani.l.
Duipă trecerea ,ai patm ani, .în 1822 locuitorii din Nuşfalău au trimis o
nouă plîngere fa Viena. Jnailllte de a face acest pas ei au consultat şi
familia Banfi, care linsă rămase şi ide astă· dată neîndup1le:cată la cererile
ţămnitor din Nuşfalău, 1ăsî:1d 1lucmrile în vechea ilor stare 43 •
In astfel de împrejurări, ţărăni1inea .a fost şilită 8ă recurgă la alte
mijloaJce, anume să continue pe furiş 1defrişarea pădurilor şi îngrăşar2a
pordlor cu ghindă. Ra~poartele dregătorilor însărcinaţi cu administrare'.'!
alodil.lJlui din Nuşfalău se piting an de ,an de .aces·te incăkări, pentru
stăvili:rea cărora :cer o nouă execuţie militară .a. In acelaşi timp însă
defrişarea 'ilegală a 1pădurilor, îngrăşatul 'Pordlor ·cu ghindă şi c1rdumă
ritul au însemnat o serio::isă piedecă în calea raţionallizării gospodăriei
a~lodia1le, nu numai în Nuşfaliiu, ci şi ~n .comunele invednate, Şimleu!
Sid.v,ainiei, Boghiş, Fizaş, etc. Baronul Grigore Baimfi redamă că săt~nii
au băgat porcii ,cu forţa în părdure, :iar oînd feudalul :a i-~it cu ar,na
J.a faţa locului, a găsit ;pădurea goală, pentru că sătenii prin:zJÎlnd ve_;te,
fără să fie observaţi, au minat porcii aic-3să 45 • Astfel de rapoarte sînt
nenumărate.
Incepind din anu1 1810 5e pune di:n nou pe primul pl1an pr.eiblema
„împărţirii hotarului" şi se reiau încercările de separare definitivă a su-
42Arh. Prez. Scrisori din anul 1818.

43Arh. Prez. Prot. 28 august 1824. - Răspunsul Cur\ii din Viena sub nr. 3884/
1823. Arh. P.rez. Scrisori.
44 Scrisoarea ar:hivarului Francisc Lăszil6 din Cluj .fa 15.11.1825. Arh. Pre7..
Scrisori. --
45 Arh. Prez. Scrisori 28.VIII.1821
7. - Studii şi articole de istorie 97

praf,~elor urbariale de cele abşteşH. Aceste incercări însă au decurs cu
abuzuri ,atît de stirigătioare, incit au ,aţiî.ţat pretutindeni tultburări1le, nBi
ales cu prilejul răipirilor de păduri şi dr~tuluri de oîrciurnă·rit. Tulburările
au izbucnit mai întii în aceiaşi comună, Nuşfalău, extinzîndu-se apoi la
Huedin si ilin Sim:Leul Silvaniei, comune în ca,re iobăgimea trăia in
mase dense şi compaicte, putindu-'Se astf.el ridica mai t11nitair împotriva
stăjpJini1lor fell!da11i. 1
Impărţkea 'hotarelor prirfl mijloaice de ,forţă ern cu atît mai urgentă,
cu cit :prin aniri 1820 1uicrările Comisiei Czyrâki au ajuns şi l1a piro.prie-
tăţile Banf.i-lor, fo1pt carre i-ia determiinat să ia măsmi mai energice şi
să pună comisia în faţa faptului împlinit, pentrucă fixarea a(p~rtenen
ţelor iobăigeştri pe ·calle ofi.ci'ală le-iar fi stricat iÎJntJrU totul! SOICOteJlle 46 •
Separarea s·Ulpr.aifeţelor a.lodia,le şi urbarirale a dart însă naştere unor
greutăţi enorme. Miemlbrii familiei Bănii au rezolvat fantpărţirna hotarelor
în genetial :Dn felul ur-mător : din hotarul siatului aru tăiat du!pă rai.Solament~
surprafaţa 'arabilă, ce revienea sesiHor i01băg.eşti, rprecum şi pă,şunea şi
filneţele core.s[punzătoare acesteia. Păidurea comunală .au sta:bi1it--0 în
mod cu totrul aribirtrar, numai: '1a o treime din su.prafa~a totailă a părdurii
folosite wn comuin mai inain~e. sau /Pur şi sim;plu şi-au asumat pă.dure::i
îlll !Î!flkegitme 47 • In ,ceea ce pdveşte suprafeţele de păllTllÎnt răma1Se, s'::ico-
Hnd ailci si curăturile - acestea !au fast •anexate ra1looiului feudal.
Aceas'tă activi11ate .pe proprietăţile Banii nu era reglementată de
nimeni, în afară de autorităţile foUida.Ire. Măisurarea şi ,fmprăştierea între-
guiJui hotar K:ă<lea numai !in sardnia famili:ei Banfi, şi a ~ngiineru'1ui ei
angajat 1a:nu:me rîln acest scop, străduiiridu-se să lucreze Î!I1 aşa f~. incit
comt11ni1ăţi1le iobăgeşti să se a!flre 1pU1.Se de cele mai multe ori ir tata fap-
tului împliniri 48 • Toate acestea explică i'ndeajuns de :ce s-au făcut attîtea
aibuzUJ'i cu prilejul ireg1lemenetăr.ii hotarelor. Ohiar şi 1'n prO'Verbe s-a
păstrat ,amintirea aibuzuri!Olr .brutale efedtl!ate cu prilejul[ limipăiiţirii hotare-
lor: „împărţire de hotar - năvă:JăHre ide tătar" 49 - comparaţie are
ilustrează :nnideajuns ·şi caratcteristic ,situ1aţia ţărănimii, care vedea co-
mi!Siile mărsUălîlJld şi bătând .parri l]Je pămîrnturile s1ale .ÎII1Sămillnţate. Un alt
priover;b tot atit de caractexistic srpll.line că, „Cine e-\11 proces cu domnul
său, numai Dumnezeu ii scarpă" 50 - ceea 'Ce d01Vedeşte, \:ă kmagul
căruia i s-a rărpit ,pămintul, n-avea unde-Ş>i căuta dreptate, pentru că
orice or,gan oticia'l reprezinta, în ultimă instanţă, chia;r pe domnul său
de pă111iint.
Raporturirle de p'ropriet,ate aNt de încurcate au provooat contradkţii
grave şi Jntre diferitele ·ramuri ale familiei Banfi. Imrpărţrirea făcută, ti~
dUJpă 6esii1le vechi, fie du,pă participarea rdi,feritelor ramurri familioa.Je la
proprietatea coml.l!l1.ă, a provocat greutăţii marri, deoarece nu toate părţile
de proprietate sau păminturi obşteşti erau de m::eeaşri calitate. Pentru
iluistrarea acesteila e suficient să cităm un rf1rngrnent din protestul lui Ioan
46 Arh. Prez. Prot. 1821/29.

47 Vezi împă·rţirea terenurifor Iegărişte şi Pi.l·aga mire Huedin şi Ciucea. Hol.
Fam. din 1806, pct. 7-8. Arh. Prez. Prot. - Scrisoarea rtrimisă cărtre ing. A'leir;.a Mi·
harlitz diin 7.IX.1815. Arh. Prez. Scrisori.
48 Măsurarea hota,i;eJor .a fosrt executată de ing. Kevall Iosif, mai .tîrziu de ing.
Aleu M.ihialtz.
49 „Hratăt"jărrăs- Taltărjărăs".
so „I<i ură va:! porol Isten a1 orvosa".
98
Banii reJ.erihor J1a tîmpăr.ţirea hotarului din ,N~falău, t.mde intre ia.lteil~
se iai!Jă urmă'toarele: „ ... Eu, sUJ]}senmaitu1l, după cum am decLanat în faţa
comisiei ~egale ide îm'.Părţire a hotarului, oare şi-a Jl11Ceput a!Ctivibatea d~
împărţire a hotarului în Nuşfalăul Sălajului la 5 decembrie anul trecut.
1821, tot aişa rdoola1r şi acum, Jn faţa ci11JS1itei Adunări ia fiamilici mele,
că nu sînt iimpotriva iîmpărţirii hotarului, nici ia li:mitări;i cîrdumăritului,
ci doresc reaHzarea lor oit mai graibni1;:ă, dar in •aişa iei, ca alodi·aturile
şi !fu11buitlătăţkirle pe care eu le-am fă·cut dn hotarul din Nuşfalăul Săl•aj u-
nui, ca de ex. iViiile şi .locurile de m01ri,iogaarele gunoite, grădinile de
111liÎnji şi aoelea oar·e oad în oompeti111ţele mele, să rămli:nă şi pe mai de-
parte în proprietatea mea ... " 5 1•
In asemenea împirejurări măSJUrarea hotarului şi îimpăf'ţirea lui
inai1ntau foarte Jncet. ln iaceliaşi timp insă, fiindcă aooste măsuri ,urmă
reau în mod hotărut restrungerea prqprietăţilor obşteşt.i a iobagilor, sta~·0:i.
de ~ier1bffe a comu1rn~lor ia cresicut în !Conti111uu. .A!ceasta e eXiplicaţia
ia:ptului, 'Că unii membri ai famHiei au făcut propuneri ca să ced~zP.
UJnele bunuri mlai mid sau unele reg1alii, ca tn felul acestia să preinhlm-
,pine tulburărNe ce ar ,putea lua naştere din cauza îm'.Părţirii hotarului 52 •
Tiu1~buria;rea ţărănimii .a cres:cut şi din pri'cina fa1ptului, că prin tlîJJpăr
\irea efectuată asupra pă,durflor familia feUJdală Bă111fi a voit să înlăture
de la folosirea ·acestora nu 111urniai pe iobagi, .ci şi 1pe mi:cid iproiprietari,
ca fn scopul exiploatării mai iprafita1bile ia ace.sbora, să gru!J)ez·e 5iecarc
pădure dintr-o singură bucată comasată 53 •
„Pentru stăiplînirea !deplină a „Pădu1"i.i de ar.a:mă" nu există niciun
dQcument, a1.5'1f.el că pose.5orii mai rniici nu _pot fi înlăturaţi, avind şi ei
drepturi 1asemărnătoar.e, 1p.uHnd ÎIIl oonsecinţă ,proviooa un proces cu rezu~
tat Jnrdoielnk... " - raipOTtează în 1828 1arhivarul fami'liei Barllfi, Francisc
Lă1szl6. Mai departe acelaş 1arhivar recomandă ca „micilor proprietari să
li se akirbue părţi in raport cu mărimea gpspodăriiilor lor, fără măsură
toare, pentrll'că ·în ace.st caz nu posesorii minori, ci Excelenţa Familia
va ciştiga" 54 •
După ·exproprierea _pă·durilor folosite 1în comun în 1828-29 s-a ter-

minat defiinitiv măsiurarea şi împărţirea in loturi a hotarului din Nuş
:f:alăJu. Locuitorii ţ;omunei lfnsă au refue;at ·în unanimitate .aoce.ptarea pă
rmnturilor arăfoare, fixate penim ti, fi.i111dcă în urma măsurătocifor arbi-
trare, ţăranii ioba1gi IS-au văzut ipăgttbiţi foarte grav. lobă1gimea tulbu-
rată a •re1Ju:ziat de aseim.enea 1presrarea abli1giaţiilor iobăgeşti in aş;a mă
sură ;Î'tlClÎt unii feUidali au fust nevoiţi să caute să aj111ngă la înţelegere
cu iabaigi1i for şi să le red.U!Că cele trei zile săptărnlÎJlale de· roibată la
d~ă 55 • Rezistenţa unitară a iobăgimii a coas.trii.ns pe feudali la o anu-
mită retriagere, dar lin acelaşi timp au oonvii111.s ipe -iobagi să primeas·c-d
partea de hotar măsurată 1pentru ei. însuşi ispravnicul familiei Banfi
prOipune o înţelegere cu iobagii, soriind să se falcă u1nele concesiuini p~
seama acestora, fapt care ar fi uşurat apilanarea confliotu~ui cu ţăranii
51 Arh. P.rez. Prot. 1822/27.

52 i\rh. Prez Prot. 1824 13-19 Scrisori. 14.Ill.1829 5i 7.V.1833.
53 Arh. Prez. Scrisori, 14.11.1824. Restrîngerea pădu!'.ilor lui TdMa l·a gine Korda
Sa rotita.
54 Arh. Prez. Scrisori, anul 1828. Raportul arhivarului Liis.z16.
55 Arh. Prez. Scni1sori. Anul 1822_ - Sc.risoorea lui Ştefan Kovacs din 14 II.1822.
- Sc!1i·soarea lui D. Sz·ahmăry din 7.V.1833.
nemulţumiţi, dar r.amuri1le principale ale familiei, din prtmu.l r:i1nd consi-
lieriul suiprem gulberni.al, nu ,au fost idi~puşi să f1a'Că 1a1oest IUicru 56 .
Toate a1cestea au ,avut drept conse:cin1ă, că ţăr•a1nii ioibagi .au refozat
în mod .::onseovent aocE1_Ptarea şi oultiv1area 1pămînturilor măsurate pentru
ei. Starea de spirit in plină fie11bere .a iaba1gilor de pe .domeniile Bârnfi
reiese 1li1mpede ,din raportu1l ilnsipectorului din NUJşfalău al averilor ~rmin
titei familii, Daniel Sz,a1thm8.iry... „ ... In ziua de 21 f,tfumari·e, care se
a'propie, cînd baronii vor ieşi în Nuşfalău să aducă ultima hotărîre, să
binevoi 1 a1s,că dneva dintre membrii E:x>celenţei Siale F1amiJiiei să vină akt,
dad doreşte, .sau să împuterinkească ipe ci:neva aid să facă -0 înţelegere
ou col~.nÎ'Î, căci neobrăzarea acestora a mers atît de departe, Jntît ni:cio
îngăduinţă n-au v.rut să ne arate, până oind nu le-,aim sipus, priirl!deţi diară
dumneavoastră 1plugul, să arăm 1pămîinturile prin zăpadă. Tar·e ·aş dori
să ,punem ca1păt tuliburăIT"ilor 'din Niuşfalău, pentmcă 1p1îină aîiJlld nu sfiîr-ş.im
cil arcestea, zadarnic împărţ1im ho:tarul, căci aici Jn lac să s1ca1diî, vicleana
a~îţare creşte <in fiecare zi..." 57 •
*
Tulburări simif;are celor di·n Nuş.fo1ău au izibucni1t şi in localit~tea
Hu~din, un alt alodiu uriaş al pr-oprietăţilor famHiei Bănii. Parcebr~a
acestor .s:uprafeţe s~a desfăcut simultan cu lărgirea a:liodiu.lui din Nuşh
lău. PrnbJema printipa 1lă în legătură cu Ol'ga1ni1zareia alodiului din Huedin
- în jur;utl căruia s-au isca1t .cele mai multe ciocniri, - se indre1ptă
în măsură şJ mai mare spre Lmpărţir1ea şi ră1pirea terenLIJil."i!ior arabile, a
păşunilor. Explicaţia o putem găsi în primul rînd în faptuil, că n~cesit :i-
tea de cereale a pieţii fo;oale ,dtn Huedin ia fost mai· favorabilă din
plllnct de vedere al apr'ovizionăr.ii sa1etor de munte din jur, decît
în regiunile sălăjene. Studiul nu de mult apărut al lui Sigismund Jak6
în legătură cu ridLcarea unor hute de potasă vrea de as·emenea să dov~
deasică faptul, că gios1podărkea feudală în comitatul Crnslllia din secolul
al XIX-leia pune accentul pe ex1ploatare:a pădurilor, i111cepînd ln acest
scap să-şi asigure venituri ,prin instalarea unor cuptoare pentru fabrica-
r·ea potasei 58 .
Atodiul diin Huedin, după cum se pare şi .du:pă cum ariată documen-
tele, dorea să pună a'Ccentu,I în măsură tot mai p1ronun~ată pe de:ovoltare:i
creşterii animalelor. EX!pliiciaţia ·acestui fapt o găsim în împrejurarea, că
pă.şunile bogate ale Cătatei promiteau pe liîngă o investiţie m;:ii mică un
venit mai mare, deoarece eXiploafarea 1pădurilor datorită greutăţifor de
transport a:ie uscat întî:mpina diHcultţi enorme. ·
Hotărîrea ·privitoare la împărţirea hotarului din Huedin a fost luată
tot în anul 1796, dar executarea lucrurilor s-a început abia mai tîrziu
în anul 1812, cîrid inginernl Alexa Mihaltz In,orediinţiat că măsurarea şi
împărţirea hotarelor e bună, a început pregătirea planului .său 59 . E natural
că şi în Huedi'tl împărţirea hotarelor a fost precedată de ră1pirea dreptului
de ·aîrci umăirit, de interzicerea desţelenirilor şi defri,şăl]"ilor de pă1duri,
---··--·----
fi6 Arh. Prez. Prot. 1822. Hot. fam. în legărtură cu propunerea inspectorului Şte
fan Kovii·cs.
· 0 7 Arh. P·rez. Scrisori, 183.3.
se J1ak6 Sigi.simu.rud, op. dit.
59 Arh. Pll"ez. Sicrrsori, anul 1812. - Scrisoarea itrimisă inspect001Jlui Mihăltz
din 24.VI.1812. - Arh. Prez. Prot. Hot. fiam. 1812f6, 1814/15, 1815/16.
100
p~um ş,i de .împiedecarea ghi'll!dăritului ;pentru porci. In privi111ţ•a aces-
tor restrilO'ţiu1ni comu:nit1atea io1băgeasică din Huedin a trimis o pJ[ngere
soauI11Ului gulberinial i.su1prem, dar 1ptîngerea .ai fost res1pinsă 60 • In răs1punsul
pe .caire tamili1a Banti 1-a dat idbagHor din Huedin in-a lăsat ltliiicio ilndvială
asuipra ~ntenţiiei sale de a Impărvi pădurile, .păşu1 ni1le, precum şi terenu-
rile ·arnbi·le din hotarul .comun. împărţirea terenU1rilor comune a început
îin 1815. Mai IÎ.ntiîi 'aill fost îmrpăr·ţHe s111pmfeţe'le comunei Iegăriş1e 61 ,
oare se întindeau pîină 1a1prna1pe de Ciucea. GreutăţiLe de c:are s-iau lovit a
făcut ca aceste IÎlmpărţiri să devină de multe ori a1proa,pe Jmp:osibi1le. Nici
mărimea surpr.afeiţelor sesiilor io:băg,eşti nou colon1zrate nu s-a putut
stabili. De iasemenea nu i.s-a 1pU1tut 1preciza n~ci rnăTÎlmea vechii alodia-
turi.
Documentele ne nată, dar tendinţele familiei Banfi care a voit
să :pună mina .pe 1toate terenurile ,oare cădeau dincolo de aşa [llUmHele
se.si·i veohi (a ntiq ua). Din hotărriîrea famiiliară .dln anul 1815 însă nu
reiese diar ce intenţie u.rmăreau membrii a~estei familii d.Und au prescris
măsurarea s1pecială a ap.arlenenţelor gosrp01dărH!or iobă1g.eşti ŢIDU coloni-
z·ate (nova se.ssio). Atrîta este sigur doa•r, 1că familia BanH a fost dispusă
să dea mici[or proiprietiari numai o anumită parte de apartenenţe ex-
terne di1n hota•rul comun, nelmipărţit, în măsura Jn care coresipun8eau aşa
numi,telor „sesii antiquia". Refferitor ~a a!ceasta. în hotă,drea familiară
putem citi u.rrmătoarnle: „„.S-a dat ca ~nsărdna:re Domniilor Voastre, să
vă luaţi !Pe illingă domniiile vdastre pe jtlidele comtlinei împreună cu o seamă
de bătrini mai înţeileip~i. mţi VJOr fi ,ne:cesari ~ pă stalbiliţi în .prezenţa
ingineru~ui': a) care este a1devărata a-Iodiratură veeihe, să-J stabiliţi întin-
dere'a fărd.indu-i de o jur Lmipirejur demamaţia, să aşezaţii- SJeimne de hotăr
nicie, inseiml11Îlrldu-vă totodată şi 'Îlntinderea ei ; b) de asemenea să cerce-
taţi noitle a:lodiaturi ifot:imate, fie din ,colonic1aturi, fie ,din locuri ·comane,
pe cal"e să .le înconjuraţi, să le măsurnţ1i ş( să le indicaţi ~u semne în
aşa fel da să le detJsebiţi L11nele de altele ; ·c) sarJdna tria:srată în mod deose-
bit inginerului es•te să însemne mai a1les locurile ţinute a1cum ~n folosinţă
de oamenii :micilor proprietari, focuri care trebuie rlăsatc in rproprietate:i
lor acolo unde se a.flă acum, iar păirţile care se cuvin să li se dea pre'cum
şi altele să tfie luate numai din fo:ourile nâlmpărţite, după mărimea sesii-
lor lor voohi" s2.
. Odată cu ~mrpărţfrea hotarelor din Iegări1şte ra veni.t r.Dndul împărţirii
drn hota.rut numit „Borveny", 63 cu .care ocazie s-au luat fi:net.ele iolbagHor
fără să li se dea în schimlb ai!te fineţe. Săiteniii au cerut m'ereu pină in
a·~ul 1820 in1oouirea fana·ţului luat, accepti,nd să primească fără taxă
paşunite folosite pînă 1atL11nci chiar în scrhimbull .unui bir, diar famma
Bânlfi n-a .inigădruit ni'Ci acem;tia 64. •
. Prin separarea şi rră,pirea pă1şunillor şi .fî.neţelor, a1tlît de importante
dliO purJct de vede.re a1l creşterii vitelor, au fost ll()vLoţii şi micii nobili.
60 Arh. Prez. Scrisori, anu1l 1821. PHngerea comunei din 3.IX.1821. Seri.sori anul
1823. Hort. Gub. sub 3834/1823. Scrisori ra.nul 1825. R1aiportul comitafolll!i di.n 3.VII.1825.
6! Arh. Prez. Scrisori, arrml 1815. Scrisori aidresiaite Lnig. MihâUz la 8.VII.1815 şi
7.IX.1815.
62 Arh. Prez. Prot. Hotărîri fam. d·i1n 14.VIII.1815, punctU!l 15.
63 P.artea de hotar din comuna Zam. Sza'hO T. Afti,l'a: Kalotaszeg helynevei.
Kolozsvâr 1942, 142.
64 Arh. Prez. Prot. 1820.
101
Ba1guba aicestora provenea ]n p·riimul rînid d~n faptul, că în lacul s1.1Jpn-
feţelor folosite iln comun pină atund şi a altor aipa:riatenenţe exterioare, li
s-au dat alte apiartenenţe de 1acest f.el, 1in raipo11t cu ,rumărul gos,podăriibr,
sau al curiilor lor. In felul aicestra au înşelat ş.i pe micii nobi'li din
S~ncraiu, cărora focînc1u-li-se apairtenenţele exterioare n-au luiat ca bază
veohiJ.e sesii reale, ci le-au măsuriat .in moci arbiitrm numai iîn p1rnporţia
mmnărnlui gos1poidăriilor. Miicii nobili din Sîncraiu s-au grt.11pat în jurul
unui oaret1are Antaniu Zâmba şi aiu intenta1t prrooes IDmpotriva familiiei
Bânfi, d!a!I' s-au dovedit pepu~iin,cloşi fn faţa \atiotµuternibei acestei
fami.Ji.i 65 •
DUipă datele ce le .avem l1a di'SqlOZiţie, nu rnJJmai la Sîncraiu, ci şi in
wlte păir•ţi, .de ex. la Şimlellll Silvaniei, modul fixării •aipar•tenenţelor inte-
rioare şi exterioare ale 1gospodăriilor miicil0tr pI"oprieta:ri a dait ocazie la
multe ·abuzuri. Necesitatea mpărţirii pămînt•uri1 lor „iuita numerum et
quantitatem antiquartum sessionum", a ~€.ŞH de foarte muUe ori la
iveaqă.
· Nu se ipoate vedea ola•r din datele de 1p~nă acum felul în care membnl
familiei Bârnfi .au Tnoeroat să-ş.i Jn.suşeas~ă avant.a1gi1i cit mai mari cu
ocazia fixă.ritor iaipa>rtenenteilor celor două fol1uri de ,gOSipadăr.ii i;obă
geşti (sessio antiqua şi nova). Sesiiile noi (nova sessio) se formaseră
mai ales din ,coloniQ;ările făcure în hotarele comune, şi pornind de ai1ci
gă•siim de mu1Lte ori referiri la faptul, că la !funpă,rţirea hot·air·elor comun~.
să nu se •atribuie aipartenenţe exterioare .duipă sesiile noi. Lămurirea
acestei .probleme, însă necesită încă llln st•Uidiul mai aiprofundrat
Abuzuri,Je feudale ~nş·iriate pînă aci, iau devenit pii.nă in anU'l 1820
în mare parte fapte irn:pli111ite în ţinllltul Căl1atei. In acest ain au început
ltrorările aşa numitei ,;Comisii Czyrâki". Pliîngerea unaintată în 1821 de
locuitorii din HuediITT sooate încă odată la ~veaită nedreptăţile provocate
cu prilejul luării drepturilor de folosire a lemnelor din ,pă>dure, a oipµeli-
ştei puse [;n ca•le îngiră1şafol1ui porcillor cu .ghi:ndă, .a păşlllnatului vitelor î.n
pă•du.re, ,a folooirii cwrăituri>lior, şi ·a:cceptarea supratfeţelor de ipăşunat 611 •
Această .p'lIDgere a rărnaiS fireşte fără rezultat.
. In airui de aci înaiinte obiectul contfliict1U)lui princiipal <clint.re ţăriani
1
şi .famiHa Bârtfi f1 formează nu attît falosinţa păşlllI1ilor şi a păid·wrilor

ci se cot1Centrează fn deos~bi in juml măsură1orii ş.i illm1păir:ţirii supra-
feţelor arabille. Deşi s-·a hotă.rât că împărţii-rea hiotarielor exrterioare şi a
lotuTi'l'Or arătoare să se 1iacă în 1aKJeLaşi timp, totuşi ex~cutarea simultană
a ,acestei.a .n-a fost posibilă. Cazul ·de la Nuşfalăn dO'Vedeişte că stare:i
de nemulţumiire a iobă1gimii era a1tît de primejdioasă fnait putea provJOcia
o răscoală generală.
Acţiunea ,pentru lichidarea „oomp•letă .a privilegiilor comunale pre-
Clllm şi a di.feritelor avantagi1i, rpe care le deţineaiu or.a.şele de cîmpie,
s-ia izbit d.e o rezisten1ă mai pmogenă ş1i mai organizată <lecit la Nu~
failău, a cărui dezvoltare era mai îna1poia1ă. Evenimentele precedente au
pregătit .calea ;pentru efectuarea hotărnicirilor, .însă iobăgimea a recu-
noscut dej:a tendinţele şooVăitoare ale feudatului.
Impărţirea apartenenţelor interne a fost întirziată ·din cauza multe-
lor iem•tr.aidi;oţiii ivire fntre 1difor~tele ramuri .aiJe familiei. R1amurile mai
65 F.amiil.La Zămb6 - familie veche nobilă, far sărăcită. N-umal~ ei a rămas
în toponimie. Vezi s~ab6 T. AttHa, op. cit. 146.
66 Arh. Prez. Scrisori, 3.IX.1823.
102
bo.gate a1le ~amiliei - dar mai ales Oantele Gheorgihe Bâ1nfi - ar H
dorit să-şi aisigure pe seama lor pămulnturile de calitate mai bună şi
gospodării'ie pI1dducăbaare de mari venituri. Deosebirile de păreri Intre
1diferiţi membri ai familiei s-.au ivit mai ales în problema împărţirii
hotarelor dif.eritelor comune fnrt.re ramurHe familiei, ca îmJpăirţirea hotare-
for să fie făcută 1n f1a1por.t cu 1partidpaţia acesbona, 6·aiu ]n rnport cu
sesiile veohi şi noi, aUate tn stă1pînirea diferiţilor proprietari. lin această
problemă ·disicUJţiile eirau în conUnuu la iondinea zHei 67 • Ramurile m:ii
puţin bogate ale flami'iiei Bâinfi pretindeau împărţirea i;n rnport cu gos-
.podăriile fobă1geşti. Să e~aminăm •Ce sorie tn această privinţă bararrul
Gheorghe Bânfi 1tntr-un .protest al său: „Modul impăr·ţi.rii hotarelor co-
mwne şi a loou:rilor 1prqprietăţiLor din Să'i:aj şi Căol:ata ale Măritei familii,
confonm cărui.a .Îimipiotriva iprevederii !1egilor Aipiproba.tae, Piart. 2. Tit. 29,
pa.rngraf. 1. hotarnle comU1I1Je şi locurile au început a fi împărţite nu
dUJpă numărul şi Claintirbatea sesiHor voohi, ci duipă li:niile şi rami.fi:ca-
ţii"Le ·înaltei famiJi.i, :constatllind anumite nedreptăţii şi prejudkii deosebit
de grarve şi păgubitoare, cair·e nu .pot fi tireoute cu vederea, deoarece :
a) Ac.ele prapri-etă·ţi inu s-au împărţit ,pretutindeni în ipraporţie egală
Intre ·l~niille şi ramHica,ţ•iile inaltei familH, în ceea ce priveşte gospodă
riile inJl:erioare şi locuirile exterioare aiJe satelor, penkută în unele sate s-a
intimip'l'at ca o ramură a .fami.Ji.ei să nu primească nicio proprietate
interioară, nici apartenenţe exterioare sau numai unele din acestea,
intimpJtîondu-se şi aceea ca o linie fami'Jia0ră să primească mai puţin
dooit 1aLtă Hnie, pairtidiparea a1eeleia în măsura ·curveniită la împărţire
purtDncl1u~se iilm!Plini ln aiJt sa 1t. DDn iÎ!mrpărţfrea homtuilui pe linii urmea·ză
că, potriviit namîtÎICaţiilar, fiecărei Hni4 i se cuvine prqprietate în fiecare
sat, chiar şi iin hotarnl aoolm sate, unde ou prilejul împărţirii pe grad
de ill!ruidire n-a priimit nicio gospodărie interioară. lin felul acesta, chi 1r
cliacă o ramură a 1prirnut puţine 1goopodăr 1 ii iinteriaaore în rat.a ce i se cu-
venea, totuşi i se atribuie ,din aipartenenţele exterioare o parte egală
cu ramUtra diJn aHă linie. Prin :aceasta se răstoarină vechile 1mpărtiiri le-
g.aloe de egalitate, bazată ipe inmdi·re, falpit ce s~a şi oonstatait mai d·2
aiproaipe cu propriet a tea din N uşfa.Iău, unde deşi unora diintire rndenii
1
nu li se atribuise prin impărţirea bazată iIJe rnruldire ni'Cio p~opirietate

de gospodărie ,cokmială interioară, totuşi prin iîimpă:nţiirea hotarnlui pe
linii familiare li s-au acordat foarte multe apartenenţe exterioare pe
care au .fost nevoite să ·le 1mpairtă oolonilor a1p:arţinărori aDror mmuri
tamiliare. Ca urma.re bunurile exterioare, îndeosebi cele oare afoctează
liinia ndastră a1u foot aHt de mult Jmpuţinate, îooît acelea abi1a au +iutut
~mpJi.ni măirimea a1par;tenenţelo:r .collonicale cul\/eliite oolo.nilor noştri, caire
·le stăipffneau mai demult, 1di:n care cauză a1ceştia nici nu ,voise să Ie pri-
mească. D~n acestea iarăsi urmează :
b) acea oodrepba te, că în unele ·s.ate o linie famNiară disipunînd de
1
mai multe sesii col•aniioaile ideait aHe linii familiiare şi totuşi ·aipartenenţele
exterioare ·alfl!Îlrlldu-se dLviizate ipot-rivit rnmi~i'Caţiilor 1diforitelor 1Iinii, se
intfunip 1 lă Cla unora să le re'Vilflă aiparleneruţe mai pu1i,ne, d~n care nu pot
da colonilor aipiaorlainenţe sufi!Ciente ·pieint·ru prestairea sJ.ujlbelor ce li se
fYI Arh . .Prez. Prot. 28.11.1808. - Sciisori. Scrisoare trimisă isp,!'avnicului Fran-
cisc Eon.des. Părerea l.ui Alell:a Bânfi, 1'820/29. Pirot. 1822/27. Pirotestu1l -luii Ioan Bânfi.
P.rot. 1822/40. OonscrLpţLa sesiilor vechi dLn Nu~ftalău.
103
cec. Mai mult, dacă unui număr redus de coloni i-:ar reveni prea multe
apiartenenţe exterioare, colonii nu 1e-a:r putea cultiva şi pămînturile ar
rămii1r1ea1 pustii, neicultivate, fapt care ar aduce cu sine necesitatea s1căderii
contribUJţiiLor p~ntru vivum aerarium şi 1n prejudiciul a'cestuii<1, tiind tot
atît de îm1povărătoare ş.i dăuinătoare şi în ceea ce ,priveşte sa1rciinHe puplke
şi :prestarea slujbelor pentru domnul de pămlnt" 68 •
Riindurile citate dovedesc că împărţirea familiară după ramificările
liniilor sau după gospodăriile iobagiale a fost un excelent mijloc pentru
rătpirea .anumitor părţi ale gospodăriilor iobăgeşti. DHerendele familiare
au fost rezolrvaite în cele mai multe ~omune într-aş1 a fel, că membrii
familiei :au păstra;t în mîinile ilar a'lodiile aflate IÎn cultivare proprie, şi
numai pămiînturile comune, ce le depăşeau ca întindere, au fost împăr
ţite 1potrrh:it .cu rn1portul de ;participaţie farni:Ha1ră. In a1cest caz dacă
păimîntul a'lodfal m<l.i vechi al vreunui membru se întimplă să cadă în
fotul altui membru de familie, cel d~nrn primea în schimbul locului 1
să1u un pămii·nt de aceeaşi ca li ta te şi a1ceeaşi va'1o1are.

Du1pă ice lin IPifincipiu problema comasării 1a fost rezolvată între m'!'m-
briii familiei, s-!a trecut şi iin pra1ctkă fa împărţirea hotarului din Huedin.
Famma Banfi, după ce a ciuntit temeinic păşunHe şi pă:durr-ile comune, ar
fi doirit să 1împartă şi pămi111turile arabile jntr-aşa fel, ca ce'le mai Bip':J·
pi:ate, şi :de calitate mai bună să ajungă ~n pro;prietatea fami'liei, i:ir
g01S1p·ddăriil:0ir io1bă'geşti să li se l'>t·abilească pămî1nturi în părţile unde
hotarul eria mai slab şi mai departe de sat. PO'vJr:nişurHe din 3!plr'opierea
satului, cum a fost partea numită „Malomszeg'' 69 , care mai in:ainte
~usese ·hn :cea mai mare parte pămfnt iobă1ges1c, au .fost deda,rate părnin
turi alodiale, iar tîn loCU'l acestora famillia Banii a pus să măsoare
pe seama iolbagilor un pămînt de proastă caHtate, <le curifind fă:cut culti-'
vahil, care iPe ·lllingă a:ceste neaJunsuri er.a situat şi departe de sat. Chiar
şi :în oursu'l măisurătorii, famiii.a Ba:nfi s-a stră1duiit să reducă pe cH
posibil voohilie lot1uri iobăgeşti. Aceste păminturi mai vechi ale iobagilor
au fost măsumte în aşa fel, îndt toate să cadă 1În loturile domnilor de
păimlint.
Insusi Ra.rkas Banfi recunoa·ste rnn sicrisoareia trimisă Iui Laidislau
Banfi, oarneriarnl >r'l'.ig'a'.ij, j1usteţca inemuLţuJmi.rilor ţăra1nilor... ,;... Acum
membrii din :partea liniei noastre familiare într-adevăr vor fi mulţumiţi
cu cantitatea păminturilor lor şi precum nădăjduiesc tot aşa de multu-
miţ.i vor fi ceilialţi, care se a.flă pe ·allte părţi - ·deoarece 1unsă chiar şi
după decretul iindrumător al Guvemiului Regal în priJvinţa împărţirii
hotar.ului, 1comuni1tiatea n-a fost ascultată şi fostele lor părnlÎtnturi nu h
se pot 1flrra1poia ; in cazul acesta cu siguranţă se vor ivi nemulţumiri
din cauza clasificării locurilor de întoarcere şi vor folosi pretextul, ca
ilmpărţiiirea hotaru'1ui să fie impiedkată. Duipă modesta mea judecată,
fap.t<ul că familia a luat şi a trecut prin mijlodr•ea c:omisiei în prima
ciategorie ·a:cea p:arte a lOicurilor de asolament situ<1te mai aproape :le
comună, ponnind de Ia principiul că pămînturile se pot gunoi mai uşor,
daică ţin sealfl1la de .aceasta, pie1didle ce se vor pune nu vor fi lipsite
i1n .feJucr !nr de anumitele temeiuri juste. Astfel barnnul A1lexa Banfi a
68 Arh. Prez. Prat. 1820.

69 Dc1numirna ca.re ex·istă şi azi în i.nterioru'l Ol'aşului. Vezi Szabo T. Attila, op_
rut. 14, 18, 26, 51.
104
I
primit ,î;n toa1e trei loturile sale pămînturi de asol!<lmem de prima cate-
gorie, deoarece ide fraipt, în iprirvinţa asofamentului de la Că1'ata, lotul i-3
reveinit imeiclia1 în afara „Porţii PărcHaibufoi", 1'ai locul numai „Bikal".
Lottlll se în!ceipe 1Îlr1a~ntea curţii lui Dio:nisie Banrfi şi se întinde srpre mua
mea lOlcuinţă !de odihnă. Şi aceasta este a1ŞJa de a1proa1pe de Huedin, că
poate duce pe zi şi ide zece ori grunoi şi put1ndu-1 astfel îngrăşa uşor.
Şi aceasta conform principiulllli amintit mai sus, se poate soc'Oti de prima
categorie, de asemenea şi lotul centra:l care i-a rev enilt din&pre Io.eul
1
numit ,.Barnnts", începe d~ncolo de casa de sare .cu 60 de stlîl111jeni, şi

nici acela nu este mai prejos decit celelalte două ... " In cele ce urmează
Farkiaş Ba:nfi ,des,crie situaţia păminturilor proprii, care sfat La depăr
tare de sat de aproximativ 2 sau 4 rntoarceri de car rpe zi. Este evident,
că ·locurirle de asolament ale comunei iabăgeştii erau şi mai departe şi
de calitiate mai p:rioastă. Pentnu a rezoLVJa ·într-iun c:hiip oarecare această
situaţie nerlreaiptă, Farkaş Banii recomandă următoarele... „ ... aş aflJ
de bine ca rfiecare loc de :asolament să fie împărţit mai fntîi în dJuă
jumătăţi, şi Hooare jumătatie ]n trei, iar acelui a căruira i-'3 reveinit parfe].
1
mai apropiată de lo:ca'lit:arte, să-li revină la fa doilea loc de asolament,

partea de mijloic, iar la a'l trei1lea parjea Uiltimă. I:n felul acesta, fără c~
ţ~irianii să obser:ve, s-ar frunge ceribiicia oricăror 1îocă1pă~înări îr.lîmplăbare,
i1ar a'Cluzaţiile de nedreptă,ţire, ce 1i s~au fătut ou ocazia impărrţirii P"
i1ndivizi a păm~ntmilor lor, ar putea fi mai uşor c.ombăfote ... " 70 •
Aceste r~r11duri rdoveidesc 1abuzurile prin care fami,Jia Banifi in urma
împărţirii hot:a:relor a ră1pi t părrnll1nturi1le idbăgeşti. Dar iobăgimea nu
s-·a îirnipăc:at ou ră1pirea pămiinturilor sale. AsHeJ', d_e exemplu în 1822~
cÎlnd s-a atribuirt lui Gheooghe Banii păminhlll rdiin aşa numita „lJHţa
noruă" 71 si „Dea•Lul Katona" 72 , tăranii au stricat semnele de hotărnicire
şi-au reo~u1pa1 pă1T11ÎJnturiLe cu ~oiţa 73 • Co1Ţ1itatul a .constrins pe iobagi rn
foirţa, milit•ară isă restirtue teritoriile Oicup':l1te. SemneiLe fixiate de mmisia
1rnă:ricinată cu împărţirea hotarulrui au fost stricate din nou de către
iobagi, care au ref.u;tat pdmirea şi ogorirea păm~nturi lor atribui te lor,
apoi şi-au reocupai!: vechile pămiînturi. Satul răsculart a î:nceput să ame-
ninţe IÎln unanimitate... „ ... Se :poate vedea limpede, că, dacă in pofid'a-
lor vom secera 1gnîul semănat în pămfnturi:le iobăigiei a Iodizate, - scrie
Farkaş Banli' în s:crisoarrea sa din 7.VIl.1823 - vor :prăidJa acest griu ... "
Teama lui Farkaş Bainfi s-a şi ardeverit, pentrucă în cele ce urrneu3
ar,ată, că săteni1i 1Şi-au băgat toate vi1te'le de jru1g, caii, oi, !Porci Ln vechila-
lor păminturi, ba chiar şi în semănăturile alodiale, pe care le-au distrus.
Paznicii ·şi administratorii de moşie sosiţi acolo au fost atacaţi de
ţărani, caire pe însuşi baronul Farkaş Banii, ce veniis-~ la faţa locului,
1-iau pus pe fogă. Jn col'a:bomre cu iobagii rnmrni din Negreni, ţăranii,
din Hunedin au eliberat vitele ciare le fuseseră pninse în terenul oprit
din Sinicrah1. Pa:rialel cu aceasta, ţărnnii altl tmitntat o pLîlngere Consiliului
Suprem Regal, înşirind în ea toate doleaITTţele lor anterioare, luarea oură-
70
Arh. Prez. Scrisor;i, 7.Xll.l 82i>.
71 „Ujj Utza" - partea cea mai .irnterioară a semănăturL!or. Azi e clădită. Vai:
SzaM T. Attila, op. cit. 8-25, pag. 30_
72
„Katonadomb", paPtea de hota.r imedia~ Ungă comună. Vezi: Szabo T. Attila,_
op_ ci.t. 17. 21. 23, 24, 25, 73.
73 Arh_ Prez. Scri•sori, IO.V.1823. Scfi.soa.rea lui Fr. Endes-
105
turilor, păşunilor, păduri'lor şi altele, ialf pe un delag1a:t ales dintre ei
l-au tdmis în .perso.aină la Viena ,pentru susţinerea cererii Lor 74 •
Siperiat de răscoa1 lia ţăranilor, Farkaş Bânfi Uflgentează trimiterea ar-
matei asuipra i01baigilor, care au rămas nepăsători la toabe ameininţălfile
ce li s-au făcut... „ ... Nu piat descrie ândeajuns - scrie a;celaşi nabi'l F•:ir-
kaş B3Jnfi - impertinenţa nelegitimă a ţăira·nilor îngâirntfa~d. pomiţi sipre
răscig.a 1lă, şi pot s1puine 1chtar, că dacă n-a·ş .fi fost eu îmUJITii uimit oa
marlor ooul1a r la cele î1ntîmpla1e, nid eu n-iaş fi putut crede acea· măsură
pe ca·re o atirne răutatea acestora, incit nu numai că inu iau în seamă
niici hotăr1îrea gubemiu'lui regia! (.la care se a1d!aogă şi ameniniţarea guib<"r-
ni1uliui reg,al de a trÎl!Tiite aisupir:a lor for,ţe mHitare)., dar îşi bat chiar j·.Jc
de această hotărfre, 111.egîndi:ndu-se nici la doopoziţiunile trimise de uon-
ducăitorii camitatuliui, ei nu pregetă să facă m!legi1uri peste nelegiuri...''.
CunosţUnd wndi111area ţără1nimii din Huedin spre răscoală, Farkaş
Bâmi 1PT01pu'ne în adunarea famili:ară alungarea tuturor iobagilor cornu·
nei Şii U:nlOICJUirea .lor cu coloni aduşi ICÎÎl11 alte părţi 75 • Jalba tirirrnisă de
ţămnii C!omunei răsculate ConisiiHului Suprem Regal n-a fos,t primWi
tavoralbil. Dimpotri;vă, Consiliul Suprem Regal a dat dispozi1ţi.uni pentru
pedepsirea capilor răscoalei. „ ... Alceaistă măisură a fost lua1 tă.„. pe de o
parte să se pUJnă capăt neî:nţeleg,erilor :iobagi!Oif familiei BâfJJfi pin lo-
c'a·Hta.tea amunittă cu 1stă1pJnii lor de păm!int şi să fie îinlătuirate de _aici
înainte de toate motivele de ree~amai~ii; iar 1pe de aHă pa:rne, 1aţîiţătorii şi
conducătorii dezordinei să fie opriti ·din timp şi drept ,pildă, activi-
tatea ide răz'VTătire - şi violenţă a coloni!l'Of să fie pedepsită oum s0
cuvine„.". Tot atunci se dispune ca a treia parte din părnîntul cuvenit
d1ll)pă gos1podăriile i()lbă1geşti de pe lo:Cul de asolament cllumit ,;Maloms-
zeg" să He măsurat şi rediat i01baigilor. Reziisterrţa vie a iobăgimi1i a
oonst'I'lîns O:msiliul Suprem Regal să liniştească iobăgimea răsoulată de
pe mio.şiiile Bâ111fi, făcindu-·i co111CeSiU1ni pa1rţia'1e. I:n aieest SiCOp ia fost inscris
şi aicel punct, prin care damn~i de 1pămint 1s&nt &rldruma~i. ca „ ....pînă la
oomp1leta 1împărţire a hotarului şi plină 'la setparar.ea a1p:airtenenţelor colo-
niale stă1p1înite pină ad de oolonH lor, să nu împiedÎiee pe iateştia de L1
însămînţarea pămînturilor lor, de aJLHel idomnid de ipăn11Îint au deplină
lilbertate de a oontinu:a împărţirea şi pe asoliamenteile Jnsăminţaite, şi să
h1agă brazide de hotărnicire .pe aceste pămînturi şi să se ri1di10e movile de
hotar, pe care oolanii trebuie să le respecte 1Şi să le 'lase neatinse.„".
lin pwblema păidurillor, 1păşunilor deja Lmpărţite, a curăturilor luate,
a dclrişărilor ek. Consiliul Suprem legal legalizeaiză noile stări de luc.ruri
şi res1p~nge plîngeri'le comunei. Este foarte interesantă hotărîrea adll.lsă în
problema păşunilor, în care Oonsiliul Suprem .nu 1se interesează de abu-
zurile să:vJrşHe, nici de intinderea păşU'nilor răpite, ci numai de f.a1ptu!,
d.acă păşulfl:i.le ·rămase ţărnnilor sint sufidente pentrn îndeplinirea obli-
gaţHlor lor, pentru Lntreţinerea gos1podă;rHllor şi pentru vitele lor de
jug 76 • După cum e firesc, un astfel de răsipuns nu era mulţumitor
pentru ioba,gi.. Şi ca o dovadă a rezistenţei lor, ţlkainii intentează proces
1
împotriva famWei Bânfi 77 • ln primă,varn anului 1824 îişi reoct.llpară

VlenhUe lor ourături şi incep,ură să agorească păm}nturi'le ce li se luiaseră
74 1'dern.
1s A1ili. Prez. Prot. 1823/6, 8, 10.
76 Arh. Prez. Scrisori, 1823. Ond. gub. sub nr. 3834.
77 Date spor<11dice în Arh. P.rez. ScrJisori din 1824.
106
în partea numită „Ma1!omszeg" 78 • Feudalii au fost c01nstrunşi să sisteze
pentru moment măsurarea hotamlui. In cele din urmă ei s-au înţeles cit
iolbargii, ca aceştia să oontinue ogorirea de toamnă m ve1ahile condiţii,
nllil11ai să nu strice semnele puse. între tiimp retprezentanţii coruscrierii
urbariale ofidale !ÎŞti ;îrntepură lucrările ş.i la Huediin. Din cauz,a relaţiilor
de proprietate extrem de îrrcu.rcate, comisia de conscrierre n-a putut pro-
gresa. Cu aicet prilej iobă1g~mea neţiniind seama nici de hotărîrile regale
şi giubemia!e cu privire la noua împărţiire .a păm1inturilor obşteşti, niici
de împăirţiiri1le rarbifrare de hotar ale familiei Bâ:nfi, au reuşit să defor-
mine oomiisia să consicrie veiahile lor goSipodării 79 .
In ceea .ce pri,veşte de1lega1ţia ţăranilor din Huedi1n plocată !ia Viein.:1
nu se ştie cu ce .promisiuni s-a întors aiC.arsă. Farpt este, că din Viena
nu s-:a adius nid o hotăr:îre docisi.vă. roeea ce a corntrilns farmilia Banti
să amine .împărţirea hotarelor (25.IV.1825). Poipul1aţia comunei însă
încurajată ide demersurile lfă:cuie :n-a voit să rr'€lflunţe la folosirea curătu
rilor şi a 1păidurHor. Insuşi Alex.a Mihaltz, inginerul famiHei Banti, într-o
scrisoare re1oomaI11dă famirlirei să fie cu ,răbdare şi să aşfopte. „ ... nu este
reoomandaibil, ca stă1p:Îlnul să se qpiună cultivării curăturilor, dar nici să
dea libertate ţărani1lor, ci să lase llucruri1!e să cwgă de la sine. .. " 80 •
Ţăranii din Huedin a!flJ,aţi Ln stare de fiieTbere au îlnicejput să folosească
din nou pădurile răpite de La ei, ş!i ridicÎJndu-se împotriva nedreptăţilor 1
tarniHei Banii şi-au imrpus voLoţa priin forţă. In 1825 întreag;a tJmună
s-a ră'scula t di1n nou, fa1pt 1desprn care baronul Ioain Banfi raportează
următoarele: „.„Tăieri de lemne ,cu forţa f.ac şi în lotuf"ile de părd:uri ale
familiei noastre. Nu de mult, în 30 noiembrie, in lotul de părdure arparti-
nînd rudelor noastre, baronului Ladislau şi lui Pavel Banfi, gornicii noştri
in n1uimăr de cinci au găsit racola ipe ţărnwi Bartiin Buza'S, Francisc.
V:arga şi Martin Kira·ly ou lemne verzi şi tiinere i:ncăroate pe carele br
şi cu vitele. Oînld grcmni1cii au înterca1 să le ia şi să le duJcă vitele şi carele
la curte, oamenii de fa cămţe, che!Tlllîrtl şi IPe alţii ]n 'a}utor, au pus m~m
pe soou:ri, au ataroait pe gornilei ŞJi n-·au lăsat să fie luate nici vitele nici
căruţele. In asemenea situarţiie, gonn~c.ii nrki nu mai rndrăzn1esc să s~
arpropieze de răufăcători, care ii ameninţă ou tăforea şi sooa1-erea ma-
ţe!ror. Ace.şti ră:zJVrăti.ţi umblă mai ales îlll grUJpe şi caută, oa iln locul unde
aud ceva Larrrmă, să se ingrămă1dea1Scă tnd1ată acolo. Şi ca să se p:)ată
opune cit mai hotărit dispoziţiunilor aspre şi ,poruncilor, întreaga comu-
nita1e s-a a!dun:at şi a ales cu jurămînt şase oameni cu scoipurl ca şi
din p:adea lor să se păe.ească piă1drurile H ueJdinul1ur, iinterzitJLnd prin
pedeaipS!a de 12 florini tăierea lemnetlor din păldurile aUate di1ncolo
de locul numit „F1aszego ş.i „Ptiriiul Dorogma ", farr ai1ncoace de aiceste
locuri se p:oate lu.a lemne de oriunde, fărră nicio cansiideriarre. Ţăranii
ia•u ma,i stahiLit, ca în ziilele de vineri să se poată transporta lemne
11!lllm!ai pentnJi foc. lin a~earstă zi h.otă11îtă de vineri, anume ~n 16
decembrie, ieşind locuitorii Huedinului la pădure, toţi gornicii şi plă
ieşH atlraţi la dispoziţi1a (!domnilor de pămint) a1u rost trrirmişi acolo
cu pornncă să mîie l1a curte carele l1ncăr~ate. Dar încerdnd să înde-
plinească această poruncă, toţi ţăranii au sărit deodată şi s-au opus
78 Arh. Prez. Scriisori. Rtarport din 24.V.I.1824.

79 Idem, punidul I O.
so Arh. Prez. Scrirsorri, 25.IV.1825.
107
şi pe unu1 diintre ei l-au trimis la Huedin. Prinzî,nd de veste despre
cele îlflhlmplate, cei din Huedin au riidioat, după obiceiul lor, care cum
a apucat, tot satul venind cu securi, furci şi drugi de fier şi au nă'Vălit în
pădure pentru arpă1rarea carelor. Neavînd sigurainţă că H vor putea
prinde şi temindu-se şi de această întîmplare nenorocită a venit însuşi în
Huedin (cinevia din :liaimilia Banti) b solgăbirăul care sosise mai înainte
aicofo pentru re:ahiziţie, şi ~mpreiună cu el a ieşit înaintea lor în capătul
Hued~nului1 , 1pe drumul pe u:nde trebuiau să vină căruţele încărcate cu
lemne şi atei au i1n!cer.cat ~ă puină mJrra pe ei, dar n-au reuşit, că ţăranii.
atit cei afla1·i diin.afiară, C'it şi cei rămaşi înlăuntru l-au ata'Cat pe s'Jl-
găbirău şi a1r,uro~n(!u-i voribe urdte în faţă, au ajuns cu ceadă p~nă la
curtea rudei noastre contele Iosi.f Banti. Aid poruncindu-li-se gornicilor
prezenţi să tnldhidă carele a~colo, ţăranH au pus diin nou mlîna pe securi.
au ameninţat pe gornici că-i omoară şi cei mai mulţi dintre ei işi
miÎrrară ·acasă căruţe!le încărcate mai mult cu lemne verzi, şi pe v reme ce 1
s-au not1ait pe rind a:ceste căruţe, ceila'J.ţi locuitori ai Huedinului s-au

îmbulzit în gr.albă ac dlo şi au smuls de !lingă sdlgăbirău pe omul prins,
1
care H se împotrivise. Im clnd sailgăbirăul ia ordonat să-l iprndea în

calitate ide arestat în mina autorităţilor civ~le şi 1ioşi pme mina pe el,
toţi ţăranii s-1au ri:dkat cu mare sgomot, striig.îind că ,;nu-1 1 lăsăm I" şi
nioi nu l-a u lăsiat, ci luiî!ndu-.1 cu ei l-au dus stri1g1ind, că so:Lgă:birăul nu
1
le porunceşte lor, fapt despre care domnul solgăbirău a şi făcut raportul

către autorităţiile nobilUJ!ui comitat..." 8 1•
Aceste- date Siiint mărturi·i despre o răscoală or.g.anizată a comunei.
Rezistenta comunei s-a dovedit tot atit de efica1ce si în ani:i tfil"mă110ri.
Familia 's-a folosit de toată puterea pentru contiinua rea ~mpăriţd.rii pădu
1
rl!lor şi ogoara!Jor. Astfel in 1830 a atdus din nou exoouţia militară a<;u-
prea comunei, fin urma căreia s-a ajun; să respecte hotă1Pîrile lor. Cu acest
pri1ej au perchiziţio:nat şi J.ada comunei, ca să poată descoperi pe iniţia
torii răscoalei. Dar .Un a:ceilaişi tiinw. ca urmare a imipărţirH pămîniturilor
a ieşit '11a iveală că şi P.arkas Ba1nfi ajunsese într-o situ1 a1ţie nefavorabilă,
căzuse de aaor:d cu ioibagii ilfl privinţa unor revenditări ide ale lor, ba mai
mult C!hi.ar şi jaJbele lor au fost lin parte 11eda1etate de et 82 • E de pr·esu-
1
pus, că organizatOTii răscO'allei erau dintre ii'oba:giii cu sesi1i întregi, carf.

er:au lovi1i ,mai grnv prin !imipărţirea hotanului şi răpirea păşunilor.
Ordinea reistaibi!iită ('.U forţă militară a fost Î!nsă numai provizorie,
pentru că şi duJpă aceea soseau zi de zi reclamaţii despre folosirea in
mod ilega:l de tăt-r:e ţărani a pă1durii, a păşunilor, a terenurilor defrişate.
etc. In 1832 iobagii din „Malomszeg", Zaim Damoş şi Nearşova înain-
tează iarăşi o pliîingere. La fel prnceidează ţărani,i di'll Huedin, care în
anul 1833 petiţionează din nou la toate autoritătile superioare, dar fără
rezultat. · ·
Cu a1cest prilej, familia Banf~ a luat hotărî,rea să împartă definitiv
h!otar~le 'comunei~ cură.turi'le, păşuni 1le, 1păiduriil~ etc. Potrivit acestei
hatărfri, membrii familiei s-au ~nţeles ca .ilnainte de toate să fixeze pe
ba zia vecMlor sesiii păr;ţ.ile tuturor mi:cilor prqprietari, apoi să pună să se
1
măsoare într-o singură unitate teritorială pămi:nturHe cu;venite ioba-
81 Airh. Prez. Scrisori, 20.XII.1825. (Raportul lui Ioan Banfi, 28.1.1826. - Plîn-
gerna huedeni.Jor 588611826. Răspunsul Gu1ber.nfa1lui.
82 Arh. Prez. Scrisori, 6.IV.1831. Ra portul lui Farkas Bâ·n,fi.
0
108
gilor, urmiînd ca celeLalte pămîrntiuri, oar·e depăşe.sc aiOeasta, să se
frrnpartă dru:pă linii şi ramuri familiare. Im 1prabJ.ema păiduri1lor, curăturilor
şi păşunilor, .precum şi în problema păşunatului în pădure, membrii
~amiliei Banfi au rdeclarnt 1ega1le toate răpirile de pămînt efectua te mai
înainte şi ca atatre au res,pirn orice oerere sau re:clamaţie. Ba mai mult,
au pus să se ev.alueze 1pa1gubele făoute :în păduri, iar s,uma care se ridi-
oaise la 487 florini, au îmasat-o de rla iobagii a1cuzaţd.
Aroeastă hotăr1îre însă n-.au putut-o .reraUiza, deoarece comuna n-a fost
dis·pusă să renu1nţe la o parte a vechilor sale Sl.lipradeţe arabile ş-i nki
ia păşuni. Ultimul p1ooct a:! ho.tănîrili amintite IÎlncă vo~beşte despre
.aceasta. „înainte de toate, ştiindu-ise faptul, că niciunul.. dintre locuitorii
Huedtnului n-a voit să primească pănunturHe, care le-alll fost repartizate
de oomisia însărcinată cu împărţirea hotarului, împi gînd cu forţa, mu.Jt 1
mai înlăuntru noile semne si c0Illfu111d1îndu-1Je, fi~rnre ară si seamă11a

tot atîta cit arase şi semă1 nase înainte de irnpărţfrea hotaiuJui. Acest
p:U'f'.Ct .al rescriptului nu poate fi pus 'Ca obiect al ex~cuţăe:i" 83 •
*
Răipirea semănături1lor, precum şi alte abuzuri săviTşite fonipotnva
iabagiJlor d~n Nuşfa1ău şi Huedin nu se limitau numai la ac.este două
comune. Din documente reiese, că în cursul acţi1u1ni1i . de hotărnidre a
păm~ntmilor, familri·a Banti a rnăsurnt hotarele tuturor comunelor şi a
oomasat alodiiile în locurile unde folosirea alcestorn s-a văzut a Ii r~n
tabilă. Aşa de pildă formarea domeniilor raţionaliziate din jurul comunei
Nuşfalău se fărcuse parale:! cu impărţirea hotarU!lui din această comună.
Impărţfr.ea hotarelor din co:rrmnele Garastelec şi Ză1uan s-1a Lnceput deja
în socolul XVIII-1ea. In Zăuan însă această măsură nu s-a a;pliieat în mod
pmcHc rdeoît prin anul 1829 84 • Tot intre a:nii 1820-30 au fost împărţite
şi comasate hot.arele comunelor Fizeş, B'oghiş, Gurus1lău, Valcăul Un-
guresc şi Vakăul Romînesc.
In comitatuil CJ,uj împărţirea hotarelor mai multor comune ailătoare
în jurul Huedinu.lui a fost indeplinită tot în aceşti ani. Avem date despre
măsurarea şi împărţirea hotarelor următoarelor comune : Sinoraiu, Da-
moş, Bicălatu, Jegărişte, Zam, Neavşova.
Ră.pirea păşunilor şi pădurilor a prilejuit multe !plingeri şi în comu-
nele mid. Da te •privitoare la comasarea terenurilor ariabile din a1ceste
comune avem foarte 1pţine. Probabil aceste comune nu erau at.Ut de inie·
resate la cu'ltivarea cereallelor pentru nevoile 1produoţiei de mărfuri, rapt
oare a determinat famirlia Banii să pună acoent 1n 1a1ceste comune m:ii
mult pe exploatarea pădurilor şi creşterea ainima.Je!or. .
Tot atunci se observă :că împotrivir·ea comunelor mai mi'Ci faţă de
abuzu.rile feudalului s- a desfăşurat "numai sporadic şi izolat. Cîteva
1
pilingeri ale acestora, mai rar vreun proces neterminat sau sfJ.rşit fără
succes : acestea sint toate mărturiile despre opoziţia acestor comune.
Fără îndoială, cele mai multe nedreptăţi şi abuzuri au ieşit 'la iv~ală
în or.a1ş·ele de clmpie, precum şi ân comunele ami:ntite (Huedri1n, Nuşfalău).
Aici iobă1girnea a avut posibi1litatea de a lupta mai omogen, mai org:i-
nivat. RecUJrrostiind căiJ.e legale de luptă, loouitorii acestor comune au
83 Arh. Prez. Scrisori, 18.XI.1830. Scrisoarea lui Ştefan I<ovăcs.

84 Arh. Prez. Scrisor.i din an.u\. 1834.
109
irneocat rprin acţ.iu111i comune să se elibereze de isub jurisdicţia domni:lor
de pămînt, să-.şd uşureze apăsătoarele poveri feudale. Fiarptu'l acest,a se
rema!rcă mai accentUJat în lumina străduintelor Jocurnorilor din Huedin,
care p·entru a scăpa de autoritatea feu<la:lă' şi a rezista în mod efkac~
faţă de 1a•taicul repetat 1a·l feudalilor, f1a1voriza.ţi de teindtnţele de u'!lbaniz,are,
voi,au prdba!Ml să-şi cocer·easică privilegii orăşăineşh.
Deputăţiile tnimise la Vief]a, opoeiţia organizată temeink sub con-
dUJcerea rnprez·entainţi:lor ofilCialli ai comunei, prin oare se urmă 1rea asl-
g[J['ar.ea fi011melor lega.le ale lUlptei, 111e duc la oondluzia că în a1ca"te
două comune e vorba nu numai de simple frămîntări ţărăneşti, ci de
întărir€!a rezervelor r·evaluţionare bwghezie îlll ~uns de formaţie. Pentru
ia justifi\oa aicea6tă presiUip'Unere e deajiurn să ne referim la r~petatel~
i.nceocări ale meşteşug:a:rilor di.n Huedin de a întemeia bresle. I:niceriCările
a1eestea ·au luat o deosebită arnp11Joare chiar între ainii 1820-1830, in
perioada aistuţirii frămJntărilor ţăirăneşti. Aşa de p~1dă în anul 1825
tăbăcarii şi ciobotarii cer întărirea JJrivilegiilor lor de breaslă, iar ln
1834 croitorii cer să H se aconde dreptul de a intemeia o breslă. Inde-
pendent de ele, în conH.ma Huedin au locuit şi au mll!ncit mulţi meşteşu
gari, care .frecventau şi tfr1gurile 1rwe1Cinate. lin genena1l tăbăicarii, ciobu·
brii, olarii, 1eoj101oarii, croitorii au veni·t din alte păr.ţi ~n comună. Tot
în această perioadă, in anul 1825, s-a deschis în Huedin cea dintîi
prăvălie.
Familia Banii a rec1..mosicut pericol;ul ce se ascundea în tendinţa de
ur1banizare .a comunei .şi a făcut ;totul ,pellltrn a ilmpiediica dezvoltarea ei in
a1ceastă dirooţie. Datorită familiei Ba111fi nu s-1au putut întemei·a bresl~
meşteşugăreşti la Hu"edi:n niici ohiar 1atu1nci oi.nd bres'lele ar fi adus avrn•
tagii acestei familii <lin punctul de vedere al circulaţiei de bani. La
aicestă ohestiune !Se referă şi scrisoarea is:pravnicUJlui din Huedin, în care
~prijină cererea croitorilor pentru fulfii.nţarea de fbreas1lă. !iată ice seri·„
ispraviniiuu1l în această ,privinţă : „Ar trebui să fie coloniza~i la Huedin
mai mulţi oameni de aiceştiia, prin care s-ar pubea da comunei infăti
şare de onaş şi în ac.el 1 aşi timp ar trebui să fie toleraţi şi evreii veniţi
aiici, care cu toa1t ică 1plăte5c titmp de un a111 saiu doi pentru pămLnturi'le
arendate llln preţ mai ridicat deJdît 10eila1lţi, la urimă totuşi se prăpădesc,
fog, iair l·acurile stăl~nite de ei se pwstiesic, se prăpiăldesc" 85 . Fireşte cererea
aoeasta a fost şi eJa mSipiinsă.
Teama f;amiHei Ba:nfi fiaţă de tendinţele de urbanizare ale comunei
reiese si mai eloovent .di1ntr-o 6crisoare din 1823, ~n care ·î.11drumează
iSlp'favniicul din ·această looalitate, 'Că „de iaci lnainte Huediinll!l şi icon-
dutătorii !lor să inu ~ie oonsidera.ţi ca magistraţi, .şi nici lin 1protocoale
s•au J.n scrisori să nu folosească ,astifel de numiri, ti să kilosea1S1Că pre-
cum siint numirile obişnuite IÎ!n alte siate, IC.a localitatea Huedin, jude,
juraţi, notarul oomUlnei etlc." a6.
La fel şii foCtlitori-i din Nuştalău consideră comuna lor ca un tirg
pri•viJlegiat. Acestea sllint cauzele pentru care !familia Bănifi a âm,piediicat
orke iiel ide canstorocţii, care ar lfi idat 1comunei un car~ter orăşăn2!sc.
In anul 1832 familioa Băinfi 1rnpi~dfoă clădirea localului primăriei ln cen·
tml rornunei, lba ahiar intenţiona să dărirne şi ~ooa'lul cel vechi.
B5 Arh. Prez. Scrisori din 24.Vl.1832.

86 Arh. Prez. Scrisori din 1.Ill.1827.
110
In timp ce prin samavolniciile sale familia Banfi a reuşit, cu toată
fan~pokivirea ţărt11niLor din Huedin şi Nuşt1a1ău, să re0Pg_,:11nrizeze a•lodiul
d~n a'Oeste comune, in Şimk~uil Silvaniei !lucrurile au mers mai greu.
Loouitori.i di1n ·această kitJalita'te trăiau o viată urlbană, iar condu-
cătorii oraşului au luat o atituidine hotărută, opuniin•du-se oricărei ac!lipa-
rări de teritoriu din parteia aicestiei faimiliii. Astf.el, de pi.bdă, beneficiile prJ-
venite c.u ocazia tir.gurHor au fos·t păstrnte în întregiime. Oonducern1
ona~ului n-a fost dis1pusă să le impairtă niti cu autoritatea stăpiinului feu-
dal. lin 1828 f.arrnilia Bâ:nJfi intentează un proces Lmipotriva ooaşului, pe
motivul că vinzăioml de· vin al tamiliei Ba1n~i a fost a1111enidat. ln ceea r~
pifiveşte îmipăr.ţJrna hotarului, oraşu·! a înainta.t un protest la scaunul
Gubernia! Su1prem. Dindu-şi repede seama de greutăţHe ce s-ar ivi cu
ocazua îmip2rţirii hotair.utui acestei localităţi, fiamilia B~nfi s~a mulţumit
să-şi înswşeai.5ică a:numite SUJP'naifeţe de păm~nt pe calea legii, prin dife-
rite viclenii a1dvdeăţeşN. în 1831 familia Bainfi face mai mulite încercări
să pună stă1pilnire pe dealul vrnor „Măgurn", a~11at în pmprietafo1a orn-
şului. Totodată se încearcă şi li1111ita<rea oîrciumăq-Hului, ca în felul ai::est :i
să-şi poată impune vafahilitatea puterH feuida1Je asupra oraşului, deschi-
zimu-şi astfel drum spre împărţirea hotarului.
O 1atenţie deosebită au acondat membr:H familliei Badi acţiunilor dP
subminare a drEWturilor 1Jrivilegiate ale oraşului Şimleu, pe care ar fi
vnut isă-1 rea:docă Ila veohea sta.re ·de i0tbă.giie, ,deşi se iaHa IÎTI plină dez
voltare. 1Ei se loveau 1îru;ă de faptul că rega:liile, dr·eiptul de circiiumărit,
dreptul de a încasa vama Ia tîrguri şi dreptul de măcelărit aparţineau
in întiregime onaşului. Ca urmaire, farrnilia BMllfi voi'EI să-şi lnsuşească
a10este regalii, ceea oe ar ii de51chis ipos~bi-litatea iacaparării şi a celorlalte
dreptUJri, ide care benffii1cia or.aşull Şimleu. ln această privinţă însă ma-
gistriatul oraşului s-a O\pus categoriic, ilin~:criiind taate pămînituri1le care
nu erau trecute în urbarii în prqprietatea or:a.şufoi, împiedidinicl în felul
acesta 1pooibil!itatea ocupării lor de către familia Banii. lată ce lSCfie î·n
'3ceastă :privinţă 1f1Ulli0ţionaml fisca1 V. SamuH Aj.tai: ,....Proba de nedes·
mtnţit a tullburăritlor ictauzate de loouit<>di sau de magistratul din Şimleu,
oa să nu sipun a indră~nellii ilor de a că 1lic.a legile, este faiptul că dacă
vreun adevărat inoibH din . Şimleu, ide 1piLdă vreun membru al famiiliei
Barllfi sau oricaire a:J1U1l din tafam comunei, ar O'Cupa pentru trelbuiruţele
sale vneun loc ldiin ·teritoriul oomun, 1aifilăitor in hotarul Şimleului, pe acel:!
ma1gistratul din Şimleu !Î:l tUJlhură sau ou de I-a sine putere, sau prin r·e-
clamaţii tfăioute pe moti.vul că 1prin a1oeastă ocupare ide teren s-ar H ciuntit
păşunea comună. Prin intervenţiile la forurile 1Sttlperiioare, imeosebi .Ja
Gwbennul Supq-ern Regia!, ei reuşesc pfi.n mijlocirea- ac~tora să-şi vali-
diteze 1drepturile. Dar 1insu.5i ma;gistrntul Şimleului nu lincerează să tread
zi'hnic la noi rotroipiri sau să-şi intrundă tot mai mult cotropirile 0nteriJare,
in mod secret sau desohis, ba s-a dnHmlpla1 şi ca o veahe ocupare de
teren !făicută ide Ull1 ipropriebar din Şimleu, Ioouitorii din aoeasită comuna
~nauntî.nd o pUogere lin sensu'! d din 131Ceastă cauză păşunea a fost ciun-
1
tită, inaltul Guivemiu Regal a .poruncit IÎTJCetarea iaces1ei oou,pări, fapt

care s-a şi i:nhlmplait. Iar după puţină vreme, iaît acel terHoriu a rămas
pusti1t1, magistratul din Şimleu a or.lllpat terenul diin nou şi ,J-a împărţit
cîtori\la oameni 1în slchimbu1l plăţii unor taţe, pe care ile şi 'P!lătesc anual.
Astfel ·s-a obişnuit cimtitut magistrait din Şimleu să-şi mărească şi să-şi
sipore11s1Că zi11nic proprietatea sa· în prejudki•ul cinstitului posesor din Şim
111
leu; şi lntr-ardevă1 r aceste proprietăţi au fast sporite in aşa măsură, incit
acum 1are pri1lejul să dis1pună de-o 1aşa putere, Jooît rpoa.te să lovească
in propriii săi domni de 1pă:mint" 87.
A doua p1miblemă a mări1riti ailocLi.ului din Şimleu deci <Jr fi fost cîşti
garea pămti.nturHor comune. In atest scoip famma a ţinut permanent pro-
b[euna ia suprafaţă, .incereoînd prin di!Ierite maşinaţiUJni isă demabillizieze
de Ia :înc~put popu1'aţi1a oraşului. „ ...Mai important <de~:ît to1ate aiceste
foloa.se ar fi Jn viitor faptul, că prin limitarea ibenefitiHor regale s-ar
deschLde ·posibilitiatea siprie Îlmpărţirea hotarrului. In ceea ce ipri 1veşte această
limitare ar .fi de nevoie ide 'Conscrierea s·esiilor ·Veohi, iceea ic·e iar aduce
cu sine '.posibilitatea deosebirii adevăratelor rpmprietăţi de reele presupuse
şi ·în ·feliuil atiesta 1locuiorii Şimileuilui ar începe să, ise :obişnuias.că şi să
1
aooepte i1deia impăr~i'l"i•i hotarului. Cea mai ibună do:v.a1dă, că locuitorii

din Şimleu s1Î'l1t ia1plk1aţi la cele spuse mai su1s, esibe că <la:că a•stăzi vre-
un om mai înţelegător din Şimleu cumpără de la altul pe bani vreun
loc de casă, fainaţ sau pămtint arător, deobicei nu uWi să înscrie eventiil:l-
litatea ~mpărţirii hotarului, mătindu-şi ·doriinţa . ca in acest caz să fie
luat sub otrotire siau ca v:inzătorull să-i restituie banii" 88 .
Pentru 'împiedecarea dezvoltării şi extindedi orăşeni1l:or ·din Şimleu,
familiic1 Banfi a ~ncercat să gru~peze tin jurul ei pe miici-i nobiH, d1iar şi
pe aceia pe care ii lovise în <lrepturiile lor de prqprietaite. în primul
rind farniliia Banfi .ar fi dorit să trezeastă nemulţumirea nobiLimii lipsite
de proprietate, care 1trăi:a 1pe 'părninturr.Je 1aflate ,fn propriet·atea oraşuliui.
Desipre aceastia ne informează raportul aceluiaşi ,fonoţionar ar11intit, V.
Samuil Ajkai. ,
„ ... Cu un .rnvillnt, Mărite Stă1piln, or~e acţiune s-ar 1porni timpotriva
aieestor •l:ocuitori prea :încrezuţi, trebuie urmărită cu insistentă. Poate
acJUm e 1momentu1l oel mai ipotrio.rit pentru aceasta, ·deoarece 'pare d nobilii
lipsiţi de moşii din Şimleu, ,preouim şi chia r micii .prqprietari, care pÎ!nă
1
acUJm erau ·întru toate de acord cu ,popula·ţia oraşuluii !Împotriva marilor

pro:.prietiari, nu numai că se a~lă Îln contraidilc·ţie cu a'ceastă 'papul!aţie şi
1
ma:giistriatul .oraişuLui, idar încep să se înţeleagă mai ·mult e:u marii pro-
prietari. Aceasta o arată şi it1cercarea efectuată !la Şimleu şi allte comtiTie
~n ultime:le zile ·a1le luni.i ttebruarie ide cunînd trE1cute, rde a exernta de
către adunarea generală a comitetului rep:art.iţi 1 a sumei recomandate pen-
tru a .acoperi .pagUJbele ţării, magistratul 1din Ş~mteu :pe motirvul că cOin-
scriptorii n-au trecut usele prQprietăţi, pe care odinioară le taxase pe
seama nr.aşului, ci le-au 1atri1buit (precum Şli se cuvi,ne) iacelor nobiili icare
le stă pinea u de· .aîţiva ani, ifără să fiie 11 ncenrnţi icu pilata vreunei taxe,
a provooat mare tt11lburare. Col1iS1Crîipţia rnidlor nobili 1praprietari erpi1l·dă
suficientă" s9.
Ddsputele născute illn jurul .fmpărţiri•i hotarelor din Şimleu .întăresc
şi mai mult contluziia că tincencările inabililor stăipfni de ·pămint pentru
mărirea gospodăriilor feudale au format temeiul principal al luptei din-
tre feudailismul în deiscompunene şi oriinduirea ca:pitaHstă în formme.
Insă,şi ţărănimea într-o 11ez:istenţă organizată se străduieşte să se gru-
87 Arh. Prez. Scrisori din l.III.1827.

ss Idem.
8 9 Idem:
112
peze alături ,de 1burghezie, sprijinindu-i revendicările sau lncerclnd să-~\
cuoereaocă drepturi cetăţeneşti .pe seama ei.
Analiza mai temeinică a lucrurilor să:vfrşHe pe

ar.aită 1că Jmpărţrirea hotarelor nu era numai o simplă
* :domeniile Banfi
!inoorcare pentru
iinăsprirea situaţiei i()bagi-Lor. Jn primul riind ab:uzurile să:vtirşite de către
famillia Banti au !fost origanizafo lin mod sistemaUo. Tuate tenJdinţele
aK:estei familii r.se 1grupează în jurul atacutliui Îlndreptat dmpotiri1V1a comu-
nelor 1iobălgeşti şi t1îrgurilor de dmipie, de a Je desdmnţa vechile rlor dr ~p
fori obşteşti şi de a le acapara păminturile.
Formele pe oare :le luară aceste atacuri, pr.ecum şi <rezistenţa oomu-
nelor ·erau dHerite, anuime 1potrivit stării materiale şi gradului lor de dez-
volt.are. Comunele rniti, ca de rpildă Silnoraiu, Hoghiş, Oa1rastelec, Crastl':l
.etc., nu se iputeau .a!pă1r·a lî:n mod efkace contira ahuzurdlor feudia~e. astfel
că singura formă 1pe ,care o ~ua rezistenţa lor eriau :pietiţ.me. lin cazul
comtllnei Nuşfalău ata:cul feurdalului 1este mai iputiernic, baZiat forţaw
militară, iar ;rezistenţa comunei este mai ·ilndîrjită, mai omogenă, dar tot
atît de nes~gură. Oit pri;.,1 eşte orăşelul Huedin, :comună mai avansată
<lecit Nuşftalăru, ata1rnl :liamHiei Ban)fi nu numai că este mai insistent
orig.anizat pdn fiel şi ~el de violeniii, dar a .fost ide !durată mai lungă şi
1
foarte var1at. Tot aişa şi rezistenţa Huedi1nului .este efi10a1ce şi mai orga-
niz;ată. In ciuda aicestei rezistenţe, .farniha Bat1fi reuşeşte totuşi să-şi
irnpue rvoi·nţa asU1pra comunei. I n cazul Oiiaşe!lor bine dezvoltate, ca de
exemplu Şimleu! Silrv:aniei, UJnde condUJcerea era mai mult uribanizată,
atacul f.euJda!IUor a eşuat.
E de lnţeles, că priocesul de hotăr~nicire a păm~ntunilor a fost tot-
odată şi primUJI pas de a ptme bazele lidiiinţării gD61podăriei intensilVe.
Ră 1pirille rega'liHor, goana du1pă ball1i, C'r·eşterea ,a[lodiilor, lărr.girea ex-
tremă •a ipăşunilor, comaiSarea pămînturilbr iŞi mai ales eX;ploatarea n2-
măr.girnită a pădurilor, toate sînt exempile pentru justiifit.area acestei p·re-
supU1neri. Deasemenea o înicercare foart;e eloc·ventă este î:n legă tură cu
ridicarea OUtptoarelor de fabricat potasiu 'Ln Pădurea de aramă, prin care
s-au defrişat ur.faişe întinderi de pădure.
E cert 1Lnsă, că metodele 1fol:osit•e fa lilnfiinţar1 ea gos,padărririi intensive
au păstr-at un carncter fouda1l. In primul rînd feudaJlii n-au reours la
rolosirea muncH liibere, plătite, ci din lipsă de ca1pit1arl suifilcient aiu i1oc~r
cat să rezolve prCJ1blema bra~elor de muncă prun siporirea presta1ţiilor io-
bă.geşH. Dar iinteinsHiicarea e:xiploatării feudalle a oo_ntrihuit la crieştierea
impotrivirH iobagilor, care J1a rfodul lor au trecut runeori Ja răscoal~
deschise cu carader l!ocal. Explicaţia tuturor acestor fonomene o .găsim
in stările slab dezvoHate, caracteristice acumulării primitive de ca:piia:l
!n Tr.ansilvania. Nu încape ni'Cio lndoi·ală asup:ra faJPtului, ică fami'lia
Ban'fi a văzut anacronismul metodelor a.grko,l,e vecihi Şi 1a socotit nece-
sară se1himbmea lor. N-au stat insă la dispoziţia ei astfol de rposrbilităţi
care să fi promovat trnnsformarea rapidă, îin primul rînd ·creşterea caipi-
talwlui necesar, pentru agricuiltura raţionalizată.
Sistern·ul vamal şi politica cu tendilnţe co1'oniaHste a austriiadl.or
au făcut ca gene~a modu:lui 1de :producţie cap-italist in Trnnsilvania să
aibă un ritm foarte unoetinit. Starea îngrozitoare ;a rn~jloacelor de cornu-
'li. - Studti şi articole de Istorie 131

nicaţi,e şi trnnisiport, :pos~bilită~ile msltllficiente de înma1gazLnare, dar mai
ales liipsa unei ipieţ,i !aipmpia1e au !ingreunat demo\l:tiarea: 1rnipi:dă a unei
producţii de rnănfiuri mai dezvoltate.
Cerţrea de vite, piei, lină şi alte produse agricole, care apare, au
d~n cind în oind, uitarea raipidă ,a preţurilor, i'fnfllaţia Ide fa înce:putul
seoolului 1al XIX-:Iea, toate ac.e.stea au uşurat concHţWe formării capita-
HsmUJlui. Profitul reanizat, 111efiind eă în general IÎ'fldiestru1ător, a făcut
ca procesUJl aoumulări:i de oaipLtal să fie restiabilit numai acolo rutllde ac-est
profit putea creşte maii uşoir, iar de acesta nu !Puteau benefida <lecit
foarte ipuţini din mari~ proprietari din Transi,lvania. Familfa Banii :=i
i.ajUJns ipLnă acolo să vardă că ipagiubele -provin din lfle5istematizarea gos-
podăriei i01băgeşti, dar ~n :afară de iaceastă pagubă n-ia mai văzut nimk.
A reuşit doar să-şi dea seama că din veniturile proprietăţii nu se pot
acqperi ,oheltuielHe noce.5are madennizMii şi că prddu1Se!e agricole siînt
din ce în oe mai căufatJe pe pia1ţă. Un mijlloc efibace pentru s1porirea
v·enitului, după concep4ia familiei Bâir-nfi inu ;putea tt,i .ar!tul ~1etjît sporirea
sarcinilor unbariale şi creşterea producţiei aloc:liia1le.
Gospodăria modernă cu mutta ioibăgea:s,că de rn1botă, ibaz;ată pe con-
sfu1înger,e, 1ilpsi1ă .de speda1işti şi !de unelte tehnilCle perfe'cMonate nu este
posibilă. Fa1ptul aceS'ta atit de evident n-au wut să-'l recunaasică membrii
familiei Banii. Ei .au voit să introducă raţianaiH:z.areia, dlar să nu piar,dă
nimic din vechHe privilegii feudale. Aceasta este eXiplicaţia faptului
că protesul s,ohiţat mai sus a: fa1aintiat cu o illloetirrea1lă ·de m~k.
Oa uttimă ooncl.uzie La cele spuse plină a1c·UJm, putem stabili că i11
cazul ·pro,pTietăţ~lor familiei Banrfi, iprec.um şi iin -caz1ul iproprietăţilor altor
familiJ aristocratice din Tra111silrvania, ~nter1Căd1l'e de mţionali,zc1re ,a pro-
durcţfoi a1gricole altătuesc temeiiwl 'Procesului de a~umt11lare e:a1pitalistă
din ·ţaria noastiră, la care se adalOgă în 1primu1l rfo1d înrăutăţfrea coodiţiifor
de via1ă a idbălg,imii şi răipârea drieipturi:lm ei. Unm:aT·ea naturală a
acestui fapt a fost creşt.erea rezistenţei ţă,răniimiii, msooţirea. contr·adic-
ţiilor •de clasă şi .întăirirea forţelor de rezervă aUe revoluţieL
Date cu pr1v1re la cunoştinţele
opiniei publice ruse despre ţările romîneşti
la începutul secolului al XIX-iea
de Gh. Haupt
Dacă dispunem de citeva lucrări despre atitudinea opiniei pub.Hoe

fra'llCeze faţă de 1ă.rNe rornîneşH 1pni'Vi111d iperioa<la cinci pe mă~mra destră
măirii feudaliismul1ui v a creşte J.upt1a de eiliberiare naţiomlă a paporuluii
1
romîn, datorită indilferenţei istoriag.rafiei bur gheze, o Juicrare simHară

1
privind qpinia publică rnsă din aicea vreme nu există în literatura ştiinţi
fa:ă rom~nească. Mai tot ce s-a scris ipriv.itJor Ja această prohlemă se re-
duce .~a traducerea însemnă,rilar unor călători rn:şi desipre ţările romî-
neşti 1 ) 1pU1b.Hoate oa mărturi:i - priv1ind istoria rnmînilor, dar nestudiate
prLn prizma considerării acestora ca rcl1lectări ale i!nteresiului pe car·~ so-
cietatea ·rusă d~n acea v·r-eme ][ purta faţă de PrimiJPatele române. 2 )
încă la începutul JVeacului XVIII D. Cantemir, prin ,activitatea
sa ştiinţifkă şi politică, va face cunoscut atit cercurilor oficiale dt şi
opiniei publice ruse trecutul, prezentul, viaţa şi obiceiurile poporului său,
trezind astfel interesul şi mai ales o :vie simpatie pentru ţările romine.
In decursul veacului XVIII-iea şi începutul celui de-al XIX-'lea pe
măsură ce în centrul poHtidi externe ruse se situa prdlllema ori·entală, pe
mălsura ce creştea !UJpta de eliherare naţională a p01poarelor baloanke
subjugare. se intensifkă ş.i interesul iinll"egii opinii publice ruse faţă de
situaţLa acestor ţări şi fa1ă de aceste ipqpoare, ceea ce va da naştere unei
bogate litemturi în !limba msă privind kocutul şi situâţia actuală a ţări
lor ramîneşti.
In uHimeile 1decenii ale soc.. XVIII se v:a dezvolt.a farig in literatura
rusă genul scrierii î1nsemnăr~lor <le călătorii. CHitorii .a,oestor iînsemnă.ri,
precum şi ·ale <lifffiteLor scrieri ale că.tătorilor 1apuseni traiduse în Uimba
1 Căilători iruşi .în Moldova şi Muntenia, de G. Bezviconi, Buoureşti 1947, 462 p.

vezi şi recenzia subsfal!l\1.a;lă, 'in care se relevea,ză ·U'll'ii călători JlUŞÎ .necuprinşi în
acest volum ân „StUiciui", nr. II din 1948, 1p. 312-314. Este ide Te\im1t ică nic.i camea,
nici recenzia niu menţionează numele tuturor călătorifor ·ntşi care iau scris des.pre
Principia.tele Rorniine în veacul XVlll-XIX. -
2 O înceroa1re în ace511: tSens 1a făcut recent ac31d. P. Constaintinescu-l;aşi, fo „Re-
ta\iHe ou~iurnle romî·no-ruse din trecut", Buc. 1954, edl.tura Acaid. R.P.R., P'P· 220-223.
115
rusă 3 ) vor dobindi muHiiple cuno.ştinţe desipre ţările romlineşM. Că 1 lăbrii
ruşi recliînd ~n scrierCle lor mai 1ales impresiiile ipersoina~e presăirate ou largi
descrieri şi reflecţillini şi cu a:nU!I11ite date cuJese la flata focului s-au afir-
mat ca abserv.ator.i atenţi, call'e aiu ştiut să remarce fenomenele caracte-
riistite !Pieintnu epocă ca: luxul ari:stocraţiei ipe de o parte, bogăiţă.ile mt·u-
rnle .a1le ţării, mizeria şi sărăida tingrozitoare a maseloc pe de altă pante,
5tarea generală a spirritullui vremiL
Ră:zhoaiele ,mso-turiee carr·e se desfăşoară pe teritori1ul ţănilor rnmiine,
vor prilejui o cunoaştere mai profundă a acestor ţări, de cătire societatea
rusă din 1 acea vreme. Numeroasele &nsemnări aUe că·lător~lior rusi sint
ocriise în umm acestor evenimente. A:cesitea nu se datorau faiptului 'că au-
torii numeroaselor insem111ări 1pa'ftidpaseră .Ia aceste războaie sau erau in
milsitmi dipilamati:ce ci interesului mereu ierescind faţă de aceste ţăiri ma-
ni1fest1at de 01pii11~a rusă cu iprilejul şii rin urma acestor războaie. In timpul
războiului din 1787 - desfăşurarea cămia v-a fi larg exipusă Jntr-o cart~
apărută în Petersburg, îndată după încheierea păcii în 1792 4 ) vor apare
citeva cărţi, !Pe lingă numeroase articole, piritvitnd istoria MoLdovei şi Ţării
Romîneşti. AISttfel, .î:n 1789 tipografia Universităţii din Mosoova - tipări
turile cărei1a· iin a doua jumătate a veacului XVIIl-l1ea „vor proipag·a teorii
ştii1nţi.fice 1i1naiinta~e şi fă1oeau cUtnoscut societăţii r:UtSe comaril[e literaturii
mondiale" 5 ) - apare tradus idin gerimană de Vasilî Levşin „Descrie-
rea istorică, geogra:f:ică şi politică a Moldovei a Jui DimHrie Cantemir fost
domn a.1 Mol!dovei, cu viaţa autoruaui" 6 ). tn 1791 în Petersburg apar
două traduceri din limiba franceză; una scrisă de un oarecare domn B. 7 ),
ooflt~nea „însemnări şi desorieri asuipTa geograifi.ei şi stă·rii politice a Ţări1i
Romî.neşt1i", iar alta o carte ipUltennic i1n!lnU'enţată ide luicră·rile lui O. Oan-
temir 8 ), aceea a lui Carra 9 ), care a avut în aceşti ani o largă răspîn·
dire în Apus, reeditată de citeva ori în franceză şi în traducere ger-
a P1e liingă însemnă1ri~e călătorLlor ruşi p·rin ţările romîneşti apar şi tr.a.d!l!CeTi ca :
Pu1tesest\'1Îe ·arngiliiskogo lond,a 8ia1ltimoore iz Consita•niinopolea cerez Rumeliu. Bolgariu,
Mol•davuu, Pol.su, Germaniu i f'ranţiu perevod s ang;l1iiskogo Serghei Pilescev. Sankt
Peter;sbmg, 1778.
4 Jumn;a1l v proddljenie p.roşedsei voim ,prin zaivoevoni1i iV\oldaviii i Bessariahi s
1788 po 1790 g. socinenia von Roan, s piriobsceniem ce11teja 1teatra voini. Sanktpeters·
burg. 1792. ·
5 N. N. Melnikova. Perv•îe izdanie Moskovskogo Unhrersita, „Vopirosî Istorii
1955, nr. 5 p. 124 .
. 6 Dimtiria Kanitemira bîvşego K:neaza v Moldavii, istoriceskoe, gheor.graficeskoe i
polehceskoe opisanie Moldavii, s jinoiu socinitelia perevod s nemeţkogo Vasilii Levşin,
Moskva, v Universitetskoi tipogra.fii, 1789..
7 Za;p.iski poves1vov.ateJ.nîia, zemleopisa.tellliîna i politicesklia o knea jeSltve Volos-
kom, socinenia G. 8. perevod s franţuskogo Sanktpetersburg v tipografii Vilkovskogo.
17!11.
B N. lorg<i, Histoire des re'lations entre la Fran(e et Ies Roumai1ns Jassy, 1917.
p. 60. . . '
9 Tillu1! origina1! - Histoire de la Moldavie et de l1a V1ai!:achie avec un disserta-
tion, sur l'etat actuel de ces deux provinces par M. C.. qui a sejourne dans ces pro-
vinces - tiitlu:l ediţiei ruseşti : Istoria Moldavii i Vaqahii s l'asuj1deniem o nastoias.cem
sositnua sih iobeih kneajestv. G. K. i dolgoe vremea v oniîh !fivşim Perevod s fran-
tuskogo Sanktpetersburg v Imperatorskoi tipografii 1791. O aina!iză mai largă a cărţii
lui Jean Louis Carra în Vasile V. Haneş. Formarea opiniei franceze asupra Romîniei
în sec. XI X-lea I 929, voi. L pp. 40-47; pentru ·ana1liza bil:Jliograifică a ·lucrăr~i. pre-
zentairea edi•\iHi;1r originale şi a lra:duceriior vezi : V. Cţndea, Poate fi ind!usă oaritea
lui Oarl'.a : Hi1stoife d,e I.a Mol·davie et .de la Va'1achie, în Bihliog11afi.a iromî:nească vt'Che?
în: „Studii şi cercetări de bib.liologie" 1 (1955), p. 243-246.
116
mană 10 ). O succintă descriere a istoriei Moldovei ,pfnă la 1720, influenţată
de asemenea de lucră·rile lui D. Oantemir, ·va apare Jn 1807 .t.a Petersburg,
de astă dată nu o traducere ci o S·ahiţă î1ntoomită de Mihai•l Neratov. 11 ).
Toate aceste lucrări au !întărit :îin Olpinia rnsă părerea sădită încă de
Cantemir cu atita înflăcămre, 12 ) că .pentru rezol!Variea situaţiei aşa de
grele .a princiipatelor. a popor.ului cu •un trecut aşa rde gliorios, OO'llldiţia piri-
mordia1lă era rezolvarea unor :Probleme mumt mai largi şi -g.einer1alle şi
anume lichidarea imperiiUlui otoman .oare ţ:frrea sUJb jugul său •acesll:e re-
ghmi. Această ideea va primi şi o mai .largă expunere în Meratură şi in
rmmeraasele însemnări şi cărţi care vor aip!are 1n rprima jumătate a ve1-
cului următor. Aceste informaţii din cărţi despre P.rincLpate ise vor îmbo-
găţi cu şHr~ periddice despre eivenimente!le din ţăriile iromîneşti, care vor
apare în .presa contempomnă rusă 13 ).
Cunoştinţele :despre ţările romîneşti, mai ales a le cercuri!lor gwverna-
mentale ruse, nu s-rau mărginit Ja cele rpubt.iicate 'În aceşti ani. Di:pllomaţi:l
rusă care-şi concentra atenţfa asupra orientului .avea nevoie rde multiple
şi amănunţite informaţi i:desipre stă1f'ile ·din a ceste regiuni. Pe a:cestea le
1
primea icu regu~aritate de Ia. cansullii ruşi din Principate precum şi de l:i
diieriţ.i informatori s1peda',Ji. în această ipri'Vinţă este interesant un scurt
studiu al unui oarecare Divov Pavel Gavrilovici intitulat „Note scurte
asU1pra Valahiei cu privi:re la numărul populaţiei, veniturilor, irnipozitelor,
fertilităţii :pămintului şi comerţului acestei ţări" 14 ). P. G. Divov, care a
devenH mai tirziu senator, a publicat în 1809 o carrte i.ntiturlată „îndru-
mător ('scurt) pentru ·păstrarea şi ameliorarea păidu:rilor din statul rus"_
NotEile sale 1des:pre Ţara Rominească e ipiosiobil să fi fost scrii.Se în preajmct
ră·ziboiului ruso-turc .din 1806-1812 15 ), cu vătdită .intenţie de a servi ca
documentare organelor în drept. Presupunem că aiceste „Note... " ale l.ui
Divov pot fi puse şi în legătură cu tendinţa autorităţilor ruse de a sili
Poarta să re.ilpecte :preiYetlerirre hatişerif11..1Jlui din 1802 şi a oblig·a să :-e-
nunţe .]a urcarea trilbutuill!i pr.etim de ea ţărilor romtirneşti. Pentru aceasta,
autorită·ţfle ruse aveau nevoie de date aslllpra situaţiiei existente ~n aceste
ţări.
10 V. Haneş, op. cit., p. 40. V. Cîrndeia, art ..cit., ibid., •p. 244-245. Existenţa unei
tna1duceri ia cărţii lui Ca.rra - ,,a celui 1din1tîi scriHor francez ca·re a rînchinat o ca!'te
întrea 0 gă ţi·nuturi<lor noastre " - în limba ru'Să n-a fost m,enţionrată nici de Haneş, nici
în „Căllători:i ruşi„.", nici de V. Oînidea.
11 l(raitkoe istoriceskoe izvestie ob upiravlenii Moldavii, s naciarla osnoV'a!Ilfa sego
lmeajestVia do 1720 g. izd1al Mihail! Neratov. S•ankrtpetersburg v Hp9g11a.fii · Pliavilşci-
kov.a. 1807. , · .
12 Vezi „Studi•i" IV/1951/nr. 1, pp. 210-218.
ia Această 'Problemă n-ia fost încă studia1tă. Dar chioar un sond1aj supenfa:i,al a dat
rezultate interesante şi a arătat că ·aceste ştiri din ziare provenite din diferite surse
sînt „adevă'l"a,te mărtm-i:i de opinie 1publică", vezi V. P.a1p!aC09tea, Şitirri din presa rusă
cu privire l·a twrburări1le revolu1ion°are din 1821, în Revista Isforkă Romînă, voi. XI-
XII, pp. 308-313.
14 Ti:tlul original al acest·ui manuscrts este: Knaitkie ziameciani1a o V·aolahrii otno-
stltefa10 cisil•a jitelei, rloJmdov, po1da~ei, plodoro,c:Ha ·i forgov>li sia zernliu are 19 fi.le, se
păstrează în Arhiva CPntrală Istorică de Stat Moscova, fondul nr. 917 (Divov P. G.)
opis nr. I. unitatP clP păstrarP nr. 31.
" .. 15 M31nus~risul nu. este ,d.at.at ·d'.a·r este men.ţiono111 că e 1scris .în timpul dnid domnul
Ţarn Rommeşt1 era prm\ul lps1lanti. E vorba de Constantin Alexandru lpsLlanti care
domneşte între 1802-1807.
117
PreocU1păr-i1e econorniioe aile lui Divov s-au res·hiînt rpozitiv asuprn al-
cătuirii acestui scurt st.UJdiu, daveJcHnd spirit ·de observaţie şi reuŞi!ll!d să
scoată în ev~denţă o serie de detallii im1Portante.
StUJdiul constă din următoairele para•gr:afe: Despre numărul locuito-
rilor, despr·e venituri, d~pre 1aibundenţa regimului vegetaJ, animal, mine-
rnl. despre .comerţ şi despre cârmuire.
DUJpă mvov numărul total a1l popuk1ţiei din Ţm1a Romiooască atinge
1.000.000. Aoeastă cifră este dată cu aproximaţie deoarece „o des·criere
amănunţită a locuitorilor din această ţară nu s-a Lntrnprins niciodată şi
nici .nu poate fi e:!'eduată în condiţiile aînmuirii ei actuale" 16 ).
CiJna rde un milion de focuitori Di;vov o dă potrivit 1calculelor ce ur-
mează 17 ) :
„45.000 aşa-zişi lude, familii impuse la iml!Jozit. Dacă socotim
de la fiecare lude în total cite 10 suflete va fi" . . . . 4SO.OOO
„30.000 Jude ca.re se numesc scutelnici, socotim::l fa fiecare lude
S oameni va fi . . . 150.000
„30.000 lude numiţi posluşnici, socotind de la fiecare lude
S oameni va fi . . . . . lS0.000
„20.000 fode numiţi ·dîirvare (dîrvari) socotind ha fiecare luide
S oameni via fi . 100.000
.,Clerul mirean şi căil'll'gării SO.OOO
„Mi·~a _nobilime sau boernaşi 20.000
„Bo1·er1 . . . . . . . . . .· 5.000
„NegUJSrori cu toptanul :împreună cu ser:vitorii lor lS.000
„Ceila1Jţi neg:UJStori 1S.000
„Străinii supwş.i . .. 10.000
,,Ţiganii aşezaţi, robi 30.000
„Ţiganii nomaizi 5.000
1
lin caipitolul •despre venituri Divov ·incerca să idea o sumară st atistică
a izvoarelor vistieriei. După el .cei 4S.OOO lUJde care sînt impuşi plătesc
anUJail: _
limpozit în sumă de . . 3,600,000 leu
A'Ceeasi oameni dau in natură ca orz, tin etc. 2.125.000
3 sa.line arendate, anual daiu S00.000
J.rnjpozit ipe oi (oierit) . . . 350.000
lmpoz~t 1pe 1a1Jbine (•dismerit) ( dijmărît) lS0.000
T·axeile vamale 800.000
Impozit 1pe vin . . . . . . . . . 350.000
lmipozit pe oi ,în natură (beil!îJc) . 360.000
Taxele la vinuri1le exiport•ate (kimerit) 10.000
Arenda. 1JumLnărilor de ceară (Jumlinărît) 10.000
Im~ozit .}ia tutun ( tutunerit) SO.OOO
Impozit asupra negustoriei . . . . . lS0.000
Imipozit asupra mănă·stirilor date în arendă SO.OOO
Total 8.S05.00Ll leu
16 Op. dt., fHa 2. Referiitor la nurrnă1rul locui.torilor, în Ţar,a Romînească în anul
1806 cifrele cxmtemporian~lor francezi c-0incid cu această cifră dată de Di-vov. Vezi T.
Holban: Documente romîneşti din A rhivele FJ'\anceze (1801-1812)- Buoureşti, 1939, pp.
1
'37, 48. Numai într-un raip~rt a lui Sebastiani din oct. 1806 ;se vorbeşte de I .400.000.
i)ocuitori Ibidem, p. 40.
17 Ms3., dt., Hla 2.
118
VenitlJ["ile extiraordinare a1le vistieriei :
Impozit pe ţigani (armăşie) . .. 30.000 leu
Taxele adunate dtl!pă bani de intreiţiinerea domnul1ui
1 15.000
lmpozi t aisupm vameşi1Ior (·vornistă) . . . . . 20.000
lm)pozit de la idregătorili din VaLahia de Jos (l-ogcl~ie) 18.000
~ă!ă~ia 18.000
Cotant . . . . . . . . . . . 4.000
Taxcle pentru vi1tele vândute iîin străinătate . 10.000
Impozit pentru 'intreţinierea oraşelor şi incasatori1Jl()r 100.000
Total 18 ) 227.000 leu
Divov sub.linia ifertilifatea pămintului Ţări1i Rom:Lneşti, bogăţia în c~
reale, fructe, vite. Menţionînd cifu'.a de 200.000 de oi el scri1ai: „Vitele cor-
nute ,şi caii se alflă iîn Valahia de asemenea intr-UJn maTe rn1măr dar ins:.t-
ficienţa meşteşugurilor (industriei) şi lipsa de siguranţă a proprietăţii in-
dividuale ile face isă piiardă orice valoaTe; deoarece ţăranul vaJ·ah nefiind
nici .pînă .aistăzi stăipJn asupiia avutului său, face p1uţine provizii. din ce~a
ce se poate !lua 19 ).
Divov se oprea şi astl!pra bogăţiilor minerale arătiînd că toate diatele
,;dovedesc clar, existenţa acestor bogăţii subterane, mai mult, în unele
locurJ s-a descQperit mercur La.r in apropiere de Cimpia ş.i Filaşceni
ţişnesc La SUJPTaifia~a Jpămfntul•ui imoore săf',ate şi ide păcură, dovedind de
asemenea cit .de bog,aite s·}nt minerallele ce se ascund în această ţară".
fosă, remarcă DLvov ,,politica cîirmuirii de iaid nu admite rfolosirea aces·
tora pientru a înlătura prin acea,sta lăcomia turcilor" 20 ).
O atenţi1e deosebită este 1 aoordată comerţului. socotindu-se că aceasta
„este izvoml bogat din care se îndestulează toate nevoile atit pentr:..t
domniitorii, oirmuitorii ace'S!tei ţări, aît şi pehtru nobi11ime şi oamenii de
rind" 21 ).
Pentr:u studi•erea comerţului diin aceaistă 1perioadă a primului deceniu
al veacului XIX descrierea 1 dată de mvov fn ceea •Ce 'Priveşte im1portul şi
~portul Ţării ROllllÎneşti, 'l"epreziintă un interes deosebit. In mba-i1ca măr
furilor trimise lÎln llurda Divov .enumeră : „rvite oornut·e, cai, oi, capre,
mă!gari şi piei1le nelucrate ale acestor a•nimale". El mai adauigă sec-ara,
girJull, orzul, ipommbul, mei, fasole, ma,zăre etc. Unt ide vacă, felu'l"ite gră
isimi, bmnzetmi, carne .afornată, sare, miere, lemne de construcţie şi foc.
căribuni etc.
Măl'WurDle expediate în .Trarni11tv1a1nia, Banart:, Molidova ş. a. ţ.inuturi :
,,piei de boi şi oai, 'l!ină rde ioaJe, ipiei .<lei ca1pră prelu_crate sau aşa-zisă
safiian, vite oornute, porci, oi, caipre care se e:xiportă cu autorizaţie spe-
cială şi 1intr-:un număr ainumi1t, peŞt,e să-rat, gră\Sime şi slănină de porc,
seminţe de in, prune uscate, niuoi, vinuri, ceară, gogoşi ristic, aşa-numit1
18 Miss., oit., Ma 3.
19 /./Ji.dam, Hlia 4-5.
20 Mss., cit., ma 6, p. 2. Acea.stă obse1waţie ·a lui Divav coind.de cu a lui Dio·
nisie Fotioo care 'SCTÎ1a peste cîţivia arui prirvJtloir l,a bo:găţiile minerale ia.Je ţări1lor romî·
neşti... „„. stă!pînitori1i, d·ÎITl .pri-vire :politică, penib'u ca să nu ar.ate vecinHor că in pla~u
rile acestea se a:Flă meta'le ·preţioase, nu se ·a1puc să le exploa~ezc". Vez·i : Ist.oria gene·
railă ia Daciei sau a T11ansih11a:niei, Ţării Muintenesci şi a Moldovei de Dionisie Fotino,
ed. Sion, tom. Ul, Bucureşti 1859, p. 134.
21 Divov, ms. citat.
'
119
scumpie" 22). Pentru aceste praduse, scrie in continuare Diwv.: „se obţine
acest ca,pital Jn numerar, care se aiflă a1cuma în circulaţie" 23 ).
Divov dă şi o descriere largă cu privire 1l1a mă:rforile comandate din
ţinuturile străine, la începutul veacului XIX. Astfel, după Divov, din
Viena sînt aduse următoarele mărfuri : „postavuri simple, cazi mir (caş
mir), flanel, mobile, instrumente, muselină, coton sau camertuh (pin-
zeturi de bumbac), porţelan, vopsele şi mărfuri de drogherie, hirtie de
scrisori şi cărţi de joc, zahăr şi cafea care se comandă din Hamburg
prin Triest şi Viena". Mărfurile din Lei:p:zig sînt următoarele : „posta-
vuri fine şi cazi mir (caşmir), mărfuri de mătase, muselină, mătase
englezească şi italiană, articole de galanterie din .Paris şi Londra, mă
runţişuri de la Niirenberg, ceasuri din Geneva, iporţelan din Saxonia,
obiecte de lemn lucrate în Anglia şi Karlsbad, blănuri americane, bi-
juterii din Olanda, mătăsuri din India şi China, mărfuri de bumbac
şi mătase din Veneţia". Din Prusia sînt importate: „chihlimbar, arti-
cole de galanterie de aur şi argint". Din Rusia1: „table <de ifier şi oţel,
diferite măr.furri de fierărie, table şi aHe lucruri de ariamă., iulft (1prelucrat).
mă·rfuri ·din in şi mătase, blănuri, ceai, tablouri desernite şi imprimat·e cu
teascuri de ilemn". Din Turcia : „Droguri şi aromate şi mirodenii. şaluri,
covoare, istofe 1de mătaise, perle şi ai~te l'Ucruri; caifea şi vapse\le levantine.
pi:pe şi tutun turcesc" 24).
Nu numai ră:z1boaiele rnso-tur:ce au prilejuit intensificarea strîngerii
informaţiNor prirvitoare la ţările romineşti. Cu 0 cazia unor ervenimente im-
1
port1ante, ca de exemplu răscoala din 1821, pe Jî.ngă orga1ne1le de drept

care se ooup·au ieu politica .externă vor intensiifka culegerea i.nformaţiilo1
şi alte unităţi, de exempilu comandamentul armatei de sud, care va trimite
în mi•siune oficiailă pe lt. rnlone1ull Pestei ( desipre care nici nu băn.uiau că
este conducă torul decembriştilor) ca să cuileagă 1la faţa locului informaţii
despre evenimentele revolu~ionare din Moldava.
Fireşte, ipe •caleia• observatorilor sipecia1H se vor lărgi ounoşti.nţele des·
pre ţări1le ro:mine şi evenimentele ce ise 1petrec acoilo nu numai1 a foruri.\Jr
oficiale ruse, dar şi a largii opinii publice. I n această privinţă este foarte
semnifiuativ şi puţin ~tµdiată activitatea ilui lvan Petrorvici Li;prandi. Par-
ticipant la războiul .împotriva lui Napoleon lt. colonelul Uprandi caraict~
rizat de un .contemporan ca „unul din agenţi.i cei mai fi1ni ai Rusiei" 25 )
este mutat disciiplinar în 1818 \.a Chi.şinău. Aiici Upriandi, care stabileşte
legături personale şi cu Puşkin, primeşte din partea comandamentului in-
sărdnarea de a descrie graniţa ruso-tuncă, iar in 1821 SU;pravegherea et:?-
riştilor din Chişinău şi unmărirea evenimentelor din ţările rornîneşti.
AV1înd o misiune ~peciaJă, li găsim în ·ajunul războiului din 1828 la Iaşi,
de unde este .după un oarecare timp expulzat 26 ) •. Ceva mai tirziu fiind
un bun cunoscător al problemelor din Balcani, inclusiv cele ale ţărilor
rornîneşti, el se află în statul major al generalului P. D. Kiselev cu mi-
si1uni speciale ide icllllegerea ~ruormaţiilor. Arhiva lui Uprandi, care se află
22 J.bi.dern.
23 l1bildem, ma R.
24 Art. dt ma 7-9.
25 Felix Golson in N. Iorga: l&tori•a romtn!lor pr1n căJJă,rori, voi. 2, p. 241.
26 Despre Upra.nidi, vezi„Călători ruşi ... ", pp. 256--257.
120
in Arhiva Centrală Istorică ode Stat din Leningrad 27 ), oferă un bogat
material pentru istoria Romîniei şi totodată pentru stumerea cunoştin
ţelor opiniei publice ruse despre ţările romîneşti.
Fiind tr:imis ca să cU1leagă ,informaţii exa'Ote necesare comandamen-
tului 1'.US Ln vederea desfăşură1rii unui răziboi cu T:urcia, Uprand·i soseşt~
s.pre toamna anului 1827 în Moldova. De ad el trimite rapoarte amănm1-
ţite despre toate -aspectele care .puteau fi ode rolos informării oomanda-
menitw1ui rns. El trimite rapoarte des1pre drumuri!le <lin Mohdovia şi legă
turi'le ;p'Oştaole28), despre ~nHinţarea spitalelor şi ma.gazinelor în Moldova
şi des.pre rezervele !ce se jpOt cumpăra Î!n aceste locuri 29 ) o scurtă descriere
googrnfită şi statiistică a MoldO'Vei 30 ), lista boierilor valahi cu p,redzarea
s:pre ·care putere se ~nclină 31 ), de.sipre numărul satelor din Moldova, a re-
COiltei şi situaţiei lor fi.nanei.are 32 ), scurtă prLvire ast11pra tuturor zvionuri-
lor aidunate anual ~n Princ~patu:l Mohdovei 33 ), despre starea spiritelor în
MoJdova 34 ), .caracterul şi însuşirile unor boieri din Moldova 35 ), eX{JJlkatia
denumiri:i diferitelor clase fo _\!lolidova 36 ), notă despre sit'uaţfa sătenilor
în Moldova 37 ), tabel statisUc al Moldovei 38), proiect de org.anizare a adrni-
nistraţ.iei MoMovei du1 pă intrarea ar.matelor ruse 39 ). Upraonldi primea in-
formaţii pe Lingă datele culese personal de la diife11ite pensaane, ca de
exemplu nota unuia dintre căpitanii .pa1nduri despre iposibi.!ităţille uşoare
de a a1proviziiona armata î:n Princ~pate, numeroase scrisorii ale priinţului
C. Mavrocordat, ;CJare conţineiau ra1poar.te despre Turcia, Molodova şi Ţara
Rom~inea1scă. ·
I n timpul războiului din 1828 fiind în st:atu'l major al lui Kiselev cu
0
mÎ's<iune specială, Lilpraindi a cu.Ies numeroase informaţii care au îmbogă

ţit nu numai ounoştinţele comanidamentuilui rusesc dar J-a ajutat pe el în
stUJdierea situaţiei din Prii.ndpate. Arhiv1a lui lJ~prandi 1pă<Strează notele şi
rapoartele lui I. P. Uprandi către P. D. KiseJev în legătură cu evenimen-
tele ră:zJboiului ruso-turc din 1828-1829, mateniale (1note, s:crisori, ra-
poarte) primite de L'iiprairtdi de la agenţH lui, care i-au servit in întocmi-
rea rapoartelor, note de serviciu întoomite de el cu rprivire la Turcia,
Burlgaria ,şi Prindplatele Dunărene în 1830, precum şi maii tîrziu in timpul
răzrboriluilui :din Crimeea. L ipr.andi a păstr.at <numeroase raipoarte primite de
0
fa difefli:te persoane, materiale şi inlo:rma~ii strJ,nse â1n .penioada ani1lor

1828-1832. As"tfel, în arhiva lui găsim mportul lui Roda P.u:c;hs despre
27 Airhiva Cenfoailă Istorică din Leningrad, fondul 673 (I. P. Lip11a1ndi), în aceeaşi
arhivă fonidu1) nr. 958 se aoflă bogata şi exitrem ,de impoPlianta arhivă a lui P. D. K.ise-
lev asup.ra căreia î111 acest scurt· referat 111u ne Qprim.
28 Zapi·ska o da.rogah v Moldavii ob ucirejdenie etapov i pocito\'îie sobşenfa.
29 Zaipiskoa ob udrejdenie gospitailei i magazinov v Mo,lldavi:i i o z-ap:asah mogusc.ih
bit skuplenîm na mestah. .
30 Kr:aitkoe geogriaficeskoe i s:talisticeskoe opi·sainie Moldavii.
31 Spi•sok Voa1l,ahskih bo~ar, s pokazraiJlliem k kakim gosuda11stvam sklonnilie.
32 Zapi·ska o kolicestve selenii v Moldoavii, urojoaia i denejnom sostoi·ainii.
33 Krnrt:k!aia vedomost vsch sluhov sobranîh ejegodno Moldavskogo kneajest:vo s
pokazaniem upotreblenie ih.
34 Za1piska o sostoi•anii umov v _\'\old:avii.
35 Zapiska o svoi'Stvo i haractere nekotorîh boi1a1r Moldavii.
36 Poi1asnenie :nairmenovanii 11az.nîh kl1asov v Mold:avii.
37 Z:a1piska o sostoianie poselian v Moldavii.
38 S:Laitioaticeskai1a tablioţa Moldiavii.
39 Proiekt org.aniz atii uprav.lenia v MoM•avLi posle vîstupleni·a ruskih voisk. (Origi-
1
nal ul în limba franceză).
121
cauzele răisicoalelor ţără.neşti di.n Moldova 1diin 1831, o gazetă bumoristkă
manU1Scrisă cu idesiCnierea 'll:Outăţitor ;politke din Buaureşti şi clllplete ano-
nime ,privitioa•re la evenimentele politice din Mo1dova din 1830, sc!lisoairea
1Lui Stwdzia către Liiprandi !in care e:xipune refluzUJl de ia iDi membru al co-
mitetul!tlli ex·ecu1Hv al dliv;a1nului din MoMOl\l'a cu o anexă tîn care se emt-
meră Up1SurJ le acestui comitet, a1dresa lui Mihai Stu11dza cu privire la pro-
1
iectul de Regulament al Principatelor etc.

O prdbllemă caire 1a preooupat ~lfl!deosebi pe I. P. Upna1ndii ~ncă din
1821, studierii căreia ii-a deddoat mult timp şi energie, este răs-ooafa pJ-
poruilui oondusă rd.e îUJdor Vl'aidimirescu. BI este 'llnllll dintre primii wn-
tempoDaini Qar·e a scris o .amiplă monografiie care se păistrează în 16 caiete
desipre .rălSl(':oala din 1821 dntituLată „Răsc<Jlalla Pia1nd1urilor sub 0011'ducerea
lui T1U1dor Vlaidimil"'escu în 1821 şi î:ncepuitul actii\1ităţii eteriiştillor Ln Priin-
cip:atele Dunărene sub conducerea ipniinţului A. I1pstifanti iprecum şi sf:irş.i
tul tragic în acelaşi an" 40 ). Această lucrare care a rămas netipărită se
baza .nu numai pe dbserva~H ,p;ersona1le ci în pdmul r·ind pe nurner:>as~
materialle ·dooumentare a!dunate de Li;pmndi. ln arhi'Vla Lui s-au păstr.at
in citev.a manuscri's·e toate proclamaţiile IUii Tudor Vfa'Climire!Scu, ale lui
I1psilanti ondilnele acestuia din urmă 41 ) ek.
Upraindi a cules cintece populare d.eS!pre Tiudor V.baidi:mirescu şi mai·
ales biograHile ipa.rtidpanţilor !În răsroa,Iă 1preoum şi .infoDmaţii î:n sc:-is
de la aceştiia 42 ). Astfel în ,arhirva lui se a·flă scrisoarea lui Sava Caminor~
(Căminar), nota unui autor necunoscut despre acţiunile pandurilor în
1800-1812 şi 1821 43 ), „note autentice a .doi conducători eroici de pan-
duri Dimitrie şi Pavel Macedonski despre cele petrecute în Principate
de la 1806-1822 trimise lui I. P. Liprandi" 44 ). Note autentice ale pol-
covnicului kneaz G. Cantacuzino des.pre începutul Eteriei şi acţiunea
lor în Prindpatele dunărene trimise lui Liprandi în limba fraceză în
în 1821 45 ).
Aceiste m·ateriale Liiplfandi le-a putut cu'lege încă în 1821 dar mai afos
intre ani.i 1828-32, cind a fost iin ţărHe romîneşti însăricinat cu mLsiuni
40 Vostanie pandurnv pod ,predvodi1e.Istovom Tudona Vilad~rnireseo v 1821 i na-

dalo deistvia eter.istov v PridUJnaisk•ih knea,jestv p-0d nadalsitvom kneaza. A. lpsiilaniti i
pliacerllÎi koneţ v tom je godu. Ibidem, dos. 234-236.
41 Ibidem, dosar 308-309. Din1ire proo!Jamaţii1le caire cuprind acest dosar relevăm
proclamaţia lui Tudor din Padeş 1821 ianuarie 22, arzul acestuia' din urmă în nu-
mele întregului ·popor valah din 22 ianuarie 1821, ordinul genera·! al lui lpsilanti
lagărul din laşi către Poartă din 24 ianuarie, proclamaţia lui Ipsilanti din Iaşi către
grecii care se află în Moldova, cu aceeaşi 'dată, chemarea generală a lui lpsiilanti către
~rutireg poporul grec, Laşi 21 i'anuarie 1821, chemarea lui lps~lanti către miltropolifol di'n
Bucureşti precum şi către preşedintele divanului din Roman, din 5/17 martie 1821,
proclamaţia lui lpsilanti din 18/31 martie 1821 către populaţia din Bucureşti. procla-
ma·ţia lui Tudor Vladimirescu către locuitorii Bucureştiului 17/29 martie 1821, procla-
maţia lui lpsilanti către armată împotriva turcilor, laşi 24/2, 1821, proclamaţia lui
lpsilanti din Tîrgovişte 18 mai 1821 proclamaţia lui I.psila.nti din 8/20 iunie 1821 etc.
42 Dosa1r 309. llfl arhivă s-a păstrat şi materiia•leJle CUl!ese de Upriandi pentru stu-
diul răscoalei din 1821
43 Ibidem, nr. 310.
44 lbi!dem, n.r. 311.
4i I·btdem, nr. 312.
122
$pedale, iar ~pot coma11dantul „voluntirilor" 46 ) în rindurile cărora se
aflau numeroşi pairl!du11i.
Pe ba1ro acestor mateniale adufl/aite Uprnndi, a scris şi o a.Jtă mono-
gra~iie rămasă rn manuscris fntiitulată „Că 1pitainul l0T1dm~hi Olimpiotul.
Activitatea Eteriştilor în Prindpatele Dunărene 1821" 47 ).
I. P. Upraindi n-a fost un agent oareeare, oare din curiozitate sau
pentru vanitate iar f.i consacrat Hmpul să studieze evenimentele despre
care el pe vremuru a stl'îns irrlonmaţii pentm cercurd oHdale. El era un
1
pasi0Il!a t care s-a 1deidiicait studierid seriioasie 'a istoriiei şi a siitua,ţiei ţărifor
1
romfneşti. Aicest lUICT.u :îl confinmă nu numai atenţia deosebită .pe care o
Via aoovda el î:n deceniile mmătaare evenimentelor diiin 1821, dar şi incer-
că'fi.le sale sU1Sţinute de a :Lntocmi o ~inteză a istorJei Princiipatelor rn-
mil:ne.
In anhtva iluJ. I. P. Upnandi se păstrează numeroase manuscrise, di-
ferite variante ale unei istorii a ţărilor romineşti. Astfel de la lucrarea
1
de mare amploare „încercarea de dicţionar de interipretare a imiperiu-

lui turc şi a regiunilor lui europene cu privire la : istorie, geografie,
sbatistkă, destriierea fizică, naturală, ,politică, administratirvă:, religioasă,
obiceiuri, ceremonii, su1perstiţÎli 48 ) ajunge 'la întocmirea unei monografii
„listoria veche şi nouă a Valahiei" 49 ). Bnnă ajunge la această monografie
Uprandi .Lntocmeşte o serie :de studtii ca: .,încercări de diCţionair de inter-
pretare a MoLdovei ş.i Valahiei cu .unele explkaţi,i îindeo.sebi cu eXJplicări
geogra~ice şi istorice a'le aioo.stor locuri" 50 ). Privire scurtă desipre cele în-
tilmp\l!ate Jn Molrlova şi Val a1hia de l'a .înohei:erea pătii <li1n Bucureşti
1
1812 ,pjină la cea ,înooeitată la A1drian0ipol 1829" 51 ), „OCJhire asu1pTa oelor în-
tîmp~a-te in Moldova şi Valahia ide la _începutul 1lui 1820 ipină la pacea
de la .A!drianopol" 52 ), Istoria nouă a Va'lahiei 53 ), perioada treia. V1alahia
sub turci, 1·526 pină la perioada nouă" ; „Scurtă schiţă a istoriei MoldO'Vei
şi Vafaihi.ei" 5 4 ).
Aces~e scrieri alle lui Up11andii, care ,şi în viitor va continua să ur-
mărească cu atenţie evenimentele d~n ţănile romineşti ,pTi1111ind numeroase
46 Vezi Arhilvele Statului BU1Cuneşiti, J1.dminist11a1frve noi, Dep. Vist. Ţara Romî-
nească dos. 4943/1832 roşu. Din materialul adunat de ~olectivuJ care se ocupă de
răscoala poporului din 1821. Pe baza experienţei primite ca comandantul volintirilor
va scrie Liprandi broşura „O partizanskoi voine voobsce i v osobenosti o partizanah
1821 i 1829 godov.: vezi N. Lukianovici, Opisanie rusko-tureţkoi voinî, voi. lll. Peters-
burg, 1846, p. Vll.
47 Oapi1tan IoncLachi Olimpiot. Deistvia eteristov v prrduma~skih kneaj tv v 1821,
lbi'dem, nr 2:i7. .
48 Opîtslovoistolkoviat:elia Tureţkoi impeiiii i Evropei1skih onoi oblastei v otnoşenii :
lstoricesJI1m geog:railiceskim, statisticeskam, fiziceskoi, estestvenoi, politiceskom, girai-
danskon. duhonîm, obîciaec, obriadov, sueverii, prerasutkov.
49 Drev.niaila i novaia istori1a Va1!1ahii.
50 Opît slovoistollo.wateli1a. Moldiavii i v~~ahi~ s niekotormi V osobe nosli geo-
graficeskim i istoriceskim poiasneniam, mest.
51 ~rakae obolJI'enie proisestvii v Ma1diavii i V·ailiahli ot zakll uceni.a miria v Buha-
1
i"eSite (1·812) do t-akogo je v AdrM.nopQlle (1829).

. 52 Vzg,Jiad na prooşestvÎle v Moldavii i Via•hahii s niadail1a 1820 do Adrianopolskogo
mira.
53 Nov·aia bte:ri,a V.al1ahii. Period tretii. Valahira pod tw-eţkim nacia}.stvom 1526 do
novo~o vreme11ti. l ot'delenie 1526-1716.
54 „Kira-tki ocerk istorii Moldavii i Va\ahti".
123
infonmiav~i 55 ), nu au rămas numai .tn .arihive. O parte di1ntre ele au devenit
documente pentru ilflforrnareia ~pi:ruiei ruse despre ţări1le rom~neşti in 0D-
loa1nele ipreset 56 ), făcute însuşi de Liprandi sau de apropiaţii lui. Un r::?-
zumat al !a!cei.stor incercări ale unei sinteze a istoriei tări~or rom~nesti a
fost prezentat de însuşi Lipranidi tin rndrul unei confer1Îlţe ţinute la s:xie-
tatea iubitorilor de istorie şi filologie din Moscova, (în cadrul denia
Moskovskogo obşestivo !uJbitelei istorii i drevneislo'Vestnosti), cu tH1ul
1
„Privire scurtă asu:pna Printi1pa telor Moldorva şi Valahia suib ra[port p·1>-
litic de la înfiinţarea lor pînă la 1831" 57 ).
Chiar din această sumară enumerare a materialelor pe care le con-
ţine arhiva lui Liprandi, 1f ără a intra în analiza celor cuprinse în ea, ne-
cercetînd revistele şi presa contemporană, se poate vedea că ativitatea
.publidsUcă a lui Liprandi a avut un rol important în informarea docu-
mentară şi muilti.Jaterală a opiniei ruse des:pre ţările noastre, el fiind
printre primii nu numai în istoriografia rusă dar şi în cea mondială care
a scris o monografie despre răscoala lui Tudor şi o istorie sintetică a
Prilncip·atelor Dunărene. Cercetarea acestor materia'le va oferi nu numai
un preţios material documentar pentru studierea per.idadei dintre anii
1820-40 privin'd istor·ia patriei noastre, dar şi pentru lămurirea unrui cia-
pifol extrem de imiJJorlant şi puţin cunoscut ,al istoriei legăturillor rommo-
ruse .privind cunoştinţele opiniei publice ruse despre ţările romîneşti la
începutul sec. XIX-iea, interesul şi simpatia pe care a manifestat-o a.ceasta
clin unmă faţă de situaţia şi soarta poporului romîn, care gemea sub
jugul otoman şi se ridica la lupta de eliberare naţională.
55 In arhiva lui Lipnindi se păstrează numeroase rapoarte, informaţii din dife·-

rite perioade despre situaţia politică şi economică a ţărilor romîneşti dintre care °'
copi.e :a unei no~e .a lui Rodion Can1acuzino „Prindpiatele Valahe şi MoJ.dov:a în 1848" _
56 In arhiva lui Liprandi se păst.rează între ailtele şi -0 Hstă oare cup,rinde articolele
scrise de el în timpul razboiului din 1828.
57 „Kn-~tkoe obozrenie kni-ajestz Moldavii i Va1J.ahii v politkeskom ohnoşenie ot
ob11azov.ani,a Jclo 1831. In 1877 via apa.re car.tea lui I. P. Uprandi : Kr.atkii ocerk etnogra-
fic:eskogo, paliticeskogo, na-avstvennogo i voennogo, sostoiania hri,sti.anskikh oblas1ei
Tureţkoi imperii.
124
Veniturile şi cheltuielile unei mari
case boiereşti din laşi, în anul 1816
Casa Roset Roznovanu (Iaşi)
de Gh. Ungureanu
lntr-o notă anterfoară - prezenta~ă tot aici - am arătat, pe baza

unui document inedit, doar oheUuielile unei case hoie11eşti din Iaşi tot din
aicea vreme ; era voiiba de che!ltuiellle caisei vorniicului Muhalache Sturi;a,
devenit domn in 1834.
De data acea sta, documentilll gă.sit Ln arhiva Roznovanu, care se păs
1
trea·ză în AnhiNele Statului d'iin Bucureşti, este complet, cUJprinZînd venitu-

rile şi ·Chetltuielilie iÎI1Cep]nd de la 1 ianuarie 1816 şi termi111Înd cu 31 de-
t.."'embrie acelaşi aln; in consecin1ă, V.QITI ipute:a să ipriezentăm şi oapitolul
foarte impontant de altfel al v.ertiturilor.
Să prezentăm dacumentul :
Un caiet de 47 file ; coli mari, hîrtie groasă verge, purtiind foairte vi-
.z1ibil fi.l1i1grama faibrilcei de hîrHe din Krorrstaidt, din 1anul 1811.
El se găseşte îl1I'egistrat azi în colecţia de documente a Arhivelor
Statului, din Bucureşti - împreună cu ceea ce s-a sah,at di-o bogata arhivă
de la Shlnca - la gmpa „Aohi 1ziţi.i noi", P. GGLXXV/1.
Pe foaia ce ţine foc de copertă se afllă titlul: „Sama •casii pe un an
<le fa 1816 ianuarie 1".
Nu ~ni se ara tă casa şi, daiCă nu lt-am fi găsH Ln fondul Ro:movanu
.şi n-am fi reuşit să facem şi identiH.cările de moşii şi persoane, şi aki
.a:m J"i avut aceeaşi ·greutate ca şi la celă'lalt document. ·
Acest!: lu cru se <intHneşte obişnuit în astfel de documente şi est·e ex.pli-
1
'Ca'bil ; scriitorul a1cestei sămi, mărnnt LSlujbaş, abiia băgat în seamă, ju-
cindu-şi viaţa în „canţileria" curţii, intr~un gherghiT iintunecat, cunoştea
pe boieri şi '1e zicea „cuconu", „cuconi·ţa" sau „•dUJducele"; atunci oricine
ştia dne s:înt. Pentru noi, cei de azi, rămîn de multe ori date necunoSJCute,
pe uinele reuşindu-le, ,pe ailtcle greşindu-le :însă l·e cunoaştem exad, deşi
strădania noastră este de multe ori aceeaşL
Putem şti şi Ciine a scris această saimă : este su1gerul Ena1cihe V1ene-
ţianu ccire şi pomeneşte la s~irşitul anului „pris01sul" cu oare urma să se
încarce în sama anului viitor.
125
De altfel, vom asi:sta .la pomenirea ma1i multor tlUJ111·e ide boierinaşi
care roiau şi-şi rduoeau existenţa făci:nd slujbe mai mulrt: s1au mai puţin
creidincioase marelUJi iboi·er.
Sistemu-I aUcătuirii aicestei „sămi" şi ţinerea la zi a socotelilor m1
emu lucruri prea compliioate. ·
Pe prima foaie se treceau veniturile casei, s:p1J111indu-se „ce să it1-
carcă" ; ise lăsa una sau două foi allbe ca să se treacă Ln oontinuare, după
care îooeipea trecerea oheltu1ieHlor, sau „scăderi.le". ,
SUJITiele cheltuiete se treceaiu zillnic, sau clnd se pPezentau diferitele
note ce trebui1au să fi.e 1a1e1hH.ate; în acest ca~ se treceau, uineori, şi t·o-1::1-
luri ; ie1heltuielile nu se trecea1u pe anumite cafegorii, ci în ondinea în care
se făKJeau. I•n ~i·eK:are .lună sama resipectivă · er.a veriifkail:ă şi semnată d~
ca1pul :prindpa1l al familiei, ln icazul de faţă de vi1s tiernicul lordarohe Rosei
Rozit10Vanu, 1caire îtntregeşte chiar rn mina lui, în Htere, cifra totală, spre
a nu putea fi modiihcată.
La sitîrşitul arnului se făcea o socotea1ă generală : se s'Căkieau chel-
tuieliile din venituri, ia1r prisosul sau defa:itul se !Îincărca în sama anuQui
u~mător. In sama de carie ne ocupăm, rămăsese prisoo ş.i din 1815 şi din
1816.
In ,geneeral, aşa se iprezi1 ntă astfel de documente din aoea vreme; ele
urmează oontabilitart:ea cuirţii domneşti, care nu este departe de aceea a
curţilor boiereşti. ,
Familia carie ibenefidaiză de roate venituri·le pe care Ie vom arăt:i
mai deiparte, era cea cunoscută sUJb numele de Rosetti, care ş-i-a :ois Roz-
novanu, <llJ/Pă ma·rea moşie Roznovu:l, moşie ce stătea la haz.a averii ei.
Capu'! familiei era Iordache Rosei, cum se numia atunci, şi ocupa
cea mai importantă sluj:bă de Stat, aceea de vistiernic.
Descendent din Iordache Roset, a1l doi,Jea fo.u al C'll'zenului - care lă
0
sase cea mai mare avere teritorială ce s-a cunoscut vreOldată în MoldJva
- acest Iordache urmează caracteristica inaintaşilor săi, aşa cum ni-l
descrie mai tîrziu ohiar 111n descendent al llOf: 1~a1COm de bani şi de slujbe
îna.Ue, 1pentr·u care mînuia neobişnuit de bine !intriga şi carll)pţfa.
Documentul ioostru, s:pre părere de rău, inu ne dă <la1te în ceea ce pri-
veşte ciheltuieli:le ,pers01nafo ale vistiernic.ului Ioridaiche, atlît din banii pri-
miţi din veniturile averii cit şi din veniturile personale ca vistiernic ;
acestea n~ci nu s:Lnt trecute i;n samă şi trebuie să mărturisim că constituie
wn gol simţit IÎ'n ansamblul generial pe care I-aT fi putut lua descrierea
noasfră. Să ne mulţumim, deJci, deocamdată, cu ceea ce avem.
loPdache Roset s-a născut îln 1764 ; la data întoomiri1i sămii de care
ne otmpăm avea deci 52 ani; moare la 1836, duJPă ce s:peraise zăd'.lrni1c
că v,a fi numit domn la 1834.
Părerile celor care l-au cunoscut SltTlli împărţite, unii socotindu-l ca
un drosebit de deJSrt:Oi:ni!c om ide Stat, alţii ca ne~rli.5emnat din acest punct
de vedere.
Era r~prezenta111hul statornic aQ politi1cii ruso·file în Moldova, ·căreia
i·a rămas credincios toată via4a. E'l a fost acel care a căutat pe to1ate
căi1e să .acapareze moşia Vrancei.
Şi-a mărit consliderabil averea şi prin arendarea, chiar marn v1s-
tiioonic fiind, .a veniturilor StatuLui : goştina, horiroa, oonele. A traficat •CU
rUJblele in timpul ardmini1Straţiei ruse, fiind vi.stiernic. Ateasta i-a dat posi-
bilitate să cumpere, in 1814, cu 600.000 lei, marea moşie Paşcanii.
126
El •locuia lî'n caisele mari id~n liaşi, 1pe Uliţa Poduilui V·eride, peste drum
de casele lui Costache Sturza (azi iSpitalul Militar), arse în 1827 şi res-
iau:ria.te iin 1831 ,aflate si astăzi în bună stare.
Aceste •case, l·a 18i6 se „meremetiseau" la •aicqperiiş cu şindrilă ; in
faţa cl!Pţii, o grăld~nă înoonjrurată cu zid de piatră ; i:ntirnrea priindrp·ală era
prin uliţa Podu1ui Verde, priintr-o poartă monwmenta'1ă ; a doua dntrare a
gospodăriei, ,pe atceeaşi uliţă, dădea în curtea :cu acareturi, gr.ajduri şi
beciu1ri p6111tru vin; spre dreaipta, o mică grăidină cu vie; ]n colţul din
dea:l al rcurţii, la uliţă, o m~că :clă1dire ce senria mai hlrz-iu pentru desfa-
cerea vinuri'lor din viile prOiprii.
D1n oe yenituri se întreţinea curtea de la Iaşi?
Iin carp'itoilul venituri găsim în primul riind hainii proVleniţ.i din arenzile
moşiilor StăUJcenii, Bătflîineştii, Onţănii, Mînăstireniii, Tuliburenii, Rozim-
vul cu _viile din gios, Faraoanii, Va1liea Mare, Ql.eja, Cioara, ZlătUJnoai'!,
Tg. Soroca, LiUJbleniţa, Briioenii, Hru!bea, Hrimăncă uţii de la Hotiin, Să
rata, Biizigheştii.
Arenzi.Ie iin această vreme nu er:aru prea mari ; marea moşie Roznovut
se înohiria cu 28.500 lei, iar priiimele 5 moşii ou 30.000 lei ; arenidaşiii ernu,
în majoritate, boieri mai m~ci :cu titi'uri proas1Păt Oibţinute: Upani, Jiipa,
Ior.dactJi: ; apoi, armenii : M~sir şi Pruncu.
llf1 total, c.tştigurile moşiilor arătate, se ridiicau la suma de lei 109.150.
Nu găs•im trecU1te aid v:enituiriile de la Lntin&elle moşH Paşica1nii şi
SHnoa. Ştiian 1eă ,\a Stînca, Roznovanu îşi .făcuse fastuosul palat un!de îtncă
di:n 1811 primea cele mai inalte ,personalităţi politice, mtre!C!indu-se în lux
~i mese oopioase, chLar cu 1euirtea domnească. Stînca aivea admi!l1istrare
proprie - Paşcanii la fel, duipă cite ştim - aşa că banii ieşiţi de aiici se
tr-eceau ~n sămile respective.
în afară de aceşti bani, venitJU1l mai consta din :
2.500 de la scutelnicii vieri - satul Mov;i,Hţ.a Putna ; aceşti oameni
se toamiseră cu vistiernicul să fie scutelnici, să dea 2050 lei, iar boierul
să-i ,.5.outească de havialele, p1lăltintd bir pentru <linşii ; în adevăr, la capi-
to1ul cheltufoli, se !intiHneSIC bani plătiţi la Visterie „isI:ertul scuteLnicilor din
Movi11iţa". ·
.Aipoi, „dajdi1a ţi<g.anilor lă~ de la Roznov, 26 sialla<Şe cite 10 lei d~
sallias, si 4 oite 5 1lei".
'33(), 1daj1dia ţiganilor lingurari moldovoni şi ungureni de la Armăşeni.
525 .de :la vamă .c:omăiritul pe 500 boi dU1pă hrisov cite 50 parale.
1.000 lei din vmzarea uoor stoguri de fin rămase din a:nul trecut.
1.920 lei, banii scutelnicilor pe un ?n în 4 sferturi, de la 1 dec. 1815
pînă l'a 1 d€1C. 1816, pentru 80 oameni, şi
455 lei, bezimănul locului d~n PălCUrari.
lin total veni'tul afectat casei din laLSi se ridi1ea 1J:a frnmoasa s1umă de
161.679 lei ; dL11Pă •UJnele p.reţ·uni !Pe .care' le vom arăta la cheltui·eli, v:>m
putea iîn aldevăr să ne dăm seama că suma era foarte mare pentru vrem=ia
aceea.
lin manuscris, 1grama~icul îrnărdnat cu a;oeastă slujbă, a trecut zi de
zi oheltuielHe aşa cum i-·au venit ,;răv-aşele" - adi'Că .noteJ.e de cheltuieii
- s1a1u duipă ,cu mi s-a dictat de setul canicelariei, serdarul inache Vene-
ţianu. ·
Pentrn a ~i cit mai pe foţe:les în prezentarea 1t1oastră şi totodată pen-
tru a fi wncrediinţaţi că .într-<o oarecare măsură am atins toate cheltui~'lile,
127
făo~nd mălc.air acum oareaarie ondine in haosul areestll'i si1s tem de sămi, le-am
grupat in oHeva ca1pitole mai im1por•tante.
Să in!cepem, aşadar, cu primul ca1pitol, a.te cărni dheltuieli sint des
in11ilnite, şi anume, cu hrana zilnică necesară ·rabiJor, slugDlor de tot felul,
mooaifiriilor nurnerosi si mermlbri'lor de famHie.
Pentru cei muiţi, · ca11e îndeplineau fel de fel de slujbe şi munci, bu-
cătă·ria mare, sau „cuhinea", avea proviziile ineoesare prDmite de la moşii
şi ,l5uma de bani repartizată aşa .fel, că in samă, pe tot anul, fără detalii,
se dheltui•e.şte glo'ba1 15.619 lei.
Pentru masa boierilor şi oaspeţilor, nu mai erau suifiden1e mîlncărn
riile care ar fi putut fi pregătite cu produsele 1acale; boi•erH călătbril5eră
peste hotairele Mo1'dovei, în ţări cu o iindustrie înaintată, care prodt11cea11
pentru p:îine o !făină mai bună, ce nu putea fi obţinută de boieri· .ta morile
res•pecti:\re. Boierul va cumpăra de ila negustori „făină pDcluiită" ; tot ce
văzuseră :boierii ·pe mesele din alte ţări, sau citilSeră in „gazeforHe" l3
care erau albonaţi, pofteau işi la os'peţele de la curţile lor diln laişi, os~ţe
caTe ipireO:CUipau, Ln ,deosebi, pe boierimea noastră diin acea vreme, hpt
cofllfkmat şi de ·călătorul străin graful 1von Karncai, trecător prin Iaşi, şii
care poate să fi luait şi e'l ,parte la vreun ospăţ .al Roznovianului.
Se cumpărau ,prin urmare, tot fe1ul ,de mirodenii şi trude exotice, ca-
fea, zahăr, icre, fistici; orez, untdelemn, măsline, halva, migdale şi nevre.
I ntr-o singură zi se cumpără 68 rportocale, cu 46 lei; costul lor este ară
tat de nota ma1ga ziinului.
1
Pe ici, ·pe colo, .a1par rddii, chitre ( 5 1lei şi 20 parale bucata), nucu-
şoare, şocolată, fidea ; „cracaHţe" se cumpără cu 11 lei oca.
Vinul era adus de la moşii ; la fel, găinile, ouăle, porcii ş. a.
Aiprovizi0tnar,eai se fă1cea toamna.
Du1pă banii a1ahitaţi pentru chirie, putem j:'Onstata că în septembrie
intră in cuirtea de la laşi, de pe moş-ia Roznov, 42 care ou ovăz p~ntru
caii caretelioir şi alte ,„podvozi" ; iln ·0011Qmbrie vin, tot de acolo, 38 care
cu diferite produse ; nn a,ceeaşi toamnă, de la vii in1ră, iiI1 curtea' de la
Laşi, ·29 oa!'e .cu vase de v1in care siint bă•galfe în pi:vniţe\le cal5ei.
O singură 1cumpărătură de produse locale găsim : iiI1 martie, se cum-
pără ,,,pentru casă" 720 ocă mazăre.
Haine ; material pentru făcut haine.

Skinse la un loc, da1tele privind a:cest ca,pitol ne pot fo[osi şi pemru
a reconstitui îmbrăcămintea din vremea aceea a unei rurţi boiereşti, can-
statind că nu se îmbrăca cine şi cum ,vroia, Ici boierul Lmbrăca pe fieo::are
{]u:pă slujba pe care o îndeplinea.
Feciorii boiereşti, iSlugile care stăteau în imediata apropiere a bJieru-
lui, er.au îm!brăca1i ca mici boiennaşi; .!:a o ibăta1e din pa:~me - a:cesta en
1
-obiceiu luat de la Turci - aipărea numaidecit, de după o perdea sau uşă

aslCiU!n'Să, un fecior îmbrăcat iîn giubea, cu lbrîu şi şili:c p1e cap ; din samă
putem cu uşurinţă recolrt.5tDtui 'îmbrăcămintea unui fecior in casă : „ante-
reu, ceacsiri, beniş, gi'U'bea, briu, în pidoa re ciubote sau papuci, iar pe
1
ca:p, şlic". ·•
Vătavul curţii era îmbrăcat tot cu antereu şi brîu, benişuri, ciubote
şi papuci.
Chelaml: mintean, şalvari, cuşmă şi bniu.
Ţ~ga1nii: mintean, şah·ari, cuşmă; ţiganul dhitar avea iminei şi br!u.
128
Toamna, croi~orii curţii lucrează de zor pentm fm:brăcaitul ogrădaşilor
şi sLugilor pentru iarnă ; croHornl .primeşte lea~ă 40 lei.
Pentru un S'lu}itor se cumpără 5 coţi fără 2 n.upi postav, de 35 iei, o
pereche ciubblte cu 14 lei, 2 coţi cit :pentru jileke c.u 4 !ei; j)lentnu l·ucru
şi măn.linţişurile puse pe e:l, croi~oriul primeşte 22 lei.
Pentru alţi s:lujUtori se cumpără 6 ipereahi paşrnanH, 1/2 cot pambriu
si 1 cot dimie.
· Vizitiilor li se cu1mipără ~osfav ipe<ntr.u contăşe, carie erau blănite cu
blană de oaie şi rilorate cu ibrÎJŞin şi găita1tJ.
De obicei, de Paşti şi de Crăciun 5e aivea in gri:jă îmbrăcămint~J
slugilor curţii.
Ţiganilor care umblau 1prin a partamente li se cumpărau conduri.
1
Pentru .fami11ia boieruilui se cumpărau di.feriite materi.aile; tul·panul se

cumpără cu cotuJ; şir-etul 1pentru .giulbele, la fel; citu;! şi haşaua, iarăşi.
Se cumpără postaiV pentru hai1nele 1boieriilor, „pichet" in !dUJngi şi „che-
nar" pentru haina ce se fă.cea din acest postav ; se cumpără p·inză de
olandă şi un fes alb.
Vistiernicul îşi faiae două şlice, i!ar pentru cuicoană oumpără matasă,
14 coţi ,,florenţă", 10 colţuni de mătasă, 16 coţi vefeluri - cite 6 lei co-
tul! - ·SO lei pe o garnitură, 6 tbuteki a1pă de col an, blO'rldă, horbotă, pam-
1
briu alb şi a:lte mărnnţi·şiuri.

Matasea se cumpără .în „dramuri", oîte .10 parale driamu~.
Se cumpără basmale, oîte 10 l·ei una1 ; „fetelor molldovenic.e" ili se
cumpără ularnale pentru ca1poturi şi blăni de .plisi1că albă pentm caţaveici;
pentru giulbeaua baieriuluii se cumpără blană de ·guş şi siamur.
Pentru anumi:te hai1I1e se mai oum,pără şi postav allbastru.
Cu acest prilej a.filăm şi nume/le oitorva magatZiJne, desi1gur cele mai
mari diin Ja.şUJl de atunci, aare er.a1u asortaite ·de la cta1catiţă, la vafeluri ;
de la dugheana tiui Hri•stodor Ioan se putea icumpăra batistă, blondă,
po.stav a.libastru, piam~miu a~b. horbotă, „florenţă", oolţuri de ma tasă, apă
oolon în butebci, hum'bac etlc. Aipoi, dugheana lui Aipastol Ioan, dugheana
foi IJie de ullCle se oumpMă ceea ce sa ma numeşte „marfă ", ia1dică : 16
ooţi va[e1luri, basmale, blănurr-i ; dugheana lui Kiaira1le, de t11nde se cumpără
şaluri cu „bacceua".
Haine preţăluite Îln bani, conform tocmelii, priimesc V·izii1iH, bu1cătarul,
croitorul, rl1l1Claşu'1.
Obiecte casnice ; mobilier : lucrări gospodăreşti.·
Pentru oasa din I.aşi se 0UilTl1pără şi diiferi1te obiecte gos:podă•reşti :
fierăstrău pentru tăiat lemn-e, site la pitărie, „o chiuă fereoată pentru ca-
fea, cu chilugul ei" şi o sită pentru cafea. Nu e greu să reconstituim,
deci, cum se fă.cea ,cafeaua măruntă : se pră1ea, se s[ănîma i'n: chiua res-
pectivă, ca şi sarea, apoi se cernea cu sita. Am văzut că şi Sturza, în
aceeaşi vreme, cumpără o „mad1ină pentru catea''.
Se 1cumipără şi mabi[ier: „gariderob pemtrn stra~le cUJConiţei".
Far:furHle şi castroanele se vede că erau destul de scu11T11pe; însem-
narea din samă, că ·a plătit 1 -leu şi 10 1parale- chiriia pe 12 farfurii o casă
ca aceea Roznovanu1ui, ne fa1ce să afirmăm că alCiel moment lipseau m
aceste obiecte de pe p:Laiţa Iaşului.
Studl:I şi articole de Istorie
g, -
12g
Peste cîte;va zile, casa V·a cumpăra, cu 62 lei, 6 farfurii mari, 6 n11c1
şi o ohisă ciorbă. Se mai cumpără o oh~uă de marmoră t.u chilugul el şi
ligheainuri de MDst.ova.
Pentru }ucrărUe -goopooăreşti nu se prea faic mari ohalt1uieli, ştiut
lf:iind că in perioada 1803-1809 Roznovanu îşi rpt16ese la 11mnct curt~a de
la lasi si cea de la Shlnoa.
Mici ohelltuieli se fiaic llin fietbmarie, pentru înjghebarea unei gheţării,
pentru intoamirea canalelor curţii şi cu sui•uligiii din breaslă.
Tencui•elile l1a „ouhne" se fac cu dnepă, ca să nu cadă din ~auz1
aburil'Or.
Pentru a111umite lucrări mai grele şi mai murdare, vistiernicul cere,
şi i se pun la dispoziţie de la irnhisoare, ttilihari, ·cărora li se dă un baicşi~
de 18 lei. Ac~ti t!Uhani erau daţ•i IÎ'n virtutea unei legi care stabilea că
,;tH:harii să fie daţi în munci publ:ite."
Din situaţia pr~vilrlld reparaţiile oaretelor, af.lărn că fieoare membru
al familiei a·vea carnta ~·uÎ'; se pune U!f1 •geam ha. careta CUICOnulu~ Alecu,
la careta cuconiţei sau la careta vistiernicului ; vorbindu-se de g-eamuri
la carete, ne ;putem da seama cum erau acestea in aicea vreme.
Tot în caidruJl lucrărilor gospodăreşti, aflăm că boien:l vistiemk în-
~e să orga•nizcze şi moşia P1a1şcani, unde trimite un „arhitectoo" să facă
planul OldăHor şi al ogrăzii.
Spre toamnă, se fac aheiltuieli i1n sicopU!l pregătâir,ifor de iarnă : s2
meremetiseisc bine uşile cu încuietori şi ba1'amale bune ; se pun h ~te
oohiuirile la geamUTi ; ipendeiele l1a odăi se meremetisesc cu cflrsină, aţă şi
pâslă ; diin micile repia raţii, af 1 lăm că la curte era o cameră a arnă uţi.LJr.
Lefi.
în afară de ma1Să şi îmbrăcăminte, silujitorii cur,ţii mai primeau şi u
remuneraţtie in bani, s'Ulb fo.rmă de leafă sau simbrie; Jefi. sau simbrii pri-
meau, de ldbicei, atele categorii. de slujitori, oa•re mreau o oa•ecare specia-
lizare in mu'llCa lor ; un asemenea slujitor avea o dependenţă mal mare
faţă de st~piînul său, uneori zi de zi, fapt pentru care stă1ptiirml era obLig·at
să ailbă grijă de toată existenţa slu1dtomlui ,şi a fam~Ji.ei saile, acesta nemai-
avlind timp dilsiponilbil oa să mai Cliştiige ceva lin aforă de obligaţiiJle căitn~
stă:p~ool respectiiv.
Oblig,a.ţme aces.tor categorii de slujitolfi se st~pU:lau pnilntr-o tocmeală·;
aceaiSta se făcea nu doar că slujHorul ar putea gindi rnăicar să oblige pe
marele boier să o res1pecte, tci tocmai imers : brueml să aibă la mină un
act cu car·e să ipoa tă cO'fl5trînge pe respectivu1l contrnictant ,gă se ţină d~
obligaţiile sa1le şi să le respecte intooma.i. Tocmeala prevedea a11iimentele,
haincle şi leafa ce i se cuivenea, precum şi obli1g.a,ţiHe ce le ave1a faţă de
sită pin.
At.este tocmeli snnt pomenite llirl ICOlfldkile ide aheJt.uieli, deoarece fie-
care se ref eră la tobmea~a resp€ci'irvă.
In mainuscris1ul nostru stîrrt trecute următoarel1e lefi:
Dascălul „FlkYI'~", · „franţiuz" ,angajat la 18 mai 1815, cu 4.570 lei
leafă pe :ain şi 300 lei pentru slugă ;
DastăJ1 u1l Gheo!'ghe, „grec", cu 2.400 lei pe ain ;
Preotul IooUf, ce ciiteşte fn ca.să, 72 lei pe an;
Viiziti1ul Iosiif:, 480 lei pe an şi 4 perechi ciubote;
Ohehaml, 118 lei, 4 per€d:ii ciulbote şi altele ; -
130
Ceasornicarul, i 80 lei ;
Iosif, bucătar·U'l, 765 lui ;
Miler, grăidinaml (ineamţ), 125 lei ;
Lemrraml, 160 lei ;
Hornarii, 60 lei ;
DiîI1Vaorii, 300 lei ;
2 femei s1pălăto6ste, 480 Oei ;
Hămurarnl, 144 1ei;
Croi1toru1, 240 ~ei ;
Vătarvul, 250 lei;
Simion: ţi;ganul, buJCătaor, 125 lei;
VaisHe, ţigan bucă tar, 100 ·lei ;
Băirbieml, 4 lei pe lună ;
Bocătarul şef - l06i:f, neamţ - mai rprilmea incă 200 lei pentru în·
văţătUrra lui SimJorn ţig.anuJl ;
Feciorii b0iiereş1i, în număr de 9, primeau fie care cite 200 lei pe an ;
Log·ofătul curţiii primea 1.500 ·lei pe ain.
în afară de aceste cheltuieli numite 11'efi, iin manuscris in.bîlnesti la
:fieca.re pas, baoşişul ; oriice ser'Vidu 5,au muncă netocmi1tă, se plătea sub
această formă feudală a bac.c;;işului, ce .fnloculia cu suooes remunentia
justă a mumii cuirvia; prin acest sistem de 1plată, boierul ·ai\llea laUtudima
de a plăti cit voia munoa cuirva, de a se arăta .astfel mărinimos, ştiind că
, fn acest mod îşi asigura şi pe vi.itor serv1i1ciile respootirvului ; acesta din
unnă .putea să nu primească nimic.
Urimărind cu ·atenţie bac.şişurile date, putem faice constată!ri destul
de inteiresanre.
Manuscrisu1I nostiru incepe ohiar cu aces.t caipi1tol al bacşişurifor, .targ
desichis cu prilejul oou'l•ui an. ·
SUlll1a toiOOlă a bacşişuiniilor date într-'o singU'ră zi, se ridilCă la 5.573
lei; grămăticul îns~amnă fiecăruia cit j s-a dat, ceea ce pentru noi în-
seamnă pos;iibilli'tatea de a trece în revistă îintreaga curte care a <lefi.lat
prin fa~ai ma'l'elui hoier, cu tot cernrnonia1lul unei curţi c.u aldevărat feudale.
Vedem şirul impresionant de sLujirori, în firunte cu vătavul, omul de
credinţă al boieimlui şi zbir P'entru ceHalţi.
In fruntea liistei bacşişuri•lor ide anul nou, stă vătaval, cu 50 !ei, iar
In coa1dă, 1lăicătuşuJ. ogrăzii, ou 5 lei. L•iista cUJprinde vizitii, croitor.i, chelar,
pitar, lemnar, nînidaş, bărbier, butnar, pietrnri, homari; das:căl·ul frmcez
primea 700 lei, iar dascMul grec numai 140 lei; timbra- frat1ee2ă 11a1 curt?:i
Roz.oovarlJUilui - spre dern;eblire de a CaHmacliUor, C"t! care· nu se im1păc1
- arvea intHeiaite.
Seiara pr,imesc bacşişuri surugiii străini, adică acei ce aduseseră
oaspeţL
Ziiua vin să felicite pe boier mulţii dintre slujitorii cuorţii dorrnneşti :
cqpiii din oasă, hululbaşii ageşti - 10 fa număr - mara~.aigiH, t.ăipitainUil
Dumitru de J.a Poştă, cunişeii de la grajdul gos.pad şi alţH ; pli1 nă şi ceau-
şul turcesc vhre şi capătă bacşiş.
Muz.ioa1nţii viii[] unii după 1a.tţ.ii : trei dni.iuri de lăutari şi cinci rindurt
de mllfl!.ica:nţi; chiar şi meterihaneaua de la curte se daplasea1 ză Ia curt~at
Roz novanu,lllli.
BalOŞişuri p1r~rnesic ş1 a1oei oe au făicut diferite caidouri: vJ.nătmii care
au adus vifnraturi, căllăraişii şi Hpcanii rde Ţaringraid, carre arU adus rni,dii şi
stridii.
Tot di1n '31Ceste ahe!t<uiell;L n\1Jl11ite baioşişuri, armăm că croitoml avea
două calfe şi că un ţigan era bărbier. Lista bacşişurilor din ziua de
a1rnrl nou \Sie .i!nchik:le ou logofătul, ;care primeşte l 00 lei.
Dlllpă baloşişurHe diate ş.i dilferitele icheltuieli făicute, am putut reconsti-
tui, şi credem că foarte aiproaipe ,de reaLitate, cMpul wn rnr,e călătorea
boierimea -în .aicea vreme.
Astfel, Iondaohe Roset vistiernit.ul, oaipul fami1U.ei 1casei de care ne
ocupăm, clllmlpăll"ă ~a 1814 marea moşie Paşe.anii, icu preţ de 601.000 Iei;
in 1816 oblţine hri1Sov ipen:tru 12 iiarmaroaice; începe să or1ganizeze moşia,
făciirld case, veLilliţe, dugheni. Pentru aceasta a fost obliga1t, în 1816, să
se deiplaisreze de CJiteva orii la Paşcani. Călătoria boiem:l'ui oonstitui·a un
adevărat eveniment în f.amilli:e. Boierul nu se simţea ~n siguranţă dea!t
intre zrourHe dasei dnn laşi, IÎ:nconjlLI'lat -de arnăuţ1i ,plătiţi; pe drum îl
aşteptau multe p:rimejldii, în primull ruUlld din ,partea celor arsupriţi care,
llllfnd ca1ea rodrnluii„ îi făgăduiseră ră1SipJ<ata.
Se alcătuieşte un corwoi păzit de arnăuţi şi dhttlhă,i ; înainte de a
porni din !raşi, se cumpără „praf şi ha·Llciuri" ; ţumiiraşii ,a:learrgă pe cai
<lucind .ilnainte pomndle stă1p&nu1ui. Ca,reta boi1erului ·este cu 6 tai. Dll'pă
ea urmează ,,brlice" mai uşoare. Din co.rwoi, faoe parte şi bucătarul ourţii
de la laisi.
Siretul se t:rioce pe un pod umblător, podarii prirmin!d 29 lei.
Nu se tace nici U/!1 1drum fără ca să se „meremetisească butcele ce
s-1au strileat la drum" ; aceasta ne întăreşte, rodată mai mult, afirmaţiile
călătorilor strră~ni deSipre starea jalnică 'a drumurilor mo!Jdovene, oglindite
de altfel şi wn stampele lui Rafott ş.i Bauqud şi chiar tn cele ale lui
Arsachi.
In afarră de lefi si bacsi5uri, la cheltuieli mai înhi~nilrn milele. In Mol-
dova nu găsfan orgraÎilirzat .Urr sistem de pensii rp;.Îlnă la Regu:Lamentul Or-
ganic. One inu mai putea sluji statul sa:u pe boierul respectiv, primea
miilă. Prim înfii1nţa 1rea Casei milelor - ruptă din Casa răsmi;!or -- s-a
căutat oarecum să se organizeze aceste ajutoare ·din partea statului faţă
de slujlbaşiri săi.
Boierii dădeau milă fără a avea vreo obligaţie şi fără să existe vr,~J
reg:lementa1re : dît voiau, dr11d voiau şi cui voirau ; mirlă căipăta şi beizade
D. Sturza, o rudenie scă:pătată, run grec- robi:t, două nemţoaice robite,
foştii slujlbaşi ai curţii - care pa-imeau cirt se strecuna rprintre degetele
boierului ; mi!Iă ou mărinimie - cite două sute 1lei - dădea aoeil'uia, sau
ma,i degralbă aceleira. 1neitlldica·tă in samă deicît „la un loc ştiut de cucon".
Mile se mai d.au uneori şi vinovaţilor de l1a temflliţă, ; cu acest prilej
aflăm că .iln Iaşi erau temni~i la Hă·tmăni,e, la Agi·e ~i la Vomitia de
aprozi.
In toată condica 111u se ~ntiJl:neşte de:clîit o sirngură rmHă dată unui şc·o
lar de la „şcoafa goolPod".
Pentru anumite set"Viicii, sau rLa zile mari, şi 1clerului i se dă ~:>t
mile, p€1ntm că nu putea if i treicut nici la lefi, nilci la batşiişurJ,. Aflăm,
deci, care era „Taifarca" Mitriopdliei la 1816: eclesi!arrhH, arihirnandriţii,
protOl.5irnghelii şi alţii. Important erste că a1fllă1m - la 1816 - şi 8 Hpo-
graifi Jn ~ceastă taifa.
132
Uin capirol mare de cheatuieli H fonmează banii daţi membr1lor fa-
miJiei : cuoonu1ui viisHer, 1e:uconiţei, cuconului AliEPI (fiul), duducelor.
B3Jl1ii sJint da~i de obicei în rnbiele, socot:iţi în .lei.
. Gheltuie!iiJ,e aiHng şi latur,a sanifară. Spiţăml Lahan primeşte octa~ă
pe an, socoteala reţetelor ,(ipe anul 1815-1816 primeşte 1.400 foi). Doc-
torul Klaramb6 este medicul curant al curţii; doctorul Peret „caută mem-
brii f.amitiei" ; ipe Pnipopi ţiganUJl şi Neamţu Croiroru H „cau~ă o doitJ-
roaie".
0t. pri\lie\Şte st.uteilnitcii, S·alt11a ne arată dar că boierul lîncasa <le Ja
Vi1Sterie cite 2 Jei de scutelinic, :pentru cei 80 legiuiţi ra:ngullui ; totodată,
se vede că ;plătea Visteriei birul scu1elnici!ior făcuţi cu t-0emeală deose-
bită.
Şiooala şi oul1ma în genernl o găisim cit se poate <le s.1alb reprezan-
tată iin 1aheltuieMe acestei care: un dască1l francez. un dascăl grec, ga-
z·ete şi allVceva nîirnk. Iocl~inăm deci să creldem 1pe acei c.alre au sw.c;ţi111ut
'Că a1cest om care a ca:ndilda1f des fa domnie era totuşi un om cu o pregă
Hre cultlllnală mai mult deicît redusă fată de aceea a vorniicului Mih3i
Sturza ; <li1n iîlnsemnărHe cheltufoliilor casei aoestuiia1, diin aceeaşi vreme,
am văzut !Preocu1pări de muzică, teatru, ,pidură, şooală, ek.
Intre ahelituie1Ue curţH ,din Ia17i, am găsit citeva 1care, grupindu-le,
m-au ajutat să r•elCOrntHuies1c şi cancelari1a ourţii. Diin ·reipar·aţiile mici care
se faic, .a;flăm că Ua parter erau :două odăi.ţ.e care serveau de „canţilrerie",
şi UJnde se ţineau hîrtiHe, se redactau j'allbele, se ţinea'U s01oot€1li1J.t~ şi se
alicătuia sama respectivă. Acolo venea şi lUJCra şi cite U:l tălmaci, cinj
era nevoLe. -
Pentnu nevoile carrelariei se cumpără topuri de hîirtie, cerneaJă cu
ooa ( 4 lei oca), .călămări. ( 8 lei perechea), bulJne, ceară taire, 1egături· jc:
pene şi condei de iplumb, precum şi rnn sinapsis (5 :lei).
Aici se mai gă1Sea şi o fardă foreecată, in care se ţineau hlîrtiile.
ln jurul marelui boier sta1u gata pentru oriioe slujbă, boimi de trnapta
a treia': serdiaru1 Ilie se dulae şi repară taibarnerea cuconului ; tot el
cu:mpără „cafolpUll'i de zaharicale" ; paih. Grigoraş p'lăiteşte banii scutelni-
cilor ; alte servici!i !ClitferHe fo fale stOlllfJ:itu:J. Voiicu, Costin Veiisa şi post.
Paintazoglu ; bantu[ Caz.imk se ocUJpă cu lemnele ; paih. Steri se duce şi
drege :ee<fsomicu•l ; căminarul Bulcşenesicu primeşte pentru diverse ser-
vicii, o ghilbea şi beniş de postarv.
Printre materid1le prime care se c'Umpălfă, găsim trecute. itl samă şi
meta1lie, ca. fieml şi aramia, ce se prefaJc de căfre meşterii ctu1rţii fa1 unelte
sau lin di!ferite olbielete trebuitioare. Se cumpără 1peste - 500: ocă fier, i:m
aramă in mai mică cantitate.
Am 1ăs.a1t la urmă capitolul cheltuielilor făcute ,pentru distracţii şi
petreceri, deom€lee pientru boierimeia de atunici acestea constit.u-i:au p-reoou-
palfea prirroi1pală re:u care se şi încheia, de obicei, aietivitatea unei. zile.
. ~,~~1 ide cărţi corntih1la una din pasiuni:le cele maii grozave ale
borernm11 moLdovene din ,prima jumătate a s·ocalului trecut. La oheltuieli
se vede tret:ut lunar - in ianuarJ•e de două or.i - ournpăr.area unei du-
zin~ de cărţi. Numai acest amănunt ne poate fate să i1ntărfan aHrmaţi·a de
mai sus.
Nu se scăpa nici o acaizie rde a se taice petueioeri cu mese încărcate şi
tarafuri de lăutari. La ziua cu:oonului se oferă, în Hm[pllll zileI, şi pwbli-
133
cuUui un sipectaool, cin<l un neamţ riidiJcă .un „lu:f1bailon". P.etrooerea de
ziua „cuoonul1ui vi1stiier" costă 2.738 aei nt.l!fnai ba!c.şişuri.
La sf. Gheorighe, ziua numelui vistilernilcu:lui, 1petrecerea e şi mai
mare ; ointă unmă1toairele tarnfuri : ,;două nînduri jidovi muzipfl!ţi". „mu-
zicanţii nemţi", „un rînrl de Jă1utarri", „două rinduri de muziteainţi", „ta-
raifu~ lui Angheluţă", ,ailte idouă .riînduri de .Jăiutari; dîintă şi tm grec, iar
doi băiielţi sipun euigoni;i (urăd).
Concluzii.
Din cele exipu:sie, reiese cit se .poate de clar, itrnportanţa deos,ebită "
acestui fel de documente pe care le akătuia orice 1curte 1boierească înce-
pînd cu a doua Jumătate a secoluJUJi XVIII. La Academia R.P.R se pă
strea1ză a!Stfel de oondki de sărni inooptî1nld cu seooh1! XVII I.
Siama' prezentată aici este ipe un singuir an şi a U\nei si1nguire familii
din laşi. Ce coooluzi.i s-aT p1utea trnge şi în rnad cit se poate de precis,
dacă am arvea toate 1aceste sărni, tJlie taţi anii, şi pentTiu toate fomiliile din
Iasi I
' Deşi la prima ceroetaire cifrele şi dat,eilie diS<pariate, fără nici o legă
tură Intre ele, ci aşiai cum s-0 îinregistrat 'Zi ,cJe zi sau chiar ceas de ceds
nu-<ţi spun de cele mai multe ori nimk, totuşi, gmparea şi cercet:area lor
cu luare aminte, îţi sohimbă 1îndia1tă, şi 1n maci raidicail, .prima apreGiere.
Este albso'lut !11€1Cesar ca rnai111re de a !Începe o asemenea lucrare, c~r
cetătorul să fie .înar1mat 'OU cele mai precise ounoştinţe ale epocii r·esipec-
tive .şi chiaT asupim familiei, lucru pe 1care nea!V!indu-1 nici eu î1n ahre
măsură, desigur că n-am putut reuşi a face o prezentare aşa cum aşi fi
dorit.
Sămile de venituri şi chelltuieili ne a:rntă în mQd c1iair viaţa di1n timpul
resipeictiiv a unei curţi bloiereşti ; nevoHe curţii silnt siatisfăicute, în majori-
tatea 'lor, iprin mijloace prOlprii, curteia alVlînd La inidetmună meşterH şi
prochisele sale.
Pe măsură oe lu~ul, 051pieţele nesif1.ÎJI'Şite şi pe!JrecerJle Z'gomotoas.e in-
loouiesc, î~etul cu incetuil, vfal-ţa patriarhală, documentele de fotul celui
prezentat, înregistrează 1rotul, zi de zi, siine &ra et studio ; zi de zi, Hlele
se vor umple cu diiiferite cumpă 1rătu,ri de prodtl!.Se ex'Otite, care iln sărnile
mai vecl1i nu ab-Ullldă.
In mă5ura lîn ca,re boierului ii V01" fi necesari ~i de zii, tot maii multi
baini •pentru sa1i1Svacereia noilor sale nevoi, lin aceeaşi măsuiră moşii!oe vor fi
exploatate în mai mare măsiură. Rei~aţiile dintre locră1torii de pămîrnt şi
stăpîni se vor îmăutăţ·i ; aprovizionarea cu prnf şi haliduri înainte de
a pomi fa drum, ohihaii1a şi arnăuţii care întovărăşesc ori unde pe membrii
familiei, ne spiun !fooirte mult : as•uipritorul începea să fie încolţit.
Deşi igoopodăria moşi'ereaoscă Jn noile condiţii economice incepe să
·ai·bă şi unele forme de producţie ca1pitalistă, totuşi aid, spre deosebire de
alte moşii, boierul rămiî1ne feuldial.
Descrierea epocii se găseşte şi 1n călătorii străini s1al!l ~n unele me-
morii. Dacă u:nii !aUJdă şi a,lţii ponegresc, de mUtlte ori nu ştim oe să cre-
dem după aceste izvoare. Ohîar aisup:ria a:ce;tui lofldaic:he Roset, după cum
am Vă'ziut, păTerile Slint 1mpărţi•te; si'ngurul drn;U11Tient care nu ne dă nici
o p0sibilitate de a gîndi dectit cum a foot, e de g,enun· celui prezenta<t.
134
Avem 1prilejul să cunoaştem în amănunt obiceiurile vremii ; costu-
mele; sLujitorii şi rdbii; ai!Je:lierele manufacturiere ide la ourtea feUJdală,
ooncuriaite di'n iplin de maga:zine'le d~n uli1a mare, cu mătăsuni, blănuri
sbrăiine si oristailuri.
Ridicarea în văzduh a „luf1balonului" ·de către meşterul neamţ i-a fă
cut puate pe spectatori să 'Întrevadă că, iin afară de puterea lui dum~
zeu, la care interveneau cu toată taif aca iMitrqpoliei întărită cu bacşi
şuri şi mili deosebiite, mai există lin natură şi 2Ue puteri care pot fi
deSiCoperite.
Constatăm că la această curte feudală în descompunere mai există,
în aifa1ră de robiii ·ttgaini, un rob grec şi două roabe nemţoalÎCe, a căror si-
tuaţie ar trebui •Umăirită în alte dOICumente.
Pentm dez,volitarea de mai t:îrziiu a goopodăriikxr moşiereşti, studierea
aicestor documente o socot de mare valoare, daică va fi completaită şi cu
şti:r·iJle din celeJLailte sămi ale veillitunHor şi cheltui eLilor moşiilor rac;pec-
1
Hve.
Toort:e daitele adunate din aceste sămi ne ajută să ireoonstituirn baza
materia1lă care sus~i1nea întreaga viia1ă a bmiliei resipoctive şi a tuturor
oamenilor deipEmdenţi de ea.
StCTiitorii unor aoomenea sărni nu-şi puteau da seama că airuooi oînil
treceau ciifre după 1cifre, ei scriau ceile mai reaile ~ile de cronică.
Ca şi oamenui de ştHnţă puşi în faţa scheletelor preiistorice, istoricii
de ia zi se pot folosi cu succes de atest !fel de docunrnnte, pentru reconsti-
1
tuirea conturului vremii. cit ma4 a1prna1pe de realitate.
Ţăranii sub Regimul Regulamentului Organic
de Acad. A. şi G. Oţetea
Reglementairea raiporturilnr dintre iprop1rietari şi clăoa•şi prin Regula-

mentul onganic a ·însemnat o agra:v.are atît de bruscă şi de ttonsiderabilă
a sarcinilor ţă1rănirnii şi a stîrnit o reacţiune atlît de .puternică şi de gene-
rală incit reorganizarea Statului 1prin acelaşi Regulament a1pare ca un
simplu mijlo'C de a pune la dis1poziţfa 1proprietairilor for,ţa de oonstrîngere
necesară pentru executarea muncilor agridol1e.
Urbariiile domnilor fanarioţi fixaseră, în a doua jumătate a se!colului
al XVIII-lea, număml zilelor de olacă la 12 şi stăpinii de moşie gu în-
cercat să-l ~impună tuturor locuitari:lor de ·pe moşiile lor. Ei n-au izbutit
decît parţial şi sporadic, fiindtă ţăranii au op,us incericărilor lor c0tn-
venţiHe particulare pe care le 1îirrohei1aseră ou stăpiinii ide moşie sau obi-
ceiul pă1mîntU'lui, care pr.ervedeau în general mai puţ.in zite de clacă (de
obicei între trei şi şase) şi faicultatea pentru multe sate de a ră 1scum
pă.ra daca ,printr-o mică sumă de bani. Forma domiinantă a rentei era încă
dijma. Ea se ex;pNICă 1prj:n gradul 'locă 1puţ1iin idezvo!Jtat .al .cuJt.urili de cer·ealc
şi prin faptul că 1principala „chiverniseală" a ,boierilor se întemeia nu
atlît pe venitul moşii·lor lor\ cit pe haviaetuil slujbelor publilce. Ţăranii
erau cmnt exploataţi nu a tît ca iclăc,a·şi, oit ca contribuabili.
Dezvolta:r·ea raipirdă a comerţului de cereale şi, oa o c:onsiednţă, ten-
dinţa •boierilor de a extinde suprafaţa terenurilor arabile au dus la limi-
tarea proprietăţii comunale a ţăranilor, la restringerea drepturilor lor
de fuilosinţă asuipra pă1durilor şi apelor, fa reducerea terienului pe cam
clăoaşH îl munceau ·pe icont proipriu, ila fix·area 1numă 1 rul.ui viteloir pe c.are
le p1Utea11 ţiine şi a sulp·ria[eţ.ei :pămî.ntului pe icare trebuiau să &e hrănească_
LiberdnidlU-şi moşiile de sei:rvituţilie deu1dale care le girevau, boierii au insti-
tuit un 1drept de proprietate qufritară aisutpra unO'r !bunuri, asupr1a cărora
n-1a veau deJait titluri feudale. Dacă ~n uzul comun mai Jntîltnim şi dupâ
1831 expresia „stăpîni de moşie", Regulamentul organk nu mai cunoaşte
decît 1proiprietari, 11n sen\S ul abso1lut, caipiilaHst, al cuviîntului.
1 '
Cum încă proprietarii nu ·dispuneau nki ,de ca1Pital, nici de inventar
a1g:riicol, nici de cuoo15tinţe tehnice, ei au reouirs, ipenbru valoriH:carea
m10.5i·il10r lor, l1a dalCă, 1rnre constitui1a, „pr~ndpalul tribut al ţărănim,ii către
clasa stă1pîlnito·are, şi oriunde s-a creat situaţia aceast.a·", Sipune Marx, „claca
rareori rezulta din stairea de şerbie ; dumpotri•vă, de oele mai multe Jri
136
stan~a de 1 şerbie rezulta din dacă. Aşa stăteau :lUJCrnrile in P.rindpatele
Rornîne" 1•
Aceste transformări au creat în sinul societăţii o situaţie din care
nu se putea ieşi decît 1prin revoluţie sau prin reorganizarea din teme-
J.ie ia Statului. Ou vectiile mijloace ide constnîngere ţăranii nu mai puteau fi
men~inuţi 1ÎIO stare de isupunere. Constituţia regulamentiaTă, - ou Adu-
nairea obştească care face din legie un instmmetnt de e:xippqpriere şi de
asuprire a ţăiranilor, cu miliţia şi cu dorobanţii puşi fa di~ziţja prnpric-
1aTilior pentru a asigtl["a executarea muncilor agriPJle, ou „coridonul", care
nu er.a numai s.anitiar, ci destinat să impiedice ..şi fUJg.a ţăirani1lor peste
gran.i:ţă, - n-a a1vut altă menke decit să oonsolildeze regimul călcii şi
să-i a15iglllre dez,voltarea.
„Regul1amentul orgiartic, sipu'ne Miarx, e o ex,presie pozitiivă a goanei
du;pă S'U!pil"amuncă, 1goa1nă 1pe car·e 1Heicare 'Pan11grnf o legali,zează". Sătenii
din Ţara Romlineaiscă au ex,pirimat aceeaşi i1dee Cii11id au numit Regulam~n
tul „robia clăcii".
I. Situaf ia îrzainte de Regulament

EX1proprierea ţără,nimii de drepturile 1ei de folasinţă şi de mijloacele de
pr.aducţie, .ş1i agr.a:w1rea co111cHţiilor de muifl!Că ţncep 1Î'n ultimul 1Stert af
sete.olului al XVlll„lea. Numărul zilelor 1de dat.ă, vairiabill după densitatea
populaţ.iei şi aşez1area mo..c;;iei, La gria1ni,ţă siau !În interiorul ţăriii, d1a r în
general foarte redus, se fixează, către sftî1rşitul s 1ecolului •al XVIII-iea, la
12 şi, in Ţ-ara RomâneasJcă, acest număr se menţine pi'nă î1n Hmpul lui
Ca-rag.ea, care-i 1a1d~ugă o zi de ,pl~ug şi un cair de lemne fa Crăiciu'n.
lin Moldova„ ll'!1Cle exploatarea ţăra1I1ilor e mai aspră şi mai silstema-
tică, aişezămuntul ilui Grig01re Ghilea, din 1766, i1ntrodtroe nartul, caire-
fixează ca1ntitat1ea ide muncă !penim o zi 'ide .cfaică şi care nu se put:!a
efJoctua dooit iÎoo-o zi şi jumăt.ate s·au două.
In 1775, boierii molldoveni oer domnului să le a1oorde zeci·uiala călcii.
a.dică 36 1zile pe an, <lair nu 01bţin, i11 1777, <lecit două zile Jn iplus şi, la
moşiile uinde IÎişi al\/ea u c01nacul, o cără u..şie pentr.u trebuiinţele casei şi
două care de lemne. Alexandru Moruzi mai adaugă la aceste zile două,
ânQî:t Riegu1amentu[ mig:anic găseşt·e ţă:rainii moldoveni îngreuiaţi cu cel'
puţin 2Q zile de daică în loc de 12.
In afară de acea1Sta, aj<utocul 'Pe carie locuitoriii îl dă.ide.au stă1pînului
de moşie pentru rep.ararna moiri1i, ac.airefurHor de la curte şi iazului, din
facultativ devine obligator. Boierii încep a1poi să. pună la clacă şi femeile •.
deşi urbariile nu obligă la clacă <lecit capul familiei, şi le silesc să
toarcă şi să 1ea.să pentru curte. Astfel se introduce clacă domestică pen-
tru toată iiamiliia clăiaasul1ui.
InsifiI"ş.it, .pwprietarul ·îşi airogă iekaptul exeicuHv :de a oonverti clac:i
~n bani şi mon01pdlul morilor, băuturi1oc şi dUJghen.iii pe moşia sa.
Pe
tră1geau
*
măsură ce obligaţiile ţăr,anillor Slpor.esc, foloasele pe care ei le
scald. Piînă Ia Regulamentul orgalni~. ţămni1i din Pirinciipate aveau
un dreipt de .fiolosillllţă neJ.imitat as1U!prn cu.răturilor. Ei puteau ara, semăm
1 Karl Marx, OaipifuJlul, Ed. P.M.R., Bucureş:li, 1947, val. I, :p. 232-233.
137'
şi cosi oriioe JntiJndere de pămînt, cu sing·uira condiţie <l1e a da moşierului
dijmă din pir.aduse. Acest dr.eipt e respectat in Ţara R0imlÎinea1scă piînă în
1831. I n Moldova aşezărnîntul lui Alexandru Moruzi, din 1805, limitează
· pentru prima dată întinderea locurilor ide fînaţ şi de 1păşune după numărul
vitelor ce •pasedă clăcaşi.i şi rezervă stă1p1~nului ide 111J0.Şi1e a patra pade din
:hlnaţ. Boerii işi oonstitue 1ast1el „un d10IT1eni'll rezerva•t" care e o primă
atingere a dreptului ide folosinţă pe ca:re 1ocuitor.ii H aveau <:iisUJpr-a
loctllrilor, şi ipri11na afirmare a dr€jptului! de pr.oprietate dit1IJili:n. Această
ev0iluţiie se desăiV!Î:rişeşte prin hirsov1llll lui loni.ţă Saindu Sturza, din 1827,
care p 1roclamă pro1prietatea saoră şi dnviolatbi/lă: „nimeni altul pe moşia
stăp.î1nului nu poate pescui sau vâna fără îrllV'Oiire, dar inu 1p10ate nki
a ara, sau semăna şi cosi sub orice cuvânt" 1 ). MoşiHe boereşH şi rninăsti
reşt~ s!î'nt 1S1Cutite de orice da:rie, ca şi lfabrid1e, morile, veLniţ•ele şi beră·riile
ce s-ar a.fla pe ele.
Aşezămiîntul iaceluia1şi D.omn, .dilll ;anul 1tllrmător, fixează fînaţul la o
ju1rnă1ate de falce de cap de vită, pîină fa maxirnUJm 12 vite pentru
f.runtaş, !ia opt 1pentru mijlocaş işi fa: ,patru ipentiru ,oddaş. lns.forşit, moşi.ile
ca.re nu aveau Loc p'elntru a fndestula pe toţi llQlcuitorii ai\'leaiu să fi.e irn-
pă·rţibe 1n trei rpărţi ,,,din caire două părţi se vor ida locuitorilor, i1a'f a
treia pade să rămi4e veşniicu,lui stăipînitor" 2.
în ·acelaşi tiunip dreiptul ide pes1cuit 1fn aipefo moşiei e unterzis sau supus
la zeciuială, ca şi folosi:nţa ipăldurHor.
Pâ:nă '1a slfirşiitul secolului al XVllI-leai, atH în Mo1dova cit şi în
Ţara Rominească, ţămni!i aveau un dr~pt nelimitat de a tăia din păduri
lemne de !foc, de e1orntrucţie şi 'tlhi:ar 1die VIÎnzair·e, <le .a-şi .p.aşte şi ·ierna
vitele, de a-şi iingrăişa mascuri1i cu ghindă şi icu jir. în 1792, la cererea
Divanului, Alexandru Moruzi inter·vine pentru prima dată cu un aşe
zăm~nt care reg;lementeiază acest drept, resk'îngindu-l. Daică pădurile s·ecu-
lare rămîn încă un· drept comun al tuturor locuitorilor, dlllffibră.vile şi re-
di urile, adică pădurile tinere, sînt apărate. Ţăranii se pot aiproviziona
in voie ou lemne de foc şi ide corntrncţi'e ipentru gospodăria lor, dar din
aratei, .nuele şi oherestiele destinate V'inzării trebuie să dea proprietarilor
Z'eciuială.
1
Nu trec .doi ·ani, şi Mihail Suţu e sfllit ·de iprotestă:rile ţăirianilor să

intervină, fiindcă stăipiiniii. de moşie caută să transforme zeciuiala în bani
şi isă s.up·ună ipe ţăr.ani fa zeciuiailă ·ahi.ar ~i pentru lemoo1e de foc, „p~ntrn
că, ;pretind ei, precum iau stăiplinii moşiilor dijmuiri de ipe moşiile ce au
la oimp, aşa se caide şi cei ce au moşii cu pă;duri" 3 ).
Caria1gea reduce 1dreiptwrile ţărnnilor la trebuinţele casei. Chiar pen-
tru oornstrucţ·i·a casei Im, ei tre1bui.au să dea dijmă sau să se funroi.aiscă cu
pr.qp'f'ietaml 4).
Se constată ·deci, începînd cu ultimul sfert al secolului al XVIII-iea, un
prooas de întindere şi <le consolidare a <lrepturiilor iproprietarDlor de pă
mîint în 1daum /Clăcaşilor şi ţărnniJor liiberi şi o înă·spirire a oonidiţiei ac~s
torn. N°umăml zilelor ide clacă ise înmulţesc, drepturUe de folosinţă ale
ţăr:anillor as1.11prn ipătdurHor, alP'elor, ,f.iineţelor şi izlazuriUor se .restrirng s:in1
t A.ale şi l.8giiui.ri prwilfoare La chastia fărăneaiscă, voi. I, p. 64.

2 Jl>~de.m, p. 70.
3 Acte şi legiuiri, I. p. 44.
4 Gh. Pa.nu : Cercetări ClJSupra stării ţăranilor tn inmcurile trecute voi. I, p.
~~~ ,
138
se anulează. Prqprieta·ri1i îşi rotunjesc moşiile prin cumpărare, danii
fictilve, 1oonfistări iSau ·Spolieri şi tind să l e Jitbereze de senvitiuţile feudal~
1
pe oare obiceiul le crei:ase ~n folosul locu.itorilor moşiei. Ei caiută aiStfel

1
să institiuie un idreipt .de pr.a:prietate bur.ghez-icapitai!iiSt asupra unor bunuri,

aslllP.ra cărora n-aveau decît titluri feudale.
Dar in momentul introdUJC:erii Regu:laimentului or.gainic, major.itatea
sătienillOr se aflau încă ipe vechile ipoziţii. Din investiigaţiile generalului
KiJSseLeM, care a ,p'Ul5 să se cerceteze toatie adeLe inv.ocate ·de 1propriet11ri
pentru .a..;şi SIUJ.5ţine pretenţiile, rezultă că în 1831, aşezămintele domnilor
flanairiDţd şi aJe 1ui Ioniţă Sandu Sturzia nu erau decit parţial şi s:poraidic
aipliica te.
EXiplicaţiia aJQeStui fapt .stă în rezistenţa ţărnni1lor, in insUJficienţa mij-
loacelor de ronsb:Wngere de caire diSipunea clasa stă!p'înitoare şii în îngrădi
rile oare stăl\/iLeau inainte de pacea de la Adri1aoopol, Hbertatea comer-
ţului ·de cereale. Deoeniul car·e a proceda1t insHtuirea <Regulamentului
organic a fost ifră1mîntat de puternice mişcă;ri ţăirăneşti. Ţăranii mold!Qll/eni
pun :iin 1 dis.icuţie 'Claca şi retuză s~o piresteze. Guvernul e siJit să ia mă"Suri
împotriva agitatorilor care seamănă la ţară „duhul nesupunerii şi al rez-
meriţii".
Varnwl Negel e atît de ipreoolJIPa't ·de starea de sipirit a ţăraniilor
incit se :întreabă dacă ee vor 1putea istnînge prOl\/iziHe rpientru „chelerul
împărătesc" 1 ). Kisselef,f vorbeşte de efeictul 1pe 'Care l-au proidus asupra
boerilor ,Jproclialmaţiile incendiare a le 1ui V~aidimirescu" şi <le agitaţi.a pe
1
caire au întreţinut-o în rfadtlll'ile ţărănimii. '

Această a1gitaţiie, „nenorociriile emi1graţiei şi st.ăiderea influenţei tm-
ceşti, scrie 1generalu1l Kissel~f oonteLui Nesselrode, aiu descurajat şi pe
cei mai ·miloşi ,Partiizani .ai unui sistem care era liln descompunere şi nu
mai găsea sprijin niicăeiri" 2 • Aşa se Jiaice' că boerH i"nşişi .au început să
se pceooU1pe, cu ÎT1Celpere din 1821, de reforma generală a Statului şi să
intoomească diverse proiecte de Constituţie, caire să Ie asi1gure mijloacele
de constrilngere necesaire peh:tru a „r.eg1ement a munca clăcaşilor şi a o
1
menţii!ne ·Ln ca1dT1ul •Uoor limite convenaibi,le me.şteşugu1.ui p~·us-valorii...

Ace.stia e wn element esenţi<al a•l aşa numitei acumulări primiti.ve" 3 ).
Regt.\1amentul organic a răispu115 tuturor arcestor exigenţe.
II. - Regimul regulamentar.

Regulamentul iorganic a modificat regimul p.roprietăţii ·P'rilil două caii,
ambele J!n da1una ţăranHor. ln primul rlind a a'bolit dreptul de folosinţă
nelimitat pe care ţănni,i 1fl .aiveau as.u1p.ra locuri1or lilb.ere, inculte, şi a
recunoocut ·propirieta!filor drepttAl de a-şi rezerva a treia ipade din moşie
şi de a exercita asupra ei un drept die 'PrQpr.i·et.ate d~lin şi absolut. Reg.u-
lamentul nu mai voribeşte de stăpini de moşii, ci de „<prqprietari", care-şi
consideră idraptul ca „sfînt şi ferit de tot felul de silă" (Conachi).
în al doilea rînd, Regulamentul or,gank înăspreşte condiţiile muncii
introdOOÎ.nd şi-n Ţiar·a RollllÎnească nartul. Moşierul îlşi asi;gură braţele
de muncă necesare ·cult·UJrii domeniu/Iiui :rezervat pri1n zilele de clacă, din
care faic.e un bun arbibrar, la discreţia 1propriietam1ui. Şi, pentru ca
I Gh. Panu, Op. oiit„ ·p. 413-417.

2 Za.blocki-Desiatowsky, Contele P. D. Kisselelf, IV, p. 70
3 K. Marx, C[4piitaluil, I, p. 653.
139
clăcaşul să nu se poată împotrivi exigenţelor proprietarului, el a fost
leg.at de moşie. Astfe1, dacă art. 64 a,l Reg. d.in Muntenia şi 435 .din
Moldovra r€1ConHrmă .attul de 1dezr.abire al lui Constantin Ma:vrncordat.
şerbia reapare ca o consecinţă a dădL
Regulamentul organic pretinde a stabili raporturile dintre proprietari
şi clăcaşi 1pe princirpiUtl u1nei exade reci1procităţi întf.e dreptmi şi înda-
tociri.
As1fol, 1n Muntenia, .proprietar-ul se obligă să dea fiecărui sătean aşe
zat pe moşia sa un loc d.e 400 sUnjeni rpătraţi k1 cJimp şi 300 stînjeni Ia
mUtnte ,pentru casă, curte şii grăidină de zarzavat, două pogoane şi jumă
tate pentru patru vite de muncă şi o vacă, trei 1pogoane ·de finat şi trei
de .arătură. Tota:t: 8 pogoa1ne şi j.umătate, întindere maximă pentru să
tenii cu 5 vite. I1n Molid()l\la, întinderea maximă eria de 13 ipogoa111e şi j u-
rnă ta te.
Pe moşiLle unde vor f.i păduri; proprietaml \lja :pe~mite l:ocuitorilor să
se arpmvizionezie icu lemne de foc „:pentm a lor nea1păra tă trebuinţă", aşa
cum „se urmează şi acum".
în schimbul! acestor conrcesiuni, săteanul e obligat La o <llllblă pre-
staţie, in muncă şi produse inafornle. In pdmul lf1îir11d, el e (JlbUgat să
1
Juicrez.e, 1pe moşia proprietarntlui, „diupă veohiul obiceiu, douăsiprezece

zile ipe an", şi -a1nume ·cu carul, cu plugul şi cu toaite vitele pentru care
proprietarul îi asigură hrana. „Codaşul" car,e n-;are vit·e V•a luora cu
paOmele.
In aparenţă, Regul0menttd res:pecta oele 12 zile traidiţional·e de clacă.
In reailitate, 1le înmuMeste de două s•a·u trei ori oiintrddu.dînd narttJJl si tn
Munteni.a. Kisseletf iffillişi a ~irătat că o zi ide nart i1n McY!idova e egală
cu două zile ide nart în Ucl'aina, unde o zi de ielacă face oe! ·puţin una
şi jumătate reală 1 ).
In afară de cele douăsprezece ,zi11'e de cla'Că, tiecare sătean mai datora
proprietarului o zi de ,plug şi un ca1 de ,lemne. !Locuitorii fără boi fă·ceau
îin looul aoestor două ziile, şase, cu 1pa1lrn~J..e.
. Agronomul Ion Ionescu de 1a Brnd a ffila•luat numărul real al zilelor
1
de muncă pe oare sătenii le datoirau .Pro!PrietarUJl·ui J,a 42 ~n Muntenia şi

la 48 'În Mo lidovia 2 ). Adă1 ugilld J.a acestea va1loarea iîn zLl·e de Jucru a pr ~
staţiei slujbaşilor volnici, el ajunge !:a 56 zile în Munteni·a şi la 84 zile
in Moldova. Astfel Regul1amentull a găsH mijloctJJl tSă tri1p1'eze nurnăru!l prin
nO!rma fixată pentru o zi. Bă!1Ce'SIC'U susţine d comitetul iinstit·uit în 1850
pentru ,a modifica Regulamentul moldov;enesc ,a mărturisit, invr-un rnport
adresat Porţii, că norma fixată ·pentrn o zi nu se putea executa decit
în trei 3 ).
In afară de aceasta, locuitoriii trebuiau să deai dijmă d~n toate
proldusele riecoltate pe terenul concesionat de propirietar, şi ceea oe Băl·
cescu inumeşte „o dijmă din oameni". Fiecare sat. era obHgat să furnizeze
pentru serviciuil •pairticu11.ar a1l prorprietarului 4 oameni· din 100 de if.ami;lii în
Muntenia, şi 10 din 100 1în Molido'Vla. Aceştia sînt slujbaşii volnici, un
nume nou pentru scutelnicii şi poslujnicii desfiinţaţi şi 1pentru care boierii
au fost înlemnizaţi de către visterie.
I Aeite şi legiuiri, 11, 'P· 113.
2 Oonverti111Jd o zi cu plugUil fa itirei z~le cu braţele, deci 12 zille ·de o!.acă 36
zile cu braţele.
3 N. Bălcescu, O.pere, Ed. G. Z1arne, voi. 12, p. 34.
140
Sub o formă ~pocrită de u:şUT.are ia 1birnlui şi de re~pedare a prin-
dpiului reciip.rocită~ii, Regu1aimentul ·org.anic ainul1a vechiul drept de folo-
sinţă asuipra hotarului .aşezării, red·UJoea intin1Cl.erea de pămint folosită de
ţă:ra.ni mai înainte la mai puţi1n de jumătate, rezer-va exdusi1v prop,ri~
tarnlui· venitul pă1duri1lor, morilor, <iz.lazurilor şi moooipolul băutur.ilor, bă
că1niiLor şi mă·celăridlor, IŞli 1dreptul de a converti daoa în bani la un
preţ fixat de prOiprietari. Deosebit de injuste erau art. 144 din Regula-
mentul Tării Romîneşti şi 127 din Regulamentul Moldovei, care lăsau să
aipese asuipra locuitorilor, cărora proprietarul nu avea de unde să le dea
legiuita întindere de pămînt, aceleaşi sarcini pe care le suportau cei ce
au iprimit toată intinderea prescrisă de Regulament.
Cu toa1e că art. 64 (Ţara Romînemsică) şi 435 (Mo.~dova) declară
că legiuirea lui Constantin Mavroco11dat „ipentru <lesrobirea ţăria1nilor rumfni
rămîne si va rămine .nestrămut 1a tă 1întru toată ·~ntinderea ei", tărainul e
J.eg·atde moşie ipentrn a ·fi i'llJCă.rcat CU ·toată SUJpramunca de care ana
nevoie prop!fiefaru' sau arendaşul. ln s.~.iTşit, aoord.iîind prqprietamlui
dreptul de .a recurge Ila o.rganel e .aidministnative pientru a si•li pe clăcaşi
1
să i.mplinea·scă mwncile agricole, Regulamentul a coidi.ficat şerbia cu tot

cortegiul ei de wbuzuri, violenţe şi cruzimi. Nu e ·de mirare că el a stirnit
în toată ţara o mişcare :generală de protestare şi de împotrivire.
JII. - Aplicarea Regulamentului organic.

Noua „letge a clăcii" a fost adusă la cunoştinţa 1locuitorilor priillti-o
circulară a marelui vistiernic, Alexandru Vilara, din 20 septembrie 1831,
pentru a fi pusă în lucrare în primăvara anului 1832.
Ci:ncufar.a reproduce textul seicţi.eii a Vil-a, ·art. 138-146, dar cu
omisiuni (al. 2 al parag.r. 15 airt. 142, 1piar-agr. 1-4 ale art. 143) şi unele
modi~ică-ri (art. 145) şi, ceea ce-i mai important de semnalat, a1rti:colele nu
mt numerotate ca în textul originar, de la 138-146, ci de la 1-9. In
oontestaţiile lor cu prOlpr-ietarii, sătenii nu ;puteau invooa textul Regu-
lamentu[ui.
Cu toate precauţiunile guvernului de a sublinia binefacerile noii
legiuiri, mai ales reducerea tuturor impozitelor vechi la caipitaţia de 30
lei şi desfiinţarea scutelnicilor, ţăranii nu s-au lăsiat amăgiţi. J.n multe
pălfli, ei au reif•ll1Zat .să :primească circufar.a şi să se linvoiască ;pentru clacă
cu pr0iprietarii. J.n Maildiova, protestarea a luat rforme vidlente. Obişnuiţi
să se ·flOlosească ide toată întinderea de !Pămiint de iea:re aveau nevoie, ţă
ra1nLi di1n amibele Prindpate nu puteau aiucepta fără munmur dispoziţiile
înrobi.toare ale Regulamentului.
Lămuritoare îin această prri'Vinţă', sint oons1atări·Le mar-elui vistiemic,
Alex.anldru Villara.
lnspectilflld judeţele Ialomiţa, Brăila, Focşani şi Buzău ( 10 iunie---2
iuLie 1832), el a constatat că pbasa Horciii şi şa1pte sate dintr-o a:ltă p:lasă.
de ipe Dunălfe aiu retf.uz·at să fa'1'Chee ii'!11Voieli cu proprietaiml, şi ocinmuitorul
n-3 îndrăS1I1it .să J.e s~leaocă, de teamă ca oamenii să nu rugă iîn ţara
tulfcească.
Vi-Lara, care aire şi el moşie in lafomiţa, caută să-i convingă, ameinin-
ţînd icu rigorHe stăipiînirii. OarnenH răs1p1.md că „ei nu îndră:z.nesc a se face
1ncepători" şi .că „1le e frică să nu-i blesteme ceilalţi pentru u:n obiceiu
ce ar î1ocepe cu dJnşii".
141
,.Cu alte cuvinte, închee Vidară, toate aceste sate de pe Baltă, care
sint şi oele mai cura1te şi în bUJnă stare, se aiflă intr-o vorlbă a nu pr.imi
c1aca1 şi se cură.ţă cu cu:\llîntu1 de a !i·m:epe dînşii" 1 ).
Se simte aici o licărire de oonşti~aţă socială, un va.g sentiment de
s·alid.aritate, din care iinsă, prrin :pmpriii1l·e ei iputeri, ţărănimea n-a putut
scoate UJn: plan de acţiune oonmnă şi forţa să-l ducă la IÎnideiplinke.
Şi, fiindcă at.unci· nu exista nid burghezie dapwbilă de o acţiune
revoluţionară, necum un proletairiat, ţă.rănirnea s-a supus, afară de ce:i
de la margini, oare a obţinut prelungirea stări.i de .faipt !')au a emiigrnrt:.
Cazul cel mai tipic e acela care s-a produs, în mai 1833, î<n }uld4ele
Dorohoi, Iaşi şi Fălciu. Locuitorii din satele de rpe malul Pmtului s-au
strămutait în Basiara1bia, Şli ail1te sate se rpregăt1 eaiu să le urmeze piMa.
Anohefa instituită de guvern ·a explicat exodul prin sarcinile Î'zvorînd din
dator.iile locuitori.lor, Tciuzutl isipravnicilor de 1a satisif.aice reclamaţiile lociii-
torilor şi foametea pe caire ipropri.etarid şi arendaşii refuză s-o combată.
DaT, p,entru a-i re~ine, guvernul e silit să le asig1ure vechile aşezăminte
pină :iin 1844, oîncl prin ameniinţ·area de a treoe Prutu·i, ohţin o nouă
prelungire p~nă în 1848. Raportul nu pomeneşte nimk de sa:rdnile im-
pws·e de Reigulament şi totuşi, i.n jallbeile lor, locuitoriii se .plâng în primul
i11nd şi aiprnarpe excluis1v de „asuipriorile .ce ipătianesc Jn l:UCTul zilelor
boerescului şi strfantoriri.i în locuTile de hrnnă" 2.
Ignoriînd cu bull1.ă ştiinţă a1de'Vărata cauză a nemulţumirii ţărani·lor.
guver:nu·l a inceroat să apreasică emigraţia prin măsuri a1dmitnistrntive şi
poOiţieneşti. Dar n-ia izhutit idec.ît arunoi ciind proprietanii idilll ţinu1urile
de jos şi de •pe malul P.rutu1ui au oonsimţit să prelungească pe ş.ase ani
(reînoiţi in ,1838) veohHe raip.artu'ri cu clă1caşii. In 1844, aceştia fac ctt ·
noscut rporoprietarilm că vor emigr·a ipesite Prnt .la eXJpirarea termenuluii
şi silesc g.uverool să amî111e ou !Încă pa1tru ani punerea în vigoaire a Re-
g.ufament!u~ui.
La fel s-au 1petrecut lucrurile în Muntenia. în cursul unei călătorii
de inspecţie în toată ţara (iunie-iulie 1832) 3 ). ~isseleff a primit 1900 de
jaLbe din ,partea clătaşilor şi şi~<i format coil'Vingerea că, „daică masa
ţăranilor nu şi-,at ma:ni1esfat cu şi mai mare tăirie nemulţumirea, e :ă
s-a interzi15 ocî'rmuitoriilor de a sili pe ţăra1T1Ji să ~mp:li:neasd condiţiile
noii clăd şi că, cu excepţia slujbaşilor volnici, totul a rămas în starea
dinainte" 4).
IV. - Modificarea legii clăctl.
Kisselelif -îşi dă seama că legea clăcii :nu se va putea tmpt11ne Iără

tunburări. De aceea, 1Lncă din mairtie 1832, el recomandă, Sfaturilor aidmi-
niistrative ale celor două Principate să prooadeze cu bltîndeţe la introdu-
oerea l,egiii, întrucit ea „apasă exoh1siv asupra clasei celei mai muncit.oare
şi mai numeroase a ţări'i'' şi e liipsită de „orice dTeaptă cumpă.nă într~
~ndaitoriiri'le iSii fo!10&urii\e tărnnilor". Sfatul trnbuia să se că•lăuzească nu
duipă ceea ~ consideră
I
ca
legal, ci „după adevărata stare a lucrurilor''.
1 A.cite şi legiuiri, [, p. 204-207.

2 /!Ji,dem, p. 130-153.
3 A.l'lfe şi legiuiri, [, p. 130--153.
4 Acte şi legi.uiri, I, p. 209.
142
a1dică după ,$rnipovărălflile nu de mult făoute" şi „du1pă nemulţumired
generală" pe care aceste Lmpovărări le-au stirnit in „alasa lucrătorilor
de pămlînt" 1 ).
Pentru a ipotOlli nemulţumirea ţăranilor, l(isseleM recomandă gwver-
oelior „isă t.aivorizeze, pr·in mij'locire împă1ciuitoar-e, onice dnvoire ~ntre
păTţile care n-ar v:rea să se ţină <le „Regulament", şi, intre timp, să
se culea1gă datele neoe.siare 1pentru amendarea ,ei. Intr-un cuVlînt, l(isseleft
propune nici mai mult nici maii puţin deoît soopendarea di&pozi.ţiilor din
RegUJlament care se referă la rela·ţiiile dintre proprietari şi clăcaş[, reexa-
minarea legH şi modificarea ei în ses.iu:nea 1832-1833. Aş.a îocei,pe intre
g:enenalul l(isselle:fif şi boeri o 'LU1ptă aprigă de un an, în cair·e vederile mo-
derate şi umane .a·le oel•ui dintiiu Vl()f fi înf.r&nte de apriga sete de clacă
a celor din unmă 2 ).
l(isseleff a supus legea clăcii unui examen amănunţit şi a confrun-
ta1t ipretenţiHe 1pr!0jprietarilor ou actele de arhive Ş•i cu ()lbiceiul pămJintu
lui. B a arăitat că hrisoaiVele lui Grigore Ghi1oa din 1 ianuarie 1776 şi
20 mai 1777, .prin care autorH Regulamentului susţilneau că s-ar fi stator-
ni'Ci1t „zeciula zâlielor ainului" ('a•rt. 119 Molidova) „inu există sau sînt
fal1.5e"; că, ipllină lin 1805, maximul i1ndatari11ilor clăca·şiilor ena de 12 zi!~.
că acest număr suterea reduoeri mai mult isau mai puţin oonsidernbile în
regiuni'le de la mar.ginea ţării, că sluj1be!le 1'ega te de aceste tîndatoriri
nu ern.u cu naTt (ceea ce nu e exiact decit ipentru Ţar.a Rominească) şi
că loturile de pămînt stalbilite de hrisovul lui Al. Moruzi sînt de 3 1/ 2 -1 1/ 2
ori mai mari <lecit acelea prevăzute de Regulament 3 ).
l(is5 eleftf a dovedit că numa1i cu preţul cel'Or 12 ziLe de clacă sătenii
1
acopereau chiri,a pămintului concesiona1t ide pirQprietar. Dijma din produse,

ziua de ,p~ug, cam! de lemne şi sluj'J:iaşii volnici fonma.u o ccmtri:buti~
su1pliimenta1Tă, un dar g:rnturit pe ca:re dăcaişi~ 1î.l fălceau proip:rietarulul.
l(:isseletf ·aa-ată apoi că Reguiloamentul orgainiic, care trebuia să st,abi-
lească o Hberă fîinvoiată lintr·e 1prqprietairi şi clăcaşi a fost o tocmeală făcută
numai de prqprietarL Leigea n-a consultat 1pe ţăraini, J11-a ţinut seamă de
condiţiile sipeciifice ale diforiitelor regiuni, ni.Ici ·de vari.avii['e ipreţului pămin
tufoi şi 1prodU5elor. Reg.ulamentul a constituit .pentru toate regiunile ţării
o .lege uni'Că.i, i·mra,riabNă şi gener'Cl!ă, cînd ea trebui.a. să se adapteze, prin
libera invoi·ală, la IÎ!lTiprej urările loculw şi la ip.reţurille c1..1Jrente.
Dair mai absurd şi mai necLrept e că .legea impune clăcaşilor aceleaşi
sardrti, fie că au iprirniit 1.5au 1r1u tot pămintul car.e trebuii.ai . să c0institue
contra vailoarea se1"1Vkiifor prestare de ei. Acei·a care nu l-ar fi primit
a•veau şă fie suipuşi I.a două clăci - una pentru pmprietarn'l pe moşia
căruia erau aşezaţi, iar alta pentru acela care le-ar ·da pămintul de
c01111Pletare" •). ,
lnstliirşit, genera.Iul l(isseileff propune oa ·disipoziţiile Regufamentu!ut1
Oflganic reta t~ve la dreptulf'ile şi ~ndatorkile dintr,e proprietari să f1ie pll6e
slllb egiida actului <le .dezrobire al 1lui CorntainU.n .Af.aV1rooondat. Ideea Iul e
că legea clăoii e numai trnnsitarie pentru a se a~unge la a.rendări de b:ună
"10ie, ceea oe i·mp!Lkă, evident, Ubertatea pers·onală.
I A1t1te şi Je.g~uiri, I, p. 100.

2 /.b~dem, p. 1:12.
3 ll>i.dem.
4 Acte şi "8.giuiri, I, pp. 111-11'4.
143
De aceea s-a riiclicat cu toată energia îrnpotrriva restricţiilor pe ca1e
legea le 1pUJnea in calea dreptU:lui de ,strămutaire a clăcaşilor.
I n baziai o!bservatiilor si .Ia îndemnul genera'lului Kisselellif, Sfatul
administ'ra1tirv 1din ambele Pir·i.ncilpate •întoomeşte cite un proiect de modifi-
care -a Reguliamentuiui organic. Proiectul mdLdovean. reduce puţ1in norma
zilei de plug (de La1 15 iprăjini .la 14 dn loc de moină 1Şi de la 12 la 9 In
tetină). Textul detfiini.tiv S1pecifkă unsă că această normă se aipliică numai
p'lugul·ui cu doi !boi. _,,I.ar cel ce va arvea patru boi, este da tor a da îndoit
1
numă1r <le .prăjini 1pe zi, fiHnidcă pentirlll acest numă.r de boi i s·e da
hrană rde !Către proip'I"ietar. Semă111atul ~i gră1patul s int a111p11inse în ziua
1
arătMii" 2 ).
Hrisovul lui Al. Moruzi specifica pentru fiecare gen de lucru numărul
zilelor de clacă (atitea zile pentru arat, atîtea pentru prăşit, atitea pen-
tru secerat, etc.). Proiectul Sfaului administraitv permitea proprieta-
rului să arunce în sarcina locuitorilor mundle cele mai grele. Ast:fel
a!I"t. 13 :prevede că „zilde de plug se vor lucra .pe jumătate cel puţin în
vreme de toamnă, sau ·şi toate, dacă 1oauitor.ul air saooti mai de follos
pentru dînsul" 1•
Re'giulamentul orga1ruic fixase pentru cosLtul, str.il111Sul şi clădifal unei
fă.lei de lin patru zile. Proiectu.I spedfică:: „adică tr,ei zHe cu mîirnilB
şi o zi de lucru cu boii". El introduJce a1Stfel 'Îln normă obtigaţia de a
căra f'lnul, ceea ce .nu se curpri111dea in Regulament. KiLS:SE'deM cere şi obţ!ne
s upinimarnai ooidiciluluii.
,Proi<E~ctuq rezumă diverse 1ooatoriri Jmpuse clăcaişului 1n trecut, „care,
nefiind hlO'tăr\Îte iputea.u să idea prilej la asupriri", ca ziloe de clacă supli-
mentare, meremet1uri, poldvadă ş.i cam! de 1emne, im trei zile w boii.
„Cel ce n-are boi, va face pentru cele trei zile nouă zile proaste" 2 ), Kis-
selefif declară această dispoziţie nu numai împovărătoare pentru ţăran,
dar „arbitrară" şi cere ca omul fără 1ooi să iacă trei eii1e cu braţele.
Adunairea admite amendamentul.
Textu~ definitiv cuprinde o a.grava1re a normei la iprăşH.
„Douăl5)prezeoe prăjini. rde rpirăşit" - des~giur de trei ori - „impreuna
cu culesul popuşoilor, căraitul la ~ şi facerea ooşerului, cînd va cere
trebuinţa, se va socoti o zi" 3 ). Dispoz~ţia corespunzătoare din Reguh-
ment, art. 125, pamgr. rb şi d) st11na astfel: „La prăşii't, fireştecare locui-
tor v·a ipirăşi .pe iZi douătSiprerece prăjini ifălceşti". Paragraful d adaugă:
„Culesu.1 şti căratul rpoipuşoilor La ooşeriu, iprooum şi facerea ooşerului nici-
odată n-au fost obiceiu în ţară a se socoti în zilele boerescului, ce au
fost daitoiria locn.uitorilor a face acest 1ocru 1făiră a se scădea idin zile,
precum şi căratul pîinii albe la arie". Textul definitiv înglobează mai
întii în normă o lucrare care era facultativă, a.pai cuprinde toate praşilele
a douăspreze Jlrăjini intr-o singură zi de .clacă şi aidaugă pe deasup.rr1
obligaţia de a construi coşerul. Şi înooee că toate aceste lucrări se vor
SOOOti o zi I
Texit'u!l <lefiniHv face distincţie, 'În oeea ce pri:veşte dreptul de strămu
tare, Uintre ţăir.aniii care ,n-au p·rimit toată întinderea <le pămint J>ievăzută
I .şi
Acte leg.iuiri, I, ip. 106, Art. 13.
2 lbi~m. A11t. 14.
3 Ib~dem, p. 120.
144
de lege şi aceia: care au primit-o inte:gral, a1corichlnd celor (lintîi anumite în-
lesniri şi 1permi·ţiîndu-'le să-Şli reatldzeze liiber plantaţiile.
Art. 22 ;al iproiectului sitiipulează că proprietarul caire nu v.a 1putea, din
li1psă de loc, să dea locuitorilor terenul prevăzut de art. 10, „va urma
după vechiu1 obkeiu", ca să dea sătenilor „două diin trei ipă·rţi a cîmpu-
lui, păstrînd pentru sine cea I altă a treia parte". l(isseleff propune ca
eXjpresia „două din trei părţi a cîmpului" să fie înlocuită cu ,„două treimi
din terenurile a'rabile şi potrivite pentru fîneaţă şi ipă·şune". De;osebirea
·intre cele două redacţiuni e fundamentală : prima ~ezervă prqprietarului
o .iintindere mult ma1 mare 1cHn terenurile arabile. Si acest amendament
e a1dmis. '
In stfirşit, în caz de ~nde,părtare a ţM.an11or 1Dndărătnici, proiec~u,t pre-
1
vede 1că prn:prietarnl va av,ea să-l despă.gulbeas·că ipentrn pfantaţiile sale.

Kiissele1ff 1propune să se laise sătearnullu.i lihertaitea de a-şi vit11de el planta-
ţiile şi ,numai cJînid n-a.r :găsii cumpă1rător isă fie 1de51păgubit de pmprie-
tar, „după o docizie a tribunalului local". Din dorinţa si,nceră „Ide a r-on-
.oilia dOirinţele şi ·pretenţii.te ipn)prietăţii cu ex~1genţele direiptă1ii şi împrej11-
iră1rilm", adkă cu reziS!tenţa ţăranil1or, generalul Kisseleif a căutat să
amelioreze legea dăcii. El n-a dbţiinut decit unel1e reC1tiifi1cări de .amă1n.unt
şi recunoaşterea, i.n termenii foarte amlbigui ai artiioolul ui 119, a drep-
tului 'pentru locuitorii judeţielor Făldu, Tutova, Ternoi şi 0()1\/\urlui de a
'se folosi, :pe timp ide şase ani, ·de ·păm~nturile pentru hrnnă ce avuseseră
rpină atunci. Legea nu făcea de altfel ·decit să consacre un drep;t deja
ci·ştiigat, prin răZ\nrătirea lor, de sătenii ac,e.stor jll!deţe.
Textu!J. definitiv al legii clădd n-a uŞurat, ci din11Potrivă a agraNat
-oondiţiille de muncă, ohiar faţă de iprniedtd iniţial, ipreciz1îr11d şi oomple-
t]nd .unele dispioziţii şi atribuind proprietarilor direptul de a izgoni pe
ţăir.anii .Lndără,tnid, „caire ar pricinui neînvoi.re şi nesupunere untre ceilalţi
locuitori săteni" (Art. 126) 1 ).
Acesta e ră~pumisul pr01priebrifor la limpotriivirea ţăr:ani'lor faţă de
le.gea clădi. Dar această ,dli.s1poziţie nu ·e numai '0 măsură de ordin
poJ.iţienesc, e o violaire a unui rdrept fundamemta 11 şi stlfă.veohi al ţă·rănimii :
1
acela de a nu 1putea fi izgonMă de pe păntintul :pe caire [-a muncit din

moşi s;oi străm01Şi.
In Ţ.ara Romînea51că de ·asemenea KisseleH :n-a izbutit să smulgă
proprietari.IOT deoit IO mică reducere a ;normei l1a principalele lucrăiri iagri-
cole, limitarea distanţei la care se putea trimite carul cu :patru şi cu doi
boL, de l,a 24 şi 12 ceasUTi, resipectiiv la 12 şi 6 'ceasuri. Cererea luL Kisse-
lef1f oa 1Îlntinderea de pămdnt hotărită ,prin Regulament să: irămină valabilă
numai 1pentru moşiile rde la munte, şi să se măreaiscă număr.ul piago3ne-
1or pentru moşiile de la cîmpie, a fost respinsă pe motiv că „închiipuind
două prarvme untr~o ţară 1pentru o pricină, poa1te să ldtocă J11111hnifie şi ameste-
care unor locuitori".
l(iisselehf a stăiruit rp]nă fa ultimU'l moment ca ooua l,egiuire să nu
se a1.plice 'deoît a1ce'loir·a ca•re s·e vor că 1săro1ii sau s·e vur aşezia prin strămu
fare după :publkarea legii, ceilialţ•i urminld să istă1pîneatscă, clît vor trăi,
aceea:şi 1ntind·ere pe care .aiu .aivut-o pJnă Ja .Regulament. A:dmiterea aces-
tui 1amendament ar fi insemnat în ·adevăr un mare 'SUQce.s :pentru cauv.1
ţărani:llor. Deşi comisia Adunări'i s-a prooonţat in favoarea amendamen-
t An. Ptai11. lII, ip. 167.
1.0. - Studii şi articole de Istorie U5

tului, Adunarea l-a modificat, reducîndu-i aplicarea la unele cazuri par-
timlare, 9i numai la moşiiile care vor avea destul păm~nt pentru a impJi.ni
fa toţi clăcaşii pogoanele hotărHe de Regul>ament 1 ). Adunarea reduce J;i
un icaz ,de excepţie un drept <lin care l(iiss·eJleff a voit să facă o lege
genera,lă.
. Leg.ea clăcii a rămas :deci în 1picioare şi a fost a1p!ic<ltă cu o lnexon-
bila şi ieresdiondă raip·acitate idi.n partea boierilor. Pwprietairii şi arnndaşii
nu găoosc .niciodată suficiente daica ş:i dodlita1tea ţărranilor şi se pJiîng
că oommitorii şi subooirmuitorii nu deipun destul z·el 'in a ,,iindemna pe
clăcaşi l·a vreme cuiviiirl'Cioasă şi în soroace... a răspunde datorii·lor către
propnietar".
Săten~i se plling că stî!r1t iasu:priţi cu daca, cu dijma, cu ierbăritul, cu
ÎinvoieLille ttmipu5e :zilnic şi cu poldvezi,le din partea proprietiarilor, cu ruşfe
turile, cu căirăuşiile şi cu munci'le gratuite din .partea slujibaişilor statului.
Regulamentul obliga pe •proprietari să dea păşune şi fînaţ pentru
ci.nci vite marrl de fiecare clăcas. Cei ce aveau vite mai multe trebuia11
să se .L11VOli1ască cu prnpriietarii ·'°are, sau le luau bani făuă să le de1
prisosn.l!l de ,păşune şi de Mnaţ sau, dacă le dădeau, le puneau condiţii
noornenoase.
Profitiilld de fniptua că sătea1nu'l „e legat <le siliştea sa şi nu se poat~
strămuta orcirld air voi", !PfOprietarii 1îi impun „silnicele condiţii" pe c.:~re
Regulamentul nu le autoriză, şi 1J1;U persistă numaJ în „a păstra dreptul
unui asemenea abuz", dar recurg la sluj:başii Statului pentru a-l impune
sătenilor. Cine iad.ace proprietarilor asemenea gr.arve .aouzaţiii? Domrnitornl
Alexandru Ghica. Silit de .primej:cHa ipe care excesele proprietarilor o c.m-
sti.tue ipentru oridinea 1pu1blică, eJl reaminteşte AidUJnărrii 01bşte.ş.ti că învoelile
trebuie ~ntemeiate .~pe ioceputurNe cale neschimbate ale curvHnţei şi ale
dr~tă.ţH" .şi derrunţă oonivenţ.a intre praprietairi şi slujbaşi[, care asiigurj
primilor „J111ilesn:i.toairele rnij.lo.aice" de ro11.5tringere impotriva. săteni Im,
iar slujbaşilor impunitatea pentru toate abuzurile săwirşite fimpotriv;1
a1celoraşi să:teni. O anohetă a!Surpra cauzei fugH clăcaşilor de ipe domeniile
Statullui ia stabi'lit că 'Prindpala cauză oa fost mmprirea clăiaa~lor din par-
tea s1liujbaşilor Statului şi faptul că nu s~a aplicat nioio sancţiune ce.l·Jr
vinavaiti.
Astfel, locuitorii satului Oiinacu .au ·dat jalbă cu ipocetea satului, că
sînt nă1pălStui~i cu podvezi. Unii a.u fost siliţi „cu doroba·nţii de la sameş"
să .ducă 15 care de fin la poşta Hodivoia, „unde au făcut patru zile,
tocmai .atunci cinel toate bucatele au răma•s pră1pă1dite pe cimp de vite,
şi le-1aiu aruncat cite .OOi 'lei de oa:r". Aaţii „cu dorobanţii s-au ândatorat de
a.u dus fa Bucureşti 40 chile mari <le griu şi ,le-a•u dat pite 11 lei de o
chilă dreipt chiirie". Oamenii -a.u pfor<lut două să1ptămJni, şi pe deasupn
au .mni fost şi bătuţi. La urmă au fost aouzaţi că au 1da.t 1iipsă la grî11!
tr.a.n.5portat şi ·aru trebuit să sooată bani' idi.n purugă pentru a plăti liip:>,1.
Alţii, iarrăiŞi, tot cu 1doroibainţi, ,,ipri1n bătăi", au fost roo~oaţi să ducă 26
stînjeni de lemne de la Călugăreni la Giurgiu pentru trebuinţa militari-
lor, „şi ·te-au a!Tuncat dte un leu 'la unii, i•ar Ia unii nimk", ipentru 4-5
zile de căiră uşie lin timp de iamă 1 ).
LocuitorH satului Turbatu se pl~ng ICă sameşul i-ia 1S:ilit să plătească
dijma grJ.ului şi orzului :de două oni şi :să ducă 10 BucUJreşti 40 oh~le mari
I An. PMl„ HI, :p. 167.
2 Aoe.te şi legiuiri, I, pp. 376-377.
146
de griu şi, dUJpă ce au .pierdut o sărptămînă, au mai trebuit să plăkască
şi liips.a :ce s-ar fi găsit la Bucureşti.
Locuitorii Statului Malul-;de-Jos siLnt siHti să semene două chile de
griu pe seama subocirmuitorului, cu griu de la <linşii, să cosească pentru
sameş ipa 1!ru ziile şi le-a !Plătit 70 parale !Pentru două zrle, „atunci cind
şi-au lăisat f!Îneţele lor ,pe cimp". Oamenii s~.nt pră1daţi de unt, de brînză,
de cereale ipe preţuri ide nimica de către s1ujbaişii Statului. Mai e de mirare
că „de multele jafuri şi străgăniri ce cearcă din partea slujbaşilor" oame-
nilor le vine să-şi ia lumea în caip" 1 ).
Coip1leşiţi de clacă, de pod!Vezi şi de gloabe, ţăranii erau înşelaţi la
socotea~ă şi l1a rnăsUJrători. Unii proprietari iau dijma pornmibului nu la
locul de producţie, ci la coşere, dlllpă ce porumbul s-a uscat, şi la pogon,
inkHferent dacă iporumbU'l s~a făcut sa'll nu şi fără să ţină· seamă d~
pierderi1e rezultiînd din .uscare. La măsurarea focuri.lor, prnprietarii intre-
bui'll\ţau măsur-i fia·tse, inaît M~ihail Stlll!'.za se velde sili•t să iÎlrllipartă la toate
satele o palmă gospod pentru veri·ficarea ,prăjinilor. Alt mijiloc de exploa-
tare şi as•uiprire ia ţăranilor era gloaiba peRtru vitele scă1pate pe pămint
boieresc. Unii proprietari, spune anaifor1ma Sfat.ul·uii a1dmi.nisitna.tiv din
Moldova, la 23 leiec. J844, wplica gloabe de 8-12 'lei pentru o vHă prins;]
pe ogoare după ridiiearea recoltei! Or, păşunatul liber <lupă stnîngere'3
reroitei era :tlln tdr~t sfu"ă·vechi 0[ locuitorilor ...
Comertirea datoriilor în munci şi ia mtm1ei1lor J:n ballli era de asemenea
un tprOoodeu curent prin oare ţărnniJ erau os•îndiţi la o robie fără Je
măsură.
In sfJ;rşit, in caz de oonflict intre prqprietari şi clăcaşi pentru neexe-
cutarea obligaţiilor lor redp.roce, căHe de urmat erau diferite pentru
unii .şi 'Pentru ia.Iţii. In baza Regu'Lamenbuloui, ipliîingerfle prOlprietarilor ~e
adresau oci:rmuiforilor, adică o!1ganelor de execuţie. Clă·caşii aveau re-
cursUJ! J1;i justiţie care er;i dest.ul de lentă. <lP C()ll';tisiitoare şi <lf' părtinito.are
pentrn a descuraja orice velei·tate de rezi6tenţă la bunul ,plan al pmprie-
tairului.
V. - Dreptul de strămutare.
Regimul acesta nu putea f1 uocţiona spre mulţumirea propriet.ari'lor şi
31rendaşilor deoi1t rdateă ţă1rainul nu se .Putea s·ustra.ge exigenţelor lor. De
aooea iproprietairii s-au străduit să ingrădeas~ă draptul de strănmtare al
clăcaşului incit să-l facă iluzoriu. Legarea clăcaşului de moşie constituie
cheia de boltă a i01t1regului sistem.
AutorH Regu'Lamentului orgaillk, deşi art. 64 ral Munteniei şi 435 al
Moldovei dec1ară că legiui•rea lui Constantin Mavrocorrdat pentru desro-
birea ţăranilor rămine şi va rămtîne nestrămutată intru toată cuprinderea
ei, ihotărăsc prin art. 144 (Munteni.a) şi 127 (MoLdova) că 1locuitorii care
nu vor fa p·ri1111i~ toată legiuita întindere de pămî.nt se vor putea mufa pe
a'lte mQşii, <l-ar numai k1 şa1pte -ani odată şi' anume în cursllll celui din urma
an al catagrafiei, şi după ce vor fi anunţat cu un an înainte autoritătile
isatulu-i idi1n care 1pleacă şi ale aceluia unde se aşează şi dUjpă ce se V•)T
fi achitat de toate iindatoriirHe către fi.se, sat şi proprietar .
.A(plicarea acestor dispoziţii a stimit nemulţumiri şi protestări <lin
pairtea unor categorii de locuitori pe ca•re legea ~·i lega, i·ndelpendent de
I AiOte şi legiiuiri, voi. I, p. 390.
147
scopul urmărit de legiuitor. Moşneagul care are moşie proprie, dar a fost
s11rprins de catagradfo 1pe moşia altuia, deveni-va pri,n efectUJl articolului
144 1dădaşul a}.~ui1a fără a se 1putea muta ipe moşi1a s,.a·. 11.Jocuitorul oare, prin
căisătorie sau moştenire, ·a dohîindit o proprietate tîin alt sat 1putrea-va intra
în stăpînirea ei în condiţiile art. 144.? Meşteşugarul căruia i se oferă
ocazia de a se aşeza la oraş fi-va împiedicat s-o facă ? Dar sătenii, care
n-au ddbîndit tot ipământul prevăzut ,de Regulament şi dorosc să se mut:!
în altă P'arte H-ivor 00111dam1111a,ţi isă se 1resemn~z.e la soa:rta l10r?
Adunarea Obştească 1admite că aceştia se vor putea strămuta după
oe vor ~i inştii:nţat prnprietarnl cu 17atSe luni inaiinte de Sf. Gheorghe, vor
H văorsat în cutia sabu'lui, capitaţia pe toţii anii p!Lnă l•a viitoarea cata~ratfiP
~i se 'VOr 5i iachitat d€! toate sarcinile 'lor către propriebar 1•
Săteni~ oarn voir ffi ipirimH toate pogoanele cerute de Regulament nu
se vor putea strămuta, [;n 13ltă par.te :dooît dUJpă oe voir .fi îim:p'1i1nit urmă
toairele onndiiţiuni : p.rea.Yiz cu şa1se ·luni !Înainte de Sf. Gheonghe proprie-
ta1rului şi oCJîmmitorului ; lichidarea 1111 bani a tuturor IÎllldatoriirilor din-
tr-un an cătrn proprietar; ipliata ~a:pitiaţiei către cutia• satului pe toţi anii
pînă la viitoarea catagrafie, renunţarea la toate ,plantaţiile sale, fără des-
păguNre, .în ~of 05 u.1 IPrnpri·etarului.
P,ar;aigrafol wltim (f) specifică :îrnă că „strămuta1 rea locuinţei nici-
<1dată n'U' tSe va putea face ~n fruJp .a'licătuit .de mai ,mul~i săteni, ci nUJmai
dte cite unul sau cel mult doi părinţi cu ai familiei lor" 2 •
Care er.a să~ainul care .ar fi" iputiut: împlini toate 1aceste ,condiţii? Co-
misia Atdunăirii fr1ă.rturiiseişte de altfel că co1ndiţiHe ipentr.u strămut:are .au
âo5t astfel camlbinate illlCiÎt „cei :rău năirăviţi ide ,a LSe 1strămuta dintr-un
loc iLntr-1aHu1, Hpsunidu-1le mijloacele de .a •Îlrrilp'liini in!liatoririle puse asuiora
lor, se vor statornici într-o mai bună căsnide" 3 • „Buna căsnicie" între
proprietar şi clăcaş în.semna suipunerea acestuia faţă de autoritaiea abso-
lută a celui din urmă.
Şi, c.a in regimuJ şeribiei ·cel mai 1înturreDat, legătura d~ pămint e san.:-
ţioinată iprin 1dreytul de urmărire. Niciun sat inu 1poate primi pe fugar fără
să se exipună a JPlăti datoriile aicestui'a şi IClheltuielile de urmărire pe tot
timpul fogii 1luii. Dacă strămutarea s-a tăcut .din tindemnul unui propriehr,
acesta va f.i condamnat să plătească 11n!doit ipa1guba.
Legi.uitodi .au sim~it monstmoasa inkhitate a ap~tei Jteigiuiri, dar
cUJm se ~nt'1mipl:ă ide obicei, ei au arunca:t răs!punlderea tot asuiprn victime-
lor. O mare rp-arte din .J.oc.uitorii 1a cestui Principat, deiclară ei, 0vfo1d lo-
cui.rJJţe primi.tive, fără imiprejmuki şi fără pla111taţi·e, atU iputut totdeauna
„roarte ou iinlesni•re tSă-şi încarce !boarfele ~n tare, LSă-„şi fa v.itele după
<linşii şi să treacă tpreumblăitori dintr-uin sat iîntr-aHul, oll'i nădăjduind a
gă1Si mai bine, ori lîirnpilaţi fond ·de slujiba1şii stă1pînirili'', ori fiindică, rău
nărăvi.ţci, n-·au •apucat să cunoa1Sică „dukeaţa stationnidei".
De aiceaa stă!Pînirile de pe vremuri au hotărît ca lo:cuitoriul care e prins
nintr~un ,Joc ide catagrafie să nu se ma·i p'Oa1tă !Strămuta şi dacă ar fugi să
iie aldus înapoi. „Numai aşa s-a putut păzi oarecare bLJ.anţ la ţin~rea
satelor întru a lor întregime" I 4 •
1 Acte şi le,giwiri, I, p. 238-239

2 Ade şi regiJUirl, tl, p. 240.
3 lbiidem, p. 194.
4 /bitdam, p. 193.
148
La 1aceste sofisme, l(isselefi ,a, răspuns cu aiceastă 1pU1nere la punct :
„Trebui;e să abordăm chestiunea :cu si111ceritate : dacă ţăranii Stint liberi,
ei au dreptUil să-şii părăsească proprietarul pentru a se muta la altul, d1r
cu formele iprescrise, şi în cazul nedrept cind nu i se dă pămînt suficient" 1•
Si a cer.ut ca declar.a:Ua de de1zro1bire a lui C. Mavrooo111dat să fit>
pusă' in frUintea idis1po.Z'i:(::iilvr relative ,Ja străimutare. Boerii au ră:sipuns
cu un nou sofism. „Duhul sătenilor fiind departe de acea civilizaţie ... ar
fi cu ,putinţă ... să se ,găsească locuitori caire să tăilmăcea:scă ·această slobo-
zire nesUJp;usă la nicio mărginire ... să se producă din loc în lac cîte o
nălucire de nesupunere" şi să silească, Doamne fereşte, „stăipînirea a în-
tirebuin~a măsuri ide străş1nicie ·şi de asiprime" 2 •
Acest·e diSipozi~ii au rămas lin vigoare plÎnă la 30 oct. 1837, cind iprin-
tr-L11I1 ju1rnal al Sfatului .aldmi:ni.strativ, s-a· i.acor\dat sătenilor, ca.re .prin
ade fomrn,le 1puteau .dovedi că au dobiindit âln 1peritferi;a1 oraşelor o proprie-
taie fără embatic, de moştenire sau curnpărătoar,e, ou dăidire de casă pe
d'insa, dreiptul de .a •se strămuta, Jără limitarea număr.ului familiilor la
două, tlin şa1pte ani odaită.
Această :hotăPîre a stfrnit atacuri f.uri'oase îmipotri'Va lui~ Alexandru
Ghica. El a fost :acu~at că, !prin ,această „meşt·eşugită uneltire", a des-
po:pulat proprietăţile „adevăraţilor rornini, pentru a întemeia un oraş pe
moşia sa Mex,andria, in loc s-aidută locui'tori 1din sfrăi!Ilătate, ,,precum
se făcea în vremurHe veohi".
Diin ef.octiele relaxării momentane aile articolulJUi 144 se vede cit de
asU1pritoare pentru ţărani şi ide dă'Ulnătoaire .penfim economia ţări1i erau
dis1poziţHle Regulamentului cu p:riivire lia strămutare. „De aci Jncepe răul
stră1mută•rilor să se ivească in toată întinderea sa" d~dară un grnp de
zece deput.aiţi 1di,n obşteasca A:dunare, la 19 februarie 1842. „De aci începe
să se despoaie ţara de plugarii muncitori pe cîmipuri întinse, ca să se facă
ţărani orăşeni, pentru pag1111ba şi strirntoarea ;:i;devărnţilor orăşeni...".
„Dwpă acest juma,\, mulţime de ţărani plugari 1 di.n ieele mai lrunmase
$i ma.i roditoare ·dîmpuri, ânchupuiesc astăzi numitul fo:bur,g al oraşiului
Hrăila ... Duipă ,acest juma.I s-;au ridioat ţărnnii cu ci.ridul de ipe unele pr,J-
ipridăţi .ş~ s-au dus pe altele, ca să sără:cească veniturile ceLor dint.ii şi ::>ă
inmUil1ţească pe a.Je 1celor de al doHea ... I nS1tîrşit, tdl.lipă ;acest jurnal se ri1di<:ă
astălzi sate într~i idin judeţele Sl·am-Rimniic, Buzău, Ialomiţa, oa să lo-
cuiască moşia Cioroiul din judeţul Ialomiţa ... a dumnealui clucerului Ioan
Roset, printr-o vicleană vinzare de puţin pămînt" 3 • .
In concluizie, semnatarii cer să se 1a1brr-oge jurnaiul d-in 30 odombrte
11837, să se cerceteze toate ·cazurile de strămutare ide la 1838 şi toţi aceia
care nu s·a.u strămutat 1in co1T1idiţiilei legin d'in 1832 să fie aidulŞ'i la urmele
lor, i,ar cercetarea şi executarea acestor dis1poziţii să fie înoredinţa1ă depu-
taţilor de judeţ, cu olbligaţfa de a ra1porta Adunării aimăinu1nţit ide toate
C0111Statările făoute.
Comisia 1aidrni1t11istrativă a Adunării şi-a insuşit :Propunerea, şi Aidu-
na,rea :a anu.\.a't ohiar şi strămuta.rea sătenilor care a·u dobindit prin cum-
I Acie §i legiuiri, l, p. 191?.

2 /bide.m, p. 251.
3 A.ele şi legiiuir.i, l, p. 395-401.
părare avere nemişcătoare 1. Astfel clăcaşii au rămas legaţi de moşia pe
oare erau a~ezaţi. Prin iacea.sta, robirea lor era 1pecetluită.
Deputaţii ţă.nmi din Comisi.a Prnprietăţii ·din 1848 au exprimat ('U
tărie 'acest fapt. Oîlfld deputaţi boieri au susţinut că claca e ohiria legiuita
pentru foloaisele ipe care săteanul le kage diiI1 ma.şie, deputaţii ţărani, au
răspuns că „claca e robie". „Nu este omul rob, 1ipirt ide moşie, <intreaibă Ene
Cojocari,u, cînd n-are voie să se ducă de pe o moşie [pe aHa ? Noi rn-a<vem
voie să fugim măcar, de vreme ce ne aduce înapoi dorobanţtl!l cu băfaia.
„LI ( i-<egulamentu.l) ne ·îngrădise pe !fiecare ·locuitor în proprietatea
Hocărui proprietar oa intr-o cetate de zid :cu porţile <de dier, de nu m1i
aveam pe unde să mai ieşim ; că şi <le fugeam iin ·altă rparte, nu a•veam
Joc a [i s-că!paţi pe acolo, măica•r că 111e lăsam munca şi casele şi pometu-
riJ.e şi viile: munca părin~Hor noştri şi a :noastră, oa să !fim scăpaţi de
acelea 9'i să ne lase să ne hTănim unde eram fugiţi ; d, <tn ceaisul ce ne
afla, brimătea isiprăvnicei, şi veneau şi arendaşii cu gonaşi, şi ne luau. Ie-
ga~i, şi .ne aduceau iarăşi la urmă, .întoomai ca pe nişte robi, încllizîn-
du-ne prin beciuri şi prin ooşarel·e dumnealor, <pe vreme de iarnă, fării.
niciun ·foc acolo, aruncind şi arpă ;pe .noi ca :să degerăm ; ca cu <patima
acelora să se Siperie şi pe oeil:a1~ că mulţi dint<r-dinşii au rămas şi betegi,
de nu se pot hrăni nici astăzi" 2 •
Concluzii
Regu!.amentul organic a intă["it <lecJi poziţia ·proprietarilor de pămint
faţă de clăcaşi şi, cum spunea Kisseletf, „a pus cu străşnicie î.n lucrare
o intocmiTe care a is·chimbat temeiurile 011înduielii l.ucrurilor oe au iost
pînă atUJnci". Dreptul de folosinţă al sătienilor a fost redus la o porţiune
fill'!ată de Regulament, în schimbul folosinţei căireia clăcaşii au fost supuşi
mundi silite, r.edevenţelor in natură, încătuşării de moşie, ruşfeturi.lor şi
servituţilor de ~ot ,Jelui oare constituie esenţa feudalismului. La acestea
trebuie să adăugăm exploatarea prin monopolul mori.lor, băuturilor, băcă
niei si măcelăriei.
Pe :aceste relaţii ieudaJ.e de .producţie s-a rtidicat 1..l1I1 apamt de stat
modern: o ierarhi·e bi-rocratică, o fiscalitate regulată, un embrion de ar-
mată permanentă şi un oorp de doroban1i, care „aveau să ţină în .friu ma-
joritatea exploatată în interesul minorităţii exploatatoare" 3 •
Acest aparat era cu atit mai necesar cu cit, in urma intrăTii Prin_1-
patelor RomJ<ne în orbita ipieţii mondiale, producţia agricolă .a cres-out şi,
odată cu ea CXiploatarea ţăTănimii, ceea ce a dus la inten.sifi.carea lupt~:
de clasă. Pentru a intări :puterea pe caire moşienul o avea asupra clăca
şului, autoritatea publkă a trebuit .con.centrată vn mina pTqprietarilor de
moşie, care, prin Obşteasca Adunare şi organele administrative şi poliţie
n~ti, au devenit efectiv 1Stă.pînili Statului şi ai clăcaşilor. Regulamentul
Ol'gani·~ a creat ·a stfel Statul ·a căirui funcţie esenţia.lă era să ţină ~n frîu
1
ţărănimea şi s-o ipună, dezarmată şi docilă, la di51Poziţia proprietarilor

de moşii 4.
Aşa s-a const.Huit regimul sub care ţara avea să trăiască pînă la 1864.
I Ale:x:andru Ghica a refuzat să sancţioneze ·legea, dar trebuie s-o fi sancţionat
Gh. Bibescu, de vreme ce ed.~ţia .di.n 1847 a 'Reguilamen<turui org.anic nu cuprinde nici-
una din diLspoziţiile jumaiului d:hn 30 octombrie 1837.
2 Acte şi ·legmiri, I, pp. 482-483.
3 I. V. Stalin, P.roblemele leninismu[ui, Ed. II P.M.R, p. 951.
4 B. F. PtorŞ'lleV, Esenţa Statuliti /eu.da!!. „Studii", An. IV, va;!. J, pp. 114---115.
150
Relaţiile dintre stăpînii de pămînt şi ţărani
la începutul secolului al XIX-iea în
ţinutul Putna, aşa după cum rezultă din
documente de arhivă locală
de Gheorghe Untaru
In prima jumătate a secoLulu;i al XIX-lea, se dezvoltă pe t~ri

toriul patriei noastre prOICesul de 1 destrămaire a o:riLridui:rii feU'dale şi de
as'Censiune rapidă a burgheziei, int•ensifkindu-se •lllipfa pentru înlocuirea
vechilor relaţii <le rproducţie ce menţinea,u P1fodudivit1aitea muncii la un
nirvel scăzut, cu ;elaţii corespUlnzătoare.
Es te ştiut, că jiugul otoman a fost o piedică serioasă Ln dezvolta.rea
1
economică şi socială a ţărHor romî1ne, datorită j.adurilor şi samavolnidikir

săvîrşiie. Dominaţia otomană a fost caracterizată de Marx astfel: „pre-
zenţa turcilor crn Eurropa, rprezintă o piedică serioasă pentru dezvoltarea
bogăţiillior naturia.fe ale penirnulei thraco-ilirice" 1•
Războaiele purtate de Rooia împotriva t.uriei'lor, au constitui t urn hc-1
tor pozitiiv fn deZJVOltlarea economiioă a ţărilor romine, deoarece în urma

lor a fost slătbită simţitor iput€Tea şi dominaţi.a otomană.
Karl Marx arată că, fin perioada a10eaiS1ta, Rusia joacă un rol pn-
gresist pentru Orient, dominaţia ei a<V'înd un rol ci<vili.zator pentriu Marea
Neagră şi Ca.Sipică 2.
Tratatele de la Kuciuc Ka·inardg,i 10 i.ulie 1774 ş:i _Iaşi 9 ianuarie
1792, impuse de Ruşii, Turcilor, au p1us in mare parte capăt abuzurilor
turceşti în Ţări1le Rromîne. P!iină lla tra~atul de la Kooiuc-Kainarogi, Ţările
Romine erau cufreerate de împutemidţii Porţii otomane, beililCii, care în
vederea strfrigerii iprodu1Selor destinate cărnării sulrtanului, luau tot ce le
convenea pe preţUJri de nimdc, jef uiind şi ma1'tra tiî·nd pe localnici.
Tratatul, abrogă dreptul turcilor de a-şi mai lllla singuri acest e pro- 1
dus_e (griî1ne, vite, Lemne, etc.). Ţăiriae ROl!lliîne, răttTJlÎn şi mai departe cu
obhga,ţia de a a·proviziona Poarta, Îlllsă nu sub flormă de tribut ci c.ontira
I Karl Man şi Fr. Engeils: Opere, voi. 9, p. 374, Ed. rusă.

2 ~3ll"'I Marx şi Fir. F.lngeli.s: ~ere, va1 21, p. 21,J.
151
cost .şi „numai după ce Jn preal1abil, domnul! va fi fost !Înştii:nţat de canti-
tatea necesa 1ră, pe rnre tuoroii o vor ridi1ca la gr.aniţă" 3•
De acum înainte, aceste prodiUise trebuiau oumpărnte de către stă
pinirre şi ipredate turcilor la Gabaţi 4•
Prin tratatul de la Adri1a1noipol, se cornfinţeşte li'bertatea 1I1avig.a,ţiei pe
Dunăre şi Mar1ea Neagră. ProdUiSe!e Ţări.liar Romîne, eliberate de moino-
p10l1ul tur'.ces·c, J>Ot fi Vli:ndute de a10U1m î.naiiinte şi aHor ţări, fa1Pt ce va dU'ce-
la <liislocarea veohii stăir:i a eoonomi·ei noiastre.
ŢărHe cu formaţiuni social-economice inf·erioare capitalismului, arată
Man, au fost cointeresate iin ipilaţa mondială, dominată de modrUl de pro-
dtmţie, capitalist, care face ca vlÎ:nzarea în stră~năta:te a produselor Im
să devină interesul predominant 5.
Pentm .a-·şi putea mări după neoes1ită1ţile mereu cr•es1aînde ale pieţii
prOlducţi.a de cereale marfă, prqp.rietarri1i ,păm~nturilor, arvizi de cîştiguri
mad, 1nă 1~prnsc co:nidi~iHe de muncă impU1se dă!Caşilor, da1r su/nt nevoiţi.
datorită muncH a1ceistora ce 1se menţinea .Ja un ni1vel scăzut, să-şi procure
şi invenfar pnqpriu şi să introducă în a1gri1cultmă metiotdte de ex1ploatare d~
tip; calitai!ist, fă'Oind inv:oeli libere cu clăcaşii şi angiajiîind salariaţi pentrn
dil\lersele treburi ale moşiei.
Creşterea cererii ide produse a1gri1cole pe pi'aţa externă, a avut ca
urmare in pdmu.J rîntl, oreştierea goanei boerilor duipă su~ramwncă 6 , fapt
ce via a•vea ca unmare, intensiificarea LU1ptei maseLor ţărăneşti, împotriiVa
exiploaita toriTor.
Tratatul 1de la l(UJcitoc-Kainard.gi şi-a găi.Sit o ma'i largă aiplioare în
Moldlcwa doclit în Ţ1a1ra Riomrrinească, datorită vecinătăţiii Rusiei, oare a
ferit-o de multe si:l1ni1oii tune.eşti.
Vama Galatiilor, !ce încă di:n serolul al XVII-iea era si sub adrninistn-
ţia turcă, i.Se înapoează pr.iin acest tratat 1î1n întregi,me · Mo!)d01Vei, permi-
ţiîndu-se astfel na1piida dez;voJt.an~~ a portu1Ju1i, ce de'Vi1he aoum urn important
centnu oomerci·al de tranzit, 'Clită vreme porturHe Ţări,i Ramî:neşti reduse
la sHuaţi·a· de rai1ale ;plină 1!1a tnatatu1! de la Adri·a'f10lpol, au fost lipsite in
această periloadă, .de o adirvit1aiie etonomiică însemnată.
Duipă ,aoest tratat, capitafol englez, francez,, 1pmsnc etc. Î!şi face
apariţi<i Ln ţara noaistră cti· sicopul de a o aservi int10resel~r :lor. în Galaţi,
îşi aveau 0011si1.11i după 1829 Angtliia, Sardinia, Nea:pole, Olanida şi Prnsi-.1.
CoI11Su!ul ,prusa1c K1udi raportează ministrului' său !·a 1830 că „Ga!aţii
s1înt stra'da ipe care 1Se mi1şcă azi exclusi~ negoţul 1genman SIPre orient" 7 •
Activizarea :P'ortuliui Gal.aţi, imediat d1u1pă tnatatul de fa Kuciuk-
Kainardigi, iprin i ntermediul cărnia p110idwsele agricole ale ţi111utur.ilor Umi-
1
trafe în prilmull rlinid;, ,pătmnid pie piaţa mondială, a.u pus Ln valoare
pă:mliinturil'e din ţinutul Putna. Datorită acestui. faipt, ne expilicăm exi 1 s-
tenţa UJnor mar·i negtIBtori şi 'Cămătari la Fooşaini, caTe in anul 1822 CJU
îrn:pmmutat cu suma de 8791 leii pe Jn.s.uşi domnitorul ţării lorJ!i.ţă Sandu
Sturza.
3 Ghenaidi Pekescu, D. A. Sturz.a şi O. C. Sforw. Acte şi .documente reia.tiv I.a

lstori1a.rerualŞJtlerii Romîiniei, voi. I, Buoureş.ti, 1888, 1p1a1
g. ·193-194.
4 ,J1bi1d:ern, 1pag. 316.
5 K. Mairx, CapiltaLul, Ed. P.M.R., 1948, vdl. I, pag. 233.
G HJiidem, pag. 242.
7 N. lorg·a, Nego~J ~n .treoutu.l iromînesc, Voi. IV, pag. 151.
e A.ea.id. Rom., Greş1erea colecţiillor, voi. 26, pag. 257.
152
Drumul oel mare, pe care .se îndreiptaiu ha!laibal:ele cu m~rfă, _tr:cea
Siretul pe 11a satul Că1ieni, iar de aici mer:gea 1par.alel cu J.111ul puna la
GaJa.ti
L~ 6 mai 1833, locuitorii satu:lui Călieni se :pling stă.rostiei de supă
rări1e ce au, „Hi:m:lcă sunt în sahel1a poduliui, in drumul cel mai al Ga-
laţi1t1Jlu1i" 9 • .
Taxele de vamă oe se perc.eipeau la intrarea sau ieş:irna dim Urguri,
consutuiau :o frînă în dezvolta.rea srehimbuJ,ui de mărfuri. Ergul Focşani
pertelJJea de fieC'arre kilă de gniru (k~Jla = 400 ocale, ooa·UJa = 1,280 kilo-
grame) 2,50 piarnle 1".
Des1f iinţarea vămilor interioare prevăziută de Regulamentul Orga.nic
ce intră în v•iig10a11e în Mo!ld01V1a la 1 ianuarie 1832, dUJce la o mai mare
dezvolta.re a ccrnertuliU.i.
O porr.uncă a1dr~ată de visteria principatului Molidovei, privigheforn-
JUi• ocolul1ui Vrăncii la 24 .faJJnie 1832 ara tă înlesnirile de care se bucura 1':I
această dată „exipiortacţia grfolrui, orzului şi o vărzui ui". Se sip.eci.fica prin-
tre alele, că : ·
„iacei ce vor face a.sămini speculaţie, vor merg.e 1fără oprrirn J3
Galia~i •.doibiîndinid trecerea µrodUJdelor fără Lmpi·ede1dare prin stărostiii şi
preia is1pravnicii ţinutudlor graniţe-uis·cate, unde vor ddb~ndi înlesni're3
treceri.i productelor" 11 •
Dezvoltarea producţie[ de marfă în a1gricultură, ca urmare ·a cererii
mereu cresoîr-nde a exiportulrui, a al\llut ca urmare importante schimbări
în sh1uctura sCJreietă.ţii Jewdale de pe teriitoriul patriei .n~astre.
Lenin arată „că societatea baziată 1pe producţia de mărlfuri şi care
se a:tlă în rel1aţii de sohimlb ·ou naţiunile ca1pitaliste civi1Ji:zat1e, kehuie
pe o anumită treaptă ide ·dezVioltarie, să păşeas1că ea însă 1şi îln mod inevita-
bil pe calea capitalismului" 12 •
Tinutul Putna, datori1ă bo1gatdor sale resurse naturale, ca cere:.i.le.
vin, păduri, etc. precum ş·i aşezării favorabile, âin imediata aiprnpi;ere a
porturrilor Gafa~·i şi Brăila, a pă·şit pe drumul dezvoltăriii capitaliste, cu
mutit .îrnai,ntea a.Jtm ţirmtuni. Vaillaint, au un excelent si1111ţ de prevedere,
afirmă încă în anul 1844 că „Pirinci:pate.le Unite av1îrnd capitala la Focş;ini
ar putea strînge 1'a un Loc, a10ti1vitatea piorturi.Jor G-ala~i şi Brăil·a" 13 •
Acestor consideriente se 1datoreşte şi oreşterea sim~itoare a: populaţiei
ţi;nJutu~l·ui, care în mai 1834 atin1ge nt11măml de 15683 fottni'tii, fiind cea
mai numeroa1Să 1 , diilil toate ţlln!utm·ile Md~doveil 14 •
Odată 1ou cr-eşterea poipiUlaţliei, a15Lsităm la creşterea [n mod vertigims
a venitur.ilor tinutului.
As.trei, numa:i venituri:le tli11guLui Fooşani, ÎI:ntre a;nii 1833-1837
a:pmaipe se dulblea:ză, ajungiî.nd de 11a 37147 pi1aştri în ·ainul 1833, la
68927 ipi1 a:ştri in anul 1837 15.
O consecinţă a dez~oltăr·iii raipi1de a ectmomiei de sdhimb in ţinutul
Putna, a fost IÎlnătS1Prir.ea co111diţiilor de muncă impu'Se idbaigi.lior.
9Airh. St. Focşiani, dos. nr. 19, f. 189.

IOVaiiLlialilt, La Rouma1I1ie, P1aris, 1844, pag. 49.
11 Arh ..st. Focşiani, dos nr. I 9, f. 89.
12 V. I. Leonin, Două ·tactici al·e sociail-Oernooraţiei, în Opere a1Iese, voi. I, pag ..1f _
13 Vaililoant, Oper.a ci~1a.tă, ,pag. 62, 63.
14 Buil1muziachi, voi. 5, supilimen1 I, pa,g. 469-470.
15 knatole Dernildoff, Voyia1ge d,ans ~.a RuSJSie meridionaae et la Grimee par J;!
Hongri.e 1J1a Val1achie et Ia Moilidavi.e, Pa.ri'S, ·1840, .pag. 215.
15
OeGtul .de senmiifioatiiv pentru argumentarea te2iei noastre, (că ţinu
t.Uit Putna, a păşit înaintea altO!la &n oeea ce priveşte deZJV10ltarea ca1pHa-
li:stă,) este !faptul că pe moşiile din Ţara Romîneasică, candiţi:ile de mU!llcă,
cel puţin în perioaidla aceasta, emu mai uşoare ca în ţinutu.I Puit111a, ceea
ce deterimină iPe mulţi clăcaşi şezători ai'Ci, să muncea.scă pe moşiile
mărginaşe din Ţarn RooH.neasd.
lată aîteva confirmări :
La 12 noiembrie 1832 locuitorii satului Orbeni, a lui Matache Vi-
drasc, se j ăluesc stărostiei, că :
„Noi siîntern lăcuitori" pi moşia d-1.ui paharnic Matache Vi•draşc, ce
au cumpărat-o acum decurind dela D-lui Medelnicer Barbu şi noi cin
ne-:am .pus cmsetle pi pomenită moşie, ne-am mşezat ou O-Lui Medelniic1T
Baribu, să-i răspundem pi tot anul hesman cite 10 lei şi aşa s-au urmat
pină .acium, dnd sintem iinf.undaţi. Fiîn nu ne dă, lemne tij, de .arătuiră asă
menea şi ne este hrana numai la munteni ori şi din ce" 16 •
De asemenea la 6 mai 1833 locuitorii satuLui Călieni, p·roprietate a
sărdarului ParaS!Chiv, adre:sîndu-se stărostiei printre a1tele araită că :
,Jdăm clăci p-e alte moşii 1pentru hrana vieţii iar p-e moşia stă.pinească
avem o samă de oameni afte un pogon două di µăipuşoi şi pentrn cosire
nu f.aJOe deaj.urn c~ numai cite un car două de f:în, ci mergem la 'ii t
loc Ja Ţ1arra Rumlrrească de cosim Mn pentru vite" 17 .
Proiprieta tea moşiereaS\Că, isulb inf.liuenţa ditn ·ce in ce mai 51porită
a cererii de cerealle, a fost nevoită să se aidarpteze necesităţilor pieţii.
In pagini1e ce urmează., vom arăta care au fost tra.rnfonmăr.ib sufe-
rite d~ goop'O!dăria moşierească în ţinutul nostru, st.llb i11lluenţa economh)i
de sohimb şi urmărHe pe oare le-au al\l•Ui aceste tra.n&tor:mări asupn
s i t.ua.ţ.ici ţărani.tor.
în primul rJnd, 1pentru a-şi ·asigura t:riamportul cerealel10r Ia sl'.hel:1
Ga!aţi.Jor, stălp.î:nii moşiilior prevătd în învoielile impuse: de acum 1minte
ţăranillor, obliiga~ia de a face cărături din ce in -ce mai ntlllTieroa:se.
A\5tfel, în învoi a.!a făcută la 11 marti.e 1840, de locuitorii satului
1
Mindrişca, proprietiate a măină&tirei Caşinu cu vechilu.l maşiei Apostol

Mihail, la pPntul 14 se sipeciiiică :
„Ne Lndatorăm ca pentru piotvoadă să aducem de păreche de doi lni
cite una kilă de griu sau orice la Galaţi, din eşirea plugului şi păr la
Sf. Dumitru; care -din întimplare nu va-a ·pute duce va 1plăti 1precum se va
poHtitii chiria aitunci, iar cei fără boi avem a da cite 10 lei• de om" 1s.
Trarnportul cerealelor ~a siohela Gal1aţilror, era considemt de către
ţărani ca una din •Cele mai aipălsătoalfe ob1i,gaţii.
LocuHorii satului B.flca, oool Răcăduni, la 19 a:prHie 1840 adresin-
du-se stărostiei arată că :
,,d.n ainid troouţi .am a.vut ·akătuilfe cu 0-\lui aişa ca să-i plătdrn 64 lei d·~ '
fiştecare ]tlllTI,, şi cite un ·pogon să-i săoerăm şi 1aîte o podvoadă Ia Focşani
şi cite trei zile ori şi la ce lucru ne va-a pune a.colo în sat apoi acum
mai 1UJi11id pie a10e moşie tot D-lui iposesoru1l pe trei ani, ne v1dem aipucaţi
cu st.nîmtoarre de către D-liui, că să-i dăm toaite cele di mai sius şi pist~
16 Airh. St. Focşani, dos. nr. 19, f. 39.

11 Ibidem, f. 189.
1a Airh. St. Focşaru, ·dos..nr. 439, f. 57.
154
a,oele iincă ni mai apucă ca să-i facem dlte o podvoadă fa Galaţi şi ctte
un .pogon de ară'tură la Păuneşti, cu .care ne vedem cu totu asupriţi" 19 •
La 13 mai 1840 posesorul acestei moşii EniK:ihachi Iarnuli, se pliînge
stă<rvstiei, că:
„:llOCuitorii sa tu lui HHca, diipi învoi1afa ci au dată a zMilor boerescului, 3 u
a face şi cite o podvoadă pi tot anul, pi care rdi ;pi toate zulumurile ci
le-am făcut, giUJtnătate din lăcuitori arbea au făcut iar ceilalţi sunt datori
a face cite două 1podvezi, iar alţi,i şi cite trei. Apoi ani~ posăsiei aca5tor
trieti:i mi s-au în11Plinit şi avJnd nevoe de bani am f.'Ost silit de am vinclut
100 kihile f!ăipuşoi la Galaţi cu v1adea ca di .p1i săvtlrşirea plugăriei să-i
pornesc şi pără la 30 aug. să-i testimarisesc la schela Galaţiului după
contractul ci am înc:hei1at cu neguţătoriu, aou făaLndu-1,e cuvînt lăcuito
rilor ca la vremea aceea să fie gata toţi aceia ci sînt datori, ei zic că n-ar
putea merge fiindk:ă unii rd~n trînşii •mt se su1pun a merge cu podvoa,da,
apoi eu oa ·L11nul ce ,am ştiut că am pddivoadă în sart, îintracest temei am
VIÎ]ndut păipUIŞOi, de aceea :plecat rog pe ciinsută stămsUe să bi!nevoiască a-i
supune pi lă:ouitori să-i îmiplineaocă în1<:fatorirHe, ·ca şi eu să nu cad in
vro j.uld~ată ou neguţătmii" 20.
De asemenea Poste'lnicu I-0rda1che Pruncu k1 30 august 1840 ra,por-
tează stărostiei următO'arele:
„Gu llăicuitoriJ satului Atdj:Uidul Veahiu, prin bună îmroi1ală ce am făcut
care est,e întărită şi de sitărosHe, între alte faldatoriri la pontul al patrule::i
se 1ndatoresc a duce de fieicare ,peroohe de boi sau cai {jfte trei merţe d~
pîine la schela Galaţi podvoadă, în vreme cind îi voi cere, afară de
vremea ierni1i şi fiirnd~ă a·ceşti locuitori nu se su1pun a urima înc:laroririle
lor, mă rog stărostiei ca să porunceas~ă cui i se cuvine, ca să--i pornească
pe lăcuitori, dUipă a lor îrwoirală" 2 1_
(Merta = 10 bani1ţe, baniţa = 20 okale, okaua = 1,280 kilograme.).
ImpotriNirea ţărnnHor la exooufarea .potvezillor a fost atît de puter-
nică îooît „ca să primească să meargă, li se plătea 60 de taleri de var;'\
.p lL11S 10 ta Ieri pe lună" 22.
O altă cronsecinţă a a trngerii ţinutului Putna în economia de schimb,
a fost extinderea supraifoţelor ct.tltiivate cu cereale, in dauna islazurilor
şi fineţurilor, a căror isu1pr.aieţe restrînginclu-se a dus la reducerea numă
rului de vite ,pe care Ie cre5teau sătenhi. I a•tă dtevia exemple:
Locuitorii din satul Vulturul la 26 ianuarie 1840 cu mare plîngere
jăLuesc stărostiei „pientru dumnealui Gheorghe Laimbrino posesorul moşi1•i
satului nostm, pentru că ştiut este că noi de cind ne-am trezit tot acel
ema1Ş, l-am păşunat cu vitele noastre cu ciţi pos,eiSmi au fost pffnă llmrn,
dar 0-1lui aoum s-a.u scul·at şi ne ară toată bătătura emaişulrui pînă îin tn-
g,răditura ţaorinii şi s-au apropi1a•t de sat şi ooi nu ştiirh ce să facem
vitelor noastre cu atita sNrnbătate ci vroeste D-lui. a ne face" 23 .
Tot iin aceeaşi .prilcină La 26 martie i840 lac'Uitorii satului Răstoaca
de pe moşLa banului Nicolae Sioo se jăluesrc stărootiei că „de o mulţime
de ani ou zaipils s.untan a.licătuiţ1i oa să ne dea emaş pentru vitele noastre,
precum pănă aoorrn ne~au şi dat, iar aoum ne pomeniim că ne ară emaişul,
19 A:rh. St. Focş.ani, .dos nr. 439, f. 93.

20 Ibhdem, ,f. ·200.
21 Ibt.clem, f. 214.
22 V. A. Urechea, Documente, vol. J, pag. 275-276.
23 Arh. St. Focş.ani, dos. nr. 439, f. 309.
155
din ca•re pricină cunaaştem că o să ni se 1pridnuia:scă mare păgubir~
dotbi1oacelor noastre, care r.Je-au mai răma1S 'la unii din noi" 24 •
Loouitorii diiin satul P~nticeştii, de asetmenea se p!iîing s1tărostiei la 15
iulie 1832 î:mipotriva sM.1ph11Ului moşiei A'lecu Balţatu•, că:
dumneallui u'liiţă inu ne dă ca să iesirn cu vitele si nici un pac
de fJ~. iamaş i~răş·i, au încl1iis fimţurile numai pentru dumnealui, la care
tare ni-i gr·eu, că di1n pricina aceasta am rprăipăidit vitet.e ma1i toate de·
n-a;vem cu ce ne hrăni" 25 •
Da'f, odată cu creşterea su1praifeţelor repartizate cultivării cu cereale~
a crescut în moid cons·iJderabH şi numărul zilelor de muI11Că, im,puse ţăn
ni:lior. Pentru a olbţiine a'Ce1.St lucm, ex·ploafatori·i lai:ci şii clerici, încă din
·arpril1ie 1775 se a1drese!ază domnUJllui Gri1gone Ohka, cerînidu-i să încu-
vi1i1nţeze creşterea numărului zilelor de dacă <lin I O uima, deoarece
„au rămas Jl!Înă de prea puţini folos şi slujbă pot să aibă cei cu
moşăiile de la cei .ce locuiesc pe ·dlinsele şi încă putem ziioe mai multă
pagulbă" 26 •
Anafor.aua dată în aiprilie 1775 de acela1şi domn, iixează claoa 1a 12
zi.le pe an dar zile ou nart. Hrisovul dornn.u[ui Gri1gore Alexandru Ghica
din anul 1777 a-gravează consi·derabil sarcinile clăcaşilor.
Se hotărăşte ca sătenii să mai facă ,.peste CU1pri1niderea pontu.rnor cite
două zHe de claică Jia orice va avea nevoi1e stăip1î11ul moşiei, să dea ajutor
la întoomirea aeiaretur-i.lor de pe moşie, să întoomea1scă iazuri·le, mori·le,
să facă tot anul o 1poldvoaidă şJ să a1duJCă două .care de 1emne de -foc„
etc. 27 • Aşezămiintele domneşti, din ce în ce mai rtUlmeroa:se î1n această
perioadă, nu au urmări1t să .apere pe clăcaşi lim1potri!Va aibuzurilor stăpî
nilor de pămint ci dimpotrivă, să-i înarmeze pe aceştia cu mijloace de-
canstringere cit mai eifiicace, ~mpotri1va clăcaşilor. Puinerea în aplicar~ 1
R>egUJJ:amentului Ongaink, aicest ·CCJldice al munci.i de clacă, cum a fost
nU11Tiit <le Karl Marx, a dus fa o mai mare înăsp1ire a eJQp1lo1atării ţărani>lor
de către stăipliinii de părnlint. Regulaimen tul Orgaink, a fost bine înţeles
dictat de înşişi boierii, cuceriltlid .aiplauze'le cretinilor ,Jiiberal!i din întreaga
E·uroipă 28 • Fa1ptul că. în Ţările Romîne, 1în 1 perioa!da aceasta eX'ploatarea
feUJdală creşte şi renta în muncă precumpălneşte cu mult renta îin bani~
nu lnseamnă că feuida'litiatea s- a întărit la inoe:putul s ec. XIX-lea, ci dim-
1 1
potrivă. Karl Marx, 1n lucriarea: sa de bază Capita.lull, arată că

,,goaina dUJpă S1U1Pra muncă e caracteristică numai a1celei formaţiuni
economice a• societă~ăi în care precumpăneşte valoarea de schimb şi nu
vatoarea de înkebuinţare a 1prold'U!suluii, ideoare>ce în forimaţ·iunea econornica-
soda,Jă in 1caTe pirecumpăneşte v.a!oare de întrebuinţare a produsului, su:pra
munca este limitată pri1ntr-un cerc mat restr:îns sau mai larg de trebuinţe,
fă·ră ~nsă ca diln ca;r,aiderul 1 pr'Oldooţiiei îinsăşi să reziulte o neV'Oiie nelimitată
de sulP'r.a muncă. Dimpotdvă, goana du!pă supra muncă e meniltă să prn-
duJcă phllS valoa'fea He că ea se ia det:ătre faibri!cantiul em!llez sau dE!·
boierul ·roman" 29. b
24 A~h. St. .F.oc:şiaini, dos. inr. 439, f. 309.

25 LMdern, f. 67.
26 Anaileile Aoaderniei Romî111e, Mem. Sec:ţ. Istorie, seri·a II, voi. 12, p.ag. 836.
21 Aorh. St. Focş.a>11i, dos. nr. 439, f. I.
28 Kiarl Marx, Capi>ba1!111l, Ed. P.M.R., 1948, voi. I, pag. 232.
29 Iibi1d,ern, p.ag. 233.
156
Iată cum sie r·eliefează ân documentele vremii, goana slăpinilOT de
păm&nt dl.l!pă siu!Pna muncă, in ţinutul Putna.
Locuitori~ din satul. Gugeşti, proprietate a p:aha11ni1cului Dumitrache
Virdraşcu, în jallba aidrnsaiiă stărostiei la 12 tu.!i•e 1832, arată că,
„rde 01l11JCI ne-am trezit, am dat cite şase zHe daică boi1ereaisică şi
ori ·ce .am fi h11crat într-o zi, se tiinea· 1în seamă zi·ua. De anul trecut, au
luat deila fiecare loouit'Qlr aite douăsprezece z,i.Je, înl5ă intr-aic'est ahip s-au
ţinut zilele în seamă, de am ţinut trei oameni un plug dUipă puterea no;:is-
tră, am arat ,patru zile şi ne-au ţinut în seamă de tot omul cite o zi cu
boi şi cu trup, iar de a fost numai un om cu plugul lui, a arat tot patru
zile şi i-au ţinut în seama o zi..
Deosebit arătăm, că aicea moşie este foarte strrmtă şi unii şăidem nu-
mai cu casele 1pi moşa boierului, iar hrana ne este pe alte moşii - şi
unde şidern olacă dăm şi unde ne hrănim" 30 .
Aicest ·dlotument ne arată cum nu se poate mai biine, că boierii în
învoielHe im1puse ţăranilor, nu se orientau dtljpă ni!Ci o le1giuire. Pentru
a-şi mării oit mai1 mu11t sU)ptafaţa 1însămJnţată 1 , ei' merigea1u plnă acolo
inaît înju1ga1u la plug in locul viile-lor ide muncă ce erau ine1ndestulătoare,
pe ţărani,· aşa rdUlpă oum relatează acest document. Nitei o legiui·re, nu
apăra :pe ţărani de aibuzurile stă1pînilor. am arătat ide altfel, că aceste
legiuiri, atunci cînd se dădeau, ele nu aveau alt scop <lecit acela de a
const·nî.nge la cit mai multă m1.111J1Că pe dăloaşi. ~şa ne exip1iicăm fa1ptul că
pe fiec-aire :moşie ex~stau ÎlfllOOieli cu totu:l dillieriitJe. lin .Jiinii .genera.le, în
aceste îffi'IOi1ţli se 1 dbiser1Vă tendinţa de a nu se mai indk:a numărul die zil~
ce trebui.au munci<te, ci nUJmai S1ll!pnafaţa.
lată CJîteva exemp.J:e. P.e anul 1832, la moşiiile arătate s-au 11UJCrat
prăjiiriile înisemnate 1a 'lucrul boierescului·, precwm se arntă: 31
Moşia Conţă•şH, ocol Ră1că:ciuni a Sipătarnl.ui Să.ndulaiohe Stamatin.
„DouălSlprezece prăjini prăşit J.a ipiă1puşoi şi pws în c()(ŞeFe.
Opfos1prezeoe prăFni de săicera t Hşte catne laouifor.
Patruzeci :pirăj1îni cosit fi.ştecare locuitor".
Moşia Orbeni, a dumnealui Neculai Negre şi Costache Buzdugan.
„24 p.răjuni1 pră•şiit la •păipuşoi şi 1pius în coşere.
18 pră jJ1ni rde secerat Hşte1care loouitor.
80 prăjini cooît şi clăidit".
Moşii.a Bereşti, posesor stolnic Anastaise Ci!Jlcă.
„12 iprăjliini! prăşit la ipă1p1uşoi· •de două ori şi pws in coşere.
12 prăjii.ni de săcerat 1iştecare loauitor.
40 prăji.i'r11i cosiît ş1i clă1dut".
Pe moşia Gă 1geşti .proprietatea mînăistirei Mera, posesor fiind Con-
s~antîn Grec, - „zi·le boierescului iş.i unrnează două şi trei mii haragi,
una ocă f.asole, o sută _pari .pe 1a1n, fiiind ~nvoiţi pr.i1n î1ns1aris din vechim~".
Dar ln gfara zi~·elor de muncă ce datorau stăiplinului moşiei, locuitorii
emu obligaţi la multe :alte i 1I11datoriri. Pe111tru a ilustra a\Cest flapt, cit ş!i
pentm a avea o imagine dt mai exactă a sipoHaţiiHiar Of'gaini1z.ate de cătn
stăipJniri de pămJnt asiu[pra lbieţdlor ţărani, redau irwoLal•a făcută la 11
30 .Airh, St. Focşani, dos. nr. 19, f. 38.

JI lb~dem, f. 151.
157
martie 1840 de către „giupinul Apostol Miihail" posesornl moşii~i NHndreşti,
prn1priclate a mînăstkei Caşinu, cu loouitorii satului.
„Din toate locurile de arătură, vor rămfiine pe s.ocoteaila stăipînului
una sută şa1ptezeci pogoane, bez c.urăturile din Făttr•ei şi ·de la odaia
boierească·, toate locurile carele au avut şi anul treout, .iar lra curături
avem a pune oîte ,douăzeci şi ci111ci ·pari a-nul I şi al IHea de fiştecare
nume.
Ne 1îndatorăm a da cite două zHe de clacă pentnu cele douăzed po-
gaane care a10um anul I le-am sămă.nat 1pă 1puşoi Iiştec.are locuitor.
Ne îndatorăm a ara un pogon şi giumătate di păreahi di doi boi sau
cai, măl.5·Unîlndu-să cu prjîna de douăzeci şi 1patru rpa;lme gosipod. sămănjn
du-1 şi grăpindu-1 <lu,pă obiceiru.
Ne Lndatorăm a prăşi cite douăzeici şi două prăjini măsuriate cu
prăjdm de două şi p,.:itru palme gospad., prăşiţi îrutlii şd al doilea, puşi
în coş de către noi, făcind şi roşul cu matieri1a lul stăip!inului.
1
Ne îndato,răm a secera 1a plinea allbă, douăzeci şd două prăjini, măsu

rîrn:l11Me ou prăjî'lla sus pomenită, dus I.a arii, făcin<l srog, măsurindu-să
pogoneşte.
Ne îndatorăm a cosi cinzeci prăjini f ăkeşti cu prăjina go51pod., pre-
cum şi Ln aniJ treouţi făcî:nd şi stag ingrăidit de către noi cu materialul
domnului posesor.
Ne îndatorăm .a da dijmă din ,pînea a.J1bă sau ori din ce soi de sămă
nătură din zăoi una, dus la aria boierească.
Ne îndatorăm a da dijmă de pă1puşoi din rnuă grămezi un:a, pusă
în coş drupă obiceiu ·Pll"ecum şi mai înainte.
Ne îndatorăm a plăti dijma fLnului oîte un lreu pe stinjen; iar stin·
jenul de opt pal:rne g.D.SrpOld.
Ne îndatorăm a da dijmă din vin dim zece vedre una, pusă de către
noi în vasele boiereşti.
Iar noi care vom avea a face nunţi, cumetrii, să a:vem a plăti ~.îte
douăzeci pariarle pe vadră.
N€! Jinidatorăm a da pe :an oîte patru zile meremet, cu p.almele a lucf:l.
Ne tindatorăm a da <le fi.ştecare gosipodar cite două care lemne unul
1a Agit.id unul la casa moş.iei Ş·i cite o găină Şi un pui rde găină pe an,
ia[' cal€lp·ur·i1le vom urma precum au fost şi lin aniJ trecu1i.
Ne îndatorăm ca pentru podvoadă să arduic.em de pă1-eche de boi cik
una chilă gnîu sau orice la Galaţi din ieşirea plugului şi p 1ără la sHntu
Dumitru, care din înbîmiplare nu va putea duce va plăti precum se va
politici ohiri1a atunti, iarr cei fără boi avem a da cite zece Iei de om.
Ne îndatorăm a dat cite o :ci daică cu plugurile ci vom avem ln sat
din răsă·~Hu[ soarelui şi pără la asf.inţtit.
Ne îndatorăm a da fiştecare din cei ce vom avea oi, ca•pre, din
cincizeci oi un miel, iar din una minzare pol ocă brinză, şi la toate min-
zările C!Îte vor fi .iin sat să dăm şase vedre la,pte, acei ce vor văra oiL
la aHe locuri şi vor veni I.a vremea miriştii, vor p:lăiti pe giumătate.
Care din fnl!fmplare nu va putea cosi ~!md, va plă'ti dois1pri:zece
lei.
Tuate acestea de mai sus pomenite in cuprinderea ponturilor în
această inv:oială ce am făc·ut-o în curgere de trei ani de zHe, Lncep,ător
an 1840 alprillie 23 şi păr la anul 1843 aprHie 23 ne ffindatorăm a păzi
întocmai pirecum să ara~ă. nef ă'Cind ni~i un fel de zăti1eniire a duce în
158
păgUJbire pi stătptî,nul moşiei, căoi .intîmphlndu"1.5e vreun fel de păgubire
la muncile boierescului din a noastră neiingrijire, noi a:vem să răspundem
din averile noastre". (urmează iscăliturile locuitorilor) 32 .
Ceea ce reţinem în .sipedal din această învoială î1n aforă de sarcinile
de muncă deosebit de grele impuse clăcaş.ilor, e.ste miica suprafaţă de
pă1mînt <le nurma·i douăzeci ide pogoane oe este reipartizată ţăranifor pen-
tru hrană, în raport cu suprafaţa ce şi-o rezervă arendaşul de una sută
şaiptezeci ipogoone, în afară de cu.-ăturHe din Fă'llrei şi de la odaia
boierească a căror sutpralfeţe nu sint indiicate.
învoiala este făt.'llltă pe termen <le trrei ani, sicapul ei fitnd aceh
de a asigura mina de 11!.lk::ru pe ter1J11enul .pe oare era arendată şi moşii.
Din documentele oercetate se desprinde concliuzia că drnptul stăpî
nului <le a .percepe dijmă nu se reztl!flla numai la produsele pămîntului
oi aceştia <lin toat·e acţiunile clăica~lor se cred îndr-eptăţiţi ":>ă tragă ki-
loase. Nuelele şi şovarul, necesare coI11Struirii bordeilor sărăcăicioase,
folosirea haturilor spre a putea merge în ta·riină, scă!j)iarea vitelor în
IDînaţul boierului ba chiar şi centuriile dinke ·ei erau considerate ca mij-
loace .de jă10IT1ăneală, mater,ie de dijmă. Iată o confirmare.
I1t1 unna poruncii depiart~mentul1ui treJburi!or cLinlăuntru, cu :numă
rnl doăsprizece mii opsute treizeci şi doi 1832 ootombrie 13, un oarecare
Dumitr«1ahe Orăşteanu vine in ţinutul Putna, satul Balta Raţei, &pre a
face cercetare !Pentru unele pridni1 dintre posesori şi locuitori. După ce
se enumeră toate db1igaţi~lie impuse locuitorilor, ipentr.u care aceştia î1n
um1a 1a;nahetei ,Jnu se văd întrunimica 1asu1priţi'~ se .arată :
„Din paipura ce li se ia din zece una, nu au cuvilntie căci aşa a
trebuit.
Peniku haturile dJn tariină, de le-:a luat din cinci una, a1u avut ~nvoi·ală.
Pentru o sută patruzeci lei ce ·a1u 1da1 g!IQaibă pentru o sfa.dă cu un
ciob'an ce pretilnderisa dela posesor, s-au 1nvoiit a nu mai pretinderisî.
Pentru moara oe se află în sat 1'a id.inşii, au rost datori să lucrrze
la stric~iuni.
Pentrn patnuzeci lei ce au pretinderisit că li is-au luat de pi<J6esJr
pentru oiprt: cal ce au făcut stricăciuini la Un, s-a.u adus i·spaşa făcu.tă de
acei ce au fost orlinduiţi şi s-·a.u aideveri t că au făcut stri.căiciuni; s311
1
primH a nu mai pretiinderisi" 33.

Iată un exemplu de felLul cum emu rezolvate pLîngerile ţăranilor de
către stărostia boierilor, .în aiceastă perioaidă în ţinutu'! Pmnei.
O altă oaraderistică a IP°'liticii stăip.linitlor cLe pămnt 9in ţinutll!I nos-
tru, axată tot !Pe iprindpiul măririi suprafeţelor cultivate, a fost sporirea
'COnsideraibilă a numărului clăcaşNor. Este ştiut că Ln satele ·boiereşti
şi rninăstireşti, înitilinim la ·~ufal seco~·uilui XIX fn aforă de clăcaşi
şi aşa numiţi!Î oameni străini isau sicutelnitoi, ale căror drep1turi şi obli-
gaţii erau staibilite pdnfr-o învoială tncheiată cu stă1pinul moşiei. Nevoia
din ce iîin ce ere.scindă a braţeLO!I" de muncă, a silit pe stăpi:nii ma;;iilor
să atr1agă 1pe aceşti străillli pr.iin dLferHe a:vaintagid, oare le asigura o
situaţie .deosebită de aceea a clăcaşilor.
32 Arh. St. Focşani, dos. nr. 439, f. 57.

33 Arh. St. Focşa.ni, dos. !11I'. 19, f. 24.
159
Asezămîntul lui Ion Mavroco1'1dat din 15 ianuarie 1744 privitor la
acest 'iuicru SJP·eJCirri1ca : .
„Iar oameni.i străini, 0:ri cit de mulţi a·r veni să se aşeze pe moşiile
1or, slabuzi să fi.e şi atei oameni inicioida1tă să nu se vecineasică nici să
aibă griji de ve1ei1nie" 34. Străinii erau veniţi din Tran.silv.ania, din Sudul
Dunării sau clhiar de pe alte moş.ii, fugiţi din c·auza exicesivelor asupriri
<le acolo; ei erau alduşi în sp·ecial, pentru a pune 1n va11oare păminturile
ne1rnlitiv,ate, cre~nd aşa zi.sele sldbozii. Ei beneifitciau de o reducere de
dă1jdi.i, nu erau cui~rinşi 1în. cislă, 'Ci î~i plăteau dările cărnării int eme, d~
1
aceea se numeau ş1 ru1ptaş1 de camara 3 •

lin perioa1da a1oeasta, ati't v.isteria aît şi stă1p~niii de pămint urmăresc
să supună pe străinii aflaţi în sa.tele boiereşti, .a~el:oraşi înda torirri ca
şi clăcaşii. Iată aî1teva exemple:
La 15 mai 1832, locuitorii din satul Or1benii de Jos, cu larcrămi jă
luiesc stărostiei, „că dumnealui ctuconut I01n Ţ.aicul, ce ţine moşia cu
năimală delia: dumnealui 1coconu Miha·l'a1cihe Negre ne aisuprnşte a lucra
boi1eresc mai mult ca înainte ciJ11d eram slcurtiii de bk, iar a:cuim viindu-i
bllit.J'l de o rparrte şi dumnealui ţin1îir1d1u-ne a iucra şi boierescu cu wuta
şi peste dt neagiunse puteri, atît noi cit şi femeile noastre, la tot lucrul
i 1n oaisă ce trelbuieşte şi neajurngrîndu-ne puter·i duipă cum ne cere dum-
nealui, cerem ide la cinsrtita stăroistie, ca cum \/lor fi alţi oameni pe
moşii1'e boi•ereşti să ne facem boiresc·u după cum ne va r:Lnidui cinstit1
stărostie duipă a noastre puteri, fiind oameni străini, fără pămînt şi am
plecat a săTuta mliinele şi 1pido.arele dumneavoastră" 36 •
Un ah ddcument din 5 octombrie 1832, se referă la 15 oameni străini
dim satul Scurta, r0are au fost supurşi la ibiT de cătr·e oomilsia catagrnfi-
ceas1că din aicel ain. Boien.d Niicolaie StavăT, cer·e stă,rositiei sr0oaterea
lor din bir deoarece acei oameni „sunt istră.ini, LlirJJgureni hrisovuli~i.
aiduş.i de rpărin1rele jeluitoruJu.i Sp1atru lanJcu StarvăT in anul 1814 prin
vorinitul de Vranbe". Redăm în riintregime eemetairea fălcută deoareoe ne
dă' amănuinrtei interesante .şi ·asUJpra felului 1 in ca1re erau proicuraţi
străinii :
„Ni s-a 1i'111făţişat î1ntîi cartea fostului dom'n Aleicandru l(a'liimah din
let 1813 se1P1embrie 14, prin care se ct11priinde că du,pă jaioiba ce au d:1t
credi•nciosurl boier a'l domni,ei sale lameu Stavăr b.ivrel vomic, au arătat
că se· arflă trăi1br la tinutul Putnei în satul Scuntiai isi că la toate
poruncile ce au f1ost rîn:duit .au is'lujit cu toată c-redinrţa Şi silinţa.
M dioHea, ca la acelaş an l-au că!lcat tălharii prăd:ilndu-i ş:i 1tuîndu-i
1
to1U'l a cărui jalbă cercetrînd, s-au încredinţat şi pentru slujbe.le salre ţii
pentru pmda ci au suferit l-au miluit cu 15 oameni străini, d va aduce
de peste hotar spre a1gitorn l C'asei sale, duipă ca·re ca;rte la ~eat 1814
1
rnar,tie t O prin vorniic de Vrance de1a ace vreme i-au şi scos de peste
hotar ţării ungureşti, du1piă a1deveritnţa sa di1n aceeaşi vr·eme car·e tot la
aceiaş am Martie 10 s-at.t ritncredinţat de cirnsHta stăros.He. larr pentru că
se arflă aceşti.a îrnuşi, precum 1ne-am putut lămuri la cercetări, unii s-au
gătSit ·si astăzi, iar al1iJ murind au 'lăsat în loc pe lfiii lor, pre1ew11 să
34 Acte şi legiuiri, voi. I, pag. 18-21.

35 Hurrmuzaki, voi. XIX, p.a11tea II-a, pag. 104.
36 Arh. S1. Focşani, dos. nr. 19, f. 6.
160
arată iprin alăturat i:zivrod, pentru care dupti datorie facem cunos,cut
dnstitei stărostj,j'' 37 • (urmează nlllfTlele străinilor).
Daică .situaţia s,trăinilor aşeza1i mai demult pe moşii s,e inrăutăţeşte
noii veniţi .se buicură de oarecare avantagii faţă ide clă1caşi, fa1pt ce duce
la o ciocnriPe intr·e clăcaşi şi străinii noi veniţi:. Astfel paharnicui 1•)11
Simi.Iac, 'Însă-rcinat să a1ncheteze pricinille diint•re rpose.soml satului Bereşti
Anastrache CiUJcă şi locuitori, în ra1p1ortul către stămstie spune printre
altele :
„A1u fost ca să dea dumnealui poses0J1ul nişte locuni oe le avea de
prisos unor străini ·lOICuitori ide Sasicut ş.i ei lacuitori'i !În puterea lor i-au
i'Z)ganit de la arcelie locuri ·şi le-•au arnt de rezer•Vă" 38.
Sfa1tem ide piărere, că adU1cerea s·triHnilor oonstituia în această peri-
oadă, un mijloc de constdngere ·aisu:pra clă,ca~ilor, deoarooe atunci oind
clărcaşH nu-şi îrrdetplineau Oibli,gaţii'le, put·eau fi aimenilnţaţi cu a'1ungar·~a
de pe 1/QCurirle tor de hrană şi darea lor la străini.
La 21 aprilie 1840 loc.uitorii satului I vănceşti se roagă stărostiei
„să .ne 'P'Ue fa cale 1penku această pridnă ce umblă neguţăitoriu1l Dumi-
trache Chetreanul, ce au luat moşia dumisale a răposatului spătar Săn
dulat1he Stamatin in posăsie şi locuitori1i şezăitori fale ponturi după aşe
zăimJnt şi acUJm dumnealui 1posesoml nu wea ca să ne de k:jcurHe noastre
care le-am aivut pără acum pentru harna vieţlid noast,r·e şi ZÎ!Ce să ni le
ia şi isă le idei la mocani şi de aceasta va fi mare rpomenire, p!"ea cinsti-
tei stăroisti:i" 39 •
De asemenea la 22 februarie 1833 locuitorii satului Pădureni ce se
aifli:i şezetori pe moşiia dumneaei Catin1ea Sturza, în ja:lba ce adresează
stăriostiei1, dupiă oe arată toate obijiduJ.rHe la care erau SUipuşi de cătr~
stăipî!lU'l moşiei, men1ionează :
„Pe alţii stirăini îi primeşte şi le dă cu îndesitulaire, iar nouă şi de
ni 1dă cii1e puţin, !Precum în anul a.cesta,, dUjpă ce au luat dijma precum
au vrut arpoi acum di isnoavă ne-au ză-llogit pe lillngă dijmă şd cite 60
parale de stînjăn" 4°.
Boierid, .prin di.ferite mijloace in perioada aceasta au căutat să pună
stăJpinire şi pe proiprieităţHe răzăşeşti. In vremurile de foamete, această
acţfone era cu rnul1 uşurată, deoarece în schimbul unei mi!Ci ca•ntităţi
de grăunţe cu care să po.ată <Jstillmpăra foamea numeroasei familii, ţăira
nul îŞri vi1ndrea ocina şi odată' cu ace'asta, Hbertatea.
An de foamete cnîncenă a rost în 1836, după cum rezultă di;n jaiba
looui1toruh1i Constantin Dă:ni•lă din CăJiimăneşti, car,e ·cere stărostiei la
6 iulie 1840 să-l uşureze de bir ca pre un nevoLniic dieoa.rece,
„r.arna durerilor mi-a cuprirn tot trUJpul meu. şi de-patrn ani trecuţi
zac la pa.t necontenit şi sărăcia ce desăwrşit m-a coviirş.it intovărăşită
şi cu o sumă de ·datorii, curgătoare <lin vremea Jioamebei încoaice" 41 •
Astfel satul Năneşt~ d:n ooolul BiHeşti, inrdato11î!1dru~se c:u 1 500 g.al-
beni la boierul Gheorghe Boiu, în sahimlbul unei munci anuale de 160 făki
arătură, 80 ·zile de praşilă, 80 de seooră, 4 zHe de muncă de fiec::ire
37 Airh. St. Focşiarni, dos. inr. 10, f. 15.

38 Airh. St. Focşani, dos. nr. 439, f. 202.
39 IbMem, f. 134.
40 Lbiid·em, dos. nr. 19, f. 179.
41 Ibidem, .dos. nr. 439, f. 266.
11. - Studl.t şl arUoole de Istorie 161

nume, 3 pui 1cLe găină de Te şi o podvollldă la Gala:ţi de 40 kile pentru
75 oameni, nepu!Jindu-se aicîlit1a; lşi pie:rrl Hbertart€!a în ainuil 1840 41 bis
Tot astfel în vreme ide liipsă s-au împrumutat şi răzăşii din Păn
ceşti şi nepu11înd 1plăti, moşiile ipotkate au fosit VlÎinldute pe preţuri tle
nimic. Tot a.şa şi-au piendut răzăşUile lacuitoriti saitelor Păldureni, Bilieşti,
Năneşti, Nămoloasa, VuHur, Sa~cut, Gmpuri şi în p1arte Găgeşti, Pă
ţeşti, Bioloteştli, Străoane de Su:s, etc. 42 •
Intîlnim şi cazuri, cind strimtoraţi de nevoi, sătenii îşi arendează
moşia a:ngajirtdu-1Se să muiocească pentru arendaş. A6tfiel Grigornş ot
Gî11leşti, a1dreslÎndu-se stăro.siei la 14 a1pri.lite 1840 a.rată d :
,1durpă cont11aictul ce am 'Î'llleiheiat cu lăcuifoirid. de aici· 1cind am lmt
în posesie moşra lor, să ou;pri1rrde prin acest contract ca dela fişte care
lăcuitor stră<in să ieu cite 30 lei pe an; aceştii bani, unii din trfa1.•;;ii
nu \"Oie.st a mi-i plăti, die ateia plecat mă rag stărostiei ca să ţje
poruncă a-mi îrnplini; şi d,ijm1a din păpuşoi ce nu s-au 1Supus a rrti-D da" 43 •
Pentru a-şi mări dt mai mult sU!prafa~a 1de pă1mlînt ce-şi rezervă
folosinţei prqpri~. stăp~nii de pămjn1 nu se mulţumesc numai cu mi'C.şo
rarea emaşurHor şi locurri1lor de ~iinaţ ci ei r€Jcung ş,i la restrângerea 1ocu-
nlor rezewafo pentru hrana ţărani1lor. Pentru aceasta, emu folosite ta3te
mi jloacele, incluisirv măJSură:toalfea falşă. Ast:fel la 22 ·felbru.arie 1833, lot·ui-
1
torii satului Pădureni, şezetori pe moşia vi6temiicesei Caitirica Sturza, se

jeluiesc stărostiei că :
„i-am făclll1: întdOmai zilele boiereşti di pi ponturi, rar nouă, di ni-au
ş.i <lat dte ipuţin foc de arătură şi acelia ni l-au măJSuirat cu prăjină de
cinci palme proaste şi cu feluri de inchi1puiri de măsuri, atita din cinci
pogoane ci au sct:otit că dă urmi fruntaş, nu poate fi mai mult decît păiră
la trei ,Pogoane, a1poi icu soootea'la din ci111ci ipiogoane, ITTi-'au socotJt ciîte
patr;u dboroace şi diuipă rodirea vrnmUJrilor de aistă•zi, nu rămiinem cu
nimiic" 44. (oboroc = 440 acaile, dCaua = 1,280 kg. = 563 1-0g.).
Comen1ariile JSl1rrt de prisos.
SU1p1r.afaţa ma1i mare <le păm~nt destinată cuHi,vărj,i de cereale, ne.::e-
sifa şi o cantiitlate spoa-ită de muncă. Pent'liu a obţiine sporirea numărului
1
zilelor de muncă s1ăp~niii de pămint urmăresc să J1 nlocuiastă intr~o

mare măsură renta î:n bani prin renta !În muncă.
Aistfot la 28 miernbrie 1832, locuitorii satului Orbeni aidres'indu-se
stărootiei arată : ·
„că noi de cinid ne-,am 'PUS casa pe moşia dumnealui 1piahamic Tache
Vidr.aşcu, ce a cumpăl!"at-o de curind dela dumneailui medelnicer Barbu,
ne-1am a'şezat cu dumnea:lu1 medellnicer Barbu să-i răs1pU1ndem p'e t ot anul 1
bezman zece lei. Acum ne pomenLm cu dumnealui paharnic Matache, di

ne cere să-i dăm 12 zi·le dacă zklînldu-ne că la vidtor o să-i dăm si mai
mult, adică dUlpă eczămiplar" 45 • Dar se în11îlnesc ~ cazlllfi, cind renta .in
bani nu numai că este menţ1iniută, dar este sipi0ri1ă 1in mod consi1derabil.
La 8 ·deoernbrie 1832, locuitorii din satul A111gheleşti adreisîndu-sc:
stărostiei arată· că
41 bis D. Rusu, Piatrimoniul public şi starea economică a judetului Putna, Focş3ni.

1934 p. 134.
42 Ibi1dem, pag. 135.
43 AJrh. St. Foc~a·ni, dos. nr. 439, f. 123.
44 Ibidem, dos. nr. 19, f. 179.
45 Ibudem, f. 39.
162
,;de 1atîţfa ani am arat tot pe moş.ia dumneaei Chircărizoaie şi ni-a
lua{ de •pogon c'îte dnci lei, iar a.cum am amt toată aicea moşie şi m
cere de pogon cite 48 de ilei, ica.re ·noi ·pă•puşo:i puţini am f ă~ut pe acea
moşie, i-am dat dumneaei şi tot nu ne putem p1ăti. Cere dela mine păcă
tosul Ioridaahe Bădaiscă 114 lei" 46 •
Şi beWJanul ce. trebuia ;plătit boierului 1peintru locu·! pe care ţăranul
îsi clă<lil5-e borideiul, se măreste considerabil.
· La 15 fanuaa:ie 1840, lacuiitorul Micul FrăJţ+lă din satul Floreşti.
adresindu-se s 1 tărostiiei, arată că
„sînt treizeci de arlii de cînd mă ailu lăcuitor cu casa pe o sfoară
de moşie ce trece diin partea Valahi şi să 1răzăşeşte în partea Mo!Jdovei"
ou moş.ia dumnealui paharnic Dumitrache Vi<lraşc. la·r astăzi, mă văd1
cu totul supărat oiir1id stăip~nu1 moşiei m-au însărdnat a-i plăti bezmanut
casei· numai cit şăd întrîrna 80 lei ·pe tot anul ş·i un caif de lemne şi o
găină, pentru care lucru să plătesc cind nu-rni dă nicii un pogon de loo
arăforă să samăn ş·i eu pentru hrana vieţii, n.i'Ci să cosăsc măcar-. o
brazidă de f&n p.i a cea sfoară de moşie şi sunt cu totul! str~mtorat ai plăti
1
acea sumă de bani" 47.

Newi1a din ce în ce mai mare de bani „fnnmă idea:lă de bogăţie. în
perioada aceasta" a dus pe alocuri 1'a tendinţa de a se :încai.Sa zilele boi~
resculuii şi alte ale moşiei n:umai în bani. Aoest lutru, rezuHă dintr-J
adresă către stărostie a spăitarului Ştefan Dăscălescu posesm·ul moşiei
Soveja, din 21 martie 1840 prin care „roagă să binevoiiaLScă stărostia a
pomnci slujbaşilor cu volnicie ca să implineasică ba1nii dUipă imo;dul
a1Jătur.at deVa lăctJHorii satului Soveja, dreaptă darori•e din alcătuirea
boierescului şi alte ale moşiei.
Lei 3000 Andraş Ştefăniu.
„ 2000 Marin.
„ 1500 Vlad Buii.
1OOO Să·rha1J1 Coţ!car.
150 Vasăi'i RUl5u
" 580 C01111an B alac.
600 loa:n Vtînt di vară.
„ 210 Constantin -slin Toader DimoHe.
60 Nitblai Bmdaru
300 HriLStom'aahi Gotu
280 Ioni 1ţă sî:n Toaider Dimofte.
280 IoatlJ Grecu
,, 100 Marin Boacă
60 Ioan sint Ion Bicu
10020 tei" 48 •
DocLlilTlentul cifat, scoate în evi.denţă .importanţa re.Jaţ'iilO!r bănesti
diin ce în ce mai ilf'ntense, ce se i.Statbilesc acum între stăipil111ii de p.ămint
şi clăcaşi. Renta în bani, după cum arată Marx, „presuipune o mai mare
dezvoltare a. comel"ţU'lui, a iproducţfoi de mărfuri în genere, iar odată
cu ele şi a circulaţiei monetare" 49 •
46 Arh. Sit. Foc:şaini dos. nr. 19„ f. 152.

47 Ibi!dem, dos. nr. 439, f. 7.
48 Ibildem, f. 66.
49 V. I. Lenin, Opere, Ed. P,M.R„ 1951, voi. III, pag. 154.
Pentru a-şi putea 1p'lăti obliigaţiiile băneşti din oe in oe mai ma.ri
imipoo·e de stăJpiiniii ipăillllÎJnbului şi vii.5terie, ţărani~ erau s,ili1ţi de a vinde tot
~ ce pirodtJJCeau, fa1pt ce a acvut ca urmare atragerea gospodăriei ţără
neşti în ciocuitul pieţei ;
„ne cere ide ,pogon cite 48 lei, care noi pălf)uişoi ipuţini am făcut Pte
acea moşie, i-am dat dumneaei şi tot nu ne-am putut ,plăti" 50 se jeluiesc
stărostiei locuitorhl diin S'atul AngiheleşN la 8 deoombriie 1832.
Dese ori în goana lor duipă cit ma•i mulţi bani, stăipJ:ni<i de pă1ru.nt
im1pun dăJcaşilor i.5ă le p'lă teatScă dijma prodUlSelor cu preţur-i mult mai
m:ad .decît cele reale. Astfel, la 17 noembrie 1840, loouitorid satului SlJ-
bozia lui Vidraş, se jeluiesc stărostiei că :
„noi avem vii ide o învechită vreme în satul ·Călimăneşti IPe moşia ba-
nului Matache V1draşcu, cu vechi hrisov, ca să dăm din zece vedre o
v.a'dră, care ·p(tlnă acum aşa am urmat cu da.rea. Apoi acum dumnealoui
boierul iStăjp1in banul Matache, aleea moşie au dat-o in posăsie sfiiinţiei sale
f)lăirintelui iicooom Thoma şi noi ni' vitdem tare asupriţi de ISifiinţia sa, că
noi ştim vechiul obkeiu ca să vii cu vasăli să-şi ia otaşniţa <lu1pă glăsuirea
hri6ovului ce~ între moi şi acuma vi1dem că fădndu~se aisuprire la sarna
vedrelor dă d1 i 6ă cuvi1ne a-şi luat dreptul dijmii, <lumnea:lui· ma.i mult
ne încarcă ~ ne cere !În bani oîte 2 lei IPe vadră, a1poi ştiut este obşteşt~
că .îin podgorii s-au vJ111dut şi cîţi 30 paira1le vaidrn, da•r dijma cum mi
să o plătim cu 2 lei" 51.
Prnîntim,ipilniJnd ja·llba ţăran~lor, iconomul Toma, protopopul ţinutului
aidresiî'nidu-se starnstiei la 29 noembrie 1840, arată: .
„fH:ndcă eu n-am ·putut să mă pui la cale cu lăcuHori1i satelor Căli
măneşti şi S'lo'bozia lui Vi<lraşcu ce le am în posesi·e aşa precum cinstit.:i
stă'fostie prin adresa ei din 20 ale a•cestei'a stllb nr. 10.799 mi-au !irnemmt
pentru dijma vinului ce <lu1p1ă ~nvoi,aila ce am 0u ei este a mi-o plăti în
b311li, pentru că preţu.rHe într-acest a'n au foist nepiotdvite şi mai vîrtos
că dintriinşii Îil5UŞi au vJnidut cu 2 lei 12 parale, ou 2 lei 60 şi 50 parale
Vialdria ln vasele neg.uisforeşti şi mia vw a~mi plăti cu un preţ mai înjosit,
plecat rog pe stărostie, ca să binevoiască a hotărî după asemenea împre-
giurare, care iar fi :pr.eţul :cel cuviincios, că după a1ceaista să mă şi răfoiesc
cu ei, căci ~ntir-altifel nu stă chi1p după îndărăipnida lor" s2 •
Alee.st docwnent printre alteile ne întărnşte afirmaţia cum că în perioia-
da ide daire 1ne Olellipăm, o parte a ţărăiniimii încep1u\5e să fie ·atrasă în ec J- 1
nomia de sch~mlb. datocită trnbui1ntelor de ba1ni din oe în ce mai mari.

A~est drum <lL11Pă cum arată V. I. Lenin, era deja un prevest.itor ia'l destră
mării vechiuh.Li regim 5a.
O pătură suibţire a ţărănimii, se di!ferenţia1ză de ma1.să încetul cu în·
ootu.l, îmbogă1irudu-se, cită vreme o a1lta, alungată de pe lbuicăţica ei de
pămî1nt, îŞii va scoate existenţa din îmhir.ierea foirţei de muncă.
Din adresa pcaiharniculiui Iorda•che MHu, proprietarul maşiei Hui:peşti
aidresiată stărooitiei la 27 iul.ie 1832, de5!priindem concluzia că exista la data
aceaist.a, o pătură suib1·ire de .ţărani, care î~i clşti.ga exiostenţa închiriindu-şi
torţa .de muncă, ce se plătea la a•ceaistă dată „cu un anumit preţ". Cităm:
50 Airh. Sit. Focşani, dos. nr. 19, f. 152.

51 Lbidem, .dos. nr. 439, .f. 334.
52 lib~dem, f. 357.
53 V. I. Leniin, Opere, Ed. P.M.R., 1951, voi. III, pag. 170.
164
„Să se dea poruocă pirirvigihitorului1 ide ocdl, ca Jn fJinţa: mea lia faţa Ioicu-
lui, să cerceteze socoteafa care am fălcut-o cu dtî'nşi<i şi pentru cite zile a
rămăşiţii' va f~ msulPra fiştecă.ruia, să-i îndatoriealS'Că a le muroi, sau pre
cum mă voi'u pute învoi să mi ;Le 1p;lătească în bani, dU(pă cum se politi-
ceşte preţul muncii" 54.
P1e11trn a puteai cwprinde supraiej:ele din ce ,j\n ce mai mairi, deseori
stă:ptînii de pămlÎ.nt au fost nevoi1ţi isă f.aică şi t01CmeH libere cu clăcaşii,
p'lătiindu-le sume însemna1e de haini.
As1lfel, in raportul ,privi1gihetorului ocolului Luiocii aidresat stărostiei la
24 februarie 1833 se arată că:
„dumneal'U!i ,pastelni ou Alocu Ba1lş, i.n VJ'latnea cinel se a:tla stairoste a
1
arestui ţinut, a ârnsărdnat p,e saţul Lunca Dochii ci 1Să a.flă cu locui!r1ţa
pe moşi1a dwmnea.Jui ca să-i l1uNeze 23 pogoaine vii l1a CrU'Cea· de Gi::>s oe
care le-au ·şi plătit 1pe cite SO lei di pogon, unde au fost urmăfor·i locui-
torii de au lucrat <itele pogoane vii duipă zap.i5ul ce au avut cu to:ih1
riim::luial1a, ·fără păigt11bire" 55 • Uneori sătenii .fimpotr·i·vi:ndu-se de a mai nmnr1
zilele boierescufui, munceau contra c0st, la negustorii de prin sate. Astfel
m ra1portul prirvighernlui de ocoil adresat stămst.Lei' la 26 iulie 1832, asupra
locuit0trilor sattlllui Cornii se sip'Une:
,;locuitorid cu zurba!Ilc au luat sapele şi înt'i'lnind ipe negustori, m:.
Slalpia t !ia dtîlnşii" 56 •
D<Iir 1pentrn diversele tr·eburi de incredere aile moşiei, stă\plinii de pă
mint erau nevoi;ţi j1n această perioa1dă, să angajeze şi sia11'ariaţi. Iată un
exemp,Jt1:
La 20 iulie 1840, loc.uitorul Gheorghe Apostu din satul Floreşti de
Gios, ocolul Girlelor, se adresează stărostiei, arătind că :
„eu rn-1am tocmit I.a posesorul moşiei dumnealui cltCJOi!1u1l Cost.achE
Năstaou vătaf îlntr-un an de zile cu tacmea;lă :de 200 lei ipe an şi să liu
scutit de b01iere1SIC cit şi diin oum1p să nu d•aiu dijmă, aişa de la 40 de sfinţi
l-am slujit ori la ce mi-au pomrlcit, moşîa i-laim îrnbirăcat-o cit şi pentru
vii .am 'alergat şi a1cuim mă .Jeaipădă şi mă traige .la boieresc ca pe oricare
sătean Ş·i din hacul meu am luat de La d.uimne·alui 134 lei de am cumtpăra1
un cal şi mi-a'll dat 7 lei 1pol de am p1ătit birnl şi acum mi-au luat calu)
şi vrea că să-mii plăteastă 20 lei pe luJnă, la care eu nu sunt mu:lţămit,
i1air deipe a·tita a1ler1gătuiră cu C'are o sîridie am ·îlrnplinit moşia să-mi p.Jă
h~ască măcar 60 lei pe lună" s1.
Aşa. dair toate acet>tea ne rieleJVă faiptul că în ţirtutul Putna la înce-
putul se<oofolui :al XIX-lea stăpin:ut de pămiînt aI11gajează mt.1Jncă tocmită
f.aipt ce ne arată că el1 ilnceipmse să dev1ină ex1ploa.t.ator caipita'fist.
Apariţia modului de producţie capitalist în agricultură., a fost grăbită
p:rin a1pli1c;area cefor mai birutale metode de către stă1p~nii de !Pămf.ln;t şi d!:
către puterea de· stat aflată in miinile lor. Un şir de spoliaţii succesive
S'Îlnt ori1ginea 0pir0iprietăţH mari in ţări'le mastre, airată marele patr·iot Ni-
colae Bălces'cu se.
54Arh. S.t. Focşiamd dos. nr. 19, f. 55.

55lbirlem, f. 55.
56 Ibiidem, f. 54.
57 IMdem, dos. nr. 439, f. 210.
58 Nicolae Băiloescu, Operie, vdl. I, BUIOUreşiti, 1952, Jll8g. 67.
165
Procesul desipă[1ţirii producătorilor de mij1oac:ele de prodUJC,ţie (pă
mînt, U111eHe etc.) :a bst iinsoţit de un ş.ir nestlrşdt de jaduri şi atrocităţi
Aoest proces, poartă denumirea ,de acumulare prilmiHvă a oa1pitalu1ui 59 .
NU!ffiai afoniei însă, putem vof1bi de acumulaire pdmitivă de ca:pital.
„'a1nd exprqpTierea vioilentă a ţărănimii de păoont, duce la eLiiberarea br-
ţei de muncă şi la angajarea ei pentru organizarea de manufac~uri s::iu
pentru i,nldustria incepătoarre" so.
In Focşani existau în această perioadă un important centru de pre-
lucrare a ipieilor Îl1l ma!halaua Tăbăcari precum şi o fabrică de stearină pe
uliţa Răsărifolui, a căror lucră torri eraiu rocrntaţi din nîind:urile clăcaşilor
rfugiţi ide ipe moşii 61 • Boieri~ interesaţi în a menţine ace.aistă forţă de mun::ă
pe moş.ii:le lor, oopenniţrundu-b 1Să se i:nclrepte sipre or.aş, ifrinau prin aceasta
dezveiltairea noilor forţe de produc.ţie.
lată un document în care ni se Telateiază faiptU:l, cum un lucrător lu-
rranăur este Jmpiedicat de posesorul satului CăHmăneş:ti, iconomul Thoma,
de a părăsi sa tul spTe a se aşez.a cu meşteşugul l1a Foc.şani.
La 20 iulie 1840 aidreslndu-se stărostiei Janou Mumgiul aira,tă :
,,că eu de zece ani am tr€Cut din VaLahia fa Molidova cu soţia mea,
cu meşteşugul rnumgeriei de seu şi am luttat cu hat şi aşa viinid aşezate
de la Lnalhtl divan, m-;am iaşezat ca muangiiu şi am plătii;t şaipte ani, aşa
am luat o otfudă nu ideip1arte de satul Călimăineşti, moşia <lumnea'1ui b\1-
nului Mihai Viocaşicu şri m-au .apucat LSCTiisul. ail dbi:iolea aoolo La care ca un
sUJp1us am 1plătilt nearviiind amestec cu d[nşii şi acUllTI fiilildtă dumnealui
banul şi-iau dat moşia in pasăsiie sflnţiei sale iconomulur Thoma, proto-
pop de ţirmtul Piutnei, vrea ca să mă puie iîn loc!'1area moşiei ca pre Jri
can~ gospodar, cu casă, cu liivadă, cu vie, c.u vi<te căirora le dă emaş, de
cosH, de airat şi 1girăldină. Apoi eu n-am ITTimic <loooit soţia cu trei copi~ mici
şi mă tr.a1g iară1şi lia oraş de unie ,am_ venit .şii m-am 1akătult ca să lucrez
i·arăşi ca mai înainte şi să-mi p'lătesc birul cu breasfa şi mă întimpi111ă
pose.sorul de nu mă fasă şri virea ca să-i fac boiierescu ca fişte caire. Pen-
tru aceasta mă airat ca să fi.u pus La cafo, că eu la sat nu ipot, om cu
meşteşug de oraş şi cu p1unerea la cale, o mare pomenire. Prea plecat,
Ianou Mllimguu, din ooaşul Focşaini" 62.
Un fenomen generai!, ce se idezvoltă sUJb ·ilfiflu~a ecooomi ei de schimb,
1
e.ste f!a1ptul că in perioada aJOeasfa nrni tiaţi propTietairii de pămint îşi airen-
dează moşii.Ie.
Mai toţ,i airendaşii, n~orutaiţi din :riî.ndur.ile negustorimii de ccle mai
multe ori, nu se dau i!n lături de ila nilcii un &ePl.l\pul pentru a stoan~e cit
mai multe foloaise din aire111da tocmită, de abilcei pe termen •de trei ani
Neg UJStorul Dumitrraohe Chetreanul, posesorul moşiei lvă1 nceşti, pune chiar
1
şi femeile să toa.rcă cite 20 de caiere de fiecaire pe an pe caTe le vinde1

piroba1bil unei manufacturi 63.
Nu este ex.1Clus, :ea la Focş,ani. să fi fosit o insemnată manufactură de
1
acest gen, dLn moment ce însuşi domnitorii Gheorghe Biibescu şi Mihail
59 Ma1nual de Economie 1politică, Ed. pentru Ji.tera'1ură politică, Bucureş.ti, 1954,

pag. 66.
60 IMdem, pag. 66.
61 Arh. St. Focşani, dos. nr. 1459, f. 1--4.
62 Ibidem, dos. nr. 439, f. 237.
63 Ibi:d,erri, dos. nr. 439, · f. 216.
166
Sturza, făceau cumpă·rături ide cămăşuiri şi de şa:luri, de la Mandrea şi
CaloirU, două mari cas.e de comer.ţ din Focşani 64 . Dator.Hă acestor grele
condiţii de trai, oind hoieri•i, a:rendaşii ca şi stairea bisericească se năpu
s tesic cu tot felul de asu1priri as.up1m ţărnrnHor, ÎI1111povărfo1du-i peste puteri,
a crescut şi im:pot.rivirea ţManifor. Ltllpta ţărănimii a co.nsHtuit un progres
î,n dez~ltarea sooietăţii, deoa.rece ţint·eau la desfiinţarea regimului econo-
mi1c baz<at 1pe munca ,clăcaşi.tor. lin ţinutul Pllltna, h1ipfa ţăirănimH tmp<)-
triva eXJpiloata terilor a imlbrăcat foome di:versie, inoopiind cu cele mai siimple
ca ineslllpUJnerea :ta LUIC'fu şi cu1minînd ieu atlacarea ip-rqprietăţii boiereşti.
Injuria, dispreţui,flea P'rin vorbe ms1pre a exiploa.tJatorilor, a fast de :l.Se-
menea o formă ,p,ri1n care ţărănimea âşi manifesta u11a împotiriva ace.stoca.
Miiha.rt I(ogMniceanu, rela1'i.v l1a aceastia ne S!pune 'Că „ţăTainiii aveau în
vremea aiceasta at!îta oU>raj, ip'Î>nă rămăsese ~e luase şi mult obrnz de fă
ceau :ce le era voila, girăfrld şi dit le venea la gură, ·zicind că .cu a.ceste
işi rălcores1c iinimile" 65.
lată 10 COl!lfimnare şi în regiunea noa 1stră. Pitmul Teofan ve'dhiilul mo-
şiei VultUirU'I, în adresa către stăros-hi'e din 14 Lunie 1832, arată
„că t11nii din loouiitior.i1i saitului nici p~nă ·aioum n-iau făcut zălile boi~
rescu:lur, şi aiViiind de trebuinţă ,oa să prăşe.5c păipuşoiii, iam ir1induit pi văt;i.f
Duminică seaira. ca Luni să iasă la pră'şit vro zece oameni de ai1oi ci pără
a10um ;n-au .făcut :nid o ~î şi 'Viind Ia miine din acei· rămăşialnid, au tn-
ceput a striig•a să-i las mai pe UJşor, fi.ind unii băt'flini, atlrţii ciam bolnavi,
Iar un.Ul! din tnînşid, ainume ZahaTfa Burcă p~ care niti l~m sculat, nici
rămăşiţă er.a, 1căici el îşi făcuLSe pogonul, au LncepUJt ia S·triiga în g1u.ra m 1re
că el nu Lasă 'Pe f.r•aiele să1u bdlnaiv să falcă pogan şi zidindu-i să-şi oaute
de nevoi să nu se ames:tiloe, ·eil au ţnc~'Ut a tui şi a suidiui arătmdu-mi
şi c ... idu1pă oibiceiU>l ţăra1ni'lior Şli că nu vrea să mă ştie, zicirJd alte multele
mascarnliiouir~, care toa.te 1e-am su.ferit să nu-mi ies din rtindu·iailă. Mă rog
drntitei1 stărostii, ca ~nvătă tură de samă, a>ceastă 111ecinste să s·e certe ~u
bătaie la· faţa 1ooului, sip,re pilda şi a altora, că ruecenindu-se aipoi eu nu
pot să-mi mai caut moşi1a." 66. ,
Ţăranii nu se mulţumesc însă numai cu vorbe, ori cit ar fi fost ele
de aspre. In ciudia tuturor avertismentelor şi chiar a măsurilor de repri-
mare luate de pirO!pirietariii moşiilor, ei 1.9e rildkă împotiiiva regiimu'lui de
.împilare la care s 1Îlrlt suiptliŞ•i, îln rnurnăT din ce in ce mai maire. In var.a
ahului 1832, ţăranii şezători pe mai toate moşiile ţinutului Putna, se im-
pot'f:~vesic de a mai Lucra zilele 1boi€rr'"esiculuii a.fi.rm~.nd că „iboi,erii ne-·au scos
din obi.ICeiul moşiei peste măsuri" 1după curn arntă locuito-rii s 1a:tului Bur-
oiioaia ia lui Al€1cu Balloş 67. - :
Locuitorii satu'lui Mlîlndreşti a lui Şte!fălnache DătScă<lesou, în ja:lba
către stăir0l5tie din 16 iiuJ.ie 1832, aTată prhitre iaHiele ,„că de cinel au iinhrat
?·umneailuii pe aicea moşie, ne-au s~oo din t01ate p0111tJurile. Cu zile ne-iau
JJOCătioa:t, cu airătUJră ne-au ]ncăr:cat, cu vegheTe ne-au fr"licăircat, din cosi.re
iarăş.i. Nici nu ştim ouii să ne jeluilm de atiîtea greUJtă1i crut pătimim" ss.
64 Olănasou Asoanio, ccmfet"inţă ţ~nută cu oc:azi1a inaugiu,ră1rii Ateneului la Foc-

şa ni in iama .arn.1Lui 1902 (inedită).
65 Mihail KogMnioeanu, Letopiseţi, vot. III, !}ag. 282.
66 Arh. St. Focşani, dos. nr. 19, t 29.
6 7 lbildem, f. !Q.
68 Ibi.dern, f. 6.3.
167
Teodosie Bu1luobaşa, 1posesorul moşitil~ Jorăşti, Mirteşti, Răiduleşti şi
Pa.airp1ainull, 1proipifietăţi .ale boieru'lui Alexandru Marv.rOloordat la 24 februa-
rie 1833, raportează stărostiei t::ă:
„Locuitorii de ipe .acei.stie moşiii ce le ţinem noi in pos esie, S'.iint şHuţi
1
stărOlStiei că maii .iin toată vremea au fioot inesupwşi şi neu'flmătoiri îndato-

rini'loir lor şi 1deşi ei prin f.ellul de jialobi aiu alengat şi au s'UJpămt locurile
dregătoreştii, .însă ,după cercetăir·He ·ce prin adirn s-au făcu:t din partea di-
pairtiamentului di1t1 lăuntrul fa starea 100L1!lui tot lăcuitorii au răma'S învi-
1
,
·rl0Vă1ţi~i şi datori între aHele a Lnldeyilini zi1U'a 1po1Jvezi.Jor ,pi doi aini şi a
aid'Uice şi o!tie un ca.r de .Jemne, c.aire nioi c'll. llln chi1p nu .se sulP'un a le fJ::::e.
sau a se pume la ca'1e.
Pentrn aceasfa p1ecat ne w1găm dnstitei stărosti,i ca în temeiul hîr-
tiiei cilnOV1nicu'lui deip1alftamel1it să-s 1aipoce pentrn a ceste d:ouă iPOntuni şi
1
fără 1nimk islăibiire să-i silească a le i~!11deiplini i1ntmmai" 69 •

De .ase:meiooa vechi1lul moşdei Găgeşti, Gherasim Jeromonah, la 20
ma:rtie 1840, se aidresea:ză stărostiei arăUnd că:
„Locuitorii satulud Găgeşti di pi moşia mJ.nă 1sHrii Mera, duipă che--
mărHe ce le-am fă~ut oa să se iinvoiască în fonul boiiereS'cului nu se sup.urr
nici infr-uin fel. De aceasta pledat rog pe cirntira stărnstie ca să binevo-
iască :3 sl.obozi o porninică către pri<Vâghitoml ocolului ,spre a-i îndatori a 1
luţ,r.a dt pii p.rnve!la slobozită .de s·tă1pliniTe _şi totodată a-.j srnate şi J.a ară
VlliTa 1boiiereiască cit şi pentru dijmă, fiind a.cuma vremea arMou.riâ" 70 •
Niti stăroisHa şi nici boierii ,nu erau in1teresa·ţi să fată dreptate ţăra
nilor. L010uito1r1ÎiÎ d·in s1a:tu1l Pădureinâ, proipirietatea visterniicesei Catinca
Sturz.a ISJPre a-şi căuta dreptăţi,le se aidrese:ază vechHului ynoşiei !:a 22 fc-
bmarii·e 1833, dar, spun 1locuitorii: ,„dumnealui fără să se uite la dre.p1ta-
tea 1110astră, ne-ialU zis că ne dă foc 'Caselor şi că o .să puie plugurile să
aire pTiin să1iştele noastre" 71 •
Strămutarea eria o altă formă ia împotrivilfii ţărăneş1t.i. Loouitorii sa-
tu'lui Pintkeşti, la 20 iuilie 1838, se pilillng stă·rostiei îimipotri;v.a stăipinului
moşiei Alocu Bălţdu, că „acum iarăşi ne -asupreşte şi vrea de a ne d1
Ln oondă :ca ,pe .roibi". Locuitorii OO!ntinuă rng:î.rlid s.tarnstiia „ca ori să fim
trăitori cu aşeziare ca pără aoum, sia.u să avem voie să ne mu:tăm pe :ilte
moşii îm,p'regiiur" 12.
· De asemenJeia locuitoirii satllllui Pădureni în j'allba diln 22 februarie 1833.
cer să fie puşi la cale „cu îndatorire atît a noastră către stă1pinul moşiei
cJt ş-i a stă1pînului către mi în cup·rÎlnderea ponturiilor oa şi noi iSă ,Juăm
î11idem111u1 mumifor, că iî111tr-1alt dhi:p nep1utlîlnd ră1bda ipe J~ngă alte şi bătăi
ca. vinov<'tţii tălhari în vremi, sniţi sint,em care Lncotro să a:puicăm". S1-
tele Bilieşti şi Sasu, din ca-uza msUJprrirrii poseisoruluii Petraiche Vogor·i1di, se
sip1airg în vară anului1 1832, ră:splÎlooindu-se „oare rncotro au văzut cit
oohi,i" 73 •
Ca urmare ia inteţiri,i opresiunii boiereşti, ţăria1nii răspund pr,in forme
de l'Ulptă din: ce în oe maii ·active. Deseori ei Jşi descalf1Că miinia, bătînd
sluigi'le boiereşti 1da şi pe arce.ştia însăşi. Asttel fa 22 martioe 1832, stolnicul
69 Airh. St. Fooşiarni, dos. m. 19, f. 177.

10 Ib~dem, dos. m. 439, f. 65.
71 lbildem, dos. 19, f. 179.
72 1-bildem, f. 9.
73 Ib~dem, dos. nr. 19, f. 179
168
Asanaclie Gucă, posesorul moşiei Bereşti ra1portează stărostiei.că „locui-
torii i'-au bătut vătăşei[" H.
Un allt exemplu îl 1a:vem în satut Purceleşt.i, proprietatea lui Grig<)raş
Tudori, unde la 30 iulie 1832, lornitorii 1-,au bătut pe poseso.ru:l moşiei
Teoharie Grec. Lucrurile, după cum rnportează stărostiei anchetatorul, pa-
harnicul Con.sltia1r1tiin Sirrnill1at., s-au petrecut ast~ie'l :
„Prnsesoru1, îintimpHndu-se in ţarina ş·i văzfrld că Locuitorii pu merg
la păpu1Şoii săi, •a mers îina•intea l1or, a pu!.5 mina pe sa.pa V10rnicuilui şi
i-a zis cu bl'î:nk:leţe să meargă să-i 1prărşească j1ntîi păpuşoii săi şi întcircin-
du-se către văta~. ţăll!Înd sapa din mrna vornicului, i-au ziis pentru ce
le-a dat sape fără ştirea sa şi ma1i cu aspirime zvaîndu-qe şi lor că numai
delC:Ît să meaITTgă lia păipuşoi1i să~. De odată l-au şi îrt:o111jur.at, l-au apucat
a-l întiit1de, piîn şi !blana din ISlpia:te i-'llu des1brăcat-o şi cu feluri de sudălmi
Jn î111VăJLmăşafa aceea, l-1au lovit cu sa1pe'l•e; cine l-au lovit, nu se ştie,
decJît 1atiîta se lăm:wreşte că s-au ilmipotrilVit şi nid pă1pwşoii ,posesorului, nid
acei de rezervă, nilci' .ad lor 1111U hau prăşit, ră1mînii111d plină acum neipiră1ş.iţi" 75 •
F•a!ptutl că saipele erau alie boierului, conHrmă .afirmaţi.a ma:stră că la
vremea aceasta, hoierii Îlrlcepuseră să-şi procure inventar aigricol propiriu.
l111tiî,lni1m şi cazuri cî·nd 1ănainii 1din ţinutul nostru •atacă proprietatea
boierească, 1i1ntinîi11d cu pLuguil în locu'! boieresc, pe care-l Iucrează în fob-
st11 lor extlus~v.
lată o confiamare. La 22 martie 1832, poisesoru.1 moşiei Bereşti, stJl-
niicul A111asta1Sai0he Ciucă, sie pl!înge stărostiei că,
„locuitorii şezetoiri pe aicea moiş.i1e ou imoutennfoke de fa si,nie, au mers
singuri de au Jmpăirţit 'locurile boiereşti, acea puţi•nă airătură oe mi-au
fă•cut ide pă1puşoii, mi-au air·at 1pI<i1n spinării, ca.re nimica nu se poate alege,
iair loturile cele burn 'le-au ~mipăinţit lor" 76 . Pa1harnitU:l Ion Similac, tri-
mis de stăroistie să ancheteze cazul amtă că lucmrille s-au petrecut în
felul următor :
„Au vroit .posesorul ai scoate Ia anat de grfo, ei nici decurn n-au
vroit, găsi111d ;prilcina că le sî,nt vitele S1l·abe şi că vor aira ,păipuşoi şi pen-
tru gnîu. A1şa. nea!Wnd oe 'le face, dumnealui pooesorul au tăcut păr h
vremea aratului de păpuşoi şi atunci iarăşi au :poruncit ca să iasă cu
p1uguiri'le şi au şi căzut toţi la aîmp .împreu:nă cu idumnea.!ui posesorud ca
să le airate lOICu1 ce era 0pri1t pentru arătura boiereaiscă şi vroind a mă
sura locul şi a le tîimipărţi ca să 0ire ide pă;p·uişoi ş.i Zlicindu-le oa să foi.~ă
şi airătuira cl eria să facă lde gll"IÎu tot pă1puşooi, precum ei îll.5ăiŞ·i să aipu-
caseră. Atunci cu toţii în chip de zurbalic, au început cu strigăt către
d!.lll1IDeal!'ui posesoru;!, zitlîind că nu VIOr iam. a1eeea ce vrqeş~ durnnea lui,
ci aceea ce vroiesc ei şi de îndată au ieşit unul din trînşi .anume Stan
Ohe1u şi smunaind prăjina din mina fetiorului 1boiereisc, a îinceput a le
măsll'ra 1atei:a0e au vrnit el, ~,ar dumneafo.i posesorwl văzînd îndărătnitia
şi pornirea· ,Jor cu totul ohrazni!Că, i-au lăsat şi s-ia duis. Iar ei iin urmă
băiillnd şi 1pe vătiatt, au. lăisa.t .Jocul ,ce era oiprit lde boieres.c de l-au a.rătat
pentr.u 1 diînşii ş.i ,pi a lor cele mai multe le-au 1ă1Sat near:ate p\iirloaige şi
pentru boieresc au arat de păpuşoi nişte spinării pe care arăforă am
văzut şi eu, fii.nd cu tot ră şi la cel m1ai rău loc" 77
74 Arh. St. Focşiani, ):!os. IIllr. 19, f. 5.

75 Ibi1dem, f. 135.
76 Ibildem, f. 35.
77 Ib~d.em, f. 36.
169·
Pierioada aceasta, marchează intănirea măsu:ri'1or de repnimaire ale ~x
plootatorilor, ca eiqpresti.a urii de alasă a atestora faţă de ţăra.ni 1• Băt.aia
ena pooea1psa 1cea mai fo"ec.ventă fiilnd privită de exip'loatatori ca un mij\9c
eficace pentru coinstr~1ngerea la muncă ,a Cilăcaşilor. Boieriii ·aiplicau sanc-
ţi,uni corporail1e locuiito\l"lilor, ~ie prin vă.ta1fiii lor fie prin org,a1neLe a1dimi-
nistmtive, car·e diu:pă expresia lui Băkescu, nu făiceau dedît utl/a cu pr J-
prLetarii 78 •
„Neyuffiînd răbdia pe uingă alte şi bătăi ca vinoVla1ii tă!lhad în vremi,
si11i1i is·ÎJlltem ca:re !i'ocotro să apucăm" se pltîing locuiitorii satul1ui Păidunmi
ia .22 fclJrna!lie 1833 79.
La 8 decemlbrie 1840, locuitorii siatului Ivănceşti se jeluiesc stărostiei,
că poisesorUJl Dumi;tirache Cheltreainul „a bătut o femeie a luii Vasile V:::>i-
can, ce-a zis că nu poate toar,ce amea ca iern, fiind pevdLnică" 80 .
1
La 16 iruilie 1840, stărnstia .porunceşte 1p1fi.vi1ghernlui de ocol să meargă

la satul Ballta Ra~ii „să î1nf:nineze 1pe obrasnitul ce a 1bă.tut pe vătaf,ul po-
sesom'lui Ghoo:nghe Lambnino, cu cirlei lovituro La dosul trUUJului" 81 •
NiiCi bă1tlrlînii nu erau scut.iţi de ac.aria bătăii. Iaită aum 1îşi ~ncheie
j1aliba .către stărostie, bătrfnul ţărain Micul Fră·ţilă <liiITT isatUJl Floreşti, !ol
15 ianuarie 1840 :
„De aceea alerg â:ntrntot pliooat şi mă rog cilnstiteL stărostii ca să
se milog2;:isd'i asuipra bătnî1neţflor mele, pentru că tn 1oată vremea sint
intins şi hatjocorit <le un Sandu, vătăşetUJl ţnoşiei".
Unii din ţăira1nH mai cumjoşi, ne mai ip!Utînd răbda jugul ş.i umilinţa
luau drumul codrHor, de unde dădeau laviiturti de moade illnpi'.Latori:lor no-
rodului. Istoric.ii bll:l'1gihezi au prezentat aide.ste forme de lU1ptă a ţără1nimii
ca 1acţi uni de jaf, iar ipe hai1diud :ca diLhaT:i, în aîintoc.ele sai!e în.să poporul
care in u mai avea „ibob de gruu" 1Să-şii hrănească prtllncid, nid }de de mor-
mînt să-şi îngroape .bătrlnii, nici lacrimi să-şi 1plîngă robia" 82 , a prea
mărit acţiunile haiduoilor. Şi în ţinutul Putnei, se fac simţite acţiunile
acestor viteji fii ai .poporului.
într-un idooU11t1ent .de J;a Ali~andnu Caliia111a1Ch diin 14 septem:brie 1Ş13
pr,i:n caire se dă s.p,ata.mlUJi l aioou St;a,văr, ipirqpriietaru1 S>a1tului lScuirfa lG
1
oameni străini, se menţionează că domnul a făcut ;această danie „iii'fldcă

l- a u călLoat tăHlarii, iprăidlîrrld1u-i şi lulfndu-i tot" sa.
1
Haiiiducia COl!1i.Stituie un mijiloc putennilC de luptă al ţăiră:nimiJ. Gruipu-

riile de ha1i1duci se înmulţesc mai cu seamă în această ,perioadă, în care
aisU1pri1rea poporului ajUJnses e la cuLme. Sbairea tde S!piirit oe stăipinea boie-
1
rin:wa înfricoşată de acţiUlni'le ţăran~lor îndiîrjiiţi., .ne e.ste reliefată în jalba

bo1eru'lui Gheorghe Lamibrino, pooosorul moşiei Balta Raiţ11i, trimisă stă
rostiei la 16 iunie 1840.
„în lipsa mea de acasă, merg;în'd un om ai! meu la oasa unui locuitor
1
de pe .aiCeastă moş,ie anume 1Canstaintin sţn Simion sipre a-l iir1dator.i ii.a
cele de cuivii'nţă, el au săirit şi strigînd ipe toa~e neamudle lui şi p1e alţii,
78 Nicoliae Băloesou, Opere, I, ipag. 47.

79 Airh. Sit. Focşa:ni, dos. nr. 439, f. 9.
so I.bUd.em, f. 269.
a1 Ibiidem, f. 7.
82 M. S.adovea,nu, Nicoal!'ă Potcoavă, Ed. TineretuLui, Buc„ 1952, p.ag. 117.
83 Arh. St. Focşa1ni, dos. nr. 110, f. 15.
170
au ·bătut pe vătaif şi l-au şi jefuit precum le-au p1ăcut. Aceşti oameni, 11e-
suipU1Şi la datoriile lor, tu.rbură adese ori liniştea mea, şi neinfoiinîndu-se
poliţieneşte ,poaitie să outeze şi aslllpI"a mea siau poa1te să mă a:dU1Că în
co.mprometa1ţie, ide care eu dun cQpiiărr'fa mea mă f•eresc. Ei îmi lucrează
pămlintul precum vor, nu aşa precum se cuvine gos1podă!reşte.
Un s!'tljbaş vo\loic pe anul acesta nki' decum nu s-au s·upus a-mi d:i.,
păJrnîlntur-i de hriană ,stăp!Lne.sic mai mult dedit Li se cuvine .după piravilă şi
nici să SUJPllln a sta la măisură ca să se :lămureais:că idrejptUJI. Străjeri pe
vriemii de noaipte, aisămînea nu se su:p1U1n a~mi d·a idiUJpă obşteştele porunci
a ocirmuirii. NQpţile de mllllte ori mă ceaircă făleătorii de rele, poate să
mi se :îintlîmplle v.re-0 primej1die stării şi insu.şi vieţH. Eu nu preget a năzui
la dnstita sif:ărostie, ru:gJnd-o in numele înaltei ocirimuki să binevoiască
pe ide o ipa:ritie ai SU!pune 1la datoriile lor, 1poooum a-rni da şi 1S1lujbaşul vol-
nilc, iar ,pe de alUa a de5!păiguJbi pe omu:l meu de cele ,ce l-au jefuit, îofri-
rt1ndu-se pe -acel cutezător .~pre pilda şi a altora" 84 •
Aicest document ne arată cum nu ,se poate mair bine, că •in preajma
revoluţi 1 ei din 1848, stăipilinii ide iµăITTiilnt lditn ·ţilnubul Putna, „nu ma:i aveau
SOIITlll1", cau:za prim011dfailă a acestei stărri de spdr.iJt, trebuie căutată în in~
tensiilficarea impotrivirilor ţărăneşti.
84 Arh. St. Focşaini, dos. nr. 439, f. 205.
\
Braşovul în preajma revoluţiei de la 1848

de Fr. Killyen
Revoluţia burgheză de 1'a 1848, ,a răscolit a:dtînc toate da1sele naţiJ·

na1!iită·ţilor conlocuitoare, ·ră.miî:r1t1 11d v·ie şi actuală în aminUrea ,generaţiil.)r
de braşo;yeni ;pînă .îin zi.lele noaiStre. La ace.asta wu contribuit in mare
par~ numeroasele ,pulblioaţii ·istoriiee, rlumemasa1'e broşur.i şi .a,rtioole
apărnte i:n ziarele _şi revistele !Jocale care s-au sucoed.at fără incetare pînă
az.i. AduaHtatea seriiilor de probleme !legate de anuil revoluţionar 1848/,l!J
nu a încetat in tot secolul -ce s-a scurs de 1atUJnci. Dar cu cit s-a intr·at
mai :proifun1d Jn .aceaiStă materie cu atit părea mai greu de a s.e ai.Ia
un fir TOŞU, potri'Vit a servi ca lindreptar pentru a111aHzarea în 1ans·arnb.lu
a 1ntregei revoluţii petrecute în Ţaora Blirsei.
Semni~kaNrvă :pentru aceste cewetăr.i 1 aile istoridlor romî:ni, maghiari
şi sa'Şi este des·ini:eres·area şi l:iipsa lior 1die 1JJTeocu1pare fiaţă ide .problemele
isociale şi economice premergătoafe .acest~i r.evolu~ii. Pr·edomină în cele
mai mullte dintre ele ;puinctul de vedere iburgihezo-naţionalist care s·e :12-
si.nterează atît ·de situaţia claseu ex.ploaitate a praprfoi s:a;le naţionalitaţi
şi ma:i •ales de 1p'J"(liblemele cetlorlalte m1rţiomamăţi ronliocuitoare.
Corntatarea că ·în treout s-1a scris inuimai io istorie a siaşiilor, cea a
rom1nHor ·şi cea a ung.urilor din Transil'Vainia, ·dar niic.i1 docUJm o istorie
a Transi1Dva1niei, este vala1bHă şi cu prirvi.re la deis·criere•a r.ev10luţiei din
1848. Noc1ari1t1atea şi confusiunea îin aprecierea problemelor Ş;i evenimen-
telor ;legate de a1ceastă mişcare ia persistat şi după 23 august 1944. Pînă
azi nu ex·istă fa noii iintcă o O!P'eră şUinţiiHcă care a.r f.i tratait iaceastă
revoJill.ţie în lumina 1leg.Hor abioctirve.
Este meritul istoricilor soivâietici Potemkin şi Moloc ( 1 ), care cerce-
tează revoluţiia 1 di1n Transilvania, ide a fi văzut într-o lumină mai justă
poziţia adoiptată de frnnfaşii mişcării revoluţionare :diin slinul n1a.ţionali
tă1ţii romî·ne faţă de revoluţi-ai burgheză m1 a1ghiară. Trebuie re:mucată
atei ~n deoseb.j, .prezent-area ştiinţi.fkă pe mr:e i0 !fac dstoridi sov.ieti1oi p •r-
sanaHtăţii istorice a lui A1Vram Iancu. Se is1 urhlini1ază întiii f,a1ptul că in
martde 1848, data iozib:ocniir.U r;evo.lutiei la Pesta. t1î1năml canceLisit la tabli:t
din Tg. Mureş a semnat împreună' -cu 0al~ii 22 de tineri juiriişti mrnîini -
iintre ei şi mai mulţi braşoveni - oaideziuinea lor !ÎlnsulÎILeţită pentru id ·ii~
revoluţionare. Avram Iancu era deci 1pentru revoluţie. Din fo1ptul că in
dlecursul evenimentelor petrecute, în de!Oursul a1nu:l1ui 1848, Avram I qncu
172
a adoptat tot mai mult o atitudine 1îndraptată oontr.a nobHirniii maighiare,
conducătoarea reVloluţiei diin Ungaria, - inu se poate 1dedUIC'e, cum au
făout-'O greşit uinii isitor-iai de la 1noi, că Avram ,I1ancu nu ar fi fost
revoluţion'ar. Dimpotrivă, istoricii sovietici sublini1 aeă preds ca Avr.am
laincu ia fost revoluţionar illn tot decursul mişicării ide la 1848/49, legat
.c.J1di1nc de masele Lar.g.i aLe iplOipOrului romJin d:in Transilvania ale cărr0r
revendicări ;Je reprezi1ntă ipiînă ta capăt.
Duipă ates1te aprecieri atit de precise şi juste diate de isitorid1i oovie-
Hoi, întreaiga revolU'ţi1 e ide la 1848, petrecută lîn Transilivanfa. ar trebui
nu numai restructurată ci din nou studiată şi prezentată apoi din punctul
de vedere aI materia•lismului istoric, văzu tă în lumina 'legi·lor obie::-tiv ~
istor:ke, singure potr.ivite pentrn a dia o a1naHză ştiinţilfică 0 evenimente-
lor şi ,problemelor lega1te de anul 1848.
a) Situaţia economică
Cercet'ind situatia eco.nomkă a BrnsovU'lui ~naintea anului r~volutio

nar 1848 în ,lumina' legilor obiedilV·e s·e impune şi ad cercetăfomlui va'h-
bilitatea 1legii aoncorid1anţei ·oilYHg1atorii a relaţiilor de 1producţie ou carnc-
teml forţelor de 1produc~ie. Dacă ipersistă 'incă miJCile ateJ.iere meşt2!Ş:u
găreşti ce utilizează şi metode de muncă învechite, organizate în
bre.sie care JSe apun progresului, oonsfa.ităm ~nsă Ş•i numeroase in~reprin
dier·i mainufactur:iere, ce foloseau .unelte perfecţionate şi mwncitori salar:i.aţi,
prooum şi mairele comerţ de tip capitalist.
Publiiaaţiile statisUoe ale 1Lmperiuliui austriac, făoute pentru evalua-
rea fiisca•lă, ~ăflute in 1840 cu Htlul „Ta~eln ZiU!I' Statistik der ăster
reichisohen Monarohie mit Riiiblick awf das .1etzte Jahrzehnt" şi .l1UJcnarea
.lui Johann Hintz (2), elabor,ată duipă această statistilcă, 1ne ·dau o imagine
destul ide f.idelă despr.e situaţia h1drnstriei în distr.iictul şi ornşul Braşov,
existentă pe la anul 1840. La un nLllmă·r de aproximatiN 100 OOO locuitori
ai distdctului, dintre care 25.000 11oouiau !Îin oraş (9.900 saşi, 4.050 unguri
şi 8.800 ·romim) - uJt.imii mai a.l•es m su!burbii - fiecare a 12-a per-
soaină lu1cria 'În ·domerţ, în meserii sau 1în industrie, 1 pii'nă ce :î!!1 restul
Trans:illivaniei .numai fieaare 1a.1 23-lea locui1or îşi ciştiga existenţa lucrind
în aceste ramuri de 1producţie. Br.aş01Vul ş,i ~mprejiuriimile sale se prezen-
tau 1deci ca centrul i'flldustriia 1 şi romerdal cel mai important al T•r.amsil-
vaniei. Intorepri1nderile manuifaduriere şi industriale erau cam în egală
proporţie în praprietatea ibuirgheziei săseşti şi romîtneşti.
fllafori mec:anilce de bumbaic şi fH'aturi de Jiină ernu două, di;ntre care
fabrica de tors :bU1mba1c a lui Constantin loanavici ciiin ·Tohan eria o
intreprindere mare, care folJOsea zi.Inic droa 35-40 lucrători. Fa1brid
,pentnu .51pălarea Jii.nei dind, 1diint re ca·re C·ea de la Tohan era o :întMprindere
1
mare. Folosind .pîină .La 1.500-2.000 de muncifor,i sezonieri, ea trimit~a

pe via Germania ipînă 11:1 Olanda oiroai 1.000.000 funţi lină S(păfată în
V1aloare de 550 OOO florini. Fabrici de hirtie: două, dintre care cea de la
nîrneşti era proprietatea Iui Radu Ongihidain şi a .Jui Gheorghe Ioan, spri-
jinitorii ·şcoHlor şi ,periodicelor dLn Braşov; fa:brici de faianţe: tlf'ei; stampe
trei ; f.a1brici 1pentr.u con!f ecţionaea răz!boaielor meicance: -una ; fa1brici de
spirt două, fabrici de .clei: două; ifa.brid Ide iluminări: două, dintre care un!:!
La Prejmer, sist·em rusesc., ·er<a _proprietatea lui Gheor.ghe Nica, care mai
posedă o fabrică de aminiu turcesc, trei mine de fier la Poiana Sărată
173
lingă Br•*u, cu :fiumale distruse în timpul revol1Ulţiei şi o fa:brieă d·t-
pvtasiu. Se mai găsesc µe ateea vreme lin Braşov 16 zaha1nale pentru
pregătinea seului, in care se tă.iau anual ciffa 100 OOO bemb~ci şi se pro-
dusese 100.000 ifunzi de s~u !i1n va'110are de 220.000 florini. La Timiş se
găsea o faibrÎICă 1pentru fasonatul lemnuilui ~i :pentru ameipararea furnirulu.i.
O ii1111pmtanţă ideose:bită avea icOIItfecţionail'iea ~ături1bor hraşovene, care în
·covir;ş1itoore majoritaite era 1în mina rom1nibor, desfăcind aicea\Stă ml'lrfă
în Priooipatele Dunărene pi.fină în Levant. Tin Br·aşov şi iin comunele din
jur erau vreo 30 de morj. de ilot felul (Diirst·e .puie, mori de scoarţe), 2
taibr.ici de pielărie şi 5 cărămidăirii. (3). Aoe.ste ~ntreprinderi foloseau un
număr rot mai mare :de forţe ide muncă saLa·rizate, inffi11eonporate în
bresle. Dezvoltairea noilor forţe de prcducţie capita:ld:stei, cauzează pe
d~ o pa-rte o extindere ~a pr{)!duicţi·ei ·de mărifuri .şi o !Circulaţie mai mar~
de mărfUTi, precum şi extinderea ma·relui comerţ. lată oon1diţia istori1că în
care se naşte cap-itali1S.mU1l ş.i ba noi. (4).
Comerţul mare i'n fofima s1pedfic cap·i1talis·tă ou stooul ·~t11Semlllat de
mărluri, cu ·depozite şi fi!iia.le şi 1 i n 1alte centre de del51fiacere, mai ales
J.a Bucureşti, la .porturile ·dunăirene, era în mî111a negustorilor levantini
şi romJni, orgainiz·aţ·i încă in seool. :al XVIII-iea î1n oompania grecească,
după ca:re s-a infiilllţat in 1822 Gremi1Ll'l romîn de comerţ 1evra1ntirn cu 145
membri, a:utorizat fii.rtl de guvern în 1827_ Soci-etatea 1aceasta mtre-
cutse [n preajma '31111Ului 1848 oompania grecească.
In cele două 1calendiare braşovene, editate de Hpogriarfu.l Johann Gott
din 1842 şi ,1845 sub denumirea „Vrolksbuch" (5) şi „Ham:;fre:und" (6)
c-emetătorul trecutului oraşu.Lui nostru găiseşte iz;V1aare prnţioose pentru
această epocă. Ca:lendarul 1din unmă a1părea ca ·ainexa 1vak>aroasă a
cărţii oficfale de a!drese a oriaşiului rege.se Braşov ( „Aldresse111buch der
koniglic:hen freien Stialdt Kronstla:dt"). Oartea indică !Pe ·l\llngă numele iau-
torităţiilor de stat districtuale, ioomunale şi biser.iJCeştd, .lista mes 1 erfa.~i·
lor patroni, organizaţi în bresle şi 1n afară de bresle, 1precllll11 ipe membrii
gremiilor de comerţ. Din ili\Slta memlbrilJOr .gremÎll1lui oomerciainţilor r·:::i-
mî11i.. oare fac comerţ :levarntin 1indicăm d!n peste 120 111ume numai pe
aceia, care ei înşişi se consideră mari .comercianţi şi engrosişti (a' la
grosso) aMînd filiale şi ma1giazdne şi ~n alte centre pentru a arăta int.3n~
sele 1egă-turi. ale 1oomerţ'l.1Lui ibraşoveain cu pieţele cele mai importante din
Pr:i1I1Cip01te şi ditn Orientul aipropiiat.
Popes'Ou Di1mitnie ş1i Toncea S~mian eriau mari oomencianţi de pr;)-
dlli5e indi1gene şi străine, cu firme îmegistra te la Bucuireşti. Cel din urmă
era engrosist şi de prod'USe levantine de fabri,aate indigene. In aiceeaşi
situa·~ie se găsesc şi ifi!1111ele PQpaizu Constaint~n şi Morofa,nu Dumitru.
•a!Vind de aseme111ea cite un maiga~in fa Buoureşti. Marea firmă Petrovi:i
Ion in compianie cu Apostol şi Bu11be Emanoil fă1oeia mare comerţ -
engrosso - icu a·r.Uoole de mainu.fadu'ră, ea se mai OCU!pă ou trant51portul
~i cu com:i1Sioane iaMÎnd de asemenea un magazin la B~ure.şti. Roncea
Dumitnu un 1comp,ania cu Ştefan Sotir făcea aomerţ cu produse indigene
şi străine, erau engrosişti de manufactură indigenă ipe care o desfăceau
J.n Levant cu ajutor.ul filia 1lei lor deschise la Tulcea (Turd•a). Pantazi
Ion tatăl şi fi ul erau mari comercianţ.i şi mari colectori le ldnă ( tînărul,
proprfotarul unui mare magazin la Pesta). Ciiuricu Ioan şi Gheorghe erau
mari comen::.ia.nţi şi engrosişti de măr!f uri levantine, ide ipl'loduse i·nd:i-
gene, de fabricate şi de manufactură indigenă. Ciurcu Teodor şi Nicolau
174
T:uidor ise ocup.au cu produse levantine şi străine, cu 11111<11nufacturi şi cu
fa1brkate indigene, coloniale, bădnie, mercerie, culori „en grosso şi a
la minuta" sub denumirea de firma „Fraţii Ciurcu şi Voinescu". Pascu
Oonstantin şi R1a1du em:u engrosiş1ti şi mari comendanţi de p:roduse
indigene şi stră:i111e avtînd firme 11nregistrate la Tulcea şi ·La BUJCureşti.
La Galaţi aveau depozite şi f.irme următoriii comerdanţi braşoveni:
Fra1ii Păidure, Cretoiescu Dumitru si Petru Mi1nou .
. Orghidan Radu era mare comereiant de pradlliSe ii1nidig,ene şi străine,
ornpindu-se şi cu 1afaoeri de oomiisfon. care iarvea o firmă proprie Ll
Bucureşti sub numele „Raidu Orghi1dian şi Compania". Finma aceasta --
cea ma:i mare de export de :a;l1tilel de pe ipia,ţ,a Brn~ovului - plătea intr~
aini~ 1839-43 .d:upă cum reese diin regiistrele v1amale singură suma de
18.535 fJo.rini, t1axe rde export. Radiu Onghiidan era de altfel şi cel m~i
mare industr~aş d~n oraşu1 l 1t1ostriu, oa:re r11ia1i poseda .Ja Toihain o fabridî
de i!ască şi .Ja Ooman o fabrică ide oţet în com1p;a111ie cu Bucur Pop,p.
Fabrka de hîrtie la Zîrneşti, care a vîndut-o spre a cumpăra una la
Ohelinta si 2 ia:brid de rurtie in Cioc.
La BrăHa gă<Sim filialele următorilor comerdanţi romîni: Peku Tu-
dor şi Lacea Vasilie, oa:r,e fac comerţ cu prod,lliSe i1ndigene şi străin:-.
Oaisele lU!g:a Ion şi Ioan Gheorgihe şi fii.i ern:U 1du1pă Radu OrghiJ.an,
fomele romerdale cele mai mari di1n Bra,sov. Pr·ima făcea mai mul1
comerţ icu prOlduse şi faibrirn1te proV'enite din ·aipus, mai ales mercerie
(Niirnber.gen.e) şi cu un ma1g1arziin .J,a Bucureştii, Ioan Gheorghe, mar~le
sprijinitor a liui Bariţ, 1deţinea cea mai mare băcănie şi maigazinul cel
mai iimportant de coloniale şi de culori de ,pe pi1ad,a Bmşovului.
Diintre mairii oomeociaoţi greci .cele mai importante intreprinderi
,Je a1vea· Diama'Illdi Ar-seniu, oare făcea comerţ en grosso iau prorluL"2Te
mnsilvane, maii ale<S cu ipă turi. Demeter NiooLae ena mare comerdiant
de produse ardelene, proip1"'iet,aru:l unei caLSe de schim1b, al unei mine
die Her cu sitampe Şli furnale. P1aipa NiooLae şd Ion Sass.u al\/ea1t1 o prăvă ·
!ie la Brăiila. Cel dintii deţinea în 001111painie cu Pa1pa Nicol:ie şi cu Alexi
Ion un mare mag.aziin de produse 1indigene şi străiine, engrosişti cu
mainu.tactu.ri austri.a'Ce, care se mai ocupau cu af,aoeri de trans;port, de
comision şi de încasare. Gremiul de comercianţi saşi număra 31 membri.
Marii oornerd'3.nţi saşi se OOlllp.au mai mult icu des.facer,ea mărfurilor ue
provenienţă :aplliSeană, mai ales din Viena şi Niiiinberg : mercerie. ga-
.lanterie, sticlă, 1iieră-rie, .a.rtitJole de modă şii stolfe' stră:itne. Locul de
frunte îl deţinea firma de mercerie şi sticlă Clornpe şi cele două fierării
Gross (mai tirzilll „Curtea de fier" s1tuat la Tirgul InuLu~) şi firma
Jekelill\.5 şi ALbr·ichsd'eM, mai tifrziu cll!noscll!t s.UJb nlliI11~'1e . „l(amner ~i
Jiekeli U1S"
Pozitia dominantă pe care o deţinea în comerţul ederi1or -al Braş-)VU
lui .gremiul romîn ,de mmerţ levant:i!n, ,reese din stiatistica afida1lă v.amaJă
din Bnaişov numit „Oberdreissigst Amt" pentru ainii 1839-43. DUipă
această statis,tică ofidală comercianţii:i romîni, greoi ~ saşi, ipartidpau în
ac.el QUJinqueniu iin următoarea prioporţie la importul şi exiportul Bn-
şovului:
Negustorii saşi 1imp:ortau mă.duri în greutate de 16.131 funzi s1u
0,001 % din totalul
Negustorii greci iimip:ortau mărfuri în greutate ·de 2.649.650 fum:i
sau 12% din cantitatea totală. ·
175
Comerck~nţ.1,i rorrri'ni vămuiau rnărfori în greutate de 19.278.335 fumi,
partidptind cu 88 % 1din imtportul g,loibal din oraşul 110Stru.
în ex1portu.l Br:aşovului situ.aţia .a1nailogă se iprez,i1ntă aşa :
Comerc~a1111ii romLni exportau marfă de 17.201.605 sau 94,7% din
totalul, saşiii 513.000 iun.zi saiu 3,5 %, oomerdanW greci 228.000 sau 2 %
din .g:l'Oba lu 1 eXJpor t11.1!1u i bmşovea n. ( 7) .
Importanţa care •1-,a. .arvut Jn a!Cea vr·eme 1pe pta'ţa Braşovului cJ-
merţu1 romlÎIIl, ne înifăţişează darea· ide seamă ;a camerei die comerţ din
1851, î1n!Hnţată un an dUipă revoluţiie. ~ntr-tm memoriu .tna~ntait Guver-
nului Auistritac des1pre starea comerţului şi industriei din 11arza :de drcum-
scripţie a camerei de comerţ din Bra~OIV.
„In afară de comerţul cu produse propriu zis indigene, cu manu-
f'.acturile !ardelene, întregul comerţ este pedeaîntrngu.l îin miilnile oomer-
ţul.ui romiîn şd levantin. Membrii lor 'intir.eţin în interesul 1lor hi.ne apreciat
în mod ro111Comitent şi depozite nu numai I.a Br.aişov, ci şi la prindpa1ele
pieţe din lew11nt şi mai 1ales ,1,a Bwc:ureşti, prec'Um ~i la por.buri.Ie Dulflărene.
lin circumscr11pţia camerei 1noal5tre de comerţ nu •există .un alt corner~
în proporţ~i mar:i, (Kăutfmarunischer Grosshandel) numai negustorii pre-
ocu:p:aţi cu aş.a zisul oomel'ţul h~vantin din Braşov au întreprinid·eri C'O·
mer:ei,ale în ,proporţii at'ît de mari, IÎ't10ît 1trebuie ~nşiraţi IÎln noţii1uneia ma-
rilor com€-rc1.an ţi".
Se dez,volitaise deci într-tl!l1 ritm destul ·de reipede la Briaşov o mare
burghezie .romîtnă dintre membri că'feia unii deviin Jn cîţiv:a aini oamenii
cei mai. îinstătriiLi. idi1n tot omisul. Era în natura Lucrului" ca aiceastă clasă
atît de 1oogia:tă'. 1Lpsi1tă ilnsă' de dreiptlllI1ifo ipoliHce ~i ahi.a1r un:ele din
ceie civile - drepturi cal'e le de~inea exdusi<v, izvorite fond diin vechi
privilegi1i ieud·a1'e - bur,ghezia săseiaiscă - inăizuia să :le doboare aceste
prhri!legi1i, supără to are pentru dezvoltarea ei.
Ea îniOinse în această lu!Ptă de clasă anH!ieuidală, dUJSa sub steagul
cuUUtrii şi ~nmnităţH naţi1:>!1i31le, clasele şi ipăturile exiploa•tate romineşti
din vechiu;! B:raşoiv. In acest sioop a luat iniţiati!vă ipentiru fai:fiinţar)a
de şcoli mai Lna:lt1e !Spre a cont·ri.bui prin dezivoltarea culforLi naţionale
la , lîintărireia 1poziţ1ei întregei ip0tp:ulaţii romîinaşti, adu'Cli1nd şi sa:Lariz1nd
pe Wngă ele pe cei mai huni tpoof'esl()fi tiineri, iproveniţi de ·l1a şroHle din
Blaj, (pe verii A. şi I. Mureşan şi pe Gheorghe Bariţiu) luînd a1poi
iniţiativ,a 1prin ISUJbvenţiii maiterfale arondate să a1paTă primele periodice
mmÎl!leşti mai importainte. SJlre a ajunge 1La r·erultaie mad eficace !În
l·UJpta dm:;ă contra privilegiilor săseşti, marea burghezie romlî.nă a aban-
donat la un moment dat lupta a1 ntHeu1dală dusă alături de das.ele exipl'Oa-
tafo ale ptroipriei sale naţiona.Jiităţi, ine!heind ·o alianţă icu inobiLimea
maghi 1 ară. Această ol.asă c.u cea mai mare influenţă politkă in Transil-
vania era vot mai învrăjbită cu burghezimea să;sea1Scă, pe tema introdu-
cerLi Iirnlbii ma1ghiare ca singură limbă ofida:Jă nouă ~n TransiLvania,
î.ncef'Ca·re dreia deiputaţH saşi i-au opus o împotrivire înverşunată în
şedinţele diietei din 1841/42, ,sprijiniţi im aoeastă atiitUJd,ine ~ntmcJ1,va şi
din unele cercuri ale curtii ide ia Viena.
P'alOOa de la .AJdrfa1n0piole din 1829 şi Hibertatea comeryulu.i ce adu-
sese ea pentru Principiate, arvea1 •urmări din oe ljin ce mai cafastrofafo
pentru meseriaşii braşoveni. organizaţi iin. bresle, în rovkşitoare maj1ori-
tate saişi. Meseriaşi1i rromini erau .admişi numai 1l•a 3 :bresle, formî1t1a
brestele saparnate 1ale cojooairil'Or, mă1ceJ,airi!ior şi ooa ia t.roiitorik~r romîlfli.
176
Meseriaşii ma1ghk1ri au reuşit să pă·tmndă în imoid i!ndividual in unel~
bresle, •care îşi vindeau ,produsele Jn pTimul rînd l•a dientek1 maghiară, de
ex. în bresla cismarilor meseriaşii maghiari formau o considerabilă mi-
norit·ate. Co1111curEmţa mărfori.!1or engleze şi austria1ce, în mare ·parte
fialbr-iioat.e i1ndustriale, lovea 1în plin meşteşugul braşov.eain, care îşi desfă
cea mărfu~He şi ipro!dusele în 1primu'l r~nd Ln ţăir.ne r.omfa1e anveciinate.
Mărfurile 1industria1le venite 1in Pri1111cipate din Apus pe 1drumurile de
1a1pă cu vaip0iaire ş1i 1coră:bii, trelbuiau să s•ulpor.te oheltueH de trainsport
minime în comparaţie •CU cele admse din Braşov, cu toate că drumul era
de zoce ori mai mare. Diferenţa uriaşă î1ntre 1dheltue1Lle de transport
reiese :diflJtr-o statistircă :î1ntotm·ită lîin 1852 de către camera de comert din
B~a1~v. (9). După ,ateastă sta1Hsti1că taxele de tmt1S1port pentru 100 kg
de marfă pentru distanţa Londra-Galaţi erau de 30 de creiţari, Marseille-
Galaţi, 25 creiţari, de la Malta-Galaţi 20 creiţari, de la Braşov la GalaU
lnsă, 1deci 1pentrn o di.stianţă de circa 220 km, 4-7-11 .florini. Ace3stă
diiferenţă 1uri1aişă era de natură să alunge cu desăvî;rşiire unele articole
b'mşovene ·de la ipieţele ţărilor romjine, creind o sHuarl;ie din ce in ce mai
difi10i·lă pentru meseiri,aşii din BraşoN.
D~n 43 de bresle. cit avea Brasovul, î.n 1798 n-au rămas deoH 29,
din 1.625 patrnni s-au menţinut numai 1.241. Ciifra de IOÎ'rldulaMe ale
mărfurilor br.aşov•ene trecute 1prin staţiunile ide vatră au scăzut de fa
2 . mii. 1Horiini, cit er.a î1na·intea tra ta;tlul1ui ide Ia Adrianqpeile la drna 1,5
mii. florin~ î1n 1848. ( 10).
Le rruirrarea şi la 1procesu.J .de des;ooim;punere a proou:c,~iei simple de
mărfuri ÎJl!l cadr.ul micilor ateliere meşteşugăreşti icontribuia şi oo.ncu-
reinţa c:aire li se f ă1cea noilor îiI11treipTi>n:deri manufadurier·e şi me.canice, de
al1b!1el •U!n fenomen gener.al 1l1a ~oaeputul seoolutu·i al XIX-le1a. La noi
aceatStă situaţie defavorabilă a atelierelor meşteşugăl'eşti se complica
cu cauzele ~peciale i:ndkaite mai sus. ·co.ntribuind în oomun J.a ruirtare3
mkifor patroni meseriaşi, odii0iomă abît de Jnf loritori, baza economică
a veahiului1 BTasoiv.
Sesis1a1ţi de,· aioeastă situaţie alarmantă, unii fruntaşi ·ai burghezi~i
să1seşti, i1nt-ereis.aţi la p·roiducţda ·i:nidustrială, căutau cu r.îv1nă soluţii noi,
potfiivite a găsi o iieşire din greul impa:s în care s-a ajuns. Pentrn ::i
îm1pi edka ruinarea completă ia ~patronilor mici magisitratul braşovean
1
interziise ~inică va J829 ţinerea de mai muH de 3 ca,~te de un s~ngur

paitron. Pentru .a oipri intrare.a ipostai\luri·lor ide provenienţă străiină, în
detrimentul cel.or i,nJdig•eine, se forimează, după celebr,a aspciaţie de pr'.)-
iecţie ma1ghiară a Lui Ko.ssuth din Pesta, cunoscută sUib numele d~
,.Vedegylet", o asoiciiaţie ai cărei membri se obliigau ide a -1punta num'.li
ha·i ne confecţionat.e din stofele indigene.
Goresipuinzătoare s1pirHului timpuliui, soluţ:i•a ipr.iinoipală a fost găsil.1
Jn ridicarea ni•\llelului cultural şi profesional al tinerilor uceniti şi calfe
de meis-eri.aişi 'Şi oomenciianţi, 1priintr-io maii bUJnă şi mai 1îndeLungată
instruire s1pe1cială, pentru a pro.duce mai bine. Di1n aiceaiStă considenart:ie
unii industria 1şi şi comercianţi au luat iniţiiativa p.c;intru înfii.nţarea unei
şcoli 1 oom.er'ciale şi industriale ide ucenid. A·ceastă ş1 coală, iprima de
a1c.est de! •î1n Transil:vla1ni,a1, a .1u a.t fiinţă in anul 1838. D.intre întem-1i•o>-
0
tori trebuie reţinut numele crnieT.cia111tuilui Cam! Ma;aiger, în j urni cărni 3

s-,a strîrn pă tum 1nouă prog.resistă a bur,gheziei săseşti 1~n ascens.hme. O
ia.Jtă cale pentru a ajunge La imbunătă1irna c.alităţii produ1selor ieşite
1

din ate!Jerele meşteşugăreşti era, c.onsidemtă organizarea lor intr-o aso-
ciiarţie 'flOUă în afară ide vechea organizaţie de breslă, formă de mult
îinvoechită. Din aceste cornideraiţii a lu1at naştere la BraŞ()IV 1842 <asocL1-
ţfa meseri1aşilor saşi, oare urmărea, prin ri1dicarea niNe1ului cultur'a'l şi
soc.fa.I al mernbrHor meseriaşi, pirin oursuri sipedale şi pdn arnnjar,~ de
exipoziţi1i, să ~rnbunătăţească ca1 Ht1a1tea muncii meşteşUJgăreşti, S>CJ,!vfrlld prin
această 1a(:tiivitate me.seri.ile de s~igurn pieire. După 1aioeaistă 0sociaţie bra-
şoveaină, cuooSJCută sub numele „Geweribeverei:n", aru urmat după mo-
delu<! acesta aiproaipe 1in toaite oraşele TiramiLva:niei, · in}ghebări asemă
nătoare - cu11100cute suib denumirea de reUlniuni sau 1asoci.a~ii de mese-
riia.Ş'i, oare 001nid111Se mncl la fr10eiput die unii intelectuali cu 'vederi pro-
gre.sis'ie, au 1ajU1ns mai tîrztu, alVfîn.ld şi patroni şi oa1l1f,e salarfaate ca
membri, iinistf'umente ipentru burghezia oaipitaHstă de a a1ba1te calfole rle
1,a liuipha de o~aisă.
In Braşo!Vul d:imintea anului 1848, ,asociiaţia meseriaşilor era pen-
tru pătur:a progresistă a burgheziei săs·eşti un ~nstrument i1n lupta ei
dusă cu vedhi1ul rpatirida1 birocr1a:tit. şi serni~euida 1 l, care 1oondacea inca
Ol'laşul înainte de revoluţie. Din 1asemenea con.siJderaţ;H a fost îJfl!fiinţată
încă din anul 1835 de această pătură „Casa ide păstrnnc şi economie
din Brnşov" - cunoo1cută sub denumirea „S.paTkaissa" - primul institut
de această natură din sud-estul Emo1pei. Această irn1tituţie, enum~ra iă
Î!n „Adressenhuc!h" ]n ·listia 011g,ani21aţiilor fitamropice şi de hilflef.a.oere,
gestionarii ei activînd benevol, fără să primească nici un salariu, urmă.
rea prom01va,rea sipfrLtului de eronomie între membrii ei. Prin acond:area
de credite şi prin ;intens.i~·ica['ea drcul,a1iei numerarului .a căutat s:1
contribuie La îuviornr€1a ipieţi,i ecooomi1ce a B:r:alŞOViU'ltui. Cea mai mare
parte ·a C'iştLgului anUJa'l, ipe oare a adus-o caisa de păistriaine a fost desti-
nată -difer.itelor sooip1uri filaintroipite. Această ,i;nstituţiie n~a fost deci o
intreprindere oa1pitalistă. rent1a1bi1ă penku ,atj:ionar:H ei şi se deosebea
dElCi oonsiider.albil de rolul ipe care 1-.a a1Vut mai hînziu şi 1a1nume la
regulatoare şi acll!ITiulare a capitalului în oraşul nostru.
b) Frămîntări sociale
Toamai îngrădi.rea posibiHtă1ţJlor de dezvo.ltare şi pierderea parţ1,3la

a pieţelor de desfacere ,a fost eau21a hotă:riitoare 1ca1re a ool15trJns burghe-
zia i1nduis.tria.lă şi comeroială să se frămi:nte asuipra noilor metode şd 3
soluţiilor celor mai ib.une şi progresfate. Abandoniind şi combătind tra-
dirţionalismUJl. liÎJncezitor, care stă!plînea in celela'lte oratŞe din TransHv.ania,
burgihezi;a săsească 1din Braşov a iinceyut în aioost scop o Lu,ptă cu
patriciatul semifell'dal de la conducerea oraşului, aipărătoarna absolutis-
mU1lui şi siiSternul!ui metternichi1a n, pătura neinteresată la 1dezvoltarea
economiei daipJitaliist.e. Aoea5tă 1aristocraţie deţiinea ca .prhrielegiu toate
pooturi.Je de oonducere ale oraşului. Lupta începută de burghezia sd-
sea5că i•l1dustri1ală1, iinter·esiată la dezvoltairea caipita1istă rontta patricia-
tului semilfeuidal de 1a candu1cerea oraşuJ,ui, pătură reprezentată prin
tamilriile Ple'Cker, Drnudt, von Closius, von Brennerberg, von Schobeln,
von DHlmont şi alţii, famiJili a!le cărnr bogăţii şi venituri pfloveneau dir:
imobile Şli di1n intUrnele tererruri, pe care le posedau iin jurul oraşului,
de exemplu I.a Stuipi!ni, Săcele. Timiş şi 'alte, a fost dusă ipe tema resta-
bilirii voohiuluL vot lilber al Statului. După a{:est drept vechi toţi funcţi"r
178
narii mai mari ai magistratului erau aleşi de toţi meJlllbrii Statu.lui -
fără drep:tul de prq1mnere di:n ipartea uinui alt for. Sf.atiul omşului, com-
pus diln 100 membri faiJSese ş.i el ales sa1u, întregit de toţi locuitorii, care
a.veau dreptul de vot în or-aş. Acest străvetihi drE11J>t de autoconducere şi
hiberă ,alegere a fos,t răipit onaşelor săseştii în anul 1806 de 1a1bsolutismul
austriac .Pri:n aŞG zisele „Pu1nde regula1Hve" ~n fa\lloarea UII1ei clici <iristo·
eratice şi birooratice .absolut s-er·vi.lă curţii de fa Viena. Clica aooasta îşi
împăr·ţ~ şi desi1gna Jntre membrii ei - legaţii intre ei pri1n multiplde
legătuiri de înrudiire - toate slujbele importante. Ea ca1nd~d.a pe ci!na
trelbUiia să aleagă Sfatul fm1cţionar s-au cu ci.ne trebuia isă-ş,i completeze
rJndurile Sfatru:l celor 100. In această \iuptă bur.ghezia induskia!ă a
încilns în ·aliainţă şi' dmsele ex;pJioiltate, !UJptă care a cuLmi:nat în 11nel1 ~
mani,festări de răsvrătire.
ObfectiMuI ltllptei burgheziei romi.ne di1n Br:aişov, dusă în primul
nîrnd de intelectualitatea tinărră de jurişti, .proveni1tă din ·marea buinghezie,
era intiii de toate îndreptat spre ddbonîrea privi,Jegiilor burgheziei săseşti
de la co!1lducerea ex:Clusivă a 1ornşului, pentru a oc1..11pta foncţii politice. S21f11-
n~ica1tiv 1pentrn a1ceastă 1U1ptă este procesul purrtat ide tWnăml jurist C.
S€căreanu', caire, retu:ziat fimd ide ,a rfi primit pnalctiicant la primăria
oraşului, a iint€Jnta1t din această cauză un proice.s oontiia magistratului
(12). Guvernul 'TrnnsHrv·ainiei <li!It Cl'U'j Ln qare nobilimea a:vea o poziţie
dooli'11antă ,aiprobinkl apel.ul lui Secărea1nu, nu ,adm~te iintenpretarea ma-
gisfa„aitului că la ofidile .PupHare ar avea dreptul 'să fie ntliffi~ţi nwnai
indivizii aiParţinători uneia din cele patru religii recipiate. Magistratul
aipelea::ză la Curte, 1care adoptă asemenea rpărerea Guvernului transilvan
şi ordonă ca' magistra1ul oraşul,ui să primească jurim!Î!ntu1 lui C. Sec:ă
reanu. L,a idJaita de 25.VI.1845 iprimări:a oraşului refUJZă jurămîntul sub
preteritul că aiduna:rea reprezentatirvă a Statului oelor 100 nu-l admi1te şi
fate recurs.ul la impărat. Nu cunoaştem cuvîntul forului suiprem. Un
an mai tirziu însă „Adressenbuch" din 1846 indică .primii funcţionari
romîni 1ai Br,aşo\llutui, pwveniţi din m'a:r,e burghezie cu titlul de secre-
tari magistruali, onorifici şi anume pe C. Sedreanu, Vasile Lacea şi
Ion Bran
Se produsese deci prima spărtură in s-istemul de pr~vHegi1i săseşti.
Aceasta ia devenit ,po.sibilă în mma înţe}egerii încheiate intre burghezia
romînă ş.i nobHimea maghiară, inţelegere fa1cheiată pentru înlăturare:-i
priN'iLegiilor muniicirpale săseşti ( 13). lin schimbul ei bunghezia romînă
sub conducerea eipiscopilor Lemeny şi Moga, renunţase să ducă mai
departe luipta a:ntifeud'ală, începută contra ndbi.timm, 11..11ptă. !În care a.r
fi trebuit să îmbrăţişeze şi JSă conrluică masele imense de bbagi romini,
care trăiiau pe moşiHe nobiilimH ma1ghiare.
I1n suburbiile oraşului Br:aşov .în iprimul rînd în cartier.ul Schei, apoi
în Bnaşorvul Vechi şi Hl'umăna, Df.rste şi Timiş locui au mtr-oo m11măr
1
oonsiideroabil muncitori, folosiţi 1'a diiferitelle ii.ntireprinderi, manwfacturiere

şi indusitriale, care se în~iintaseră la aceste cairHere. Numărul l:or se
rudi.că .J:a mai mult de 3.0oo: Această po1pulaţie, noou1prinsă în bresfo,
era crunt eX!ploat:ată de producători. Din memoriul înai111fat în 1851 gu-
vennUJlui austriiac de către gremiu l oomerdanţilor rom1~ni reiese o situ1-
1
ţie interesantă, cu privire !la sal,arizarea .!:or. Marea întreprind.ere de

fil:atuTă me!Canică, lol!lovici clin Tohan. c.\'lire folosea ·cirea 35-40 lucră
tori, plătea în meldiu pe zi 20 creiţari salariu. Din această sumă
179
miinLmă •rezultă ,extpfoafarea grea, la •oare 'erau su1puşi munci•torii necu-
prinşi ,în brie'Sle. Deoarece această întreprindere folosea mwntitori c:ire
trebuiau să aibe oareciare iscusinţă iproi€sională şi in >r1a1p:ort cu alte
tntreprinderi munceau tot .a1rml, putem deduce s'al1ari1za1r.ea încă mai proa'Siă
a muin1Citori1lior sezioni1eri, ie:are !11~prez-ent1 au majorita1tea rovî1 rşitoare ia mun-
dbrilor din Şraşov. Din 20 de creiţari s:1lariu zilnic, mLricitorul 111n1ai
icu .gr.eu putea să .facă faţă nevoilor cele mai elernenta1re. Preţul UJnei pîini
de exemplu era de t) creiţari, iar al unei perechi de cisme mai mare decît
salariu,! tunar al muncitorului.
. Aoea1stă ,clasă de exp.!oaitaţi se completeiază în cartierul Braşovul
Vee!hi şi 1în StUJpini, •cu un fel de serniproletariat agdcol, in maj orifate 1
romîni„ care lucrnu zili·eri sau măieri La di1feritele grădini şi gosipodării

~ntinse 1ale bu•rgheziei săseşti, reuşill1id să îşi înjghebeze cu timpul mici
gospodării aigr.kale ,proprii. In cartierul .Stwpini, unde se î1ntinseră gaspo-
dăriHe şi moşiile cele mai ·înfloritoare a1le marei htliI1ghezii şi a.le aristo-
cmţiei săseşti, zilierii şi mă·ieri·i cu toată exploatmea consi1derabilă, la
care foseseră exipuşi, îşi ,jn~ghe'baseră l~ fel gosipodării proprii, devenin.l!
o po:puLaţi,e agri1colă, c'are în. raport cu .celelalHe mmune romîneşti, foloseau
metode ide ilucru mult mai 1perfoe;ţionate, '3Jungînd cu Hm:pul la o situaţie
materială din ce în ce mai bună.
Situ1 aţfa ţăr.anHoir romîni ş-i .ma1ghiari di,n dOlmeniile întinse oare for-
mau posesiunHe ·f euidale a.le oir·aşului şi di1stridului Bmşav (1ce;lor de lil
1
Sătele, Br.an, Apaţa şi altele), care se găseau deci sub expli0atmea feu-
daiă, era desLgur suipărătoa;re. Inis1pecto.rii dek!gaţi ai magii.stratului braşo-.
vea.n unmăreau ţărănimea cu tot felul ide taxe, 1privaţiuni şi oorvezi,
frlaH nenmlţumi:rea ptl;puJaţtei a dus uneori ila frămîntă1ri. ,SituaMa ţăranilor
de ad eria totuşi mult mai su1piort·albi,\ă decit 1soarta pe ca1re 0 .avut-o ţără
n~mea i·obaigă de 1pe îintimele moşii ale nobiHmi,i, de exempLu în comp:a-
mţ.~e icu satele jnvednate Buidil!a, Teliu, întorsura - 1posesiuni feud1al.e ale
familiei MLkeş - situate pe teritnriul Alibei de SutS, judeţ desfiLnţat în
1848 ( 14). Em !Îără IÎirtd01ia1lă de cp11ef·erat de a ·av·ea ca stă1pîn o :autocitate
publică, 1dedît ·a fi iabaig la un si.ngUJr stăipîn, cămi1a i-ai fost supus c11
persoana ta şi oare te urmărea zi de zi. Ţărănimea iobagă de pe dome-
niile oraşului .aviea de 1aHiel unele dr·epturi, ,pe ,care cea din comunele iobage
din oomitate nu le avea. Din comun:carea tav. C. Stoi1de, diredor:ul arhi-
vellor Statului ·din regiunea Stalin, 1făcută în oaldrul Societăţăi de istor~e
şi fi1lologîe, cu p,riiviire la limba Olflidală folosită .de birrăii satelor, ştim
că -această populiaţie icba1gă î1şi alegea \Singură iOonduioerea„ folosind în
oorns1pondenţa cu ma·gistnatul Braş'Ovului încă 1din sec. ;a1l 18-lea 11imha
romînă, ,întreibuinvin:d pentru aiceasta ip:dma dată tn c0I1e~p~mdenţa of1iicfală
Iiitere l:atine. Maigis.tratul bmşoiVean ·a îincercat .de ailtfel de oiteva ori să
renunţe, biineînţeiles îin s.chiimbul •unei fr.a1nsacţiuni ifJa1V1onalbile, fa dr·eipturile
sale feuda-le, •depă·şite de vrienmri, aisu.pra sat·elor, care rormau vechile sale
pI1i'Vilegii, fiiinld jnsă î1mipi.ecLiicat jn il".ealizaorea •aicestu.i p.Ja:n <le no:bi,liime, oa'!"e
·a,păira eu temmifia,te integritatea siJstemului 1pri vi1legiiillor fouidale, baza
1
poziţiei s•a,Je d0tminante in Transilvania. Nu ciorieSip·uinde deci adevărului

istoric •aifirmaţia că întreaga economie şi bogăţie a vechiului Braşov s-ar
fi bazat în primul r~nd pe exploatarea sin.geroasă a populaţiei celor 16
sate, care formau domeniul oraşului. Numai după o cercetare nouă, docu-
180
mentată şi ica,lmă se v,a a1du10e lurni:nă i1n această 1pirdb,lemă iinteres,antă,
Juicr.a'fe, care ~a trebui să a!f"ate ex1pi11oafarea• existentă ~1n domeniMe vechiu-
lui Braşov dn cadrnl 1ntregului s1i1sitem de exJPloatare feudaJlă in Tran-
s iJv,aniia.
c) Situaţia culturală
I n ·anii ipremergă tori rev10lu~iei de la 1848, Br,a1şovul se preziiintă ca

un centrn im.portiant de cultuiră.
Revistei săiptărrniniale „Foaia Duminecei", apărute din 1837 sub re-
d1aiţfa luii l1
an Ba'fa~. trnm1latm ofida!l !ia ma1gistr.atull or:a1şuLui, se ataşează
în anul următor „Gaizeta. de TrnnsHv.a.nfra", stllb reda'Cţi,a profesoru1ui
Uheorighe Bariţ, ;pulblicaţfo bisă:ptămîna.lă la început, onganul bmgheziei
cornercki,le :mmiÎne, ca11e se str înge în jurul gazetei. Sînt aiceleaşi nume,
1
pe car.e le ounaaştem din cele e?CJpuse inaiinte, in 1ate1l1aşi ti1inp şi fonda-

torii „Ca1s:inei romî1ne" (15), locul de înllîbnire şi de maniiifestare în omun
a burigiheziei ,ramlî!ne, inHinţată în'Că Î!n anLI'l 1835; erau în p'fimul rînd
marii comercianţi Raidu 011gihidan, Ghe10rghe Nka şi Const. Ioan, ap0i
famiHile, I•uoa, luga, Oiurcu, La1cea', Secăreanu, Donica, Pap:oviki, avocatul
Ion Bran. Ioin Jiip1pa şi p:rotapo1pul Braşovul1ui, Ion P.opa,zu.
„Gazeta de TrarnHvania" a fost numrtă de unii istorici burghez!
şcoa;J,a de a1firmarn a ilntelectua1Htă1ţii romtîine din Trans1i1lvania, atît de
redusă la număr faţă ide ,intelectuallitatea ce o aveau saşii şi unguriii. Sub
restritjiiunille severe ale cenzuirei braşO'Vene şi 1al·e marei burghezii rnmîne,
s.prijinit:oarna zi:alful;uli·, oare se ferea ,să 1in1re în oonflitt cil nofblilirnea, posi-
bilită·ţi'le ·de maniifesfa.ne 1poilitică afo „Gazetei" au .f{)lst de la început foarte
modeste. Pr,eQcuparea .pri1ndpailă ,a inoulu:i or,g·an ena toomai isă arate celor
puiternici carncterun civilizat 'al burghezi1ei irom!i:ne, mărgiin~ndu-se să
cr·eieze .printr-o adirvita te cui tura lă i 1 ntensă premiS:cJle pentm creşterea
publicului. romîn în s piritul culturii •na~ionale. Iincă dţiv.a ·ani ~rrainte de
1
aipaniţia grazeki, Gheorghe Bariţ 'a 1prevăzut că „Romînj,i ipeste scud timp
vor fi recuinoscuţ,i ca1 naţim1e" ( 16). Pătruns de starea v11edni!Că de mili'i
a na.Hei sale isi ,dă •seama însă că ;fără cultură natională mminii nu vor
pu'tea .să rezist'e în lu:pta de atirmare naţională. Şcoa\la este deci ch~nută
să f,ie piîrghia de 1prngres, numai prin ea omu1l poate dev.eni aidevărnt om.
I n 1842 Bariţ se a1d'fesează prin „Foaia" lui publicului braş0ivean srcriind :
„Mă uHai lmp•rejur i'n Ardeal, oit priveam tot şwli vede'am, multe. Dar
romwneişti ! ? O, nu, numai singur la Blaj. Prea muilţi ,preoţi şi prea puţfoe
şooli". încă in 1838 Bariţ Sierise despre menkea şd91ii următoarele:
„~coala trebuie să-şi schimbe .practica şi din apărarea rorr.înimii să de-
vi,nă un .îndemn spre o cu:liură mai liberă şi mai ~nailtă pentru 1umina:i~3.
noastră \pe 'toate căile. Numai fomi1narea ~ dezrvolltarea ~deiilor poate pun~
un ,piopor 1ca al nostru 1in siiuaţi1a ·de a contribui fizi!Ceşte şi moralkr.şte la
prog;res". Concepţia lui Bariţ era deci : iJJragres p;ri:n cuiltură.
Venind 1de fa, şcoJ.ile din BiLaj, tînăml Bariţ 'Îln opoz,iţie sănă,taasă cu
spi'fitrul mistic teolo:gic, carre a d(Jlmnit ;acolo. a ieşit ·de pie băncile şwlii
lu1rninist convins, adoptîn:l coirl'Cepţfa fillosofică prog,resiistă a sec. a1l XVIII-
lea. Di1n arceastă conceipţje lumiinistă se ·trăgea şJ 1p01Ziţi1a lui Bariţ faţă
ide aswprirea i:ohagilor din oare ,se trăgea şi el. I n arni1mirea lui se inti-
păiriise a1dlin1c pentru toată via1a asuprirea teribilă la care erau s•u 1puşi
1 părinţ,ii săi ,joba.gi. Dar Bariţ vedea .totctdată şi asll/pri·rea tot aşa de mare
181
a ţăranulu.i iobag maghiar. Ca Huminist a,ştepta indr€1pfarea sorţii de la
nidkarea oulturn lă şi de La 1uminarea oolor de jo.s ( 17).
Făciind însă mai tirziu cunoştinţă cu idr.eptul pulbHc ·trans1i1lvan şi
probabâl prin iistJOrirnl braşoveain Josef Trnusch - pe care i1 vizita des
- ou ideologia şoolii istori1ce rmnantice de 1dropt (Histor1isdie Rechts-
sahule) a ltti Savi1gny, Bariţ aluinecă către un oarecare tradiţionalism
romantic, devenind ,elogiatornl şi aidmiratorul ·dr.eptu~ui pu!btk transi1lvan
şi mai a:le.s -al lilbertă1ţiillor municiipale săseşH, care îi păreau potri•vite ca
hazele unei oonsHtuţii model şi 1pentru na<ţiunea romllină - 1pe care vroia
să o vadă :re01.l!nosootă ca a patra naţiune Jstonică, cupni!nsă ca ·atare ît 1
canpul dreptll!lui pnJJblic transilvan ( 18 ). Atiea\Stă poziţie a fost adqptată de
a•ltfel de înt:rega generaţie de juriş·ti romini de pe atunci, în imnte cu
5umion Bămuţiu, Eroa:rea fundament.a'lă a acestei ipo:tiţiii consfa in faptul,
că acest drept era transmis dion epoca feuda1ldsmU!l'ui, deci dintr-o epocă, ::e
nu cUJ110ştea .încă drepturile modePtle şi j,ndli,vudiua1le a.le omului şi libertăţile
personale, oare deri,vau din ele, oîişHgate numai în decursul marei revoluţ.ii
burgheze din Franţa, singura în baza căreia poporul romin s-ar fi putut
atirma core.51punzător numărului să1u cov1îrş.itor. Această poziţ'i'e, bazată
pe dre.ptul istoric, ·adopta1 tă de a1proape 1întreaga inteleotuallita:te romînă,
ataşată claisei burig~e <liin Transilvania, inu a fost hTţelcasă deloc de capii
miŞcării revoluţionarie 1 din Tair.a Rom1i,neas1că ,şi Moldova, de ex. de Me-
xandru Al. Rus-so, Cezar BoJ;i•ac, şi de •alţii, ref.lllgiia.ţi la Braşov în 1848.
Acea6tă deoselbire ide vederi .era una ·din cauzele c.ne despărţea in c~ul
revoluţiei din 1848 burghez1ila romîină din T:ransilrvania de cea din
Priooipa.te.
Tot in anul 1838 aipiare aneXJa literară a Gazetei .siUlb tiHul „Foaiia pen-
tru .inimă, minte şi ·litera1ură". Din aiceastă revistă 1Ja ca're oollahorau
mulţi scriitori din Moldova şi Ţ.a.rn Romîneastcă, de ex. Al. R,uss:o, Cezar
Bo'lvac, C. Negrnzzi, N. Bălcescu şi alţ·ii, Gheor.gihe Bariţ urmă!l"ea m3i
muM decit ÎJln Gazeta, care a avut un cara1eter informativ şi politic, vechiul
sălll program : educa·rea şi cultiv.a rea poporului romin - deci progr ~
pr·in cuaură spire a-11 face -oapabil ;pentru ridicarea de revendiicări poilitic~.
Deci programu~ să.u politic era î·rrtîi închegarna p·oporulUJi romin din
Transilvania ca naţiuine. :î.nchegare obţinută priintr-o culitură naţională
comUJnă, aipoi numa~ aiştigar-ea libertăţilor :politice -individuale şi co.lec-
tiive. Amîndouă iperiodioele romîneşti urmau după cel1e două germane,
apărute prima dată un an î111a.inte, în 1a1ceeaşi editură, a'V1ind chiar şi
tifilu:ri udenti1ee. „Siebenbiirigisches Wocherublatt" coresipundea Gazetei şi
revistei „Blătter fiir Geist, Gemut und Vaterlandskunde", „Foaia pentru
infună, minte şi literatură". în 1845, seria periooicelor se î·ntregeşte prin
revista IHerară şi pol1emică „Der Satellit" editată tot de către Johann
Gott.
fin anH dinaintea .rev01luţiiei de l'a l848 se pune de aLftfiel cu o pas1itme
nefnmnită până acum probl001a raportllJT"ilor mtre naţiional1ităţille Transil-
v,aniei, deci pmblema naţionailă. Ea se riiddtă prima dată ou v,ehemenţă în
1841 la şedinţele d~etei din Cluj cu ooa12ia iprqpuneirii <le a se înlocui Hmba
la.tină, in care doourgeau ,desba'i1erile diietei pînă aitunci, cu limba ma-
gihiară. No\.li3 lege proplllSă în primul riLnd de nobi.limea maghi'ară, preiv~
dea că limba mag:hiairă să dev1ină iln curs de zece a1ni singura !Lmbă ofi-
cia1lă de st·ait pentru roate imtituţrne, chiar oomunalle şi ibiserLceşti, pen-
1ru toate reg'istrele şi pentru toată coresipo.ndenţa externă şi internă a
182
tuturnr auitorităţilor. Propunerea 1aceasta a iprowcat opoziţia energică a
depUJta~Llbr saş·i şi ;apoi replici 1pasi:on:at.e din p:a1rtea opiniei publice ma·
g'hiiare p,i a periodicelor din Cluj, dintre care ziarului „Erdelyi Hirado" i-a
revenit ro~ul de conducere. Dink"e toate publcaţiile apărute in legătură
cu discuţia ipe aceaLStă temă importantă, cea mai importantă revine lui
Ştefan Ludwig Roth din Medli,aş, - fără lindoială pen<>onalita1ea cea mai
marcantă a isaşiilor â.n ·această vreme, oondamnat şi exooutait apoi în
decursul revoLuţiiei în 11 mai 1849 la Cluj di:n pomnca lu·i Ludovit Csanyi.
ln cartea sa „Der Spuchkiarnpf in Sieiberbiirgen" ( 19), în legătură cu
introdl.llCerea littnlbLi ma,ghia:re ca limba nouă de stat iin Trarn'ilvania, Roth
oonstată că daică se a!bandonează odată principiUJl dreptului istoric în vi-
goare ~n TransihvanLa, scut în dosul căruia trăi1au 1pînă atunci na·ţiunile pri-
vilegiate, intre ele îin 1primu1l rînd nobHilfnea, drept rea.re stalbiLise ca în limba
latină să doowngă idesbaterille dietei„ inu Hmba maghiară ci numai limba
romLnă poate 'deveni J:lOiUia limlbă o!ioială de stat a Tr.arni>Lvaniei, limba
mrbltă de imefllS.ai ina~:oritate a maisel:or populare, singUTia Jimbă cu o
răsptiindirre generală î.n întrea1ga ţară, limbă înţeleasă at'it de saşi, cit ~i
de nobilime îrusăşii, care o foloseşte ziLnic în oonvovbirea sa ou iobagii.
Rivalitatea e:x,istentă mai ide mult intre bwrghezi1a săsească din Sibi'll
şi rea din Bir,aşov s-a jntel1Siitioat în preajma revldluţiei în mod t0nsi'de-
der:aibi1L. S~biul, certtrul politic şi cultural al saşHor, cu U1na din cele mai
preferate şi puternice garnizoane militare din cuprinsul monarhiei habsbur-
gice, cu un oonp de ofiţeri şi subofiţeri legat p~in raporturi rle societate şi
de familie cu toate ;păturNe ib~gheziei, era ma1erialdaişte şi sufleteşte
mai lieg.a t de contiinuarea stării politice şi eoonomilce existentă decit altP.
1
oraşe.
O ailtă ,s.ituaţie era 1lia Braşavul greu lovit în dezvoltarea. industriei

sale de poziţia 1periiferică ce o avea în monarhi-a aus1!f'iacă şi de greută
ţiLe economice dÎln ce ti>n ce mai mari în desfacerea mărimilor sale in Prin-
dpare. Intre burghezi.a celor două oraşe se năştea deci ou timpul o de:>-
sebire de vederi în miai toate pro:blemede airzătioar.e Ia ordinea ziliei. Ea îşi
găsea exipresia viizLbilă în polemica tot mai aipri1nsă, dULSă de organul
s1ihian „Siebenburgi~her Bote", avind redactor _pe fost•ul secretar d~
războiu Josef Benigni v. Mfldenbur:g, adversaf'uJ hotăir<ît a~ nobilimei şi
burrgeziei maghiare ş.i al ideilor libera.ie prQpiagate de ele şi între orga-
nul să;ptăminal braşoveain „SiebernbU.rgiSdhes WO!Chenblatt". R~actornl
său, J.ahann Gott. a emig·rat de la 1820 ca tînăr ca,l!fă de tipograf din
Firarnkifurt pe Main. Că:sător,iindu.-se Jn Braşov _şi dbţirnînd indi1genatul,
Johainn Gott a devenit <le l~ 1835 iproprietaml vechei tiipqgrafii a lui Hon-
terllS. lin }unlll ,sătu s-a s·fu;îns un, mănuoohiu 1de persoair.e din pătura
intielectuială şi industrială a burgheziei săiseşti, cu păreri prog,re.siste, m
opoziţie cu chiJC'a conducătoare aristocratică şi birocl"atică din Sibiu şi
tlraşov.
„Wochenblat1" <lin Braşov a devenit cu timpul -or1ganull hlbernlismului
săsesc şi a,J qpozi·ţiei iburgheze oont!ra sistemul1ui birocratic şi absoluHst de
la 1putere, siistem compromis pe toaită I.inia, pe care H oomibătea cit ii
tngălduiia cenzura braşoveană, i1J1comipairabil ma,i 1as1pru mJnuită aici decit
la Cluj, i1a sediul giu~rinuLui. Aoolo liberalHS1IT1ul a pus ~ntr-o măsură atit
de puternică stăipttrtire ipe opini.a · publi'că locală, incit guvernul transilvan
nu mai arvea cur,ajul să-şi exercite pmctic dreptul de cenzură aS1Upra
organellor ide presă Libera1!e ma;ghiare. Acestea au putut deci să răsiplÎirl-
t
183
dească fa t.aa!tă Hbe1rtat ea idei:le no:i a.Je tin11puJui şi iid1ei'a st,atului. liber::1f
1
maghiar modern. ln polemica dusă cu .,Sielbe111biirgi1s!cher Bote" din Sibiu.

polemită car:e a luat ieu Nmpul ,pmporţ.ii tot ma.i mari, „Wmhenblatt" a
des1făşura1 totodată 1programul p1oliiti'c ai! burgheZJiei 11ihera1le săseşti. Prima
cerinţă -enerigică ern rdorma ra1dicală ia întregului _aiparat a1dministriativ aJ
oraşelor, i.nlăturnrea hirncrnţiei ar isfocratice de la condUicere, restabi1J.frea
1
vechiulJui drept de lilberă a·legere a memlbr:ilor Sfatului de către toţi cetă

ţeni1i, şe:dinţ·e!le Sfatlll~ui să ·fie publiice. Se cere a1poi des1Hinţarea bires·lelor
şi .ap,Ji:carea inoilor metdde în comerţ ş:i industrie, aiba1ndonarea vechiului
si•stiem de a ilucr·a 1pămîntul şi introduoerea' metodelor moderne îin a gri- 1
cultură, in 1pnimul nînd 'Însă unirea TransiLva.niiei .cu Ungaria s'Pre a crea
~n comun noul stat liberal madenn.
Din cer:cul braşovean 1stnî.ns 1în jurul lui Joihann Go.tt şi a:l lui Carol
Ma·aiger, secretarul grem.iuilu1i ide oomerţ săsesc. iniţii·atorul ipdmelor prl.1-
nuiri. de construcţie de linii ferate Jn Trnnsi.Jvania, au pornit !O sumedenie
de iniţiative menite să contri1buie Ia _progresul economic şi rnlturnl. în
editura !lui Gott au apărut îin anii dinaintea revolluţiei o sede de opere
şi puhlicaţiii de naforă să 1pmmoveze ·a1ces t soap. Diintre ele amintim
1
numai studiul im1portacnt a1l lui Johainn Hi1ntz_„Der Stand der Pr,i vati111dustric
1
in S.iebenbl.ir.gen" ·şi cartea lui Joharm Low „Die Miercurea Sibiuilui".

apărută. în 1846 anonim, des.pre problemele !regate de aigricuHura intensivă
ân .urma deiscoperini1l!or lui Justus Lieibig, epocale pentru dezvo1ltarea agri-
1
cu!l.turii m01der.ne, 1promov1nd 'i 1 ngrăşar1 ea artifida·lă a pămîinturflor. îmbu-

nătăţ.fo-ea raselor .de vi.te şi a pro'dusellor la1ctate, ico:n.statrim::I că acest~i
ramuri îi revi·ne ralul ,p·rincipal în agr·icultura regiunii no::i'Stre.
Intre cercul de cultură braşovean în 01poz·iţie cu 1politiica o[icială a
saşilor şi irntre ioîţiva fruntaşi ai mi·şcări1i curlturnle d.in Cluj, din jurnl
Muzeului Aridelea1n, cum era corntele Emeric Miko şi cvntele Josif Kemeny
se stirfing legături ·de colaborare şi de ,prietenie. Drept exp.resie a acestor
raporturi, Keimeny, istori1oul şi 10cYlectorul :de dotUJmeinte tmnsiLvane, edit·cin.ll
no.i.i reviste kstorice Cllujene „Er·delyorszăg torteneti ·tara" revistă pe ca·re o
s1CJoate din 1839, aj.tunig.e la o înţek1ge cu Johann Gott pentru a stoate
în ioraşul nos,tru o revistă istorkă redactată 'in limba germană cu titlui!
asemănător „Ma1gazi1n zur Ges·ohicMe der LHeratur und der Denkwi.ir-
digkeiten Siebenbi.irgers". Redactorul Magazinului devine secretarul con-
telu.i - ti;nărul aviocat şi istoric Anton Kurz, ori1gi1nar din Vi enci. A:cesta
1
urmărit .fond wm o ·relatează Gheonghe Bariţ ( 19) de Minisfrul de Po,Jiţi~

K9lllowra1t pentriu un pamf1let anonim scris cointra :cancel1aru1lui MeHemid1,
a trebuit să emigireze din Vi:ena la I-h1imburg, descoiperit fiiind a;colo de
Kemeny. Alţi istorilci însă, d1e ex. Josef Traus'ah (21) şi du1pă el Jos~f
Sz·inyeti (22) .indi1că .că Anton Kurz ar ,fi fost ar·endaşul treatrulu1i Josefs-
stadt din Viena, trebuind să disipară 1di1n caipitala Ati:striei 1di.n cauza h11i-
mentul1ui, unmărH foind ,de crndit1ori1i săi numerosi. Răsfoiir11d articolele
apărnte în a1l 9-ilea an de existenţă al Magaziinului; lui Keimeny·Kurz-
Trnuscih, eşti sunp·r,ins de variet.atea conţinutului reviistei. Fără isă posede
sp.i'ritul criti:c şi metodele de lucru moderne, a1pliicate azi ·de cencetăforii is-
toriei 1pentru apreaierea justă a invoareilor, oO'llaboratorii Ma·gazinu.lui îinlo-
cuiesic. aicea1Stă l~psă pr.irr1tr·o arnbiţ.i:e r.emar'Oabilă, 1Uineori ina·ivă, da·r fe-
1
cundă, 1pe care o ;desfă.şoară .pentru a de:s:oolPeri cele mai diJerite izvoar~
- ,cHeolda'iă şi compmaţiu.ni numai - privitoare Ila isltor1i? Transi,Jvaltl.iei.
184
Fără să fie stiintiifk în sensuil iStrid al cuNîrntului, Mte .fără i!l!dioială m2·ri-
tul Maga zinului kemeny-Kurn-Trauisch de a; fi i1nteriesa1t pătur:a ~ntelectuală
1
asUJpra izVloarelor şi iprob1emelor istorice şi a alt!ora pri;viito~re la etnJgr:i.-

He şi geografia Tr«.rrrsHvani·ei. lmrpirat de acest Maga'Zin, August Î•relboniu
Laurian in c·ofaboria:re cu N. Bălcescu, editează la Bucutieşti în 1845
,,Ma;gazinul ,istoric ipentru Da1cia" în care apar lucrările istoriicie ce1l1e mai
importiante.
Cunoaşterea trecutuluri ţării pentru a ·făuri pri1n a1ceasfa anme pentru
afirmarea naţională a poporului, iată scopul în care burghezia să 1sească
progresistă înfiinţează im 1841 mare'<! Asociaţie ştii1nţdifică. Aceasta arc
loc nu '1a Siibiu, niici la Bra:şov, ,d - pe un teren neutru - la M€1diaş, asD-
ciaţie cuinosoută sub .denum'irea „Verein fiir SiebenbiiT1gis1('jhe Lantdreslmnde".
Asodaţia a desicihis porţ1,le ei pentru a primi ca memibri qlntrea•ga burghelie
şi i1nteleictualitate săsească su1b stea1gul cunoaşterii <l:r~ptului istoric şi
a-1 tradiţiilor istorke. Prin ateastă organizare, Asociaţia a oontribuit in
mo:d hotăir1îtor la 1intensititiarea cer~etărilor din domeniul istor:i ei, fiJ.ologiei
1
şi etnografiei, cercetări pe care le-a popularizat printr-o publidtate barte

inten.să 1 , f ădndu-'le îndeleidnidri de interes general. Orrgainiizînd munc1
pren1ru strîngerea ·doc·umentelor istorite, meritul asoci·aţiei săseşti în dome-
ni<u1I cercetărilor istorice este fără ·îndoială corniderabil. In ti1pografia lui
Gott aipare întii rev:ista Asociaţiei cunoscută sub titlul „Arihiv des Vereins
1
fi.ir Siebenrbiirgische Landeskuin:de" sau „Vereirnsarhiv", revis.tă care a apă

rut timp de 100 ani.
După exemplu.I As1ociaiţiei săseşiti .şi burghezi·a ro.mină din Transi!v.:l-
nia a îrnfirinţat mai tîrz,iu o organizaţ,ie c.ultura;Jă a15emăinătoaire, cunoscută
SUib denumirea „Astra". Prin aceste organizaţ.ii rnlturale oele două bur-
ghezi,i au urmărit a1părnrea sicopurilor lor ide clasă. Aioeste iînjgheibăiri erau
instrumente ipentru a str.înge ICît mai mulţi inteleotualli în jurul bungiheziei,
abătîndu-i de la pwbl1emele sOIOiaJ.e •şi e1ponornice a1Je prezentului, separîn-
du-le de iceleilalte naţionali'tăţi şi ,de năzuinţele dase:lor exiploatate.
d) Concluzii
Constatînd de la început vafabilitaitea legii concordanţei o'bli;gatorii

a relaţiilor de prndu1cţie cu carncteml .foryelor de 1pmdut:ţie, această lege
se impune .ca un fir roşu cencetăforului aicestei epoci diin dstor<ia vechi<ului
Brasov.
· Noiile for.ţe de pro1du1cţie în primul rînd şi a1p.oi urmă.rile economic~
nefaste ale rpădi ide la· Adrianopole au mntribuit ·în ega.Jă mă1sură ta zgu-
dui'Tea baziei eiconomke a vechiului Braşov. Ele au a:vut âair_ill să nmpin~ii
înainte burgheziai sipre n:oi căi, icare :dintr-o clasă siprijiniitoare a orfr1d1-
,ielii feudale transivane, cum era pusă atunci devine conducătoare în lupt1
pentru' progresul €donomk sooial şi cu·lturnl. Burghezia romînă angre-
ne·ază lin a:eeastă ,lu1ptă - dusă la îir1eepiJlt sub .lozinca :culturii naţiona1b -
masele largi ale propriei saile naţiona>lităţi.
Burighezia săseas 1că induistrială ri·dîd·nd rdin partea ei stinda·rdul pro-
gresu,J,ui economic u1n luipra1 cu pătura aristiacratkă de la conducerea m1-
şului şi dez:vornî.nid .a1poi forţele ca1pitaHste, a confrihuit :î:n bună măsură 13.
compromiterea defini1ti·vă a vc1C1hi1lor reJlaţiJ de prndu1cţie. Angrer1Î1rnd la înce-
put masele mai largi ale 1pr01priei sale na·ţi·onalităţi în 1 a1ceastă luip'iă. bur-
ghezb ,aceasta a ezitat arpoi să renunţe la vechi.le .pdvilregi1i săseşti, pro-
185
venite 'din epoca feudală. Aceas:tă atitudiine a aidqptat-o rde teamă că prin
InlăJtura1rea ~1oostor ipDi·vHegii navionalUatea săisească nu se va putea .men-
ţine cai naţiune !îrI mij•loct..tl _maoolor de a'ltă limlbă oovUtt-şiitoare la număr.
Eziti!nd să ducă mai departe aooastă l~ptă, a abătut masele pqporului său
suib lozinci idealiste şi traidiţionalisrte de J.a ~ntere.sele ·lor de da1Să şii d ~
la legăturile 11or foeşti cu ma1Sale eXJpiloa'iate ale .celodahtor r?aiţiiona.Jităţi
conlocuitoare.
Ţăirănimea maigihiară iobagă di.n satele din jurul v echhi.lui Braşov,
0
neavwnd .o bur.ghezre bine :incl1egată, in oraş, a ajuns sUJb influeruţa1 lozincilor

naţionaliste a.Je bungheziei maghiare din Pe.sta şi Cluj. SUlb această in-
~Juenţă aiaeastă ţărăn~me s-a .Lrw.răjibit lin itiLtima ·VTeme rna·int.ea revoluţiei
de la 1848 mai mtl!lt cu ţărănimea rornînă iobagă oonlocuitoare, în l·oc să
se a Heze au ea [n luipcta a.ntiif.eUJdală oomuină.
în felul ace.sfa, in preajma revoluţiei de la 1848 forţele revoluţionare
din oraşul Braşov nu au putut să-şi stI1ingă râr18'uri!e. ln această situa-
ţie ,a ajuns la noi vestea izbucnirii revoluţi~ din februarie de la Paris şi
a revolutiilor din martie de fa; V1iena si Pesta. Evenimentele au tirecut cu
uşurinţă· peste dlasele şi naţiunile astfel desbi!Ilate şi .neînchegate pentru
a porni in comun la hllpfa revoluţiionară. .
Cu toate acesta, oraşul Braşov se p;rezintă, cu unele rezerve, înaint~1
anului revallllţi10naT 1848 ca tl!nul din ·centrele cele mai importante ale pro-
gresul1ui eoonomiJC socia•l şi cultiural în Tria:nsilvania.
BIBLIOGRAFIE
1. I. V. Potjomkin şi G. I. Mol.och, ISitoria Revoluţiei de fa 1848/49 Moscova 1952.
2. Johann Hintz, Der Stand .der Privaitindustrie in Siebenbiir(len. Braşov 1846,
68 pag.
3. N. V. G. G.alogan. Ceroetări priviltoare la trecurlul comerţului -romînesc din &laşov.
Bucureşti 1928 . (cuprinzî11Jd ,,Memoriwl Gremiului leventin.romîinesc din Braşov,
rupPbnză1ooiu nepăs.tuirtle şi dorilllţele sa1le interne şi erleme, compus de Ion
Maiorescu ·l•a Viena şi P'rezentat la 23 mai. 1850 Guvernului austriac, ainex·a A)
p. 160-163.
4. V. I. Lenin, Opere. Val. III. Editura P.M.R. p. 251.
5. Sie/Jenbii.rgisch - deutsches Volksbuch, fa!. Joha.nn Gott, Braşov, 1842.
6. Sie/Jenburgi~h - săchs~scher Hiau:sf.reund, 7d. Johann Gotrt, BNşov 1845.
7. N. V. G. Gologan, op., dt. ·pag. 144.
8. A. Blrsoonu, Istor.ia şcoalelor centrale romîne gr. ort dim BI'aşov. Braşov 1902.
660 pag.
9. N. V. G. Goliogan, op. cit. p. 33.
IO. Fr. Te.ut.sich, Geschichte der SiebeJJJbiillger Sachsen, Sibiu 1910. Val. III. pg. 172.
11. S.ammLuiJJJg iaiMler vom .Jiahre 1795---.1805 IUr dre săchsrsche N:ation il!l Si.ebenbiirgen
von a1ller hiichster SteUe er:Lassener Reguilations - VorsclrriHen. Sibiu 1861.
91 pg.
12. Al. Papiu-llarian, lstori.a Romîruilor di:n Dacia Slliperioairă, Vdenia, 1851-52. Tom.
II. p. 653.
13. R·ugăctunea cal.or doi episcopi, a celui greco-unilt Ioan Lemeny de eadem şi a
ceLui u1nii1: V. Mogia aş1ermntă dietei id~ J,a 1842 în oaiu.zia RomînHor, locuitori pe
părruî111itul crăiesc numi1t şi săsesc. Bmaşov 1842, 22 pg. şi HdLi·bi Gaâil Lăszl6,
Vizsgă lodăs az Endelyi kenezisegekrol egyszersminid .az erdel}"i kot olăh piispok
igazuJlăsaul. Felclet Sehuler es fOkepp Trausch căfolafaiira. Mud 1846, 67 pag.
(apărut :anonim).
14. Vezi: Ra,pontul mag~tv'atului braşovoon din li iu;He 18-48 căotre <lOlll·iisarnl regal
baronul V.aj Miklos, ră,spu.nzînd ·P1înge1'.iJi 'Înamtate de unii locuitori din Săcele
(Reg. ad. mag. braşovean nr. 3160 (1848). „Pifută ce toţi cella1lţi supuşi prestează
186
moşierului Jar 2-3 zvle de .rabotă şi în afairă de dijmă încă maii da-u pui,
ouă; foa.gi, ailune. :raci şi a.Jtele, în regiunile boga,te în pădur,i însă cum este
BudiLa - situată în 1ap:ropierea SăceleJ!or pe teriitoriul judeţului Ailba de Sus
rtrebwiie să mai dea ranual 7 slînjeni ilemne de foc - Brra·şovul ra scutit pe <5oupuşii
să•i de bună voie şi fără ,nici o ,presiune aproa'J>e ·de un secol de aceste oontri-
buţLuni. Colonii trebuie să plă1ească numai o taxă de răscumpărare (Robot-
Redemtionstaxe) 1înfre 20 creţari ,pînă la 1 fior.uni şi după 2 animale de tracţiune
cîite patru coturi de lemne de foc. Aceşti locuitori au putut să-şi asigure pr~n
,folosi.rea aiproa1pe nemărginită ia timpului lor .liber ·din ,pădurile întinse venituri
com.udera.bile 1ptnă l1a sute de florini anua.!,i. Ei ·au ajuns uneori l•a o s.tiare
maJleriailă foarte bună şi .la o putemică creştere .numeriică. Aceste favoruri
Săcelenii le-iau recunosout .tntotdeauna - fiind pînă acum rrltl'lţ,urrniţi cu soarta
lor -- ,putînd face uşor comparaţie cu si,tuaţ.1a apăsătoare a iobia.gifor vecini,
.aflători pe teritoriul comutartului Albei de Sus".
15. I. Colan, CasÎJna Romînă din B,raşov 1835-1935. BI1aşov 1935.
16. A. HW-seanu, op. cit„ pg. 235.
17. V. Cherooteşiu. Conilrrbuţiuni I.a isrtori1a mişcăirillor ţărăneşti în anul 1848, dLn Studii
şi R.efel'ate priV1it031Te b ls:toria Romîniei, partea Il"a Ed. Academiei R..P.R..
1954 pg. 1191.
18. Jos. Trausch, Ubersichtlkhe Dairsrt.elnung der â'Meren Gemeindeverf1assu.ng der Stadt
Kronistaidt, neb.st den a~n Orlskonstitutionen dteser Stadt. B.!'aşov 1875.
19. Ştefan Ludwig Roth (Doktor ood Mag1ster), Der Sp11achlcamp.f in Siebenbiirgen.
Ei-ne BeJ!euch:lung des Woher und Wohin? Braşov 1842, 71 p-g.
20. Gheor.ghe Bariţiu, Pagini aJese din I~or~a T1ans.ilva,niei, Voi. II.
21. Jos. Trausch. Siebenbilrg.iJSCh-săchsisches SchriftsteHerlexikon. VoL II, Braşov, 1870,
~I~ .
22. Szi.nnyei Jozsof, Magyiarr Irok, Vol. III.
Activitatea istoriografică a lui N. Bălcescu
de Vasile Maciu
I. Cont:cmponanil '1.ui Nicolae Bălcesicu ,au fost putemi1c impresionaţi

de noutatea .conoepţiiei şi de bo.~ăţia informaţiilor pe icare se întemeiau
J.t.J1crăr1ile sale ·de i•storie. Curînd ·d 1 u1pă apariţia în primăvara şi vara anului
1844 în revista f Propăşirea}, Foaie $fiinţifică şi literară ·din laşi, lucrg-
rea sa Puterea armată şi arta militarâ de la intemeierea principatului Va-
lahiei pînă acum a putut fi 1public·ată şi în b.roşiură, lucru neobişnuH pe
atunioi în ţara noastră, iar peste 1doi ani, în 1846, a a1pă·rut şi fn tradUJcere
1
franceză în Revue de !'Orient, trarl11cătorul, J. A. Vaillant, semnînd ca autor,

fa'pt icare l-1a silit pe N. Bălcescu să 1protesteze în scris. O notă din ipu-
1
blkaţia !briaşoNea.nă Foaie pentru minte, inimă şi literatură din 30 Octom-

brie 1844, .datori1ă 1poo1babil însuşi reda1ctoruliui Gh. Bariţ 1, o aprnci1a ca o
„ .. Jutrare unică în fell:ull ei... ila a .cărei 1001111punere 1aiutoml ei s-a .folosit
de un miaire număr •de i1z•vO'are... ". Uin is•toric recunos1out, .M. Kagătniceanu,
rerferinldu-se la automl acestei! lucrări., s:cri1a1 în 1845, mani:Iest înd astfel
1
preţuirea sa: „II est le seul duquel Ies Valaques doivent attendre une bonne
histoire ,de leurs pays" 2. La doi ani după moartea ist:oricului romîn, Jules
Mkhelet, cel mai miare istoric Ir<tncez al epocii, vor:bin!d des1pre Question
economique des Principautes danubiennes, ce ·apăruse l1a Paris în 1850,
srcria: „Je ne connais rien de meilleur jusqu'id sur 'Ce sujet, rien de plus
irntrudiL." 3 , iar EHas Regnault repr01du1cea, .în a sa Histoire politiquc
et sociale des Principautes danubiennes, aipărută in 1855, numeroase pa-
gini din lUJcrnrea car-e-11 ,impresionase atîlt ,de mult 1pe Jules Mkhelet. Gîn-
di:torul d:emacrnt-revioluţionar rus N. Cernîşevsohi, ca rerdado1r al revistei
Sovremenic, 1n numeriile din ianuarie .şi felbruarie 1858 .a1le cărei·a a aipărut
aorticolul ainonim Principate/ie dunărene, Moldova şi Ţara Rominească unde
N. Bălcescu e arătat ca a·utorul broşurii Question economique des Princi-
pautes danubiennes, a c:u1nos1cut şi apreciat .această lucrare, aşa de apr,J-
pi1ată .prin conceipţi1a soJciială şi 1 politită de 1prnipriia sia gindire 4_
I. N. Bălcescu, Opere, lom. ,I, pairtea JI, Bucureşti 1940, 1p. 180, nota. editorului
Gh. Zane.
2. FJJagments tires des choriques moldaves et valaques pour servir ă l'histoire
de Pierre le Grarud .. „ Iassi, 1845; p. XII'I.
3. Les Lege!lldes democria:tiques du Nord, Paris, 1854, p. 306
4. Vezi Gh. Ha.pt . .Oe51p.re Nicol1ae Bălcescu şi icercmirle 11"evoluMcma1î-democraiice
din ·R'lis.~a. - în Studii, anu.I 5, m. IV, p. 105-.~107.
188
Daieă ·Oamenbi generaţiei de !:a 1848 sau a.ceia coare au cresout irnedii.!t
î.n iumbm ei .!-au arpreiciat 1pînă '11a sfiîrşitul vi·eţii lor pe N. Bă~oescu şi ca
istoric de valnare, nu .numai ca luptător poilit.iic, aşa cum a fa:cut I:m
Ghica s şi Alexan11dru Odc:ibescu, ,care i-a pulblica în 1878 opera sa p::iis-
tuimă I stor ia romînilor sub Mihai Vodă Viteazul, istoriografia romineas.:ă
dintre 1878 şi 1944 •a scos 1în relief, ·fie numai 1ca1liltăţi,Le iliter·ave ale operii
siale, fie mai. •ales uneile as,pecte negative a,le a1cestei1a. Tem1k11du-s-e să nu
striice tihna 1dasei dominante, istori:ci.i regimu·lui burghezo-moşieresc, a:do-
rntori ai erudiţiei şi aglomerării de kirpt.e oarbe, s-au grăbit să ·considere
opera ş1i1inţi'fi'Că a lui N. Bă!Jcesou ca depăşită şi chi-ar inuti.lizaibHă, ln re:.i-
litiate ingrijairaţi de 1ervenţa ei revoluţiona1ră.
Primul di:ntre istori1cii care au privit „critiic" qpern, :Lui N. Bălcesru
a tost A. D. Xenopol. In apfi.colu·l Două scrieri istorice asupra lui Mihai
Viteazul. Bălcescu şi Teutschlănder ... , arpăirut în nr. 2 din 1880 al revistei
Convorbiri Literare, care 'Îşi luase miosiunea să compromită opera oam2-
ni.lor de ila· 1848, A. D. Xenqpol arată ică s1cqpu.l 'lui N. Băkescu, .în scrie-
rea lucrăr1ii Istoria romînilor sub Mihai Vodă Viteazul, ide oaire se ocupa,
a fost nu de a găsi adevănull d de a exalta patriotismul pqpomlui rnmin.
„BMcescu, sicria iei, arvea died pe dlî,ngă ex1punerea iiostoriei lui Mihai Vo1dă
ş1i al1ă ţintă 1înai1n1ea ocJhL~m, aceea. ·de a aiprin<le in suirtetele cititorului
iillibi1rea, ·de mătriTe şi de 1gilorie ia na~~ei romîne, de ia- 1deştepta în el sim-
ţămîntul patrioUsmullui 6 • Duipă iee ,reliefează exa1gerarea aprecieri1i vkto-
riifor 0hţi1nute rde ramlini. asupra tmdlor Jn im1na anuliuli 1·595, ei\ lil mustră
pe iistoriicul lui Miiha,i Viteazul 1peintru ieă .a1r fi mai mult ipa1triot <lecîit isto-
rk;, oeea oe nu era a1deivăliat ipentru stia1diiul 'În oare se :afla istori·ograJi l
ramJîneas.că la j uimă ta tea sec. X IX, ide oarece. „ ... asemenea la ude peste mă
sură 1se JnUl.nesiC mai 1des în oartea i\ui" ... pe oind is1~orfoul „ ...nu trebuie
să ui,te că, da1Că ipatri-otismull 1 ii ieste inivoit, acesta ni1ci oidată nu treibuie
să ,înrunece 1 a1deNăirul" 7 • Coru::luzi,a care se impune cititorUJlui, căd A. O.
Xena.pol n-o trage in mod 10ate1gork, ·eiS1te că N. Bă!tCescu n-ar. fi un ade-
vănat istiori!C I Exirli1oîndu-şi icol.oratura patrioti1că a .J1U1or?.ri1i cele1i mai 1liargi
.a lui N. rBălciescu prin fi.eI1berea ,ideii naţionale un momentul scrierii ei,
aidi.că prirn ifeuivenţa revoluţionară a 1anHor 1848-1 1 852, A. D. Xenopo.1
0Jdaugă şi „aipăs:area" la. 1car•e era rexipus spkitu:I autorului ei, .care „ ... nu
putea să inu ipună în l1um~nă fia1 !1să mai multe .:lin IÎ1ntrebări1le asu1pm cărora
el îndreptra6•ei cercetările isale" 8. Fără să spună un '(;LtV<int despre marile
menite a1e lucrării cercetate, care era în momentul ;scrierii ei 1prima mono-
graifiie ldin istoriogria,fia rnm~ne1asoă, conioe,pută pe iun 1plan lar,g şi pe bia1z1
unei ooince1pţii :înainta te idies1pre dezvoltarea' soci.etăţii omeneşti, şi fără să
menţioneze nici .una din luicrănil-e JPUb~ita1te în timip~l vieţii s<11lie de autl()rul
ei, A. D. Xenopoil, sub pretextul abiectitv'ită1ii, că.reia inu i-<r servit el în-
suşi de1p!i111i, iîn r1ealitate IPJentru a p1ace ICOJlduJcătoriilor revistei Convorbiri
Literare, în.Hn!dea o umbră nemeritatiă aisu1pra ·adiivi1tăţii ştiinţifice a unui
istorilc a·dervărat.
în lunig:a şi ;y,ar1i1ata ~ui attivitate, N. Imga a \Ceroettat ma1i mult şi în
timpuri di.feri1te opera de i1storic a lui N. Bălcescu, a1procii11du-·l, lă·ră drep-
ttare, 1î1n ani1i .de du1pă, 1907, 1ca pe un precursor ideoliogic aQ naţiona!lismului
5. Opere corn:plele, VOII. III, p. 382, Bucureşti, 1914.

6. Convorbiri Literare, nr. 2 din I ma•i 1880, p. 41.
7. Ibidem, p. 44.
a. Ibidem, p. 48.
189
burnt1ew-democrntic, pe care în aoel moment ,el însUJŞi H &ervea 9 , descon-
s~d:nrnu-'l îrnă ca dstoriic. DUlpă el, N. Bălooscu n-arvea „ ...soliditatea de
cultua-ă, pri>virea critică, marnle aVlînt creator, multiilaterama1tea şi larga
bogăţie ,de minte a lui Kogălniceanu ... " 10 deşi, într-o viaţă ituingă, acest.ia n-.;1
pulS nici pe ideiparte in discuţie atJîcea probileme de istorie, cuim a făcut in
maii puţin de izece -all1i prinmt, care a deschi6 drumuri .noii, rămase a,poi ne-
umblate Jn istoriografia rom!ÎJ1ească pină 1in zi:lele noastre. Pentru N. IarK~.
Niool1a e iBăk.e.scu era doar ,„ ..un enh.Izi1ast fanatic, adevărat temperament
de carb01wro militar şi poetk.„." 9 , a1preciere nedr.eap'tă şi nefundată, de-
oarece autorul lucrării Mersul revoluţiei în istoria romînilor şi a1l Reformei
sociale la romîni, forma rominească a lucrării Question economique ... , de-
parte de .a fi utqpist, căci el a rombătut tendinţele uWipilste a11e lui C. A.
Rosetti, :îşi întemeia concepţia sa istorilcă pe cercetarea critică a tr·„::u-
tului şi, dintre contietnp()lflainii săi .romini., el a avut Jnţelegerea cea mai
aproape de realitate a dezv!Obtăfiii soeiietăţii omeneşti. Ceea ce~l fiac-e pc
N. Iorga să-l considere „car1bonaro" esite revoluţ'ionari6mu·I său, pe c.are
nu_;! v€Jde sau nu vrea să-l vadă că esl'e izvOlflît diin convingerea ştiinţi/ied
ee~şi fofJITbase N. Bălcesiau - şi oarn n-a fa.st desminţită ,de mernUJ! de mai
tiirziiu 1al omenirii (desminţiţi au :fJOst critioii fervenţei sale revoluţionare)
- că iSOiei,etatea omenească se ·atlă u.ntr-o neoonteniită dezvoltare către
libertate.
A!nalizifn<l Puterea ar.mată ... , N. Iorga a,preciiază că autorul ei „ ... era
în iSt.are să T'€COIIIBtituie... tr~u~u1l" ... , dar „ ... prin Insuşirile sale pO'li-
tice ... 11 , (?) şi recunoaşte că lucrarea se întemeiază 1pe o largă şi variată
informaţie, pe i,zvo~:i.re externe şi interne, i;ntre acesr1eiai din urmă crorti'c·~l~
d~n ţară" ... in care Aarnn nu umiblliase mai de :loc tinld şi-a scris întinsa
compilaţie istorică ... ", .precum şi „ ...unele acte chiar, .ce se păstrau in
arhivele din nou întemeiate ... " 12 • Totuşi, el consideră că lui N. Bălcescu îi
lipseau, ca istoric" - două însuşiri: înţelegerea unei dezvoltări care &eoate
·Jia 1:umină şi .înghite, 1pe rind anumite ~lemenre, şi critica prin care se
unlătl.l!ră inahiipuirea s<'!:u refa(.erile, adausurile cuprinse- ]n izvoare, ca·re
foarte adeseori se î'Olfă1işează tru'liburi. .. " 12 , ai1pisuini pe care :le avea comune
cu istoriogr;afi1a aipt.1LSeană oontemrporană, în specia1l oo cea franceză. An'1·
liQJîrid metOlda de uUJÎIZJare a izvoairelor de către N. Băkescu, ne dăim re-
·pede seama, 1contra susţinerilor liui N. Iorga, că el -avea un discernămînt
mult mai a<lllinc decît 011icare dinfre istoricH rnmiini anteriori sau oont:mi-
pornni lui, inclusi;v M. Kogălniiceanu care, dacă a publicat cronici şi docu-
mente, n-a elaborat însă, cum a făcut el, nici o lucrare .pe baza lor. Pentru
J.iipsa de 1înţelegere 1a demoltării istorice num.a1i N. Bălces.cu, ddntre toti
ffitoricii romi.ni de pînă Ilia 1944, nu poa•te fi a1Cu1Z1at, el dntemeindu-şi în-
treaig•a LSa conceipţiie a istoriei pe conrvingerea, a1prqpiată de aoeea a mate-
rfaliismuLui istoric, tcă societatea amenească a trecut de l1a o rinduială la
alta printr-o 11e1Cc.Jnreni1tă dezvoltMe, aiceasta proti·ucinidu-se nu la Jntim-
•pilare ci 1pe baza ·le1gi1i iprogresu1lui. Se p•are !Îlnsă că N. Iorg;a ou se referă
la o asemenea tinţelegere a dezvoltăirii istorice, ci ·l1a,· o :dez;voltare haotică
de fapte, ce nu sJnt stăpinite de nici o lege I
9.N. Iorga, Origimile naţionalismului romtn, 1programuJ lui N. Bălcescu.

10.N. Iorga, Isitariia 'liforafoa-j.i româneşti J111 veacul 1a1l XIX"lea, voi. II, p. 125,
BuCUireşti, 1908.
11. Ibfldem, p. 120.
12. Ibidem, p. 12.1.
190
Deşi N. Iorga reounoaştie ,ca foarte importantă şi p:iiină -de „ ... vederi
neaşteiptlat de drepte clînd se .~ine seamă de micul număr de ,izvoare de
care dil5punea autorul..." 1a lu.c:riarea Despre .starea so/irală a muncitorilor
plugari în Principatele romîneşti în deosebite timpuri, el totuşi îi bagă
vină 1lui N. Băke.soo, fără nici un rost, pentru „ ... nelîndestuAătoarea lui
pregătire cnitică" 14 deşi acesta putuse din puţine i,z:voore să extragă în-
ţelegerea transformării relaţiHor societăţii romîneştii în trecut. Aceeaşi î11-
vii1oovăţiire nedreaptă i se ·adUJce lui N. Bălcescu când, discutin1d Jstorirt
rominilor sub Mihai Vodă VUeazul, se ocrie generalizindu-se că între-
„ ..
bl.lli111ţa i,zvoareJ.ie Jdac;igu·r, -fără critică ... " şi i se aduce acuzaţia ne~nte
meiată că „ ... prea aldeseori se vede, prin încuf'Cături şi exa;gerări, că s.crii-
torul nu cunoaşte mediu'l contemporan şi rosturile aiddnd ale popoarelor de
oaire se OOUJPă ... " 15 • Cunoaşterea mediului ţantemporan a fenomenelor stu-
drate este în.să, tLa orke istoric, în fua:i!Ue de ooridiţJi,le de cercetare ale
momentului Jn .care .LUJCrează şi ea ou poate fi aipreciiaită rprin companţie
cu .poorbiliităJţihe ide ounoaştere create peste o jumăt?te de secol ~au chiar
mai t!îrzi!ll..
Un i'5borUIC mai nou, P. P. Pianail'escu, în studiul său din 1923, Con-
tribuţii la o biografie a lui N. Bălcescu, ana[i.zînd unele aspecte ·CJ le I sto-
riei rominilor sub Mihai V odă Viteazul, coochilde că auto.ml acestei lucrări
inţeilegea ist0f1iia dtn punct de v€1dere religios şi anume 'în sensul uooi. reli-
giozităţi revoluţionare de tip liberal !6. Mai tîrziu, în 1929, acelaşi istoric
aHrm1a despre N. Bălooscu că nu e om de ştiinţă;, in sensul obiedivW1ţii,
pentru că el sicrie ca să inif.ltUenţeze O!Pinia publică 17 , ca ş1i oind a fi om
de ştiinţă şi tot odată om !POiitic aT ~i o 1contrazilcere ·de nel.11lăturat. N.
Bălcescu mai este a1CUZ1at ipentru că ar folosi ,în lucră:riHe sa1le 1dei a1prio-
nce, aptidî:ndu-Je fară j;UJ.5ti~icare istmiei noastre „ ...ide ţară orientală" ...
pe baza co.nduziilar irase .din .cenceta:rea evoluţiei socităţhl feudale ooci-
dentale 17 • Dar, toomai prin 131pllic'.lrea l.a istoria poporului romîn a legii
de ·dezvoltare a societăţii omeneşti de la o rînduială economică inferioară
la alta superioară în ceea ce priveşte calitatea raporturilor sociale N. Băl
cescu a destoiperit, şi ,alCJe5ta este unul diin marile LuJi merite ca istoric,
că şi societ·atea romî:nească a tr.ecut de !ia sda!Vag.i1SJ11 la feudalism şi era
pe punctul de a-l pepă~ şi 1pe a.cesta, el îrnuşi h.nptMi:d ca revol1uţiff.1ar
pentrn grălbirea proee.stdui. Constatarea existenţii legitJ.or în istorie il ridiică
pe N. Bălkescu cu mult deasutpra fatlanidlor romîni ce i-a:u urmat pJnă ce
'Curî:nd. Şi Andrei Oţetea, in stuldiul &Săiu Nicolae Bălcescu 18, n-.arie in fond
o părere mai ibUJnă idesipre valoarea ştiiinţil'ică a <J!perci istoriCului de acum
o sută de ani. Lucrările de i1Storie .afle acestu~a •n-a!f fi <lecit ifostrarea
teordifor sale politice democr.art:itce. Puterea armată şi arta militară ... n-<lr
avea nici o v.aloare ştiinţifică, ci nurnai una -cu caracter practic, .2dică
poJitic, d>eşi la -aipiariVî·a s 1a ia.ceastă lucrare a fast oonsiderată de toţi isto-
ricii rnm~.ni1 ca ceva ou totul nou şi ·ai s-erlVlit, cu toate 1Hpsurile sale dove-
dite ma~ hlrzău, muHă vreme singură ipenrr:u 1cunoaişterea trecutului 1militar
a1l poporu!ui romî.n, cliteva din susţinerile ei putind servi şi astăzi ca baz:î
13.Ibidem, p. 126.
14.lbLd.
15.Ibid„ p. 129.
16.O. c„ p. 155.
17.N. Bălcescu, p. 13, ed. Oartea Romîneaiscă, Buoureşti, 1929.
18.Revista Fundiaţii:Jor ~a1Je, Bucureş1i, ia-nul XIII (ianuarie 1946) nr. I,
pp. 100-108.
191
de d.iscwtie. Istoria rominilor sub Mihai Vodă Viteazul e consi·deraiă ca
eipopee valabilă, prin însuş.ir1i1le sale sWistiice nu pr:in con;ţinutul ei de
adevăr i1storilc, ioriaît id.e restriîrns ar .fi ·el astăzi, 'la mai muUt ide un secol
de la elaborarea lucrări1i, deşi nu se poate scri1e o iistiori·e a i,rncericăir:ilor de
centra'lhz,a·re polliHcă ,a popor.ulu·i romîn fără ia se stUJdli·a 1ald1Î11c tezele suis-
ţinute de N. Băi!Jcescu î,n areea1s1tă operă a sa.
Deswnsilclerarea nefondată a contributiei stiintilice a istori~uluii Nko-
lae Bălresicu poiate fii exipli1eată numai P'eritrn ;că 1opera lllli i:stoi-ică a fost
priivhtă din ipunctul ide vedere .a[ unei erudiiţii liipsite de genewlizări, oare
disipreţui.a toorioa şi ,r~f u:ca să corntruliască \liii.tioml. Tocmai· în puterea
de generalizare însă, în găsirea unor legi de dezvoltare a societăţii şi
în a\plkarea .lor U1a istmi·a patriei sall·e stă su1perior:itatea actiuv,ită1ţ>ii de isto-
ric a 1lui N. Bă:\icescu asuipra lîntr.eigei is.to1rfograiliîii care. i-a u1r:m~t 1piînă după
1944, 1precum to1omai prin 1C'aracterul .creator 1al .oipenii sa•lie, el 1poai'e ii con-
si:clerat ca !p'Pocurnor -al ştiiinţei iiStorice romîneşti din z1ilele noastr-e.
II. Dezvoltairea ,produ1cţiei de mărfuri Jn a doua jumătate a sec. XVII
a det-enminat Joceiputul destrămări1i feudal'ismului şi .al .apariţiei primelor
elemente ale carpita.lismulwi, ·fenomen care a fărcut să a.pară rpf'imele lucrări
de istoriagraifi.e romînească, in 1care s•e găsesc g1ermenii ideologiei bur-
gheze. Mk'Oln Costin, Constant'i1n: Gantaleuz•i:no şi Diirnitf1ie Cantemir depă
şesc, în scrierne Lor, punctu:[ de vedere sirîirnt, provi.nda'I, '\eg.at de st;alul
feu;da!L, penrt:ru a proclama unitatea .po:porului romîn, ce locuia atit în
Moldova, clÎt şi in Ţ:ara R·om\înea;scă 'Şi Jn TransHvarnua. I.năis1prfrea domi-
naţiU1nii otamane in Mo11Jdov,a şi Ţ1am..Romîit1iea:scă ~in s•oc. XVIII, înc.etl-
niirlld pro1c1asul de destrămare •a feudalismului, a fă1cut iea iluicrările aicestor
istoriognaJi să rămînă multă ·vr:eme netipărite 1.s.au să fie 1 puMicat~ în limbi
strt:1inie şi numai 'Parţia 1!, aşa imit puţini romini le-au icunos·cut, ma1i ales
în cc,1pii ma:nuserise.
După cireştiere1a apăsării turceşti a 1inaetinit genminarea ·ca1pita1Jiismului
în Princip.atele dunărene, în s•ohimb în Tra.nsihr;ania dominată de Habs-
bungi condiţiunile formării burghe~i·ei rnmineşti ·deveni:seră j,n sec. XVIII
mai favorabile, ceea ce a provocat şi trezirea la conştiinţa naţională a
poporului romîn. Pentru că în Transilvania rominii nu aveau drepturi poli-
Hce în stat, deşi alcătuiau imajoritatea "drobitoare a producătorilor, isto·
riografia a ,devenit o a11mă importantă a mişcării lor naţionale. Gheorghe
Şincai, Saimuil Micu şi Petru Maior s.au străduit să demonstreze în lu-
crările lor că, din punct de vedere istoric, poporul romîn avea cea mai
întemeiată îndreptăţire să participe la conducerea ţării, fiind cel mai
vechi ;pe acest teritoriu. Demonstrind trewtul de li.lipie glorios al poporu-
lui romîn ;pentru libertatea sa, ei îndemnau tinerele vlăstare ale burghe-
ziei ce se forma, în special ca bur'ghezie sătească, la lupta pentru unita-
tea şi independenţa naţională, ce a·păreau însă ca ţinte îndepărtate. Lu-
crările tiipărite ale istoriografilor transilvani şi ale ,popularizatorilor lor
ati fost difuzate, pe calea intenselor relaţii comerciale, nu numai în Tran-
silvania, d şi în Ţara Romînească şi Moldova, aşa incit ideile pe care le
purtau au contribuit la grăbirea trezirii conştiinţei naţionale şi în aceste
două ţări. Ad, în a doua jumătate a sec. XVIII, prin dezvoltarea forţelor
de producţie, procesul destrămării feudalismului şi al fonmării ca:pitalis-
mului s-a accentuat, iar mişcarea naţională ·Ce a început a se forma a
ţintit în primul rind la asigurarea 1pieţii interne !Pentru burghezia autoh-
tonă contra jafului turcesc.
192
Interesul ;pentru studiul is.toriei a crescut pe măsură .ce prin lărgirea
sf.erei rel•aţi~lor .COllilelrtJiale, !Încrederea ~n vechile dog:me aile relig·iei scădea,
cunoaşterea trecutu·lut omeniir.ii sau lflumai a~ proipriulu'i popor romîn ser-
vind la orient1a rea în aiJ)iarentul haos creat 1n Europa din primul sfert
al sec. XIX de războad·ede revoluţiei burgheze francezie şi ale imp·~riului
lui Narpo~eon. La 1800 dr. Ion Molnar tii;părea la Buda o Istorie univ·~r
sală 19 , fralducere din1r-o versiune gerrnană din 1793 a iocrării lui MiHot,
întitulată Elements d' histoire generale, ancienne et moderne, iar în anii
1825-1827 Grigorie, egumenul milnăstiriii Sf. Ioan 1din Bucure.şti, publi-
că Îlin IPatr:u volume Prescurtarea istoriei universale 20 , trardusă du·pă ver-
siunea g.receaiscă a 'lucrării framezului LouÎIS Domairon, ce apărnse la
Paris în 1801 sub titlul Les rudiments de l'hisfoire ou idee generale et pre-
cise des peuples Les plus celebres, tant ancins que modernes. în prefaţă,
traducătlOrul, deşi călugă:r, arată că studiul istoriei 1a}ută pe cititor să 1nţe
leagă deJSlfăşu~area even~menteilor politice şi sociale. Intir ebîndu-ise asupra 1
rostului lintlîmrplă:rnLor din trecutul omenirH - „nearnulllli omenesc" - ,

omuJluti ,, ...nimenea •ailt nu-i poat•e răispunde mai desluşit fără im1mai Istoria,
soi-ie el, 'P'eintru că aceasta ipoveisteşte cUJI1at toate cele ~e s-au făcut în lume
mai înaLnte icu a~!Îţia mii de a~ni: Joceiputul, ·înălţarea şi căderea tutumr
neamurJlor şi împărăţiilor, izvodirea meşt.eşuguri1lor şi a tutur()[' ştiintelor,
isouisinţa, legi.le, aşezăorile, orinduieli1e şi toate dbiceiurile".
Studiul istoriei eira ·iindicat, aşa dar, să exipâi'ce .tfa.nsformăriLe sociale
şi :poldtice ale lumii eUJropene şi zguduirile ipropri!ei sCJICietăţi feudaile rl)mi-
neşti. Răscoala din 1821, icare urmăr•ise realizarea atit •a -revendicărilor
naţionale oit şi a celor ţărăneşti a.ntifoudaJLe, impre.sionase mult spiritele
inaiintate a:le timipuluL. Dinicu Galeiscu, Jn Tnsemnare a călătoriei mele,
hpărită la BUJda in 1826, depl!inge soarta neooDQoită în care boierimea
Unea masele tărănesti si îndeamnă la iîmbunătătirea soartei aieestora. Ast-
iet. în ajwnul' epocii regulamentare, societatea rOJTIILnească era pre:x·upată
tot mai mult ·de cele două faturi •ale problemei trecer~i de Ja formaţi·t:nea
f.eudală IÎ.:a cea capitalistă: asigurarea ·pi.eţii interne şi îinlăturar~a rela-
ţiilor feudale.
Inlăturr-area monopolului turcesc asU1pm comerţului extem a~ Prin-
cipatelor dunărene şi întărirea autonomi-ei lor prii1n tratatul ruso-turc de
·La Adrianopol din 1829 au creat condiţii mai favorabile pentru :as.censhmea
btlI'gheziei şi au grălbit procesul destrămării fewdahl1smuJhui. Producţia în
general şi cea de mărfor.i in sipedal a crescut şi odată cu ea cultura unor
pături tot mai largi. I.nvă.ţăanJntul cu limlba de predare romîneaiscă, reor-
ganizat in 1831, se dezvoltă cu reipeziciune. Că·lătorii:le tn OOC'iident pentru
k1terese comeroia!.e sau pentru cunoaştenea ci'Vilizaţiei 1ui deive:ie.au tot mai
frecV1ente. Presa periodiică şi tiipăriturile de cărţi s-a•u înmulţit iar te:drul
a devenit o necesitate a popula~iei oraşelor mari. LU1Pta pentru înlăturarea
relaţH!or feudale ş-i 1pentru independenţa •şi unitatea naţională ia forme mai
ava1nsate şi se organdzează tot maii temeink.
Dacă ip.înă către 1825, a:lături ide istorJe, .ftlologia jucase un rol impor-
tant în trezirea şi formarea conştiinţei .naţionale a poporului romîn, de
aci inainte istoria OCUipă princi1P.a·luJl loc tîn îndrumarea mişcării :naţionale
19. Vezi N. Iorga, Cea dintîi istorie UIIlirversailă, tipărită în T.ransUvianila. Ami.
Ac.ad. Rom., Secţia ist., Secţia III, tom. IV (1925).
20. Vezi ReViista Istorică, 1920, pp. l20~131.
13. - Studii şi articole de Istorie J93

~ a Luptei antiiteuda1le. Lucrarea lu'i P.etr.u Maior, Istoria pentru începutul
romînilor in Dacia, tipărită la Buda în 1812, a rost retipărită tot la Buda
în: 1834 idle către moLdoveanul lorda!Clhe Mă:tliinescu, secretarul Arhivebr
Statului din Iaşi, care, în prefaţa ediţiei sale, arăta că valoarea lucrării
„ ...este de oibşte CUJflOsootă, nu numai de Naţi:a Rom~nească, ci şi de '.:ătre
neamurile streine, care au avut înJdemnarre de a o citi. Iar foliosul ce s-tau
revănsat dintr-Unsa ,peste Naţia RomJnească, este mai mare, şi mai însem-
nat, <lecit să-l ipoată ci1t1eva desicnie d.1llpă cuviinţă" ... Activitatea istotio-
gra1filor aildelen:i ide l1a începutul sec. XIX a oontinUJat-o în această vreme
Flori1an Aaron, el insuşi un a1ndelean, care, .profesor la Colegiul Sf. Sav1,
a pU!blidat în aniti 1835-1838 in. Hucureşti primele trei tomuri din lulcra-
rea Idee repede de istoria Prin/ipatului Ţării Romineşti, oprindu-se la a
doua domnie a lui Radu Mihnea, suocesorul lUJi Raidu Şeriban. J.n prefaţă,
deo1ara că scopul său era să dea „ ...pricină de cercetare şi critică şi pe
tinerJmea romînă - de Vldi fi norocit - să o indrăgla<ic oarecum cu ist;ria
dulooi ipatri. .. " 2 1. H ~ş.i dăldea sealm:a îrusă că ltrorarea sa nu corespunde1
necesităţilor ştiinţifice a[e timpufoi, tind arăta că nu ;poate Lndeplini „ ... mn-
diţii:le :în care ar .trebui să se lucreze o istorie a patriei ... " şi deolara că
n-.a 1.5em11alat izvoarele folosite şi nici nu le-a utHi·zat în mod critic 2 2•
Istoriog:r.a.Ha rolTIÎlneasiCă, <le pină atunci, adresîndu-se tlilliU.i public r~
strn de cititori cu o cultură lincă domiinată de S[piiritul reiJiigiei, se măr
gjinea la ex,punerea cronologică a evenimenteilor, mai a.1es a celior cu c.i-
raicter pot:i1tic, ncingri~indu-se să„ş.i !Însuşească metOlda critică de cer;ceiare,
ca:re Ln Oocident [ăcuse :progrese 1aşa: de malfi. Necesita,tea de a combate
paivilegi.He 100iereşti, de a pregăti· spiritele în vederea luptei hotă!l"itoare
pentru !Înlăturarea feu1daHsmului, cucerirea indeJpenderrţei şi făurirea urn-
tăţi:i naţionale, împingea oodetaea romî.neasică din juir.wl <:1nului 1840, ce se
descăihtşa 1acum de dogmele religiei, să ceară istmidlor lucrări de nivelul
ştiinţific ,a,l istor.iogmfiei oocidentale studi'ată de mu 1Lţi clintire ro1111Îni, po-
trivit iaulturii de un nivel rnaii înalt la care 1ajwn.sese. O Lncercare <le a sa-
tisfat.e icer.inţele noi ale sacietă,ţii de la istodti a făcut-o MihaH KogăJni
cealllU. Reprezentant al iboier,iimdi libera.le şi al bu!flgheziei, acesta încă de
tlilnăT, pe dînd ·era .pe ,pu1nctu1l <le a-şi termina stUJdiHe Jn Germania, a în-
1
reput o actiiv.itabe de istoric, pe care ·a cOlntinuat-o, cu mari ·întreruperi,

plÎ)nă la siflîrşi1 tuJl vi~~i sale. PreocUJpat să facă :cunos~UJt în Occident po-
poru:! i.să1u, acoperit de hulă de u111i.i istonid germani, el pubHcă în 1837
fa, Beriliin H istoire de la Valachie, de la Moldavie let des Valaques trans-
danubiens, pe care a lăsat-'O 'apod neterminată. Voind să facă mai mult
decît Florian Aaron, tllnărul .istoric mOl!tdoveain a căuta1t să sicrie o ·istorie
a în1tregului J>OIPor romîn aşa cum :înoerca:seră pe vremuiri Constantin
OantaJcuzino şi Dimitrie Gallltemi.r, deşi titlul l'lltrăr.i!i saile nu menţio110
şi pe romLnlii <liin Tram1livania. E:t, i!ntrooîlnd pe 1predooasorii săi, ar f.i dorit
să facă ounOSC1Ute „ ...~i ins1tituţH1.e, adminiisitiraţia., moravur.ile, dn slflîr:şit
viata veclfrliOr molldovlahi ... " 23 , idtar ddcumentatia iii ,lilpsea. Desi a a'V'lllt la
dispoziţie uniele lucrări skeilfle, ipe car"e nu Ie :pulbea folosi Florian Aaron,
M. Kogălniceanu n-a putut, ifin aoeastă o.peră a sa, ,să dm:ă istoriograifi«.i
romJnească: cu mult mai d~arte dooît o i'ăJcuse acel1a. Cunoscător at me-
21. O. c., voi. I, p. XXIII.

22. Ibidem, p. XXII.
23. Opere, 'VOII. I, IP· 50, Bucureşti, 1946..
194
todelor de cercetare ale is,tori,dlor dcciidentali şi dl.î.ndu-şi sea1ma că o isto-
rie a poiporuiluii roimin nu se putea scrie numai pe ibaza lucrărHor de is1o-
rie, romîneşti şi streine, publicate 1piină atunoi, el întemeiarză în 1841 la
Iaşi .pr1ma revistă romînea!SCă, ce-şi propunea să :pU!bliloe documente, Ar-
hiva Romînească. In prefaţa primului volum, demonstrează pentru prima
oară In tara •oomstră v1 a1loarea hrisoave'lor si a uricelor, a vechilor monu~
mente ş( ·a resturilor arheologice, :a tradiţiilor populare şi a oronicelor 24 •
Pes•te puţină vreme, la 24 noiembrie 1843, M. Kogă.Jniceanu a pronunţat
îrlă1tătoml său Cuvîntul de deschidere a cursului de istorie nafională în
Academia Mihăileană, în care ţintea să-şi convingă ascultăto~ii despre
importanţa stUlddulit.JJi istoriei popomfoi romîn. AJOi el ise rMică împotrh;a
acelor istorid, care „.„n-au ·avut in •pri<viire <lecit biografia Domnilor, ne-
pomen~111d nemdcă des1pre popor, izvorul tuturor mi1şcărHor şi isprăviilor,
şi fără ca•re stăiplinitoriii n-ar ·fi nemică" 25 • J1ntierzicindu-.i-se să-şi ţi-nă
cursul, ce-l deschidea astfel, M. Kogălni-ceanu n-a :put•ut să-şi ţi-nă fă 1gă
duiaJ1a de :a· scrie o istorie ·a ptjporuLui .romJn, :întemeiată pe o concepţie
şi metodă nouă. A puiblicat Jnsă documente - nu prea multe - şi cro-
nici, prin cail'e taiptă a •ajufat Jn mod simţitor !ia creşterea is•toriografiei
rorllineşti fă.ră să fi !J>'I"OVOC'at totU1Şi o trainsro11ma.re calitativă a ei. Sarcina
de •a demo!lfa .felul' de a scrie istoria rpentru a o face oap1abi'lă să servealScă
neicesitătilOir noi ale societătii rornîne:sti a revenit lui N. Bălcescu, care
era ad:Lnc pătrunG de convi.iigerea că' trebuie să spiriji1ne activitatea sa
revoluţionară ,p'l"intr-o internă muncă ştiiinţifrică îin domeniul istoriei.
Fiul ooui mic boieT, şi născut în Buoureşti la 1819, N. Băkescu şi-a
făoot studiile .la Co~egiul Sf. Sava, dUlplă 1ce învăţase mai î!nainte la un das-
căl particular limba greacă. Formindu-şi spiritul într-un timp, în· care boie-
rimea legată de trecutul de umiili:nţă al patriei apărea ca trădătoare, hr
pqporul era ară1 tat oa singur.a forţă caipalbilă să dea unitatea şi indepen-
denţă naţională. el a asimHat în şcoală, unde a :avut 1p:rofesori, ~ntr·e -a1lţii,
pe Florian Aaron şi pe J. A. VaHla:nt, e11ementele ·UJnei culturi revoluţionare,
dacă o r:aiportăm pe aceasta la poziţia ce loo în problema naţională şi faţa
de :prtvilleigiile :boiereşti. Preocupări.le sale intelectuia1le erau însă mult mai
largi delcit rputeau da rnrsurilie profesiof!lilor C(jJegiului S1. Sa<va. Jon. Ghica
îl .arată ca octljpl:ndu~se, îl1Că .de pe băncile şcoa'1ei1 , eu alcătuirea unoir ex-
trase din J1 ucrările diteriţilor istoriti referitoare la t100Utul pqporului ro-
min 26 • Cunosc'îlnKl din coipi,Jărie Hmba g·reaică şi de J.a Colegiu 1imbile fran-
iaeză şi lia1t1Înă, el a deprins apoi şi germana, engleza şi italiana pentru a
putea util:i~a :l:ucrăiri1e de istorie, ce se aflau scrise în aceste limbi. încă
din adolescenţă studfa deaprnatpe toate lucrările ce-i cădeau în mină, tipă
dte sau marrusciri·se, rneniite să-l ajute a cunoaşte isforÎla pâtri~i sa.~e, prin-
tre care Istoria pentru începutul romî:nilor în Dacia ·a ilui Petru M-aior,
care circuLa mulit în ţairă, Histoire de la Valaohie, de la Moldavie et de-:;
Valaques transdanubiens a lui M. Kogălniceanu, Histoire de l'empire ot-
toman„. a lui Dimitrie Cantemir, Istoria Ţării Romîneşti, atribuită în în-
tregime lui R•adu Grecea.nu, c:i1·ate în prima sa luorare Puterea armată,
scrisă p~1nă în 1843, cirtl era gata 27 • Ion Ghica, 1care :l-a cunoscut de-
24, Ibidem, p. VII.

25. Ibid., p. 648.
2s. O. c., pp. 379-380.
27. Ibidem, p. 380 şi 382.
195,
aiproa1pe, ni-l prezintă ca un .pasionat al studiilor de istorie. „Niicu Băl
cescu 1aivea o mare dorinţă de a 1nvă·ţa, scrie el; dotat cu înlesnire şi
aiplicaţfune la sttlldii, inteligent, arxient şi entuziast, P!fedilecţiunea lui era
mai cu deosebire pientru situidiiile istorice şi mai a1es pentru partea mili-
ta·ră a istoriei. Din copilărie c1Use cu at~nţitllne ·Vieţile oamenilor vesttţi
a lui Pl-tlltarh, Anabasul lui Xenafon, Războiul Pa,lopionesian al lui Tu-
cid'iid; citise şi rociNse pe Tadt, 1comenfariile .lui Cezar, campanii:Ie lui
Napo1oon şi ale lui Friideric cel mare şi studia cu dinarlinsul pe Gibbon
şi scrierile Generalului Jornigny asupra strategiei ... La etatea de douăzeci
de ani, citii.se tot oe putuse găsi ipe it.i pe colea despre .iistoria noastră
:na~iona.lă ; 1petrecea zile intregi 1cufuitl!dat m studiul documentelor adunate
de :ră;posatul căpitan Comescu Olteni:ceanu... 28 .
N. Bă.loesicu a folosit în mod creator experlienţa iistoriograniei occi-
dentale, în sipecial .pe a celei fr.anceze, care l-a influenţat fin gmdirea s:i
de ce11cetător .al trecutului, nu oa o mainid'estare a romantismului, cum s-·a
sUJSţinut, 29 căci romantismul avea un 1a1S'Pect progresist dar şi unul 11eac-
ţionair, după dasa care i-.a folosit tehnilca, ci pentru cambat·erea feuda-
lismului. Studiul operelor lui Augustiin Thierry şi ale lui Fr. Guizot i-a
demăluit existenţa claselor şi 1-<a ajutat să~şi <fio11meze concepţia sa pro-
prie despre dezvolfa.rea societăţii omeneşti .de la o dnJduuaaă socia,lă la
a:ita pe baza legii progresului, iar cumaşterea aoeforn ale lu~ Jules Mi-
Cl~let ,!-a, :întărit i11 dragostea lui pentru popor şi progres.
Stuldiul rnlaţiilo,r sociale l-a ~m.pJns pe N. Bălce!Scu să-şi însuşeasd.
cunoştinţe temeinice de economie politică, care l-au ajutat să dea o
orient·a,re materiai1istă lucră.rilor sale de isforiie.. In Question economique ...
Ell reproduce un p.asagiu diin lucrarea Lui Pelegrino Roosi, Cours d' Econo-
mie politique, şi un altul din opera cu acelaşi titlu a lui Henri Storck, un
autor mai vechi. Doi d~ntre prietenii săi, Ion Ghica şi loo Ionescu de la
Brad erau economişti rernarcabiili. Deş.i nu se poat.e dOVieidi că N. Băl
cescu a studfa,t !Îtn ultimii săi iaini Manifestul Comunist, aşa cum s-a pre-
tins 30 , e uşor de demonstrnt că a fost inifluenţat de ideile sodaUştilor
utopici francezi, Saint-Simon, Charles Fourier şi Bazand, precum şi de
acelea a1le sociatliştHor mic-burghezi Louis Blanc, pe care l-a cunoscut
personal, şi P. J. Proudhon, a:I.e cămi conce;pţii soci.al-economice le dis-
cuta 31 •
Inairm"1t cu o oo.nceipţie istorică ce conţinea elemente materialiste
şi întemeindu-se pe inforirnaţii bogate culese din 11umeroa·se şi variate lu-
crări publicate, dar şi din oronici şi documente inedite, N. Bălcescu a
luat asup:r.a s·a siaf'Cina de a transforma istoriografia romineas'Că, ce ră
măsese mult in urma istor.iogralfiei oooilclentale, 1pentru a o face ca·pabilă
a servi necesităţilor noi a'ie societăţii de 1l'a jumătatea sec. XIX, fiind pă
triuns de convingerea că trebuie să sprijine ltllpfa sa revoluţionară printr-o
intensă 1adivitoate ştHtllţifică rpe terenul istoriei.
într.at sub influenţa revolu1ionarului Eftimie Mu!!gu, origi:nar din
Bana,t, îin 1839 dUipă stabilirea acestuia in Bucurieşti, in urma ·expulzării
28.Ibi>d., pp. 381-382.

29.An1drei Oţetea, Nico~aie Bă<kiescu, tn Rev. Fund. Reg. nr. 1 dbn 1946, p. 100.
30.Gh. Zane, Ma!fx .şi Bălcescu, ip. 17, Iaşi 1927, ed. Via~a Romînească
31.fon Ghioa, Amintiri din pr.ibeg~a după 1848, ed. Scrisul Romînesc, Craiova,
voi. li, pp. 195 şi 286.
196
sale din MoldCJ\/la:, N. Bălcescu şi-a format convingerea că pri!Vilegiile
boiereşti şi surveranitatea otomană pot fi illnlăturnte oomai prin revoluţie.
Cînd Societatea Filarmonică a fost desfiinţată şi Ion Cîmpineanu, capul
partidei naţionale, ce începuse a se forma, a fost •arestat, s-a alcătuit suh
conducerea 1lui Dimitrie Filipescu şi a lui Eftimie Murgu o conspiraţie,
lin .care a intrat şi N. Bălcescu, cu swpu1 de a răstUJrna 1prfa violenţă cir-
muirea, de a de.sf.i<inţa privilegiile 1boieretşti şi a elibera pe .ţăranii clăciaşi,
p11ecum şi de a procl.ama independenţa ţării 32 • Unul dintre membrii arvan-
saţi ai conspiraţiei, Constantin Telegescu, dorea eliberarea ţăranilor din
jugul boieresc, să se dea drepturi egale 1pentru toţi, să se organizeze un
nou regim !Politic şi o mare arimată 33 • Consipiraţia fiind descoperită în
toamna anului 1840, N. Bălcescu a fost şi el arestat 34 şi apoi condam-
nat la închisoare. Intre zidurile închisorii, unde a stat pînă la 21 ie-
bruarie 1843, el şi-a dezvoltat gindirea revoluţionară. Clăcaşii trebuiau
nu numai emandpaţi, ci şi împroprietăriţi, căci numai astfel ei puteau fi
interesaţi în mod hotărîtor Ia lupta pentru independenţa şi unitatea
naţională.
Curînd după ieşirea sa din ~nchisoare, N. Bălcescu reînfiinţă Socie-
tatea literară, ('.e-şi ittetase funcţionarea in 1828, şi ·apoi, în spatele a(-.es-
teia, akătui societ•atea reVDl:uţio.nară Frăţia, care trebuia să organizeze
l1upta ·pentru răstumarna f,euidalismu1ui. Jn 1845, Societatea literară, pen-
1
tru ,a putea fi ma[ cuprinzătoare, a flOst transformată :în Asociaţia lite-

rară, cu liaincu Văcărescu, preşedinte, N. Bă:lciescu şi Ion Voinesicu II, se-
1
cretarL Progresul ce se făcea stătea în faptul că in noua. grupare cultu-

1
rală intrau şi scriitori moldoveni Costache Negruzzi, M. Kogălniceanu şi

V. ALocsandri.
Legă,turile Frăţiei cu Moldova au fost strinse îocă diln 1843, cînd
Ion Ghica fu înisărc.inat să predea un cuirs de eoonornde politică la Aca-
demia Mihăileană, pe care îl ·deschidea Ia 23 noiembrie cu prelegerea
lJespre importanţa economiei politice, ce apăru apoi, în anul următor, în
revista [Propăşirea] Foaie ştiinţifică şi literară 35.
în această revistă, care trebuie cotnsiderntă un organ al partidei na-
ţionale, incepie-a să-şi ipub:lice N. Băkescu înisrnşi, în nr. 19 din 21 m3.i
1844, prim.a sa lucrare semnată : Puterea armată şi arta militară de la
intemeierea principatului Valahiei pînă acum. Pentru a întări legăturHe
cu moldovenii, N. Bălcescu fă.cu în 1845 o călătorie !in MOlldorva, la mosia
Mn'njina a foi Costia.che Negri, unide cunoscu, în afară de amfitrion, pe 'v.
A.Jecsandri şi Aletu Russo, ou carie se împrieteni. în urmă.toiarnle călă
torii făoute :în Moldorva, el a cunoscut şi pe M. Kogă1ni1C'€!ainu, Cos:ta•che
Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Al. Cuza şi Al. Daniei, cu care desigur
n·a vorbit nUJtTiai des1pre Ht.eratu:ră şi istorie, ci îln ·pa-imul rhkl despre re-
voluţia ce trebui a să elibereze poporul rom!în din lanţurile feu1da.Je şi să
1
aducă unitatea şi i:ndeipendenta naţiornailă. Duipă ·eşoouri1le ce suderi se par- 1
tiida .t1•aţională p:rin arnstarea lui Ioan Oi":rnpdneanu ln 1839 şi a grupului

Dimifrie Filiip·esiou .în 1840, dlit in .închisoare, N. Băllcescu îşi dă.dea seama
32. Arh. St. B1J1Cureşti, Dep. Dreptăţii, Dir. Jud„ Penale, dos. 133, ·transcriis.
p.p. 53--54.
33. lbiidern, p. 28.
34. I. C. FUi~ti. 'J'l\JJbură1ri irevoluţi.on.a.re di·n Ţ.arn 'Rormooa5eă între a1niii 1840-
1843, ţn An. Aoad. Rom., seria II, XXXIV, p. 221.
35. Anul I, 1944, .pp. 57-62; vezi şi Ion Ghica, Scrieri economice, voi. III,
pp. 25-32, Bucureşti, 1935.
197
că un număr cu muLt mai mare de oameni trebuie să partidpe la acţiunea
,de înnoire şi prospemre a 1patriei decăzute. Deoarece istoria era a·nma ideo-
logică princli1pală în această 1U1ptă, activitatea i1Storiog:r.af,iică trebuia orga-
nizată temeinic de către „ ... o Societate fatorid care să ai'bă fondurile
trebuiinciioase ca să iPOa tă tdmite oameni fn deosebite părţi...", pentru des-
c01perirea documentelor „ ...ce se află ,pe la mJnăstiri şi particul\ari, în ţă
rile :noastre şi prin biibliotedle şi arhivele pub\l·ilCe şi private ale Transil-
v.a111.iei, Ung.ariei, Pol0111iei, Vieni~. Mo.scmrei, Petershurgului şi Stocol-
mului..." 36 •
Printre oei caire, in afairă de N. Băkesicu şi A. T. Lamian, redactorii
Magazinului istoric pentru Dacia, oe fa11cepea să aipară !În 1845, urmă.reau
unhlinţarea Societăţii i1Starice, tirebuie socotit şi M. KQgălliniioeanu. Acesta,
în 'prefaţa tomului II al Arhivei Romineşti, apărut în 1845, anunţînd în-
cetarea pU!blicaţiei 15ale, oere ptiiblkului să nu 1aiibă „ ... nid o părere d ~
rău", căK:i ,,Arhiva Romînească lasă o vrednică clironoamă a soliei sale
în Maigiazinul istorric pentru Dacia" 37 , ceea ce presupune o ilnţelegere cu
redactorii acestei din urmă pubHcaţii. P1anul unei asemenea asociaţii,
anunţat, n-a apărut niciodată şi nici nu ştim dacă „guvemele" soliJCitatc
ale celor două ţărr"i romîneşti şi-au dat consimţămlintUJI sau nu la înteme-
ierea şi pro,păşirea Siotietăţii de istor.ie.
Colahoriair,ea 1ui N. Băkescu cu M. Kogăfnioeanu a fost d~ La inceput
prietenoasă, fo1nid intemeiată pe aprecierea valorii ştiinţiifiice a primului de
către isecUITTdul, care caracteriza pe N. Băke.sau, IÎ1lainte de a1pariţia Ma-
gazinullui, un „ ...111înă;- ist.ode valah, de cea mai ma:re nădejde" 38 • In legă
tură cu această oolahora11e, s-ar putea plllne publicarea de către N. Băl
cesicu a celor patru biogra[ii din Magazin, deoarece se ştie că M. Kogăl
niceanu pregătea dncă dii:n 1843 iun dicţionar istoric, pentru a!lcătu-irea
că111Ufa aivea nevoie :de materia'le. Pe de :altă pade, Socoteala de lucrările
uomitetului Asoci"'affoi literare anul al doilea, ·a1părntă în Bucureşti la
1847, arată că .•. D-1nii Nicolae BălcesCiU şi Mihail l(ogălnk:e,inu, prin
::idresa din 24 dulie 1846, au fă-cut proipunerea Comitetului de a lucra la
un dkţionar biogm[ic, JCare să cuprindă vieţile oelor mai însemnaţi romlini
din toate păTţile işi din toate veacurile, cerîntl pentru a d-lor osteneală
suma de 400 galbeni" 39 • Dicţionarul biografic n-a ::iipărut, cum nici So-
cietatea istorică na luat fii:nţă.
Nu ştim fondurile băneşti cu care s-au editat ('.ele cinci volume ale
Magazinului, apărute in anii 1845-1847. E probabil că publicaţia, care
era <le interes naţionail, a fost sUJS.ţinută băneşte de oamenii care adivau,
atit moldoveni oit şi munte1ni, 1n Asocia/ia literară. In prospectul pentru
Magazinul istoric, redactat de N. Bălcescu, publi'.'.at în Curierul rominesc
şi în Foaia pentru minte, inimă şi literaturd, redactorii publi::-,aţiei, ple-
cind de la coootatarea că poporul romin nu ar~ îincă o istorie în adevă
ratul înţeles al cuvîntului din cauza ilpsei documentelor, roagă pe pa-
trioţii mm.Lni „ ... <lin deosebite părţi a'le Dadei, •din Romînia, Mol,davia,
Transilv.ani·a şi Ung,ari·a, carii posedă document~ lstori·.:'.e despre Dacia
noastr;\ şi mai ales pe !Jiterntorii istorici ca să binevoias~ă a 1~~01ntribui la
36. N. Bălcescu, Opere, I, ed. 1940, pp. 115-116

37. lbLdem, li, p. 187.
38. lbi1dern, ip. Q06.
39. Anul 1848, voi. I, p. 53; cf. N. Brfkescu, Opere, II, p. 210, ed. 1940
198
ai-.:ea r. ta lucrare naţiona•lă, atît prin materia.lele -:e vor avea, cit şi pr·ln
~ndreptarea J.a cele c.~ vor şti că se află in locun şi în miini streir:e, pre-
cwn .şi prin desluişiriLe ce piot să dea ştiinţei istoriice ])latriot.ilce ... " 40 •
Magazinul trebuia să publice cronici scrise în limba romînească, acte
ofid:ale, hrisoarve, anafornle aile obşteştilor a.dunări, tratate, convenţii,
extrase traduse în romiinerşte referitoare la istoria poporului romîn din .Ju-
crările istoricilor greci, latini, bizantini ,medievali în genew.l, disertaţii,
descoperiri, desorieri geogrnifice şi etnogralfke, şi un buletin bibliografic
al scrierilor istoriei moderne „ ... care ating Dacia şi istoria ei, dimpreună
cu obse:vaţiile c.riti'ce asupra lor, precum şi critica scrierilor istorice ce:
ar ieşi de aci înainte" 4 1_
Astfel, spre deoselbire de felul cum îşi adunau istorio.15raHi romîni de
pînă atunci ma.teria1lele de care aveau nevoie spre a se invorma, N. Băl
c,~cu, contrar lipsei de critică ce-i ·atribuie pe nedrept N. Iorga, a intw·
dus spiritul critic pentru prima dată în it.5toriografi::i romi'nească.
Magazinul n-.a p.u!bliicat nici o poezie popu!ar•1 cu caract<>..r istoric,
deşi N. Bălcescu dorea să alcătuiască chiar o culegere, \,a aceea pe care
o pregătea V. Alecsandri, A pulblicat însă şase cronici, unele editate de
N. Băkescu, altele ·de A. T. Laurian, meritul a·pre'CierH cronicelor mun-
~·3ne reveninrl însă in î'ntregime primului, care fo folosise în lu~rările sale
anterioare Magazinului. P·u!blkarea cronicelor nu este 1critică, cum n-a fost
nici aceea a lui M. Kogălniicea1nu. Totuşi ,punerea cronicelor la dispoziţia
pubHcului larg şi a ic:ercetă.torilor mărna în mod consider:Jbil interesul
pentru cm10aşterea trecutului patriei prec.um şi pooibi;!itatea ~ercetătorilor
de a se informa. ,
N. ffă.Ioescu este cel care a publicat în voi. II al Magazirul:tt.i o Gerie
de documente referitoare la problema ţărănească şi în spe::ial la relaţiile
dintre iboieri .şi ţărani. Publfoarea lor arată imiportanţa deosebită ,pe ·oare
o acorda N. Băl1CeS1Cu stuicliulu1i :prnbl'8111ei ţărăneşti, în momentul ist"Ork
în oare se punea chesNunea iin ce fel va fi itnlăturată feudalitatea. Era
pentru prima oară, şi aceasta constifo:ie un merit deosebit al lui N. Băl
cest:u, aind istorioigrniia romînească ise preacUjpa de istoria relaţiilor ·cliintre
boieri ·şi ţă:rani', fa1pt care împingea la o înţellegere ştiinţi.fică, materi-a-
listă, a istoriei şi I.a o desleg1are drem01CTatică a problemei emancipării ţă
rani.lor olăcasi.
Deipăşind muH modul cuim se scrisese pJnă atunci istoria naţională,
N. Băkescu fa o :atitil.lldine critică faţă de istoriograifia anterioa·ră lui. In
scurta introducere fa prima sa .luicrare semnată, Puterea armată şi artn.
militară de la întemeierea principatului Valahiei pînă acuma, publi0ată
intîi, în [Propăşirea} Foaie ştiinţi[ ică şi liferarfră, din laşi, în 1844, el
ara tă că o istoa-ie cu a1dervăra t inaţiona lă incă nu s-a stds, . iar l·n p-ros•pec-
tu1l pentru Magazbnul istoric pentru Dacia, a1păriut în i1anuarie 1845, ex-
pune pe la11g a 1 ce~aşi ,pu11Ct de :vedere aifitmi:nid că ,., ... ooi încă putem zi~~.
în conştiinţă, că pwnă acum n-avem delolc i•storie", căci istar:itcii care s-.au
ClCUlp•at ide trecutul •patrien, afară de M. Kogăliniooanu, „ ... nu nie-au dat
<lecit biogm'.fia stă1piinitorilor, caire ou toate a1oostea frl!Că e nelămurită, şi
ohiar şirnl idoomilor e oohotărîit, iar partea cea mai interesantă a istor·iei,
institiuţiile, industria, comerţul, cultura iintele(:tUJallă şi mor·ală, obiceiurile
40. N. Bălcescu, Opere, I, p. 102, ed. 1940.

41. Ibi·dem, pp. 102-103.
199
si cMpllll de viaţă s-a trecut sub tăce1re" 42 • El exipliică insuf.iJci-enţele isto-
riogrnfiei de pună atunici prin li:psa docurnent elor. Mali 1Jirziu, în introdu-
1
cerea la luieriarea sa principală Istoria Romînilor sub Mihai V odă Vitea-

zul, dUJpă ce afirmă că istoria' poporului rom~n „ .. n-a ~ost siau a fost rău
scrisă 1p.î•nă acum. .. ", acuză pe istorilcii de :pină atunci că in desfăşurarea
evenimentelor di:n seto1ele XV şi XVI „n-au pătruns p•inciipiul şi intere-
sele ce fiecare pretendent reprezenta ... 43 •
A1preci1eri'le sale critice referitoare la lucrăriile istoriograifilCe anterioare
şi chiar contemporane luă, privitoare La trecutul poporului romiîn, au un
carader prin:ipi1al, ni.mic pernonal nu reiese din cercetarea lor, din care
cauză ele au fost primite fără isutpărare de către cei vi1zaţi, cin!d emu lncă
in viaţă - cazul lui F1ori.ain Aaron şi chiar al Juli M. Kogăil.ni·ceanL1.
LU!Înd o asemenea atitudine •critică, N. Băkescu a depus mari eforturi în
lucrărHe lui de istorie pentru a înfăţiş·a trecutul patriei sale în toată ţesă
tura e:i comiplexă, :pe baza u:nei bogate documentări şi a folosirii cH ml3i
abundente a izvo.arelor ·di:reicte. Daică s-a 01cU1pat totuşi şi cu bi'ografiil~.
şi-a ales persona1lităţi reprezentative, care-i dăideau posibilitatea să-şi
e.iapună vederile sarlei politi~e şi sociale înaintate. Cu pred1Hecţie a studfr1t
~nL5ă relaţiile dintre ţărani şi boieri, pentru a demonstra că unitatea şi in-
dependenţ,a naţională nu siînt cu :puttnţă <lecit prin emanciparea. ţărani!Jr
printr-o adevărată âmproiprietărfre, şi pentru a extrage diin ceroetariea tre-
cutul·ui legile ·de dezvoltare a'1e societăţii omeneşti, ridiaîndu-se astfel din
punct de vedere metodi:c pJlnă la o coJ:lCeiPţie ştiinţifită desrpre ii.Storie.
III. N. Băleesicu
*
a fost nu mt1111ai istoric, dar şi gânditor politi:c re-
vo.Iuţiona.r consecvent, economist şi gazetar. Intrearga sia operă poartă
!Însă pecetea cercetătorului istoric, deşi c'iteva ielin luicrări11e lui au mai
mult un caracter filozofic şi U111a, Question economique des Principautt?s
danubiennes, este nUJmai fo:1 parte un stUldiu de i'Storie, restul fiind d'e eic-v-
nomie politică.
Primul dintre istoricii' romJni, rămas multă vreme singurul, presim-
ţind importanţa modurilor de producţie Î!n dezvoltarea societăţii omeneşti~
el a ·recunoscut îlfl! istorfa. µoporuLUJi român ex<is:tenţa fem::l.a1lită 1ţii, îrnteme-
i1ndu-se 1pe iconlstatarea reila1i'iilor feuldiale !intrie şetibi şi boieri, de îinlăturare::l
completă a cărora arată -că d€Jpindea dezvoltarea ulterioară a societăţii
romJneşti. Porndnd de la conivingerea că pOipornl este făuritorul istoriei,
că el este creatorul bunurilor materi-ale, al „piniosos:ului dre valoare" cum
se e~prirnă el însuşi, şi purtă rorul hotărH şi nein:fricat al lUiptei pentru
a'părarea patriei contra cotropitorilor streini, el a justificat lupta de
secole a ţărănimii, răstoalele acesteia ·contra boieriilor, c,are erau oricînd
;gata să trădeze interesele ţării, pentru a :putea să îngenunche din nou
masele produ~ătoare răiscufate. StUJdiul pătrunzător al trecufolui poporu-
lui rnm~n şi al omenirii JiJ11 general, cia şi exiperienrţ•a, sod;ailă :personală,
~-a dus .l1a coniVingerea că dezvoltarea societăţii se face pr~n lupta revJ-
Iuţionară nelcuf'mată a poporuluii asu1pirH 1oontr.a ex;ploatatoriilor săi, şi,
prin aGea•sta„ l a recunoaşterea neice:sităţii istorite a revoluţiei îin s'Dci~tă
1
ţi;!e împărţite în eXlploataţi şi ex1p1loatatori. Una dinf.re lttcră·rilre sale cele
42, lbid„ p. 102.

43. N. Bălcescu, Opere Comp.fete, voi. I, ed. Cugetarea, p. 55
200
mai importante, al cărei' titlul N. Iorga ni~'i n-a înrlrărznit să-J reprntducă
in I st oria literaturii romineşti in veacul al XI X-lea, deşi o discută pe mai
mult de două pagini 4\ Mersul revoluţiei in istoria Rominilor, demon-
1Strează, ca şi altele de: a:Ufol', de fa IÎlfllc€1putul şi p[nă la s.tîrşitul său
această teză.
Astliel, N. Băkestu, e drept irn.ufident de dar, a ajurn să cunoasd
existenţa luptei de clasă şi a .neceS'ităţii istorice a progrnsului neîntrerupt
al societăţ,ii omeneşti, prngires ce se produce pe bază de leg·i. Ap,Licind
î:n Lucrătri,le sale aJce:aistă co111ieeipţie desipre i1Storie.• !În uruna unei îndelun-
gate evoluţii a istoriogrnfiei romlÎneşti de pînă atui11lei, el a deschis cailea
cMre o ad€1Vărată ştiinţă istorică pe care în1Să istoviaii burghezi n-au mers.
LuicrărHe istoriografioe de lui N. Bălcescu, în care nu ·~rrdudem c·'J-
r~ponidenţa sa, ipot fi repartizate în patru sectoare: 1) Organizare1
muncii de ,cercetare istoriografică. 2) Caracterizarea generală a dezvol-
tării istorice a poiporului român, a irntituţiilor sale ecoinomice şi sociale ;
3) Lupta .poporului mm1in impotriva jugului otoman şi hahsbul"'giic; 4)
Biograifii istDrke. In fiecare din lucrările sale, cuiprinse în aceste sed03·re,
N. Bălcescu urmăreşte să demonstreze unu l sau două din pri:nd:piile s::il~
1
ii!osottce, liOciiale sau ,polJ.itice. In felul -atesta, oipera sa de i1Storiic trebuie

cornsiiderată Jn întregime ca wn instrument ide realizare a concepţiei s1le
despre dezivoltarea societăţii mmîneşti în cadrul dezvQiltăirii generale a
omenfri.i, nu mad puţin j,nsă 01peră de ştiinţă ca afare.
Locrările sale referitoare .la organizarea murrii istoriogra&ioe sint:
Prospect p8ntru Magazinul istoric Ş'i Cuvint preliminariu despre izvoarelr!'
istoriei rominilor. Prima, apărută CU' mut Magazinu istoric pentru Dacia
şi cu subtitlul : Supt redacţia D.D.A.T. l.Jaurian, profesor de filosofie în
colegiul naţional din Bucureşti şi N. Bălcescu, la 9 ianuarie 1845 în Cu-
rierul rominesc şi în nr. 5 din 1845 din Foaia pentru minte, inimă şi li-
reratură, ri'dioîndu-se imipotriva faiptu1ui că romlinii n-au Îlltă o istorie
naţională, din cauza lip1Sei docuimentel01r, anunţă apariţia Magazinului şi
a secţiilo,r sale. A doua, apărută în ca1pul primului volum di111 Magazin,
iJa 1845, indică scoip:ud practic atribuit st'111diului iistorie!i, merodele de luc; u
şi cele cloci categorii de izvoare ale istoriei: 1) plOeziile şi tradiţiile
populare; 2) 1legHe; 3) oronitele; 4) irnicriipţiile şi monumentele; 5)
scrieri1e ce zll!grăvesc obilceiurile. Consiidernrea poeziilor şi tradiţiilor
populare ca izvoare istorice o face, înt~meindu-se rpe exemplul dat d~
învăţaţii Grimm şi Michelet. I n compartimentul legilor introduce şi
hriiSoavele cam „slirnt izvorul cel ma,i însemnat al istoriei romli:nilor" 45 •
Priinire cronicairi situează greşit, alături de Gri,gorn Ureche şi Constantin
Căipîfanul, pe Heradot, pe Dimitrie Cantemir, şi ipe di!feriţiUistorki „greci,
'l'omJni, biza1n~ini, polon~. unguri, turci", et'C., prnvocJînd astfe~ o Ci)nfll'zie
de genuri1 şi valori, care ,indkă. desigur, nu neipri1eeiperea, ci graba. De
1
remarcat este preţuirea inscripţiilor care „ ... siîint s~nguml i!zvor isto ri'c ce
1
avem ipentru petrecerea ,coloniilor romane Ln Daci.a" 46. Printre srri~rile

ce mgrăil!el5C obiceirur~ile. citează Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Can-
tffinir si Călătoria arabului Patriarh Macarie.
In. afară de coinsi1deraţiuniLe ,făicute ide M. Kogă1ni!ce!anu în introdu-
cerea volumului I al Arhivei Romîneşti :îrn 1841 şi 1i:n Cuvînt pentru deschf-
H. O. c., voi. III, pp. 81-83, Vălenii de Munte, 1909.
45. N. Băilcescu, Opere, I, p. 109.
46. lbidem, p. 115.
20f
derea cursului de istorie naţională, in 1843, pWnă atUJnd nu se mai discu-
ta'Se în iistoriagriadfa romineaisd cu a tiita seriozitate ip roib lema or.ganizării
muncii şHi,niţifice. Era ;pentru prima oară în ;literatiura istoriografică din
ţaira noastră cind se discuta m"1i pe larg 1pr0iblema izvoarelm şi se recu-
IllOŞtea importa!nţa leg>ilor, a documenteLor, inscripţiilor şi foclorului ca
surse ale il5toriei.
Un loc rm1portaint !il ocupă lÎil1 opera de Î'storie a lui N. Bălcesou lu-
crăriile referitoare la caracterizarea genernlă a dezvoltării istorke a po-
porului' romlîn1, la istoria instituţiilor eoo1101IT1ke şi .a cla'S•elor sociale.
Pir1ma din acest s1eictor, :puibl'icată în vol. II din 1846 al Magazinului
cu un motto de Miralbeau: „Prirvi'leigiuirile se vor s-fil,rşi, d"1r poporul ră
m:îne veşnic", e una d~n cele mai semnifiiicative lutrări aile sale, Despre
starea so/ială a munciorilor plugari in Principatele romine in deosebite
timpuri. Aci, preocupat să ,găl5ească argumente istorice pentru desfimţJ
rea priv,ilegitH'Or feuda,le şi ermmcip·area clăcaşilor prin împroprietărire,
N. Bălioesoo emite părerea diesilgur eronată că fn timpul şi indată după
întemeierea Ţării Roouineşti şi a Moldovei, rornînii au fost colonizatori şi
au trăH iin egalitate. întemeietorii n-ar ifi ·:ivut destulă putere să aser-
veas1că .iJntregu1l popor, de unde concluzia sa că ,;Feuic:l1a l!itatea, dar, nu S·C
1
putea introduce în ţară cu aooşti domni..." 47.

P.rc~blerm originii feudalităţii pe teritoriul ţă1rH 1ruoa1Stre n-a fost rocă
eLucildată. N. Bălcesbu are desigur dreptate oind res1p1nge părerea că rela-
ţiHe feudale au fost stalbi'liite prLn 1fntemierea statelor <le căitre oameni
care veneau, ,,:del5că1ecau", din aHe părţi. El greşeşte IÎJ111Să clnd afirmă,
că pliină la Jntemierea 1Sta1te'1or wrrnî111eşti nu e:cistau, cel puţin îr:itr-o formă
embriana'ră, rela~ii fouda1le, deoarece încă iooint1 e de 1300, cUJm demJin-
strează di1ploma Caivaleri·ll()[ Ioaniţi diferenţierea socia·lă se produsese.
Apariţia şer.biei', N. Bălicescu o exipLi:că mecanic ;prin a1ducer·ea colo-
nilor dintre rOITllÎ!nii fU1g1iţi din sU!dul Dunării de frica turcilor sau, ln cazul
Moldovei, dintre .Joouftorii di1n ţara de SUJS, pe ooipiile nepopulate de cătr~
proprietan;i, acest()lf"ra. „Aturni, spune el, stă1plinu;I făcu trei părţi din do-
meniul său, din care două le împărţi iin părţi mici pe la coloniştii săi şi
cealaltă fu cultivată de aceştiia in folosU!l lui prin mijlocul clăcii, adică a
unui nlllITiiăr de 2ile de lucru" 48 • Robia, în înţelesul de şerbie, urmă îndată,
cătci ea „este o coinsecinţă nea1păr.ată a sistemului id~ daică„. 48 • Din cauza
dărj'lor gTele, mu!lţi moşneni şi răzeşi deveniră şeribi, incit se ajunse Li
„ ... acea monstruozitate soţială, ca o ţară întreagă să rdbeiască la vr~
diţiva pairticufari... 49 • N. Bălcescu se irevoHă contra şer!birii în masă a
ţărănimii liibere ,şi constată că eH:berarea şerbii1or de către Constantin
Ma;vrocordat a fost numai formală, lfiind făicută .fără î:miproprietărke„ In
loc să se î:m1bunătăţească, dimpotrivă, starea ţăranilor se înrăi pină cind
dispernrea îi fătu să se răscoaije la 1821. Atunci, diacă ţara a ciîştigat prin
înlăturarea fanarioţilor, ţămnii n-au oîşt.ig 1 at totuşi nimic, căci ei au căzut
di.n nou sub icălc!Hul boierilor. Corvcluzia sa e că, pentru birnele patriei
comune, clăcaşii treibuiesc :luminaţi „ ... diinldu-le 1direpturi deapotrivă, şi
fmbu:nătăţinid muilt sbrea lor materială." so. Dacă nu se va ajunge aci,
47. lbid., p. 189.

48, lbi1d„ p. 190.
49. Ibl.d„ p. 192.
so. lbid., p. 198.
202
arrreninţă N. Băkescu, na,ţhurea va ,pieri aşa cum s-a prăbuşit de curînd
Polonia.
Această luara:re remarcabilă, pe care irl!.5uşi automl ei a C01I11Siderat-0
mai tîrziu un program de reorga1I1izare socială, formează pU!nctul de por-
nire pentru alte lUierări, in specia:! pentru „Question eoonomique ... " Ea se
întemeiază pe documentele pe care le-am amintit mai SUJS „... doveditoare
de o pirigonke înverşunată de mai multe veacuri a cl;aselior de joo :ie
către dasele de sUJS .... " 51 si desicihLdea ca:lea ceircetărik)r !În domeniul isto··
riei· relaţiilor s0ie:i1ale, desigur wnul dintre cele mai interesante.
Programul revoluţiei de la 1848 stătea în întregime în articolul 13 al
proclamaţiei de la Islaz : „Emandpaţia clăcaşilor, 1ce se fac prop·rietari
prin desipăgwbire" 52 • Boierii s-au qpUJS Îll1liprOJprietărfr.ii ţărninNor, iar bur-
ghezia, J.n frunte ou EHade, a trădat iprogramul la !Îndeplinirea cărnia se
angaijiase faţă de ţărani. Pentru a oomlbarte opozi1ţia boi~rHor şi tergiver-
<;ările burgheziei, N. BăkesJCu puiblică în nJ1..11t11erile 21-24 diin 23 augw;i-
3 seiptembrie 1848 ale gazetei Popolul Suveran, fără semnătură, studiul
rămas neterminat Despre împroprietărirea ţăranilor, rerprodW5 parţial în
capitoliele XXII .Şi XXII I ale lutrării s~le Question economique des Prin-
cipautes danubiennes 53. E semnifkativ faptul că stuidiul amin1it apărea
cuDînd 1după înthiderea lucrărilor Oomis.iei Proprietăţii. E:l este o pledoa-
rie m favoarea 'Împroprietăririi ţăranilor, întemeiată pe argumente ~:>=ise
din istorie, din emmmia politită şi ·din morală, dezrvOllt:îoo susţinerile din
lucrarea sa dfa 1846 Despre starea so/ială a muncitorilor plugari ...
După N. Bălcescu, în momentu,1 1848, emanciparea ţărnnilor prin
Lm1Praprietărire constitui-a „ ... sing11r:ul .remediu de a avea o patrie tare şi
strî-nsă ... ", iar che.stiunea era <le o importanţă aşia de mare Lnait din a ei
„ ... deslegare atfrnă nu numai viitoru'! ŢMii Romineşti, ci a toată Romîni-
mea ... " 54, aceasta pentrUJCă „ ... dintre naţii, acellea ai căror tlocuitori posedă
păminturi, au nemărginite 'aV:anta:giuri asuipra celor ai căror locuitori nu
s~nt dedit nişte simpli arendaşi..." 54 • Latifunldiî!e, ar:g,UJmentează N. Băl
cespu, au fost desifii.fllţate în Franţa, iln Prnsi·a, unde fiecare oobil a ke-
buiit să dea juimăta'tie diin pămlni'ul său ţăranilor, iar guvennUJl revoluţiomr
magh~ar „ ... a declarat ;pe ţărani ,proprfotari pe tot pământul oe ocupas'eră
piînă atum ... ", Jmpmprietărind ill.U numa·i p.e ţărani.i unguri, ci şi pe cei
romîni, slovaici, croa1·i, sdrlbi 55 .
E de remarcat că în :felul său, N. Băkesou neglijează să airate citit'.>-
rilor că, până in momentul cind ooria, în Trnnsilvania, ţăranii nu intra-
seră de foipt in s1ă1plinirea pămirrlului ce li se ,promi,sese tot aşa de formal
ca şi celor di1n Ţara Romîneastă.
DaK:ă boierii au arvut din vee!hime pămînturi întinse, ara.tă N. Băl
cescu, ele n-au devenit 1produttive dacit pr~n mlllnca ţăraruilor, aşa tncit
aceştia pot să le s1pună : „ ... avem un dr~pt aslllpra pămî1nturilor voastre,
drept ce ni-'1 dă munca noastră şi a strămoşilor noştri, aidăwgată din, gz-
nera1fo îin generaţie ... 56 • In ronsooi.nţă, boierii trebuie să cedeze tăranibr
o parte d~n 1pămtintuiri,!e lor, mai ales 'Că prin îrntărirea acelora pătrli1nt11-
rile lor proprii vor deveni mai productive.
51. IbLd, p. 198.
52. lbid„ p. 151.
53. lbi,d., p. 234.
54. I bLd„ p. 271.
55. lbi.d„ .p. 278.
203
După infr.îngerna revoluţiei, ·pentru .a calma nemulţU!mirHe, sultarnul
şi ţarul s-au inţeles, prin cofllVenrl;ia de 'la Balta-Uman diin 19 aprilie
1849 să ia „ ... măsuri extraordinare şi eficace" pentru a proteja ... „imunită
~ile şi ;prirvilegii.le Moldlavei şi Ţării Romîineşti", dUJpă ~piuLSele lor „ ... fie
contra tulburăr.ilor revoluţionare şi anarhice, fie contr:a abuzurilor de pu-
tere ce paralizau executarea Jegilm ... " 57 • Printre aceste măLSuri, cowenţia
hotăra să se allcătuiasică două comitete de revizie, la BiU!Cureşti şi I 1şi
„ ... 1oom:puse din boforii cei mai re100111andalbHi prin caraderul şi caipaci-
tatea lor. .. ", care să rev.:idă regU'larmentele existente „ ... pentru ame!lforările
organice pe care le rec1arnă situaţia aictuală a priirlCilpatelOT„." 58 • La 15
oictombrJe 1849 iin Jara RomîneaLScă şi la 31 de1cem:brie aceiaşi aitl în Mol-
dova apăreau ordonanrt;ele domneşti de numire a COllTiisiilor, care aveau
însă menirea să se ocupe numai cu revederea prnrvederilor RegufamenJtului
Organic referitoare la raporturile ţăranilor cu boierii. Cum era de aşteptat,
cele două oom~sii a.u a 1l~ă,truit nişte legiuiri, menite de a. pPegăti terznul
pentru traltl.6formarea proprietăţilor feuida:le în pro1Prietăţi ca1pitaliste, prin
alwngarea ţăralnilor de pe ela 5 9•
Fa1ă de hotărJrea feudalităţii de a întinde o nouă c.ursă maselor ţă
răneşti, N. Băltescu a ripostat prin pub:li1earea lucrării sale Question eco-
nomique des Principautes danubiennes, :I.a Paris îin 1850. într-o sorfaoare
din 16 martie 1850 el scri·a lui Iion Ghica: „Voi să fac o braşiură frnnţ.::i
zească asuipra d!1estiei sotia'1e .Ja mi... 60 , im la 26 martie ii ser.ia ac.~
luiaşi : „Am pr·imit scrisoarea fa diin 6 ma,rtie, împreună 1 cu toate docu-
mentele despre ohestia pwprietăţii şi mă ocup a lucra o broşură fr.anceză
de vreo 4 ooli de tipar aisutpra acestei c;hestii, ceia mai irn:portaintă a reV·J-
lu1iei 111oastre. 61 • La 6 aprilie lucrmea e gata, călci N. Bălcescu înştiinţa
pe Ion Ghirca : „Eu ipun sub tipar în zilele astea o broşură în frainţozeşte
asupra chestiei priqprietăţii l'a noi. 62 • La 26 mai lUJCrarea era tipărită şi
aştepta difuzare1a. Aut'O!ml ei, rămas aioonian, slCTfa cu zece zH-e mai îna-
inte despre ea tui Ion Ghica: „Gîindest că a1111 sleit chestia şi am dat lo-
v,ituri de ba1idă Regulamentului' şi boierilor". 63 • In prLvinţa anonimatuLui,
N. Bă'1cesou sioria lui IOin Ghilea la 26 mai 1850 că n-a piuLS n1U1mele său pe
coperta căirţii, socotind <Că e de prioos „.„ de vr€1rne oe toţi ai noştri din
ţară vor priioelpe că eu am scris-o". 64 •
Slcrisă într-'Un timp relativ scurt, Question economique.„, a cărei ver-
siuine romLneastă iră1111asă neipuibliroată pină în 1953, N. Bălcescu o inti-
tula Reforma socială la romîni, era fnt1ctt11l unor 1î11idelunigat1e şi laborivase
oercetări. P1111blilcâ1t1d-o în limba fr.anceză, autol"Ur! ei ·Vioia să convJngă cef!c.u-
rile conducăfoare din Europa şi pe cele ale imp€riu1ui ataman, cee1 cP
eXiplică li!Psa atacurilor Ia adresa acestuia, de necesitatea emancipării ţă-
56. Ibid„ ip. 278.

57. Dimitrie A. Sitmdz.a şi C. Colescu-Vruiitic, Acte şi Doournente re1l1a1ti.ve la
istorira renaşterii R0111îniei, voi. I, p. 357, Bucul!'eşti, 1900.
58. Ibi;dem., pp. 358-359.
59. V,as;i1le Maciu, CaTacterul legiuirilor agn1re din Rorniîir11La ,din ;deceniHe VI şi
VII ale secorlului XIX, în Comunicări şi CJ!rticole de istorie, p. 67, Buoureşbi, 1955.
60. Ion Ghka, AminrtJ.ri di111 p.ribegi1a diupă 1848, voi. II, .p. 229, ed. Scrisul Ro-
rnârnesc.
61. Ibidem„ p. 230.
62. Ibid„ p. 233.
63. Ibid„ p. 240.
64. Ibid., p. 241.
204
ranilor romm1 ~rin împroprietărire. Dacă n-a reuşit să clintească cit de
puţin din .poziţia lor duşmănoasă ma1Selor asUJprite pe oondUJCătorii Tur-
ciei şi ai ţărilor europene conduse de feUJdallitate sau de mar·ea b.urghe-
zie în schimb Question economique ... a impresionait foarte mult sipiritele
pr~gres-iste a•le vremii, Jules M~che'let, 8lias Ragnoult, N. CemişeViSchi o;;i
alt ii.
' Colontii romani, susţine fără temei Ln această lUJcr.aire a sa N. Băl
cescu, şi-au tmpărţit !În mod ega'l teritorJul Dadei cUJOerite, ia~ migrările
de poipoare au îrrnpiediaat extinderea Jatif.undiHor şi sdaivaigiului. După
int·emeierea statelor romîne, proprietatea comună a fost distribuiită d~
domnitori boierilor, mînăstirHor, oraşelor, tiîrgurUor şi satelor. Aip-Oi ma-
rea .pro!pirietate a distrus eg·a litatea şi mica propr·ietate. EX!ploatarea mo-
1
şiilor iJ>rin dacă a umpărţit poipula1ia ţării în caste 65 , cu'Vllint prin caTe tr~
buie să înţelegem clase, ţăranul deven~nd dependent de stăpJnul 1pămîn
tU:luJ: „Servajul deci fu corn~inţa tf;atală a sistemului eX!ploatărH prin
dacă ; el aip1are în a1eelaşi timp cu ea sau o umnează de aproa1pe." 66 •
Din cauza dărilor grele, tot mai muLţi ţărani .liberi s·e viinid.eau ru-
mîni sau vecini, siliţi de cămătarii la care f ăouseră împrUITTluturi. Ţăranii
li.beri, airată N. Bălcescu, au mai f06t deposedaţi şi prin fo:riţă: „ ... Castelul
şi Biserica' org.a,nizară vinzarna moşnenilor; nu s-au dat Lnapoi dinaintea
ortcărn!i mijloc: violenţa deschisă, procesele nedDepte, nedreip1atea, falsi-
ticarea şi furtul docUJmentelor, totul a oonlu:crat ; deposedarea moşneanu
lui instii~uită iUJ si1Stem de 1g.uvemămînt şi wrmărHă cu o îndirjire, o as-
prime, ca·re ne-ar face să ne i111doim die istorie, dacă aiceaistă goană după
pămîntw-iJ.e ţăranil!or nu s-ar continua Ln zHele ooastre prin aceleaşi
mijloace şi în virtutea aceluiaşi sistem tradiţional" 67 • Astfel, boierii, se
indignează N. Bălcescu, au fost gangrena care a măcinat poporul, in timp
de pace, ca şi fn Hm~ de răziboi. Atotputernici în sfat, ei au jefuit pe
·ţăranii iliberl de pămîntul şi Hrbertatea lor. Ţăranii s-au răsculat ades~a.
dar boier.ii au chemat lin ajutorul lor armatele streine şi au ~ntărit şerbia
şi mai muilt. Urrimairea a fost că ţăranii n-au mai voit să llllpte pentru a1pă
ra-rea ţării, care căizu astfel fa mîinile burgheziei fanariote, ce înăspri
exiploatarea l1or, .Vncit . ei se găsiră piresaţi „ ... c-a între două pi·eil:re de
1
moară: boieriii ii exiploatau şi-i deis•p1uiau in numele proprietăiţii, fanarioţii

îi despuiau şi-i exploatau în numele statillllui..." 68 • Ţăranii S-iaU revoltat,
s-au făCUJt haidud sau au ifuigit Ln ţări·le vecine, d~n caire cauză, boi~ii
se vă2ură si1iţi Ja 1746 să deicreteze emancipa;rea lor gener.ailă. DaT prin
stabilirea ur-bariilor rnferHoare 11a raiporturile intre proprietari şi ţarnrn,
ei făcură ca ţăranii să tie şi mai departe crunt exlj}loata1i, ceea ce-i im-
piinse pe aceşti·a lia ooi !fugi şi răs!Ooal1 e. _
Tott11Şi, boierii continuiînd să mărea1S1că ex·ploatarna:, po,jlorul s-a ras-
cll!Lat :la 1821, Ln fnunte cu Tudor Vladimirescu. La 1831 s-a promulgat
Reg,ulamentul Oiiganic, car-e împărţi ţara în „ ... ţăirani, muncitori, produ-
cători, icontribU1albi li, 1deopar.te şi in boieri, t.riiJ!1da1vi., consumatori, privile-
1
giaţi, de aHa". 69 • Pe fiecaire moşie siint doi proprietari, arată N. Bălces

cu, boi·erUll propriet·ar nominal şi ţăranul posesor. D~r. Regulamentul fi-
65. Opere, 1omu1 I, pa.ntea II,a, p. 10, Bucureşti, 1940.

66. Ibi.d., p. 10.
67. Ibiid., p. 12.
68. lb1d., p. 17.
69. Ibid., p. 2n.
205
xtîlf!id renta „ ... o trarnsfonmă în servagiu, făcind din proprietarul real servu1
p1ro.prietaruLui nominal..." 10. Venitul moşiilor p:riovine nu din oapitalul şr
oheltuJelile de e~loatare„." cH din munca ţăr.ainului..." 71 • Deşi Regula-
mentul recrt.1Jnoaşte clăcaşilor libertatea individuală, totuşi prin restricţiil?
fixate mutării, iii .fixează de foipt la .glie. „Ţăranu1l este ca'pita:lul boierul·ui"
îlil"lia un boier deputat în p.liină şedinţă a AdunăriJ Obşteşti ordinare a se-
isiwnH di1n 1842 72 . ParHda na1ţională voia fu .1840 să deiclare pe ţărani fer-
mieri liberi cu drept de e:roeditate asupra pămiinfolui, in sohimbul urnei
rente, .fixe în bani, iar revo1uţva diin 1848 desfiinţa clă'Căşia şi impraprie-
tăr·ea 1pe ţăr.arn cu dreptul de răstumpărare Ln favoarea boJiierului.
Gurvernul revolutiooar din 1848 s-a lă1sat intimtdat de boori, şi în
loc să prndame cu indrăsneală „.„abolirea tuturor dr~pturilor f.eUJdale ce
con.stih.Le renta r<Eigulamentmă.„", el a ezitat, fo:rim.î:nd Comisi1a 1prop1rietăţii,
in care deiputaţii clă~aşi!Oll' fonmtuJ.ează revendkărj juste. Boierime:i
,„ ..comp.usă din despoţi frioo.şi, cornpţi şi jefuitori; trăilnd !din ilegalităţi
Şi din ahlliZUr·i, dis1preţu~nd morala şi umanitatea, el(lp'loatînd vara in pM-
fitul lor„. tir:ain~ către pMri.a· lor, sd1avi faţă de duşmani~ ei..." 73 a chemat
airmJatele străine, cu ajutorul cărnra a inf.rJnt revoluţi.a şi şi-a restab.ilit
atotputernicia. Dar, p'făbuşirea boi:eriilor nu e departe, căici „„.iooa1pabili de
a se salva pe ei şi patrfa lor 1printT-o sforţare generoasă şi pdn dreiptate.
ei S!Îlnt 'in mlJid fatal împinşi la ruină Şli la o diLstruigere violentă, ca şi
OOierfil din ooc. XVII" 74 •
Această lucna1re, inteimeiată pe înţelegerea materialistă :a dezvoltării
sOte:ietăţH omeineşti şi pe recunoaşterea existenţii 1lu1ptei de clasă, era
menită, în intenţia :autorului, să sfărîme argumenvele i:oliOsi·te de boieri
contra ema1nciipărj,j ţăranilor ;prin împroprietărire. In slcrisoan~a sa din
16 mai 1850, adresată lui Ion Ghica, N. BMtesicu sptunea cu mulţumire
că prin ea a dat lovitura de moarte feudalităţii şi rinduielii feudale 70 .
Ea e oipern, unui istoric duJbJ.a1t Ide un democrat revoluţionar. Jules
Milohelet, vor:bind 1despre N. Băltescu, în 1854, spunea: „.Nu cums1:
nilmic mai bun pfnă acum asupra acestui sutbi€t.,t, nimic mai irntrudiv
detlit broşull"a sa intitulată Question economique des Principautes danu-
biennes„. Această că1rţuli:e fu scrisă Ln 1850 şi î111 i·pot:e?Ja că ţara nu s-ai
putea eliJbera decit cu 1a1j1utorul Porţii. Chestiuooa e airăta,tă din profil, dar
ru o rairă limpezime" 76• Scrisă în ·limba· franceză, atieastă 1U1CT.are a
pufot fi ounosoută de un cerc larg de spirite a"!ans:atie. Conţinutul ei a
fost utHiZJat de l(ar.J Marx 77 , prilfl intermediul lucrării lui f:lias Regnault,
intitul1ată Histoire politique et sociale des Principautes danubiennes, ce
apărea 11a Puls în 1855 ş.i care reprodooea rrumeroase pagini 1c:Hn opera
lui N. Băl~::.escu, fără să-l arate ca autor. Ea n-a aipăir.ut tnsă in romîneşt~
dooit !În 1953 în versiunea ei origina1ă, deoa<H~ce burghezo-moşierimea
se temea s-o va1dă ajuinsă Îlfl miinHe rămase încă multă vreme după 1850
suib exp'loa,tare.
10. Ibid„ p. 28.

11. Ib~d„ p. 39.
12. lbLd„ p. 52.
73. Ibid„ .p. 86.
74, Ibid., p. 88.
75. Ion Ghioa, O. c .. p. 240.
76. Les Uge.ndl!s democmtiques #lu Nord, Paris, 1854, pp. 305-306.
77. Gaipiita'lul, voi. I, Ed. P.M.R„ 1948, p.p. 231-234.
206
In ani-i 1849-1851, N. Băkescu lu·crează la reorganiz;area lUJptei re-
voluţio.naue 'Pe plan naţional şi emqpeain. Urimăreşte i:n.fiiniţJarna unei oon-
fedeTaţii demoCT1atice compusă din romîni, illlf)gtll!I"i, polonii, ruşi, cehi şi
şlavii sudului. Trimite pe amicu !său A. G. Golescu în Austria să orga-
ni?Zeze „o asoci·a1ie mare între toţi romÎlnii" 78 • Pentru or.ganiizarna unei noi
revoluţii în ţ·airă, .1ncă din 1849, cuirind diuipă sosirea lui la p,aris, pune h
cale a 1pairiţia unei revist·e oare „ ...1î,11cetul cu ţncetul... se V!a ~acie şeful o~
aorim, adică va concentra pe toţi Îllll opinia şi lucrarea sa ş.i ar.stfol VOl1\
putea dobiindi, atit în ţeairă oit şi între emig['aţi, o centraliziaţie neimpusă
0
de nimeni" 79 • Ap1ărrută cu întirziere şi într-un singur număr, revista pregă

tită a fos·t Rominia Viitoare, sorilSă în mare pa·rte de N. Bălioes1cu. Tn
această revii.Stă a a:părut lucrarea sa Mersul Revoluţiei în istoria romî-
nilor, oe avea intenţ&a să airra.te „ .. .1rusemnairea revoluţiilor trecute şi C'a lea 0
ce va 1u·a revol11ţi1a în viitor. .. " 60 , precum ş.i să combată pălî'erea eXJprimată

de boier·irne, susţinută maJ Urziu de majoritatea istoridliOr burghezi, intre
c·are N. Iorga, că irevoluţia din 1848 a fost opera unor tineri, imitatori ai
revoluţiei pariziene. „Revolu1i0 mmină de La 1848, scrie N. Bălcescu, n-a
fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză
dooît voinţa i1111limplătoare a .unei minorităţi sau mişoarea generală euro-
peană. ·Revo1uţia generală iu ooazi·a, ia1r nu cauiM revoluţici romîne".
Cauzele revoluţiei trebuie delei căutate îin însăşi eV01luţia istorică „ ... nah1-
rală, neapărată, .prevăzută, a acelei mişcăiri pmviidenţiale care hlrăşte p?
niaţira romi.tnă, fanipreună cu toată omenirea pe cale nemărginită a unei
dezvoltări p:rogiresive, regufote ... " st.
Prin ur<mare, revoluţiia romînească de 1a 1848 a fiost un fenomen
natunail, 111ecesair din p,unct de vedere istociic, nu inhlmplăitor, cum susţi
neau chiar de ipe atunci reprezentanţii boierillTiii reacţionare. Caraderizîr:d
însă providenţiala miş.oare ce ÎIITl:pilnge<a pqpioruJ lfOl!TIIÎJn către o dezv0lt8.fe
progresiiVă, N. BMcesicu a introdus in exip.li1oarrea ştiii1nţJifică a revoluţici un
element idealist dist~nant, lfJ1eltlit, în intenţila lui, să întărească carnete.ml
de neoesitate al progresului ne'Hmitat al omeniT.iti.
In optsprezece veacuri .de exi.sitenţă, „naţia romină n-a vegetat, n-a stat
pe loc, ci a mers înainte, trriansfonmîndu~se şi lUJptiî:rldu-se neîncetat...
pentru reafoJalI"€!3. 1attLt în SJÎlnwi său oî t şi ÎlI1 omenire a <lreytăţiri ;Şi .frăţiei..." 82 ,
1
întăreşte N. Bă11.cescu încrederea in triumful final al lt11ptei revoluţionare,

fără a isibuti să găsească Jirnă o ca111aderizare şti:inţiiică a timpului c.înd
omeni<rea v;a trăi în „dreptate şi rfiră4ie".
Deaibia ieşit din V·ijellia năvăllirilor barbare, poporul rorrun a căutat
mereu „ ... a""Şi icons.titua unitatea sa completă şi a se or ganiza înlăuntru0
dUjpă 1principitd ega!lităţii ... ", formulă neşti+nţifkă, ce vrea să indice

liip1sa diforenţierii sodale, care de fapt se ipradusese cu mult iiinainte de
i1ntemeierea Moldovei şi Ţă.riii Romirleşti. Domnitorii întăresc puter1eia
statului..." „ ... dar aipasă cu totul libertatea dinlăuntru ... ". Printr-o luptă
lungă, boierii suiipă atotputernicia domnitori:lor şi caută a păstra statul
numai pentru clasa lor „ .. lintemeinldu-şi puterea şi ferici:rea pe robir1ea
78. Ion Ghica, O. c., p. 209.

79. Ibtdem, p. 171.
so. Ibidem, p. 282.
81. N. Bălcescu, Opere, li, p. 99, ed. 1940.
82. N. Bălcescu, Opere, II"a, p. 99, ed. 1940.
207
pi0;poruiluL." 83. Ei au organizat statul boiereSJC şi, ingihiţind proprietăţile
mici a1l·e ţăranilk>r, au insHtuit se1.1Vagiul, care constituiia totlliŞi uin progres
faţă de sdavia din antichitate.
Du1pă fulifăţiişiarea prrocesul•ui de feuidlafrz,are, N. Bălcescu expune
prOlcesul de descompunere a feudaHtăţiii. Popiornl a1păsat devine aipatk şi
turcii pot răJpi drepturile ţării, trimiţînd doonni dintre orăşenii bogaţi din
Cx:msm1t11Uoopo1. Farnrioţii sfărâmă ~hea adstocraţiie, IÎ:n locul căreia
se r~dică o clasă d:e birocra1i „ ... nunniţi de popor ciocoi, fără ilustraţie
şi rădăcină în ţeară, compţi şi degradaţi..." 84 • Ţăranul e declarat liber,
dar „ ... nu i se a~igură libertatea pr.irn !Îlmpra,prietăJriire şi rămine în star•e
de proletar". Exploatarea iboierească creşte ajungind de nesuferit, ceea ce
fate ca pqporiul. să se răsicoale şii să sulem~ic;ă Poarta să res1~oote drepturile
căllcate îin •pitioiare ale ţării şi să iia: puterea din miili:ni!le ciocoLlor. Astfel
N. Bălt€1.51Cu pUTie începutul proioosuiliui ide nnlăturare a feudaJi.tă1ţii in răs·
coala pqporului, condusă de Tudor Vlaidimires1cu. Tunciri nnlătură pe hm-
irioţi, dar irnba11elază pe ciocoi la .putere. Rtl!si,a, prin tr.afatul de la Adria·
nopal, sileşte pe turci să recunoască vechile drepturi şi autonomia ţării
dar „ ...;prin mişelia şi trădarea ciocoilor „." se alcătuieşte Regt.I'larnenturl
Organic, „„.oontirndul care robeşte ţeaira ciocoilor ... ". Spiritul naţrional şi
pa•tiriotic, kezit de răsroa'La de 11a 1821, face să iia naişltiere „o j1.llf1ă pa.r-
tiidă naţiomlă ... " care urmă1reşte „„ ..a mîntui j)lqp:ornl ipr:in ·popor, adkă
este o ip·aiftiidă rerviol'UJţiona1ră ... ". In 1840, ea pregă:tea o mi-şicare, cane fu
zdrobită. N. Băkes 1 cu arată CllilTI tocmai din cauza aceasta, conceipţia revo-
luţiana1ră a piaintidei naţionale s-a dezvoltat, căd s-a dovedi~ a,t.und '.'ă
Iuipta naţionaqă era insuficientă, căci „„.-trebuia încă a des1ega iprolblenrn
isă1răreiei porporul.ui, a da o altă organi·za~ie pr6prietă~i'i, baZ'a sO'Cietăţii, a
bogăţiei şi fericirei pu!blibe" 85 . Rev.ol.uţfa de :la 1848 ia fost doci o r~·J
luţde democmti;că şă soci.a'1ă. Legeia univensa.Jă „ .. Ja dretz!Vo.ltării istorice ia
na1ţii.Jic>r: înălţarea plebeianismului la putere.„" împinge naţiunea romînii
la prog!fes prin revolu~ie.
Rev1oluţi,a V·Î1itoar e trebuie să aid.ucă unitatea şi independenţa naţio
1
n!a1lă, călci. .libertatea dinău:ntiru „ ... e pest•e putinţă ia id.Olbîndi fără libertatea
din at·ară" 86 •
Cin1d UJnitatea şi ind~pend:enţa naţională vor fi ~nfă)pltui~e. poporul
m1ni1n va purt:ea „ ...să cornstitueze domnirea demOICJfla/ţtieli, domnirea po·
poru~ui 1prin popor" 87 , aceasta penkucă eXJperi·enta din 1848 dovedise că
demoor.a.ţ·ira :nu se putuse realiza şi din aa.uz~ intervenţiei armatelor străine.
Noua revioluţie se va faice pri1n a'Liianva t.uturoir .popoarelor oprimate.
. Operă de puterniică gJnJdire istorică Mersul revoluţiei in istoria romi-
ntlor consideră istoria ca un continuu praces de dwvaltare a societă.ţii
pr~n lupta contmriilar, coI10r1eti:z·a tă in lupta de dasă. Rreva1uţia se
j)lroduoo, d1U1pă N. Bă-ltes!CU, în momenhtll lîn oare se f.alCe treoerea de la
dromina,rea unei clase fa aceea a altei.a sau ila înlătumrea oricărei dDa11i-
11aţH de dJasă.
83. Ibidem, p. 99.

84. Irod., p. 101.
85. Iboo., p. 103. E de notat că prin plebeiamism, N. Bălces.cu înţelegea dominatia
po)Xlrnlui prin votu.I universal şi înlătu1J"a:wa privilegiiJor boiereşti.
86. Ibtd., p. 106.
87. IbLd„ q:J. 107.
208
Deşi scrisa rn romîneşte, ni1ci aiceastă lucrare n-a fost cun~cu1ă
.sufilcient de masele ipopufare romdflle şi, din iaceastă aa·urză, n-a radit atit3.
cît s-a·r fi eurveni.t 1'a timpul său. P1ină la 1908, ea niici n-a aipăTut într-o
broşUJră sepiarotă &au ~mprell[lră cu al1te liuicrăiri ale aurornlui ei.
încă idre J,a 15 decembrie 1849, oî:nid anunţa pe Ion Ghica că vrea să
înaea1pă „ ...o rnvistă rnmfnă roare să a1pere rievolu~ia 11aastră şi să pr~gă
tească aHa nouă ... " 88 , N. Bă.!Jcooou arăta: că a început a lw::ira un articol
cu următOlarea tematită : „Partea I Ideea progiresului lege istorică. Apli-
.caţia a~estei legi .în isforia noastră, ardică un ta1blou ·des•pre istoria romî-
nilor de la i1n1ceiput pîn~a1C1LVt11.
Partea 11. Ca1re este cailea fliOal5tră de ad Lnainte. Trei ţ·inte deosebite,
:î:n:tre care aleargă naţiile.
1. Ţinta naţiooală cea mai prirlldpală, de unde ohestia de unitat~
naţiona·lă ... · Unirea Prindp·a.tetor deocamdartă etc.
2. Ţinta socială, care se reztlil11ă ·în ohesHa prop!riietărţii, de care se
leagă şi d1e.5tia dăjdiei, a oereditufoi şi a orgranizaţiei lui.
3. Ţdnta politică, sau ~ormele oogainizaţiei din .lăruntru ... 89 •
După cum s-·a observat, numa i introdtJJOOrea, netermina.tă de a'ltfel,
1
Jia Istoria Rominilor sub Mihai Vodă Viteazul, are 1]n parte o asemeneJ
striudură.
Pornind de ta constatarea că „ .. Jdin tn-ans,fior:ma~ii 1n transformaţii,
omenirera merge irrutr-wn progres continuu, a cărui mişoaa-e e cu atît mai
r·ejpede cu clt mai murlt Jrni'ntează ... 90, N. Băkescu, aruncă o pdvfre aLSupra
tirecu:bului naţi'lllni~ romline spre •a obţine wnţiel€lgerea diezv101ltării s.a•Le vii-
toiare. ImperiÎllll roman s-a prăibuşiit di:n da uza roibiei şi ·a p:riqprie'tăţH mari,
1
dlfnd lac as~fel unei organizări progresive. Sub presiunea mLgr.aţH!or, co-
1onii roma1ni s-1au retir.as în munţi. In S<acoJe1.e XIII şi XIV, Ţar.a Romi-
neaSiCă şi Molidov.a au :lwptat ipentirru irndeipen:denţa lor. Dom11ul conducea
ţarra funpreună cu un sfa.t comiprus din 12 boieri, leg.ne se făceau în A!duna-
rea a toată ţa·ra I Boierii erau d(Yar „ ...ofiţerii şi ca.pi,i puterii armate ... "
arată N. Bă-ltestJU, oare totu~i se veide rîndată sirlit să OOillState, că alături
<le o majoritat·e de moşneni, oameni liberi cu p~prietăţHe lor, sLnt sti'i-
plfnii 1pmpriretăţi,lor mairi „ .. „pe oare se a:flă focuitiori servi, robi ai pă
mDntubuL." numiţi r.umîni sau veciITTi. Papo11ul iromîn ţintea către eg1aH1t3t~.
dar f.etl!dalit!atea destrarmă egailitatea. Boierii şi c'lerioii s-au ronstituit intr-v
castă, au înfrînt monarhia şi poporul, apoi s-au iprăbuşit swb loviturile date
de ocăişe1n:irmea fanariotă. In s~. XV, ţările romillne sie ~Ulptă mai departe
cu tuirdi pe1mtru ind~endenţă, fac tmtarte cu Turda, !În ca.re se recW!lO'aŞt'=
autJOnornia lor. în sere. XVI, boierii trădează intereselie. ţării din setea de
putere, incit turcii pot să îngenunche Ţara Romînească şi .Moldova. Mihai
Vite'aziu1 estre cel care rei:a !U1pt1a ipentru fr1dependlenţă şi a1poi întreprinde
V nirea RominUor, oa şi cirnid ar fi avut menita!Ha.tea şi oonloejpţiile unui
om din sroc. XIX. „Spiritul şi ilnrliNirlua·Lita1tea nad,:iei se !lntiru1pează în-
trînsul..." 91 , dar el „cade ucis hoţeşte de austriaci şi cu dinsul cade şi
puterea rormînilor" 92 •
88. Ion Ghioa, O ..c., p. 170.

89. Ib~dem, p. 171.
90. N. Băkesou, Romtnii sub Mihai Voovad Vtteazu~ Bd. Cugetarea, p. 48.
91. Iood„ p. 58.
92. lbid„ p. 59.
11. - c~t 1.1·~~ii şi articol.e de Istorie 209

Pientrn că1 derea ţărH sub jugul tu1Tcesc, N. BăLoo.siC'U faice vinovaţi pe
boieri. Boierii au împiedecat, spune el, înfiinţarea unui guvern tare, pentrn
a aservi pe ţăraini, a1ca1parJr11du-Ie ·proprietăţ.He. „Ate·as1tă făiră1deleg.e a boie-
rilor fu eXipiată cu pierderea ţării." 93 • ii fură apoi sdrobiţi de orăşenii
greci idin Corntantinqpo'l şi RmneUa, car·e „ ...se îna1ţă l!a putere, du:pă cum
L5~au înălţa 1 t bUJrghezii !În Euroipta". Aceia em'aUliCiipeiază pe ţănani „ ... ca
să-i ipo,ată des1poi1a ei, în numele Statului". Durpă oe ei .a1u sdrobit pe
boieri, poporul „ ... va şti a-i mătura din ţară şi naţionalitatea va ieşi birui-
toa•e, mai frumoasă şi mai .puternică 94 •
Rămasă neteirmi:nată, ca şi Istoria Romînilor sub Mihai Vodă Viteazul,
căreia îi serveia de 1introdU100re, această 1utralf'e întemeiată .Îln p;arte pe o
oonoop~~e ştiirWiifa:ă dies1pre dez·vdltarna soidetăţili, îin ca1re gă1Sirn !ITnsă
lirpsuri şi ootl!fu:zii, se asieamănă cu preceidentele, în sipec.iial oo Mersul re-
voluţiei în istoria romînilor, în sensul că se axează pe ideea că societatea
este intr-o neoonteinită miŞtialfe progiresivă cătrie egaH1tJate:a socială şi p-0li-
tiică dintre oameni şi că a1ooa 1s.tă rmi1Ş10are se face ipri!n cioanirea dintre
egatlitatea odginară şi feiudalita1te, dintre ·aceaist•a şi bwghezie şi dintre
blll!"gihezie şi ipoipor, pientiru ia se ajunge diin nou la egiaHtate, totul conceput
ca un pro1ees neîntreruipt, care are ca ţintă dreptatea şi frăţia intre po,poare
şi oaimeni, tîrnă fă.ră ll1itio preciziare in ceea ce priveşte raiportll!l"ile econo-
mice viitoare din societal€.
Toate oole c.ni lucrări, din .9eria. c.onsacmtă ca1r:aieterizărid gener.ale
·a 1demoltăriii istorLae a poporului roman şi a istoriei irnMu~iilor economic·~
şi a dmselor soci'ale ale societăţii rom~neşti, dovedesc dUm a!Ctivitatea de
istor.ic a lui N. BălcC'SICll a fost determinată de ipreo'Olllpairea politică a
reailiză1ri~ revoluţiei 0.ntilfeUJdale ipri1n pqpor şi pent:r:u popor şii cum gin-
direa sa de istmic se dezvo:Lta de la cercetarea situatiilor eoonomice si
socilaile ooncrete, !intemei1ate pe o bogată !doc.umentaire,' către genenalizărl
fixate în legi ale istoriei, de care se folosea a•poi p.entru a ,promova reali-
zarea sa!licinilor sociale noi.
*
Al ~treilea sioctor 1din lUJorăiri'le Lui N. Bă·lcesjou este menit să demonstrieze
că ipqporal romtn a putut să-şi păstreze, <i'n tireicut, independenţa sau au~o
nomiia s1a, numai priintm luptă ·a:prigă oont!f1a jugului otoman şi a celui
halbslburgk şi că n:u va pUitea să-ş1i realizeze unitatea şi i.nldepenidenţa na.ţiJ
na!lă ,decit prin :reluarea. abest·ei lupite eroioe, pe baza îinlă tu.rării asuipririi
ipoipcrnlui de că'fire boieri şi creierii unei. socuetăJţti de oameni l.iberi din
punct de ved·ere economiic şi politic.
Priit111a lut.rnre din acea 1stă serie, care e şi prima semnată şi ca:r·e i-a
dat lui N. Bălcescu prestigiul ·de istoric de mare vailoare. Puterea armată
şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei pînă acum, a fost
publicată în [Propăşirea], Foaie ştiinţifică şi literară din Iaşi, în vara
ar11Url1ui 1844 şi •a1poi un broşură iseparată în acelaş·i an tot la lqşi. Pentr'l
clabo.narea ci, N. Băkescu a folosit o bi1bliagrafiie destul de bogată hţă
de stadiul in care se afl:a ,atunci istoriogra'.f i1a romîneaiscă, p1'ocurn şi dnicu-
mente inedite. Duipă scurta prefaţă, pusă fn ca1p1ull lueirării, el dă „Lish
uvrajelor citate întir-această scr·iere", în care gă·sirn, alături de ş;1se ero-
93. lbLd., p. 61.
94. N. Bălcescu, Opere, I, p. 43, ed. 1940
210
nici muntene şi moldovene şi de Inceputul învăţăturilor bunului şi credin-
ciosului Jon Neagoe Basarab V-v, care a învăţat pe fiul său Teodosie, toat€
manUJ.Slcriipte, 11110>uă hris01a1Ve şi douăzeci şi pa'iru lucrări- rîn limbile la tină,
italiană, frarrceză, greacă şi germană, priintre oaire Histoire. de l' empire
Ottoman, Piairis, 1743, a lui Dimitrie Cantemir ; Historia Polonvcă, Fr.1nc-
fort, 1711, a lui Dl:ugosez ; fi istoire de l' empire ottoman, Paris, 1838, a lui
Hammer si Cours elementaire d'Art et d'Histoire militaires, 1838, 4 vol. al
lui RO!cq uair1dO'urt.
Puterea armată şi arta militară ... me două păirţi şi o it11Cheie'l'1e. Parte:i
I, de ~a întemeiqea Ţării Rom:îneşti pină fa 1716, partea II, de la 1716
pi:nă la 1830, de fatpt pmă la 1844. ,
In prefaţa lucrării, N. Bălcescu vrea să demonstreze, atribuind trecu-
tului îndepărtat vederile s,ale, că în evul mediu „ ...1păiri11ţii noştd adoptară
nişte iirnstitwţii întemeiate pe niş,te printiipuir,i _pe care publiciştii de acum
ai Eurap1ei Lumirn:ate, le găses:c de cele mai raţionale ... direpturile sfinte
ale omenirii 'au găsit totdea·u:na ratpără t01Ti într-această ţeară, că părinţii
noştri le-iau cunoscut, le-<au rpret,-uit, s-,au jertfit penb'iu dlî1nsele... " 95 • O
aiSemenea instituţ:ie a ifos1 armata permanentă, c.air,e ar fi existat de b
întemeierea ţării şi pe care romînii n-ar fi socotit-0 „ ... dedit ca o a,vant-
1
gardă a norodului..." sprijinită lnsă pe „ ...o numeroasă rezervă naţi J-

nală ... " 96 • Oftă vreme di 1 s1Ci1plina a fos,t straŞnică, ţara a fost în mărire,
de :ril<lă 1în vremea .Juii Mihai Viteazul. Ciîn.d di'sdplina slăbi-, ţara căzu
isub fanarioiii, oare sdnt îmrinoNătiti, fără să se arnte că isvorul răului stă
fuli creşterea· aS'upririi turceşti, că. au impiuţ,ina t airma ta şi mi1liţia. Veni însă
anul 1821. „Aturni în ţeară se manifostă una din acele mişcări ~nergice
cari ·arăt juneţa porp0iarelor şi <lo'finţ,a lor ide propă;şiire... " 97 •
In ca1piitolul Puterea armată supt Regulament ( 1830-1844), în care
exipune organizairea şi st'area iarmatei diin timpul său, aria1tă că dacă armata
regulamentară nu putea fi ~nrvi:oovăţită în mînuir,ea a['mel~)T şi în parăzi
în schimb ducea Hpsă de instruicţia ofiţerilor şi de s1pfritul mNitar.
·Oordanaşid şi .poteoaşii nu au deprinderea arunelor, deşi trebuie sit
păzeasică grianiţa.
In incheere, N. Băkes1ou aira,tă că oşti:rea reguJlamentară nu-şi poate
îndeplini menirea în momentul în caire Orientul se afla fntir•o situaţie din
ce în ce mai nes·i1gură. Deci~ anmata trebuie roor.gankoată pentru ca
„ ...să ne chezăşuilaislCă m!ai bune temeiuri ,de apărare" 98 • El nu cere
mărÎlrea airmatei, d organilZlairea rezervelor naţiOlflla.le, fntemei.a1ă pe obli-
gativitatea servriduquJ militar pen1ru toţi bărbaţH de iJ.a 20 J.a 60 de ani,
impărţiţi .Un trei catiegorii. Bărlbaţii între 20 şi 30 ,de 1ani ar forma în
oraşe gar1da I1aţiana:lă, iar cei de la hotare ar lUJa ip:art,~ la paz,a acestora.
<Alelalte două, compuse din bălf'ba1ţii întrie 30 şi 45 şi ·cei între 45 şi
60 de ;aini" ar lfi convocate mai rar. Uniforma n~ar lfi de neapărată nece-
1
sitarte. Astfel, N. BăkescJU cerea înfi~nţarea unei mimate popiu1air·e, care

ar fi făieut cu putinţă nu numai lupta peintiru a1pă1rarea ţăriii, ci ar fi
oontir,i:buit J.a înlăturarea feUJdalităHi.
Puterea armată ... a constituit,' ia aipariţfa sa, un eveniment însemnat
-al publidsHloei'. Ea era 1primul studiu din istoriogr.afiia rnmînea'Sică şi de.schi-
95. Ibidem, p. 49.

96. lb~d„ p. 80.
97. Jbid., p. 85.
211
rdea cal~a iceocetă!rilor î1n 1domenhlil istoriei institutiilor tălrii. Noutiarea su-
1biectului şi iodră~neafa oonc1:1pţiei ce-i stMeau 'ia b~ă au impresiomt
pe drept cuvtl!nt minţile UmpruluL _
Tot în /Propăşirea], Foaie ştiinţifică şi literară, în acelaşi an 1844,
.apăru studiul Comentarii asupra bătăliei de la Cîmpii Rigăi sau Casova,
scris cu scopul ·de a combate afirmaţia cronkarului bizantin Chalkokondy-
~3'5, aiprobată de unii istoriti moderni sitrăini, Baud.rJer, Engel şi Hammeir,
p·n~UJm şi de u:nii diintre ist'Oricii romuni, p1riniire care M. Ko~gălnioeanu 99 ,
că în lUJpila de la Gosova din 1448, rnrrrinii a[' fi trăd1at. Studiul se termina
ou tÎOdheienea semnifibatirvă că „Rl()l[T1Înii n-au fost trădători; ... slava br
milita'!"ă este nenntina 1tă ... Europa de 3[' fi reoun0'5căt<Jlare a,r plăti cu oare-
care :fJaioeri de bi;ne jertlfeile lor" 100 • ln ,3JCea'5tă din unmă foiază, N. Băfoe.sc.u
1
paire a oere ma.rilor state europene să .ajute .pqpoml :rQCl11Îln să-şi obţină in-
dependenţa de stat. /
Ca a•genţi ai dominaţiunii tunceşti, fanarioţii si.nt atacaţi in micul
studiu Romînii şi Fanarioţii, arpămt rn vol. I din 1845 .a1l Magazinului isto-
ric pentru Dacia, întemei·at iin parte pe lucrarea ,grecului. Marc Philiippe
Zailllony, Essai sur Les Fanariotes ou l'on voit Les causes primitives de leur
elevation aux hospodariats de la Valachie et de leur administration, etc.,
•apămtă la MarsiHa în 1824, datl" şi p~ croniicile romîneşti inedite.
Pentl1U ia' delimita <lieosroi'l1ea p;e oare o taice ~nrtre grecii constantinJ-
poHtani şi il"'Ull11elioţi, ce au venit în ţa'!'a noaistră ca instrumente ale jugului
otoman, şi 1paporul grec, N. BăJkescu, U:ntr-o mtă de subsol, aratLcă „Prin
cuV1întUil greci, în ~ursu:t aioestui artiicoll, trebuie ia ·~nţell<ege numai pe .::ei
din Gonstamtiinapol şi din Rum~Li0 şi mai au deosebiire :pe cei dintii cu-
nJ1Souţi mai d'e Obşte .s•ub numirea de f.anariD1ţi. Zdra•văina rlaţie eleniiCă de
a1Stăzi, :pe qare noi o iiuibim şi o resipectăim, se deosebeşte de fanari'Oţi,
pe oare fosăş.i ea !ii 111iTă1Şte şi îi dieyărtează de S!Îlnul ei" 101 • In felul acesta,
sipre deosebfoie de ilstoriciii burghezi, caire n~au ţinut siea1ma, în lUJCrările
lor, de .deHmLtarea făcută ,ad, N. Băikescu scoate in <w-~demţă deosebireJ
iae fărea între o pătură exip'loatatoar.e şi mais·a pQpom1ui grec.
Shlldiiu!l caiută a demonstra că decălderea Ţării Romlîneşti şi a .Moldo-
vei hn seoalele XVII şi XVIII se datorează .ascensi1unii rfian3rioţi'lor la oon-
dU1Cerea lor, .i!nfăţişi!nd fazelle ciocniiri~ cu ramlnii in icele două veacuri.
Pentru sec. XVI:I &nt priez.enta~e răs1ooalele boiereşti rontra domnHori:l.-x
siprijiniţi 1pe gr~ii constanl'iinO!plOlit:ani, iar pentm sec. XVIII, răs·ooalele
pqpulare contra UJnor domnitori fa1naTioţi, precum răJscoaLa po.porului bucu-
reşt•ean contra lui Constantin V. Ceh.an rşi contra soooes.orului său.
E ide notat că ~n 1U10răiri llllte.rioar:e, N. Bălice5ICIU a sUibliniat oontribu-
1
ţi.a ,pozitiiNă a domniillm fanariote : înfri]ngerea boi·eri:mii de origine răz

bo~nică. O ,Hpsă istă iin faptul că automl s-•a rferit să armte, pentru a m~
najia rpe turci, că fainiarioţii eralU de fapt agenţii dlOminarţiuni~ otomane,
care slăbeşte l:a 1821, odată ou „i!murecţi.a" liui T1tJ1dor Vil!aidimirnsou.
Pentru a împlini un gol, _.provenit diin f.arpbuil că lin 1844 s·e ocupase
numai cu ·istoria 1 arma~tci diin Ţara Romlîneasrcă, N. Bă,Loesiou face să
iaiprară ~n :voL. II ditn 1846 .al Magazinului istoric, semnată N. B., locrar·~a
Puterea arm:ată şi arta militară la moldoveni, în timpul măririi lor. Interne-
98. Mihail Kogălmiceanu, Opere, I, 1946, p. 155.

99. N. Bălcescu, O. c., p. 98.
100. Ibidem, ·p. 119.
212
indu-se in bună parte .pie ~nf:orma1ţii:le lui Dimi,tde Ga1ntiemi!l" din Descrierea
Moldovei, el foloseşte totuşi un numă!r irnemnat de aHe liutrări, cronici
inteme şi stre~ne., âin special ,polone şi maighiiare. LăUJdiÎlt11d „ .. .frumoaLS€tle
irntituiţ:ii repUJb!icane„." diin Molidova, păistrate î1n Vrancea, Ciimpu:lung-
Moldovenesc, Tigheciu, leagă, după Cantemir, persistenţa unei armate
numeroase de menţi1oorea independentei taţă de turd. E:vi1denţia.ză metoda
1Uiptei în păduri, f.dltosHă de moldO!Veni oontra polonilor şi tmdlor şi sis-
temt!tl de oetăţi ial Mo1dovei, ide.suiirr1d ~e J,arig ~;Ulpta pentnu apărarea Ce-
tăţii-Alibe oontra atacUJlui turoesc din 1484, pe care iil pune însă greşit
în 1483.
Plecat din 1846 la Paris, N. Bălcescu publică in anul următor în Ma-
gazin, stuidiillll Campania rominilor în contra turcilor de la anul 1595, p,en-
tru elaborarea căruia a folosit o bogată biblio:grafie streină, în care, lucra-
rea istmicului foiancez ide l!:a înoeputu} soc. XVII, Jacques Au:gUJSte de Th J·U,
Historie universelle depuis 1543 jusqu-en 1607 (Londra 1734), deţine
un Joc impod·ant. Atest stllldiu a fost fdlosit, ulteriior, pentru ebahorarea
paragrafelor referitoare la lu1pteJle din 1595 a'l lui Mihai VHeazul cu turcii
diin lucrarea I st oria Romînilor sub Mihai Vodă Viteazul.
S1criind aceiastă liu1ornre, N. Băk.estcu voia să îinfăţiiŞeze r.omî.nUor „.„un::z.
dtin fapteile cele mai strălltudte ale .Ju1ptei păll'iajilor lor ·pen:tm liber-
tate„." 102, pientrn ca :amillltirna ei să deşt~te îin ei sootiimentul p·atriotic
1
de a apăra ţara canhia ducŞiffianilor viitori.

Oa să atragă atenţia de la început as~pria soopwluil ip!!iadiC ail lucrării.
sale, el pune îin capiul ei o fr.ază - „Aidlutc ,aminte ramlÎ!llnlor u100 din fap-
teile celle mai străliucite ale l't!!p1tei pă'filil~illor lor pentru liibea-tate" - ~are
se liămuI1ea şi mai mult în ioomlmita· de o jUJmătate de pagil!lă, unde se
atribufo lui Mihai Viteazu1l, într-atdervă-r fără ternei, rplllanul de a fi lucrat
„„Ja oreea11ea ·I1aţionalităţii1 romineşti, la .unirea tutmoir romanilo·r în-
tr-'lllfl stat podiMt"„., idee năsootă 1in secolul XIX, odată cu dezvoiltarei:t
mişcării naţioniale şi demooriatirce, des1pre care N. Băl!CJe.Soo •ar,ată că ,„ ..sin-
1
gură trebui·e să fie ţirnta tPOlitică a romîm.ilor de astăzi".

Daică introd1t11cerea şi conicJu:zia Campa,niei romînilor„. dovtldesc mai
mwlt pe luptătoml rerv.oluţioinar decît pe istoric, mlasa lucrării, ce consti-
tuie ou mult partea cea mai 1ntinsă, eS'te tratată ştiinţiHte, Ita nivelul in-'
fonmaţiilor timJPului, cu trimiteri la izvoalele numeroase utilizate, într-o
expunere soibră, rdeş:i vie, în care tendiin~a către dbielctivlitate aipare, malfli-
festată ·de ipilldă prin s.emna1liareia dezertăf.ii mai multor os~aşi rornini cu
prilejul retrngerii Jui Mihai Vitiea~u1l în munţi 103 şi a rolliUlui jucat d'e seoui
1n lupita pentriu oucerirea Gi:tll"gilul1ui 10 4_
Procl1amaţia de la Islaz, în art. 1, prevedea rffi.efii'o:r rlia raporturi!~
externe iale ţării: „Independenţia sai ·aldtmi111i1stratirvă legis·liativă, pe temeiul
tractatelor, lui Mirie,ea şi V.lard V. şi .ne~lJnestec ail 1ni1CiiUnei Puteri din
afară de cele din întru ale sale". Sultanul a călcat însă independenţa ad-
ministrativă şi legislativă a Ţării Romîneşti şi a trimis pe Soliman Paş:i
spre a înlocui guvernul revoluţionar printr-o locotenenţă domnească. Pen-
tru a apăra drepturile ţării şi revoluţia, N. Bălcescu publică în numerile
101. Ib~d„ p. 221.

102. Ibid., p. 235.
103. Ibid., p. 241.
104. Ibid., p. 264.
2'13
15 şi 16 din 2 şi
6 august 1848 ale gazetei Popolul Suveran lucrarea sa
Drepturile romînilor către I nalta Poartă, apărută apoi anonim şi în bro-
şură. AJCi el arată că Ţara Romînească n-a fost nici odată supusă cu sabia,
şi a recunoscut de bună voie :protecţia turcilor. Ca dovadă reproduce textul
hatihumaiumului <lin 1393 pe care l-ar fi dat Baiazid I, în care se recu-
noaşte auton0!111ia Ţării Romineşti, document pe care N. Bălcescu îl consi-
deră că „ ... nu poate fi privit, după dreptul ginţilor (neamurilor) astfel de-
cît cu un tratat de protecţie ... ". La 1460, domnitorul Vlad V. „ ... sfătuindu-se
cu poporul..." ar fi î11eheiat cu turdi un tratat, in cme aceştia se ang1-
jează să protejeZie şi să aipere ţara contra oricărui vrăjmaş 105 •
Sicqpul ipolitic a'l locrării era să demonstreze că î·ntre 1imperiul otoman
şi Ţara Romînea&:ă există deci „ ... numai un ·tractat de protecţie, ca o
a!i-anţă neegallă ... " 10 6, au,torul înoheind prin fraza categorică: „Să nu
uiltăifll că silntem datori a apă1ra naţionalitatea noastră şi dreptuI"i.le noa:.-
tre, ·de vom fi nevoiţi, ·chiar vă'fsind sî.ngele nostrn" 101 •
N. Bă1lces.tu a a\liut o iinvenşunată ură faţă de viclenia şi despotismul
J-la:bsbur:gilor, sentiment pe C:a'f·e l-a manifestat în ~ecial în lucrărtle sale
Mişcarea Romînilor din Ardeal la 1848 şi Istoria Romînilor sub Mihai
Vodă Viteazul. Prima din aceste .J1Ucrări e akătui 1 tă din cuvinta!fea rostt>ta
de el la 14 mai 1851, 1La banohetul dat de către saciet1atea Junimea Romînă
din P.arii'S ou ocazia aniv.ersării zilei de 3 mai 1848, inooputu1! revolutiei
rornLneşti în Trnnsihrani'a. Curvînta·rea a fost pu'bliraa1ă îln nr. 2 din 1851
a1l revistei Junimea Romină.
Revoluţ~a de la 1848 a făcut cunoscută lumii .Lntregi existenţa n::f··
ţiunii rnmdne în Transi1lvania. Atu,nd, cÎlnd:z;eci de mii de ţărani· şi fii d~
ţărani s-au adunat pe Cimpia Li!bertăţtii de 11ingă Bllaj pentru a a.firma drep-
turile 1]1a existentă a Ic natiiunii rornîne si a cere „ ... Il1lintuirea de orice
dornniire străină '1pri1t1 unitatea naţională ,·„
108 . N. Bătkesicu ~nvinovăţeşte
pe „fPOVăţuiitorii" poiporului rorruîn din Transilvania că au dat „ ..•poporul

cu totuJl în mina şi în prada oamenilor .îimpărăteşti" şi oondamnă lupta
dusă sub cor!duoor.ea armatelor ha:bslburgice.
DUJpă ce revoluţia maghiară a fost inf.rîintă, acelaşi deS!potiism cople-
şeşte pe mmJni ca şi pe ungud. Ubert atea .nu poate veini „ ...de la curţile
1
]mpără1teşti şi din mll11a împăriaţilor şi a desrpoţHor, ci numai într-o unire

stnînsă intr·e toţi rominii şi dintr-o ri<lkare a tu.turnr îmipreună şi în s'.l'1i-
darifatc cu toate pqpoareJle 'îimipi.late" lo9.
Lwcrarea, al cărei titlu iniHal este Discursul cetăteanului Bălcescu 110 ,
e o a1prigă ·denwnţiare a despotismU!lu:i habsburgic ş( un piuternilc ~ndemn
fa roHdarifate a naţiunilor oprimate pentru sfărJmairea jU'gului habsbur-
gic comun.
Studrul Campania rominilor contra turcilor de la anul 1595, p.urblk,at
.îin v:o.1. IV din 1847 a:l Magazinului Istoric, dovedeşte că N. Băkescu en
mullt preocUJpat <le epoca lui Miha1i Vit•eaztul, dar nu că h1cep1use a Iuicra
de p•e .atunci l!i ooa mai intirnă Olperă a sa Istoria Rominilor sub Mihai
Vodă Viteazul. BI striîngea i1nsă, de pe atunci ma1erţa1le pentru aoceaistă
loomre. O dovadă o alkăt·ueşte şi artkolu1l Buletin despre portretele prin-
105. IMd., p. 265.
106, lbi·d o. 267.
107. Ihid., parlea II-a, p. 127.
1os. IbLd„ p. 131.
109. Ihid., p. 265.
214
cipilor Ţării Romzneşti şi ai Moldovei ce se aflti în cabinetul de stampe
de la Biblioteca Regală din Paris, puibliraat in voJ. IV din 1847 al Maga-
zirwlui Istoric, în oare, cercetîrnid portretele aîtorva domnitori romini, în-
cepe ou ace'1ea alle 1lui Mihai Vit1e azul.
In anii 1850-1852, în răstim;pU!l pe care i-l il!asă boala, a IUJOfat
1
aiproa1pe nQContenit la elabornrea Istoriei Romînilor sub Mihai V oda V itea-

zul „ ... siflînta carte unde se a1f1lă înscrisă gloria Rominiei...", cum S'j)'tL'lle el
Ln jJ(fima ei frnză. lncă din 1850 el părea pre1J"Cupat s-o termine, cum r~ies~
din &-risoarea sa din 6 iulie 1850 ,adresată ilui Ion Ghli1ca, unde, încolţit_
de nevoi băneşti, scria : „Eu trăiesc oa vai de om ; de .aiş fi putu1 încai
să mai r3mîi v reo oiteva hmi pînă să s.fir~sc a/J..ljCrarea istorică ce am
1
înc~ut" no.
Lucra·rea, car·e trebuia să .aibă VI cărţi a rătmas neterminată ; ultima
carte n-a fost scrisă 1deloc, iar din a V-a numai primele XXXI I capitole,
dintre care ultimuit rel,atează intrarea arma·telor polonere în MoldoVla, în
septembrie 1600. Tittll-uirile drţilor sînt semnific.aitJi:ve: Cartea I Libertatea
Naţională; C.artea II Călup,ărenii; Cadea III Robirea ţăranului; Garr~ea IV
Unitatea Naţională. Cartea V Mirăslău .. Se pare că o prudenţă politică
exageraită a hu 1r.ghezo-moşiierimii, pornită di·n t0a1ma de a ,nu siupărn pe
turC'i şi pe Hahsburgi, a împiedicat Hpărirna în volum 110 bis a :acestei lui'.:rări
pînă l-a 1878, dnd Alexandru Odobest-u s-a ingrijit de pt11bJiiicarea ei. ln-
temei.ată pe o ibiibiliogrnfie bogiată, Istoria Rommilor sub Mihai Vodă Vi-
teazul constituie 1IU!Crarea .c;ea mai de seamă a istoriagr:mfiei romLneşti de
la mijlocul sec. XIX, nu numai ·prin follosirea unor varriate materia1le, ct
mai al.es .ptrin conceipţi 1a ştiinţifică l.:'.e-i sită Ia bază, deşi istoriogriafia bur-
gheză i-a contestat spiriiluil de obiectiNitate.
In pia1gini'le ei, N. Bălcescu d1i'scută, rinld pe r-lnid, citeva din ideile ce-l
preacu1pau mai mult: e1iberarea ţăr1anului, unitatea naţională, frăţia între
popoare pentr:u a:sugura·rea libertăţii, trădarea :boier1illoir. Eil nu numai ex-
pune „ ...iacele lt11pte uriaşe penku li'bertaitea şi unitatea naţională cu care
romînii, sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voevozii lor încheiară
veacul al! XVl-'liea ... ", d j•udecă faptele daoolor sooiale şi a le oamenilor,
î:ndrumînd ipotporul rom!Î>n pe calica 1ce trebui,a să~l duică la reaHzariea uni-
tăţii şi inideipellldenţei naţionale. Mihai Viteazul, pentru că nu a eliberat
din şerbie pe ţăranii din Ardeal, e considerat ca tră1dător al misiunii sale
transilvănene si ieondamnat să cadă 111 în mod firesc.
Scrisă cu' multă căll<lură, într-UJn stil .J,apiidar, Istoria Rominilor sub
Mihai Vodă Viteazul, deşi are vădite exagerări, ca acelea semnalate de
A. D. Xenoippl, ş•i une!le din datele sale n~au rezistat crHicii c.encetă'foribr
mai -noi, deşi este întem~iată în unele din ca1piitolele siale pe .J.u:crăiri de
importanţă inforirnaNivă secundară şi nu utilizează decit rar cOllecţiile tle
decument·e sau arhi-vele, totuşi ea, pri•n isipirihill revoliu1ionatr ce o străbate,
prin importanţa ce acordă maselor ţăorăneşti, prin reounoaşforea caraicte-
rului de dasă implicit al măiSuri'!or lu1ate de Mihai Vitea zu1l faţă de ţără 1
nime atît î.n Ţar1a Romiîneastă oit şi în Trnrni:lvani1a, ru.inde iprăibuşirea 1ui
este pe dr·ept ·exip:li10ată ca daforîndu-se atitudiniei sale ,potrh11niic:e ţărănimii
romîneşti şi secuieşti rrăs!mliată contra nobililor, constiituie o eta1pă impor-
110. Ion Ghica, O. c., p. 262.

llObis. Primele trei c@r·(i au a 1 părut anai întîi ~n anii 1861-1863 în Revista
Romînă.
111 N. Bălcescu, Romînii sub Mihai Voevod Viteazul, Ed. Cugetarna, p. 349.
215
tantă ~n demoltairea istoriografiei romfneşti, ned1epăşHă multă vreme prin
1oonoepţie, daică nu pirin adincirea informaţi1ei.
Cu toate că se rirdicase împotriva istorioiwr de <lilna.intea liui siau chi<:i·r
din timpuJ său, oare consilderau i1Storria ca o 1nşimre de ibiagriaifii ale dom-
nirtorillor, N. Băkesicu însuşi a puibliicat cîteva biogradH, ceea ce ar părea
o iooansoc1\11enţă. De fap1, etl nu reondamnase genu1l biogradiiilar, ci numai
·reduicerea +stor·iei: 11a biogrnlfii. Pe de alltă parte biogra1tm1le s ale privesc 1
personarlităţi ir€jprezenta1tive aUe istoiriei naţiona1le, ce rnerita1u a fi luate în

consilderaţie, destinate a intra îin diicţianarul istoriic 1proi1 ectat ~mjpreună cu
M. Kogăilniceanu, despre care a fost vonba ma:i sus. Lut.rădle sa1le biogra-
filce, diln aceaistă rcauză, sint puţin îintinse, .uneori numai de dÎtev.a pagini.
Ţinta urmărită a fost să sicoată în eviidenţă dragostea ide ţairă, viaJoarea
cultuMlă, şi piedidle ipuse în calea ;promovă.rii menitelor ,piersonaae de că
tre Pil"ivi:legiile de d!iasă.
Prima dd1n seri.a bir0gra1fHlor este Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldo-
vei, 1pub'licată în voit. I dim 1845 al Magazinului istoric. Vechiul boier e con-
siiderat ana:cronic ca unul 1dinhe „ ... oetăţ,enii ce a ilustrat Mol1davia ... " şi
e lăudat pentru ori,gina1lita1ea şi mairea sa capacitate politică.
Despre M'iron Costiin, a cărni moarte tragică impresiona, N. Bălcescu
a iSCris două art,i~ole biogmfice. Primul, 1ntitu1.at Logofătul Miron Costin,
istoricul Moldaviei, tipărit 'În ,vol. I din 1845 al Magazinului istoric, şi al
doi1lea, Logofătul Miron Costin, pruibrnoat îin Calendar popular pentru 1&47,
apărut IÎln editura .librăriei '1uri C. A. Rosetti şi ra lrud. Winteflhiail1der. In pri-'
mu[ artic01l, Miron Costi.nr e arătt•at că a binemeritait pentru:că a cinstit
ştiinţa şi ş.i-1a dat viraţa .pentru binele ome111i1riii, 'Ceea ce este exa1gernt, mai
cu seamă că sînt r·elatate intri,gi:i'le cwnicarnlrui în farvoairea Lui Gheorgh~
1
Du.ba V01dă. O ·aefa:ienţă a arUcolului stă iîn faptul că nu s\plline nimi:

despre merifole de istori1c a1e cro:nicafllllui, <lecit că a cinstit ştii,ruţa.
Al doillea arti\001 biogriaf,ilc oons,aorat 1ui Miron Costin e motiv,at prin
descoq:iierirea unoir izvoare noi. E1l este o an1iplifilaalîe a pdmu1lu~. pe ha·za
imornaţiillor noi Ju1ate din însăşi cronica s~isă de Mirnn Costin şi din ae:~ell
a lui Ioian1 N-eciui!ce. De astă dată, se arată invăţătura l!a Bar a lui, Miron
Cootin, valoarea foi de i1Storit., autor ral cronicei Molid-ovei si mai ailes al
nuiarării Pentru descălicatul dintliu al Ţearii Moldovei şi pentru neamul
moldovenesc, în care „davedi, întemei:at pe irstoiricii de bwnă orecfrinţă, ro-
1
manitatea noastră ... " 112 •

în Spătarul Ioan Cantacuzino, puibllkat în voi. I din 1845 a'l Maga-
zintlllui ilSltork, N. Băkiescu ar.e iPrillej1ull să imăiţi-şeze un pratriot din sec.
XVIII. De la 15 ani, Ioian Cantacuzino a lu1ptat contra ju1guiluii otorrl'dn.
angaj!în<lu-se ca voluntar î.n anul 1771 in 1armata rnsă ce lU1pt a la Dooăre. 1
Oind a fost trimis să lupte, mai tiîrzi1u, pentru turci, a .fuJgit [,a austri1a1ci.
pe Jltngă oar:e a stărni1 t, 11a JniOheerna ;păcii de ~a Şiştov, să se redea ţării
s1ale vethi1l1e dreip:tuiri1. Preiţiuiitlldu-J pentru' că „ .. Jişi irutbea mullt 1patria şi mulltă
vreme a visat libertatea ei..." 113 , N. Bălcescu H învinovăţeşte totuşi pe
Ioa1n Canfaouzino 1pentru că „ ... a căutat razemul fmJpăraţi!or- sfreini", cum
au făicut şi a1lvi boi,eri care „nu priveau jos, prea jos., p,CJiporul care se tirn.
la picioarele lor şi se muncea ca să le hrănească lenea ... " 114 •
112. N. Bălcescu, Opere, I, p. 214.

113. Ibird., p. 148.
114. Ibid., p. 149.
216
Arti1CoilU1l · biogrnfic Postelnicul Constantin Cantacuzino, piub.Ucat im
vo~. I d.in 1845 al Magazinului istoric, are un motto de Bemj:amin Con-
stant, ce începe cu fraza, pe care N. Bălcescu o face să lovească în regimul
regulamentar : „Niciun veac nu va fi vreodată într-atita de desmoştenit
de oer îmîit să ne înfăţişeze neamul omenesc, astfel pre'cum [l vrea despo-
tismul..." 115• Expunîrn viaţa marelui boier din soc. XVII, istoricul dim
ajunul revolu1iei de oia. 1848 ii 1au1dă dragosfoa de ţară, dov1edită oind el
s~a 0ipu1S 1J.a preifaterea Ţării Rorrnîneşti în paşa1l~c. şi condamnă UJCider·2a
1lui nedreaptă de către intrtganţii domnitorul1ui Grigore GhiJCa.
UWma bioigr1a1fje, Răsvan Vodă, este de fapt un extras cu mid moji-
fiică1ri din Istoria Romînilor sub Miihai Vodă Viteazul, trimis de ia1utor la:
1851 lui V. A'lec15a.ntdri pentru a fi pubfa:at -în rev1isfa Romînia Literară,_
ce !fu Lmpi~di:eată să ia1pară de cenzură tocmai din cauza rpas1a1g~u\lui, unde
se :airăta că Ră:svan Vodă e f~u de ţLgan. lin 1855, Romînia Literară p!Uti.J.
să ap·ară cu condiţia ca să e1li1111ine pasagiul f1ncriminat.
Extrasllll CIU!Pninde ·expediţia lui Ră1Svan î1rTiiPotrirva lui Ieremi a Movilă„
1
lupta cu a10est1a şi 1ahinul .la ca11e fu supus după fa1J.ringere. N. Băkes'C.1

iallesese atest fmgment .din. lucmrea sa 1princi1pa1lă, tocmai pentru a arăta•
că cineva, Ln eviU!l medi:u, .deşi prin meritele sale se putea ridi1Ca „ ... din:
pullbere pe tronul patriei sale ... " el era apoi repede doborît de boierime,
şi ·a trage ooncluzia că „ ... nu srnt popoare şi clase osîndite ... ". 116 •
De o mare importanţă pentru cunoaşterea pregătirii revoLuţiei, a revJ-
J.wţ,fei de La 1848 i!nsăşi ş.ii a epacii 1postirevoluţionaire, estie corespondenţa lui
N. Bădtas100. Ateasta, ai'tă e cunoscută, începe cu s!Cri:soarea trirniisă din-
Bu'Cureşti in 23 octomibr~e 1843 bui Ion Ghi1c;a, care deţineia ~n capitala
Molidovei caoteidm <l·e economie poHtkă de 1J.a Academia Mihăilea.nă, şi se
tenmiină cu scrisO'area di:n 11 octombrie 1852, trimisă din Nia1p0Jli acelui,aşi
Ion Ghilea la Constantinqpdle. Eia e aidresată lui Ion Ghirca, V. Mocsandri,.
A. G. G01lescu, A. C. Goles:0u, I. Fili!pesicu, PaU1l Bafai1Lla'f1d şi a1ltora. Pen-
tru timpul petireout în Transi1lvani1a şi j,n Ung.ari:a de N. Băleiescu, cores-
porldienţa sa e allicătuită din adevăirnte î:nsemnăr.i zi~nit.e, cum el i!nsuşf
aprecia în scrisoarea trimisă la 1 iulie 1849 117 lui Ton Ghica, constituincf
un bwor de primul ordin pentru 1 cunoaşterea r~.aiţiiJlor dintre guvernul re-
voluţionar maghiar şi revoluţia rornînească 'din Transilvania. O scrisoare
a s.a din 4 madie 1850, adresată 1ui A. C. Golesou, în car,e face un a<le--
văr.a1 isto'fic a-l revoLuţiei de la 1848 <lin Ţ1aira Rornîneasică, este de o va-
loare doctl!menrtlairă ide neîrrlocwit, pirin .atitux:Hnea critiică luată faţă de mo-
der aţiii, in fmnte ou I. Eiliak:I e, care au împiec:liicait reivo!luţia de a se ::1 ~z
vaJtia, 1Pretu1111 şi 1plfin rnounoaşterea propriilor sa~e greşe1i în coriducerem
revolluţiei.
*
IV. Lu:crăirile de istorie aile foi N. Bă:lces.ou constituie un a1dievărat salt
în istorioigrarfi1a rOII11iÎnească, .prin con;:epţfa ce le stă :la b.aiză, ipri,n metoda
de ceocetare, prin rvanietatea şi noufalfea ,prOlblemeiloir stuldiate. Din primele·
sale l"ucrări, N. Băkescu se mani.festă ca adversarul con1oepţiei stnîlmte a-
iistorilci'lor rnmuini ide ipână atunci, care se ocupau în s'Crierille lor numai de-
115. Ibid„ p. 153.

116. Ibidem, II, p. 142.
117. Ion Ghica, O. c., p. 9!'.l.
217
as.pectUJl politic al <lezvo'ltării societăţii şi puneau în spocia1l a'Ccentul pe
biograrfi1a domnitoniilor. In pţospectul pentru Magazinul istori·c el critică
pe istoricii de p[nă la el irentru că ei „ ...nu ne-a11.1 dat ide!aît biogrnfiia stă
pînitodlor.„", „ .. .i1ar partea cea mai interesa:ntă ia istoriei, instituţiile, in-
dustr.ia, c0ITT1erţull, cultura intelectuală şi morală, obiceiurille şi ohiJpul de
viaţă s-a trecut sub tăcere" 118 • Aceeaşi părere o exprimă şi mai categoric
îin Cuvînt preliminariu despre izvoarele istoriei romînilor, cind spune că
istoriia „ ...nu trebuie ;Să fie numai un şir de oairecari iinhfimplări .poliHce sau
mdlitare uscate... ; nu trebuie să se OCUIPe numai de oareleari ·persoane pri-
vlilegiate, dar să ne .ara1e :poporu~ ,rom!in cu instituţiile, ideile, sLrnţim1:ntele
şi obiceiurile lui în deosebite veacuri" 119 • De asemenea, în una din udti·
mele sa~e lu;e.rări 1n Introducere 'la I st oria Romînilor sub Mihai V odd Vi-
teazul, N. Bă!lbesc11 afirmă că istoria po.piomlui· romîn sau n-a fost scrisă
sau „ ... a fost rău scriisă ... ", mot·i'Vlind a.finmaţfo sa prin fa1ptul că în 1U1ptele
interne ale ţărilor romiine ce au umpllut secolele XV şi XVI „ ... istoridi
mşki· n~au văzut <lecit nişte ilupte de pretendenţi la tron; ei n-au pătruns
principiul şi interesele ce fiecare pretendent reprezenta" 120 .
Aşa dar, penirn N. Bă:lcescu, istoria e.ste ştiinţa dezvo\ltării întregii
sodetă1i. 1prerent 1 ată ca ştiinţă a instituţii1or econarnite, juridiice, politi:ce
şi 1cUJltura1le. Pornind de 11a această corrcepţie lairgă a istoriei, el a studiat
istori:a forţelor armate al[ ţării şi a stăruit Lnde!.ur1Jg asu1pra dezvoltării
rinduelii economice şi •a reLaţiilor de producţie dintre ţă-ran.i şi boieri, pu-
bilioînd documente inedite asupira aicestiei chestiuni, pr€Cum şi trei lucrări
specia1le: Despre starea so/ială a muncitorilor plugari în Principatele ro-
mîne în deosebite timpuri ( 1846), Despre împroprietărirea ţăranilor (1848)
şi Question economique des Principautes danubiennes ( 1850 ), pe care le-am
anal.izat mai sUJS. N. Bălcescu a\preciază rolul mooului <le dabindire a mij-
loacelor ide trai, pe care îl numeşte rînduiala economică 121 , şi în special
r.egimul de proiprietate, în dezvoilt.area societă,ţH omeneşti. Sistemul dr~
clacă, a.firmă el cu multă dreptate, determină în mod neiaipărat şerbia,
emanciparea fără funiprO!plrietăirire din 1746 a ţărnni1lor n-a servit la nimic
aicestoria, ei rămirnnd mai d~arte fix.aţi d·e pămlÎnt.
Drnpă rinduiala economică, N. Băllcesicu deosebeşte în trocutUJl poporu-
l•ui romllin 1patru :perioade istorice: 1) perioadla în oare Daicii erau toţi li-
beri şi ega11i, cores1punzăroare ultiimei epoci a societăţii prirnitive; 2) p~
rioa:da în care romanii au introdus sdarvi1a şi la-bifll!ndiil~e în Dada, cores-
punzătoare formaţiunii economioo-sdc:iiale scfa. vagiste; 3) perioada de după
intemei~rea statelor wmiîne, în care boierii au ,„robit" pe ţărani, cores·
punzJnd societăţii feud1a1e; 4) pierioaida de după rălSICoata din 1821 în care
pqporul siub corn::luterea partidei naţiona\le h.!iptă pentru instauriarea dom-
niei p'lebeianisrnului, aidită a unei societăţi întemeia•tă pe ega·litatea în
f.aţa legifo.r. Evident că, în această periodiziare şi in ideîitmitarea ei, sint
oomuzii, dar pri1r1cipfol corespondenţei dintre o ainlJ.lltTiită rinduială econo-
mică şi o an1J1mită ;perioa1 dă istorită este respoctat.
N. Băillc2.1Sc11 a dovedit cu aibunden1ă că munca popomlui e aceea care
produce toiate bogăţiile şi, ,prin a ceiasta, cultura şi dv.tliza.ţi.a, deci şi isto-
1
118. N. Bălcescu, Opere, I, p. 101, e<l. 1940

119. Ibid .. r. 107.
120. N. Băkes<:u, O. c„ Ed. Cugelarea, p. 55.
121. N. Băkescu, Opere, II, 1940, p. 100 I
I
218
ria. Pămînturile neluicrate ale boieri'lor pdn munca ţărrani1lar că'lcaşi şi a
skămoş~lor for au devenit rodifoa11e, falosind însă numai stăipninillor nu şi
celor ce le-a•u făcut si le faic să rodeaiS!Că, mll'nca aicestora răm!inînd oastfel
neplătită de boieri 122: Boierii, pentru a srii pe ţărani să le muncească fără
pl«1tă, ia-au robit. „Aşa rabia tu răs1plata iclaselor de sus ale societăţii că
tre clasele de jos, care le-au hrănit..." 123 , scrie N. Bălcescu încă din 1846
in Desprle starea so/ială a muncitorilor plugari ... , aipo.strafă mult .întărită
în 1850 în Question economique ... prin această frază fuilgerătoare: „ ... RfJ-
bia .fu rooUJnoştinţa dase!()[" de sus cătire popula1ira oare le hrănea, care
~e consePVase cu preţul siîngelui şi uriaşe saicrHilcii poziţia lor şi irudepen-·
denţa ţării I. .. " 124 •
Ca urmare .a exiploatănii, societatea rse împarte „ .. .in două tabere duş
mane... ". Pqpowl rrefuză im;pozite!le, se rărscoa1lă, dar boierii cheamă rn
aj•utor arrmateLe streine şi „ ... răsipumeră pr0poru'lui prin noi legi, mai a.p~i
sătoare" 125 • Cind exploatarea ajunsese de nesuferit, popornl se răsculă
:l:a 1821, alungă 1pe boieri pentiru a instaura derrrocraţia şi ceru turci·lor
să respecte autonomia călcată în picioare a ţării 126 . Turcii veniră însă
în ajutorui boierilor, care roorgia1niZJară arpoi statuii pentru a putea ţine
şi mai departe pe ţărani în supunere 127 • Totuşi, ca urmare a răscoalei din
1821 „ ...o j·ună iparHdă naiţiiona.Jă se ·1ntoomreşte şi îşi ia de misie de-'.l
rea bi za !intru tot dori nţe1e şi trebu~nţelle •poporu'Joui... voieşte ia mintui po-
porul jJlf1n 1popor, ardrică este o pa·rtidă revo!l1uţionară". Astfel, deaiJ.ungu!
secolelor revoluţia .duce poporui1 romîn tn cele din u11mă „ ..la înălţare::i
plebeianismului la rputere ... " 128 , în oare N. Bălcescu vedea înlăturare1 -
opresill'nii şi exrpiloatărj.j feudale.
In 11ucr.a.rea sa Trecutul şi prezentul, plllb'liicată in anul 1851 în revista
Junimea Romînă, ce a1păirea la Par.îs, el ef.innă desiohis existenţa luptei
„ ...unei di'mse desmoştenite de idrep1wl său, contirn uzU71patorilor ei, luptă
arzătoare ca:re aidersea ·are caraderull unei răzibunări...". Această luptă s0
via unma necontenit..." .plÎnă cinel nu va mai fi umbră de tirrani, p.ină oînd
poipoaoole n-or fi îintregite fn drrepituriJ.e lor şi eg.alitatea nu va domni în
lume" 129 •
Din cele de mai sus reiese c'lar că N. Băile.eseu recunoaste nu numai
existenţa lU1ptei de clmsă, ci şi :rol UJ! ei de motor în dezvoltarea societăţii
1
omeneşti, folosi 1roclu-se de ea ca de un instrument de oercetare ştiinţifică,

diUipă Olllm se ,poate ronst ata .dÎJfl expuneirea de mai silli5.
1
Ceea ce-i irită pe istoriogirnfii burghezi Ln apern de istorie a lui N.

Băilcesicu erste tenidinţa rluii neîntreru1ptă dre genera"lizare, de teoretizare a
fenomeoolor istorice, radilcă, de fa:pit, de rirdiJC.are a istoriei la rang de ştiinţc"i,
aiceatsta pentru ică .pentnt ei istari.a nu este o ştiiinţă comparnbHă biologie·i
s au fizilcei, ci o disrcirpiliină specia~ă. dată nu chia·r o artă:
1
Pentru N. Băcrtescu, istoria :nu este insă un haas de fa;pte, ci un tot

org~niizat, 1ntemeiat pe legi, care se ·aiplriică .ou reguLarutate şi necesitate:
122. Ibidem, I, p. 278.

123. lbfid„ .p. 193.
124_ lbi·d., li, p. 16.
125. lbi1d„ p. )6.
126. lbiid., p. JOI.
127. lb1d., p. 102.
128. Jbird., p. 102.
129. lbicL..p. 119.
219
Numai ign()["la:ntu.l creide că o -cometă este aicleiidentaJă, fiindcă 111u vine în
fiecare an", răiSlpll!nde el, intr-un 1p.a1Saigiu reprodus dintr-o lucirare a isto-
ric.ului italian Cantu, celor ce se îndoiau de regularitatea legilor istoriei 130 •
R·egU!lari1atea legifor is·toriei o afiirmă N. Bă,IJcescu şi ~n rema'fioabiila sa
~ucmre dlin 1850 Mersul revoluţiei: în istoria Romînilor pirin piropoziţfa:
„Revoluţia roimînă de la 1848 n-a fost un fenomen nereguilat..." 131 •
Dezivoiltiarea neîntreruptă a omeni·rii constituie legea ist.arică a prn-
gresului 132. Omenirea este într-adevăr ·într-o necontenită transformare,
mergwnd „ .. :Lntr-un progres oontinuui, a cărui mişcaire e cu .atit mai repe de- 1
cu cit mat mwlt îrnintează ... ". Misiu1nea istoriei este să ara te „ ... această
transformaţie continuă, [această] mişcare progresivă a omenirii..." 133 ,
ce nu va îi!it-eta piî:nă oind „ ...poipoaire'le n-or fi întregite în dreptuirile br
şi egalitatea nu va domni în lume" 134 • .
Democrnt revoluţionar, N. Băl.Jcescu a falosit în ohi1p maigishrn11 datele
~storiei pientru a lovi ân feuda!l1itate şi a 1pune ba:zieJ.e unei' sodetăţi noi,
progresive. Vede["iile s.aiJe desipre lupta de cfasă şi revo:l1uţia democratică
SIÎ:nt o ip1uh~rniică air:gumentaire teoretkă a 1pieirii inevitaibi1le a fetnda1lismului.
El a istaibiilit şf precizat î111 ţa1rn noactră pentru ~nllîi1a oară tactica revolu-
ţiei all1tiifeuJdale, pe ba1z1a da•teilorr istoriei ş.i ic1kxslinld leigiile de dezvoltare
ail·e societăţii omeneşti, fuirniza te de ştiinţa istorică, la a cărei formare
contribuia.
Ştiinţa !istorică nu este un scoip i.n sine, pentrn N. BMcescu, ci un
imtfiument de rea:liz-are, de punere în praictn1că a coll!cetpţfoi sale falosofke,
staibil!Hă pe date conrirete şi pe baz<'l. unor wndeluingate 0et1cetări în dom~-'
niul istoriei. Acea81'a nu iruseamnă că p€ntru eil obiectivitatea ştiinţifica
nu exiista. Diimipot1nivă, e;1 pornea de fa datele c01ncrete al1'e iistoiri~i pentru
a stabiiJi geneiralizăiri şi legi ale istoriei, de care se folos1ea a1poi pentru
a trnnsforttna societatea iîn sem;ul determinat de canvinigerille sa.le ştiinţi
fice oh.ţinute prin studiu. O bună istorie naţională, care să fie destul de
ră1S1ptîindită, ar 'Întări mu:lt patrio~ismul, ourajuJl şi statornicia oaraictemlui
printre romîni 135 , arată el în Cuvînf preliminariu despre izvoarele istoriet
romînilor. Stuldiiu~ isto11iei ar da poporului romÎln convir:ngeirea că trebuie-
să aiibă mai, mtl!ltă î1rrcredere în viitor si să Juoreze cu mai muLtă inima
„~a o reformă ipol!Hică şi soţia1lă, ca.re să ne fiacă \irednid a ne lua rnnigul
ce ini se .curviiine în marea fiami.tie a naţrnlor euirapene". Istoriouil ce-şi va
lua sarcini a scrie o ·adervă:rată istorie a papomluil romîn „ ....ar face c~l
mai mare slujbă 1patriei noastre" 136 spune el în prefaţa la Puterea ar-
mată ... , ou care .prilej motiv:earză inteiresu:l ce-11 rpurtai, scrHnd această lu-
crarre, iinstituţiii!Q[" oistăşeşti, .prin regener-area că-rom poporu'! romi.o va
1p1utea să-şi .rei•a lacul ce i se ouvine în forne.
Lutrări.le de isfonie le l111i N. BăJIJcescu s!int pline de '1rKlemnufiile l1
întărirea şi înălţarea patriotismului şi de atacuri viguroase împotriva
boi:eri'tor. Mai multe din ele au de scop iindmmairea p.Olporu!lui wmin în
lit.11pta sa pentlfu indepenideruţă şi wnitiate na·ţională. Intă iin a111u1l 1847 în
130. N. Băllcescu, O. c., Ed. Cugetarea, p. 49.

131. N. Bălcescu, Opere, p. 99, vezi şi p. 121, ed. 1940.
132. Ion Ghica, O. c., pp. 170-171.
133. N. Băkescu, O. c., Bd. Cugetarea, p. 48
134. N. Băkescu, O.pere, li, p. 119, ed. 1940.
135. lbi1df'm, r. p. 107.
136. lbi.d., p. 44.
220
stUJd:iul său Campania Romînilor în contra turcilor la anul 1595, subli-
niază că iilJCleiriendenţa se poate obţi1r1e numai .prin h11ptă şi vitejie şi că
Mihai Viteazul „ .. .lucra fa crearea naţionalităţii romîneşti, la unirea romi-
niilor Lntr-un stat .politk", pentrn iaa peste cîteva rîndiuri să e:ioclame: „Fie
ca adU1Cerea amiinte a nenoiracirri1or şi a IUJpteiloir eroiioe .ale păriinţilor noş
tri, să poată renălţa demnitatea noastră naţională I" 137 . Apărute în ajunul
revoluţiei de la 1848, aceste ourviinte erau menite să 1î:nlilăicăireze minte:i
foptătorifor pent:ru indep~nlcl.enţa şi unitartea naţională.
ln. il1ucrarea sa funidamentailă Istoria Romînilor sub Mihai Vodă Vi-
teazul, el arată, indirect, că:iile de urnrnt în lupta revCJ1l0 uţionară de du:pă
1
1848 : aipelu'l la .popor şi la Jnfirăţkea cu minor1itatea seauiască diin Tran-

si1lv:anLa wmpotriva feudallită1ii - „ ...trebuia a face apel poporului romîn
şi săcui şi insurecţiei nobililor, a răspunde printr-o insurecţie poporană" 13 ~;
h11pta îmipotni1va duşmanului· din afară cu forţă a1nmată, combateroea şovi
nismuliui - „LUJpta intre aJceste tendinţe iimpo!Jrivitoare alle rom1nHor şi
ale ungurilor, ză 1 dămici toate în1r~rinderHe de a re1ntenneia regatul Da-
ciei şi această rivalitate naţiona~ă aduse rdbirea comună ... " 139 •
Lucrăiri'le Despre starea so/ială a muncitorilor plugari ... şi Question
economique... au fost sonise pent.riu a demonstra istoriceşte necesitatea
desifHnţă.rii feUJda1lii1tăţ-ii prin împropriietăr:irea şi eliibernirea ţăltiani:lor, iar
Răsvan V odă .a fost torimis lui V. .A!lecsand11t, sipre p-uhliicare, ca
exta-.as1uil
să dovedeasică abSIUlfditatea pri:vfilegi.iJ!or de alaisă şi să sUmuleze patrio-
tismul amoirtit al multona : „ ...desi diintr-un neam osJncl!iot de veaoUJri la
rcJbie, Eil se 'arăta, Ln ·acele vrnmi: ma1i patriot dooî:t cei mai neaoşi mol-
doveni..." 140•
Legifu1d teo11i.a de .practică, N. Bălcesicu a lovit ~n fiecare di1n luc.fă.r.i.!e
sale tot ceea ce era vachiu şi putred, eXJpiloatarea boiereaocă, jugu'l otoman,
şi a dezvoltat genmenii societăţii noi, înceroîind .a 1pr1ivi mai depa•rte deicH
societiatea bulflgheză, pie caf\e o vedea zbuoiiumîn:du~se Ln 'liupta dintre pro-
letariat şi caipitalişti în Angll1i.a şi in Franţa. El nu a fa.st insă mai puţin
om de ştiinţă scrupulos, care căuta să Lntemeie:re orioe afi.rmaţie a sa pe
o dornmentaire s~gură şi vairiată.
Metoda sa de cencetal!"e, pentru timpul să•u, a fost dintre cele mai
r~gurnaise. In sttisoarea către Miexan:dru C. Goleoou, trimisă din Paris
fa 4 martie 1850, ell arată oum înţelege să eJ!abopeze 'liucrănile s,ale d3
istorie. „E bine deci, spune el, să te aihţili wn l~psa dep:linei cunoaşteri d~
oît să sorii o istoriie ilporetiică şi falsă. Aceasta e 1<ia'tor\iia istorilcu!l.ui con-
ştiincios" 141 • Pentru a-şi putea elabora studiile de istorie, el adună, in-că
·din atdolescenţă, nwrneroase cronici manuscripte, documente inedite, lu-
crări rOmlineştd şi strei111e numell"Olase, face călătorii peRtru descoperirea
de noi cronibi şi documente, preoom şi penbm a cullege maforia1le din bi-
blioteci îndeipărtiate, pune 'la caJle aikătuirea unei societă 1ţi istori:oe şi a
Magazinului istoric pentru Dacia, care tre1buie să se OCUlpe cu publicarea
de materiaae, pe baza cărora să poată scrie 1aipoi lucrările sa[e.
O dstorie caire să ,p:rezilllie toate aspectele vieţii' sociia1e era cu putinţă.
după N. Bă'lcesou, 1ou conJCHţia oa cei ce se ocupă au istoria să nu se ţililă
137. lbi,d .• p. 2SO.

138. O. c., Ed. Cugeitarea, p. 399.
139. Ibidem, pp. 117-118.
140. N. Bălcescu, Opere, II, p. 142, ed. 1940.
141. Ian Ghioa, O. c., voi. II, p. 210.
221
„ ... nurmai de ceea ce au lucrat şi au zis istor.idi noştri cei moderni, dar tot
intr-o vr·eme, folosindu-se <le adevăruri descoperite de d!înşii să me1r-gă
·mai depa'f1:1e, să aler·ge la iZ'Vl()lareile orilg•inalle, să ca•ute să .adune toate
<laturile putincioase şi atunci vor putea ţese o bună istorie ... 142 scrie el
în Cuvint prelimit111riu despre izvoarele istoriei Rominilor.
lin ipoe~il[e şi traidliţ·iille popufare „ ... aiiilăm, spune N. BăilJcescu, nu
numai faip~e generale, dar ele intră şi in viaţa ip;r·ivată, ne zugrăv~s';'.
obi1ceiuri'le şi ne arată iideille şi simţimintele veaicuJlu;i" ; ·aigera oriti.că :i
istoricu.Lui trebuie să deosebească înisă i.n ele „ .. .ialdevărul de lfa:ls~tate ... ".
Obiioeh11! pămLntuliu.i, pe care „H găsim .Un hrisoave arpiliicat la cazuri d ~o
seibi1e... " a11Jcătueşte legea nesonisă cea mai v.eche a ,popmuaui romîn. Hri-
c;;oa1Vele sa/U UJricele ~.sJnt izvoirru!l rel mai însemnat ai[ iskmiei mmîni-
lor ... ". In co111se1cin1ă,· N. Bă1!cesicu cere să se altătuiască o colecţie de hri-
soave .care este de o necesitate urgentă 1'1 3 •
El ip!reţuieşte de asemenea orani'cele, ·p:rintre care pune d~n eroare
şi tucra!fea '1ui Herodot, eX1primii111du-şi dorinţa de „ ... a i1111Semna croniicele
naţionale cari au fost pînă acum puse la uitare" 144 . Consideră că în timp
ce cronioarii mcildoveni, de 'I.a Grigore Ureche pjină ila AleX!anidru BeiLdi-
man „ ...se deosebesc toţi printr-o mare erudiţie" 145 , cei munteni sînt mai
puţirn emdiţi. Inscripţii'le stîint preţuite pentrn că „ ...isînt s·iingurul izv·x
istoric ce avem ipentru petrecerea coloniilor romane în Dada ... " 146 •
Din1:r·e scrieriie ce d~criu obiceiiurile a1predază tn mod ·deosebit De-
scrierea Mol.iovei a ~ui Dimitrie Oaintemir şi Călătoria arabului patriarh
Macarie.
In '1ucrările sale, mai a'les în Puterea Armată ... , în Campania Romî-
nilor ... , i:n Question economique ... şi ln Istoria Romînilor s1.1b Mihâi Vodă
Viteazul, foloseşte peste 180 lucrări, aşa cum nu fătuse in mod creator
:nlt."tli '1.llnu[ idinitire is1or,idi rnmî:ni de ipJnă 11a ieJl sau din timp1ul său, la ca·re
trebuie să se adaUJge un număr înserrnnat de dornmente edite şi inedite,
precum şi texte de ilegiuirL Deşi proba.bill că nu cunoştea turca osmană şi
pdlonez.a, fonaseşte td.€j.Stu1e 1lucrări !În iateste llimibi, ddntre ţ.are unele î1n
mainuscrlts, ipe 1rnn1gă oomernasele lutcrăiri in Umbiile l.ati1t1ă, fr.ant.eză, ihl-
liiană, germană, greată şi e111gle:ză.
pait eile .au1:00i:lor lfolliosti.ţi ile cercetează, oont'!"lar afamaţiidor aui N. Iorga,
1
in mod critic, oontrotHndu-le, şi arată 'Priin tirimHeri, Uiutrări:le di111 oare au

rost :buate. Ca .aidevăir-at istoric, N. Bă~tescu supune ooric.etăriii critice feno-
meneJle 1stonice :pe tare 1e expune, mereu preocupat să He documentat şi
obiecti'v. Pentru M1ihati Viteazul, emuil său farvorit. „ ... :bărbat mare, unul
dintre cei mai minunaţi ai istoriei omenirii..." 147 , are totuşi cuvinte de grea
cOUl!C!amncire: „ ... ·re romîn.i, fără nuci o uşuirnre, îi lasă în 5ta1rea de iobagi
ai nobililor. Astfel Mihai trădă misia sa in Ar.deal şi merită de-a cădea" 1 ~ 8 .
Niciodlată nu se m:ull1uimeşte să 'În~ă;ţiişez1e di.ferite 'as1pe1cte iale procesuilui
ist9;;~:J~~ă,-·s~ ,j.3 atitudine, fără să tragă învăţă1miinte şi fără să facă g~-
~aHz'ii'·hi"'btt):';arnder teoretic. ·
. .~ "
. ~·. .·......
·;;. ., ·~
142. N. Băll~, Opere, I, ed. 1940, p. 108.

143. N. Băle~, Oipere, I, ed. 1940, p. 108
,.. 144. Ibiid., p.'„109.
,,145. Ib~d .•.. ,p. 1'11.
"Jts ... Jbid„ p. 115.
J.47: N.· Bălcescu, O. c., Ed. GugetMea, p. 411.
14a: IMdem, p. 349.
222
Oipera de istorJe a lui N. Băk.e<;cu are însă şi de'limităiri. Dacă în con-
OE'1pţi.a sa as1llpra dezvolltării \Sooietă1ii omeneşti, găsim rputernice elemente
dia1!ectice şi materiaUiste, el irămîne tot.uşi un i1deal1ist, acoric:liiflJd spiritului
un rol conducător. „linte!H.genţa, ser.ie eil, tî.n Jucrarna sa Trecutul şi pre-
zentul, niuniteşte ·planUJri:Je tirnnHor ; e 'lege ca dreptatea şi •adevărul s.1
tfi.umfe asupra rputerH şi minciunii" 149 .
In Introducere la Istoria Romînilor sub Mihai Vodă Viteavul, el spune
că fieca.re •pa.s înainte al omeniilfii „ ... este un tniumf ·a.I binellui asu;pra rău
lui" 150 , - o formulare de asemenea idealistă.
Dez'Vldlfarea soeiietăţii dinwlo. de „ ... ;înălţarea rplebeiia111ismuh1i ia pu·
tere... ", el n-o ipoa te 1intrezări, din cauza !Îll1arpoierii eJCOinomice a ţă-rii sale,
decH ca o domnie ujo1pdcă ia dep[i111ei ega~ităţi, in ca1dritlll formulei drep-
tate şi frăţie, deşi ouno.ştea direct 'lu1pta p110iletarii1atuilui ipairiziain, ce se ri-
1
dicase ~n 'iUJnie 1848, spre a răstuma burghezia. Insurecţia prCJlletariatului

COlntr.a ibUJrgheziei o ISOICOate o calUză de 1P1I"ăbu.şire socilală. Omstatînd ca
fa1 Anglia Ila 600 proiprJeta:ri sint şase m:i'li01ane de săraci, în lucrarea sa
p.Ulblicată chiair în 1848 Despre improprietărirea ţăranilor. siorie că dintre
toa1e popoa.-€1le, cel eng~ez „ ... este ·ameninţat de cei1e mai mari catastrofe,
die 1cede mai mari. inenorociir.i ; !ia cea dintii s1guduire, 1~a oea maii mită miş
care ser:ioasă, nu se poate p·revedea care ar putea fi grozavele siîr~i
turi..." 151.
Noounrnsd1r1d rortu'l revo.luţionair creator a•l prnletari:atu1lui industrial,
ca şi Alexandru Herzen, ca .şi N. Cernlfşeivscihi şi cei!a;l~i ·democra1i revolu-
ţio:nairii. 'l'iuşi, de·caoe se apropie şi din aicest punct de vedere, N. Bă'lces·::u
in-a putut întrezări treicerea revaluţionairă a ome111iJ1ii de la ca1pitalism la
sociia liS1111.
In 1!1 ucrătÎlle 'lui N. Bă:kestu se găsesc unele aitmmaţii, care nu s:n1
dooumentiate. Astfel, ~in Puterea armată ... se susţine ~n mod eronat, că
romînii, cuirînd după ~ntemeierea statelor 1oir, iau 'Organizat o arimată pe:--
mainentă, în tiltnipi ce 1in irestuJ! Elllrnipci, aceast·a nu ex'ÎlSta 152 • De.şi îşi dă
seama că ideea naţională aipare la rornini tîrziu, totuşi vonbeşte de naţie,
refer1ndu-se fa ipoţporUJ! român IÎllllCă de fa IITTc€1putull foudaUităţii şi atri:buie
lui Mi!halt Viteawl i:ntienţfa de a rea11iza unitatea tfl\a·ţională: „Voiu a:răt;i
acele 1luipte miaşe pemtrlU l'ilber.tia tea şi unitatea naţiona[ă, s1arj1e el Jin I st o-
ria Romînilor sub Mihai Vodă Viteazul, cu care rominii, sub IPOvaţa celui
mai vestit şi mai mare din voevozii 1l<Yr, inoheiară veacul al XVI-·lea" 15 3.
Cu toate 1are.stei deilimitărti, iinerente epocii în care ia trăit, N. Băltesf'.u
a fost un maire i1Storic a1l pO!JlornLu'i iram[111. Prin ipreoc1lJl~rea de a prezentCl
fre1eutul sub t01ate .a1S1Pe'Ctele sale şi de a :vedea sensul iadijJnc, a!f fernomenebr
istorice, pr>in stuidfarll teme~niJc al instituţiilor şi ai! relaţiilor de produicţie,
iprecum 1Şi pri1n istiabiHrea corespondenţei iîntre ,,rtînduia1a ec01111omkă" ;___
exipl!"esie ce-li aipair.ţine - şi perfoada istoirică ;res:pecti:vă, etl a ideslcl:lis o catle
dairgă istoricilor romi ni sipre o adevărată ştiinţă istorilcă. Istodcii ce i-au
tll1111a•t, insă, au părăsit iindicaţii'le 1luii şi, iru doc să dez.voQte elementetle dia-
lectice şi materi'allist.e di:n opera sa, iau lunecat tot ma!i mu:lt s~re idealism,
i'11idepărtinidu-se a5tlfeJ! de ştii111Jţă, ipe măsuiră ce se inrle;părt.a;u de popor.
149. N. Bălcescu, .Opere,

1940, II, p. 121.
150. O. c., Ed. Cugeta.rea, p. 48.
151. N. Bălcescu, Q,pere,
I, ed. 1940, p. 275.
152 lbhd·am, p. 49.
153 O. C. ed. Cugetairea, p. 65.
223
In tim,p ce istoriografia burgheză a părăsit calea către adevărata
-ştiinţă istorică indicată de N. Bălcescu, pentru a merge către dezvoltarea
unei istoriograif!ii i<le1a1liste, 'Putsă ~n servi1ciurl bun-·gheziei, t[năra ştiinţă isto-
d:că romînească, care serveşte oameni.lor muncii şi ooll1itribuie .Ja construLrea
sociiailismulu.i, priveşte în el uln ipreCiun-sor :ad ei.
Opera 11ui, care n-a .f01St ceirbetată deoît !i1ntiim\pilă tor ide către iistorkii
bul'ghezi, are încă multe 'laturi, ioe pot ajuta tPe istoricii noi în munca lor ·
ştii.iJrrl,ifită, prin idei:le şi inter-pretăriile 10tr, ce se pă1strea.ză pWaLSjpete, deşi
au trecut peste ele o sută de ani. Stăruinţa ncintrer\.llptă a lui N. Băllce~ou
de a-şi forma, ;pe baza date.lor fun-inizate de 'i1Z'Voare1le şi ·lucrările stuidiate
aidlînc, o conceip~ie ştiinţiifkă 1deslpre deZVl<Yltarea sotiietăţiri omeneşti, cu ap1i-
car·e lra istor·ia porpomlui romîn, hOltărll"ea lui de a lega rndul adivităţii
sarle iştiiinţi~ilce de 1lupfa rpeintru eJ:iibera.nea pqpornlui romfn dirn· jugu-i boie-
ras'C şi turcesc, ieonseovenţ.a sa in lupta revoluţionară, lumiinată de un
ma.re rpatr'iotnLSm şi ide dirargoistea faţă .de poiplOr, o.stmtiatea sa f.aţă .de şovi
·nirsrm şi !Îinţeleigerea 1l1uj, iinailtă a raporturrNor dintre :pqpoare, pireciza-tă prin
staibiilirea unătăţii de 1u1Ptă a tuturor ;pqpoarelor dornilce rde 'libertate, în
-ca1dru!l revoluţiei g 1enera:Je democratice, la .pregăti·riea căreia a illl!ptat p1ină
·în 1u1Itimele LSaki clipe, ro:nstiituie pentrn istoricii ti1mpului de construire a
.:5ocialnsmullur îtn ţair:a noastră J,ndemnurri şi exemple de neipreţuit.
Spitalul Gîrlaşi
Studiu monografic
de Radu Antofie
I. - Unde a fost întemeiat, de cine şi cînd?

în apropierea gării Buzău, pe strada Plevnei, între străzile Maria
Minculeasa şi Libertă~ii, se află una din unităţile spitalului unificat al
Raionului Buzău, căreia şi acum cei mai vîrstnici îi spun „Spitalul Gîrlaşi"
sau „Spitalul Minculesei".
Puţini dintre locuitoirtii oraşului Buzău cunosc că acest spital este una
dintre cele mai vechi instituţii .de acest fel din Ţara Romînească, cu ca-
racter permanent.
Primul spital din Muntenia a fost Colţea, fondat pe la începutul sec.
XVIII de spătarul Mihai Cantacuzino ; Domnitorul Grigore Matei Ghica
întemeiază spitalul Pantelimon, către finele primei jumătăţi a sec. XVIII,
iar Spiridonia ia fiinţă la Iaşi, la 1 ianuarie 1757 1•
Spitalul Gîrlaşi a fost fonda;t în anul 1792, de către păhărniceasa Maria
Minculeasa, în curtea bisericii Gîrlaşi, zidită de soţul ei Mihai Mincu, la
anul 1780, pe cînd era medelnicer, pe moşia lor Gîrlaşi, în partea de nord-
est a oraşului.
In dicţionarul geografic al judeţului Huzău, de Bazil Iorgulescu, găsim
ştirea că Maria Minculeasa era o Buzoianu (ramura buzoiană a Hrisos-
coleilor) 2 • Ca în majoritatea aazurilor, Iorgulescu nu indică documentul
pe care-şi sprijină afirmaţia.
Insă dintr-un document publicat de Ureche, referitor la milile dom-
neşti acordate spitalului Gîrlaşi, vedem că Minculesei i se spunea şi „Mă
năileasca", după familia în care se născuse 3 • Ea este fiica lui Ştefan
1 Dr. S'lJJmairiai, Medicina· :şi ~armacLa în trecufal romînesc, voi. III, pg...
2 Bazil Iorgulescu, Dicţionarnl geografk al jud. Buzău, pg. 246.
1 V. A. Vreche, Inst. Rom., v. VI, pg. 711-712.
15. - StudU şi articole de Istorie 225
Mănăilescu căpitanul, şi a Sandei, şi nepoata marelui clucer Mănăilă
4, 5
•
Acest Mănăilă a fost unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Buzfăului.
Cercetînd de curînd un dosar din arhiva Primăriei Buzău, am dat
peste o jalbă a orăşenilor buzoieni, în care o numesc pe Maria Mincul_easa
„moldoveanca, vitrega soră cu mama răposatului clucer Grigore Hnsos-
coleu 6. Iată deci legătura ei cu Hrisoscoleii : sora ei vitregă, Rada, se
căsătoreşte cu Scaarlat Hrisoscoleu 7 , tatăl clucerului Grigorie, pomenit în
susnumita jalbă a orăşenilor buzoieni.
Maria Minculeasa moare între 9 august 1792 şi 3 aprilie 1793 8 .
2. - Averea Spitalului Gîrlaşi.
Soţia paharnicului Mihai Mincu neavînd copii, iar rudele din familia
Mănăileştilor sau a Hrisoscoleilor fiind destul de bogate, începe chiar îna-
inte de a muri construcţia unui spital, în CUJdtea bisericii Gîrlaşi. Acestei
instituţii de binefacere îi lasă, prin testament 9 , cea mai mare parte din
averea sa şi anume :
„Moşia Răteasca, ce se zice Cochirleanca, stînjeni una mie, ce-i lăsase
răposatul soţul meu şi peste aceştia mai afierosesc 10 şi alţi stinjeni trei-
sute treizeci şi şapte, tot într-acest hotar.
„Moşia Ulmi, ce am avut-o şi eu clironom 11 de la unchiul meu Ră
ducan 12 , stînjeni şasesute.
4 Ştetan şi Sanida, părinţii Minm!esei, stnrt trecuţi în pomelnicul de ·pe pis.ania

b1serichl Gînbaşi, .~mecliart du1pă 1părinţii soţului Pe Ştefan căipifalllul 1sin MănăiJă îl
gă'Sim în 2 docnm., cu privire la moşi·a Goniţi, de ·l;a Călrnăţui (Alfh. St. Buc.. Doc.
Episc. Buzău, pach. 66, .act. 18/1730 şi aci. 23, din ll/XII'l742).
5. N găsim în foante mUJ11e <ioc. ale Episc. Buzău şi M-<rii Banu. (Airh. St. Buc.,
Doc. Episc. Buzău: 1pach. l, act. 20, d~n 16/IIl/1685, 1jl<l1in care Tudor vinde lui
Mănăi'lă; act. 23/1687, prin c.are Neagu vinde căotre logof. MănăMă; ,pach. 25, aot.
21/1693, prin camie Dra1g.u cu frate-său vi•nde lui Mănăilă vei căpitan zia lefegii moşie
la Berir1deşti; pach. 66, ad. 4/1695, act de vînzare al lui Tudor sin Drosu către
Mănă~1lă căpttan, .pentru moşi.a Goniţi; .pach. 69, act. 18/1695, prtn oaire Rusu sin Rusul
viillde lui Mănă1i1lă vei că,pitan o roa,tă de moară şi 40 1sitînjeni moşie !:a Coi.eşti;
pa10h. 60, act. 1/1696, prin carre popa Arsenie vi11de 1lui Mănă.ulă val căJpilt. moşia din
pamea Foc§ăniească; Doc. M-rii Ba.nu, pacll. 10, act. 3/1697, prin ca.re Anghel vinde
căpitanului Mănăilă moşie la Berindeşti. Doc. Epi5c. Buzău, pach. 22, act. 28/1704,
cartea luii Constantin Voevod către 12 boieri hota·rinici, prin oare 1le rporunceşte a merge
'1a Buzău şi a 1a1lege 1paiitea de moşie •a 1Jui Mănăi0lă căpitan; pach. 25, 1aot. 26/1706,
C1rstea luzbaşa căitre MănăU!ă şetr.arnl: :pach. 69, aci. \11/1707, Mănăi·lă vei Şetrarul:
pach. 21, 1act. 10/,1711, zapisul Oui Sitoioa către Măinănlă marele şatnar, prrin caire-i
vin1de 50 stîniJen:i moşie la Maxim; •pach. 70, .act. 8/1723, popa Mîrzea către M.ănăilă
clucerul, pentru moşii.
6 Arhivele Statului Buzău, dos. Primăriei Buzăui, inr. 47/1844, f. 2.
7 Soar1ait Hri50S0Coleu este începătorul nearnu1lui Hrisosc<:llevlor buzoieni, fiind
orriginari, :pa.re-se, din Lesbos. Are cu soţia sa„ R1a.d1a, 8 copii : ConstarntLn, M.ari1a,
Raidu, Păi.ma, G11igoire, AJ!exia1ndru, Manol1ache, Şerban. (vezi I. C. Fi!Ltrti, Arhiva Can-
tacuzino. pg. 267-270, .cu genea.logia familiei Hrisosooleu anexă).
s Vezi hrisovul lui Mihai Const. Suţu, din 9 °aug. 1792, Jlll1iln caire ·Se întă!l'eşte
di·afa Mincui\esei, din 21 a.p11iilie 1792, precum şi ·aniafo!'au1a Motr.opoHtului Fitlaret,
din 3 apr. 1793, reJ.aliv la aceeaşi chesti,une. Aceste acte se află, în copie, în dos.
PrLmăriei Buzău .nr. 79/1870, f. 102-105, .aflat la Arhivele Statului, Buzău.
9 Dos. Prim. Buzău Nr. 79/1870, f. 102-105.
10 Aifierosesc = conS1acrez, dedic.
11 Olironom = moşteruitor.
12 F111aitele ;Jui Ştefan, tartă.\ MLncu1lesei (Alf'h. St. Buc„ doc. Episcop. Buzău, pach.
10 bis, iaot. 3/1728). Tatăl ei mai a:vea şi a1lţi friaţi: Muşat (pach. 26, iact. 80/1705):
S'toiian (Doc. m-11H Banu, 1pach. 10, iad. 8/1740).
226
„Moşia dela Cîndeşti, jumătate piartea mea cu livezile de pomi, Slam-
Rîmnic.
„Douăzeci şi patru pogoane de vie, din dealul Moceştilor 13, jud.
Buzău, afară de alte douăsprezece pogoane de vie tot în această ogradă,
ce le las pentru sufletul meu. Dar fiindcă dumnealui nepotul meu Grigorie
paharnic, din bună rîvna dumisale, vrînd să ajutoreze spitalul, au binevoit
a da pentru aceste douăsprezece pogoane de vie alte vii ale dumisale din
dealul Săpoacei, pogoane şasesprezoce, cu cramă, cu case, cu obraţie 14 şi
cu toate vasele, i moşia Zărneşti partea dumisale, stînjeni patrusute, iar
ieşind mai mult la vrei-o hotărnicie să fie tot ale spitalului, să aibă dum-
nealui pentru acestea ce au dat.
„Maşia Gîrlaşi, unde este spitalul, din puţul şi piatra hotarului cel
dinaintea bisericii, în jos pe malul gîrlei cei nouă, pînă în gîrla morilor
cea veche, iarăşi la vale pînă la moara din baltă, din dosul morii, în ho-
tarul mînăstirii Banului şi apucă la drumul ce vine pe mal, pînă se îm-
preună cu moşia domnească i cu a mînăstiirii Banului, unde sînt două pietre.
„Moara cu două roate, după gîrla domnească din tîr-gul Buzăului,
despre obor.
„Două locuri de cîrciumă din tîrgul Buzăului, unul lingă vameşul
Caloian, la biserica Neguţătorilor, şi altul în tîrg, ce le-am avut cumpărate
lîngă casele lui Stoian Cismarul.
„Asemeni mai <lă şi dumnealui nepotul meu Grigorie paharnic locul
hanului dumisale din tîrgul Buzăului, cu pivniţă de piatră.
„12 boi, 12 vaci, 4 bivoliţe, 2 cazane, 4 cai, 6 tingiri mari, 6 sahane 15
de tocat, 6 tingiri mid.
„ ... Şi orînduesc a se face spitalul după puterea venitului de paturi şi
să se afle apururea dohtor, gerah 16 cu leafă şi cu dohtorii şi oameni tre-
buincioşi de posluşania 17 bolnavilor, dîndu-li-se şi mînaare lor i aHe trew
buincioase.
„Şi pentru a se păzi aceste neclintite, cu lacrimi mă rog prea lumina·
iului şi prea înţeleptului nostru Domn, Io Mihail Constantin Suţu Voevod •.
ca să se milos1ivească a se întări această orînduială a spitalului cu lumina
hrisovului Măriei Sale, şi pentru chiverniseala şi purtarea de grijă a spi-
talului, cu rugăciune însărcinez şi las epitrop pe prea sfinţia sa, Pă.rintele
Episcopul Buzăului, Chirio Chir Dosiftei, cum şi pe dumnealui nepotul meu:
Grigorie paharnic, cum şi nepotul meu, la petrecania 18 sa, pe cine va cu-
noaşte de vrednic din neamul meu, iarăşi să-l rînduiască la această purtare
de grijă, împreună cu părinţii episcopi ce vor, fi după vremi, şi pe tot anul
să se caute socoteala. venitului şi cheltuielilor de către boierii epitropi ai
cutiei milosteniilor ce vor fi după vremi şi prisosul să se păstreze la că
mara spitalului de către cei orînduiţi, cu care să se ajutoreze spitalul în
vremea lipsei.
13 Moceşti e vechea numire a căit. Lipi•a, corn. Upia, Riaion Buzău, .du•pă Dicţ. B.
loirgulescu, p~. 384-38.'i.
14 Obraţie ·însemnează loc îngrăidiiit, cu pomi, 'I.a poa~ele dea~·ULui cu vii.
15 Sahan, v.as ma1re de metal, rotund şi ru margini.
16 Gerah, farmacist sau depozit.arul medicamentelor spitalu.\ui.
17 Poslruşanie, ajutor.
lts Pet!"eea'nie, sfîrşitwl vieţii.
227
„ ... Iair pentru facerea spitalului, fiindcă cu ajutorul milostivului Dum-
nezeu am făcut începere, de vom avea viaţă a ajunge şi la sfîrşit, bine ; iar
cînd mai în grabă îmi va veni sfîrşitul şi nu voi avea vreme a-l face, în-
sărcinez tot pe numiţii epitropii mei, cu bani gata ce le va rămîne din care
am luat pe moşia Cochirleanca şi sînt la păstrare, să se facă spitalul cu
toate cele trebuincioase şi socoteala cheltuelii să fie îndatoraţi a o căuta
împreună cu boierii epitropi ai cu1iei.
„ ...Fiindcă în trecutul an 1791, ghenarie 9, făcusem altă diată 19 , care
s-a epihiresit 20 de prea sfinţia sa părintele Mitropolit şi iubitorul de
Dumnezeu părintele episcop i dumnealor veliţii boieri 21 , in care cele ce
lăsam spitalului erau foarte puţine şi nu se putea ţine numai cu venitul
acelei afieroseli, dar pentru a se întări şi a se ajutora cu venit mai mult,
de a se putea ţine. cu toate cele ce sînt orînduite, am sdcotit şi, din bun
cugetul meu şi rîvna mea am stţicat acea diată şi am făcut pe aceasta cu
orînduiala ce se vede, adăogînd şi venitul spitalului şi mulţumind şi pe
nepoţii mei cu aceea ce am socotit şi mi-a dat mina şi las prin blestemul
Domnului Nostru Iisus Hristos şi al sfinţilor părinţi, ca nimenea să nu
cuteze a strica sau a schimba cîtuşi de cît măcar un cuvînt din cele orîn-
duite de mine, ci să se păzească întocmai, pentru care mă rog prea sfinţiei
sale părintelui Mitropolit i sfinţiilor voastre părinţilon episcopi, dumnea-
vastră veliţilor boieri, ca să binevoiţi a o adeveri cu iscăliturile, de a nu
se sminti cîtuşi de cit după vremi şi pentru a fi statornică mă rog să fie
.sub păstrarea sfintei episcopii. 22
1792, aprilie 21.
(ss) Maria Minculescu, păhărniceasa
. (ss) Dumitrp.che, biv vel paharnic
(ss) Cosma al Ungrovlahiei
(ss) Disoftei,= Buzău, martor
_(ss) Ştefan. Alecu, martor
(ss) Cristache Ceauş, marttor
(ss) Manolache Ceauş, martor
Testamentul fondatoarei a căpătat întârirea domnească de la Mihail
Constantin Suţu, prin hrisovul din 9 august 1792, care, fiind primul ad
de recunoaştere oficială a spitalului, îl dăm în întregime, mai jos :
„Io Mihail Constantin Suţu Voevod
„Dumneaei paharniceasa Maria Minculeasa, prin jalbă de rugăciune
cerind şi domneasca noastră întărire asupra orînduelii spifa Iului, a cărei
rugăciune mijlocind către Domnia mea şi iubitorul de Dumnezeu părintele
episcopul Buzăului Chir Disoftei, care ne-a .dat şi pliroforisis 23 înscris,
cum că este adevărată bună faptă a numitei jupînese, făcînd' şi începere
de ziidire, care cu gătirea a toate, cum şi prea sfinţia sa părintele mitro-
politul ţării asemenea ne-a mijlocit, am teorisit 24 dar Domnia-Mea această
19 Diiată, ·testament.
20 Bpnhires~t. întărit prin semnătură.
21 Velifti .bciierii, marii boiel'i.
22 An-.hii.rvele Statului Buzău, Dos. Primărriei Buzău Nr. 79/1870 f. 102-105.
2a Plirofornsi.s, informa,ţie.
24 A. iteorisi = a examina, a privi.
228
orînduire a spitalului. Şi văzînd că nu se împotriveşte nici la pravilă, nici
la obiceiul pămîntului, nici la hrisovul de afieromata 25 , căci este spitalul
de bolnavi să:flaci, unde tot creştinul este dator, şi pliroforisindu-ne Dom-
nia Mea şi pentru aceste acareturi ce afieroseşte la spital, din anaforaua 26
părintelui mitropolitului, de la 8 ale lunei aceştia, cum că sînt bune şi
drepte ale numitei jupînese, cu bună stăpînire fără de nici o pricină ; am
întărit dar Domnia Mea atît orînduiala spitalului ce prin această diată o
face numita jupîneasă, ca întocmai şi întru toate să se urmeze, stăpînind
adică spitalul toate aceste acareturi, cît şi epitwpia părintelui episcop
Buzău şi a dumnealui cinstitului şi credinciosului boierul Domniei Mele
Grigorie Hrisoscoleu vei paharnic, să fie următor a păzi această orînduială,
de a ţine pururi spitalul cu dohtor, gerah cu leafă i dohtorii, cu oamenii
cei trebuincioşi de posluşania spitalului, căutînd pe bolnavi cu demîncare
şi cu toate cele trebuincioase, cum şi socoteala să se caute pe tot anul de
domnealor epitropii domneşti ai cutiei milosteniei de obşte, unde poruncim
să se facă cunoscută această orînduială, trecîndu-se şi în condica epi-
tropiei. .
„Drept aceia poruncim de obşte să se păzească bună această orîn-
duială a spitalului, după întocmirea numitei jupînese, cu toate cete ce afie-
roseşte, ca bunuri drep.te ale sale, pe care are volnicie slobodă, neavînd
copii moştenitori.
„ 1792, august 9 zile.
Cum am văzut mai sus, spitalul începuse a fi construit chiar înainte
de a muri fondatoarea.
Dintr-un hrisov de mili domneşti, acondate spitalului, semnat de
Alexandru Moruzi, la 30 octombrie 1793, aflăm că la acea dată spitalul
fusese isprăvit cu toate cele necesare, rămînînd numai de a se aşeza „un
dohtor i un gerah cu dohtoriile cele t.rebuincioase în s:piţăiria spi.talului şi
de a intra Ia căutare bolnavi săraci" 21.
La cererea mitropolitului şi a boierului epitrop al spitalului, Domnul
hotărăşte şi orînduieşte, „ca să ia spitalul pe tot anul de la ocne bolovani'
de sare douăsute şi cincizeci, aşişderea şi de Ia epitropia domnească să dea
la spiitalul acesta pe toată luna cîte taleri douăzeci, din ~anii preoţilor
eparhiei Buzăului, ce se adună la cutia epitropiei, ca să fie ajutor la leafa
dohtorului i a gerahul'ui şi osebit să aibă spitalul şi douăzeci şi cinci !iude 2s
scutiţi pentru lemne de încălzit săracilor bolnavi şi alte posluşanii spita-
lului pe care găsindu-I boierul domniei mele epitropul, oameni streini şi
fără nici o pricină, să li se facă de către ispravnicii judetului cercetare
după orînduială şi c·u adeverinţele isprăvniciei venind Ia visteria Domniei
Mele,_ să li se dea pecetluituri domneşti pe numele şi chipul lor, ca să fie
nedaJdnici şi apăraţi de toate orinduelile ţă;rii ; drept aceea să He dator
numitul boier epitrop, ca pf'in osîrdia sa, prin epistasia 29 prea sfinţiei sale
părintelui mitropolitului, să se silească a intra în faptă ~ceastă bună faptă.
de a se întocmi spitalul cu dohtor, cu gerah şi cu toată orînduiala cea tre-
25 Hrisovul de a•fiemma1ta = hrisovul des.pre consacrări, dedkiatii.

26 An:aforia = referiat.
21 V. A. Ureche, otp. ci.t., Voi. VI, pag. 711-712.
28 Liude : oameni.
29 Epistasie = su.pravegtlere.
229
buincioasă, primind săraci bolnavi la odihnă şi căutare, urm în du -se în-
tocmai orînduiala diatei acei ;r~posa,te, ce a făcut pentru acest spital ; şi
am întărit acest hrisov cu însăşi iscălitura şi pecetea Domniei Mele şi
îspravnic fiind Scarlat Ghica, vei logofăt de Ţara de Jos. Şi s-a scris hri·
sovul acesta aici în oraşul Bucureşti, la leat 1793 octombrie 30, de Gheorghe
logofăt za taină" 30.
Probabil că doctorul a şi fost găsit, căci prin pitacul domnesc 31 din
28 februarie 1794, se scria episcopului Constandie al Buzăului : „Fiindcă
spitalul de la Buzău, pl"in hrisovul domniei mele, de la leat 1793, octombrie
30, are a lua milă de la epitropia domnească pe toată luna cite taleri două
zeci, din banii preoţilor eparhiei Episcopiei Buzăului, iată scriem şi po.
runcim sfinţiei tale, să aibi a da spitalului pe toată luna, după cuprinderea
domnescului nostru hrisov, aceşti cite taleri douăzeci, din banii preoţilor
eparhiei Buzăului, şi cu acest pitac al Domniei Mele se va ţine seamă la
epitropia domnească" 32 •
In cursul anilor, întîlnim din cînd în cînd cîte o ştire despre acest
spital, fără nici un alt amănunt care să ne lămurească viaţa lui însăşi.
Astfel îhtr-un catastif din 25 noembrie 1794, aflăm că păhărniceasa
Maria Minculeasa, moartă din 1792, a lăsat pentru clădirea spitalului suma
de lei 6050, iar epitropul pus de ea ia cheltuit 5888 lei 33 •
In 1797, în nişte socoteli ale cheltuelilor eparhiei Buzăului, gastm
suma de lei 240, ce sînt „orînduiţi de se dau ajutor pe tot anul la spitalul
ce s-au facut la Gîrlaşi, jud. Buzău" 34 •
Anaforaua veliţilor! boieri, din 4 dec. 1802, constată o rămăşiţă de
plată către episcopia Buzăului de 670 taleri, adică 250 pentru dascălul eli-
nesc din Buzău, 240 pentru doctorul de la spitalul Gîrlaşi şi 180 pentru
3 dascăli din judeţe, confirmînd funcţionarea regulată a doctorului 35 •
Hrisovul de mili, în forma dată de Moruzi este întărit şi de domnii
următori, astfel :
Alexandru TpsHante, la IO mai 1797 36 ; Constantin Hanger li, la 9
iulie 1798 37 ; Constantin Alexandru Jipsilante, la 6 iunie 1803 38 ;
Gheorghe Caragea, la 10 mai 1813 39 ; Grigore Ghica, la 29 septembrrie
1824 40 •
De observat că nici unul din aceşti domnitori nu adaugă ceva peste
cele dăruite de Moruzi. Faptul acesta ar fi o dovadă că spitalul din Buzău
lîncezea, că în tot ca,z111l nu stîrnea interesul nimănui, ca să-l facă să pro-
greseze.
30 V. A. Ureche, op. ci.t., voi. VI, pag. 711-712 (;log. ~a taină secretar
pa·ntic.).
31P.i.bac domnesc = ondin p-0rni.t de l1a domn.
32V. A. Ureche, op. cit Val. V, ·pag. 440.
33Ibiidem. Nota 2. ·
34V. A. Ureche, op. cit., Voi. VII, pag. 41-42.
35l.<iem, op. cit., Voi. V.III, piag. 430.
36 Idem, op. cit., Voi. V. pa:g. 554.
37 Mem, op. dt., Voi. VJ.I, pag. 220.
38 AThLv.eile Sltafo!lui Bur., Doc. Eptsc. Buzău, pach. 87, act. I.
39 Ibidem ~ctul 3
10 V. A. 'ureoche, Îkrr.n'a !ui Grigore Ghiaa, mr.nuscris La Academia R.P.R.; cit.
con.d. 103, f·iLa 237.
230
Despre acelaş lucru ne conving şi cele scrise de doctorul Caracaş,
în „Topografia" sa :
„Şi oraşul Buzău are spital, situat în margine, pe un loc şes şi des-
chis, cu ziduri înalte, ca şi cele de mai sus (adică spitalele Colţea şi Pan.
telimon), însă este mai mic decît acestea.
„Pentru bolnavi sînt destinate două camere, dar sînit mici, mărunte
şi umede. După hotărîrea fondatoarei, trebuie să îngrijească şase bolnavi,
dîndu-le toate cele necesare ; mai tîrziu, urcîndu-se venitul la aproape 7000
lei, putea să primească şi mai mulţi bolnavi. Totuşi astăzi, nu are numărul
fixat şi de multe ori stă închis. De vre-o cîţiva ani din îndemnul iubito-
rului de Dumnezeu episcop Constandie, efor al acestui spital, s-a chemat
un doctor italian învăţat, sub care s-a întreţinut bine spitalul, iar după ple-
carea lui un doctor german, anume Genovai, fost coleg de şcoalăal meu,
care avea putinţa şi speranţa să-I îmbunătăţească şi mai mult, dacă din
nenorociire pentru săraci nu murea de moarte prematură. De atunci spita-
lul de obicei nu mai are nici doctori, nici bolnavi" 41 •
Doctorul Samarian, comenitînd acest pasagiu din lucrarea lui Caracaş,
spune: „Doctorul Caracaş scrie aceste rînduri între 1820 şi 1825 şi vor-
beşte de un trecut deja îndepărtat pentru el. Inseamnă că cel dintîi medic
italian, cel angajat de episcopul Constandie, trebuie să fi fost chiair, Ia în-
('.eputul fiinţării spitalului, înainte de 1800, iar Genovai .trebuie să fi fum:-
ţionat după 1800, d'3.t fiind că şi Caracaş a venit după această dată 42 •
3. - Ştiri mărunte despre Spitalul Gîrlaşl.
In anul 1806, moara spitalului era administrată de părintele Protasi~.
care era şi epistatul spitalului 43 •
Despre acest Protasie se face menţiune, în anul 1805 mai 2, şi pe un
penticostar 44 al bisericii Gîrlaşi : „să se ştie de cînd am venit eu Niţu
Ia părintele Protasie" (fila 250).
In anul 1815, era epitrop al spitalului boierul polcovnic Ştefan Meh-
tupciu 45 •
Intr-o jalbă colectivă adresată Domnului, în anul 1817, de către pro-
prietarii de mori, împotriva Episcopiei Buzăului, găsim intre semna.tari şi
pe Gheorghe Caliarh .,doftor spitalului" 46 •
Tot pe acel penticostar al bisericii Gîrlaşi, pe coperta de la înoeput,
găsim această însemnare: „şi am scris eu robul lui Dumnezeu într-acest
penticostar, aflîndu-mă cu şederea în spital, Ia leat 1825, fevruarie 10.
Andrei logofăt", iar mai jos, completat de aceeaşi mînă: „aflîndu-se epistat
·spitalului Mihail Rahtivanu".
4. - ln luptă cu uzurpatorii.
Din an în an, ştirile sînt tot mai irare şi mai neînsemnate despre acest
aşezămînt, pînă în anul 1844, cînd din nou ajunge să fie în centrul atenţiei
tuturor, de Ia cel mai umil cetăţean al Buzăului pînă Ia însuşi Domnitorul
tării. ;
41 Do. Samarian, Topogriafi.a lui Caracaş, pag. 161-162.

42 Dootor Samairi•an, Med.icina şi Farmacia în trecU1tul romînesc, pag. 169-170.
43 ATh. St. Buc. Doc. rn-r,i.i Ba:nu, pach. 43 act. 62, din 21 •a.ug. 1806.
44 Carte de slujbă a bisericii ortodoxe, d;n biblioteca bis. Gîrlaşi.
45 Arh. St. Buc„ Doc. M.înăst. Banu, pachet 13, ad. nr. 97, 1din 8.IV.1815.
46 Airh. St. Bm:. Doc. Episc. Buzău pach. 10, 29, 46 şi 47, aci. 121/817.
231
In anul acesta, luna lui aprilie, murise marele logofăt Dimitrie Hri-
soscoleu - fiul acelui paharnic Grigorie, cel dintîi epitrop al spitalului
- oare profitînd de rangul şi protecţia domnească, fiind căsătorit cu ne-
poata Domnitorului, administrase satrapie şi abuziv averea spitalului,
ajungînd acesta o ficţiune, cum remarcă doctorul Caracaş în lucrarea sa.
Aşa ne explicăm curajul orăşenilor de a da, la 11 septembrie 1844, plîngere
către magistratul oraşului 47 , de a lua măsuri pentru redeschiderea spi-
talului şi pentru desrobirea averii lui, ce fusese acaparată de casa numitu-
lui boier.
Redăm în întregime această jalbă, fiind de o mare importanţă pentru
istoricul acestei instituţii :
„Răposata medelnicereasă Maria Minculeasa, moldoveanca vitregă
soră cu mama răposatului clucer Grigore Hrisoscoleu, în viaţă petrecînd,
au înfiinţat un spital aici în oraşul nostru Buzău, 'cu numirea de Gîrlaşi,
cu biserică, împrejmuind-o cu trebuincioasele încăperi, înzestrîndu-1 cu
trupuri de moşii: Ţinteşti, Cochirleanca, Focşănei, vie la Cîndeşti, în jud.
Slam Rîmnic 48 , i o moşie tot acolo i moară lingă spital şi un han în acest
oraş, din a căror venituri să ţinem în toată vremea şase paturi cu bolnavi,
cu toaţă trebuincioasa lor cheltuială şi căutare i a doctoriilor şi plata doc-
torului şi a slujbaşilor sfintei biserici.
„Iar <;lupă obştescul sfîrşit al pomenitei ctitore, cunoaştem că acest spi-
tal a rămas sub îngrijirea prea sfinţiei sale părintelui episcop de Buzău,
pină la veni,rea armiei msesti. din ~P;it l"'rn. clnrl ijntre.jui·n':;nrdu-se cu b0ln:wi
ruşi pînă la ducerea armiei din principat, apoi ivindu-se boala ciumei i alte
tulburări, au curs vremea pînă la 1825, cînd ridicîndu-se pe saaunul acestei
sfinte episcopii prea sfinţia sa părintele episcop D. D. Chesarie 49 , îndată
a şi luat asupră-şi pusa sarcină a acestei îndatoriri şi au înfiinţat zisele
paturi cu şase bolnavi, care s-au căutat pînă la leatul 1828, cînd atunci
după iarăşi venirea armiei ruseşti, după ce au lăsat principatului bune
întocmiri de regule şi proiecte pentru toate tl"eburile acestei ţări, ce înţe
legere se va fi urmat din partea prea sfinţiei sale cu marele logofăt Di-
mitrie Hrisoscoleu, nu cunoaştein, decît vedem că şi-au însuşit tot venituf
acestor moşii i altele, pe chipul casei pomenitului boier, au stricat cu to-
tul pomenirea ctitorilor.
„încredinţaţi fiind de rivna ce cunoaştem că are stă1ninirea pentru pă
zirea unor asemeni faceri de bine şi a nu scăpa din vedere folosurile ob-
şteş.ti. înfiintînd chiar şi din nou spitaluri, de la toate oraşele de căpetenie,
nu putem tăcea niciodată, ci prin urmare facem cunoscut cinstitului ma-
gistrat şi totodată este rugat a supune aceasta cinstitului departament din-
lăuntru, care ca o bunii ocrotitoarle a ticăloşilor pătimaşi bolnavi, oameni
fără de nici o stare, care cu zile se prăpădesc de lipsa ce au pentru căutare
în asemenea spital, necurmat în toată vremea a pune la cale cele de cu-
viinţâ, a nu se stinge pomenirea făcătorilor de bine şi folos obştesc, ca să
preînoiască acesf drept ce ni l-au lăsat nouă concetăţenilor, spre căutarea
celo!l"I ce vor avea trebuinţă de ajutorul lui, desrobind veniturile de suo
mîna clironomului răposatului logofăt Dimitrie Hrisoscoleu" so.
47 Munidpiailirtatea Buzău.
48 Jud-eţul R.-Sărat.
49 1EpDscopul Chesarie a păstol'it de .Jia 1826-1846.
50 Arhivele Sta.tUilui Buzău, dos. P.rimă.riei 011aş Buzău Nr. 47/1844 fifa 2.
232
Sesizat de cererea orăşenilor, magistratul se adresează mai întîi epis-
copului Buzăului, pe care îl ştia rînduit epitrop al acestei fondaţiuni.
Din răspunsul episcopiei, căpătăm următoarele preciziuni : episcopul
Chesarie, la venirea sa pe scaunul acestei eparhii, găsind în nelucrare
spitalul şi văzînd din domneştile hrisoave că acest spital e pus sub epitro-
pia episcopului, Ia leat 1827, a raportat domnitorului Grigorie Ghica şi a
stăruit de a deschis spitalul, primindu-se bolnavi şi aducîndu-se doctor cu
spiţărie şi celelalte trebuincioase, urmîndu-se aşa pînă la venirea armiei
ruseşti ( 1828), după a cărei plecait;e, episcopul iarăşi a stăruit pentru re-
deschiderea spitalului, însă n-a ajuns la nici un rezultat 51 .
La 15 septembrie 1844, magistratul raportează Depantamentului din-
lăuntru cazul sipitalului Girlaşi, iar Sultana Hrisos<:oleu, fă.gădueşte că va
pune la cale a reînfiinţa spitalul 52 •
La 1 februarie 1845, Departamentul, la rîndul său, raportează Dom-
nitorului Bibescu cazul spitalului Gîrlaşi, care pune reizpluţia ca marele
vornic să stăruiască să se înfiinţeze cît mai în grabă acel spital, cu acele
venituri cu care se află înzestrat din vechime, iar dacă se va fi însuşit acea
înzestrare de vre-un particular, marele vornic să întrebuinţeze cuvenitele
mijloace, a se întoarce la cel dintîi sfîrşit al lor 53 •
Birocraţii de atunci ticluiau rapoarte şi ordine, iar uzurpatorii averii
spitalului, nestingheriţi, continuau să-şi umple pungile din veniturile des-
tinate bolnavilor săraci.
La 12 mai 1846, magis.tratul se plînge Deparrtamentului că, după o
corespondenţă de doi ani, chestiunea spitalului Gîrlaşi este în acelaşi sta-
diu (vezi Arh. St. Bz., ds. Prim. Bz. nr. 47/1844, ma
18).
La 27 mai 1846, marea logofeteasă Sultana se hotărăşte să predea spi-
talul sub îngrijirea episcopului Cherasie. cu următoarea avere : 54 ).
1. - Moara de la Gîrlaşi.
2. - Hanul din Buzău.
3. - Moşia Cochirleanca.
4. - Moşia Cîndeşti, din R.-Sărat.
5. - Numerar lei 8.147, parale 20.
Nemulţumit de aceasta, magistratul reclamă, Ia 28 iunie 1846, Depar-
tamentul dinlăuntru că spitalul mai are drept şi asupra moşiilor Focşănei
şi Gîrlaşii 55.
Obligat de Departament, cu ordinul Nr. 4787 din 22 iulie 1846, ma-
gistratul introduce la judecătoria locală acţiune pentru revendicarea deo-
c1amdată a mosiilor amintite 56.
Văzîndu-s~ ameninţată cu un proces, care nu ştia cum ·se va termina,
Sultana Hrisoscoleu înaintează plîngere la Departamentul dinlăuntru,
plîngere ce constituie o dovadă mult grăitoare a ipocriziei şi rapacităţii
clasei boiereşti. De aceia o redăm în întregime :
„Strămoşii răposatului soţului meu, marele logofăt Dimitrie Hrisoscoleu,
din pornire de datorie creştinească au clădit pe strămoşeasca moşie Gîr-
51 Ihi1dem, fill1a 7.
52 lbbdem, .fila 138--139 şi 13.
53 lbiidem, HLa 138 şi 139.
54 Arh. St. Bz. Dos. Pr~m. Bz. 47/1841, ma
138-139.
55 Anh. St. Buzău, Dos. Primă.riei Nr. 47/1844 Hla 19.
56 J.bi·dem, rna 21. '
2:l3
laşi o biserică şi un spital, afară din coprinsul oraşului Buzău, şi pe care
spital l-au înzestmt cu osebite acareturi, a căror sineturi 57 sînt pe numele
acestui aşezămînt.
„Această biserică, dimpreună cu spitalul, se ocîrmuia pînă la moartea
răposatului soţului meu de el însuşi, carele nu se cunoştea dator a da
i:Uiva socoteală de venituri ; căci, de nu se ajungea pentru cele trebuin-
doase, mai da din celelalte ale sale. Dar rămîind văduvă şi luînd cîrmuirea
-casei, pe deoparte voind a regula această zestre a spitalului după mai sus-
arăta.tele sineturi, ca să nu las a se îngreuia sufletele strămoşilor şi spre
a linişti sufletul meu, iar pe de alta văzînd că aceste dumnezeeşti aşeză.
mînturi se făceau pricină de intrigi pentru oameni, ca:re iertînd prea lesne
faptele lor sînt prea straşnici asupra acelora ale streinilor şi privind pe
prea sfinţia sa părintele episcopul Buzăului ca firescul epitrop şi ocroti-
tor unor asemenea aşezămînturi cu a lor zestre după sineturi, cît şi so-
coteala celor trecute, ca în viitorime să se cîrmuiască de prea sfinţia sa,
păstrîndu-se numai asupră-le numele familiei în veşnică pomenire a stră-
moşilor care sînt singuri ctitori. ·
„Dar astăzi văd că magistratul oraşului, după deslegarea acelui cins.
tit Departament, mă trage în judecată cerînd ca avere a spitalului şi alte
moşii, care după sineturile ce am sînt stare netăgăduită a răposatului so-
ţului meu şi mai vîrtos moşia Focşănei, pentru care mai dinainte am înf ă
ţişat jaJ.ba căke măria sa prea înălţatul nostru domn şi .prin luminata re-
2oluţie pusă la raportul cinstitului Departament al Dreptăţii, întemeiat pe
publice documentări, s-au recunoscut de dreaptă avere a casei noastre, din
cîte am avut cip.stea ia arăta, vede cinstitul Departament că aceste aşeză
mîhturi clădindu-se şi aşezîndu-se pe moşia noai.c;tră Gîrlaşi, lîngă cămi
nul caselor şi afară din oraş, magistratul fără cuvînt face această cerere,
neavînd drept decît numai asupra cîtor sînt în cuprinsul acelui oraş. Iar
·cît pentru moşia Focşănei, de şi din cîte am arătat nu pociu recunoaşte că
cinstitul magistrat are drept .a face asemenea cerere, cu toate acestea am
cinstea a arăta cinstitului Departament că cinstitul magistrat mai por-
nindu-se cu asemenea cerere şi la leat 1845 cătir1e judecătoria locală, s-a
·<lat hotărîrea cu Nr. 183, de la 20 noemb. tot din acest leat 58 • De aceea
~i rog ca, văzînd din toate acestea că nu se poate urma vre-o judecaită între
·mine şi cinstitul magistrat pentru aceste moşii, de vreme ce, fiind afară
din caprinsul oraşului nu poate lua drepturi ce nu le are, şi fiindcă por-
nirea cinstitului magistrat a fost cu deslegarea cinstitului Departament, să
binevoiască a-i porunci să înceteze cu această fără cuvînt zadarnică ce-
rere, pentru care m-am arătat cu jalbă către cinstitul Departament al
-Oreptăţit.
1846 octombrie 18 sa b.
57 Act. document.
• 5_8I~ anu~ 1845, cu j•alba Nr. 12_14, d1n 18 ma:11tie, Obştea Ol13Ş'lli1ui a .adus pîră
1~potn\lla _rnarre: lo~ofet~ ~~ultana _Hnsocoleu .pentru că.Jcarrea moşiei oraşului, pretin-
z1nd moş1°a Gu1laş1. Oraşenn .au pierdut procesul Ia toate cele 3 imtanţe (hot. Nr.
53, d1n 20.XI..1845, a jud·ec. Buzău în dos. Prim. Buzău Nr. 30/1847, p. I, fllla 53 şi
-urm.; hot Nr. 40, din 23Jlll.1849, a Cuirţii Apel. S. ll, iMdem; hot. Ina1J.tei Cu.r~i Nr.
53, din 13.XI.1853, ibid., f. 387. Dosarul a ars în 1944).
58 b. Arh. S1. Buzău, Dos. Primăriei Bruzău 47/1844, f. 35.
234
De oarece episcopia nu mai poseda actele originale ale proprietăţii
spitalului, magistratul pune mari sforţării pentru a le descoperi în condi-
cele domneşti de la mitropolie şi Departamentul Dreptăţii. Astfel, la 24
-0ctombrie 1850, magistratul reuşeşte să depună la tribunal copie după
testamentul Minculesei şi lista de proprietăţi, rugîndu-1 a nu autoriza în-
.streinarea vre-unei proprietăţi a spitalului 59 •
Procesul de revendicarea averei nepredate încă de moştenitorii mare-
foi logofăt se judecă la 13 aprilie 1851, înaintea judecătoriei judeţului
Buză·u, care prin hotărîrea nr. 48 dă cîştig de cauză moştenitorilor ce o
deţineau, motivînd că acele copii ale dia;tei înfăţişate de reclamant, privin-
du-se de pravilă ca nişte hî;.tii albe şi în totul netrebnice, judecata nu le
poate primi ca să mai poată cu dînsele a mai pretinde şi altă avere sub
titlul de zestre ·a spitalului, peste cea predată, la anul 1846, de către dum-
neaei logofeteasa Sul.tana Hrisoscoleu, în primirea răposatului episcop,
deadreptul fără judecată, şi în urma căreia predări trecînd la mijloc le-
giuita paragrafie 60 de patru ani, rînduită pentru epitropi, nu se mai vede
adusă asupra casei Hrisoscoleu pîra formală cu plată de taxă, decît cea
rostită mai la urmă de magistrat, la anul 1846, pentru moşia Focşănei şi
Gîrlaşi, şi care atît pentru Focşănei s-au dovedit a fi cu netăgăduire dreap-
tă proprietate a casei dumnealor, cît şi pentru că magistratul n-a fost auto-
rizat, s-a suspendat prigonirea sa, nefiind pornită din porunca de a purta
judecată streină, împotriva paragrafului 4, capit. I, partea şasea, din
pravilă, iar stăpinkea domnilor Hrisoscolei asupra moşiilor Zărneşti, Ţin
teşti, Gîrl:aşi şi celelalte ce se găsesc în a domnealor posesie, avîndu-se
întemeiată atît pe publicul act din 1783, cît şi pe veche şi liniştită stăpî
nire trecută peste toate paragrafiile, în calitate de adevăiraţi proprietari,
hotărăşte ca să-şi aibă şi pe viitor paşnică stăpînire, plătind epitropia spi-
talului galbeni împărăteşti una sută (adică lei 2.500) către fraţii Hrisos-
{'.Olei 61 •
împotriva acestei nedrepte hotărîri magistratul face apel la Curtea
Apela.tivă Secţia II-a, apelul judecîndu-s~ la 7 mai 1852. Insă uzurpatorii
şi de data aceasta cîştigă, condamnată fiind epitropia spitalului pe dea-
supra să le plătească alţi 3.500 lei cheltueli de judecată 62 •
Magistratul însă nu se descurajează nici după această a doua pier-
dere şi ·În numele orăşenilor face o jalbă către· Domnitor, pe care o pre-
zintă o deputăţie de orăşeni, în cursul aceleeaşi luni, prin care domnitorul
era rugat „să binevoiască pe de o parte a porunci de a se opri scoaterea
afară a unei aşa nedrepte hotărîri şi pe de alta a porunci de a se face cer-
cetare la faţa locului cu carte de blestem 63 •
Mai pe urmă, deşi procesul urma să se judece şi la ultima instanţă,
înalta Curte ia intervenit o împăcăciune între părţi. Mijlocitorul a fost
ocîrmuitorul judeţului, Scairlat larea, care în şedinţa de la IO mai 1853
a propus membrilor magistratului şi deputaţilor de mahalale de a se stinge
prin împăciuire procesul cu Hrisoscoleii, aceştia obligîndu-se a mai preda
spitalului, afară de cele predate anterior, şi următoarele :
59 Ibidem. ma 139.
60 Pirescri,pţie.
61 Arh. St. Buzău, Dos. Prim. Buzău Nr. 47/1844, fHa 176.
62 Airh. Stat. Buzău, Dos. ~rimăriei Buzău Nr. 47/1844, HLa 235-240.
60 Jbj.dern, fi.J;a 156.
235
1. - Moşia Zărneşti, ce-i zice şi Vlădeni, din plaiul Slănic.
2. - 500 galbeni împălflăteşti.
Magistratul şi deputaţii, înspăimîntaţi de cele două pierderi şi con-
vinşi că este zadarnic şi păgubitor chiar pentru spital a stărui într-o ju-
decată, în care dreptul era al celui mai tare, adică al boierilor, primesc
propunerea, motivînd astfel :
„Şi fiindcă cu toate stăruinţele întrebuinţate de magistrat, după po-
runca cinstitului Departament dinlăuntru Nr. 4788 din anul 1847, în gă
sirea trebuincioaselor hîrtii şi rînduire de avocat, nu s-au putut dobîndi ni-
mk pînă acum, peste cele date din partea dumnealor de mai înainte, şi
necunoscînd ce rezultat va lua pricina la cea din urmă instanţă, unde as-
tăzi se află înaintată, ca să se stingă această pricină străgănitoare, părerea
magistratului în unire icu a deputaţilor mahalalelor este ide a se să.virşi a-
ceastă învoială, cu chipul mai sus pomenit, de aceea se va supune acest
jurnal în copie la cunoştinta cinstitului Departament dinlăuntru, prin mij-
locirea cinstitei cîrmuiri locale, spre cuviincioasa punere la cale şi apro-
barea înaltei stăpîniri 64 •
în urma înaltei aprobări, s-a încheiat actul de împăcăciune, potrivit
căruia spitalul primea şi bunurile mai sus arătate, iar moştenitorii recla-
mau şi obtinean „ctitoricescul părintesc drept de a priveghea pentru buna
cîrmuire şi iconome a acestui aşezămînt filantropic" 65 •
In sfîrşit, după nouă ani de aprigă luptă, spitalul Gîrlaşi îşi redo-
bîndise o bună parte din ziestrea lăsată de generoasa lui fondatoare. Acest
lucru n-ar fi fost cu putinţă, dacă orăşenii nu luau iniţiativa, în anul 1844
şi dacă municipalitatea nu ar fi sprijinit cu destulă stăruinţă drepturile
spitalului. Deasemeni, merite de luptători neînfricaţi în această luptă cu
boierii hrăpăreţi au şi episcopii Chesarie şi Pilotei.
5. - Hrisoscoleii şi Spitalul Gîrlaşi.
Alta ar fi fost situaţia acestui spital, dacă Dimitrie Hrisoscoleu, cel
de al doilea epitrop, n!-ar fi fost atît de rapace şi nu şi-ar fi însuşit în-
treaga avere a spitalului. Cum .am văzut mai sus, acest spital n-a mai
funcţionat după 1806, decît în anii 1827 şi 1828, pînă la venirea armatelor
rusesti.
S-ar putea admite că n-au fost bieţii boieri de vină, ci vremurile aşa
ae turburi şi agitate de atunci, neprielnice funcţionării şi progresului unor
astfel de instituţii. Dar, dacă spitalul n-a funcţionat, credem că moşiile şi
celelalte bunuri, cît de cît, au produs.· Atunci, cum se face că Sultana
Hrisoscoleu, în anul 1846, nu predă spitalului un singur leu ca agonisit de
soţul ei din bunurile spitalului, ci numai pe cei 8.137 lei şi par;ale 20, de
cînd rămăsese văduvă şi luase frinele conducerii ?
Dacă luăm de bună socoteala veniturilor Sipitalului arăfată de Cara-
caş pentru începuturile lui (lei 7.000), însemnează că marele logofăt, timp
de 37 de ani, cît n-a funcţionat spitalul, s-a dovedit şi un mare spoliator,
însuşindu-şi venitul acestuia de aproximativ lei 159.000. · .
Lui Dimitrie Hrisoscoleu i se cuvenea să cinstească altfel ctitoria si
memoria Minculesei şi a tatălui său, marele clucer Grigorie, care se do-
vedise un om de inimă şi corect în socoteli. Nu se putea plînge că este
strirrntorat ide nevoi. Din contră, ajunsese răsfăţatul zeiţ'ei Fortuna. ln
64 lbbdem, ma 190.
65 Arh. Statt Buzău, dos. P:rimăriei Buzău Nir. 79/1870, fllLa 110, 111.
236
urma grozavei ciume din timpul lui Caragea, moştenise averi imense. Ca-
ragea dibueşte „pe acest tînăr provincial, care locuia în satul Gîrlagele
de pe malul Buzăului, pe capul căruia năprasnica boală girămădise mai
multe moşteniri de la părinţi, unchi, mătuşe şi veri". îl atrage la curtea
domnească şi-i dă în căsătorie pe o nepoată a sa, Duduca Sultănica - urîtă
foc, - ,făcîndu-1 din agă „boier cu barbă" 65 .
Acestui favorit al soartei îi convenea să întreţie în castelul de lîngă
biserica şi spitalul Gîrlaşi şi o orhestră europeană. In timpul lui Caragea,
în toată Ţa"'.a Romînească erau numai două asemenea orhestre: a lui Ni-
colescu, la Bucureşti şi a Hrisoscoleului, la Buzău" 67 •
Fiii acestuia, Grigore şi Scarlat, ca şi mama lor, dacă în urma pro-
cesului de revendicare pornit de magistrat nu mai aveau putinţa să mă
nînce averea spitalului, se dovedesc totuşi mari ingraţi faţă de memoria
fondatoarei. Astfel, în actul de împăciuire, intervenit între ei şi epitropia
spitalului, ei se pronunţă că n-au recunoscut şi nu recunosc testamentul
Miculesei.
Deasemeni, într-o cerere de ajutor adresată municipalităţii, în 1870,
Grigore Hrisoscoleu afirmă cu obişnuita impertinenţă ciocoiască cum că
familia Hrisoscoleu-Buzoianu are drepturi ctitoriceşti asupra spitalului lor
ot Gîrlaşi, taxînd de nedreaptă susţinerea episcopului Filatei şi a munici-
palităţii că spitalul nu era al lor, ci al păhărnicesei Maria Minculeasa:
„De atunci s-au regulat şi s-au pus în frontispiciul stabilimentului, chiar
în faţa casei, o piatră de marmoră albă cu armele familiei Hrisoscoleu-
Buzoianu şi cu următoa1r1~a inscripţie: „Spitalul ot Gîrlaşi al familiei
Buzoianu-Hrisoscoleu, fondat în 1792 şi dat de Grigore Huzoianu-Hrisos-
coleu, la 1846, sub epitropia directă a episcopilor de Buzău 6a.
Prin milogeli care au uitat de ifosele vechi, caută să înduplece muni-
cipalitatea şi pe episcopi de a le da ajutoare, din fondurile spitalului. Ast-
fel, Grigore Hrisoscoleu primeşte din fondurile spitalului, în anul 1861,
reS1pectabila sumă de lei 9.600, deşi de sigur, dacă s-ar fi pă,strat toate
actele spitalului, am fi putut afla cît a mai primit pînă în 1870, cînd are
neobrăzarea de a cere 7.000 de lei.
In afară de hîrtia adresată municipalităţii, pomenită mai sus, îndrep-
tează una şi către episcp, de o umilinţă degradantă. O redăm în întregime,
mai jos, fără comentarii :
„Vicisitudinile şi nevoile mele ajungînd la culmea lor, mă văd astăzi
într-una din cele mai îngir'Oll~toare poziţiuni, adică în ajun a pierde pe
prea iubita mea soţie, împreună cu trei copii ai mei aflîndu-se în străi
nătate la băile Prusiei, fără mijloace (căci am pierdut tot ce mai îmi ră
măsese, în speculaţii nenorocite), cu datorii de 13.000 de franci făcute în
ours de 18 luni, împilat a-i plăti, secfestrată, ameninţată a fi închisă ~i
peste toate acestea în mijlocul focului rezbelului teribil ce spăimîntă Eu-
ropa înreagă.
„Prea Sfinte, într-o situaţie aşa de spăimîntătoare, la cine aş putea
năzui duhovniceşte cu curaj şi convecţiunea că voi putea scăpa familia şi
66 I. Ghica, Scrisori,, Val. IV, Bibi. :pentru Toţi pp. 114-115.

67 N. Fmmcm, Ciocoui vechi şi noi, pag. 142 nota 3.
68 Dos. Primăriei Buzău Nr. 79/l870, f. 99_.'..._101, Arh. St. Buzău.
69 Arh. Sta~. Buzău, Dos. Rrimă~rei Buzău Nr. 177/1861 f. 111-112.
237
soţia de marea nenorocire de care sunt ameninţaţi, decît venind şi depuind
cu ţipăt durerea mea în sufletul nobil al prea sfinţiei tale, sprijinul tuturor
nenorociţilor din judeţ şi prin urmare firescul sprijin al meu, ce fiind sin-
gurul vlăstar al familiei fondatoarei aşezămîntului nostru, ce cîrmuiţi ca
epitrop, sunt acela carele avînd cel mai profund respect pentru eminenţa
ta, m-am bucurat totodată de afecţia şi stima prea sfinţiei tale. .
„Străbunii noştri fondînd asemenea aşezăminte, pe lîngă cuceria ce
iaveau pentru binele obştesc, în filantropicele lor sentimente, totdeo-
data făceau acestea şi cu scopul ca să vie şi în ajutorul vre-umcia din ur-
maşii familiilor lor, cînd ar cădea în neavere sau nenorocire; probă despre
aceasta, că familia Creţulescului în nenorocire s-a sprijinit apurur~a şi s-a
ajutat de epitropia sfintei mînăsHri Creţulescu, şi este de notorietatea pu-·
blica că această mult nobilă şi onorabilă epitropie chiar astăzi susţine cu
toată dignitatea pe toţi membrii şi 11udele familiei lor, în număr de 40.
ce din nenorocire au .r;ămas toţi săraci, făcîndu-le părinţilor pensiuni via-
gere, trimiţînd pe copiii lor parte bărbătească la învăţătură şi măritînd
toate fetele ce vin în vîrstă ; aşa şi membrii familiei Brîncoveneşti s-au
ajutat de prinţul Brîncoveanu, pe cît dînsul a fost epitrop.
„Oare pentru mine, pociu zice vrednicul lliP,ITiaş al familiei Buzoianu-
Hrisoscoleu, putea-va glasul meu plin de durere şi disperare rămîne neauzit
şi nemîngîiat de epitropul stabilimentului de binefacere (spitalul ot Gîr-
laşi) instituit de părinţii mei şi încredinţat de mine episcopului de Buzău
ca celui mai virtuos şi mai religios bărbat, căruia i se putea înotjedinţa
o asemenea ocîrmuire, spre ajutorul, celor în suferinţă ?
„Ce caz şi ce îrttîmplare în viaţa omului poate fi mai gravă ca aceasta
a mea de astăzi, a fi ameninţat nu numai la dezonoare şi ruşine, ba încă
la pierderea vieţii soţiei mele bolnavă şi a copiilor mei ce pot rămînea săr
mani pe uliţă în ţară streină ? Viu dar cu ţipete de durere, pe de o parte a
pune această a mea teribilă situaţiune în vederea prea sfinţiei tale, iar pe
de alta a te ruga, fiind că din ultimele resurse am trimis în luna lui au-
gust 6.000 de franci sotiei mele, rămîind a se plăti 7.000 încă, să binevoiţi
a porunci să mi se dea această sumă, ca ajutor din fondurile stabilimentu-
lui nostru, ajutor ce este chemat a scăpa viaţa copiilor şi a sotiei mele cît
şi onoarea familiei.
„Spitalul nostru supt binefăcătoarea îngrijire a prea sfinţiei tale a
făcut multe ajutoare şi chiar acum are dela persoane streine a primi sume-
de bani, cu calfe s-au ajutat acele persoane la nevoile lor, nu cred prea
sfinte, ca nobilul şi generalul episcop Dionisie de iastăzi, părintele meu, mă
va lăsa numai pe mipe în această desperare, luîndu-mi cu acest chip şi
viaţa şi onoarea.
,.Sunt al eminenţei tale cu cel mai profund respect prea plecat şi supus.
fiu .c;.ufletesc,
(ss) Grigore Hrisoscoleu" 1o
Consiliul comunal se lasă înduioşat şi-i aprobă, odată pentru totdea-
una,. o ~ută de ~albeni. Insă episcopul Dionisie, căruia probabil îi flutura
pe dmamtea ochilor btestemul cu care-şi pecetluia Minculeasa testamentul
„ca nimenea să nu cuteze a strica sau a schimba cîtuşi de cît măcar un
cuvînt din cele orînduite", nu aprobă ajutorul fixat de municipalitate.
70 Arh. Stait111Lui Buzău, Dos. P·rimăr.iei Buzău Nr. 79/1870, f. 91-92 .
238 •
La fel de manmmoş1 m a cere bani din fondurile spitalului sunt şi
franţuziţii fii ai acestui Grigore : căpitanii Dimitrie şi Grigorie G. Hrisos-
coleu, care prin unchiul lor Guillaume E. de Sallmen, în calitate de procu-
rator general, solicită pensii viagere de cîte 3.000 de lei anual, de oarece
şi tatălui for, în cele din urmă i se fixase o pensie viageră 71 •
Ca încheiere la acest capitol, unde am văz1ut odioasele obiceiuri hră
păreţe ale neamului Hrisoscoleu, constatînd că este justă afirmaţia muni-
cipalităţii din 1870, că „dacă orăşenii nu luau iniţiativa la 1844 şi muni-
cipalitatea nu ar fi sprijinit cu destul stăruinţă drepturile spitalului, nu
numai că în anul 1870 nu s-ar fi aflat un singur pat, unde un singur sufe-
rind să poată afla alina~ea durerilor sale, dar nu ar fi existat două cără
mizi una' peste alta, care să servească de local pentru spital ; sau dacă ar
fi mai rămas niscare-va ruini, ele ar fi fost înstreinate de acei moştenitori.
cum sunt de exemplau instreinate ruinile dela Grîlaşi, unde fondatoarea
pusese temelia spitalului" 72 •
In al doilea rînd, constatăm că cei ce au răşluit averea spitalului şr
i-au frînat progresul nu au rămas nesancţionaţi fie personal, fie în urma-
şii lor.
6. - Veniturile şi cheltuelile spitalului, dela preluarea socotelilor de-
către spiscopul Buzăului (1846) şi pînă la redeschiderea lui, 1865.
La 27 mai 1846, cind Sultana Hrisoscoleu predă episcopului Chesarie
o parte din averea imobilă a spitalului, îi încredinţează şi lei 4.875, din
suma de lei 8.147, parale 20, arătată de ea ca provenind dela proprietăţile
spitalului pe doi ani, dela moartea soţului ei.
Fiul ei Grigore D. Hrisoscoleu face arătare într-o hîrtie amintită mai
sus, că episcopul, îndată după luarea în primire a acestei averi, ar fi cum-
părat o casă în tîrg pentru spital, întocmind şi paturi 73 •
Parte din cheltuelile spitalului pe anul 1846 nu apare cumpărătoarea
acestor case. Negreşit cu modesta sumă de 4.875, plus lei 1.600 rest dela
arenda moşiei Cochirleanca, lei 960 chiria hanului şi lei 3.200, arenda
morii, în total lei 10.635, nu se putea cumpăra decît o casă modestă, necum
un imobil destinat a fi spital,. Presupunem atunci că episcopul a făcut nu-
mai învoiala cumpărării caselor, iatt: în 1852, Cînd epitropia spitalului dis-
punea de .fonduri, s-a f ăc:ut achitarea. Intr-adevăr, în anul acesta găsim
trecută la cheltueli suma de lei 63.000, răspunşi lui Costache Musceleanu
pentru nişte case.
De la 27 mai 1846 şi pînă la 31 decembrie 1859, spitalul are urmă-
torul cont de gestiune:
lncasări lei 248.413,00
Plăţi " 181.493,07
Sold . . lei 66.919,33 parale, din care
lei 15.750,00 împrumutaţi municipalităţii 74.
Veniturile provin în primul rînd de la :
a. - Moşia Cochirleanca, ce se arenda cu sume anuale variind între
4.800 şi 14.100 lei.
71 Dos. P:rimă.riei Buzău Nr. 112/1900, f.itJ1a 25, a·rs în incend.wl din 1944.
72 Arh. St. Bz. dos. Prim. Bz. Nr. 79/1870, Hla 99.
73 l·bi<lem.
74 Arh. St. Bz„ dos. P•im. Bz. Nr. 47/1844, fila 235--40.
239
b. - Moşia Cîndeşti, ce se arenda cu suma de lei 1.200 anual.
Această moşie nu mai apare în conturile de după 1849, de oarece i s-a
luat de Plaino, cu ocazia unui proces ce a avut loc cu Hrisoscoleii.
c. - Chiria hanului, variind între 800 şi 1.300 lei anual.
d. - Arenda morii, variind intre 3.200 şi 7.000 lei anual 75 •
Cheltuelile din acest interval de timp de lei 181.493,07, s-au făcut pen-
tru următoarele:
ln anul 1851
I. - Pentru apelarea sentinţei nr. 48 a Judecăt. Buzău lei 315,-
2. - Pentru tabla de ţing şi altele, în trebuinţa învelitoaL
rei caselor spitalului . . . . . . . . . . 11.040,--
"
ln anul 1852.
3. - Pentru plata caselor lui Costache Musceleanu,
cumpărate pentm spital . . . . . .. 63.000,-
4. - Trimişi Ia Bucureşti avocatului pentru apelarea
sentinţei nr. 28 a Curţii de Apel 630,--
"
Jn anul 1853.
5. - Cheltuelile învelitoarei caselor spitalului 2.443,29
6. - Pentru mai multe cheltueli pe seama spitalului . . " 3.475,20
7. - Contribuţie pentru susţinerea spitalelor districtuale. 9.600,00
8. - Plata cheltuelilor făcute de municipalitate, cu oca- "
zia procesului cu boierii Hrisoscolei . . . . . . . . 3.111,35
"
ln anul 1854.
9. - Contribuţie pentru susţinerea spitalelor district. 9.600,-
10. - Repararea a două odăi de jos, dela casele spitalului " 154,-
11. - Zeciueli pentru moşia Cochir!eanca . . . . . · „ 57,--
ln anul 1855.
12. -.Contribuţie pentru· susţinerea spitalelor district. 9.600,-
13. - Reparaţii exterioare la casele spitalului . . . " 642,20
"
ln anul 1856.
14. - Zeciueli şi drumuri pentru moşia Cochirleanca 1.136,--
15. - Contribuţie pentru susţinerea spitalelor district. 9.600,-
16. - Zeciueli pentru moşia Zărneşti . . . . . . . " 51,-
17. - Pentru deplasarea de la Bucureşti a arhitectului, "
care a ridicat planul şi întocmit devizul prăvăliilor spitalului 50,--
18. Zeciueli pentru moşia Cochirleanca . . . . . . " 568,-
19. Repa•raţia caselor miei din curtea spitalului . . . 81,10
Jn anul 1857.
20. - Pentru o depeşă telegrafică expediată episcopul1:1i
la Bucureşti . . . . . . . . . . . . . . . . . „ 13,20
21. - Contribuţii pentru susţinerea spit. districtuale . „ 9.600,-
22. - Pentru săpatul ·iazului morii spifalului „ 525,14
23. - Imprejmuirea curţii spitalului . . . . . . „ 7.120,28
75 Ibidem.
240
24. - Reparaţia fîntînii din curtea spitalului 220,-
25. - Zeciueli pentru moşia Cochirleanca 568,-
"
Jn anul 1858.
26. - Contribuţii pentru susţinerea spit. districtuale . 9.600,-
27. - Scăzămînt la monezile banilor spitalului, cu pri- "
lejul scăzămîntului monezilor, după punerea la cale a guver-
nului ............ . 1.797,31
"
In anul 1859.
I. - Zeciueli pentru moşia Cochirleanca . . . . . . 1.128,-
2. - Contribuţii pentru susţinerea spit. districtuale . . " 9.600,-
3. - Zeciueli pentru moşia Cochirleanca . . . . . . 1.128,-
4. - Rată pentru construirea prăvăliilor spitalului, în
localul hanului dărîmat . . . . . . . . . . . „ 20.000,-
Jn anul 1860. Spitalul are următorul cont de gestiune:
Incasări lei . . . . 100.084,33
Plăţi lei . . . . . . 85.116,30
Sold, lei 14.968,03
din care . . . 9.462,30
împrumutaţi municipalităţii.
De remarcat că în acest an moşia Cochirleanca se arendează cu suma
de le! 25.000. La cheltueli rata pentru construirea prăvăliilor este de lei
59..:.233 76 •
In anul 1861. Spitalul are venituri în sumă de lei . . .50.743,03
cheltueli în sumă de lei 19.867.25
Sold, lei 30.875,18
din care lei . . . . . . . . . 9.462,30
împrumutaţi municipalităţii 77 •
De remarcat că în prăvăliile spitalului ce se aflau peste drum de hanul

lui Luca Şapcaliu, se instalează prefectura judeţului, cu o chirie anuală de
·120 galbeni 78 •
La cheltueli. se observă suma de lei 9.600 ajutor acordat lui Grigore
Hrisocoleu.
In anul 1862, spitalul are următorul cont de gestiune:
Venituri lei 68,197.18
Cheltueli lei 4.168,30
Sold lei . . . . . . 64.028,18
din care 9.462,30
împrumutaţi munîcipalităţii 79 •
In anul 1863, veniturile spitalului sunt de lei 144.840,28
cbeltuelile 11.600,06
Sold 80 • •
76 Arhiivele Statului Buzău, d-0S1aflllJI Primă.riei Buzău Nr. 177/1851, fi,)ele 17, 18.
11 Ibidem, f1~La 111-112.
78 Arh. Stalt.UJlui Buzău, Dos. Primăriei Buzău, Nr. 177/1861, fila 45.
79 Ibidem, fila 113-114;
8() lbiidern, rna 132.

De remarcat că arenda moşiei Cochirleanca se ridică la suma de lei
39.100.
In anul acesta, cu oca'l)ia unei vizite făcute la spital de organele muni-
cipalităţii, se constată o stare de totală delăsare şi incurie. „Spitalul - se
spune în adresa municipalităţii către epitropia spitalului - este în cea mai
marţ necurăţenie, unele din încăperi sînt transformate în latrine, împrej-
muirea este istricată, pomii fructiferi tăiaţi. In grădină păşunează vitele" 81 •
Pentru reparaţia spitalului s.-a plătit suma de lei 10.890.26
In anul 1864, spitalul are următorul cont de gestiune:
La venituri lei . 158.942,22
La cheltueli lei 33.102,27
Lei 115.839,35
Şi în anul acesta s-a cheltuit cu reparaţia spitalului 82 şi cu alte îmbună

tăţiri lei 29.309,14.
Prefectura se mută acum din prăvăliile spitalului, lăsîndu-le aşa de dă
răpănate, încît nu se oferă nici un negustor să le ia cu chirie. De aceia se .
închiriază prin bună învoială unui pensionat de băieţi, cu 100 de i?albeni
anual 83 •
7. - Administraţia şi funcfionarea spitalului ( 1792-1864).
In urma cercetării materialului documentar, descoperit pînă în prezent.
dintru înceiput afirmăm că în ceeace priveşte viaţa însăşi a acestei funda-
ţiuni spitaliceşti, acest material este de o sărăde descurajantă, în in-
tervalul 1792-1864.
Potrivit aciului fund.aţional, s.pitalul era pus sub o epitropie compusă
din Epis.copul Buz·ăului şi un membru al familiei Hrisoscoleu, care trebuia
să dea anual socoteala de venituri şi cheltueli înaintea boierilor epitropi
ai cutiei milelor.
Primii epitropi, indicaţi chiar de fondatoare în testament, sunt: Episco-
pul Dositei Filitis şi paharnicul Grigore, nepotul Minculesei. Credem că
episcopul Dositei n-a executat această însărcinare, de vreme ce la 11 odom-
brie 1793 trece. în scau~ul mitrop.oliei din Bucureşti, dată cînd spitalul, ce-i
drept, era terminat, însa nu funcţiona. Locul acestuia în epitropie îl ia epis-
copul Costandie 8 4.
Despre acest episcop, Bazil Iorgulescu, bazîndu-se nu ştim pe ce docu~
mente, afi~m~ că este primul care a organinzat spitalul la anul 1807, avînd
şase paturi ş1 un venit anual de Iei 7.000 85 .
Despre Costandie, cum am văzut, şi Caracaş are cuvinte de laudă. El
a ~hemat la început, probabil înainte de anul 1800, un medic italian, al că
rui nume nu ne-a rămas, apoi pe medicul german Genovai fost coleg al doc-
torului Caracaş (după anul 1800). '
u Deasemeni, am mai văzut din anaforaua veliţilor boieri, din 4 dec. 1802
ca doctorul de l1a spitalul Gîrlaşi funcţiona în timpul acela B6. ~
81 Ibidem, HLa 120.

82 l·bidem, ma 173.
H3 Ibidem, Ma 127.
84 A păstodt între 29 oct. 1793 - 28 iu1Ji.e 1819.
85 HaiZlil Iorgulescu, op. cit., pag. 246-247.
86 Vezi nota 35.
242
Orăşenii, în jalba mai sus amintită din anul 1804, afirmă că spitalul
n-a mai funcţionat din 1806 şi pînă la 1827. Insă am văz.ut dintr-un docu-
ment din anul 1817 că este amintit numele lui Gheorghe Caliarh, doctor
al spitalului Ginlaşi în acel an. Se prea poa.te. cum ar reeşi şi .din spusele
doctorului Caracaş, ca în acest timp spitalul să fi funcţionat cînd şi cînd.
Un lucru îl putem afirma cu siguranţă : spitalul a funcţionat bine cîf
a fost în viaţă Gi-igorie clucerul, primul epitrop din familia Hrisoscoleu
(ţ 1805). Insă cînd această însărcinare revine fiului său Dimitrie, lucrurile
se schimbă, spitalul devenind o ficţiune. Nici nu se putea altfel, după por-
tretul pe care chiar soţia lui i-l face: „Era omul care nu se cunoştea dator
a da cui-va socoteală de veniturile spitalului".
Vrednicul episcop Chesarie reuşeşte să-l redeschidă în 1827 şi 1828.
cînd după venirea armatei ruseşti, ca şi la 1806, se ocupă de soldaţii ruşi
bolnavi, ca apoi, după plecarea armatelor ruseşti, să se închidă definitiv,
cu toate stăruinţele lui Chesarie de a-1 redeschide.
Sîntem îndreptăţiţi a presupune că vina era tot a Hrisoscoleului.
După reclamaţia orăşeniloc, intervenită în 1844, am văzut că tot la
stăruinţele episcopului Chesarie, Sultana Hrisoocoleu cedează spitalului o
parte din zestrea lăsată de fondatoarea lui. Aceasta în 1846.
Un lucru e cert: De la fondarea lui şi pînă la 1828, spitalul a funcţio
nat, cu intermitentă, în modestul local început chiar de fondatoare în curtea
bisericii Gîrlaşi, de la marginea de nord-est a onaşului, iar de la această
dată n-a mai funcţionat deloc. Această instituţie de folos obştesc, cu sigu-
ranţă s-ar fi desfiinţat dacă nu intervenea obşteasca opinie, în 1844.
Dar, deşi epitrapul sipitalului, episcopul Chesarie a primii în 1846 o
parte din avere, spitalul n-a început să funcţioneze. Negreşit, în vechiul lo-
cal, care chiar pe vremea lui Caracaş (1820-1825) era mic şi insalubru,
nu mai putea să funcţion~ie- Poate că în 1846 modestul local de la Gîrlaşi
era complet ruinat. Pe de altă parte nevoile cereau ca spitalul să fie mai
la îndemîna poporului, adică în oraş.
Grigore, fiul lui Dimitrie Hrisoscoleu, într-o hîrtie din 1870, anexată la
o cerere de ajutor, spune că episcopul Chesarie, îndată după reluarea con-
ducerii averii spitalului de la Sultana Hrisoscoleu ( 1846) a cumpărat nişte
case în oraş şi le-a amenajat cu paturi. lnsă el, scriind aşa de tîrzm după
1846, ne vine să crei:lem că încurcă lucrurile. Din socoteHle sipitalului pe
care le avem, de la 1846-1864 constatăm unmătoarrele:
1. - Casele cumpărate de la Costache Musceleanu (pe locul unde se
află actuala clădire a spitalului) s-au achitat în 1852.
2. - Pentru toţi anii aceştia cheltuelile sînt arătate amănunţit. Imsă nu
vedem arătată nici o sumă pentru întreţinerea bolnavilor (nutriment, me-
dicamente, inventar necesar spitalizării, etc.) sau salarizarea corpului me-
dical, administrativ si de serviciu.
Dacă din fondu;ile spitalului se dădea anual suma de lei 9.600, drept
contribuţie pentru spitalele districtuale, de ce n-ar fi fost arătată şi suma
cheltuită pentru propria funcţionare, în cazul cînd funcţiona.
Totuşi, din unele hîrtii ale dosarelor cercetate, vedem că în anii 1862"„
1863 şi 1864, erau bolnavi în spital: Astfel, medicul districtului pune în
\ederea epitropiei spitalului în anul 1862, să nu vin.dă iar·ba din gră1dina s·pi-
243
talului, pentru cuvîntul că această grădină este destinată pentru pr'eum-
blarea bolnavilor şi pentru a se aşeza în ea corturi pentru bolnavii ostaşi n_
Putem conchide că spitalul în perioada aceasta era în faza de amena-
jare şi că dacă în anii amintiţi găsim că erau bolnavi în el, aceştia nu erau
înlreţinuţi din fondurile proprii ale spitalului, ci probabil de a·rmată sau de
alte instituţii.
Spitalul începe să funcţioneze pe cont propriu, începînd din anul 1865
şi susţinem această afirmaţie pe faptul că în dosarul Primăriei Buzău: nr.
10311905 fila 5 ( afliat Ia Arhivele Statului, Buzău), este amintit, într-un in-
ventar de arhivă, dosarul nr. 31/1865 cu privi1re la „redeschiderea spitalu-
lui Gîrlaşi".
De la 1846 şi pînă la împăciuirea din 1853, averea spitalului era ad-
ministrată efectiv de episcop, care ţinea în curent şi municipalitatea.
Prin jurnalul de împăciuire, se dă familiei Hris9scoleu dreptul de a-şi
·avea un reprezentant în epitrnpie.
Prin Ofisul Caimacamului din 59 din 20 august 1856, municipalitatea
în mod legal, capătă dreptul de a lua parte la administrarea averii şi la
verificarea socotelilor spitalului 88.
8. - Concluziuni la sfîrşitul acestei perioade.
a. - Spitalul Gîrlaşi a fost fondat de o reprezentantă a clasei boiereşti,
care sp.re deosebire de marea masă a acestei clase, era însufleţită de idei
umanitare. Spitalul era destinat pentru căutarea bolnavilor săraci.
b) - Exemplele acestea erau excepţii rare de la firea satrapică şi ex-
ploatatoare a clasei boiereşti. Căci dacă n-ar fi fost aşa, trebuia ca exem-
plul acesta al Minculesei să fi fost molipsitor, barem pentru boierimea lo-
cală. Erau în Buzău şi alte familii boiereşti, mult mai bogate, însă niciuna
nu s-a gîndit să adauge cel mai mic lucru la cele lăsate de Minculeasa.
Pin contră, chiar cei care erau interesaţi moralmente să vadă această in-
stituţie progresînd, rudele, fac totul pentru a o desfiinţa.
c. ---,-- Spitalul, s-ar putea a.firma în mod conciliant, n-a putut progir;esa
din cauzja vremurilor atît de vitrege. Eu găsesc că dimpotrivă, tocmai
acele vremuri puteau să-i mărească patrimoniul şi activitatea. Vremurile
Iurburi erau pe de o parte prilej de a deschide boierilor ochii ia.supra fragi-
lităţii bunurilor lor şi a-i îndemna ca prin danii să-şi asigure simpatia
mulţimii, pe de alta, sporind mizeria şi suferinţele, în mod necesar urma ca
in_stituţiile ce aveau de scop alinarea lor să ia avînt. Aceasta însă nu s-a
întîmplat din cauză că .... spitalul nu era pentru boieri, ci pentru săraci.
d. - Spitalul n-a putut progresa, fiindcă autorităţile care trebuiau să
vegheze asupra lui erau închise în carapacea birocratismului şi spiritului
.de clasă. Ce interes aveau boierii de la cutia milelor să ţină de scurt pe
boierii Hrisoscolei, în administrarea averii spitalului, sau boierii care mai
tfrziu judecară procesul dintre spital şi uzurpatori, de a face dreptate celor
·mulţi şi exploataţi?
e. - Totuşi, aceştia,
cum am văzut mai sus, începuseră să-şi cunoască
drepturile şi să aibă
curajul a şi le reclama.
f. - Deasemeni spitalul n-a putut progresa, din cauză că epitropia
irosea fondurile prin acordarea de ajutoare Hrisoscoleilor sau prin îm-
prumuturi făcute municipalităţii ori persoanelor particulare.
87 Arih. Stat. Buzău, Dos. Primăriei Bu·zău :nr. 177/1861, f. 61, 141, 164.
88 Am. St. Buzău, Dos. PrLmăr.iei Buzău Nr. 47/1844, f. 219.
244
Unele aspecte ale relaţiilor interna tionale
în timpul celui de al doilea război mondial
de Eliza Campus
Re!lia1i.He inter.oo~ionale .îin timpul celui de al dioU!ea război mondial

oferă mu1Iti1ple, cOllT1\pilexe şi variate aspecte. In dina1mim şi tumultoasa
desfăşm»are a ervein.imentelor, se ipoate ,distinge totuşi fenomenul domh1ant,
osatura pif'it11Ci1PaJă, srp.re care se iîndireaptă majoriitatea roip;Jeşdtoaire a acţiu
nHo.r, ,între;prinse de statele, Ln luptă cu axa BerJ.iin-Roma-Tokio. Trăsătura
esenţiaJă ,a 1 a oostor iac~iuni duce in morl nennidoiejlnic 'l,a ildeear posibilităţii
de cooperare şi de coexistenţă paşnică ·dintre cele două sisteme economice
şi sociale deosebite.
lncontestaibil că iin anii Tă!Ziboiului, oontinuă să se maini!feste adesea~
fenomene cu car,atter negativ, menite să distrugă coaHţia arnifascistă, dar
în mod evident, o evaipă est,e ca,racterizată iprfo trăisăturu ei principală.
Ori, Jn rnlaţiile uintie:rnaţ,iona1'e dintre 1ainii 1939-1945, colaborarea. între
cele trei mad puteiri, tare au zdrobit fas<e~.ismul, cot11Stituie elementul cel
mai de seamă :im com1PJexu'l ta,lJllou, pe oair<et 1îJ o~eră istoriia relaţiillor inter-
naţionale, diin această rpedoa:dă.
Drumwl sinuos, ca:re s-a 'par<curs pi!nă fa formarea coalift,iei aint#asci.ste;
e.s1e desiiguir o do;vadă ,impO!rt,antă a 1glfleutăWor care a stat în oalea faiche-
gării acestei aliainţe, o dovadă a schimbării hotărilte, care s-a petrecut -în
;re1Iaţiiile ilntemaţiona1le, odată cu mnstituirea acestui for.
Olimi la 1 seipt. 1939, HiHer invada Pol01I1ia, oind pQp1u1~a~.j,a oi'VHă a
oraşelor po[oneze ern bombardată lfăiră cruţare, ciln,ld lin aQeleaşi zi, Hitler
deolara ân Reilchstag că are o î1nicreidere ilimitată iîn .puternica anmată p~
care o crease, mairile puteri oocidenbaiJe !iişi dăldeau 'În fond seama, că prn-
grnnml din „Mein Karntp~" se J111depline1a in mod organizat.
Odată cu deolanşarea celui de a1l do'i'lea răztboi rnondfa1l, aiPare, crista-.
iliziînlc!u-se d1i11 'Ce ~n ce mai mult necesifatea unui fro.111 de lu[ptă antihitle-
rist, cu caracter larg. Războiul anti.fascist cerea in mod netesar o schim- ·
ba!l'e ti1n rnporturille polHicii iintennaţio:nale, o s1ahim1bare a ipoziiţiei mairi,br
puteri oaciidentaiJe 1faţă de Uniunea Sorvietkă. Totuşi în htniile care au ur-
mat, după napi,da zdrobire a Potloniei, nu ise poate con5tatia de loc o as.Hei
de S10hi1mbare. Dimpotri,vă, deşi se foţe'legea destul de b!ilne, mdbiihd acţiLl
niiLor Unhmii Sovidice, ,care se stră1dui1a să foirmeze fwntu1 răsăritean,
24S:
Î·lll\PJOtri'\lla agresiunii naizi:ste, deşi se îllJţelegea bine neoosita.tiea Uniunii
SavdetilcR de a,-.si oonsolkla f:riontiierele no.ndilce, totusi ~n ro.nf.lictul sovieto-
Hnla1ndez, mairi~e .puteri au fost cu totul osti:le ·Uniunii Sovietice. in
această ebaipă., Jin Finlanda, se purtau discwţii între .şafowl arrn:atei rfinlan-
deze, ma.reşa1lul Mainnerheim şi numeroa1Sie personalităţi militarre nazoiste.
Pe de ailtă ipairte statu1l major .a·l armatei finlandeze avea dri121pt şef, pe ge-
ner.alul Oesdh, oare se formase 1n Genmani·a. Na:zi1ştii putuseră obţine .5?-
riomse !baze mili:tare în Fin~anda, unde atît lini.a MannerheLm, lia 34 km.
de Leni1ngra1d, cit şi celle 23 aerodmaime aimenaj!Clte ide hitLerişti 1, consti-
tuiau o ser.ioasă iamen:in1bare .ia fmntiera de nor1d a· Uniunii Savietic.e.
Toate aceste diaipte, în genere cunosoutie, nu .au avut niid un ef.ect asUJpra
poli:tici1i mairi&ar puteri aiplliSene faţă de U.RS.S. DÎlmpotr•ivă, fa o cerere
a Fiirila!tldei <lin 14 dec. 1939, către Uga Naţiuni1lor, aoo.st for nu num1i
că 1 ara.tă hotă:rtîrea franţei şi a Angliei de a 1 ajuta Finlanda1, ·dar Aveool,
secretarn1l Sooietă1ţH Naţiuni'1or roaigă Srotele Unite să dea ajutor Finlain"
dei, oontra Uni'lllnii Sovietuoe. La 28 decembrie 1939, Avenol a1dreseazâ
ministnului Statefor Unite în Eiliveţia, Harrison, o scrisoare ;prin care refe-
ri1ndu-se rLa rezol~Ulţia Soloietăţii Naţkmtlor din 4 octombrie 1937, potirivit
căreLa acac;t for iputea să oons!ulte şi state .nememibre atle Ligii1, li'n veder'2'a
urnei posiibiile oooperări, îi cerea des1dhis, ajutor pientru Finla1nd!31I „V-aş fi
f\OCU:OOO<'.ător, dacă mi-iaţi îngădui să info.nmez guvennuil fin1a111dez, în ce
fe'l şi sUlb ce fo.rmă, guvermul d1Vs. ,poate să-l ajute" 2• Aceaistă pozi,ţie f::uvo-
raibitlă Finlalildei era ~ntăinită şi de faptu1 l, că 1nc:ă 11a 14 doc. 1939, o a1du•
naire extraondi1nară a SO!Ciietăţii Na1iunHor „aidOlpfase... cu piarticiiparea
Marii BritanH, o hotărîre oare oondamIJla ]n termenii cei mai1 categorici·, ...
UiniUJnea Sav1ietică ... , ex1cluzlînd--o diin Societatea Naiţiun1lor, Î!tn virrtutea unei
reroluţi·i cu rotuil nejustifioate... " 3 • In -timip ce ma1riJe puteri euroipene iln-
trelpr,indeaiu asemenea acţirnni, Stateile Unite se isHua·u pe ralOeeaşi poziţie.
Tintr-{) scrisoa.re adresată de Frank E. Hook către secretar.ul de Stat
Hull, acest congressman îşi e:xiprimă deschis dorinţa ca S.U.A. să nu mai
Vliindă petrol UnilllI1ii Sovietice: ,,st:atistroi:Ie arată 1că 3.500.000 bairrels
aiprovizionea1ză 500 aeroip'1ane care rpot zbura asU1p1ria Fir:ilaindei, timp de
·şase luni ... Nu pot î1nţellege de ce S.U.A~ .. dau 3.500.000 barreils de pmduse
peJtrol.iifere, ca să ajute o na·ţiune agTesoare contra mitii finfande ... " 4 .
Acest p1unct de ved,eire oa1pătă forrme şi mai coiooret·e, oilnK:l ~n martie 1940,
se emite .uin act Olfioial, idiîndu~se 1oreidite Finlandei, de către gurvernu.l Sh-
tclor Unite. Congresul! „autor.iză şi :]mputemiceşte ReeonstrucUorn Finance
Gcmporntion să aronde credite rnpulblliicei Finlanda p1nă fa 60.000.000 ... " 5 •
J,n 1toritlilidul sovieto-.f.i.nlandez, ,pozi·ţi.a mairiilt>r puteri Lmperia'Listie [.aţă de
U.RS.S. a IDs1I: deci deosebit de duşmănoasă, eviidenţiirndlu-se, iîn acţiunile
întreprkJBe de către aceste state, vechea linie a po1itilcii miincheneze, poli-
tică care nu dUJSese la alte rezulitate, dErit la continua tntănire a agres•:>-
riuliui, la continua '1ntărire a f.asdsmwlui. Qî.nd în mairHe 1940, s-a inche~at
1. Şltiri dtn M. Sayens şi A. K;ahn., La grnT11de ccmspd1'a1tion oontre fa Russie. F.rl.

:Hier et aujo.uro'hui, P.aris 1947, 1p.a.g. 383.
2 Docwnents ou iAlmerioan ForeLgn R.eliation, voi. II, 1939-40, ip. 387. World Peaae
lFouillld.ation. Boston, 1940.
3. Text de Al.. Crel:zeanu, Anka111a, 1945. Doaumenrt 1afbart în arhivia Institutului de
'iStor.ie .a~ Aioaldemiei R.P .R., Bucureşti.
4. Doc.uments ou Americ.ain Foreign Relia,tions 1939-40, voi. II, p. 498.
s. Ibid., p. 391.
'.246
pacea intre Uni LDnea Sovietică şi Fiinilaifl!Clia, devenise evi1dent, date fiind
condiţiile acestei păci, că Uniunea Sovietică, nu UT\111ărise delC!Ît un singur
ţeJl, acel1a de a-şi asigura trontiera de Ia nord ~mpotriva agresiunii m
zi'Ste. Vollbilflld de.srpre acest tria tat de pace, V. MoolotOIV a dedarnt deailt:fel,
!,a, şedinţa iSOVietu~ui LSUiprnm diin 29 martie 1944: „U.R.S.S. s-a mulţumit
in cererile sa,le cu mi1nimum. Noi nu am UMlă'fi.t nici un alt srop, prin tra-
tiatul de .pace, idiooit a:ceil1a a1l asi1gurării secuTităţii Leningraidului, a Mur-
mal11Skiu1ui şi a căii fernte Murmansk" 6 •
*
Nu se poate aifinma totuşr, că in acea:stâ pedoaidă., marile stafe occr·
dentale nu v€Jdeau cit de P'utemică devenise maşina. de războii nazistă, nu
se 1poate afirma de asemeneta că :Un S1'a:tele Unite, care se găseau iin sfaTe
de neutrnliitate, nu exilstai o JSerioosă ipreocU1pare atît pentru SelCJUTitatea
proipr-iei ţări, cit şi în ceea ce rpri1veşte a:jJUtmarea na,ţiuni1lor, în lupta c.u
fascismUil a1g:resiiv. Co.ntilnua :Unsă liini'a de ostilitate 1Lmpotri:v1a Uniunii So·
vi etice, a.le căirei a:cţ-iiu1ni pp!Hice erau cu totul fals. iprezentat·e. Dorinţa dii'
a îndreipt·a răzlboiul sipre Uniunea Smdetică pers-isfa Qln mutite cencuri poH·
tke, car.e nădăjduiau încă, Lntr-o a:stifel de rezolNaire a antagonismelor
dintre cele două gr.urpă1ri a'le !•urnii caipit,aliste. Aintaigonhsmele aicestea se
dovedeau a fi :Unsă din ce în ce mai gr·aNe şi creşteau din aceeaşi măsură,
:în ca1re iSta.teile ·aigres'Oare îşi evidenţiau tendinţa din ce în ce mai pll'teI·
nică de a aca1para teritorii, de a tlf€Ce în fond la o nouă reîmipiărţire a
l·wmii.
O ooncretlzaire elooventă a a1cestei stări de fapt, se poate constata.
dacă' se examinează, chiaT nucrnai Jon fugă, nla~iile fntre S.U.A. şi Japo-
Jli,a. încă din 1937, a1gresi1unea jaipaneză î·n China ameni1n(ia serios intere·
sele Statelor Unite ,~n aiceaistă ţară. lin idee. 1937, ide pi'Mă, jaipanezii bom·
bardează .pe Iangtse vasele ameiiiiCJane, Panay, Meping, Mei.an şi Meihsia.
Ambas,a1dor:ul Statelor Unite la Tokio, Grew cere eJCpHic:=1Jii, i1m1putiind î~
acelaşi tiim)JI J1aip01ni.ei suma de 1.945.670,01 1pentnu pieriderHe sUJferit:=i, ca
şi suma de 2.214.007,36 drept des.păgu!bi1re pentm morţi şi illljm.U aduse
persoane1or 7 • Cu toate ICă joarponezi,i s-1au grăbit să pirez·iinte srouze şi să dea
·Ohiar Utoole eX1pHJcaţii, !faptele au dezminţit cu:ritnd a~irmaţîiile făcute de
cătfoe ditplomaţi. Secret,aml Departamentului de Stat COiide!l!l Hull, adroe.slin·
du-se către Nationa1l Press Oub din WaJShiington, la 17 martie 1938, relev<1
din nou, starea de t•etnsiune existentă între S.U.A. şi Jaipania, foind dealt·
tel o amudi1ne fermă, cu priN·ire fa .pozi1ia pe care S.U.A. voir să şi-o re·
zerve in China: „Deiclar, cum dealtfel aim mai declarat, că· nu inten1ionăim
să ne a1baindonăm comipatTioţii şi nici irnteresele maistre în China" 8
AX:laugă apoi o foiază deosebit de elocventă, care arată că S.U.A. nu Ln·
ţelleg să dea mwnă liberă Ja!Poniei in Patiifiic : „Aim indioat tntotdeiauna, că
ceea ce este ex~rem <le· imrportant azi pentru toată lumea, este viitorul
Pif·ind:piilor funcliamentale care trebuie să stea la baza Ofldinei iintemaţio.
nale, opuniîilldu-se anarhiei internaţionale. Dacă noi şi alţii vom aban-
dona at:este priino~pii, în ceea ce priveşte t'.:ritOTiul Pat11ficului, care con-
s. FarlsLficaitorii l&tariei. Nota istorică a Birouluii sovietic de .~nformaţi'll1li. Ed.

P.M.R„ 1948, p. 58-60. (Se iai!1ată oauzele răz.boiu'1ui oovieto-frrulianidez).
7. ŞtÎll'e dÎll'l Documents ou American Foreign Re1aitions, p. 204-205.
8, lbid., p. 8-9.
247
stifoie o jumătate a lumii, v~a trebui, să ne ~mpăcăm ooi Lnşine, cu certa
aba111ckmar1e a ·acestor pdncipii, în ceafa'1tă jumăta.te .a lumH" 9• To8te
a'Ceste idecla1ria~iii, cit şi :nel1!umămteile diiscuţii, pe ca:l:e dilp1liomatică nu pnl
însă rezolrva ,proibleme'ie ce stau lin calea lbunel'oc retla~ii dintre S.U.A. şi
J•aponia. fapioni•a fascistă dor.ea hegemonia iîn Patifitc, de ac·eea actele a-
g:resiiv;e continuă. La i)ooe:putn..ul 1ui iulie 1939, este bomlbardat, de exemplu,
Ciungking, a1Vioa1oole j.a1poneze aduaînd serioase prejiuditii şi cetăţeniiJ.or
ameritia:ni, diln ,aJceastă J.ocalJitate 10 • La 26 i.u:liiie 1939, Departameintu1l dll
Stat i.a o atitudine oficială destul de elooventă, ma1rcind astfel, o serioasă
sohimbiare, IÎ.n ralPoirtUX'i1Ie cu Ja1pp1nia. Secretarul de stat Co!ldell Hull se
·aidresează amha1S1a1doru:Jui j aiponez la Washi·ngton, ară tllin1d 'Că triata tiui co-
mercia'l şi de narvigaţie î:ocheiat cu Jaipo1nia fa 21 febmanie 1911 „necesită
o rooonsiiderare. S.U.A. ac•ţiol11Înd .în acoird ou prO'cedura p;rescrisă în airti-
cOilu:I XVII, :notiifică dorinţa 1Jor oa aicest tratat să ~1riceteze" 11 • înrăutăţirea
relaţiilor di1ntre S.U.A. şi JaiPonia se ,ad'înceşte odată cu diecla'l1şarea celui
de al doilea război mondilal. începe a:curn să se ar<:ite dieschiis de că trcr
ofiioialităţi, că S.U.A se vor im!Potr<iv·i politicii expiainsioniiste j.aponeze. Am-
b:aisa1doml StateJior Unite La Tokio, Grew, voribilnid la 19 ottomibrie 1939,
la Asodaţia ameri•oano-j:aiponeză din Tokio, a1re o poziţie care nu mai
poate da na•ştere la nid u:n echivoc: „ ... Dar mua ordiine îin estu1l Asiei
pare să ·i1nic:ludă muHe ailte lucrnni, 1privirJ1d pe amerioani de dreipturile lor,
de mult st1abiilite în China, poporul arneriic:ain se oipune wnei 01Semenea si
tuaţii" 12 • In i!arirra a1nului 1939, d.a•r mai ales ~n iprimăvalf'a anului 1940,
asistăm la o asouţire a relaţ.ii1lor amerka•no-j-a:poneze. S.U.A. dau credite
Chinei, aj.utînd-o JPrintr-o serie de mijloace, 1lucru ca:re enervea•ză peste
măsură, mi'Hta:ril5mu:l japonez. La 23 martie 1940, ministrul de externe al
Ja,poniei, Arita, .a:rată că: ,;RecentEile credite ·de 20.000.000 s.înt un gest in-
direct de 1ajutorare a CMnei... Aceste considera\ii preiv.estesc că rnlaţii\.3
dintre S.U.A. şi Ja1po1r1ia s•înt pe icale isă se ag1r;arveze" 13• Oî1nd la 30 martie
! 940, este instalat de către japonezi fa Na.nkinig, g•uveMul mlairion~t3
Wa1I11g-{:Jhing-wei, Statele Unite doolară că vor contirnua să recunoască gu·
vermcl de la Chiwngking „care a:re spaijinUil oovkşit01al"ei1 majorităţi a p•J·
:porului 1chinez" 14 • în fond, între Ja1po.ni1a şi S.U;A., poziţii'le emu acum
dar determinate. Dealtfel, gra1Vele evenimente, ice se des1făşoară în Euro:p3,
în lunÎlie apri.lie, mai şi iunie, dau un şi mai mare a;vii111t agresiunii japJ·
·neze. Succesele lui Hitler uşurează deosebit de mult acţiuooa de a1cap,1·
rare, î.ntrepriintsă . de militarismul nilpon. Cinci îin mai, orn1tiştii inva•dează
Ola:!1Jd1a, japonezii iincep să se giîlflldeaisică la posiib'iiJ.it.atea de .a. acapiar.a In-
dH!e .al1::1ndeze. La 5 iuinie 1940, miinistml de externe Arita face o decla-
raţiie, care nu mai su•nprh1de pe nimeni. Vorbi.nld 1a lnisbitu1iuJ pentru P8-
cilf;ic din Tokio, dedairă : „Imaginaţi-vă, domni1l10r, de piildă, o sitUJaţie, în
care două ţinuturi, unul mic în întindere, avînd puţine resurse natu-
raile, fiind locuit însă de o mare pOipulaţie, de tITT vi·guros, •de un viril
popor, care trăieşte cu spaima unei CO:l1!Stante instabilităţi economite şi
un alt ţinut, biine/CUIVlÎ•ntat iin aJb.undenţ.a r.esuirselor natura1le, coinţini.!1Jd doar
g. lbi·d., p. 14.
10. Ş.tirJ din Documents ou American Forei~n Relations, 1939·40, o. 268.
11. Ibid., p. 244.
12, lbid„ p. 257-,-258.
13, lbid., p. 286.
11. Ibid., ip. 301.
248
o mită 1poipullaţie ; mhipuJţi~vă că a1oeste 1pţJipOaire S~lflt hJOtărHe de provi-
denţă i.Să trăiască .uinul 1IJJngă altul..." 15 . Arita nu ·făceai aHceva l1a 5 iunie
1940 deCIÎt să incerţ,e o 1a11gume11Jtare, o justificaire cu to~ul nereuişită a
teoriei spaţiufoi vital. I n fond, .începU6e să se concr.etizeze .~noua ordine'·
impUISă ipriin dreiptul p1umnului. T:natativele ec0inomibe care 1.î111cep lia 28
iunie lnt11e vice-mi:l11istrul a!faceriloir ex1eme al J1a1pon1iei, Tani şi ministrul
111idii/lbir olla·nldeze, Pa·sbst, nu pot fi cot1Jsidernte dr·eipt negocieri. Se ac3.-
paifau de faipt, princ.i\pailel'e seţtoare economice ale aioestui bogat teribriu.
TIOt în iuinie, j1ap0111iez·i1i î1ntreprind o nouă acţi1uine, menită să lărg•easd
1S1p1a.ţiul vital, nocesail" f aisciştilor n~poni. Vor să pună mina pe Jndochina
franceză, pmfitînd de oapitula:rea Friainţei. Ministrul Taini invită la 20 iunie
1940 1pe ambasaidoru·l flr.a,nţei, Charles Arsene Henry, ~a ministerul de
externe, arătîndu-i că J.aipiO'flia nu mai ip!oate penmilte tre'OOrea prin Irudo-
chiITTa a unor tria111SJportlllI"i ide materia'1e, ce servesc Ohinei şi că în conse-
cinţă Frianţa trelbuie să cornimtă, da ins·pecrori ja1p'Onezi! să poată con1rola
acest h.oc:ru 1pe teren 16 • La 23 iunie, guvernul Petiain cor11Simte să dernmţ~
c()nveinţia IPifi·vind raiporturi·le ·di1ntil"e China şi Fr.ainţa, r:elativ 1a lndochin::i
waoceză şi la tProrvilllcilile chineze liirnitl"of1e, :oonrvenţie .înoheia tă la 16 m 8 i
1930. Imperi1ali1Smu;l jaiponez triumfă tern1ponar in Asia, ţinînd pasul
nazismului genrnan, care se credea stăp'inul Europei.
Acţiunile întreipriinse .în Paidfiic de 'Către J.aiponia1 pmdlUlc mail"i .îngri-
jorării .în S.U.A. PoHtilca exterină a StatelOII" Unite este ân ajunul unor
mari sd!imbări.
*
J n primelle luni ide la înle~pierea TăZ:bloi·uLui, ipozi1,i1a ide t·airă neutră a
aldus Statelor Unite 1deiosebite avainta1gii, atH din ipu:nct de vedere econo-
rniic, oit şi din pu1ntt de veidere politile. Mi:rma~i1a lui1 Geonge S. Messersmith,
unUJl diintre .înalţii dernnifari americani, potrivit căireia S.U.A., intenţionau
1
ca .Îln na1porturi1le llor cu be'ligerianţii, să fie cu a1devăirat neUJtre, în sensul

„de a fac·e •corner1, .în toată lilberfatea, ou amlbeile părţi" 11, este fără .îndoi:ilă
nu numai puinctu1l de vedeoe ofici1a1l, privind politica extiernă a Statelor
Unite, ci şi punctul de vedere al mari'1or monopoluri, care reaHzau impor-
ta1.11ite benefidi .în a1 ceastă peri1aidă.
J1n ceea ce pri1Veşte 1Situiaţia eoonami'Că1 , a S.U.A. !deosebit de fav:i-
ralbi1lă, .în s1pieicial J1n domeniul exlP'orf!ufoi, exilstă nenUJrnăirate dovezi.
Chilar :rapoartele aîiiciaile, alle f.ocurilor ide resort, arată că in etiap,a de
în"coro1are jntemnaţională, care a existat lfnainte de izJbittţ.nirea războiului,
dt şi .î:n primele ·lUJni de la deda1nşare1a război·ului, !balanţa c:amerdală a
inregistriat un serios eX1ceident: „I:n fi1ooare din uHirni.i doi ani", se s>caie
intr-uin raiport .a.l Deipaidamentului de comerţ 1din 19 f~br. 1940, „valoarea
balanţei c01mercia.le a exiportului a fiost mai urcată, în oomipa.ra~ie cu an.ii
de d'Upă 1928... " 1a.
15. lbi.d., p. 310.

16, lbid., .p1p. 270-271.
17. 1A.d-res.s ·of George Messer.smi.th Assi1S1tant Secretairy of Sitiate, .to ilhe governor
Session of 1he Filfiteenth New ·England Conforen:ce 1Boston. nov. 23/1939. 0001.IJmenls ou
Aimariean Foreign 1Reil1a.tions, voi. li, .Peace Wodd Foundation Boston, 1940, IP· 916-17
1s. Documents ou Americ:a·n Foreign · Reliati'on, voi. II, p. 556. Balance o.f P.aymants
of ilhe Uniiled States.
249
Af:luxul de .:1.ur ce abunda ~n S.U.A., ca şi j:nsemnatele citştiguri oe s~
reaHZ'au IÎ:n .aooşti ani au dait Statelor Unite o ipozi1i•e p.redomlinantă, in
întreaga ~urne carpitalistă.
S.U.A. erau de mult centrul financiar al lumii dar această
situa.ţie devine şi mai evi1dentă, rn a1nii diin ajunul irăziboiu~ui, şi mai ahs
Jn ·luni.le imediat uirunătoare, după izbu1cnirea aicestuia. Este ~nteresant de
relievia.t fo1ptuil, că tocmai in aceştii ani, S.U.A. iocep să se interesez·~
îlndeaiproa1pe de forul intemaţiona'1, căzut in desuetudine, Societat•ea Na·ţiu
nifor.
S.U.A. ţin să !fie prezente i1n ace.st f0ir şi să-işi sip:u1nă cuvintu!l într-o
serie de problieme.
Din iniţi·atirva S~a.telor Unite .are loc de pilMă la Geneva, .l•a 10 fobru.a-
rie 1938 o comsifătulire, carie avea ·drept scqp crea;rea uinui statut, privit1.l
o reglementare a situa~iei, pentru ref.uigLaţ•ii ,proveniţi dilf1 Germania. ln
ianuarie 1939, pri:ntr-o rezoluţie a Ligii Naţtiuni:lor se crează ahiar o
comisie \nternaţiională pentru 1 aceşti refugiaţi. Pe de ailtă parte, S.U.A.
siînt iln aceşti iaini extrem de inberesate de hotăefirea Societăţii NaţhmHor
privind rola1bomrea cu statele memibre ale acestui. fom-. La 14 decembrie
1939, S.acietatea Na1ţiiuni'lor aprobă ra1piortul Hruce 19 şi trepe la o reorgani-
zare a C{)(l'Ilitetellor arvJnd o factură economiică şi socială, unde puteau să
actîveze si state nerrnem.bre a1le Socieetătii NatioUJnitor. Aceaistă activitate
a S.U.A. 'în comishine cu oa1ra1cter neipoli~iC are lntreaga şi calda aiprobare
a lui Franklin D. Roosevelt" 20• Deci constatăm că atUJnci cind izbucneste
cel de al doilea răziboi mondi.al, inteiresul pentru Societatea Naţiuniior
creşte în S.U.A. La e:x1pozi.ţia mondială de la New-Yoork ziua de 21 odom-
brie 1939 a fost cornacrată Sodetă·ţii Naiţiuni1lor. Vor1biind 'În această zi,
1a New-York World's Fair, Henry F. Grady secretar ide sitat adjunct a afir-
mat intre ailtele: „Dacă dori mordine în lume tre1buie să planificăm şi să
organizăm. Uga Naţiun~lor marohea.ză un iimportaint aivains în a•ceaLStă
privi:nţă" 21 . Devine din ce în ce mai evident că S.U.A. înţleleg să folo-
seaLScă Li.gia Naţiunllor, pentm a conduic·e, 1pentru a onga1niza, lum~a
capitaHstă, oaire se ·afla în p1litn ră~oi. Aloest ifor iITTtennaţional, care ÎU!S<:!Se
la origina liui, o iiniţi1 ativă .americană, redevenea acum, duipă douăzeci de
a111i, un instrument politic pe care S. U.A. voiau să-li utilizeze, în veder-ea
unor sc0ipuiri, bine determinate, menite să folosească politilcii externe a
acestui stat. Nu .e de mirare <led că .Un vara ainuilui 1940, UJnivernitatea Prin-
cetofl invită uneile seicţii cu caracter eicooomico-s·dciall ale Ligii Naţiunilor,
.,să-şi transfere 1 î•ntregul grnp al actioviHă.ţii lor, l1a Primeton" 22, lucru
pe caire de altfel Societatea Na~iunHor l-a aiaceptat.
Este destul de c.lar, că în politiica externă a S.U.A. se caută formUJle
menite să deschidă noi .posibi1li'tăţi de acţiune pe plain internaţional. De-
sigll1", Sodetaitea NaţiuniQor ar fi ,putut fi folosită, într-o ;anumită măsură.
dar trebui1au căutate incă multe alte soluţii. ln Iama 1940, dind se des-
făişooa a1cel război, ieu totul dudat, dind „la ·drele ide guBr"re" se mărigineJ
la rare focuri de a;nmă, sau la citeva acţi1uni cu totul limitate pe milre.
S.U.A. întreprind o campanie de iinforunare Ln ambele tiaibere a·le belige-
ranţilor, acţiune prin care în fond, încercau să conducă, de pe poziţia
19, Documenits ou Amerioan iForeign ReLations, voi. li, pp. 603-604.

20, lbid., p. fi04.
21. Documenits ou Amerioan Foireign ReJ.aitions, vol. II, p. 603.
22. lbi:d.
250
unei puternice ţări neutre, statele ce se atlau in iplin război. Cătlătoria în
Europa a su1bse'Cretarului de stat Sumner Wells, ·în februarie şi martie
1940, este pTezentată în idocumen~ele ofiidale, în termeni destul de precişi :
„La oererea preşedintelui, sUJbsecretarnI de stat, .dl. Sumner Wells va
pJ.eca Ln Eurqpai, pentru a vizita Italia, Fmnţa, Germa:n~a şii Marea Bri-
tanie. Această vizită are drept scap informarea preşedintelui şi a secre-
tarnlui de !Sltat, des1pire .aduiailele condiţii in Eurqpa. De1ol1 aJ1aiţriile oe i se
vor face de către persoanele oficiale din guverne, vor fi ţinute striict c.on-
îidenţi:a'l şi vor fi· comunicate de către. el, rn.1mai preşediintelui şi secreta-
mliui de stait 23 • Ei.sie li11111Pedie că Statele Unite ti:nd iSă dev.1nă Jn fond,
a!'lbitrul, iaaTe să pioată in acel•aşi timp să-şii im1Pună tl!n pUJr:tct de vedere,
date fiinld marile posiJbiHtăţi elco'llomice, de caTe diiSpuneaiu.
In Europa Sumner Wells nu a î.ntreprirn numai o călătorie de infor-
ma•re, ci ia înceocait să inlfll,uenţeze, în mod hotărit In ItaHa, de p1ildă, un=le
WeLhs î•şi fia.re iprima vizită, el este in situaţi•a de a fiare o serie rde pn-
puneri, a.vând in acest sco;p şi o scrisoare sipeciială a Lui Franklin Delano
Roa.sevel1 către Muss·oiini 24• Din disiouţia avută cu MUS1Solini, We!11's şi-a
dat seama că Ita.!ia tinde „să poată intra şi ieşi liiber idin Mediterana" 2 5,
că Hitleir idoceţ»te colkmii ş.i o poziţie prediQ111ina1ntă iîn Euroipa, şi că în
genere ar fi iposibiijă, chiair o înţelegere ,a ambelor gru1pări, împotriva
Un~uniii .Sovietice. Vorbind des,pre eventuale sohimbăTi Ln harta Europei,
şi in ISipieciaJ despre PolonÎJa, MUJSwli1ni i-a sipUJS 'lui Wells: „Ce a'ită soluţie
ar fi, ·afară numai, dacă nu isintem toţi gata de a-i comb.ate pe ruşi" 26 .
De .altfel, dUJpă ce vizitează Berlinul, Parisul şi L:o.ndra, W.eilil-5 se reîn-
toarne 1La Roma, unde contele Ciano ii vo:r1beşte corroret ·despre „un pact
a1l celor patm puteri ewr.oipene" 27 , care iar .fi putut să-şi rerolve f11că an1a-
gooisrne'le, ataci111d U.:R.S.S. Soluţi.a insă nu mai oonvenea lui AdoH
Hi1tler, care in ·această iper~oaidă preigăteşte puternicile s·ale lovituri fantpo-
friJva Buroipei a;pusene. Hitler voiai să îndeplinească pas cu •P'as, priogr.a-
mul d~n Mein Ka1111pf Şli să stă1p1~nea1SCă singur untr.ea:ga lume. Se găse3
acum în etapa în care ponnea s:pre vest.
Vizita sipecială 13 lui Welils .Ln Eurnpia, ca şi a:cţiU!11ite intreprinse pri1n
Uga Niaiţin.J.nilor, ca şi idiscuţiille pe oare Condell HuU le 1ntrepri:nde cu o
s-erie de state neutre 28 în aceeaşi perioadă, ca şi multe atjiuni ce se
poadă atiît pe ipLain extern, cit şi pe plan ~ntern, vădesc serioasia îngri-
jorare, pe oare Germania nazistă, ca şi Japonia fasicistă o produceau
ln S.U.A. Sta1tele Unite şi-au dat seama. foarte cu'f'l.î1nd, în timp ce
se diesffăişura tumultoasa dramă din luni1l e aprilie, mai şi iunie 1940,
0
că Gemniania nazistă este i::;hiaT mai peri!oUJloasă ip1entri.J. secuirilta.te:a şi buna

demolbare a ,economiei ameriK;iare, deaît Ja1poini>a fascistă . .Pozi1ţia de stat
neutru, .poziţ!La de stat arbUru, care ar Ji putut să diriguiască treburile
;lumii, nu era probabil să se 1poaită menţime, ÎIO ~aţa nazbs1mu'lui vidorhs.
Cu Ado11 Hitler nilci un acord nu em sigur. Violenţa., dreptul for.ţei, era,u
sing1urele legi, care guvernau în cel de .al Iii-lea Rekih. Statele Unite se
23. Documents ou American Forei1gn Relait.ions, voi. II, rp. 376.
24. Şstiri idin Cornt.e GaJ.eazro Oano. Journal politique, 1939-1940, •Ed. de !ia Ba-
oonnierie. Neu.chatel, 1946, p. 256, voi. II, (appendices. Sumner Wells).
2s. Ib~d., p. 25!'.1.
26. J.bLd., p. 259.
21. I bi-O., ip. 261.
28. ŞSbIDi din Documents ou American Foreign R.elaitions, voi. H, p. 375. Conver-
5altions with neutl'ail Contries Febr. 9/1940.
251
simteaiu ameninţiate. In ipolitica externă tre:bui:au .găsite noi soluţii, mi
r,aipOrt,uri trehui1au să se staibi'!ească. Neutr.a1litait<:a nu mai putea să fie
păstr.ată. A:ceastă opinie inceipe să se ex1prime ohi,aif de cătr·e persoane-
ofi.ciale, intr-o iperioo!dă în care .guvernul S.U.A. nu 'lUJase înJCă deipline ~o
tăniri. L1a 19 martie 1940, James H. R. CmmweJll, mi:nistml Statelor Urnii~
îin Carllada faice imipnuJdenţa să roistea,s.că cu voce tare, gînduri car·e tră
milintiau Ln mod seri100 ipe diriguitorii S. U.A. Voobind la Toronto, Ln calira-
tea ofroială 1pie care o aivea, Cromwell „se decfară pe d~pliin partizan al
ră:Zlboiuiui, i1n oare Ca1nad.a era ang•ajată, 1oritioind poziţia ofida1lă de neu-
tria'litate a Sta,telor Unite. Une'le ziare au afirmat că .această indiscreţie
ar fi fost i'fllsipilfată de preşedinte sau <le Deipartamentu'i de stat" 29 • De-
partamentul <le stia,t ia dezminţit ştiirea, James H. R. Cromwell şi-a d:Jt
demisia., dar a1devăr.u11 ca.re fusese rostit, îşi croiia drum şi nu putea fi
înlăturat printr-·o d~zmi·nţire ofilCială. DeaHfel, evenimentele se predpita:u
astfel, :incit S.U.A trec curi1Il!d la acte menite să alfate ahlt J1a:poniei c.:it
şi Germaniei, că sint departe de perioada oind se vorbea desiplfe o irnp"lr-
ţiailă neutrnlifate. La 30 i1u1lie 1940, prin Actul de la Hal\lla,na, s·e hotă
răişte o aidrninistraţie i1nteramerilcană a terit')fiilor oolooi·alie ce d~pinde::iu
de stalf:ele eumpene, ameninţate de Genmaini 30 , i1ndicindu-se 01Stfeil naziş
ti1or, că nu vor înttHni' pe continentul '<lmeri1Ca1n, posi:bilitărţdle pie care J :i-
poneziâ le găsiseră îin lnidochi.na frnm:eză. DeaHifel, îaă în mai, cin 1 B2l-
gia, OlaJ!lJda şi Lu:xemburgul ÎU!seGeră at.aioate şi i1niv1adate de nazişti, Fran-
klin Del1ano Roosevelt ceruse CongresulJui, import1ainte sume, menite 'i~i
1r1tăreastă fortele naMafo, terestre &i marine a:le S.U.A. 31 ma111oînd astfel
o .nouă pozi,~i~. în raipoduri1le internaţionale. lin iunie, d~banaiţi,a iui Ro'.:l-
seveilt este pe deplin lărnurHoare: „Unindu-ne, uni n.diu-ne cu toţi, ciţi
1
sfatem americani, a'Vem de 1nideplinit două sarcini e'Vi1dente şi simultane :

să puinem resursele materiale ale ţăirii noaiStre la dis1poziţie acelor care
reziistă forţei şi lÎln 1ateil1aşi tiimp să ongianizăm şi să gră!bim ]ntreibuinţar ~a
resurselor noastre, în aş.a fel, înoit să fim şi noi, aici 1in Ameriica echipaţi
şi .pregătiţi pentru a putea face fiaţă orkă1rui peri:col, ipentru a putea să
ne apiărăm oriunde vai fi n~sar 32 • lin anul mnd ră1zboiu1l 1aintr.fias'.cist este>
purtat de către AingHa singură, S.U.A. taie un nou ipas, 1pe dmmul ieşirii
lor din neutriailifate. La 10 i.anuari1e 1941, senatorul Albem W. Barkley
şi John W. Mt.. COll'mack, membm al Oamerei, arnibiii leaJderi ai majorităţif
prezintă .proiectul de lege H. R. 1776, 1privind legea <le limprumut-inchi-
riere 33 , aivind dre:pt scoip să uşureze aiprov,iziona,rea cu arme 1a AnglieL
~re stîcşitiul iernii 1941, Hitiler care nu izbutise să doboare p:rin atacu-
rile 1.5ale aeriene: .. POIPOruil eirng:lez !Pregătea alte lovitill"i, meinite să lovească
pe a1tă cale, Marna Britan~e. Y.dn Papen, amlbasadom11 nazist la Ankara,
corwiirnsese .gu'Vernul tu.-c ,să nu soluţioneze în mod fa'VDlfiabit ce11erMe dele-
gaţiei engleze, care sosise în felbrualfie 1941 :I.a An;kar,ai. Anth~ny Eidcn şi
şefol statului major, genera-Iul DiN nu i,zbutes:c să obţină asigurări, Ît1
29. Ibid., p. 809.

30. Ibid .• p. 94.
31. lbid., ,p. 60-61. Messa1ge on National Defense o·f the P.resbdent to the Con-.
gre.ss, May, 16/1940.
32. iFr.aink!lin Dela-no >Roosevelt, Discu:rsuri şi mesagH, ,p. 33, Buc., 1946. (Discursu[
rostiit ·,1a I O iurnie 1940, la Charloitesvi1lle î·n Vkglni1a).
33. J,armes F. Byirnes. Gartes ·sur table, traid. ide 1'1americain .piarr- P. A. Gruenais.
Mongalll, P.aris. Lonxlres. New-York, 1947, p. 37.
252
cazul că nazitŞtii ar ataca Grecia şi A!sia Mică, deşi se ştia că primul
obieditv a1l W.ehrma1cJhtului, er.a Grecia. Amibţia bu~garo-h111ică, care se
Jea1gă şi rpriin declaraţii oficiaile, in aceeaşi 'lună febinuariie, :ceL p:este Lin
mUion de 1s0!Udiaţi na1ziişti, conceITTtraţi tot •in febrUJarie 1941 in ROlllinia,
legarea olfi~folă a Bu1Lgariei1 de Axă, la 1 martie 1941, ca şi ~ntrnreia tru-
pelo:r naziste în Bul:garia, la 25 martie 1941, erau tot atHea a'cţi1 1.mi ce
prevesteiau o nouă ~lo;vitură Jn Bakani. De .altlfel, după ce Hitler a dev~nit
:şi stăiplinuil acestor noi teritorH, dUjpă ·ce „noua or1dkJ1e" s-a 6tabilit şi
aid, se idesemoo şii mai eviide:nt faptul, că anum narziştili îşi vor indrepta
.atacul s1pre U.R.S.S. 11!1 S.U.A. ica şi Îln Anglia, poziţi1a faţă de U.R.S.S .
.se sohimbaise muilt ·în u!Umul an.
*
Atiit în Ang~ia, Dit şi iin S.U.A. ahiar 1cerouri cu totul potrivnke sta-
fo1lui sovietilc i.rncep să ·decLare că pericolul armaitelor hitleriste este cu
mult mai 1mare deaît „bolişeiviismwl" ·de care se temeau atita. Roosevelt de-
.aiLtfel a.finma în mod oureint acest luicru, iar Joseq>h Darvi1es, fostul amb:i.-
:sad10r a:l S ..U.A. fo Mosoova, fă1oea o intensă 1puiblilci:tate în jurul acestei
teze 34 • lin ~ama anufoi, 1941, nenumărate inf.onmaţii s.int date gurve~l1Jr
Statelor Unite şi Angliei, 1des1pre o iminentă atacare a Uniunii Sovietice
de către am1ateLe hiitleriste. De prndă, în ianuarie 1941, Sam E. W.oods,
at.a:şat comerd1a'1 ail ambaisaidei· americane la Berlin, informează în acest
.sens :Pe CordeH HulL 35 . Iin aJcela 1şi tilm!p, WOddis airată:, că „raidurile cointra
Angliei iserve3'u 1'ui Hitler, pientru a aicqperi rea1lel1e, oaliouJa.tele Lui planuri
şi pregătiri, .î:n vederea unui atac neaşteptat şi diLStNJJgător impotri•v.a Ru-
siei" 36 . In memoriile mini6tm:lui de externe a 1l Statelor Unite, această
situaţie este consider1ată cu totul defavora1bil lui Hitler. Se trooe chi::ir
·l1a un aict,. dovedind o schimbare a poziNei S.U.A. faţă de U.R.S.S., de-
-Oarece Sumner We!Ls, ca.pătă salf'Cina de a infonma pe Umanski, amba-
sadorul U.R.iS.S. la Washington, des~re i;ntenţ·iHe l1ui· Hitler 37 • In iunie
1941, S.U.A. fialc uin: gest analog, că.ci primilnd infunmaţii din ce [n ce mai
pnecise ide l•a lega•ţtilie a.meriicane d1in Bucureşti şi Stookiholm, des:pre pre-
gătirea ata:cwlui îmipotriva U.R.1S.S„ trimit iaceste ştiri aimba1saidoml,ui S.U.A.
la Moscova, Site~nha'11dt 38 , pentru ca aicesta să 1e faică cwooscute g;uvernului
sovietk. La 22 i1unie 1941, ci:ntd HiHer ponneşte BlitzkriE:1gul :Lmpotriva
U.R.S.S„ inva1dli111id ţara sov1ieti1că, în S.U.A. se plllne 1pr0iblema ajutorării
Uniunii §;ONiieltice. I ntr-o diLSculbie tellelf.oniică diintr·e ROOl5evelt si Cordell
Huli, se s1pune deschil5: „Trelbui;e să idăm RUISiei tot a11utoml... am
repetat
aidesea, că vom dia tot ajutorul, oricărei .naţiuni care w1 rezista Axei" 39•
In iuHe unul dintre cei mai a1prapiaţi ciolalboratori ai :lui Roosevelt, Ha:-ry
Hoipkins e trimis la MosCOIVa pentrn a !Ula contaat iîncă nedf kial, ou gu-
vernul soiVietilC.
34. Maxime Mouirin. HLstoire des gira·ndes 1puissances depui.s '1a guerre, Ed. P·agot,
P.airLs, 1947, ~· 441.
35. 1Co~del\ Hu'll. The Memoiirs The Mac MH!an Com1Pany, New-York, 1948,
wl. II, 1p. 968. .Sam E. Woo.ds 1a1Ve1a U'll 1priete.n german, fa11aimic 1al m:z.t1'1mulu~ ca.re era
totuşi '\.eg,art cu o serie ide mini1ştri nazi•şti şi cu unii membri ma•r.ca.nţi 1ai .piantilduluî
111a:z.ilst. .M1nilistrul de externe <a'! S.U.A. dă o deosebiltă incr.adere, ştiirifor venLte de la
Woods.
36, lbid„
37, lbid.
38, lbii1d., p. 973.
39. Cordell Huli, op. cilt„ voi. II, p. 967.
253
CllNIÎntarea rootită de I. V. St1aUn fa 3 iulie 1941, în ca·re &e exiplică
de ce au fost :posibile succesele hitleriste, în prima să1ptămină de război,
are Ull1 ecou ide0\5ebit, .provocând o puter.niică a1dimiraţ.ie peintrn calmul ş,i
eroiisrnuU ide care dădeau idiovaidă pOJpoarele sovietice, apăI1indu-şi patria.
Răzlboiu~ UnirtmH Sovietice asa cum dealtfel arăta I. V. Starlin fn cuvin-
tarea sa, ·devenise războiul tuturor celor ce se opuneau fast.ismufoi1: „Răz
boiul fmipotriva Germaniei :ta.s:ciste nu poate fi socotit un răzlboi obişnuit.
El nu este 111umiai un război între două armate. El este totodată marele
ră.zlboi al întregului popor sovietic împotriva trupelor fasciste. Scopul
acestui ["ăz1boi pentru apărnrea Pa1riei, dus de ~ntrngul ipqpor împotr.iva
aS'UIPritoriilor :flmscişti, nu este nuirnai de a Heihi<la primej11::Ha care ameninţă
ţara noastră, dar şi de a ajuta toa.te popoarelle Euroipei care gem sub-
jugul faslci5it11uliuj: genna1n. In 1at.est răzJboi de eliiberare, noi nu vom fi
si1115u;ri·. In a~est mare război·, noi vom 1aivea a1Haţi crediinci~i în pop:>a-
rele Euroipei şi ale AmeriJCii, de asemenea în poporul germain, irn;obit de
căpeteniHe hitlerism. Răziboi•ul nastm pientm lilberta1ea Patriei noa stre se 1
va oontoip1i cu lu1pfa p'Oipoarelor din Eur01pa şi America pentru independenţa

lor, pentru liibertăiJi democrntit:e. Acesta v•a fi fmntul 1popaa:relm care se
ridică pentm liibertate, dmipotriva 1nmbirii şi ameninţării de înr{)lbire di.n
partea armatei fialSoiste .a lui Hitler 41 • In Mariea Britanie, gU1Verinul, con-
dlliS de Wirnton GhU!l"'Clhi1l1l aile cărni sentimente ostile Uni1unii Sovietic~
erau foarte tunolScute, îşi pune .problema. ultlei alianţe, uioor r.aiporturi prie-
teneşti şi de oofaiborare icu U.R.S.S. Lai 7 iulie 1941, Winston Ghurohitil
îi aidre.sează lui I. V. Staliin o s·c.risoare, deosebit ide semnifi.cativă : „$in-
tern toţi foarte ferk:i.ţi că iarmatele nIBe opun o rezistein:ţă, pie cl1lt de ener-
gică, pe :ahlta de vitea•ză naziştilor, care au i:nrva1da1 in mod brutal ţara
voiastră, fără pro;voeare din partea voastră. Admirnţi1a pentru bravura şi
tenabitaitea solk:la:ţiilor ca ·şi ia iporpula~iei VOlastre este gienerailă. Vom fac.e
tot pentru a vă ajuba, tot ceea ce timipul, geogradfa şi mărimea resurselor
noos1re ne va 1ngădui" 42 • !.Era ilimipEJde d atacul nazist îm!p0triv1a Uniunii
SovietiJCe ,produsese o indignare ,puternică a popoarelor, văidirnd atît -le
Htnjpedie tentlinţa illtlli H~tler, de a deveni •el singur stă1p11Jrml lumJ~. incit
gU1Vern.ele mari1lor p1Uteri ottilclentale şUau că unit•a cale, pentru a nimi.d
lfiaiscllSi111.ul, nu era detlit o ali:aniţă cu Uniunea Sovi1etiJCă. Lia 2 august 1941.
aces1 ltn0€1p1ut al •coaliţd.ei an1ilf.asdste, se manirfe.stă priintr-uin S!Ohimb de
scrisori Olfitial!e în'fu"e 1S.0.1A. şi U.RS.S. Din partea gurvernului U.R.S.S.
a smmat Umarnki, ambialSadoml Uniunii So1Vieticie fa Washi1rugton şi din
partea -guvemulu~ S.U..A., a se11Tinat Sumner .Wells. Iin scrisori se prev.edea
că din .piadea; S.U.A. „să se dea tot ajutorul economic, prat.ticaibH, in sco-
pUil intăriT1id Uniunii So1Vietice lin •luipta contra :agresiuinii iarm.ate" 43. Spre
mijlocul ~ui august 1941, anglo-~meriic•ani:i JŞi precizează şi mai mult po-
ziţ~a atît faţă de agresiunea fastistă, cit şi faţă de U.R.S.S. La 14 august
Roosevelt şi Ghurthill se î.ntîlrrwsc, iin veder·eia staibHiri1i unor mlaţii mai
strîinse 1n1tre cele două istate, în faţ1 a .a1gresi1Vităţ·ii crescnnde a fasicismului.
40. Maxime MQU:ri.n., op. ci.t., p. 441 şi CondeLI HwN, op. cit., val. II, p. 973.
41. ,I. V. &!sa.ldm, Despre mare-le război al Uniunii Sovieticei, peinitru Apăma•rea Pa-
trrei, Bd. P.M.R. 1950, p. 14-15.
42. Wim:stoo Gh1Urohill, Mernoiires .sur flia deuxierne guenre monduaile. 1Tome Ul,
voi. H. L'Allilerique en guer;ne, .p. 5, Paris, Pion. 1951.
43. CondeiJil Hu~J. OIJl· cit., voi. II, p. 973.
254
Oharta Atlarn.ticului este ex!Presia concretă a hotănîrilor luate, cu prileju'I
acestei· întrevederi. Principiile stabilite în 1a;ceaistă Ohartă ~au servit drept
1
barză pe:n1ru oorntituirea a[i,a:nţelor în coaliţia antifastiistă. Oele o:pt puncte

ale Chadei se 01Pt110 hoti'irît politicii de exipains.iune nazistă, fixlî1rnd în fond,
Jn rarporturile internia~iomle, hotănri de o mare imjportanţă, pentru pc,poa-
rele luimH. Punctul 2 arată că ce1c două gurveme ,,nu doreslc nici o sohim-
barie teritorială care să nu fie .conformă cu voinţa liiber exprimată a po-
poarelor interesate" 44• Det.i nici o stihimbare teri1orii:a 1lă, realizaltă prin
violenţă nazistă, nu era valabHă, con1form Ohartei, care punea pe prim
plan, piri:nciipiul democratic al liiberei voinţe ia popoarelm. Purictul 3, reli~
fează dea[tJfel ş.i mai bii:ne acest p,rin1ci.piu : „Ei resipectă draptUJl tuturnr-
popoarelor de a-şi .a1leg.e fonma de guvernare, ~n caTe vor să tră.ias1eă" 45 ~
De asemenea, Chaint·a ex!primă o vi1guroasă convingere, în distrugerea na-
zismului, mer;gînd chiar atî.t de departe incit .da directive asupra
feilului cum va trebui sfabilii,tă pacea: „DUlpă distrugerea Hna.lă a tira-
niei naziste, ei nădăjduiesc să rest·aibHea'Slcă o patee, care va .da tutu:r:>r
naţiunilor, mi~loiacele de .a trăi în pmpr.iile lor fruntarii şi care pace va
alduce laooiil:orilor tUJturor ţărilor, asi,gurarea de a puitea trăi la adăpostu,!
trici!i şi nievoflor" 46• O asemenea poziţie 1a celor două ma.ri puteri nu'
putea să fie primi·tă decit oo o entuziastă căldură, de către toate popoa-
rele luimiii. Uniwnea So:vietică a apiredat, ii.o mod pozi~i·v ICOnţinufol a:cestef
Charte, semmm-o şi ea, 1:a 24 septembrie 1941 47 • Constiituirea coaliţiei
aintifasci'Ste se conicreti~ia din ce în ce mai mult, marcînd o nouă eta.pă,
în ra!porturille internaţionale. Drumul 1parctrrs în scurta perioa 1 dă dintre
1940-41, de către mari:le puteri foseise plin de dramatice everiimerne. De
aceea, aipiar cu atdt mai temeinice .priocipii'le profund democratice stiopulate
de Gharta Atlanticului. Analizînd evenimentele, car.e au dus la 1prelirrni-
nar.ii:le şi .a,pioi la rom;titukea coaliţ.iei antifasdste, I. V. Staliin arată Unia
tactkă .greşită a nazismului, care nu ia i21butit să ai.bă odrontul necesar,
1
unei poliititi bazate pe fapte co1ocrete: „Ei au contat in primul rÎlnd şi

s,perau Ln mod serios să creeze o .coaliţie generală împotriova Uniunii So-
vietice, să atr.aigă Marea Britanie şi Stiatele Unite ale Ameriti1i în această·
ooa1Iiţăe - du1pă ce vor fi. siperia•t ce11curile conducătoar.e ale ace.c;tor ţări~
rcu fantoma revoluţfoi... Dar nem~ii s-"1u inş.elat amarniic ... Mair:ea Britanie
şi Statele Unite nu l!luma~ că n-au aderat la campania cotrqpitorilor fas-
dşti genmarni limipotri;v:a Uniunii Sovietice, ci, dimtp0tri.vă, se află în ace-
J,aşi l•aigăr icu Uni'll!l1ea SOIVietică, contra Germa1niei hitleriste" 48 •
.Por:nind de la ideea cooperării, a luptei comune nmipotri1va nazisJ1nuk1i,
la 25 august 1941, .armatele Marei BrHaini-i şi UnitunH Sovietke, au ocupat
teinwor.ar, J.ranul, unde se imstalaise un guvern pronazist, gata să .Îlngăduie
nenumărate ade aigresi'Ve. „Aliaţii", arntă Cordell Hull, „nu puteau îngă·
dui ca aiceastă pierituloasă situaţie să continue" 49 • Jn cdornbrie 1941,
legăturitle Sie sitn1ing şi mai mult între cele trei mari puteri, cu pr.îlejul îin-
44. Roger Cere, Charles Rousseau. Chronologie du conflict mondi.a·I, p,aris, 1946.
A:nex.a I, p. 588.
45, lbid„ p. 588.
46, lbid„ p. 588.
47. Maxime Moul'in, op. cit., p. 443.
48. I. V. StalJi,n, op. cit„ ~- 19-20: „A 24-a aniversare a Marei Revoluţii Socia-
liste .di-:1 Oc'.omb<rie", rnport 'făcut ·ÎTI zi1ua de 6 noiembrie 1941...
49. Cocdell HuJ.I, op. ciit„ voi. II, p. 976.
tibniri1i oa1re a avut loc la Mos.oov1a între 29 septembrie şi 1 octombrie 50 .
Deleg.aţia sit.a telor Unite condusă de Averrel Harrima:n şi oea britani.că,
1
oondUJSă de lor\Cl:ul Bea,veribrook .diooută cu delegaţ.ia sovLetircă, o serie de

pmbleme, 1pumnd la .punct între altele şi livrarea .unor 1Stocuri de a.rme,
către U.RS.S. Cu 1prîiliejul ,acestei oonîeri1nţe, S.U.A. exHnd legea de îm-
pmmut-uvlclhiiriere şi fa1ă die U.R.S.S. plnă 1a 1.000.000.000. La sfîr-
şituil a!00.5tei oonlferllnţe, ra1porturiile intre .at~a1ţii avea'u un caracter pozit·iv.
Condei HuH notea.ză în memoriile ·s:ale: „Relaţiii1 le noastre ou Rusia au
devenit din ce uin ce mai strînse, 1î1n toamna lui 1941" 51 • Dealtfel, î1n oc-
tombrie 1941, în Marea Britanie, 1poziţi,a f,aţă de Uniunea Sovietică, 'le
sdhimihase intir-o asemenea măsură înoîrt soţi•a ,prirnu1liui1 ministru se pune
~n fruntea miişcăirii ,de ia ajuta U.R.S.S. şi pe a:ltă ca1le, demt cea afici11i'i.
lin a1p1elu1l ~a•ooat in aroest sens se face o declaraţie ideosebit de oaildă : „Nu
există nimeni în aiceastă ţ.alfă a cărui inimă să nu se stdngă, faţă de
groazniioa dramă care ·se desfaşoară acum în RUJS•ia!; siîntem adînc impre-
sionaţi, corntatfod .puterea rezistenţei ruse şi măes~ria cu care a!C'eastă
rezisten~ă este condusă" 52.
Ra.portuiri'l·e dintre 'Oele tr.ei mari piuteri., arvJnd onind·uiri sodale deo-
s1e1bite, se sitring şi mai mult, cî:nd i[.a rindul lor, Statele Unilte s:Îlnt atacate
în decembrie 1941, de Jaiponira fasdstă. Inică âin V.aria .anului 1941, 'lrată
tl!n apropiat colaibor.aror al •lui Roosevelt, James F. Bymes, „preş·edi•ntele
şi dt HUJll erau .extrem de neliniştiţi ide e\'olu1i1a situa~iei, La ex•tr.emitat~a
ori:entală a Axei..." 53 • Cu toate „misiuiniile 1pa1şnfoe ale ambasadorului
I(iurusu in S.U.A." 54 , situaţia 1sie .agrnva1Se astfel, întiît fa 6 decembrie
1941, Roosevelt a aidresat un mesaj împăratului Japoniei, încercînd să mic-
şoreze tensiunea dintre cel.e două s1t•ate. RăSipunsul împăratiullui Ja.poni·=:i
a sosit rfă·ră întîrziere, căci chiar a doua zi, la 7 decembrie 1941, japonezii
atacau baza navală a Statelor Unite id:e la Pea!'l Har!bour. La 9 decembrie,
illntr-u.n discur1S rardi'Old~fu:zat, RoooeveU rostea Incă 1adată, cuvintele care
ti.r1deau 1Să ipre.tizeze ipenihiu intrea1g·a lume, ţelurile de răziboi ale Statebr
Unite: „Nu este s ufa:ient 1oa ultima urmă a penfildiei1 jaipone.ze să fie
1
ştearsă, ci trebuie, ca pretutiirldeni:, izvoarele brutailităţi.i intemaţii()Ilale să

f.ie secate complet şi deli1nitiv ... Iaită ce am iinvă~a1t: ;p.entru nki· o naţiun~.
p1entru ni1ci un i·ndi1vild, nu există seiculfit.ate î:nbr-o t.ume doimi:nată de prin-
ci1piiJ.e violenţei" 55 • Pentr•u asemenea scqpuri1 1U1pta1u ou eroilsim şi piopo·3-
rele sovietice, astfel incit nu e de mirare, că la începutul anului 1942,
col1aiborarea. în caaili~ia ainti!faoci1stă a devenit din ce î:n ce mai posibilă de
realizat. La 1 ianuari·e 1942, U.R.S.S. isemnea1ză fa W.ashi.ngtan, Dec't.a-
raţ.ia Naţiunilor Unite, - 1d~urrnent priin ca.re atiît cele trei ma'fi ipubri
cit şi alte state îşi manifestau convingerea fernnă de a lurpta cu toate
forţele impotri'Va fascismului : „Convinşi că vidoria completă asupra
inamicilor lor este nidiSlpensaibilă a!părării existenţei lor, cit şi a celor-
lalte ţări, convinşi de asemenea, că ei sint angajaţi într-o luptă
50. Ştiri ide1S!pre această conferinţă din : Omdell Huli, op. Coit, voi. H, p. 980-
981 ; Wi111ston Churohi'l1l, o.p. cit., p .... ·Maxime Mourin, op. cit., IP· 441.
51. Cmide.111 Hu~il, o.p. cit., p. 980-981.
52. Win~ GhurchiH, op. cit., p. 103.
53. J,airn.es F. Bymes, op. cit., p. 38-39.
54. Ibi.d.
55. Frainiklâin DelalfllO Roosewelt. Di1SCU111SUT'i şi mesagii. Tnaid. de M!Jiton G. Lehrer,
Buc., 1946, p. 43.
256
comună contra forţelor sălbatice şi brutale, care încearcă să aser-
v•ească lumea, di~lară : l) Fiecare guvern se angajează să într-ebuinţeze
toate .resursele sale militare sau economice contra acelor membri ai Pac-
tul•ui î•ri1partit ş.i contra a.celor aiderenţi a.i acestui· idin mmă Pa'Ct, cu can
unul din .guvemele semnatare se ·găs•eşte î.n st.are de ră'Zlboi" 56 • Aşia cum
prevăzuse I. V. Stalin, răziboi.ul antiifais1cist dieveniLSe răiboiu:l p1opoarelior
doritoare de :a cnimid pentru totdeauna imperiul dnwtufoi1 forţei, imperi1u-l
violenţei. Franklin Dela no Rooo•evelt în mesaj u1J a1rmal ardresat congrc-
suilui, l1a 6 ianuarie 1942, predzează, care s·Lnt şi ipri:nc~palele f·or-ţe ale
Naţiunilor Unite, semna tare .ale ·declaraţiei de la l i1ainuarie 1942 : „Noi
JUiptăm a.Jături de pqpornl brita:niic, care s-a bătut si111gur indelungate .~i
teribile 'l'lltni, timp in care el 1-a ţinut i·n şah pe inamk, cu tenacitate,
curaj şi ingmiozitate. Noi luptăm alături ·de pOiporul rULSesc ·Care a văzut
mişunilincl lh:oaridele naziste ip~nă la porţile însă.şi a!J.e Mos~ovei· şi care cu
\1oi,nţă, ou un curaj sUlpraomenesc, l-a o!Jligat pe cotrnip-itor să se rep,lieze
ş.i î:n u:mnă isă se retnagă. Noi lu1p:tăim .alături de bravul polpl()r chinez, care
de patru •ani şi jumătate rezistă bombar-.damentelor şi fo:aimeti1i şi care în
repetate r-îniduri î1n du:da armamentului şi echipamentullllb SUjperior al j :i.po-
nezifor, a prONC)cat ac'astui1a .din urmă, piel"deri .gr.ele" 57 • In decursul anu-
lui 1942, se veriifită di1n ce in ce mai biine -posibilitatea odl,ab:xă;ii fruc-
tuoase Lntre sbate cu orJnduk.i sociiaJ.e deosebite. La 1 mai 1942, I. V. Stalin
arată că legăt·urile <l~ntre statele ,a.ntitasciste se cot11Soilideaiză din ce îin .-e
mai muH, atten~utînd asUjpra bunelor ·legături 'CU cele 1două mari puteri
(Y(X'.iidentale : „ ... Pri ntre aceste ţări fo.t:bi toare de liiber:ta te, primul lac îl
ocuipă Marea Britanie ş.i Statele Unite cu oare moi av.em st!"inse legături
de :prietenie şi alianţă" 58 • In mai 1942 se semnează J.a Londra trotatul
de asistentă mu:t·uală între U.R.S.S. si Marea Britanie, carie co.ns·oHda în
t011me şi rn.ai conorete, angaj1amentele luate 1anterior. Progra1m11.1 de luptă
comună, de col•aborare capătă forme mult mai amp1le. Priagr.amul de ac-
ţi1uine a,l coaliţiei anglo-sovieto-amerkane urmărea .a<:UJm : „1desfiiinţarea
exc!1us:rv.Hăţ.ii ide ra:să, egaiJ.itateia în drep1uri a naiţiunilJor ş.i invii0labilitate1
teritoriilor; elliberarea naţiunile[' înrobite şi restiaibiJirea dreprturilor lor
SIU'Verane; dreptul fieică.rei naţiuni de a se onganii:z1a dll(pă doriinţa ei; aju-
torarea elCOTiomilcă a naţ.iunilor care au arvut de suforit ş.i S1prijinire.a lor
în opero de înfăiptui1re a buinei lor stări matedale ; r·estabilirea libertă·ţilor
democnahc·e, ni1111idrea regimului hitlerist" 59 • Nu era deci vor1ba să se
niimiiceas1că numai fasdsmu1l, coaiJiţia anglo-sovieto-.aimerica1nă îş.i extiindea
1 progr.amul, şi în etaipa de după răzhoi, dotind să coopereze în vederea
seicuri'tărţiii intemaţioml•e şi a gaira1ntări 1 i unei păd temeiniJCte. Se punea fn
fond, 1n alceste ziile şi proibiema coex.istenţiei paişnke.
*
Cu toate .acest·e iaspecte pozitiiVe, de multe ori', în timpul războiului,
reeacţiunea interrnţională a inoer1eat să mpă buna .î:~l~.er-e ia ooa1Jiţiei
antifas!Ciiste. Fără a iintra în amănuntele acestor acţiuni, trebuie să ară
tăm că il.n dacuimentele caipturiate de tmipe·le sovietice în Germarni1a, în
1945, s-au igăisit multiple dovezi ale adivifaţii acestor cerciuri, C'are i•zbu-
teau uneori să influenţeze chiar politioa ofidailă. Numa1i .astf,el pot fi ~x-
56. Frank.lin DeJ.a,no Roosewelt, op. dt„ p. 66-67. Declaraţia Na\iuni:cr Unite.
57. Fnanklin De,l1ar10 Rooseweilt, po. cit„ p. 78.
58. I. V. Sila lin, op. cit., p. 47.
59. I. V. Stalin, op. ci.t., p. 67.
11: - Studtl şi articole de Istorie 257

plieatie, tnatati1vele de la Lis:aibona şi din five1;i1a .ale reiprezentanţik>r An-
gliei şi Statelor Uniit:e, ou reprezenta:nţ.jj Germaniei. Exiistă un doicument,.
lîn oare sUJbsecrietiarnl de stat de .Ja Minist1enul Afia1cerHor Ex:ter:ne, Weiz-
salCker rel1afoiază de ipildă, disieu1·iile de la Li1S1abona 1din selpt.emlbrie 1941 60•
In timp ce 1Iordu11 Beiarver:briook ooniducea delega.ţia britankă la Moscova,
dfol să.Ul Ai<dken purta rtnatatitve cu Gust:a;v von Koever, reprezientaintul Ger-
maniei: 61 , în vederea .îiri:ohei,erii unei păti sep1a!f.a:te. De asemenea, in f e-
brnarie .1943, crin E!Jveţia, Allen Du1'Des a1cţiona cam jn aicelia,şi fel, întH-
ni·ndu-se icu reiprezentiantul Germaniei, prinţul Hohenloihe 62 • Asemenea
acţiuni s-au mai ipet1r·e1eut şi sulb altei rorme, în all!i1i răzlboiului, fiiind veşte
jite de către toţi 1aceia care <işi dăidea111 seama, că numai coaliţia antifas-
cistă poate zdrobi pe nazi•şti. Set.rietarul .de 1stat de la departamentul in-
ternelor din S.U.A., Harold lckes a arătat la un meeting din 8 noiembrie
1943, •clînid se sărbătorea J.a New-York a 10-a anilVersare a reluării rela-
ţiiLor dLpl1omatiee dintre U.R.S.S. şi S.U.A., cit ide dăUJnătaarc enau aiCţiu
nile de a1cest !fel: ~,Din oonoroicire s~nt 1n aiceas:tă ţară:, forţe puternice
şi adiiV~, care în m'Old intenţionat inireţin o ostilitate cu pri!Vfr.e la U.R.S.S.
Ca exetn1plu, voi dfa.„ presa Hearst, zian~'1e Patterson şi Male Cormick. ..
Ei trebuie să urască propria lor ţară şi instituţrne ei, da~ă sisteimatk ur-
măreslC. intenţ 1ia ide a intr·eţine una 001ntra ... naţiunillor a1l cărnr ajutor ne
e necesar, ,pentru a-l învinge pe Hitler" 63 , Cea mai de seamă acţiun~
pe ·oare au Jintr.eprirn-o aceste cercuri a fost fără Lndoială, aceea de a îm-
piedica d~cliiid.er·ea celui de al doilea front, în r:ior<lul Frninţei. Prnib1'ema
destihiiderii acestui .al doilea !front ,a fost pusă î1ncă de la încejpti:tul rnego-
ci.erilor dintre stiatele :coa.Jiţiei aintUaşJCist.e, coI11Stituiind un important ele-
ment, în JP1'ainu~ comun de 21drobire a fosci1smuilui. La 11 iunie 1942, s-1
maroait ş~ mai mu.Jt iimportanţa a1cestei rpndblemle, diîrndu-i-se o sancţi<omue
Oliidală, pirintr-u1n -conmn~cat dat concomitent Jia Washington şi Lond•1a.
1
lu.indu-se jn fond, un arngajament iprivind deschi1derea ci~lui dre al doilea

front in EurolPa" 6 4. Totuşi, 1din icauza ·aicţiuniilor 1ntrnpriinse atît la Lon-
dra, cit Şii fa WiashiITTgt•an, al idoilea foont nu se des.ohi:dea. J1n aUJgu'.st 1942,
W~nstoin Ghurd1iU ipleacă la Moo1corv0, să exp;l:ke ide ce nu se poate des-
chide al doilea .front, ,pentru care se l'l.l'aseră serioase angajamente, de
către marile iputeri ocic~dentale. In delegaţia en1gleză, conduisă de Churchill,
se găseaua 1abît şefo'! statului major, generalul Wa.ve1'1, aH şi mareşalul
ae:ului Ted1der, care trelbui1au să exiplilc·e cauzele tehni!ce pentm c.are al
doilea front nu se putea ideschilde. De as·emenea A1verell Harr·iman, din pm-
tea Statelor Unite, trebufa să L.9priji111ie punctul ide vedere englez. In di1scu-
ţia care a .avut loc, iChurohill a 1aidus nenumă:rate argumente, pentru a
arăta .greutăiţii1le abiectiive, ce stau în faţa 1posilbi!Jită~ii de a des~Jhilde al
diO:ilea front, căutfinld să convingă ,pie reprezent'anţii sovietiti, că o debar-
care în Africa 1de niond i1-1ar servi mult 1mai ,rnu1t. Adevărul este că repr~
zentan1.ii Ang·liei· s-1au i1rnpkat „ide scqpuri .pur 1egoi:ste" 65, urmărind în
fond, ~propriile lor interese. Din notele lui Churnhill rei·ese că el a vorbit,.
eo. Şrtiri din f.a,!:sLficarto.rH !sfor.iei, ed. out., p. 70-71.

· 61. Ibi:d.
62, lbi:d.
63. M. Saj.ers, A. l(ahu, op. ciit., p. 427.
64. Maxime MouTin, op. cit., p. 450.
65. Fia lsifioaforii iiistociei, p. 73.
258
în acest sens, fa Moscova : „Cel mai bun al doilea front în 1942 şi sin-
gU!f'a operaţie de ma'fe anvergură este Torch 66 • Via aj,uta RU1Siei mad mult
deJcit oriicare iproiect, dacă va 1putea fi eJk~'Ctuată wn octambrie... Compara-'
tiN cu Torclh o debancare ·de şa1Se sau apt rd~vizii aingfo-aimericane, în pc""
nin.sula Cherbourg şi în insulele Mînoci~. iar c0111Sti1ui o Qp\er:aţie hazardată
şi za1darnit:ă ... DUipă ·avizul unlain]m al autorităţi!lor niaN"ale millitare şi ae-
riene ale Marii Britanii, ·a~ea1Stă Oipe1"a1ie nu s-ar putea termina dec:ît cit
un dezastru" 67 • In Uniunea Sovietică, 111edes1oh~derea cellui de al doilea
frnnt ern plină de grave consednve. I. V. StaUn a arătat de nermmărnte
,ori, în mod :ooncret, reare s11nt Jin rnOld ipnadic, ef.ectele neJdestJhid1eirid celui
.de al doiiliea. ~nt: „Aşa da·r, cauza iprind·pa1lă ai sOC!Ces.elor Mrctiice ohţ·i
.nute 1a1I1ul aicesta de nemţi, rpre frontul noiS'tru, este li:psa cel1ui de a•l doilea.
front în Europ1a, oare le-a dat posibi11ifatea să amnce ipe frontul nostm
toate rezervele disponibile _şi să creeze o mare sUJperi:ori:tate de forţe în
direcţia 6Uld-vest 68 • Cu toaite ·ev~dernteJ.e prejudicii ~duse Uni1unii Sovie-
ti1ce prin neeifeictuarea aiCestei operaţiuni, Uniurneia S1 ovireti1că a continuat
1n moid le'al, să col,aboreze in coa'li~i1a rantifascistă, priin pregătirea urira-
şelor operaţii milita.re din iama 1942, carre 1a1Veau să se soldeze cu victoria
de 1a StaJingrad. In august 1942, deşi lntilnirea de la Mooto:va a lns~mnat
o serioasă dezamăgire pentru U.R.S.S., totuşi niimit. nu s-a şUnbiit in bunul
metis, lin eificadtatea forului care era coaHţj,a antifosdstă. Trebuie 1Să re-
marcăm totuşi, că a :fast o etapă in care Anglia şi S.U.A. au a~mt mai
murlt in Vleidere, propriile lor interese. Ohurcihil'l H scrie ohiiar in acest sens
lui Roosevelt: „Simt dncredinţat că trebuie să ţ~nem seama, de decepţia
cu adevărat foarte profundă a. ruşilor, caire au a~lrat că nu iputem face mai
mult pentm .a-i a1uta in lu1pta lor gi·gan:tită. ·Rină la u111mă au înghiţit
a1 cems1ă pHulă amară. Pentru noi, esenţialu1 de acum lîinaiinte este d~ a
a10celera execuţi-a, Torch şii de a bate pe R011Timel" 69.
Cormunica1tu11 od'iti1al oaăe s-ia dat ta 15 aurgtllSt 1942, durpă ce di·scu-
tii:le cu ChurchiU s-au JniChefat, co:nsti~uie încă o dovia1dă a strădanirilor.
'a saicrilficiilor făcute de UR.S.S., pentru ca 1cca 1liţia a,ntirfascistă să cJtiti-
nuie acţiunile ei, atît de necesare popoarelor stăpînite de fascism : „Dis-
•cu~~~le rciare s-au desifăşurat într-o atmosferă de co:rdiarlitate şi de sinceri-
tate, au procurat ocazia de a reafirma strîns,a amidţ·ie şi inţeleig·erea
compleictă aare există intre U.R.S.S .• Muea Britanie şi S.U.A., ~in perfect
acord cu legăiturile for de aHaniţă" 70 •
In s;piritul a:cestui oomuniicat şi în pali1d1a t'1lturor inoercărilor de a
diest>răma ooaHţfo antifascistă, s-au desrfăşurat raporturile iintemaţionale,
pină la z<lrobirna fascismului, în 1945.
*
lir1contestabil că intări:rea coraliţi.ei ·aintirf.a1S1Ciste se datora IÎrn mare ,parte
si 1cotiturU radieale marcată iîn mersul TăzboiUJlui, de vit:tori1a ide Ia Stalin-
grard. Anul 1943 este 1in genere, 1anul Clini forţele reaiaţiunii mondiale in-
oeip să-şi dea seama mai rpT'eJcis, mai1 concret, că maişiina de ră·.z1boi nazistă
iîinoerpe să eşueze, în faţa strntegiei şii forţei birnitlOarie a armaitei sovietice.
66. Debarca~ea în Africa de nord lraoceză.
67, Winston Gmrohrnl. Memoires sur fl1a deuxieme guerre mond-raa,e; tom. IV~
voi. ll, L'Afrique sauvee, p. 84.
6B. I. V. Sta11in, op. cit, p. 58.
69. Winston Churchilll, L'Afr.ique sauvee, p. 87.
10. Ibid„ p. 94.
259
Intr,egul mers al războiului se s{jhiimbă dealtfel, în ifawoairea coa'Hţiei anti-
fasciste, dUJpiă luptele de la Stalingrad.
Conferinţele ooa11iţiei antifasdiste urmă.res1c a10um pitanuri din oe în
ce mai bine axate, 1pe o lUJptă ,wmună, pe o SiPrijj,nire recuprocă mai efkace.
Canfe.ri1nţele de la Mosroova 71 şi Tehena.n diin octombrie şi noiembrie 1943,
exem1plifrcă foomai a!Oeastă situaţie. La aroeste conferinţe s-a dis,cutat co-
qpeirarea militară dintre cele trei put:ţri, trEJOîndu-se fa o striiotă coordiom:re
a operaţiunilor. Pe de altă prarte, trebuiau Luate Ln diisicuţie problemele
noi, determinate de vidoriile aliiaţilor în Italia. Gomplexitatea şi multi-
laterialitatea ohestiunilor rezolvate sîrrt 1in pa,rte, siintetizate în comuni-
catul oficilall al oonferi'niţei de Ia Teheran, care oglindeşte 5pkitul de cola-
boram ce a exi-sbat între şefii celor triei mari puteri : „hnpreună cu oon-
isilierii noştri, arm examinat prnblemele viitorului. Vom căuta colaborarea
şi :pa1rtiiciipiarea activă a tutiuror naţiunilior, mari şi mid, a a10elor popoare
care, ca şi prqpriHe noastre p0tpoare activează cu inimă şi ocmştiiinţă l.i
zidroibirea tirani,ei şi sdaviei, a rnpresiunii şi inrolerainţei... Nid o putere
de pe lume nu ne po:ate oipn să zidwbim armata terestră, submarinele şi
aVliaţia genmană ... Acu:m oind ne despărNm. :du:pă aceste prieteneşti dis-
cuţii, vedem, pliini de încr,edere, v.enind ziua oind toate pqpoarele de pe
pămî:nt, salvate de tirnnie, vor putea să ducă o viaţă Jilbeiră, în oonhrmi-
tate cu dorirrt,iel1e lor... P!Lni de sipieranţă ş·i hotătiîre, ne-am înhllnit aici.
Ne des1părţiim .aa ,prieten~. !În f!a1ptă, in gfa1duri şi Jn sc.qpuiri" 73 • Este o
mare doos,Efufre înh:ie tenmeini1i folosiţi i n acest oamunilcat ofida1l şi ter-
1
m~nii io1os.i~i in oornunicatul din august 1942. J1ntă;riir.ea ooaliţ,iei antifas-

ciste este deosebit de evi,dentă. Intiîlniirea dintre I. V. Stailin, W. Churchill
şi Fr. D. RoolSevelt a fost desiigl1'r fructuoasă. Apreciind rezultate1'e con-
forirrţ,ei de la Teheran, I. V. St1arJi,n le prezintă sUJb o iatare lumină : „I-IJ-
tărîrea ocmferinţei de la Teiheria,n, cu privire la qperaiţiti:ni:le comune i.m-
potriva Germanie1i şi lnfă:ptuirea străiludtă a acestei hotă.t1Îlri1 este unul
din irnliici1ile pregnante de consolidare a coaliţiei antihiUeriiste ... Nu pmt·~
.îi11Căpea îindoială că, fără unHatea de Viederi şi fără cooridonairea opera-
ţi·unilor celor trei mari puteri, hotănîrHe de la Tehemn nu ar fi putut Ii
reaHzate 1ahlt de bilne SJi de exact 74• Ca urmare a hotăruirilo.r de la Tehe-
ran, operaţiunile de La ·s~frşitul anului 1943, ca şi aipenaţ1unLle anului 1944,
au fost deosebit de bine ooorldonate al\l!Înd drept rezulfat, eliberarea p)-
poarelior din Euro.pa, 1ca şi pornirea luptelor finale, menite să ~drobească
penfru t0td e1auna. hitlerismul La inceputul anului 1945, caaJi,ţfa aint1fas-
1
ciistă se găsea în faţa rnu'ltiplelor şi variatelor pr·db1leme knpuse de aiceastă

eba1pă de stîirşit a război·ului, perioadă care cerea mai mult deJoît oridnd
str~ns.a ooLahornre a celor trei mari puteri. Conferin~a de fa Y.alta din
febma1riie 1945, a fost de acee1a în atenţia popoarelor lumii, care aşt,ept3u
cu nerăbdare hotărlrîle ce se vor l'U'a aool10, în Crimeia1 75 Diisciutiilc de
la Yalta ş1i ,proiblemele ce s-au rezolviat la această confieri~ţă, arată incă
71. GonforLn~a ide ii.a Moscova a 'avt!t 11.oc între 19..... 30 oot. 1943.
72. Confo1rinta de la Teheran s-,a ţinut între 28 noiembrie-JO <leoern. 1943.
73. Pots.d,a,me.r Abkommen Kongress VeJ1lag., Berli1n, 1950, 1p. 7.
74. I. V. Sfalin, op. oit, p. 136-137.
75. Documenltele de J,a Y1a.Jla nu au fost tncă pu blica,te ln mod ofid:al. Ştirilesînt
lu1a1te dun: Po!isdamer Abkommen ,unid andere Doknmente, 1.Kong,ress Ver\1a.g., BenHn,
1950, Roger Cere şi Henry Peyret, 1l'Evolution 1du mond,e. Chrono\ogie :1945 - Societe
d'edution frarn;1aise et 1i1ntema1ionia1e, Pari,s, 1946. ;In aoeste lucrări isînt documentele
p·ri.vÎlnd prab\,emele ·disoufate ,J,a Y:a.Jt1a, sub aspectul lor generial.
260
odlată, spiiri.tu1 de unitate şi de colaborare, ca şi fermia dorinţă de a pune
temeliile unei 1păd, :Pentru tî1n!Teaiga omenire. _
Una dintre primele probleme care s-au rezolvat l·a )alta z fost acee::i
a planurilor milHare, care h1e1buiau să ducă la totala zdrobire a inamicu-
lui. în declaraţia făcută ,!1a 11 februarie 1945, se arată că „aceste discuţii
au fost extrem de satis1făcătoiare, din toate pundele de vedere, reieşind
0
mai mult clecH oricind, strrJnsa colaborare a celor trei a.liaţi, ir. domeniul
eforturilor lor miilitare" 76. O altă prnb1lemă, in caire hotărîrea celcr trei
mari puteri a reieşit di.n poiziţi1a lor comună faţă de naziism, a fost aceea,
privitoare La Germaini1a: „Stîintem iirevocabil hotă['fţi ode a ~drobi miHta-
ris.mul şi niazism11.11l german şi a face in aşa fel, oa Germania să nu mai
poată tuJibiura 1nici01d:ată pa1oea mondială. Sântem hotănîţi să dezarmăm şi
să licenţiem toate for·ţele armate germane, să di'Zolvărn s~at-ul major ge-
neral genman, care a reînviat adesea miilitarismul german, să ridicăm
saiu să distrugem echip·amentuil militar german, să extinpărn sau să n~
taicem istăp!ilni .pe inidustriJa genmană, în măsura în care ea poate Ii utili-
zată la producţia miHtară, să trimitem în judecată oit se poat•e de repej~
pe crirninali.i de ră·ziboi şi să veghem la rep1araţia exactă a distmgeriilor
caiuza te de germani. Suntem hotăriţi să faoem să 1dispiară partidul nazist,
in.stiituţirne naţiona:l-socialiste, .ca şi legislaţi1a na•zi·stă ... " 77 . Toate acest~
hotătiri, cu pri:vire Ia distrugerea nazismului, înisernnau pentru întreaga
liume că 1patea ce se va î:nt:heia, va fi terneiniieă, că pOipaarele Vlor pute:i
trăi lini1ştite k1 adăipostuQ a:cestei păiei drepte, care i>nfătu:ra tearn1a., c:ar-c
înlătur.a violenţa. Chiar poporul german primea :asigurări, :pientrn viitoa-
rea lui redresare: „Nu este în i:ntenţia noastră de ·a di$trnge poporul
german, 1dair germanii .nu ipot nă1dăjldui î1ntr-:o exi1st,enţă d('l!Tlnă şi s.pire un
loc în Corniliul Naţiunilor, puină aind naţional-soci1a;liismul .Ş·i militadsmwl
nu vor fi extttnp!ate 78 • Tloa:te celelalltie hotă.rîri au foist iluate de cătrie oel·e
trei mari puteri', în atela.şi srpirit cu deplină obiectivita.te, rnră patimă,
păistrîndu-ise o ecihitalbiilă balanţă î1n re:rolrviairea celor mai s;pinoase C'hes-
Uuni. Du1pă 1părerea mu'ltor martori oculari, care au Jua.t p:airte la această
oonderinţă, Yalk1 a îniS'emnat momentul culrn~111ant de înţel1eigere a celm
1
tr1ei mari puteri care doboniseră fasdsmu'l. lin diiSnrl,iilc !:inate, icu caracter
mai intim s-au ţinut toasturi, care marchează toomai cara'Cterul cu totul
piozitiv 1al con'feri:nţei. OhurchiN arăta 'Că : „no·i roţi ne găsim pe creastil
unei coli1ne cu gloriia poisib:1lităţilor v-iitoare străluicind i1n jimul nostru",
în timp ce Rool5evelt afirma că atm0l5f1era „este aceea a unei familii şi că
îi p!iaice să caracterizeze in asemenea termeni rel1a·ţii:le exiistente între cele
tirei ţări..." 79 . Ziare.le ·din S.U.A. au fost în majoritatea lor, de opinia că
la Yalta s-·a- irrregistrait un m2re succes al Naţiunilor Unite. „Herald Tri-
bune" din New Yorrk <lee1lara că eveni·mentul carpital este a•cela că „la CrJn-
terinţă s-a. oferH o nouă f>rnlbă a norţ0 ei, a unităţ·ii şi a puteri.i deciziilor
Nia1iuniJ.or aliate" 80 , iar Time Ma·gazine a1firma 'Că „toate indo1ielile cYue
a.r fi 1putut să existe aisupra pc1sibiHtăţii celor Trei Mc:iri rdie a coopera în
76. R!oger ·ce.re, Henry Peyr.et, op. cit., .p. 527.

77. lbiod., ,p. 527-528.
78. lbid., p. 528.
79. Raymond J. Sontag. Refledions on the YaHa pa.pers. Foreirgn Atr.airs Juhy,
1955, p. 622. Şt·iri luate din: Boh:len Minutes pri1n;ted in Chapter 8. (febr. 8/1945 Tri-
pa11tHe Dinner. Meeting).
so. J. F. Byrrnes, op. cit., p. I 00.
261
pace, oa şi în ră1:z1boi, ·emu pentliU totdeauna îir1lătur,ate" 81 • fără să ne
qpr~m asupra tuturor 1prablemelor cu 1pa-ivire la ca1re oele trei state s-au
fAUIS <le aool'ld, trebuie să re1ma·ncă1111 că în genere, la Ya !ta, a existat o
evidentă ipreoicupiare •pentru ooexi:sbenva pa1şniică, pentru cooperarea aictirvă,
in anui 1ae voc u11ma, duj)lă încheierea răziboi·u~ui. O d'(jy:a1dă elocventă este
iinsuşi hotărirea luată la Yalta, de a se convoca în apriilie 1945, o con-
'f.eriuiţă oa1 ne să s·e iQcupe ide coI11Sti.tuirea unul for intennaiţi1onal menit să
:statueze ri101Cma.i 1prindpiiile .acestei· 1ooexisi•enţe 1pa'Şniice. Pll"·eocupal'ea aiceasta
nu era nouă, ,pentru ooaHţ·i'a antilf.astistă ; în unma :i:tidka~iiLOII' da.te de
oei trei sefi de state, arvuseseră loc di:s10utii, wn 1944, '1a Dumbarton Oaks,
î:n vederea fuindării unui for intemaţiicma1t al Naţiuni·lor Uni.te. Ciind la
26 iuni.e 1945, s•a semnat la San Frnncisco Charta O.N.U., cele mai t~
merare isperanţe emu Lrldr·ep1:ăţ·i:be 1pentr'u p!Q\poarele lum~i: Ghia.rta oficia-
li:za şi 1da oele mai seri1oase garainţi,i, unor ipri111ciipii aid:înc •democratite.
J.n ,f)['eamlbulul Chartei se Sipunea : „Noi, popoarele Naţiuni1 lor Unit·e, hotănite
să :ferilm g.enem,ţme viitoare de Ha1geh1'1 răZ'boiului, care ·de două ori în
$paţiul unei 'V)ieţi umane a s1upus omeniirea unor suferinţe de nede-
scris ; hotănft.~ să pMclamăim din nou credi,~ţa .noastră, îln dreipturile
lfundamentalle a1l1e omului, 1]n .demnitatea şi valoarea .persoanei umane, în
'elg!alitatea de dreip:turi: a băiriba1ţHor şi a femeilor, ca şi a na:ţiunilor, mari
şi miioi ; să crei·em wrndi1ţiile necesare la menţinerea jUJStiţiei şi a respec-
tului oblig1aVfflor, deicUTgiind d iin tlia ta te şi a:lte i1zvoar·e de dir•e,pt interna-
ţional ; să favorizăm ipmgriesul soci.al şi să insfaurăm condiţii de via·ţa
mai• bLune, ]ntr-o libertate mai miare ; ş·i în aceste s:cqpuri, să practicăm
toiernrlţ•a, să trăijm iin 1pa1ce unul cu celălailt, îintr-un s1pfrit de bună v~."'.i
nătate; să ne unim forţele pentru a menţi:ne patea şi securitatea iinter-
naţfona1lă ; să aioceptăm prindpiHe şi să ·instituim metade\.e garnntînd că
nu se via, fdlosi for9a armelor, deoît în tnteriesul comun ; că vom reeiurge
Ia iinsti'tu~iile i1nbenna'ţional1e, pentru a fa.v.oruza p:rogreS1ul economic şi so-
cial al piO!poa:relor„." 82 . Intr-a1devăr, aicum, oind vidori!a aisulPra m.lis-
mului, devenise un fapt de netă1găiduit, -se put~a nădăjdui că noua 0rga-
ni!ziaţie mondială, Via putea să reclădească nu numai încrederea, dl!lr va
putea să J.nlăture ceea ce Liga Na.ţiunHor, ipr-in :însăşi orgianizarea ei, nu
pUtUISe înlă,tur:a. ln fond, Ug;a Naţiunilor promi01Vaise „dreptul de necei:;i-
faite, aldică dreptul ide a~ş.i face dreptate singur„. pentru că dr:eiptul celui
mai tare reglementa diin ,flou 1131portur:iile di1ntr·e 1pqpoare" 83 , in sipedal în
ultiimii citnici .ani, din ajunu-i iziJU1onirii celui de al diaibea război mondi·ail.
Orii, Naţiunile Unite voi:au ca prin iniţi·erea noii Charte, să se creieze un
a~emenea for unterna1ţional, î1ri0Jt 1popoare!.e să se poată bizui pe eficacita-
tea măsurilor, menite să staitueze cooperarea, coexistenţa p.aş.nkă dintre
istate cu sisteme s-deiale deosebite. „Pr.in urmare", isti.pula V. M. Molot'°)V,
.Ia Sain Francisco, „este m11ba. d.e crearea •lllnei. onganlzaţi i efi1ca;ce p'(:iintru
•aipă;rarea pălCi;i genemle ş·i a securităţii popoarelor., ~a care vis·ează de
mult, toţi .par:Hzainii sinceri ai diezvdltării paşniice .a •papoarel!Or, dar car~
a .aiV1ut 1intiotdeauna mulţi .du1şmaini de 1neilmipă1oat, în la1gărul oelior mai acrre„
siivi iimiperi:aHşti" 84 Oharta O.N.U. a CQl11stituit .de aceea un ad de olm-
1portainţă i:stDriică mondială în iistori;a ra!Porturilor iinternaţi-onale.
st. J. F. By.r.n1es, IQp. ci<t., p.100.

82. Rog.ar Cere, H811ry Peyret. Cha1.t.a O.N.U., 1p. 578. Anexa III, op. icit.
83 . .ErnP..st Pe.zeit. AiHemagne-Euinope La Nouvelle edirtion, Paris., 1946, p. 20Cl
s 4. V. M. Mo lotov. P.robleme de po!Ltică externă. Ed. de stat, 1951, p. 9.
1
262
In genere, ·în lunile imediat U["mătoare dnfrfogerii nazismului, cola-
bor.area 1diintre cele trei· mari iputeri·, a reontiinuat Jin sipir.itul celor hotăt1lte
la YalHl'l. La Po:bsidalm, J.ntre 17 iul1ie şi 2 august, etaipă Ln care s-a desifă
.şiurat coQfeirin1a, totu1 ia decurs !Îlrlcă î:n mod 1no:nma.J. Nu se semnalează
fhsuri s1au neînţelegeri. Totuş.i Dwig~h Eisenhower, notează în memoriile
sale: „Bună voinţa intennaţională, ma1niifestată I.a PotiSidam, ~ntre şefo d ~
stat ena un rpuinict ide pJ.ecare favoraib~l... Un madUJs virve>nidi între e.st şi
vest, iată care era 1pr.imul nostru obiectiv" 85 . F~aza este des.rut ·de o,pUmistă,
dar t·ermenii ei sint cu totul ·doosebiţi, faţă rde tonul 1folosi1t fa Yalta. Arnm
e vorba. de 11.m modus vivendi intre este şi vest, ori la Yalta., se puneau
pr·ablieme cu cariaicter mult mai l1arg, care duceau run fond, la ool.aiborare şi
la coexistenţă p'aşni1că şi d'!l1pă iîrrviingerea inazismului. Ţelurille di1n 1perioada
pădi :începeau oare să se deosebească atiît de mult, de ţelurile tar-e du-
seseră la atîtea aic:;ţiuni poziHve, iîn timpul răziboi1uDui? Comunicatul oficial,
aa ·şi di1n unele 1note taie c1elor ce au luat parte l.a oonfor:iinţele ţăniute la p1-
latul CecHienhaftf, pe ţă.rmul lacului Gu-ibnitv, inu arată că ar fi existat di-
vergenţe intre şefii 1oelor trei mari state. Preiblema esenţială a fost şi aki,
Ia Pohs1da.m, pirob:lem"'1. gerimană. Asupra princi1piili0r s-a căzut de acod
şi conferinţa s-ia· tndhei at în ibune con!diţiuni. 'J1otwşi, încă în august aipar
1
semne, ipreivestilnd o recruJdesiCenţă a a1cţ.iu:nHor JntfiE\prirne de cercurilOI

reaicţiormre, tilnzi1nd să distrugă ~nţ.elegerea di1ntre marile 1p.uteri. In unele
zi;are ~i reviste :a1par artiicole, dovedinid c~ se urimărea1u tracmai asemenea
obiectiive. Se ·încerca .de pildă o :ră~tălmădre a Chartei. O.N.U., deosebit
de per.iculoasă. Jn Chartă, se prevedea pos·i1bi1itatea 1uioor aiconduri regio-
nale şi de asistenţă mutuală, ce s-ar putea efectua de către naţiu1nii, a că
mr poziţie ge01gr.a~ilcă, icereia o mai sMnsă 11 egătură, ilin vederea securităţii
colective. Răstălmăcind Charta O.N.U., începe acuim să se vonbească des-
pre necesitatea unui bloc ocddenta•I, jusitifiioat prin faipfol, că „ţările din
Elllf1qpa OdCLdenrtală au 50 % din comerţul lor exterior, rîntre ele" 86 şi că
în 1consecinţă, s-ar rputea creea o piaţă comună, a Europei ocd.den.ta·l~. cu
peste 120.000.000 de consumatori 87 • De aisemenea se arată că, s-ar putea
elalbora o .poli:tită com:t11nă !În materie de industrie, transport terestru sau
aeri1ain, idu1pă cum s-ar putea st.abili ,UJn condomini.um în regiunile iindu-
stria'le din R1u1hr, Rhenani.a, Lorena. De as eme1nea, se preconiz,a staibUirea
1
unor lbaze JStrategke comune, ca şi o 1conducere penma1oontă, oomună a

şefilor de stat major 88 . Zi·areile rabundau i•n ~nşiruirea unor a1semenea posi-
biliităţi, menite să dea cH mai multă greutate aranjamentelor ce ar fi j-us-
tificat, existenţa unui bloc occidenta'l. In aceste zile, Winston Churchil.I, vor-
bind în Camer.a comunelor rosteşte un discurs, care fără să aibă acum greu-
tatea afirmaţHlor unui prLm-ministru, este totuşi 1plin ·de grave consecinţe :
„Nu este imposilbil, ca '°tra:gedie, pe o iscară 1 pmdi1g,iroasă să rnu se des[ă
ş0are după icortirna de Her, care 1mpairte acum, Eurrqpa lin rdouă. Deimocra-
ţi:a este Îlnl:r-o 1
î1r1cerreare cum nu ,a mai .fost :nirciddată !j)Uină a1cum. Trebuie
s-o a1părăm, rea în zilele sumbre dim 1940-1941" 89 • Nu se :inhlimplase ni-
85. Dw,iight D. Eise:nhower. Croisade em Europe. Ed. Robert Laiffo!lli, Paris, 1949,
p. 517.
86, Fennand Fonetenay . .La 1f.tmeste these 1d1u bloc occi1danrta.l. •Gahi.eirs 1du commu-
nisme, nr. 10, 1a aig., 1945, rp. 48.
1
01. lbLd., p. 4A-49.

88. Ibid.
89. IbLd., p. 51.
263
mic, care să justific,e a1cea1Stă poziţie a zi<airelor sau a d:iiîeritelor personali-
tăţi politiice. In august 1945, Dwight Ei1senhower viz-itează U.R..S.S., unde
i !Se •dau celie mai clare doviezi de stimă şi de simpatie. De pH<lă, lu6nd
parte fa o iparaidă SiJJ>')J"tivă, e invitat ide I. V. S.taHn să asiste la serbm:\
fJferiindu+se uin loc pe estrnda de idea'SUJpra ma1usoleului lui Lenin. Avc-
rell Harimain, aimiba1s1a1dorul Statelor Unite la Mosoova i-a arătat lui, Eisen-
hower că „după icunoştinţa s:a, nid un străin nu a fost vreodată invit:it
să pună ,piciorul 90 i1ntr-un asemenea loc". In aceste zi1le, infre aLtele impresii
pe caa-e şi le notează rrn ]nsemnărHe sale, E,i1Senhower, scrie: „în tiimpU'l
ră,iboiului, s-a demonstnat, 1că se 1pioate ajunge la realilZarea unită~ii inter-
naţionale, .î:n ceea ce 1priveşte intenţia şi executa.rea, fără să lfi.e compn-
mi'Să independenţa vreunei rnaţiulni, daică toate ar oonsimţi să pună în
comun o parte din aufior.itatea lor, jntr-uin cartier genena1l uni1c, Bvînd de-
iplfrre puteni, pentru a executa decizia lor" 91 • î1n rf1cmd O.N.U., u;nmărea hK-
mai exocufarea deciziilor Na.ţiunilor Unite, O.N.U. putea şi trebuia să fie
acest 1carUer genenal unic., menit să ducă ha cola1boraroa,, la coexistenţ;:i
paşnică, a statelor cu o:r:îI11duiri socia1le d,eosebite.
îin auglllSt şi •septemlbriie 1945, aioest lucru 1părea dat uităr-ii, dacă n:1
ar fi să ne referim, decit J,a icoruferinţa de la Londra, din septembrie 1945,
a mini1ştrilor ide 1ataiceri extierne. Punerea ]n •prnctică a ho:tă:nîniLor de la
Potsdam, aipărea acUJm foarte <liiidlă.
Cercurile rea:diu.nii internaHonale izbutiseră să cocerea:scă teren si
incericau să arate ~ă prindpiile care ;duseseră la vidoria coaliţiei a1ntihit-
leriste iau ică,zut în desuetu1di1ne.
Cu toate acestea, există în sinul popoarelor din întreaga lume, o ma-
joritate oOVlirŞ>itoar,e, oare 1Îln zHele tullburi idin au1gust-s·eptembrie 1945, ca
şi ·În aniiii ice au unmat, şi-a 1păstrat felima sa :credinţă î1n :pi!'"illlciipiHe c::ire
au călă1uzit ooa1liţia an·tifascistă, în pri·nldpiile ca1alboră-rii, ale coo1p1erării in-
ternaţionale, ale coexistenţei paşnice intre state cu sisteme sociale deosebite.
Oamenii de stat wvietid au da•t iper-manentă d1o;va<lă 1, că nu Uinţeleg Gil
aJ1*iice ide la a1ceste ·pri1ncilpii, orh:1ît <le grele a:r H !Împrejurările. V. M. Mo-
lotov, voribind la cea de a 28-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste cfr1
Octombll"ie, a căiutat să mawheze, tc1ema1i această poziţie. în dedara,ţia s:i,
se vede 1n ate.l1a91i timp crediinţa nestrăimufotă r.n temeiinici1a acestor prin-
c~pii, care trebuie să triumfe, pentru ică numai ele pot servi cu adevărat
intereseJ,e ma>Selor largi ale popoarelor: „aturn soli'ditatea coa-Hţiei anti-
fasciste, 1angho-so;v1 ieto-americană 1timoe :printr-D Jnceroa.re... Dar coali1ia ..•
a cunos1cut di1Iicultăţi şi în timpul războiului.. Cu toate a1eestea, coaliţi::i
celor trei piuteri a ştiut să găsească soluţii juste, pentru problemele zilei,
în iinteresu11 întregii ooaHţiii antihitleriste 92.
lin pragul noii eta~pe postibelke, 1pri:r-oc:i1pH!e ce au tStat l1a baza co::iliţL'i
aintifatSciste, prfr1Jci;piile care au aivut drept rezultat nu numai zidrobire.1
hiUerismului, ci şd crear-ea forului Î'nternaţiona.l O.N.ll., ,prindpiile acestea
au ~nsemnat •întotdeauna, cea mai temei1nică năidejide, a 1popoarel1or din în-
treaga l'ume, care 1cred uin 1po:silbilitatea ioolaborăr·ii şi a coexistenţei paşnice
Î!ntre srote 'CU sis1teme S'O'Ciale 'deJseJbite.
90. Dwigt D. Eisenhower, 01p. cit., p. 519.
91. Ibid., ·P· 517.
92. Cahiers du oorrumuini:sme nr. 12, oe:t.-noiemb. 1945, 1p. 52. V ..M. Molotov, Ra-
port în faţ,a Sovietu.lui dtn Mo5Cova, cu prilejul celei de 0 28·a ainiversăiri a Mariî
Revoluţii Soda.liste din Oclombrre.
/
F rămîntările orăşeneşti din noiembrie 1860

în Tara Romînească .
•
Turburările de la Craiova şi Ploieşti
de Dan Berindei
La 28 ianualflie 1859, fostutl caimaoam Aina1Sta1Se Panu, de.dara în

Adunarea Ma.lldovei: „Uni·r.ea Prindpatelor este făcută I Romhllia măreaţă
şi ptli1nă <le putere se avintă către V·iittor ! Romînia merge de :acum .pe caleu.
miîntuirii şi a destinului oare o .aşteaiptă •între celela'lte naţii ci·V1iiHzate Jl ~
Europei..." 1• Cuvintele bărbatului de stat moJidovea.n cwpniiru:l mu'1t ad2-
vă1r, .diar diin ele nu se desiprtl1nd toate laturile a·cestei faze a unirii Prin-
ci1p.a1teilor.
Ziua de 24 ianuarie a reprezentat victoria maselor, a orăşenilor şi
a ţărănimii, conduse de elementele cele ma·i înaintate ale i!argei grupări
pdlitioe a Parti<lei Naţiona'le, JmP'otrJv.a partidei. foştilor boieri, •a oooser-
wtOl!'ilor. Totuşi, iiniteresele res1t'l1Îinse de clasă ale .oondUJCă1tor:ilor Partidei
Na~ionale au 1fnîniat dezvoltarea evenimentelor diin zifole ilUJnii ia.numi~
1859. De:ovoH!airea .acestor evenimente a fost ]dnată si de slăbi!Cliunea radi-
calilor ~n ţOm!Paraţie cu opmiar1Jţii lor conserv.a tori. De
asemenea, l,a această
foii:n:are a oontrilbuiii: :îlnsuşi domniitorn1 Cuza caire, veni•nd la BUJcurnşti, nu
f1a1Ce a1pel la 11a1dic:a11i, ci iinceairieă solu1i.a guvernamentală a unui oabinct
de fuzi'Une. Dimitrie Boil1intineanu si Ernanoi·l Chi,nezu -dau amănunte :isJ-
pora ~ntră<rii lui Ouza în Bucureşti', tinziind să lumineze această atiitudine
a noului domnitor 2•
Unirea Princiipatelor n-ia fos:t rezultatul unui joc al iintilirnplării, ci e:-i
a fQISt cerută ş1i iim1p.uisă ide avfotul noilor forţe de producţie, precum şi de-
I Şedinţa din 28 ianuarie 1859 a Adunării Molidovei. Monitoruil Oficial al Mol-
dovei, nr. 31 din 7 februa·rie 1859, pag. 3.
2 P.rimul scr:ie u:runăitoarele : „ ... Ouza văzu cel mai mare en.tuzi.asm„. O sută mii
de oamenii a-Ouniaţi d·lin diferi:te sate şi urbe formau acea1stă lume entuziastă ce venea
spre în:tîmpinare. Domnu1l apăru î.n trăsuJ1a sa. El era serios şi rece la •saJutările sin-
cere .a.Je poporului. .A!Illicii săi politici din Moldovia îi spuseseră că în Bucureşti era
o oonfrăţ.ie de tabaci, oameni din popor, .revoluţionar·i de meserie şi d-<aipu:nurea tur-
bură>tori a1i '1inişiei publice ... " (D.im. ;Bolintineanu, Viafa ~ui Cuza Vodă, în Proză, laşi,
f.a„ voi. I, p. 19). Chi1nezu, arătînd că nou1l domnitor er;a „Hbena1 moLdovea.n" (sau,
cu ailite cuv.inte, moderiat) reJ.a<t:ează că .la ma·n.Hestaţiile mulţimii „el, în loc să fie
fla.ta:t şi exarlrta.t de emuziasmllil tuturor, mai mult se înspăimtnit:a, se tngrijea şi în-
265"
dezvoUal!"ea ipiieţii iruterne şi de integrarea Ţării Romineşti şi a M·oldovei
î1ntr„u:n circuit eooncmiic mondial, integrare care ·duce la o internidicare
a expiloatării, bunurile create ,prin munca ţărănimii ne ma·i .a;vtÎnd num :ii
o valoare de ill!rrebuiiI1ţare, ci1 din .ce :în ce ma·i aoce111tuait şi una de schimb.
1
,,Iinda tă .oe pOipoareJ.e a căror iPll"Oducţie se mişcă •incă m forime:le i1nferiioare

:ale mun1di SC'Lav.agiste, ·ale imuocii de dată etc., scrie Miairx, 8înt atrase in
orbita unei pieţe mondiale, oare este dominată ide modul de producţie capi-
talist şi •Oa:re fooe ica vwnzarea •]n străi1nătate a P'rodus:elor for să ·deV'ină
~nteresul 1Preidomin1ant, p1este 1girozăvHfo ba.Jibiare ale sdaiv;aj uluii, şerbi·ei etc .•
se altoieşte groză.vi.a civiHz1a0 tă a su1pramundi" 3 • I n a1cest rproces de for-
mare a 1pieţii i.ntenne „aig,niioultura îrnăişi dev·ine o indLIBtri·e (·adică pr )-
duci;ie ide mă.I1furi)" 4 • Odată icu creşter·ea econ:am'iei de mărfori se dez-
voHă zi1 de zi pi1aţa internă şi odată cu aceast!a devi1ne din iee îin ce mai
acută necesitatea schillTibării relaţiilm existente în Principate şi' - ln
acelaşi timp - unificarea Moldovei şi a Ţării Roanîneşti este impusă de
P'rocesul 1decă1derii feuidallismului şi de creştere .a mo!duilui de producţie
c aip i ta Iiist.
Primii ani ide domnje a lui Cuza V0idă sînt caraderiizaţi prin exis-
tenţa unei stări de tranziţie de la un mod de producţie la ailtul, stare
văidi 1 tă lîln <toate domeni1i'1e. Un co.Jaiborntor ia! foii Dîmboviţa afirma cate-
gorrc - tn vara .anului 1859 - că PrinciipateJle Rormne ise găseau „în
crepUJS~ula ce v~ne a seipall"a întuineriml de 'lumină", ~ar alt :niar:ist socotea
că „~ar.a noaistră sie a1Nă ... lintr-o staire de tranziţiune, carie constituie lUipta
IÎ·ntre treJout şi viifor, întrie regiimul vecihi re1guta:mentar şi regimul nou
oonstituţional" 5 . Interesantă este şi opinia foii ieşene Tribuna Rominii,
înfăţişată i.n a:rticol·u1 cu titlu semni·ficaHv Revoluţia în Rominia. „Starea
die faţă a RomJniei noastre, se spune în 1acest articol, jpOate să se I'OSt~as"ă
printr-un s~111~ur cu'Vlint: revO'lruţie, ra1dkă reLnoire în 1tatul", 1a1dăugJndu-se
aipoi cu .ironie: „Dacă cul\l\Întu.l pr·in care arătăm stairea de faţă a Romi-
niei sună ră1u ·la oarecare ureahi· delica·te, spui1e-ne dacă este vreu:n cuvLnt
in vreo Hmbă, care să s·e ·pptrivească mai bine... şi idacă ra fost vreodată
vreun proieJct de prefacere politică şi sada1lă 'Căineia să i se poată mai
biine şi mad direipt înrtriebui..nţa. Reminia este ·dară dea1biinelea ·în revoluţie;
re'VO'l:uţ.i:a este stalf'e.a: ei leg1a1ă, starea ei normală ... " 6 •
Societat.ea idiin Principatele Romwne ogilindeşte în periaa1da Uniirii o
stare attentuată de !prefaceri soci3'le. lin timpul domniilor de J.a Balta
1Jima1n, în Molidov;a şi în deosebi în Ţ.aira RomtÎnealSICă se Lnregisfrează
siohiiim!băr·i sociia:le structura'le de ma.re îns·emnătate. Ceva mai Hrziu, în
1858, boi1eria este desfiinţată 1p1in Convenţ;i1a de la P1aris, ad care în-
semna rconsHin~irea un2i realităţi, aceea că ,boieria era o fastitu:tie socială
.depăşită. So.cietiatea se transformă an de an. Aiparent, marea' boierime,
'treba pe cei ce"I tnsoţeau : ce însemnează foarte acestea ?" şi că „nes~mţiMI l•a onoru-
irrle ce i se făceau, ca şi la demonstraţii·le dramelor Hnere, ce de 1La toate fe~es.trele
îi a runcau bucherl:e de f.lorr, el •Se gîndea mai mUJl•t la j1ncurcătura î·n oa.re se găsea
1
băgat..." (Em. Chinezu, Adevărul asupra căi.def'ii ministerului B<ătimiu oou Liberalis-
.mUJ[ şi istoria lui în Ramînia, Buc., 1·871, p,p. 312-313).
3 Ka.nl Mane, .OapiJ.alul, eid. H, P.M.R., Buc., 1948, voi. I, p. 231.
4 V. I. Lenm, Dezvoltarea capitGJ/ismului în RusiJa, în Opere, ed P.M.R., Buc.,
1951, vo.1. III, p. 48. · . '
5 Dtmboviţa, m. 84, şi 85 di.n 5 şi 8 aug. 1859, pp. 341-342, 345; I. G. V.alen-
!t.i1I1ea1nu, S~t111aţiunea, iî1n Reforma, nr. 3 din 13/25 .sept. 1859, p. 9.
6 Tlf"ibuna Ro.mină, m. 8 din 7 iunie 1859, ·p. 2.
266
6'Uib Lnfăţişarea de mare moş1enme, îşi p,ăstrează întiieta;tea, dar, în faipt,
alte fonţe sociale se r'idiică cu putere ltl!Îndu-i din ce Îln ce Locul. Politi-
ceşte nu rezistă decît acei mari boieri, care înţeleg să cadă la un compro-
mil.5 cu epoca ipe care o trăiiau ; ,c1 eiila1lţi sl1nt srnţi să pă'făsea;scă ·arena poli-
tileă. At.ea ,parte din lboier-irnea mică şi mijlocie, prezentă a,lături de bur-
ghez.ie, u:ncă de la: iocepuifu!l veacului, iîn rUJpta îiJTl)potriVJa mairHor boieri,
.îşi are ş·i aburn rieiprezientanţii îln 1piairtidia ce mNiifoa:ză pentru transformă
rile economko-sooial1e, dar, în bună pairie, aceştia reprezintă poziţia lor
de dai.Să, deveni1nrl din ce în ce foîne în calea prngresului, atunci cînd
.al\l'Lntu1l Sichimbădlor le iplllne iîn p;rimejdie sitm1ţia prapr·iei lor dai.Se. De-
.sigur că r0g1u,La nu este cu totul generallă şi că există uiniii di:ntre repr~zen
i'a1nţii aicest·ei cla;se, ca,f'i rămilln conseovent pe o poziţie favoraibilă dezvol-
tării soci:ale, dar chiar şi aceşHa rnprez1intă, totuşi, ptînă ;La urmă, iintere-
sele cLaselDI exploatatoare.
I1n aif.arn boierim ei de di;ferite trepte, trainsfoDma tă irn marea proipirîe-
fiate, :a1par pe scena vieţii sociale din ce în ce ma·i insli1stent şi chi:ar şi
pe cea oa vieţii ip0Htii1ce, elemente a'Parţ·i 1IliÎ'nd în mod direct burgheziei. La
oraşe, negu1.5torimea, meseiria1şii, flllncţionarii, aşa zisa „junime" (în care
nu trebuie in1c1luşi numai1 ti1nerii de tip bonjurist, aifl1aţi sub influenţa m~
<lemiz1atoare a ţărillor stră,jne, ·c:i şi un număr inseminat idie tineri, care-şi
IÎinsuşis·eră o cuijtutră în ţa:ră, în ştoHle din Princiipate şi 'În de0l5ebi prin
autadi:daicticism) f1ll111(pi>U nîndurile burgheziei. In 1general, toţi aceştia mai
joaică :încă iun rol progresist. I111 schitmib, difore111ţi1a1ţi de masa aiceasta
orăş.enelască, marii negustori şi în deoselbi marii banoheri i'şi Lm1PleteiS·c
interesele cu a1celea a1'e ~o;stei mari boierimi, p.riivind cu indiforenţă, i.n
cel mai rbun ca;z, 11a lupt.a: ce se dăldea pentr.u Hohidarea feUJd1a11ismului. l11
lumea satelor, elementele burgheziei sînt reprezentate în 1deose1bi :prin aren-
daşi. Ateştila inu stînt d®ît ni1 şte noi 1mtmmente all1e eX\ploatării, cari1 a1dună
bani ,„cu s1înge şi cu încărcări ... din s;pinarea sătenilor", dUJpă eXJprnsia
5CTHt10Jruilu.i: AIJexiandru P.eHmon 7 ; totuşi, fără îndoi'a'lă, ei au a'Viut şi un
rol de ducere îinainte a societă~ii. contribuind la grăbirea· prăbuşirii orun-
<l1u·i1r.jj ,feudale. In sfîrşit, în afara c.11aselnr exiploat·atoare, siint cei exp~'.)a
taţi şi în .primul rînd marea masă a ţărărnimii. Deşi lu1pta penttru domi-
na·ţie se dă !Între reprezentanţii daselor sUJprapuse, ţărănimea (ie:a şi m:i-
sele ex1p,ldaJta;te de la oraşe şi în deos·ebi d:i!n Bocureşti) nu este în afar,a
rrămlîntă.r·ilor saci:ale ale epiQCii. Viia'ţia dacotitoare ·a maseLor ţărăneşti şi
orăşeneşti, care sînt .lipsite .de o conducere iproiprie organizată, lmpletin-
du-.şi de .aceea a1oţiunile cu radiica'lii, rămine ekimentul hotănîtor de pro-
gres în soc.iet.a1tea .rornilnească din jurul anulu!i 18-59. LUipta ţărănimH şi
a elementelor li1ps'ite de al\Tere şi nă1păstuHe din omşe, 'luJptă care totdeauna
tfr11de să deipăşeiaocă iint1enţii,le oelor care o cana1 lizează in fdlosul lor, wn-
-stituie faotorul de bază al evoluţiei societăţii din Prind1pate în perioada
unirii. Frărrnîntările maselor constituie motorul dezvoltării istorice a po-
porullui 110mîin 1în anii î•ntfă1ptuiir:ii Uni1rii Ţă·rH ,R.om~neşti Ş·i a Moldovei, con-
f.U!imînd Îincă Oldiată justeţea terei lui Marx şi 1E~li.5 că „i1storia oricărei
societăţi Ide pdină azi este i1.5foria l'llif)ltei dintr:e ctase" 8 •
Di-vainuil atd hoc din 1857 ipUlsese ]n faţăi, pentru Dnilîfa olară, în a doua
juimătatie a veaicu.lui XIX, diifer.itele claise ale Ţării Romineşti, tn timpul
şediinţelor sal1 e 1pufilT11du~se auzi pJnă şi glasul obiditei ţărănimi. Peste d:ii
7 Al. Pelimon, Impresiuni de călăi.orie în Romînia, Buc. 1859, p. 165
B K. Marx şi Fr. Engels, Manifes.tu/ pa.l'tidului comunist, Buc„ 1949, p. 32.
267
ani, Adunarea Electivă din 1859 stringe din nou Ia un loc pe deputaţii
mUJnteni, dair de diata aceasta lipses;c purtătorii de cuvu.nt ai marii!or mase
de 11a oraşe şi sate, acestea fiind reprezentate doar prin depwta1ţii m1i
mult sau ma!i !puţin sinceri ai laturei de stînga din această Ad1mare a
claseilor dominante. Ma!fi1le mase sJnt înlătu.rate de la o p1arHdipare directa
la rezo.lrv.a.rea prol!:Xleme'lou· ()lbşteşti· .prin diispoziţiile reacţiionaire ale legii
electorall•e anexată Convenţiei de fa Paris. Despre ele se va hotăr·î fără ele.
Cu taate acestea, amiintirea zillelor din i.anuarie- 1859, ca şi suirda dar
pUJternioa nemu11uimiire ce s•e simţea ,prezentă în sinul maselor, i>nfiluen-
ţează ;puternic a:s1.J1plla IUiptelor politice ce se .dau încă o bună bUJcată de
v.reme numai între clasele dominante. Activitatea Aidunării şi .aJceea a gu-
vernelor nu se poate mpe nicio cli1pă de realitatea socială a ţărănimii,
care-şi cerea pămlintul şi a mas·eilor orăşeneşti setoase de o nouă vi1aţă.
DlJ!pă î-nidoita a/legere, a1pa1reint, bucuria tuturor este egală. Se rlau

hanahete 9, Cuzia. Vodă e.ste p.riimit cu entuziasm !ia prima sa iintmue in
HU10uireşti 10 şi Arice,s.cu declamă, e'Vocîind ziua de 24 ia111uarie: „Aturri
,Juipu1l .cu oaia p1e loc frntenniza;ră. Şi sbirul cu martirul ·atunci se'mbră
ţi~ară ... " 11 . Cwlind îinsă, mase.a este aruncată jos. l.Ja !Îl!llCeiputul 'lui· martie
1859, „DîmlboviţJa" anunţă că „aigefllţii coterii'lor se aspiră la putere tur-
nilcă 1pe cale·a Parisului" 12 , iair „Rornînu.1" reiproduce o corespondenţă din
„Steaua Dunării" in .care Bi1bescu eslte .acuziat, .iin mod 1di.rect, că „1lucr-e1Ză
1n contra domnu1lui Cu:zia", fii.nd sprijilnit de giinerH,, ruidele şi prietenii
săi din Adunare 13 • ·
Păstrarea vetJhiului aiparnt de stiat - în· deosebi în ceea ce priveişte
pe su'bcirmuitor.j - favori:ziează oamenii „trecutwlui". Prin jUJde1e circulă
zvonurHe oele mai reacţionare. La 23 februa.rie 1859, adimi1nistiratorul r!~
Romanaţi, Petre Măin.escu, anunţă pe Nicolae Golescu, miini:st•flul de In-
terne, că de citevia zi'le se ·răspundeau la Cara,cal „ni·şte zgomote foart~
stranii şii suipărătoaire liniştei sodetăţii", el •procii:înd: ,,Se zic1e că o armie
turcea1S1Că iare să facă o năvălir1e pe p.ămîintwl nostru pentru pedepsire?!
naţibnalului fapt de .la 24 ianuarie, că ateia armi e are 1;ă l{)f\Jleas 1 că mai
1
cu selamă pe cei mai ardinţi apărători ai cauzei şi c;:ire au diat naşreire

u.nei asemenea friuimoase idei şi altele". Adminisfratorull adaugă că „'.Jr-
ganrnl unor asemeinea triste zgomote sînt mai .ales a•cei:a care ~n toate oca-
ziile au servit de maşină partidelor reacţionare" 14 . Peste dteva luni, un
anume Dumifr.u La-scăr di.n Ploesti larnsează zvonuri similare la Pitesti 13.
AJcest.e u.ne1.tir i reacţionare isfI111: .favorizate de intîrzierea recunoaştedi în-
1
doitei ailegeri de către puterile g1ara:nte, întfrziere ,pricinuită şi de atitu-

dinea net ostilă a Turciei şi Austirie1i, dar şi diin cauza chestiunii şi apoi
a răzlboiului din It<ilia, care coincentrase :acHvitatea di,plamatică eur~pe:i:nă
î.n a~tă direct-ie. AcHvitatea dusmă.masă a conservatoriilor si ultra-iconser-
Viatorilor nu 'ia siflîrşit odată cu recwnoa1şterea a•legerH dom'nitornlui Cuz3,.
ci suro ea continuă şi in htnile şi în anii următori, <intreţirJ1i111d ncmulţu
miri!le inererne prnliu.ndelor schimbări ce aveiau loc în toatie domeniile şi
căutiîind să discrediteze „noul regim" in ochii mase'lor. Conservatorii se
9 Naţi!onalulu, m. 16 din I febr. 1859, ,p. 61 ; Romtnul, nr. 14 din 3/15 1859, p 53
10 NaţiOi!Vllilulu,
nr. 19 diin 12 febr. 1859, p. 73; Anunţător.u,f Ro.mîn, nr. 13 din
11 februa1l'ie 1859, p. I ; Dîmbovifa, nr. 36 din 11 febr. 1859, pp. 142--143.
li Na{i:ma!u!u, nr. 17 din 5 febr. 1859, p. 67.
12 Dîmbovif•a, n.r. 42 di.n 4 ma·rilie 1859, pp. 166-167.
13 Rominwl, supl. J-a nr. 29 d.i-n 10'22 m3ritie 1859, p. I.
268
sbrăiduesc 1ca prin aieeastă acti\/itate de subminare să înd~părteze poporul
de lupta sa penfru o viia1ă mai bună, cărei, fără Îlndoială, z,yonuriile şi a.ţi
ţările reacţionare aveau în buină măsură şi asipectul unei diversiuni.
BvenimeinteJle a:cestor ani se de.sifăşoară im P.ri1nc~piaibele Romîne în
Ga1driul unor grele 1mprejură!I"i ewnomioe. Cantiinentu/l ewropean fusese zgu-
duit în 1857 de o puternilCă criză economiJcă, ale căirei ei.oouri se men{in
şi în ainii .uirrnătDri penllru aceste regiuni mai periforite ale continentului,
im, ;pe de altă 1pairte, însăşi terminarna co1111f,Li1atuhri di!!ttrie putarii[e a.plll5ene
şi Rusia (lin 18~6) provocase dificultăţ·i ecommilee, .Pe 1deiqpairte prin sieă
derea cererii de cereale :romiiineşti în ApUis, fa.r, pe de aQIJai, prin reveniirea
1
masivă ,pe ipia~a mondială a g-riîului rusesc. G!iiul 1 iinsemna îin acea viremc
pientrn Primipate plir1g'Ma princi1p·a[ă a eoooomiei şi biună1stării lor. In pri-
mul! an de existenţă a nou/lui stat - oare datori.tă prevederilor Conven-
ţiei nu reprezenta tun tot coherent şi pe <l€\plin org1a1nizat - Molidova şi
Ţara Rorrn~nea61că se găsesc îin pli:nă criză oomerdală. „Gazeta Tra1n:sitl-
vaniei" semna'la faptu,! că arendtaşii munteni şi moldtweni aveau harnb::i-
rele p:line ide gr·Îlne pe care n:u ;aiveau unde să le de.sfa!Că 16 . La aicearstil
se .a 1 dă,UJga s:căide.rea 1prnţuriilor cerealelor, cerut1e muil1t .mai puţin pe pi·aţ.1
st.răi.oă, căd „ fonomenul cel mai gemem! şi mai izbitor al! or:izelor com~r
1
da·lie e.ste scă1derea suibită, geineJ1allă a preţuri!OT mărfurilor, ca1re unmea.ză

dt11pă o uricaire generală de .lungă durată a acestora" 17 • Din aioeastă gre·1-
1:iate de desma1ce:r•e .a .produselor so!UJ!u.i şi din scăiderea preţurilor de1curge1
un a:lt as1pelot a.1 grelei sit.t11aţii economiice din Pr.iloci1pate, aşa numi1a -
de oontempi0rani - „icriză arendăşească". I1n timpul răziboiului dintre
1853 ş.i 1856, nece.sităţille de cer·eate ale putierilor 1aipus•Eme prnvoca·s~ră o
put 1 ertnitcă urca1re a preţwrilor şi asi1gur:aseră o 1des1~a1oere lesniiCioasă a
acestor ipmduse. Dtupă iîncetarea ostiiHtăţHor, cerere.a diminuează, preţuri.!~
scad şi arendaşii, oa•re se angajaseră 1să plăteiasică arenzi proporţi:onale
cu cJîştiig.u.r:i1le real;zate în timpul ră'Zhoiului se gă1.51esc în situa.ţia de a nn
mai putea faice faţă la 1plata cîştigurilor.
întreaga &oinomie •a P.ri:nci1p.at.elor Romine fiind strJin.s legată de pn-
dm::ţia şi desrfacer„ea girineloir, pa.raa.iQ;ia eiconpmică imbmică as1pecte g·enc:-
rialle, ei adă 1ugindu-i-s1e - ca un rorollar natura'! - şi o puteimică criză
monetairă. I(ia1 r l Marx arată că a:oest fel ide criză a1p,aire a:tU1nci dind maneta
trece ,,de la forma doar ideală a manetei de cJa,kul, ila oea ide numenar"
şi dnd „ea nu ma·i poate fi ~nlocuHă cu măir,f.ur 1 i de T'~nd", „Vla1loarea d~
!Î>Iltrebuinţarie" a ·a•cestora deveni:nd „fă.ră valoare". „Şi iată 1.:icum, scrie
sugestiv Marx, răsrnnă pe ipiaţa mondiallă stirj1gătUJl: Nllima.i banii s;înt
mar.fă I Aşa cum cerbul muige dwpă aipa r-ece, tot aşia s·~letu!l burghezului
muge idUJpă bani, singura avuţie ... 18 . Altă dată, tot Marx descrie acest
moment de criză monetară, arătînd că în momentele de criză „banii a.par
d 1~n .nou subit nu ca mijllocitori ai drcul1a~·iei, ci ca singuil'ă formă a1deva-
rată a va.lorii de schimb, ca u:n:i1oa avuţie". „Sumnmm bonum, ar.ată el,
după care .se alea.rgă în asemenea momente ca diu1pă singUJra avu1ie, sînt
banii, bainii p-eşin şi toate celela:hte măirfuri, tmmai pentmcă siînt vatllJfi
14Arh. Stai. Buc., Min. J.nt T. Rom., Div. Adm„ Dos. rn-. 2490/1859, f. 36.
Biuc., Min. Int. T. Rom., Div. Adm„ Dos. nr. 2497/1859, 1f. 102-104.,
15 A'rh. Stait.
16 Gazeta Transilvaniei, nr. 26 <lin 8 ~unie 1859, pp. 103-104.
17 Karl Marx, Con,tribuţiimi la critioa economiei politi.ce, ed. P.M.R., Buc. 1954.
p. 199.
1s ~ari Ma1rx, Capi;talu./, ed. II. P.M.R., Buc. 1948, voi. I, p. 152.
269
de întrebuiinţ<are, ,aipar pe lingă bani ca oeva inutil, c.a ni,şte Mea,~uri„
jUJCăir·ii, sau, ic.um sp·uinie doctoml nostr.u Martin Luther, simple găteli sau
ghi1fifu1ifa1Jă" 19. Ace0sta era s1titLaţla şi 'În MoM'O'va şi Ţ)aira RorniÎlnească în
prirni\i aini de domnie a lui A:Jexanidiru Ioan Cuza. Foaia ceva mai sus
amintită amtă in vara anului 1859 că „visterHle P1ri,ndpatelar sîint lipsite
şi des1podate ca nli:ciadiată de Ia ainu1l 1829 încoaioe" 20 . Situa,ţia economică
:pireocu1p0 pe oOlntemipor:an:i ; .pentru eco1nomistU1l Dionisie Pqp Marţi.an C'a'i.1-
zele crizei urmaiu să fie căutiate în slăbirea legăturrifor cu comercianţii
1Străini, în anairhi a idÎln iaidiminlistiraţia economică, Jn oriza a1gri1oolă şi m,:;i
1
a1les iîn iia1ptul com)pliicărj,j comerţului, ajuins nec.o1111patibH cu „iprimitivita-

tea" nivelului comer'Ci1a,1 din Pri1nie:i1P·ate 21 . Lipsa de numerar - c1riza m0-
net,airă - a1pare şi ea printre preocupările ,pu1MkişHlor viremii. „Chestiu-
nea nUJITiermiu1l'lli, s'Cr'·ie unul di1I1tre alceş1fa, în rnltimele ziile ia.le a1nulm
1858, est'e siingur:a µhestiiu:ne c,e ne preocupă. Trnnsacţiu1nile se fac cu mire
anevoinţă şl am 1aJwn.sără ia nu mai vedea deCIÎt hLrtie şi iar hîirtie, c:ar~
fooce din miînă în, mfoă 1ca un meitiail... Criza crieşte, temerile se aidaugă,.
ore,dlitetle se limitează ... " 2 2 •
„Nowl Tegim" este primit cu satisfacţie de cei în iprimul rind loviţ~
de ace1Ste grele împrejurări :economice, 1aceştia nă1dăj1diuind că prin spri-
jinu1l /10i'liotr 1guverna1nţi situaţia. se va iimibunătă1i, dar ·$pierianţe1e lor mt
sfat ,im1p1Iinite ân măsura aşt~ptăriilor şi IUlcrnl p!1oiduce nemulţumi.ri, mai
ales cinci c0tncomite.nt se ·adaugă noi obligaţii fisicale lega.te de însuşî
procesul ·de tra.nsfo11mare social-eoono1111ică capifalistă a ţării şi care nu
sillnt ~nsoţite de ]n;J.esni'fille pe caTe minţile 1simple 1l1e doreau mai griaibnice
delcit se puteau de ·efediiN reaHza, îndeoselbi dooau-ece clasele domi1n1ainte
slujeau în ;pr·imull riind pu-qpiriului lor interes. „Comeroi,a1nţ,ji văzmiră, scrî~
ziaristul Husui~eanu, în loc de stiabi;Jitatea .ce o aşk•1ptau, tocmai din
oontm dezoooiinea şi nes-igural!llţ:a, care omorlî creditul, c-aire ruină comer-
ciuJI, oaire aruncă pe 1t.1Hţe muritori de foame oameni miliondşti cîteva zile
mai naiinte, î>n loc de uşura•e ,a comet1ClLuilui sie pomeniră cu dă.ri neaştep
tate" 23 • lin ,primăwra anului 1860 admi.nistiraţia ide DOl!j raiporta : „Co-
1
merciul nu pros1peră, este-:n amorţfre" 24 • Această grea situaţie economică

corntitUJi·e ,unu1! diin aspectele ceJ,e mai oar.aderistiice 1ale prooesiului de
creare a statului :rolm!în bungez în primii aini dupiă 24 i1a1nuarie.
Ga re emu forţelle politice roare stăhJau faţă în faţă î<n această pe-
1
rioadă ? Deopairte erau radicalii, de ceaa1altă canservaitor·ii, ia1r la centru

moidernţ-ii. Cei dilllhli er;a.u purătorii de cuviînt ai maselor, care î111că ii
urrnlau. Următoriii stăip!iineiau o puternică bază matieriallă şi erau stăip1ioi
ai .A:du111ări1lor. Legeia electoraJă a Convrenţiei, pr'.iin carialdeml ei r·estrjinis,_
conţinea in si1ne absrnrlditatea de a lă1Sa în gr-ij1a pr'iv:illegiaţilor, desfiin-
ţarea privilegiilor I Cîteva mii de oameni hotărau în a·mJbele ţări soarta evo-
luţ-iei lor politice, i'a" „cinci milioane de .ţărani nu aiveau nimic a păstn
şi a aipăTa" 25 • Conservatorii prirveau cu ură miice încerealfle de modifkare·
a sistemului electoral, căti, pe drnpt cuvint, „1iin chestiunea eloctoirailă, e:-a:
19 Idem, Contribuţiuni la ,critioa e,conomiei politice, ed. P.M.R„ Buc. 1954, p. 155.
20 Gazeta Transi</v,anie.i, nr. 26 di.n 8 iunie 1859, pip. 103-104.
21 Dîimboviţa, nr. 42 şi 43 1diin 4 şi 7 marle 1859, pp. 167~168, 172.
22 G. I.n. Petrescu, Situaţiune I, îin Naţimwtu.lu, nr. 5 1dun 21 decembrie 1858, p.181
23 Secotulii, nr. 56 din 24 noiembrie 1860, p. 222.
24 Arh. St., Mtn. Init. Ţ. R., Div. A!dm., .nr. 2600/1860, f. 109.
25 D. Boli1ntinearnu, op. cit, voi. I, p. 67.
270
in Joc nu numai d001ina1ia po.1itiică imediată a boierimii moMo-1\nalahe, ci
şi întreigull ei viitor eooll1omic" 26 . InSitîrşit, cel idie 1a1l treHea element poli-
tic i~ repirezientau moderaţii. .
Conservatorii căutau să se 1prez'inte drept doritorii unui prog res lent. 1
deoarece, după aum observă C. A. Rosetti, „•nici chiar şefii regimului

trecut nu anai cutează să-l susţie pe faţă, atît este [acesta] de scăzut,
de căzut şi ide ucis" 27• Alceasta nu-i illllJP'iediica să uneltească în umbră
şi să agite chiar pe faţă ideea ip;rirvţuLui străin, nu at!ît pentru i'dee în
sine, oit p€1nt~u a uşura Tăsturnarea stării inoi de luaru ri, i.nstiaurată l1a 24
1
ianuarie 1859. Teama de mase şi ide raidiicaJi, :pe care ei îi numeau de

mulite ori socialişti, era o iprinoilpaJlă oairacteristică a aioestor partizani ai
1
iTecutu.lui, cum ii numeau ~ontim1Poranii.

In faţa acestui „bătrî:n gîrbov numit tn:!clllt" 28 , ise ridkau 1liberailii şi
în dool5ebi radica!H, 11:ahura lor de extremă stingă. Vailentineainu socotea in
iuilie 1859 că „progresişti ·sâint 1toţi oamenii a1ceia 1car-e i1Uibeis1e în tolată sin-
1
ceirHa.tea şi puterea ronvincţiunilor inaiintarea şi 1prosipieTitat1ea p,atriei şi a

omenirii" şi :Că ei „compun... majoritatea naţiunii : junin1ea, oamenii de
p:r'Olfesiuni 1JiJbernle, bUJI'lghezi a şi 1pqporul fomi:nat..." 29 • Iar Bolliat. saric şi
1
e l, oam în ateeaşi weme, între altele, următoa.r.eLe, un .legăitură cu progra-

1
mUil şi dorinţeile radilca1lilioir: „ ... Voim să avem aiibertiatea a 111e ad111na unde
vom voii, câţi vom voi şi pentru ce vom voi, .a ·dhs1cuta iÎn publi1c cit vom
w1i şi orke vom voi şi a comunica, pă'reri:le noashre ipr'iin presă celm cari
nu au fost faţă. Voim .. să sfărlmăm clasele pri;vi1legiate, intemeiate pe
minciuna cualitătili de :na.steTe sli să dasăm i1ndividul in erarihfo socială
adieivărntei sale v.afoaire. Voim ioa pe Jiingă propri1eta.tea numai materială de
mo~ii şi de case, 1ce am avut p'ină 1acum, să ne desrab~m şi 1piroprietatea în- 1
ţeJlegăloa,re, industria şi .proprietatea mor.ală, cugetarea ... Voim să Uiberăm

şi mo~iiile noaske <le dăicaşi şi ide intervenţii zaipdeşti' ... " 30 • Emanoil Chi-
nezu, care mai Hrziu se desparte de libera!\i, manifestindu-se dre,pt un
partizan .ai unui lilbera,\isrn moral şi religios, oondarn:nă pe foştii săi amid
pentru ifa1ptul, scrie el, că „nu i.stiură opune priinciipi+le rnora1le în contra
forţei şi a violenţei" şi că „ei apus·eră forţa şi rviol 1 enţa p:oiparu1lui şi a c1a-
setlor iir1lferioaire, pe care le .iritairă, •le aţîţară şi le exa!ltară p'Tin presă si
dis'OUTSUJr·i1le iJo.r, ipir:in manierelie şi manoperile lor irnora[e" 31 • Chinezu dă
ca priim exemipfo .ai! aoestor metode, 1pe care le iatrib.uie lu:i Rosetti şi Bră
tianu, primirea do1mnitornlui Cuza î:n Bucureşti, 1la inceiputul anului 1859,
dnd fru1nt,aşii raldical\i: aminitiţi apelează ila „poporul d'in 'dlasele in1feirioare.
de ttalbabi şi alţi meseriaşi din Biulcureşti şi de pTin prejur, cu care iÎ11!cepu·
seră deja a turbura societatea" ~ 2 •
Alceaistă conducere a rnasel0ir şi agitare a for era pirilndJPafa armă a
radit.a1111or, cu toiate aiciet.sbea ei nu trebuies1C ~0111Sideraii idinlwlo de limitele
ipe :care l'i le dădea 'Însăşi ,pozi,ţi.a 1lor de clasă. Astf~l, vedem pe Bolii.ac
susţinlrnd tă oamenii de fa 1848, prin caTe h11ţelege pe raidiiowHi din 1859.
1
26 T. W. R.iker, Oum s-a înfăptuit Romînia... , (trad. rom.), Buc. 1944, p. 368.
21 C. A. Rosetti, Trecu.f şi vi~tor, în Romînu/, nr. 3 din 8/20 'Da1n. 1859, pp. 10-11.
28 1btdem.
29 I. G. Vailerntineanu, O po!Uică de cabi net, Ibid., nr. 82 din 11/23 iulie 1859.
1
p. 329.
30 Cez.ar Bol11iac, Libertatea presei, lbid., nr. 69 d•i;n 11/23 iunie 1859, p. 274.
31 Em. Chinezu, op. dt., p. 290.
32 Ibid., p. 313.
27t
nu erau nici roşii, nici repu1blkani, nici socialişti şi nici comunişti 33 , iar
altădată, tot el se arată ·Un vajnic aipărător al proprietăţii, care, dillipă el,
„este baza ş.i durnta familiei, este constituirea societăţii, este ideea pri-
mară .de pa.trie" 34 • Totuşi, radicalii constituiau în a-cel moment un element
de progres în strulcturn sociailă a PrincipaMlm, ei .1U1ptî1id ipentru 11i1CJhi!d1rea
putemiicelor elemente f.eudale. Mai tîirziu, pirin a'1iarn1a .tor cu !"Ei)Jrezenta nţi
ai conservatorilor, ei var trăda wceastă !]JOziţie şi se va ajung·e la regimul
burghezo-moşieresc. In 1859, ei sînt însă hotărîţi luptători pentru instaura-
rea noii orinduiri. Rosetti scrie doar că oamenii „vechi" nu trebuie folo-
siţi fî'n. a.nU1mite iposturi (de pi.Mă cele de administratori), '1..Ilrllde sînt nect>-
sairi „oameni cu totul inoi", tdooareoe „s•Lnt iidei care nu !Îinca1p, nu pot incâ-
pea in mulţi idin cei vechi" 35; iar Bollia1c declară următoar~le acestor par-
tizani ·ai treicutuQui, pe care-i numeşte „oameni fos iH" şi „ip1ril\l'Î'ie:giaţi băl
1
sămiţi": „Uni.rea este cu neputinţă 1între noi şi iî:ntre voi, pentru că legile
nat1urii se oipun, rpentrută viaţa nu mai intră unde a intrat moartea ... Tnns-
fornnaţi-rvă şi v.eţii ,putea trăi lintre noi. Contopiţi-vă un societate, de.5erHri·d
r:1ai.sel1e voastPe Ş·i soci·etatea vă va dasa pe toţi c-iţi veţi ii de dlasat, <lit;nd
iiecăirui.a duipă vialoarea lui 'interioară, dU1pă caipa'Citatea şi minţa sa de a
serivi patria icu onoa.r·e" 36.
Radicalii .a;eestei perioade, adică în a.nii premergători in.cheieriii caali-
ţiei monstruoase, pot fi asemuiţi icu ,partild1tlll Munte1ui ,d'i.n ~ilrTl!puil Reipiubliicii
a II-a f.ra1nceze. Desi1gUJr că sta1diul de evoluţie a Princiip.atel·or faţă de
Fr.anţa dădea o ailtă rompP:nen1ă sotiallă acestei fo1ma.ţii !J)OHtice, dar, in
afară de aceasta, poziţia sodal-tpalitiică a rndka'lilor ·romlÎni din jurul anu-
lu1i 1859 şi aiceea a. partidului milcii huirghezi:i :tra:noez;e ·demdcrate din jurul
1
·anu.lui 1849 ipir·ezintă nenumărate trăsături icamune. Mia.rx arată, de pilidă,

că ~ntereJSele materiale ale parti1dului Muntel·ui ~.cereau inJStituţiuni dem<Xra-
tice" lin iFnanţa anilor 1848-1849 37 ; ori aice.lai$i lucrn se ipoate spune
despire rndica;Hi dim Ţara Romlineasieă, cari luptă pentru progresul so ia[
în anii din jurul lui 1.859. Marx însă a dezrvăluit ou măestrie şi aspectele
negative ale partizanilor lui Ledru-<Rollin. El a arătat că „exterioriz<J··e;i
errengiei revoluţionare" ,a padiduilui Mu>nt•ellu'i „se măr·g·Î!nea la ieşiri p H -
11amentarn, :)ia diepunerea de acte de a:cuzare, a1meni:nţări, ton ridicat. rlis-
cursuri tunătoare şi extremiste, care rămîneau simple vorbe" 38 . Tot Marx
subiini.ază faiptul că S/caipul de rcăf)Jeteni•e .al partidului M'tl!nteiLui era aceJl:1
,1de a iin~.r~nige puterea bu.rghezi1ei, fă1ră a ides1 lănţu'i iprolet.a:riatul sau a-l
lăs:a să •aipară altfel delâit în persipoctivă" 39 • A!ceste teze se ipotrivesc şi ra-
dicalilor munteni din perioada Unirii, .care, ca şi partidul Muntelui prin
1849, reuşesc să antreneze marsiele în j.urull ilar şi in folosul SiCD!puirilor lor,
[imitate la. interesele for de dasă. „Romîinuil", „Refonm.a" sau „Inle;:wn-
denţa" 1militea.ză 1pientru .pragr·esul soda!, îm1potriva rînduelilor feud:de,
per:itru dnepturi şi Htbertăţi demoorntke. Ra1dicalfr luptă ipeintru sf!lr·îrnar ~J
oaldrului ângust a•l Mlaţiilar feud.a1lo-clă1 că.şeşti, ei .repirezentînd forţ: 1 poli-
33 Cezia.r Boli!ia;c, Esplicarea cîtorva vorbe, în Romînid, .nr. 29 din 10/22 martiP
1859, pp. 114-115.
3 4 Idem, Pa.nti·dul Naţiona1!, lbhi„ nr. 18 din 12/24 febr. 1859, p. 71.
35 lbid„ nr. 32 din 17/29 martie 1859, p. 126, col. I.
36 Cez,a·r BolHac, Liberta.tea Presei, lbid„ nr. 70 din 13/25 iunie 1859, p. 278.
37 K. Marx, Luptele de clasă în Franţa (1848-1850), ed. P.M.R„ Buc„ 1948, p.119.
38 Ibidem.
39 Ibidem, p. 126.
272
tică 'organizată ·ci noii orinduiri capitaliste. In a1celaşi frmp iînsă, ca şi pa!i-
±idu1l Mun1elui din Franţa, ei caută să frîneze aivîntul maselor, atunci dnd
se tem !Că [.nsă·şi interesele lor :prQprii de 'exploatare vor fi Lezate, ceea ce,
de ialtfel', nu reuşeisc întotdeauna, rnasel,e deipăşindu-'le ·des,eori' intenţrne
ntă1rginite. Pe d.e altă parte, ·ei caută să ca1na11izeze aivlÎ!ntul ~evo,Juţionair al
celor 'eXJp:Joata.ţi, căutînd să 'dHueze tdorinţa de 'dreptate sc;cia1lă\ s-o Hmitez1e
doar la lupta împotriva foştilor hoieri (şi aceast,a nedusă pî:nă fa i0a1păt)
.şi să arnesteoe 1pe dt posj1bi!l eliement,e1'e sodale ale luptei revdl·uţionare a
maselor cu 1problema realiză.f,ii aStpiraţii.Jor na1ionaile, ·de oare de 1alt.ie1l erau
şi in irealitate a:cestea strîns ·legate. Cit de asemănători' sînt radicalii mun-
teni şi micii burghezi ai lui Ledru-Roblin îin frazeologia lor ip1arl1arnenbn·
g,a:zetărească, :în „ameninţări, ton 1ddkat, 1disicur-suri tunătoaire şi extre-
n1i1sme care rămineau simple vorbe" I Gu toate a·oest,ea, aicest „partid al
Mu.nteilui" muntean irărnlÎne singurul element p0!liti1c ong·anb~at şi dinamic,
conducător al maselor, pină la 1încheierea coaliţiei monstruoase.
Irnsrffrşit, intire conservatori şi r.adi'cali, se găseau moderaţii, forţa po-
'!itică pe care se sprijină domnitorul Cuza şi din care-şi recrutează cei mzii
.apropiaţi sfetnici. Radicalii afirmau că existenţa moderaţilor nu era întru
ntmk justi!ficată, ei fiind „cu totul de {.>risos ... , nefiinrd excesul nkăierea" ~ 0
şi că de a!Hel, „fa noi inu siLnt ardevăr.arţi modernţi, ci le putem zice mai
bine co:rrservatori" 41 • Va1lentinean:u susţine că moderaţH sunt „lirberalii cei
fa1lşi" sau „nişte maimuţoi moderni, care ilatiîlnd toate parUde1le, nu fac
alt deJaît a servi interesele lor :proprii" 42 ; Bo;lliac ,aifirmă că aceşti: moderaţi
,J.ac mai mult rău progresului iclecît 1chiar retrograzii" 43 ; iar Aricescu <le-
-OLară că ei emu „nişte filieici .politici, oameni newns·e!CVenţi, care ins1piră
tuturor ne~ncr:edere şi anUpatie, fiJndcă 1s.Îlnt de toate fără a fi nimirc, fiindtil
-cu vorba iSiint alibi şi cu fc:11pta negiri, fii'ndrcă sfot de toate nuan;ţei·e, fă.fă a
ii de n:ido culoare p;ronufllţ.ată" 44 • Gr. Sernrie scrie tot fui această vreme
poezia „Minciuna şi ,adevărnl", în care vorbeşte, între ailtele, de „împeli-
ţata nnoder.aţiune" 45 • Totuşi, 0ificiosU1l din 1859 al acest1ei rpart·i<le, „CurirP.rul
P.r·incipatelor Unite", 'Căuta să demonstreze că oamenii trecutu1Hi nu pot fi
folosiţi şi că cei ai prngres1ului „devin cu totul impoisibHiJ" 46 • Ră·spunz:îrd
parică acestor afirmarţii, B0rlldac îi iacuză pe m0;derarţi în „RorninuJ" că „cer
progresul de rnşine numai, fără să-l dorească ; stri:gă în contra abuzuri·br
şi le men;ţin in puterea for; se pMng <l'e anbitrariu şi-l comit rneîncetat; se
fac că cer ;lumina şi o sting ipe .unde se iveşte" şi că „'libertatea în gun
lor este ~gild:a care le •ascunde despotismul" 47 • De farpt, aceşti moderaţi
erau într-adevăr nişte conservatori cu unele tendinţe de ,progres şi cu do-
ri:nrţa ide .a găsi un compromis înt'I"e trecut, pe care-l regretau în multe pri'-
vinţe şi înire prezentul Convenţiei, pe oa.re-tl 1aidmiteau în 1unele privinţe.
Din punct de veid'ere sotial, ei reprezentau partea diin moşie.rime cu idei
40 C. Bol1Ji.ac, Moderaţii, în Romînttl, nr. 37 din 28 marrtie/9 aprilie 1859.
pp. 146-147.
41 X., Mmif;terul, in Dîmboviţa, nr. 100 din 30 sept. 1859, p. 403.
42 I. G. Va:lentineanu, O po.liiică de cabinet, în Romîntbl, nr. 82 din 11/23 iulie
1859, p. 329.
43 Cez:a,r Bolliac, Modera'fii, lbid., nr. 37 din 28 martie/9 .apr. 1859, pp. 146-147.
44 C. D. Aricescu, Moooraţii şi retrograzii, lbid., nr. 103 din 29 august/10 sep.t.
1859, p. 394.
45 !bhd., nr. 86 dÎlll 21 iulie/2 august 1859, p. 345.
46 CLJ;Tierut Pri·n.cipate:lor Unite nr. 6 :dbn 28 mai 1859, p. I.
47 Cezia.r Bolliac, Libertatea presei, în Rom1nwl, nr. 68 din 9/21 iunie 1859, p. 270.

oeva mai ;a:vans.ate, care-şi dădea seama de impos,ibilit,atea revend.rii la ve-
ahrul regim, dar care totuşi era astiaă instaurării unei ,forme de sfat par-
lamentar bur,ghez. ·
Anbifrul forţelor politite, care se ciocnesc in 1primH ani de 1ex~stefllţă a
Princilpate:Jor Unite, este 1domnito.rru1 Cuiza. Poziţia de dasă a ia:oestui.:i1, ca
exponent 1al :UJnei categorH a moşierimii 1dorifoare de rprogr·es, dar de pro-
gres ,,moderat", se oglirud;:işte in p.olitiica internă a iintr·egi:i sa.Ie domnii.
In tQţi anii stă1p~nki.i sa1le, Cuzia se sprijină ipe moşierimea :Jilbernlă, a cărei
ctesfiinţare - 1ca şi a :întrngii moşierimi - nu o doreşte; diin această pri-
ci1nă politi1ca ,sa dure la o trecere iintomipletă fa rellaţiile ca1pitaliste şi în
acelaşi tiIIlJP, gmiţie acestei ipolitici, moşierii ipăstrează o miare fopţ:ă eoJno-
mică, ohi·ar du1pă reforma din 1864. La aceasta se adaugă şi tenJdinţa pe
care o iavea CUJza ·Spre o idomnie .personală, autori·tară. Valentineanu ob-
serivă că ;damnitlornl, „care nu iUJbi'a estremele, timea de la inceputul dsm-
niei sale, la un 1part'id al isă1u IJlil"Oipr'iu, la o camari:lă" 48 • Bolintiineanu arntă
şi eil că :domtitoml „voi a-şi crea o rouă ipa'ftidă, al cărei calp, să fie el",
d·ar că „diin neferitire alese o ceată de oameni fără pr~ndpii, fără patrio-
tism, fără simţămîntul :li1beirfă,ţii, 'Oeată de mercenari' oa.ri, după căderea, sa,
fuseră cei mai aprigi inamici ai săi" 49 . însfîrşit, Chinezu susţine că dom-
nitmu:l aj'ull'Sese să se creadă „un iprindpilu, .nu ·prirncipa'1ul magistrat al
statuJru•i" 50 • In icOl!lSecilI1Jţă, se poate aHrma că ~!lesului de la 24 ianu1::1rie
H revine &n ibună măsură răspundePea desf ăşurăirii eve111Îmentelor ia.ni;\ or ce
unmearză ~ndoitei alegeri, <lasifăşurare care iar fi ij)Utut imlbrăca aspeide cu
1
mult mai 'a1Piropiate de prog,res, dacă :domnitorul s-air f.i bizmit pe e1lementeile
tele mai1 de stnin1ga a,le daise'ior dominante şi nu şi-ar fi Spirijinit domnia p,e
elementele aşa-numite moderate.
Durpă
*
a'1egerea de :la 24 ianuarie, cirmele iputerii sânt in:redinţ.a:te UJrui
guvern de fuziune fiHpescu-Golescu, care nu are o lungă dăinuire şi căruia
ii urmează„ .!ia 25 rnairtie 1859 'CN., calbinet,ul format de iC. A. Creţulescu.
dominat de Nic. Creţule.seu - .UJnUJl d'in bărbaţii politici mod€1raţi iai VT·zrnii.
Sulb ace.st g.uv.eir!n se IÎlncearcă, iără sutces, real'i1zarea 1Drr11prnmutrului intem
de 8 mi,Hoane, se isuipune Comiisiei Centrale l·egea inti1111derii reorutării l::i
toate dmsele socia1·e; se <lesiflii!nţea,ză ·EfJoria DmmurHor, crclnciu-se Di-
reCJţiia LulOrăiri'lar Pulblite ; se creează 01f:iciul de statisti'că, c01nduis de Dio-
nisie Pop Marţian; se diUICe o politiică demnă fată de Austria, ·interzidn-
du-se, !Între .altet.e, căJpr·arilor constlllatului au1Striat ide a intra arma1i in
pretorilile tribunalelor şi se somează egU11T1enii greci d'e a da o treime
din ver1iburiile mănăstirilor IÎ·nthinate pentru nevoi1le stat,U!lui ; se d~cr.e
tează genieraHZ!area contribuţiei personal'e şi se numesc dired subadmi-
nistratorii, fără respectarea vechei legiuiri 5 1_ Aip,arent, gmremul Cr:iţulesm
slujeşte kleifor noi', dar, ân fapt, •aicest miniiste.r n-a:re de cele mai multe
1
ori enengi1a de a da un ~inţinut real măsuri1lor pe care le aidoptă şi er

nu este jn stare n'ici \Să d1 ucă pînă la oaipiăt măLSturile menite de a da viaţă·
noului stat. Realizările, sau mai de grabă proieotele cu tendinţe de pro-
gres, sint coroborate ieu o .politică internă de tendinţe autoritare şi abu-
48 L G. V1a•lenti.neanu, Alegerea, de.frOJl,{lrea şi înmormînofarea lui Cuza Vodă, 1859>
1866, 1873, Buc. 1898, p. 13.
49 Dim. Bdliii!111:i1nea.nu, op. cit., voL I, p. 58.
so Em. Chinezu, op. cit, p. 319.
274
zirve şi Ln ,acelaşi tim;p cu o plQIHtică duşmăroaisă fa,ţă de elementele poH-
tice cele mai avansate politiceşte ale vremii. In urma aşa numitului „in-
cident din isala Bossel" - 1d€JS1Pre care m-am ocuipat în detaliu j.ntr-o OJ-
muniicare ţinută fn iainul 1952, ~n cadrul Institutului de Istorie - guver-
nul Creţulesicu este si'liit să-şi cedeze locul unui alt guvern d'e o factiUJră
poUtică aiprqpli.ată,, ipe care-a conidwce Ioan Ghioa. l.Jucru[ acesta se petrec~
în primele zile a.te JUlll.Îi octombrie 1859.
Noul guvern urmează, în genera;), aceeaşi Nme ca şi cel condws de
Nie. Creţrulescu. Menţine ordonanţa asU1pm presei, ca şi interzicerea adu-
nărilor pulblke, deşi in iacelaşi timp1 hotărăşte readucerea în ţară a ose-
mintelor .lui Nic. iBăLcescu şi I. Voiniesc.u, situaţie cam echivocă, care face
„Reforma" să prevtie „umbrele" celor doi reivoluţi0tnari: să iintre pe rind
în ţară, „căci adunările si.nt poprite" I 52 Cabine.tul Ghica - ca şi cele-
1alie guverne de fattMă moderată :al:e !domniei lui Cuza - ia.re şi o adi-
viiate pozitivă, ~.n di,recţi·a construdrii statu~illi modern rom:in. Ioarn Ghica
dă o 1eiocuLară Lrucă din prillllele zi.le ale giurvernării sale ceri1nd rez0ilv·are;:i
neîmtlîrzia tă a Iu1crărilor, resrpect.uil Convenţiei şi ia 1egilor şi 11€1părtinire
jn .aiplioar'ea lor ; pe de altă iparte, desigtfil" reprezentând poziţia sa rb
claJSă, aiparent impăduiitorhstă, cere jnfră 1ţtlrea tuturor şi respectul obliig:1-
ţiilor reciproce atîit de către proprietari, cit şi de către ţărani 53 • Mai tir-
ziu <:ev.a, Ohitia oor.e aidmdnistratori1Loc să aipere pe lOICuirori de pret~nţiil~
moşierilor şi aireindarşilor, cal!"e voiau să-i 1S'ilea1S1că să le lucreze peste ,,le-
gi1uit~l.e pogoane" 54• Crearea statului major unit a'l armatelor P.rLntipia-
t~lor 55 şi hotărirea: uni.ficăirH vămHor Molid01Vei şi Ţăirii Romîneşti şi a
administrăll"ii lor în comun 56 , constituie alte două măsuiri cu un oarncter
de progres, ipe linia construirii noului stat rornîn, ale guvernului Ioan
Ghica. In aceilaŞ'i timp însă, miniisterul Ghica ronrtină li:nia l•ui Niculae
Creţule151ou - p:e care cu11în<l i'l şi numeşte ~1n f.unoţia de preşedinte al
Inaltei Curţi - continuind urmărirea celor implicaţi in aşa numitul inci-
dent din siala BosseL Orpdnia rplllbUită ipaire a OOridiamina aoeastă pnz-iţie a
guvernului, l·ucru d01Vedit rprin .alegerea .noilor membri a~ municipalităţii
ornşul-ui Bucureşti din riîr1idurile opozanţilb'r 1gu:ver11ului şi mai ales prin
a10hitar.ea aleuzaţi'lor âln d1esHunea Bossel ,de către Cunj:ille Unite 1n ziua
de 20 1naiembrie. La 6 decembrie Adunarea este dizol~a.tă:, hotădndu-se
noi alegeri, dwr şi ialcum, din nou, dizolvarea .Illll este Jpe pfacul element·~
lor celm ma1i de stffnga ia.le llllmii politice a vremii, care cereau respectarea
uzaruţelor parl·amentare şi pretindeau o dizolvare motivată, deşi erau prin-
eîipial de acord cu o desfiinţar.e a Aiduioă!fii domina'tă de 'conservaitori.
Noua Aldu1nare - cum ena şJ de aşteptat - rnu este decât o repli!Că a ce-
lei dizolrvate, ·lucru Hoosc, legea iele.ctoirală nesthilmbârnlu-se. După o în-
cercare înt.retprinsă de radicaH de a se alj)rapia de guvern, suger:îndu-i să
51 A. D. Xenopol, Istoria Romtnidor din Dacia Tf1ai,ană, ed. 3~a. Buc. 1930, voi.
Xllil, p. 40, 56, 59, 61 ; Nicolae Krewlescu, Adivitatea în serviciul ţării (după în~em·
năirhle J.ui Sa,di Ionescu), exemplar litogf'afiia.t, p. 6-8; Moni'tor.uJ O{iciaJ aJ. Ţă..-ii
J<omineşti, nr 119 dn 2 oct. 1859, p. 473.
52 Apud SteClJOO Dunării, Zfo1brwlu şi Vwlturulu nr. 237 dLn 1859, p. 3; Diverse
şi nr. 238 din 1859, p. 3: Enalta.
53 Gircul.ară din 17 oct. 1859, MfJnitorul Oficial al Ţării Romîneşti, nr. 128 din
19 oot. 1859, p.p. 511-512.
54 Circulară din 29 ocl. 1859. Ibid., nr. 133 din 30 oct. 1859, p. 529 (greş~t: 559).
55 lbi.d., nr. 146 diin 4 dec. 1859, p. 581.
56 lbid, nr. 159 diin 31 dec. 1859, pp. 633-634.
275
unmeze în Pirincirpate o politică similară cu cea dusă de Gavour în ItaliJ,
'ncericare ,J.iipi.sită de succes, ,se prodiu1ee o aU.anţă taicti1că de moment între
cele două extreme ale Adunării, care are drept rezultat votarea unei mo-
tiJu.ni de blam şi căderea ministerului.
După căd•erea cabinetului Ghica, drma puterii este îirrorndinţată un11i
g·wvem radiiCa.l icondius de Niicul·ae Goles:cu, dar in scurtă vreme - dup5
vreo 40 de zile - •al:est minister Jşi dă demisia, d1Tl<l ·~ooul să·u unei C:Jrlte
for.maţii ministeria:le - g.uvernului moderat condus de Manole Costache
Bpureanu (acesta dzui.Se de la putere in Moldova cu oîteva .!uni mai î·nd-
int.e). Noul calbinet îşi preziintă de la .Unce1p1t1tul guver.nă,rii sale profesi<1
de credinţă, declarfnd ică programul său de g1.w.emare „se rezumă într-un
singur 'Cu'V•int : Convenţia" 57 • Se pare că numirea a1cestui guvern esie
„Îln deobşt•e bi.ne primită" 58 , dar, cu toate .acestea, foarte curind, ministe-
rul ince,pe să i1ntlîlmipi•ne greutăţi din !Partea celor două exfir.eme a1le Adu-
nării, l·ucnu care se mai· rejpetase şi care se va mai r·ejpeta cu bate guver-
nele :moderate a'le domniei lui Cuza Vodă. Tot în timpul guvernării lui
Eipiurean:u, ~e pwduc cele ma:i însemm·te tu.libură1ri' ·de mai.Se orăşeneşti din
timpul domniei lui Cuza Vodă.
Mi:nist.eml Ep1ureanu, deşi crnnologic urma•ş al guvernului lui Nicul•ae
Goles,cu, treibui:e tonsider.at ca sulOCesor real al politiioii formaţiei minfost~
riale oondiuse de Ioan Ghica, care d1kij ase treburile publice pînă fa 25
mai 1860 şi care elabora1se o serie de proiecte în deosebi de natură finan-
ciia1ră, pe care .J.e :Jăs!ase moştenire guvernelor următoare. Cabinetul Epu-
reanu 1prrezi1ntă aceste legi Ad1ună-rii •îin cmsiul lunii seiptembrie 1860, res-
pecbind .a1proa1Pe intru totul pmiectele î·nkicmi te imiţi a 1 de Ghiica. I nlr2
aioe.stea se număr·a.u: legea patentelor, legea taxe!Jor de timbru, lego~a
dării a·suq}r·a pmpnietăţii de m~nă moartă, legea asup1ra dăirii pentru şosele
şi po.d•ull'i~ etic. Tot 'E1pureanu vine în Adunare c·u legea irn1pozitului fun-
ciar. Aoest u'ltilm impozit, care .!O'Vea direct 1'n interesele majorităţii din
Adunare, produsese şi prnduce dis:cuţii fortunoarse. Prontînd de necesi-
tă1i.le fiina:nci'aa-e ale guvernul1u1i, Barbu Catargi·u căubse să oibţi.nă o Jeg.~
mirată aiValtltajoasă m::işi·erirnii şi el declarrase că ,,proprietarii nu se d1u
în lături de 'la contri1buţii, dar înainte d-a le zice să plătească, ei răspund:
mai Îln:bii asigură-se prorpri·etatea„." 59 ! Corntnînşi, de însăşi prevederii~
Convenţiei, s3 · m:l!mită noul impozit, deputaţii conservatori reuşes1c totuşi
sa-.1 diminueze ouantumul.
Guvernul E1puireanu su1p.une aprobării Adunării pmicdul de le·ge asu-
pra ipatentelor, pe care-l elaborase în mod iniţial cabinetul Ioan Ghica·6o.
Patentele se plăteau de comercianţi şi „Lndustria1şi" Lncă di•n timpul Re-
gulamentul1u·i Or.g·ainic, dar •cotele de irnrpunere erau mai mi:ci <lecit cel~
impuse prin noul p.roiect de lege, iar, pe de altă parte, rp;lata a1ce.stui im-
pozit nu se fătea intr-nn mod prea regulat 61 . Proi-ectul legii asiu1pra pa-
57 Monitor.ul Oficial al Ţării Romîneşti, nr. 167 din 15 iu.J.ie 1860, p. 781.
58 Ho~ că.tre ThOU!venel, 27 iulie 1860. T. W. Riker, Cum s-a Jnfăptuiot RomJ.nia,
Buc. 1944, p. 324.
59 Şedinva .din 18 iulie 1860 a A:dunării. Moniotorul OficiaJ. a.f Ţării Romîneşii,
nr. 192 din 12 aug. 1860, p. 883.
60 Ibi.d. supl. La nr. 91 din 18 •ajl<l'blie 1860, p. 381-382 (Expunerea de motive
Şi proiect.ul de ·lege ia.I rpa1en1elor).
61 Vezi, de exemplu, circui~arn Mini•sterului de Fina·rn\e puhlkală în .Afoni.torul Ofi-
cial al Ţării Romîneşti, nr. 197 din 18 august 1860, pp. 907-908.
276
tentelor se discută in şedinţa Aldunării din 5 seiptembriie 1860 62 , iar la
7 septembrie se votează în total 63 • Patentele ise refereau 1a ceii care, „fără
osebire de pmi,ţie socială, de sex, sau de naţiionalitate", se ooUJpau de CJ-
merţ şi industr,ie, sau c·are ipr,actirnu vr·eo prnfesie. Patentarii se împăr
ţeau în 5 clase, ia.r fie1car·e cfaisă se împărţea la irJndrul ei in 3 cateig.vrii,
„duipă populaţia loc.ului" şi d uipă „•întinderea operaiţi u1I1ilor". Clas i,hcaţia
celor su1puşi ;J,a 1patente ise făceai rpe baza unor tabfouri de iproiesiiuni ane-
x.ate legii ip,atenteloir şi această operaţie, duiPă cum s-a dovedit, a dat
naştere fa multe .afbuzuri, din ca uza ineyreciziunii legii. Prnfooţii şi furn.:-
ţionarii lor subalterni sint însărdna.ţi cu prez,i:darea rcorriitete1or de clasi-
ficaţie, compuse din staroştii de negustori şi de meseriaşi, precum şi din
oîţiva negustori „din dilferite trepte" 64 •
Noua lege a pa tentelor love.şte pă tu.ri ·largi şi ~rnoredinţ!area alcătuirii
clasificaţiei în deosebi autorităţilor şi staroştilor de meseriaşi şi negustori
c()lnstitude un nou q:iri.Jej rele 1nă1păst.uiri Lmpotriv-a1 mulţimi,i micilor mese-
riaşi şi negustori. Intr ... uin interesant a'fticol cu privim la prnble:1ia acestJT
patente, Ion Ionescu de la Brad arată, în foaia sa „Ţeranul Romîn", că
meJ.Seri·aşii şi comerdanţii fuseseră supuşi, pe deOl]J'a'fte, la plata rnpita-
ţiei, iar, pe de alt.a, l1a JPlata patentei, impozit „rS1pr0rit peste toată măsurn".
Dl precizează că sub regimu.I reigrufamentar „ac.este patente erau un im-
pozit dÎt se poate ide m~dern1t" şi sus.ţi.ne că pfli1n noua le1giuire 'a gu;ver-
.nului Erpureanu oblig.aţi a contribuabililor fusese extinsă „Jj:>îrnă la exage-
raţi unea cea mai extremă". „Nu s-a văzrut in lumea întreagă, adaugă Io111
Ionescu de J.a Brad, o spori.re de P'atente mai ID?Te şi mai· hnuscă dec-H
aceea făcută de niste minhstrti, care se crnd a fi rnoderati si care în as~
zarea noilor patent~ au trecut 1peste toată moder.aţiuinea, 'mi toate că asta
este .mai cu osebire recomandată în cadrul noilm imp'Olzite". Ins,fJ·rşit, el
arată că „viciul p6nciipal al legei pat entefor este unu.I şi ·aool.aş.i cu acel
1
din capJtaţie, este nedreptatea care apasă pre sărac mai mult decît pre
bogat" şi 'Că „în patente, ca şi în capita1ie, cu clÎt vor fi patentarii mai
săraci şi mai nevoiaşi, cu atita vor plăti mai mult decit cei bogaţi paten-
tari, căci mai greu va fi totdea,una unui ipa:pugiu a p'lăti 100 de lei, decât
urnui bancher ca Hi!Jel, de exemplu, 1.000, ba ·chim şi 10.000 de lei" 65.
De altfel, în primele luni ale anului 1860, un organ de presă, deşi parti-
zan al guvernului Epureanu, va socoti lergea p.atentelor ca „viţioasă, din
toate punctele de vedere şi asupritoare" 60 . Moşierimea, stă1Pînă pe Ad1J-
nare, mărise fără ezitări obligaţiile negustorimii şi ale mes.eri·aşilor, mul-
ţumi1nrdu-se să-şi diminueze propiriile is'ale îndatoriri fiscale (impozitul
funciar) ; iar în ceea ce pri.ve-;;te. guvernul moderat, care prezentase lege:i
şi acesta reprezenta în bună măsură i'nterese!le moşierimii şi de aceea îi
fuisese cu mult mai comod să sporească ~t1datoririile meseriaşiJior şi ne-
gustorilor faţă de Ii.se, decit cele ale prnprietăţii funciare. Jon Ionesc1u
62 Ihid„ nr. 232 din 29 sept. 1860, p. I 045.
63 ,Jbi1d. nr. 236 1din 4 cd. 1860, 1p. 1052. Proiectul vota~. în nr. 230 din 27
sept. 1860, p. 1038 şi nr. 231 din 28 sept. 1860, pp. 1041-1042.
64 Instru·cţiune'a Ministerului de Finan\e că!f:re prefecţi. Ibid. r.r. 249 din 20 oct.
1860, pp. 1214-1215.
65 Pate-niele, în Ţerannl Romîn, nr. 9 din 7 :an. 1862. ln urma acestuii artLc:ol
i se intentează au.tornlui un proces de presă. (Vezi Gazeta Tribuna,/elor, nr. 67 din
7 iu.lie 1862, pp. 551-554).
66 S. Sourlu, Cum trebuie forma.tă camera viHoare, în Proprietar.ul Romî.n, nr. I B
din 9 martie 1861, p. 70.
277
de fa Hr.aid a cakufat :în airtioolul său, amintit maii s.us, că faţă de greu-
tatea lagiuiTii ipat€lnta1or, imipozitut furdar ar f,i tr-etbuit să fie ridicat la
7 %, adiică -dUJbli.d sumei ce se pretinJSese 1pr01prietari.lor de moşii I
*
Sipre sfirşitul anului 1860, în Ţara Romîneasd nemulţumirile erau
ma.ri. Nichipercea, foaia s·a1tirică a lui Orăşanu, zug.răNeşte sHUJaţia, ară
tin.d cu iironie că IÎln til111Jp ce gwvemul făicuse bănci, şosele şi căi fera ~G",
cetăţenii nu voiau să plătească „o bagatelă, precll!m : patentă, bir, vamă,
rncsiz, tim!bm, bmipozlite financiare, pia,va.giu1, strejuire„." 67 şi prubHicînd o
aarî!Cabură a mui 001 cămiia1 i 15e slC!obea cănrnŞ.a- de către agein~ii guv"r-
nulUJi, delCLairlîodu-i-se: „I:rică acest mi1c s.a10riifidiu pentru patrie deoicam-
dată1, rpflnă vor mai rveni şi alte irn!pozite". Pe de altă pade, [a s ate, în 1
multe părriţI, ţă.rrainii duiooau .li1psă de bucate 68 • Grea·ua situiaţie a dasek>r

de jos, pe s1pii111airea şi dLn eXJploatarna cărora se c1ădea noul stat naţiona1l
bupgihez, este oglindită în versuri anon:iime !Lnser.ate de C. D. Ari 1cescu
intr-o ouLeg-ere a S'a·: „ ... De oiJnd Ouz a a veni:t, I Vinu'n ţairă s-a suit, I
1
Sulimanul s-a scumpit, I Ciocoi noi a·u răsărit, I Tă~harH s-au 1nmu 1lţit,
I Sărăcia s..Ja lăţit..." 69 • Este 1posi1bil însă ca aceste versuri să se datoreze
şi pl"Qpaigandei ireacţionarre ostiile noii stărri de lUJcr.uri.
hleă din primăvară, situa1ia din centrele urbane a'1e ţării arată, pe
dea.parte, nemulţUJmirea p111blică şi pe de alta, îngrijorarea guvernanţilor.
I:n tEibnl.li3de 1>860, l'a Tiîrrigoviişte, 1n ur.ma &ooercă.rii a·restării unui fo~t
scriitor, „s-au !Pomenit poliţaiul înconjurat de mai mulii: norod", care,
condus de un Iancu .Pleşoti1airm şi de un A!lecu Oojooairu, smulge din mina
jandarmi:lor pe cel arestat, „rostind, mai iou seaimă Cojiaoarnl, eX1presii
neicuvii1ncioaise că el nu voieşte să şUe de gUJVenn" 70 • La Piteşti, l'a rl1o~
putul ·lui .aipriUe, ziairiistul Valentineanu airată Jin ca:zinuJl lui Mih. Chiu-
chiiU:rirrea1 „o baiOOIIDtă litografi1ată de un franic, lf ără dată·, p·e care se vede
in centm ·: „Sub.scrirption revot.utiormaire", iar sulb dlinsele !1JUJme1e: Ban-
diera, Ba1:riiani, Bl1UJm" 71 • Exihilbarea bancnotei nu este interiPretată de unii
ca o „curiozitate", ci „în simţ de subscriere revoluţionară". De ad, o an-
dhetă gralbnică., depeşe trimise ~ BUJCureşti, ing.rijorare în cercurile gu-
vermiameintaile şi, deşi prnă la urmă p.rclectul Orbescu conchitde că totul
este „doar o exageraţie a unora ce au ră!ll înţieiles poate", Ministerul de
Interne triimiite banicnot·a şi toată corespondenţa la Mirruistem1l de Justiţie
oa a1aesta să dea „curisul otăirJt de lege" 72 • In aooeaş.i [ună, de altfel.
'a(par pe 'Z!ixiuri la Bucureşti, a[işe ,.foarte ameniinţătoare" la a dresa l·ui 1
67 NtchJ;peroea, nr. 44 din 22 noembr. 1860, p. 339.

68 .Airh. St., M&n. I.nt., Jum. mesii 2„a dilil secţia II ·pe arnuil 1860, voi. II, sub
n~reile de LnregLstriare: 3583 (Catmana-Arge.ş), 3596 (Su'leşti-V@lcea), 3619 (Lupşa
MehediJnţi), 3640 (mai muilite sa~e d<in Dolj), 3714 (mai multe salte din !Mov), 3789
(mai multe saite d~·n Vrîlcea) etc.
69 C. D. Ari:cesou, SGJtire ,politice .aar:e au ci'f'c.UJ-(lJt în public .•. , Buc„ 1884, µp. 54-55.
70 ~aport 311 aid.mi:niistraitorului Pie.rsiceaoo căitre Mimisterul de Inrl:erne, februarie
1860. A'f'h. Stat., Miin. lrnrl:., Div. Aidm., nr. 2600/.1860, f. 44.
71 Este vorba de IÎ:l"aţhl A:ttilio şi Emilio Biandiena - morţi erok tn 1844, luptînd
penit.ro Hber1batea I:!Ja/Hei (vezi Giuseppe mccia·rdii, Storkz dei fratelli BMdi,era e con-
soriti, Frirenze 1863), de Luidovic Biaitth~any execufat ,de aus.triiaci 11a 6 oct. 1849 şi de
R.iobert B•lUJJTI, sorii/tor şi revolu~io!llar gel'IIIllan, execuil:at J1a Viena in ziua de I O noiem-
br.ie 1848. (Vezi: Hans. Blum, Robert Brlum, ein Clwra~erbUd fur das deufische Vo!k,
Letpriig 1878). •
72 Corespollldenţa· acestei ohesiHu!lli. Arh. St., Min. 1·!111:.., Div. Adm., !llI'. 2600/1860,
l. 90-91, 93, 95, 99, 107-108, 136.
278
Ioan Ghicia, primu1 miinistw 73 • Starea acea1Stia ide t~llSÎ'l.line şi de amenin-
ţare surdă p~ntru cei ce ţi'!1eau foLnele puterii se menţrne şi se a·cczin-
tuează în hunile Umiătoare. „Voribe 1I1eo1dihnitoare" dricul.au :îin Btl!cureşti
în luna augu1St, într-o aşa mă6mă unaît guvernuit igăseşte nocesiar să de:l
un comunioat 74 • Odată cu tînceiput·u;l aplicării impozitelor noi, votate d~
Adunare 1'a iJWpu-nerea guvemu-l1ui, se răsi.p'.iindesc svonuri despre alte
dăir,i; se spunea că se vor impune vitie'1e şi păsările, iar la oraşe, terestre!;:
şi uşile; 1în privinţa patentelor ise svonea că vinzătorii aimbul0 anţi urma·~
să fie clasificaţi la un loc cu marii negustori 75 • în urma tulburărilor de
ba C;r,aiov.a şi Ptloeşti, E1pureanu, 1n calitate de ministru die Finanţe, dă o
circulară în care desminte, intre altele, aceste svonuri 76 , iar prefectul de
HrăLla, Tranrla.f.ir Giurvara, lovindu....se şi el de şoa1pte similiare, lamate de
„oarncari i1ndiiry;izi", publică o desminţire asemănătoare 77 • F·a1pt este că
„sipirite'le enau ... avî~ate iîn mai multe oraşe", cum se arată în apărarea
guv,emului Ep1ureanu78 şi cum se 1Stemna1ează de că1Jre „Anunţătorul Ro-
mîn" 79•
O altă oa1Uză de nemulţumire 1pentm o anUJmită categorie socială -
a aren:c:k1şilor - sta ion aşa nUJmita chestiune a „scăzămîntului". După
cum am mai amintit, în timipu1l răZJboiuilui Crimeii eXJportul grinelor din
Princi"pate luase un mare avînt. In 1853 şi 1854 valoarea exportului
Ţăiriilor ROtm!ine fusese de 60,5 m.ilioane lei, iar 'in 1855 el ajunsese la
126 milioane so. Această situaţie determinais,e măriirea preţului arenzilor,
mărire care se diovedeste exoesivă în urma ~ncetărili răziboiului si a rein-
CEU>erii exportulu·i mmsiv de 1cereaie din RU1Sia de SUJd. în afara diminuării
exportului, ctîiŞtigur,ille arenda1şi1lor :liuseseră periolitate de mai mulţi ani
de secetă şi apoi de plagiai lăcustelor, astf.el [1ooît, în primăvara anului
1860, 6e aj1Unge oa să se di'Soute Ln Aidunar-e problema scă1derii arenzii
arendaşi'lor mănăstireşti şi se voteaeă o dege prhTind acest scăzămilnt. A
moţat şi acuzaţi'a că guvernul Ghica propusooe scăzăilTIJÎintul pentru a ciş
Uga voturile ool1eigiului electoml dliin Dolj în :liaiVoarea şefului său s1, dar
cu toate acestea este neîndoielnic că în 1860 situaţia arendaşilor era grea.
Venind la .p1utere, guvernul E:pureia·nu intlkzie să su;pună scăeămîntul
s.aooţionă.rii ~i pramulgă·rii domneşti, deşi, numaiidecît dtl!pă votarea legii,
arendaşii se grăbi6eră să achite garanţiile ide 5 %, ce li se cereau pentru
a li se scădea 30% din v.a.ioarna contriadelor lor 82 ; iar Ila 31 octombrie
se publică un comunicat prin care se anunţă că guvernul „a rugat pe
73 Depeşă dim 1/13 'aprilrie 1860 t.rimj.să qui Ioan Ghioa de căitre Librecht şi Bo-
1.falltăneamu, Ibid„ f. 89.
74 Mo.niior.wl Of.icial al Ţerii Romîneşti, nr. 196 tdin 17 august 1860, p. 901.
75 C (.aria dia), Coris~dinţă speţi~le a Romtnultti, a doua relaţiune asupra f"f!S·
coalei din Croio.va, în Rommwtu, Buc„ nr. 324 ,din 19 nov. 1860, p. 989.
76 Circu1l;a11"ă dăn 23 ,noiembrie, Monrtorwl OfioWl al ŢerU Romt.neşfi, nr. 277 din
24 nov. 1860, p. 1326.
77 P.U!blitoaţie ,dÎJn 28 noiembrie, lbid., nr. 293 di1n 14 dec. 1860, pp. 1401-1402;
i.a.r corespollldoo~a între Mi1I1i9teru1! de Interne şi •prefe.dt, !La A11h. Srt:., Min. Int., Div.
Adm„ nr. 2652/1860, f. 161-.163.
78 Mini'Slferi,wlu de la 1rrei-s.pre-dece I.uliu, Buc„ 1862, p. 122.
79 AnunţătoflUJl Romin, nr. 92 din 12 nov. 1860, p. 1.
so C. I. Băko~a-nu, Istoria po,lifkei noosire VCJJma[e şi comerciale de ~a Reg.ula·
me.n.tu.l Organic şi pînă tn prezent, Buc., 1904, val. I, Partea I, p. 35.
81 C. D. Miioescu, Poli.ticl/J Dlu,i Ioan Ghica, ex-bey de Samosu, Buc. 1870, p. 25.
82 C. ScurTtu, Gu.m trel>uie forma.tă cam~a f.iitoare, în Pro,pr.iei(IJf'tu.[ Ro,mî.n, m. 18
din 9 mal'tie 1861, p. 70. I
279
ină!Hmea sa de a refuza sCJintiunea" scăză,mîntului 83 • Hotă.firea a'CeCJ<>b
pun~ pe .arendaşi, durpă e:x1presia lui Pantazi Ghica, frntele lui Ioan GhicJ,
întir-o „stiare de ecsaspernţie" 84 şi a·ceasta în deosebi „în părţile de peste
Olt" 8s.
Situa,ţia nestabilă di•n pund de vedere economirc şi politic, .noile im-
pozite şi cu ooroQaru1 lor, svonuri1e de a'lte noi impozite, „criza arendă
şeaiscă" şi mai ales uriaşa nemulţ.umi:re ia maselor împotriva cla1Sekir do-
minante oorntituie baza tulburărilor ce vor izbucni 11a Craiova şi Plo·~şti
j,n ,piriima jumătate a lunii noi1embrie 1860.
lin ca1p1itala Olteniei frămîntăriie orăşeneşti se concretizează prÎ'n st.
rioase tulburări, de o amplitudine ne mai întHnită în anii Unirii Prin-
citp.atelor. Din aceaistă pridnă, evenimentele de la Craio;v1a constituie unul
din oele mai interesante as:pecte ale frăm~1ntărilor din lumea urb-ană a
Ţării Romîneşti, srpre sHr.şihil anului 1860. Dooumentele şi mărturiile
vremii p.ermit - în bună măsură - reconstituirea oelor petrecute în im-
portantul ornş de peste Olt.
Tulburările ide la Cmiova îşi .au origina directă - sau mai bin~ zis,
pretextul. - :în di:s·outarea creării unor noi venituri 1peintru casa munici-
pală. La 25 octombrie are lot o consfătui,re a rnemibrifor municilpalităţii,
im1preună cu deputaţii de mahalale, asupra problemei unor contribuţiuni
locale rebtiîve „La îmibunătă.ţirea veniturilor muni1Ci1pale" ; wrusfătuirea se
amlîină fără a se lua hotăr:îri :pentinu să1p,tămina următoare, totuşi, trei de-
putaţi detclairă „că nu pot consimţi la nimic, icăd o să-i omoa re lumeJ 1
cu pietre" 86 • Aceasta arată că nu se aştepta dooît un prilej pientru izbuic-

nirea unor tulburări şi că nenmlţumiriile maselor erau mai mult deoît vii.
La îoceputul lui noiemhri'e are- loc o nouă întrunire a munici!Palităţii şi
a deputaţilor de mahaliale, la carie 1a1ceştia di.n urmă viin din nou în număr
mic, cerfoid iară şi o amina re a seidi.n~ei 87 • Gnid, însffrşi t, se •a} unge să s ~
poată ţine coirns.fătuirea ,ea are }oe într-o atmoisferă agitată şi se depune
pe maisa munidrpalităţii un „jumaJ", suibstris de 43 de deputaţi de sub-
uflbii, care era „o rincrimi1narie contna g,vernu1ui şi munkipalită1ii" şi în
care se spunea că nu se admitea nici un impozit local, ,„decit după ce ::;e
va efaibora şi p:romuil,g.a noua lege pentru municitpalităţi", rprin care acr~s·
tea v:o.r di1srpune de fond1urite lor, „fără ingerinţ1a1 1guvernul•ui". Urmează
o discuţie vie, în care Stroe Văleanu, Soiomon şi Sava Croitoru, „se opu-
seră cu vorbe tari" părerii munki,palităţii. Insllirşit, deiputa-ţii aidmiseră să
83 Monitorul Ofi.ciiJJl ai Ţerii Romîneşti, Buc„ nr. 259 din 1 nov. 1860, p. 1253.
84 Păcală, nr. 20 din 8 nov. 1860, p. 153.
85 Chronioa lunaria (I de.cembrie 1860), în Revista Cairpa,ţi/oru, Buc„ Anul I,
P.a·rtea II, p. 594.
86 Ministeriuilu de la trei-sipre-<dece lu/i.u, Buc„ 1862, p. 96. Şedin\.a se amînă
penlru 1 noiemb·rie (A. lnt.Ua rn~aqiune despre rescoala din Craiova, în Romin.ul, nr.
1
323 dDn 18 nov. 1860. p. 985), sau pernfru 2 noiembrie (Minisforiwlu de d:a trei-spre-
dece foliu, Buc„ 1862, p. 96).
87 După I ntUa lfe:lafi u.nre despre resco(JJ/a din Crawva (Rom3nu.lu), nir. 323 din
1
18 .nov. 1860, p. 985), şedinţa oare frcbui1a să se \ină \.a 1 noiembrie, se amină pen-
,triu 5 noLe.mbrie. Aceeaşi şitiîe se întî\,neşte şi în corespornden(1a dia.tari.tă lu.i Gardda
(Corispondinţa speţi[JJ[e a Rominului. a ooua relaţiune asupra resco[[)fei din Craiot ·1.· 1
în Romi:nuhi, nr. 324 din 19 nov. 1860, 1p. 989), .d,ar, în 1schim:b, în ia:pă~a.rea guveu-
1
nului Epureanu se srus\ine că municipa11i,tatea şi rnprezentan\ii mahal.alelor se înLru·

nesc şi discută pmbt\.emele aminHte jn ziua de 2 noiembrie, şedinţa amînîndu·se apei
pentru 7 noiembrie pentru membri.i municip.alită\ii şi pentru cei cîţiva depubaţ.i cm~
se 1a·ră~1asmă de pă!"e!"ea !lor (Ministeriulu de la frei-spre-dece Iuliu, Buc„ 1862, p. 97).
280
sohimbe forma „jurnalului", trnnsformîndu-1 într-o ardresă. Este de obser-
vat că, în timp ce „la municipalitate domnea un sgomot diavolic", pe
afară „era o aiglomeraţiune de popor de condiţiiunea cea mai sarac:ă'',
du1pă expresi:a unui corespondent al „Romînului", care, venise însoţit d~
de!P'utaţii de mahal,a1le, subscriitori ai jurnalu1ui 88 • în mijlocul poporului
se distingea1u şi oîţi,va agitatori şi a,nurne Grigore Chiriţă, zis şi Zavelcă,
„poliţaiul Caimacamiei de trei" 89 , care striga oamenilor din jurul său
„mai strigaţi ura, că iată ce ne aduce", ca şi fostul căpitan de barieră
Ioni1ţă Bănesicu 90 • Tot ad se mai auzi strigîndu-se: „Mai strigaţi ura,
mă, 1pentru libiertoni, vedeţi ce ne fac ei, ne-a p;us la patente, la biruri ,5i
aHe dări grele" 91 • Văzind situaţia, Boicea Raidian, fost 'COmisar de propa·
gandă la 1848 92 , membr-u al partidei naţionale 93 şi în acelaşi timp mem-
bru al rrrnnidp,aHtăţii şi antreJprenor al casirnoului Minerva din CraiJ-
va 94, cere prefectului, care asistase la şedinţă, să ia măsuri şi acesta or-
dcmă poliţaiului să LSomeze pe cei de afară „să nu falcă nici un fel d ~
manifestaţiuni" 95 • Pe ·de ailtă parte, membrii munid1palităţii întrempt con-
sfătuirea, aminind-o pentru luni 7 noiembrie, cind urmau s-o ţie îrn.preunii
cu singurii trei d€lpiutaţi, caTe se arătaseră :de rpăr,erea lor 96 • Din eveni-
mente1le descrise mai sus reiese cu limipezi,me caracteml generalizat al
acţiunii deputaţilor de rnahala'1e, iar-, p1e de aHă parte, sprij~nul pe care-l
a 1cordă mas~le acestora. în acelaşi timp, se mai desprinde şi incerca;ea
pe care o fac agita,tori ai reacţiunii de a canaliza neniulţuminHe dmpotriva
elemein:telor politice de stinga. Cu toate acestea, din acţiunea atlit a de-
piutaţiltn-, c:ît şi a rpo1Porul1ui nu se vădeşte dec[t o ostilitate comună faţă
de guvern şi faţă de nqi:Je măsu.rt fiscale şi 1n general acţiunea, mase!Jr
nu trebuie i1nbenpretată rea o ÎnLSruşire a poziţiei politke reaioţionare.
Cu o zi, siau două, înaintea incidentelor sîngeroa'Se de la prefec-
tură 97 , se găseşte la ca1sinul Minerva un 1paimtf.l et, socotit de iun corespon·
1
dent a,l Rominului drept „bine scris" 98 şi afriibuit de cel de-al doil~a --·
Cararda - arendaşilor 99 • în a1păra11ea gllivemutJui EiP'Urearnu se redă a-
88 A„ lntîia relaţiune despre rescoaJa din Crafova. în Romînutu, nr. 323 din
18 nov. 1860, p. 985.
89 Ibidem.
90 Ministeriulu de la irei-spre-dece Iuliu, Buc., 1862, p. 97.
91 C (arada), Corespondinţa speţ1iwlă a Romînului, a d::iua re1aţiune asupra res-
coalei din Craiova, în Rominulu, nr. 324 din 19 nov. 1860, p. 989.
92 M. Theoooriran-Ca.rad1a, Eugeniu Ca'r(]Jda, Buc., 1922, p. 16, nota I.
93 C (.a,ra1dia), Corespondinţa speţială a Romînuiui, a doua relaţiune asuprn, rescoa-
lei din Cmiova, în Romînulu, nr. 324 din 19 nov. 1860, p. 989.
9,1 Pledariu,lu D-lui Pantazi Ghica, advocaitu.fu orăşenilor Crnioveni, în Unirea,
nr. 12 di;n 1 ,apri~lie 1861, p. 47.
95 A., lntiia relaţiune despre rescoala din Craiova. în Romînulu, nr. 323 din
18 nov. 1860, p. 985.
96 Ibidem şi Ministeriulu de la 11'ei-spre-dece Ju.liu, Buc., 1962, p. 97.
97 In Mi,nfateri,1ilu de la trei-spre~dece foliu, Buc., 1862, p. 98, se susţine că
pamf,!etul a fost găsii~ v;ineri 4 noiembrie la· oira 10 searia; un ra'ceeaşi pub-Iica\ie se
redă o ,telegramă a 1prefectului de Dolj, di,n ciare reiese găsirea 1pamfletu,\ui în se1ara
zilei urmăr.oare (Ibi1d, p. 95) ; i,ar, în Irvtîia relaţiune despre resc;()(JJ/a în Craiova (Ro-
intnu/.u, nr. 323 din 18 1nov. 1860, p. 986) se arată că e1l 5e gă 1 si.se duminică 6 noiem-
brie, Ia prînz. ·
98 Ibidem.
99 C (arnds), Corespondinţa spefiale a Romînu!ui, a croua relaţiune ampra res-
coa./ei din Craiova, în Romîm1tu, nr. 324 d,in 19 nov. 1860, p. 989. Din con\inutul
pamf.letu'ui reiese mai degrabă că ci .ar pute.a ,fi 1arlrib11it negu511:ori!lor, sau unui
negustor.
281.
ceastă ,provooare 100 , care, tr€1buie su1bliniat, nu se identiHcă întru totul
cu rezumatul dat de Caradiai, în oaire se voribeşte şi ide o pwpunere a
p:amfletuLui de a se pomi la Buoureşti sipre pafatul, „unde s-au inghiţit
milioanele ţerei" 101 • Anonimul 102 autor al aoestei .scrieri 1atacă guvernul
şi iaduinarna şi deşi afirmă că „partea dr·eaptă din Cameră, a·u (sic) 021
mai .mare ·i1nvi1die asupra daisei noastre, ziciindu ...şi că noi am fost cau•za
de au căzut clasa lor de la puteTe" şi că ea p1lănu;ia să iia „şi pîinea d·in
gura cqpiifor", totuşi, se arată mai astil faţă de partea st:Lngă a Adunării.
Anonimul excklmă cu ironie: „Vedeţi tinerii ooştri deputaţi, ou ce ti'ne-
reţe repede se ·UIIlesc Ja Oarmeră cu cei din drea1pta la· olasificarea dădlor",
iar 1pamtletul 1mepe cu ·aceste vorbe: „Vedeţi buiour·i1ea• noastră cea mare,
care o aveam la sohirnlbarea r-egimului trecu·t ce ne a.duse?". Urmînid
ataiaurHe sane, autorul dool1airă că partida con.servatoar-e se răzbuna pen-
tru idOlboflîr.ea •ei de la putere, „dar, observă el, cei rndica~i de noi de ce
primesc această răzbunare" I In 1pamflet se arată apoi că noii conducă
tori 1Ln .loc să facă dnumuri :îşi făcuseră ,,sumă de şosele 1ntinse de fum···
ţionari, care n-a mai fost, cu- şosele întinse de lefi". „lată libertatea su-
blimă", exclamă autoriul scri•erii, care, înainte de a inahei.a, remarcă ră
proprietarii, „cu nişte venituri colosale şi sigure), dădeau doar 3 %, iar
ei, orăşenii, emu siliţi să dea 30 % dintr-un „capHal efemer" pentrn taxe
vamaile, patente, hiiruri, .oontriibuţiuni orăşeneşti, etc .... „De aoeea, con-
chide pamfletul, uniţi-vă ~n Domnul, uniţi-vă Jrn1preUJnă ca să salutăm
pe monştrii şi ipungaşii ce vor să sugă la sînge pe creştini".
Ce lejgătură precisă a existat intre această scriere şi tu:libură1rifo ce
iZ)bubnesc ipeste citeva zile, nu ise ipoate şti cu si,g1uranţă. Apărătorii cdor
acuziaţi de revoii.tă, atit la Olll'ţile Unite de la CraioVla:, cit şi la înalta
Curte de la Bucureşiti, ca şi Valentineanu 1n jurna~ul său „Reforma", vor
susţine cu tărie că dacă atiest p1a:mf1'et ar fi fost destiina t ridicării maselor,
el ar fi fost artişat în mai muHe pă.rţi ia:Ie oraşu~ui şi n~ar fi, fost arnnc·at
„frrtr-UITT casin de notabili", sulb o masă ; iar Pantazi Ghica!, in pledlO'ari:a
sa, îşi va eXJpirima mirarea pentru .f.a1ptul că pamJletul se găsise numai la
oatSinul Mi:nerva, a:l cărui antrenr.fillOr era membTu ail munidipa!Hăţii 103 _
lin orice ca•z, este de reţinut că desooperirea pamflletuilui ajumese 111umai
dooît ll'n fapt de notoriiet.ate publkă în caipitala Olteniei. Pe de altă parte,
este netlndoi.e!lnit că ceile expuse în pamflet rieprezentau pn bună măisură
opinia unor laITTgi mase. Fără îndo~ală, parnlletul speculează şi reacţiun~a
j1ustă imipotri:va ipoHtilcii fiscale, preoonizată atit de canservatori, aît şi de
moderaţi, politică menită să ocroteaS1că interesele moşierimii, în dauna
acelora a1le populaţiei oraşelor.
Chestiuooa tia•xelor municipal1e, ca şi aceea a clasHitării patientarilor,
agitaiu deopotri1Vă ipe orăşeni1î cra~oveni. „Socolu1u" redă, fără a-i garanta
autenNlcitatiea., svonul că pr,eJfectul Grigore Mar,g1hi:laman s-ar fi purt:tt
100 MirzJ,sferj,ulu de la trei-spre,dece Iuliu, Buc., 1862, pp. 98-99.

101 C (.ara.da), Corespondinţă spefiaJ.e a Ro.mlinul:ui, a doua refuliune asupra res-
tCoa/ei d;in Croiova, liln Romînulu, nr. 324 din 19 mov. 1862, .p. 989.
102 Autorii băn1U.iţi ai parnf!ebu.Lui Siî'Ilt N. DJmilt:rescu sau Ţen.ea Petrovid, dar
Justiţi!a îi va .d,i-sculpia: di•n lipsă de dovezi sigure.
103 PJ·eidori.ulu D"lui Paro&izi Ghm, adluorotulu orăşeinUo.r Craiove.ni, în Unire.a,
nr .. 12 dLn 1 apr. 1861, p. 47; I. Va·lentinea1nu, Pretinsa rescoată din Craiova şi pro-
cesu.[ cu:J.LSO.ţ;iilor, în Refonma, rur. 5 din 5 1febr. •1861, iJl. 18; Procesul acuzaţilor din
Croioua. Pledoaria D. G. I. Vernescu, · rn Romînulu, nr. 29 din 29 tian. 1861, p. 95.
282
aspru cu mai mul~i 1pa1tentari, care veniiSeră să .i se pllingă de faptul că
staroştii ii clasificaserră „pe unii a plăti clasa I şi II, pe cînd ei nu erau
vrudnici inici cihia·r ide ia cincea" 104 . în prima cores;po11denţă asupra răscoa
Lei ,PUlbliicată de „Rarmnu•l" se menţioneaiză faiptlul că în z·i1ua de 5 noi1~m:
briei, înaintea cornfătuirii de La muillid1p1alitate, „o mulţime de negustori
primari" ceruse pretfectului, „oa.rieicare explicaţiuni ast11pr.a ·legiuirii paten-
telor" 105. Este sigur .că Marghiloman 106 are o oa.reioaire răspiu111dere in
i:zlb!uooi1rea· violentă a tiu~burăr:ilor. Nu ise poate a1dmi1te versiunea că el
a.r fi kas au mînia .lui in cei Oe veniseră să-i oeară pe aresta~i la prffi·~c
tură 107 , dar ifără ditlidoi1a1lă că a dat dova1dă de o oa;relcare gr.aibă şi că a
P'UIS 1prtn 1nedilbăda s:a guvernul Eipureanu într-o grea situaţie, PifO'VJ-
ai!ndu-i ·irnHrnct că·derea.
In ziu:a de 6 noiemibrie, .,pe o ploaie foarte mare" 108 , prntectul ple'.3:::ă
ta vLnătoare, lăs1în:d ;i,n unma sa spiritele agit.aite. Pe iJ,a p[lÎ'nz un fllumer,)5
grup de ne1guistori _merge la staroste, cerindu-i: să refuze de, a participa la
opernţi 1 111nile de clasifica.re :ale patentarilor şi isă-şi 1de:a demisia ; i·air, ceva
mai tîrziiu, UJil număr şi mai mare de meseriaşi 109 oere starostelui res-
ipeicti'v acelaşi lucru ; diUipă afirmaţia „Moni tornliui'" : .~prin strigări şi
ameniinţăifi" 110 • Se1aira 11 1, Ma.rghilomain se reîl11toarce La Cra~ova, unde
poliţaiul Tănase Dumitrescu 11 2 şi Bokea Raidian îi raiportează cele i.nt!im-
pfate. UHimul îl sfătuieşte să nu arunce o pată 1pe oraş, raportind numai-
9.ooît gUJVernul1ui, dla'f preifectuil, ineţinîru:l seama de :aoost sfat, r.aportează
telegrnfic 1lui Cositaforu, ministrul de Interne, oele îrrtwmplate in cunsul
rz:Hei. P:r,imind teleg1raima lui Mar.ghiloma:n, guv1ern111l hotărăşte să ia mă
suri ener.giiCe sipre a prnintillmpina t1uilburărLle şi în colllSecin~ă Castafom
trimite o de1peşă ,p!I"ef.ectuhui ide Dolj, ordorundu-i ca 1n cursu:J aoefleaş.i
nopţi să 1airesteizie pe şase cooducători ai grtlipelor de negustori şi mese·
. ri:aşi, pe oare-i semfllaLase preifectiul in telegrama s.a. „Cu orice ipreţ, dar,
104 SecoluJu, nr. 53 d~n 13 nov. 1860, 1p. 209. O nouă ·lege .a paterutelor se vo-
tează ân. Adunarea Romîniei din 23 decembrie 1862 (Monito!'tJJ.l, Jumail oficiai al Prin-
âl{J(Jielor Unite nr. 12 din 16 i1an. 1863, ip. 45) şi e rpromul·giată J-n 26 Ianwa·ni·e 1863.
{Iblld., nr. 62 şi supl. 11.a m. 62 din 27 martie 1863, 'P· 251-256).
105 Romtnulu, m. 323 d·in 18 nov. 18~0. p. 985. .
106 Fusese ll!Umi Ia 7 iunie 1860. Monitorul Oficia! al Ţerii Romtneş.ti nr. 136
dim 11 iunie 1860, p. 561.
101 PlediJ.iriuiu D-lui Pa11Jtazi Ghica, advoca.tulu orăşenilor Croiioveni, în Unirea,
nr. 12 cl!Ln 1 ap.l'il!Le 1861, p. 48.
108 Seco.tuLu, na-. 53 din 13 nov. 1860, .p. 209. Marghilloman ,1ondonă să se fad
o vînătoarn maille în comuna UvezHe din °p1La1sa Dumbrava" (N. M. P.îJ1Îianu, Rev-oluţia
·fli.n Cmiooo, 7 şi 8 noiembrie 1860, Craiova, 1913, p. 23).
109 Verstunile ofidaile vorbesc de 100 de ·negustori şi 200 meseriaşi (Telegramă
ia prefeictul.ui Gr. Manghifoman către G. Costaforu, ministrul de In~erne, din 6 noiem-
brie, ln MiniJs</eriulu de la trei-spre-.de-ce Iuliu, Buic., 1862, p. 95 ; comumiiorutele asupra
rră·scoailei în Monitoriul Ofiicial al Ţerii Romîneşti, !Ilr. 265 din 9 nov. 1860, p. 1277 şi
nr. 273 din 18 nov. 1860, pp. 1311-1312); în Nmp ce a.U izvor dă cifr1a de 50-6U
negustori şi 100 rnesenLaşi(/ntlia rWllţiune despre resc011Jla din c,·afova, în Romînulu,
nr. 323 ,dun 18 nov. 1860, p. 986) ; iiar Ca11~d.a vorbeşe doar de „oî\iva negustori".
(Gores.pOrtJdinţă speţială a Romtnului, a doua relaţiune asupra lf'es.ooolei din Craiova
în Romtnulu, nr. 324 din 19 nov. 1869, 'P· 990). ,
110 Mo.nM'orul Ofiicial al ŢerU Romîneşti, nr. 273 din 18 nov. 1860, ,p. 1311.
111 I.nia1inte de a se reîntoa.rce la Cnaiova prefeduil şi cu î.nsoţutorii săi merg la
Ba'!1bu Ca.r.agic, .proprietarul moşiei Livezile, unide ili se dă „o masă cu mtncăruri bune
şi viirl de tămîiorasă" (N. M. P.î~îLainu, op. dt., p. 23).
112 Tănase Dumi.trescu f.us.ese numit ,paliţai la 3 sept. 1860 in locul locotenen-
tUilJUi Paleologu, MonUorul Oficial CJl Ţerii Romîneşiii, m. 2.16 din 9 sept. 1860, p. 981.
283
ii oridonă Costaforu .tui Marghiloman, să 'J)Ui .liniscea şi să 1preînHmpini
oriice rnan.i'festaţlie" 113. Ondinul de arestare da·t de gurvern tonstituie o gre-
şeală tactică, cărei .după cum înseamnă şi Carada, ministrul „era dator s~i
ştie că agitarea mersese cresc.înd şi [că] n-aştepta dectt un pretext spreo
a deveni revoltă". Tot Carada arată că dacă guvernul n-ar fi luat acegsHi
măsură prilpită, s-ar fi put1ut aduce trupe î1n ornş în număr mare şi miş·
carea s-ar ii i])U:tut comprima „fără vărsare de• s!i.r11ge" 114 • Pe de altă parte,.
in a1Părarea 1ce o face acuzaţirlor de 1a Craiorva, la InaJt.a Curte, Pantaz_i
Ghiica va demonstra că mersul Ln corpore la staroşti, nu piutea constitui
un cap de aicuzare 115 • Grabnicele şi radicalele măsuri ordonate de minis-
terul Eipur.eanu atestă nu numai îngrijorarea unui guvern, ci însăşi spaima
cla•selor domina1nf.e, stă1piîiniite inecontenit de tearma ridicării maselor, s1paimă
ca.re le face uneori să provoace prin măsurt prip,ite izbiu1cnirna violentă :J
nemulţumirii mul,ţimi.Jor.
Concomitent cu ordim.111 dat pentru arestă.fi, guverlliul mdonă colon~
luiht1i Mato:vei, inspioctorul dorobanţilor despărţirii a 2-a, cu reşediin~a la
Craiorva, să shîrngă dorobanţii de peste riind dim jude1iu·l Dolj şi chiiar ş'1
1
din alte judeţe 116 ; ordonînd în acelaşi timp căpitanului Hol1ban, cornan·
dantuil companiei 8 di:n regim. V, staţia.nată iin ca1pitala Olteini•ei, să Sl'
p,ună sub as·culfarea lui Maoorvei „pentru menţinerea orndinei" 117 • La ora
3 noaptea se ·a 1restează oei şase negustori şi meseriaşi, socotiţi conducă
tori ai nemul.ţurniţilor 118 • Cu puţin înainte, Mar,gihiilorna1n telegrafiaiSe la
Bueurr-eisti că orasuQ er.a IJ.inistit, dar că „rnuiltiirnea era deieisă să vie a doua
zi la p~eledură , ca să-şi facă marnifest·a•ţiunea" 1 19 •
Inai1nte de a se •lumina di~ zi1uă, soseşte la p:ref·edură, un:d·e era şi
arestul ;poli1iei, s1ublocotenentul Biurchi: cu 24 soldaţi 120 • Dimineaţa se
stl1iinge o mare mulţime de oameni în faţa a·restu,lui, vodfef1inJd şi certnd
eliber:arna celor a:resta~i. Este de semnalat faptul că G. I. Y.ernescu, apă
rător al acuza1iloir Jn procesu1 de la Curţi'le Unite, swsţine că poporul ve-
nise să de1purnă garanţii peintru a obţine libertatea celor prinşi 121 ; iar J.::1
113 Telegrama ·trimisă din Bucureşti ta 7/19 nov. 1860, or•a 0,15. A.caid. R.P.R-
Ms. 3670, f. 218.
114 C (.ar.ad.a), Corespondinfâ spefia/e a Romînu/ui, a dotta relaţiune ampra res-
coa.fei din Craiova, ~n Romînulu, nr. 324 din 19 nov. 1860, p. 990.
115 P/edairi.ulu D„/ui Pa,nfazi Ghica, advoca.tulu orăşenN~r craioveni, în Unirea,.
nr. 12 din 1 apri1lie 1861, p. 47.
116 Telegramă sosită La Craiova în 7/19 nov. 1860, ora 0,50. Acad. R.P.R ..
Ms. 3670, f. 219. .
111 Teleg.r.amă sosi1tă 1J.a Craiova în 7/19 naiv. 1860, ora 1,15 t.bi1d., f. 220.
118 A., Jntîia relaţiune des.pre .rescoala din Cmiova, î,n Romînulu, m. 323 din·
18 nov. 1860, p. 986. In rnlaţiunea deta\iiată .asupra turburărilor, publicată de guvern.
se vonbeşrte •doar ·de 5 -arestări (Monitoru./ Ofida;! al Ţerii Romine.şti, inr. 273 din 18
nov. 1860, p. 1311). In .aidevăr s-au arestat şase inşi şi anume : Tănăsache Ghenovici.
Sava Ioan emitorul, Dinuţă Guţă pescarul, George Mihai'! Cloinea „tutungiu", Teohari
Georgi1a,d (sau Teohari Gr. Teohaddi) ,.oare f13ce pe a1dvocal" şi Dimitrie Arhiman-
dr.escu „marchi1banul". (Jntîia relafi1<i.ne despre rescoala din Craiova, î•n Ro.minutu,
nr. 323 din 18 nov. 1860, p. 986 şi Mi•nsforlulu de la ~rei-spre-d?<ce Iuliu. Buc., 1862.
pp. 95-96, 101).
119 Ibid., p. 96.
120 Ibid. p. 101.
121 Proces-ul ac-uzaţilor din Cra~ova. P.ledoaria D. G. I. Verne.sicu, în Romînu!u,.
Buc., nr. 29 din 29 i1ain. 1861, .p. 95.
284
Adt.11nare, Ioan 01eteleşeanu afirmă peste oîtev,a luni că prefectul „ar 1i
provooat 1aicele tu.liburări prin ordinu>! de a trage focuri în nisce oa:meni ce
vineau numai cu umbrele in mină .a Tedarna contra 'uniei clasi~icări c~
li s-a părut nedrearptă" 122 • Un alt .aipărător al acuzaţiilor de '1a Craiova
a susţinut că t11umărul mare de oameni se exrplică şi ,prin faptul că Ungă
arest se găsea atît tribuna·Iul cornercia'i, cfft şi munirci1palHatea, motiivîn-
du-şi această aserţiune iprin det1aH·ul că în buziuoo:rele unora dintre e 2i 1
ucişi se găsiseră citaţii judecătoreşti, sau pietiţii 123 • Totuşi, fo:ţă de ref.uzul
poliţ·aiu1ui Tănase Dumitrescu şi a prnicuronuilui C. Zamain 124 (1ca1re veni.s=
să ia interog:a1ori,ul celor arestaţi) de a eli:bera pe cei prinşi, poporul nă
vă,leşte in pretoriul ,poliţiei, îmlbrnnceşte pe procuror şi pe poliţai, iar pe
sublocotenentul Burchl „îl maltratează, luindu-1 de păr şi pumnindu-1" 12 ~.
Sosirea lui Marghiloman, care n-a putut să intre în curtea prefectu-
rei d€1CiÎt skeclllfllndu-se pirin iponUţa :ascllinsă a tri:lmnakt!ui de corner-
du" 126, nu adllllce o schimbare :a situaţiei, ci dimpiotri;vă. Prerîectul vorbe:;te
poporului, „pînă făcu s:purne Ia gură", după expresia vulgară, dar semni-
fic'ativă a unui core1Spondent al „Romfinufoi" 127 , dar atît glasu·! 1său, cit
:şi acela al proourorului şi 'al poliţaiului, nu au nici un irezuJt.at în a con-
vinge mutlţime:a. Dimpotrivă, la un moment dia1t, pqpoml nă1văleşt-e asupra
lui Margihiilomain, strigfr11d „Punaţi mina pe el" 128 , iar, pe de altă park,
o P'loaie de lemne şi pietre cade asup.ra ·autorităiţilor şi a solida!ilor. Pre-
kdul ordonă resrpinger·ea mulţimii cu baioneta, dar poporul se opune şi
îndoaie ibaiarreteie s0Lda1ţilor. Munci Ma,r,ghilcxman camam1dă ,Joc". Prrirna
salvă se trage iin aer, •diar rezult,a!Jt.itl este ră.nirea gmvă a unui f uncţiJmr
I.ancu P()IStelnku (Nicu'l~cu) şi a lui Gheorghe Brutaru, cari amîndoi
stăteau ,în balloonul prefecturii ; a doua salrvă udse un om din popor,
răni111Jd şi pe 181lţii, de aci cr-etna·.gerea prec~pitată a mu;Lţimii din curtea Ad-
ministraţiei 129 • De afară se aruncă o ploaie de cărămizi şi de pietre, a
căror .primă urmare este spargerea a nu mai puţin de 170 geamuri. atit
'8<\e ,prefecturii, ·oit şi ale ipoliţiei şi ale trilbunafolui comerdal 130 • P.a,ţă rl~
aiceastă situaţie, soldaţii dădeau „necontenit" focuri 131 • Cete din atacanţi
122 Şedinţa din 3 i·anwarie 1861. Monitorul Oficial ad Ţerii RomLnei·li, suplimentul
la nr. 11 dtn 16 ia.n. 1861, p. I.
123 P·leickiiriulu D-.lui Paroficnzi Ghica, advocatulu orăşenilor Craioveni, în Unirea,
Buc., nr. 12 din I apdlie 1861, p. 48.
124 Ena numit în posfol de 'procuror a1l tribunaih.JJ!ui Dolj, sec\ia I, de La 6 octom-
brie 1860. Monvtorul Oficial cnl Ţerii Romîneşrti, nr. 252 din 25 oct. 1860,p.1230.
125 Ministeriul.u de la trei-spre-de.ce Iuliu, Buc., 1862, p. 1Ol.
126 lbLd., p. 102. lniainte de a veni la prefectură, Marghiloman pnimise vizita
sta~ostalui de negustori, oa.re-.î dedanase că nu mai voi'a să participe !:a ol,as.ifica;e,
dar prefeotUJl îi ceruse să p1rtiripe la opm1aţie, făcînd şi o listă de scăpăta\i penl~u
a se recomar,d1a g·uvemului (Monitcrul Oficial al Ţerii Rom.incişii, nr. 273 din 18
nov. 1860, p. 1311).
127 A., Intifo relaţiune despre rescocn!a din Craiova, în Romînulu, nr. 323 din
18 nov. 1860, p. 986.
128 Ibidem.
129 lbi,dern; Minis.teriulu de la trei-spre-dece J.u!iu, Buc., 1,862, 'P· 103.
130 Arh. St., Min. lnt., Div. Adm. nr. 2652/1860, f. 169'-171.
131 Telegriamă a prefectl\llui de Dolj către mnisternl de Interne, Minis:ter:iuiu de
la lrei-spre-dece luli-u, Buc., 1862, p. 105.
285
pornesc .pe la af1murieri pentru a lua arme 132 ; alţii năvălesc la casinul
Mine!Tu'.a .şi 1bat cu ipi-etre şi reteveie pe Boicea B:a1dian, pe Soc.oiescu şi pe
a1ţi deiputaţi de maiha·lale fa:vor1aibiiJi mmici1p;aHtăţii, pe aare-i găsesc
aJci 133. Orăşenii 111S1păimîntaţi işi ioohild porţile ·şi străzHe Craiovei "~
go1el.5!C <le oameni~ tîin 1arfara celor aari se rildroaiseră împotriva erutorităţi
lor; se Sipunea că „iau ieşiiit mahalalele icu 1pa'1"ul" 134• Mulţime'a atacă din
nou ipreilectur.a pe ilia orele 12 135 , cu reziultatul că se mai numără c.ît-2'Vi:t
mi victime din nîi11iduri'.le ei. Renunţând la ataca1rea a.dminiistraţiei, tulbu-
rătorii se mut.ţumesc să tragă dii1n dnd 1n dnd fqouri iră·zleţ,e în localul
prefecturii 136 , în timip ce o ceată numeroasă dintre ei devastează casa
lui1 Hristo!dbr Miarighilloman, fmrtele iprelf.eictullUi şi oov.a, mai puţin pe ac•eea
a lui Ioa:n •Sooolesou 137 • NemuJl1·umirile mul·ţlirnil1or -îiş'i gă1skă a1clllî11 ex-
presia !În această iziboonire violentă împotriv•a. autorităţifor şi a statului.
irustmment a:l el.aselor dominante.
La Blllaurei.şti, guvernul, 1ngrijo.rat de veşti'le 1primite de I.a Crnfova,
insă:rci111eiază pe oolone1u1 Sărrneşescu, ministrul ad-interim la Război şi
pe aol0i11elu1l Ma.nu, comaindiantu1 regimentului V, să t;rimită instmcţiuni
că,ipita:nhlor Hollbain şi Biuriileanu (ajutorul wlonelJului Ma1oorvei, caire lipsea
din c~aiova) de a împlini „orice cereTle a iprefedului cu cea mai mar~
grabă şi energie" ·138 şi ,Jou. orite preţ" 139 • Pe de ailtă p1a:rte, în cursul
după-iamiez-ii şi a serii zNei de 7 noiembrie, :pirelf€1Ctul de Dolj este îin.cu-
noştinţa:t .de colegii săi de la Mehedinţi, OI.t şi Romanaţi ieă i s-au trimis.
sau i se vor trimite, •gnalbnice ajrutoare miilitare 140 ; ia:r m~nistrnl de In-
tenne, George Co6taforu, iii cere să păzească cu grijă postul de tel~
132.Romln.uJu Via oond.amnia comunicatuil .g;uvemwl11.1i, care •insilmJJase că tulibură

fori.ii fii dev1a1s:ta~ penrt.ru pradă, căci „sîntem tcl1atoni a l!'espeota ohiar pe cei ce s.înt
<iii'
dovediţi, c"a.u căzu,t furtr-o culipă, adică ia nu 1le .a.tribui n!lle ce n-au oomus" ( Romînul,
m. 316 dd111 11 nov. 1860, p. 961). Armele se iau de .pQpor ide •l1a Preda lăcătiuşul,
I0111iţă Tocaşi puşc1aşul şi Ş•tefan Arsenovic.i 1lăcăfoşuil. Mi'fl.i~terudu de la rrei-s,pre-zece
luJi.u, 811.1c., 1862, •P· 104).
133. A., /rvffia reJa(iune despre rescoQ[a din Craiova, în Rommulu, nr. 323 din
18 !10V. 1·860, ip. 986. 1Boicea 1.R1a1d~a1n şi Soco1lescu 1soapă, II'efu1giin:du-se Ila .bătr.înul Ha-
na;),amb. M. The::idwian-Oariada dă informaţi,a •inex·actă că îinsuşi iPfefecrt:u\ s,ar fi
refugi•ait .),a I-Iia.11a1La:mb, de unde ar fi izbuti•t să oca.pe priintre ~nsurgenţii, oe veniseră
să-1 caute, îmbrăcat ţărăneş.te. llTlformaţia aceasta s"a" referi poate l1a .R1adi.an, sau ila
Socolescu (M. Theodorian-Cana1d·a, Răscoale în. Oraiova, în Arhive.le OUe.niei, JV
( 1925) :P'· 126). .
134. Ibid., p. 125.
135, Telegramă ia prefectului de Dolj din 7/19 nov. 1860, ooa 12,35. MinisJeriulu
ae lia itirei-s.p.re-de.ce hllliu, Buc., 1862, p. 105.
136. Telegramă ia pirefeclulilli de Dolj din 7/19 nov. 1860, ona 14,30. lbi1dem.
137. Telegramă •a ·prnfecfolui ,de Ddlj di'!l 7/19 nov. 1860, ora 14,50. Lb~d., p. 106;
MoniJor.ul Of.icial ai/ Ţării Ro.mîneşti, nr. 273, 1din 18 IIllOV. 1860, 'P· ·1311 şi A.,
lntî.ia re.hiţiune despre răscoala. di·n Craiova, 1n Romînulu, ni!'. 323, d~n 18 nov. 1860,
p. 986.
138. GolonelU!I Mia11111.1 către Holban, telegiriamă primiită 11a Criaiova fa 7/19 nov.
1860, OT1a 13,20. A.c. R.P.R., Ms. 3670, f. 223.
139. Golon~lu~ Mia111u cMre căp1i1tanu1l Holban, teleg.~arrnă sosită .J:a Craiov.a la
7'/19 nov. 1860, 011a 13,45 şi oolonelul Sămeşescu către căpbla1nU1! Burilea.nu, ·telegramă
'p:rimiJtă I.a Griaiova .Jia 7/19 nov. 1860, ooa 13,30. Ac. R.P.R., Ms. 3670, f. 225 şi 224.
140. Gir. Sîmboteanu, prefectul de Mehedinţi, căit.re Gr. Miarghiloma.n, prefectul
de Doilj, it:ellegr.amă diln Tuinnu-Severin, 7/19 nov. 1860, or.a 18,25; C. Văleanu, pre-
footu:I de Ol1t, dltre Gr. Ma.rghiilorruan, prefectul de Dolj, telegnamă d~n Slatina, 7/19
nov. 1860, ona 19 şi G. G. Ma·gheru, prefeotu:I de .Romanaţi, către Gr. Marghii.Ioman,
p·refootu•l de Dolj, 1e1legramă di'll Canaca1l, 7/19 nov. ona 19,50. A.c. R.P.R., Ms. 3670,
f. 230, 232 şi 235.
286
graf 141. în după-amiaza zilei de 7 noiembrie, Marghifoman pune să se ti-
părească 200 de exemipfare 142 .dintr-o p.roclamaţie, în care cere poporului
să se risipească, „căci grămădiri ·pe uliţe se socoteşte rescoată şi se va
riisiipi prin iputer.e .arimată" 143 _ Plouase toată ziua, a1şa că mulţimed se
irăsipJindeşte spre seară 144 şi p.r,eifectul poate depeşa la Booureşti că „este
liini;şte ~in ora.ş" 145. EI ordonă îngroparea morţilor pe care p!Ojp<?ru~ îi ex-
pwsese în piaţă în timp1ul zilei i4 6 şi face să cincute patrulele .prtin oraş 147 -
Spre seaTă, venise Ia prefectură ivlă.dica Timotei Eodoxiadi, care ceruse
prefectului în numele negustorilor să-i libereze pe cei arest.aţi, dar aceşta
reil!uzimse 148 • Probaibiil că nu ~ra vorba în aceaistă intervenţie numai de
bună:vio~nţa: neguistori:tor faţă <le cei inchiişi, ci şi de fa1ptul că ei, in.spă1-
mîntaţi de amplitUJdinea tulburării, voiau să liniştească mulţimea prin do-
bîindirea acestei e1ilberări, pe •care prefectul autorifar refuzia. s-o aoorde.
Mul~umit de purtarea acestuia, Costaiforu îi rl:elegrafiază : „guvernul este
mu1ţumi1 de d-ta şi de purta.rea trupelor" 149•
lin <liminea~a următoare, gmpele incep să se refacă iso. Pe la orele
9 1/ 2 , prefectul dispunea de 160 soldaţi de 100 dorcJbanţi 151 • Ajutoare din
aJflară lflU :pirimis:e dooit rîtev:a zeci de .dbrolbainţi din jUJdeţ 152 • Muilţimea la
această oră stătea în grupe, dar inactivă şi „f ără arme" 153 • P(ef ed ul pune
141. G. Co~.foru, ministrul de Init{'rne către Gr. Mai:ghHomaon,, prefectu.I de

Dolj, telegParnă ·di111 7/,)9 nov. 1860. Ac. R.P.R„ Ms. 3670, f. 226, 231. Prefeoti11l întă
reşte ,piai.a telegr.a.fu'.lui (rtelegnamă de fa ora 20, 10), .precum şi •alCeea ·a casei fr.aitelui
să·u Hn~stodor MaJ1ghHoma111 (·t~leg;narnă de •la or.a 19,20) ( M ini:steri.ulu de la trei-spre-
de-ce /1uliu, Bllc. 1862, p. 107, 106). Aceeaşi gJiijă pentru itelegiia1f o a.re guvernul şi
în :ziu1a u1:1măltoare (ColQileJluJI Sămeşesou, mLn~stru1J 1ad...j;n,terirn J.a Răz;boi, către căJl'i·
~8111ul Bur~leanu, ooma1111clianilul giarnizoanei, telegramă din 8/20 JIDY. 1860, ona 22, 15;
George Costaforu, minisitml de Interne către Grigore Marghiloman, .prefectul de Doilj,
Megrame dibn 8/20 .niov. H!60, .sos~te 1).a Onaiovia .J.a orele 9,55, 16 şi 22,20. Ac. R.P.R.~
Ms. 3670, f. 258, 244, 251 şi 260).
142. Arh. S•t. Min ..Int. Div. Adm., nr. 2652/1860, f. 37.
143. Prodl•ama.ţiia. lb~d„ f. 38.
144. A„lroiiia reiliaţi·une despre răs.coola din Croiiova, în Romi.nulu, nr. 323 din
18 JJOV. 1860, •p. 986.
145. Telegnarnă de ).a om 8,55. Miniskf".i,u/u de la rtrei-sprezece /.uliu, Buc„ 1862.
p. 106.
146. '1n \legătură iou evenimen.t{!le 1aoestei ziile •din capitail1a Olteniei, N. M. Pîrîianu
0rela1tează că fi.i111d la mănăstirea Bucovăţ a .au:zii1 „mai mubte 1mpuşcăoturi în ooaş''
şi că intrîirt!d oa1poi Îln Cr.aiOV'.a '!! văzu1 •pe ·str. Unirei ,,'două cald•avre 1plllse .pe un pat"
(N. M. P1îrti.anu, op. oit., p. 24).
147. TelegDama de la ora 23,50. Miniisteriulu, de la .frei-s.pre..,dece /.u/;iu, Buc„
1862, p. 107.
148. Telegnamă de dia om 19,20. Ibid., p. 106.
149. Telegmmă dd111 7/19 nov. 1860, ora 22,20. Ac. ,R.P.R.., Ms. 3670, f. 237-238_
Vezi şi depeşa 1IU1i Mia111olle Costaohe Epureanu ·de ba 8/20 nov. 1860, ona 1. lbid.,
f. 241.
150. Prefectul de Dolj că.tre G. Costaforiu, mhni·strul de Interne, telegr.amă clin
8/20 moiemhrie 1860, om 8,10. Minfa1f.IN"liwfa de la trei~e„dece faUu, Buc., 1862, p. 107 ..
151. Gr. Manghiiloma111, •prefedwl de Dolj căJtre G. Costaforu, mi'lllistr.uJI de Interne,
telegmamă din 8/20 nov. 1860, ora 9,30. lbid., IP· 107-108. Sol1d1aţi,i e11a.u repartizaţi
as.trei: 10 J.a spifallul puşcăriei, 35 I.a jllllŞCărie, 30 11a oazannă, 85 ~a pirefeatură; iar
dorobanţji 30 l1a pirefeotură şi restul „•pe l1a casimuri şi alJ,te postuni" (prefectul teile·
grafLază .acest rapont ţn urnna oroinUJlui ce-l pri.mise ·de la Bpumeanu şi Costaforu :
teleg.ramă sosită 1a Oraiov.a 1'a 8,40. Ac. R.P.R„ Ms. 3670, f. 243).
152. Gr. MiargMlomia·n, p:refeciu1l de Dolj, căit.re G. Oositaforu, 7/19 nov. 1860,
ora 20,10. Mi.nisteriulu de la trei-spre-dece /.uliu, Buc„ 1862, p. 107.
153. Gr. Marguloma111, .pirefectul de Ddlj către G. CoSltaforu, mLI-11istml de Interne,
telegramă din 8/20 nov. 1860, ora 9,30. Ibi·d„ p. 108.
1
' 287
să ;;,e .tiipă·rească o rproclama1ie al cărei text i-•1 comunilcase guvernul 154 şi
D rărS1p!Lndeşte iin 400 exem1pLare lin această iproelamaţie se arăta că
155 •
„legile votlate de Obştească Adunare slÎnt sacre" şi se cerea res.pectareJ
lror, făcindu-se a1pel la cetă.ţenii biine cugetători „a confri•bui la menţin2.re1
bunei ,o:rdirne" ,şi v.estindu-se :eă imipotri·va acelora „ce se .vor găsi pe uliţ~
cu armele îin mlÎină, de nu le vor depune iindată, se vor •întrebuinţa ar-
mele". De asemenea, se a nru.nta inrl:erzke:rea cirnufaHei între orele 4 seac:i
1
şi 7 dimi!nea,ţrar, preoum 'şi ne1îngăduirea formării grulp'elor mai mari de

trei persoarne ioe.
Mu1J.ţimea mpe proclamaţiile răsrp!iindite de prefectură şi cîteva ~ete
pornes•c să desgroape morţii zilei precedente 157 • Pentru aceasta, mulţimen.
ia de la oomam:l. a de roc tărgi şi 2 rporn1pieri. 158 • Morţii fuseseră îngropaţi
1
„J,a .cJimp", duipă însăşi mărtiurisirea prefeictului Marghilomarn 159 , deşi nrni
tîrziu, la înalta Curte, procurorul va susţine că fuseseră desgroipaţi din
cimitiml spitalului 160 . Apărătorii arcuzaţilor vor susţine că cei căzuţi în
ziua de 7 ooiembrie fuseseră ingro1paţi „ca nişte cJîirni" 161 şi că f,useiseră
arnrncaţi im rbălig,ar de oamenii ardministina~iei 162 • Morţii s,}nt arduşi In
ceintml oraşului şi s!int din nou exipuşi în piia,ţă, mulţimea ool.eictînd pemtru
înmormî\ntarea lor 163 • Pe de aHă partre. prefectura este atacată făiră r·~
zliLtat. MarighHoman răs1pîndeşte o nouă procLama~ie iprin care anunţa că
oei oe vm outeza „să umble cu rnor1ţii pre străzi se vor resipi1nge prin pu-
terea arimată" 164 • Nurmai1dooît după pnînz soseşte un ofiţer cu o trnpă de
30 dorabar~i din Rornat1arţi 165 ; între timrp, cetele de Oia.meni outreieră ora·
şui după arrme ş1 merg tot în aoest scop la Ha-.rabmb şi la Glogo-
vearnu 16 6 .
154. G. Costa.foru, minisrtru-1 de Interne către Gr. Marghiloman, prefectul de Dolj,

7i!9 nov. 1860, sosirtă la Graiovra J.a ora 22,20. Ac. RP.R., Ms. 3670, L 237-238.
155. Nota tipografului Samika din 18 nov. 1860, Arh. St., .~in. Int, Div. Adm.,
nr. 2652/18fi0, f. 37.
156. I bhdem„ f. 39.
157. Monitorrul Oficia•[ al Ţârii Romîne~ti, nr. 273 din 18 nov. 1860, p. 1311 şi
Gr. Marghiloman, prefectul de Dolj că1re G. Costaforu, minis·trul de Internl', t~le·
gramă din ~/20 nov. 1860, ora 10,05. MiniS'teriu/u de la trei-spre,dece !Uliu, Buc ..
1862, p, 108.
158. lbid., p. 104.
159. Gr. M:arghnloman, prefectul de Dolj cărtre G. Cost:iforu, minisbul de In1erne.
telegramă din 8/20 nov. 1860, or.a 10,05. Ibi1d., p. 1013.
160. Rechizitoriul procurorului I. N. Şoimescu, în Gazeta Tribwna!elor, nr. 12.
di,n 28 martie 1861, p. 103.
161. I. G. Valentineanu, Prelinsa răscoa.lă din CraioV<a şi procesul arnzaţi!or, în
Refoi.ma, nr. 5, 'dirn 5 februarie 1861, p. 18.
162 P.!·ediariu/.u D~!ui Parvtazi Ghica, (]Jdvocaitu!u oriişenUor Crai~·:Jeni. ân Unirea,
nr. 12 <din 1 ·arprirlie 1861, ·p. 48, Pînîianu informează 'Că „multe oafavre s-au găs-it
a•rurnoate pl'i'n pivniţe şi prin .latrine" (N. M. PîrHanu, op. oit., p. 24).
163. C (a11arda), Corespondinţă -speţiiaJle a Romînului, a doua rela.ţiune a;supra
rescoa.!ei din Cmiova, în Rominwlu, nr. 324 din 19 nov. 1861, rp. 990.
164. Arh. SJ., Min. Int., Div. Adm., nr. 2652/1860, f. 40. Proclramaţia aceas:t.a st>
scoarte în I 00 exetmpil.are ( 1bi·d., f. 37).
165. Gr. Marghirloman, prefectu.! de Dolj, căi re George Co9taforu, minisitml d~
Interne, 8/20 .nov. 1860, ora 14,13. Miinisiteriiulu de la trei,spre-de.ce luli.u, Buc„ 1862.
p. 109. De arltfel, în seara aceleiaşi zile, Marghiloman primeşte o teleg11amă trimisâ
di-n .Game.al la 18,25, prin oa.re prefectul de -Roma.naţi, G. G. Ma1gheru, îl anunţă di
pînă ia doua zi î'i vor sosi 150 dorobain\i din judeţul său (Ac. R.P.R .. Ms. 367tl,
f. 256).
166. Minis,te.riulu ,r;te /,a trei-sipre-.de.ce I.uliu, Buc., 1862, p. 104; Monitoru/ Oficial
al Ţării Romîneşti, nr. 273 din 18 nQIV. 1860, p. 1311-1312.
288
' https://biblioteca-digitala.ro
Sosiire.a isau vestirea sosirii a noi .întăf'iri' militare hotăresc ,pe .pr,eJect
11a o a1cţiune ofemivă. f,l primise deq:ieşe de la centru prin care er:a vestit
că piînă noaiptea u.rmaru să sosească la Crniava „peste şase siute cinciz,:~d
sokliaţi", j!n afară .de cei 'Pe care-i cliemase el, ;precum şi ordinul că îndată
ce va :aivea forţe su[iiciente să 1cur.eţe UJUţe~,e de tiurburători 167 • Pe de altă
parte, 1aicţiuneia preifectului este sprijinită de .g-eoeralul Maigheru, ,caire vi,1,c
şi se oferă să potJOlească mi1şo:irea pap•ula.ră, fără vărsare de sLnge. Ma-
gheru ;porneşte de .aciasă că1are şi trece prin mijlooul mulţimii, îndem-
mnd-o să se răs;pi1ndeas1că. La rpr~fedură i se .dau dorobanţii ce sosiseră
din Romanaţi şi, în imntea for, ,e:l se re.întoarce în mijlocul poporului,
rLJJgîindu-1 isă dea a1S1Cultane şbturilor sa[,e şi să se reîntoarcă fieca,re 'l:.i
ca;sa sa. Mulţimea inoe1piuse să se reka•gă, cîru:l. căpitam.J B:urileanu, c:ire
ieşise şi el diin prefectură ou un >nUJmăr de oameni, f.aioe greşeala de a
ond10na „.foc". Aoea1.S1tă sa:lvă face căteva victime, între 1oaife şi un copil :
iin pLUJS, el 1 ex-e1cută şi 11 arestări. Mulţimea se înverşunează din nou şi
a:rătind viictimeLe lui Ma!gheru „H tratează de în.şelă:tor" şi se aud chiar
strigăte „de omor". Gener(111ul îşi riidiică pălăria şi '>irigă mulţ1rne1:
,Jov,iţi-mă". AtUJ111Ci·, impiresionarţi, oamenii ră'Slpund „trăiască Magheru"
şi pJnă la urmă se lasă convinşi să se răispîirudea 1sieă 168 • La onai 7 seara
onaşul este linhştiit şi 1patru1ele circulă nest!Î!njenite 169 • Magherj..i stă toată
noaip1t,e,a afară, in mijlJOCiul doro'banţHor, făcJînd „paza prin oi:ra5" no.
Este naLndoielnic că Ma1gheru - care şi in 1866 aipare oa un „linişti
tor" al mUiLţimflior cu prillejul răs1eoalei grănicerilor, după cUJm a arătat
to;v. prof.· V. Miihor<lea' într-un studiu recent întocmit îin cadrru:l Institu-
tului de Istorie - a cantifihuit la grăbirea inc·etării tUlfhurărilor din c3.-
pitalia Olteniei.
I:n ziua următoare, la 8 noietnlbrie, t1 uI1burăr.He iau sîî1rşit. lin o;a,5
sosiseră, de altfel, însemnate unităţi militare. Totuşi stăpînitorii, temă
tori, mai simţeau încă nevoia menajării maselor şi de aceea Magheru,
împreună cu doroba'!1ţii, merge şi a1Sistă l1a îngiroparea mo:rţilior, 1!uicru
pe care-l făgăduise poiporn'lui cu o zi âniainfe 171 • LUl!Tlea înoeiPe să circul.:
liber prin or:aş. Miarghitomain dă ultima sa proclamaţie iinvitînd pe cei
ce . u:mblaseră cu 0rme „să vie a le depune 1a prefectură :p:îtnă ta ora 3
167_ Manole Coslt.ache Epureanu, iprimUJl minislrn.t şi Geo~ge Cos.taioru, rninLs:trul

de I.niteme, că'tre Gri1gore Marghilloman, preJfeciill'l de Dolj, .telegramă sosită !ia Cnaiova
la 8/20 noiemlbJiie 1860, 011a 12. Aooid. R.P.R., Ms. 3670, ,f. 247 .
. 168. A„ ln1lia relaţiuine des.pre rescMla din Cr(JJÎJDVa <Şi C(:ariaida}, Corespondi.nţă
s.peţui.le a Romînu.tui, a do.ua. relaţiune asupra TV!SC(),(]Jlei ,din Dnaiova, în Romînu)u,
nr. 323 şi 324 dLn 18 şi 19 nov. 1860, p. 987 şi 990; Monitorul Ofidal ,af Ţerii Rg.mî-
neşii, nr. 273 clin 18 nov. ·1860, !Jl. 1312; Gr. Mainghiilo.man, iprefeclul ,de DCJ'lj către
Goorge Cositaforu, mimii·S!lrul ide In1ter.ne. Telegrama ,din 8/20 nov. 1860, orele 16,55
şi 17,30 (Min.isieriulu de Ja Jrei-\Îpre-de.ce Iuliu., Bru.c„ 1862, p. J09-110).
169. Gir. MarghiiLoman, prefecitul de Dolj căitre George Cos.taforu, ministrul de
liflltenne, .telegr.amă din 8/20 noiembrie 1860, om 19,05. IbLd., p. 110.
110. C (.arada), Cores,pondinţă speţiale a Romînului, a doua r~laţiune a.sapra
res.coalei diin. Craiova, în Romînulu, nr. 324 din 19 noiembrJe 1860, 'P· 990. In ziua ele
8/20 noiembrie 1860, Epureanu, Costaiforu şi Boerescu (mini1slrul J,ustiţiei), telegra-
Hază prefectullui de Dolj rng;îndu·l să mUJlţumeaiscă „lmavuh..1i Magheru" pentru a.titu-
dinea sa (A1c. R.P.R., Ms. 3670, f. 252).
171. A., Jnttia relaţiune desipre rescoala din .Craiova în Romînuliu, rnr. 323 din
18 nov. 1860, p. 987; Grigore MarghLloman, prefectu1l •de Dolj către George Costaforu,
ministrul de ,J·nrt:eme, telegramă rdi•n 9.121 noiiembrie 1860, ora 9,10 (Mini.sieriuJ.u din
trei-s.pr.e~dece I uliu, Buc., 1862, 1p. 111).
19. - Studii şi articole de Istorte 289

după amiază 112 ; id.ar, or,donîn·d, pe de altă parte şi executarea de ares-
tări între cei bănuiţi 173 • Numai'decit după prînz, pretectul poate raporta
că „ordinea în oraş este restabilită cu desărvîrşire" 174 • Potolirea turbu-
rărHor este taJVorizată „de o zăpiadă mare ce a nirn în U!ltirna ooapt~
(8 spre 9 noiemibrie. D. B.) şi care „a împiedicat chirculaţia", în aşa
fel că „nu s-a mai vă'ZU:t picim de ,revolu,ţionar pe stradă" 175 • Se3ra,
primul rniinistru şi ministrnl de Intierne teLegratfia'Ză lui Mairghiloman
detcliarinidu-i următoairele: ,;Conduita d-taile a fost demnă de toa~ă 1a11JJda,
Guvennu1l îţi arată toa1 tă .a sa mulţumire ; s-:au SU[llli5 la cunoştinţa
Mă.rii Sale curaju~ energic şi demnitatea cu care ai susţinut autorit·a-
tea" 17s.
C11a1iava răuiîne st11b sfare de asediiU, ciroulla.ţia fiin1d interzisă d ~
la căderea serii, nepu11înd urnlblia prin oraş decit cei ce obţineau bilete de
ooaipte de la poliţie 177 şi - dU!pă mMturi-a lui Gareda - unii şefi d·~
rmtmLe nu se lSlfiau să ia bani ohia,r de la. ,acei cu bi[ete 178 • Se aduc trupe
1
nUlll1eraal5e în carpi-tala Olteniei: de 1a Romanaţi vin 98 de dorobanţi m,

aare se iînaipoiaiză fa Cariacal in zi1ua de 13/25 noiembrie 180 ; de la Olt
60 de dorobanţi sub comanda locotenentului Dobiriceanu, trimişi în ziua
112. Arh. Sit., Mi'll. Int„ Div. Aidm., nr. 2652/1860, .f. 41. Procliamaţi.a se Upăreş·te
în 200 exemplare. (Nota tiprngrafului Samitca din 18 nov. 1860, I'bid., ,f. 37).
173. Gr. MargMI01I111an, prefectul! de Dolj către George Cos.ta:forru, minis.trul de
Interne, :telegramă din 9/21 noiembrie 1860, OIJ!a 14,50. Minisiteri""lu de la /rei-spre-1
dece J,uJJ,u, Buc., 1862, ip. 111.

174. I.bLdern. Un gmp de fruntaşi iai oraşuJlui, in ·f.runte cu bMr-înul colonel reac-
ţionar Ioan Solomon şi cu hătrtnuil Harai~ambie, v1n să mulţu1mească ,prefeotlllluj pen-
tru resta bi li rea ordi1nei. (I bi,d., 'P· 112). Dea1ltfel, mai011ul Solomon itelegr.aUa.se din
BUiOUreşti t·atăllui 1său cerî,ndu-i să-şi îrntrebuin.\ez.e „toată influenţa mora1lă spre a
ejuta pe 1d. adminfos.tra tor în potolirea oriaşu'lui şi res.pectwl Jeg.hloir" (Ac. R.P .R., Ms.
3670, f. 269). Pe de a,Ită pade, funcţionarii p.refecturii, ca.re-şi petrecuseră trei nopţi
şi Mei zile în looa1lul ,a:dmniis.waţiei, iSe pot întoarce 'aca1să (M. Theodoriia'!l-Carada
RăscQ(JJfe' în Croiova, în Arhivele Olteniei, voi. IV (1925), p. 125-126). •
175. N. M. PJTiîi1arrm, op. dt., ip. 24.
176. Depeşa din 9/21 noiembrie 1860, ora 21,20. Arod. R.P.R., Ms. 3670, f. 280-
Guvemul .aiduce mulţumiri, fa numele domn,iitomlui, g:amizoanei de 'l1a Crniov1a (CQITlu-
nica1t diin 15 noiembr,ie 1860, Mon~tor.ul Oficbal al Ţerii Ro.mîineşti, nr. 271 din 16 no-
iembrie 1860 (Arh. Stat .. Min. Int., Div. A:dm., n.r. 2652/1860, f. 37.
d·in 19 noiembrie 1860, p. 767) ; iair ceva mai <t'u-ziu se iîn3'l\ă îm 1graid 13 soldaţi şi
oaipora1J.i .dfo regimentul V (,all 31lea .a1l ŢărLi Romîneşti) („pentru vrednida cu oare
s-au p:urtaL. în împrejurările unmaite în oraşUJI Craiov1ii"). Ibid., nr. 3, dii'!l 12 ia-
nua·rie 1861, 1p. 38).
177. Se ttpă·resc 1150 de astfel de bilete. Nota Upog.riafwlui Sa.mLtca d1in 18 no-
iembrie 1860 (Arh. Siait., Min. Int., niv . .l\dm., nr. 2652/1860, f. 37.
178. C (1a~aida), Corespondinţă .sipeţÎJlll!e a Rom.înw/,ui, a doua relaf i·une as,upra res-
coaJ!ei din Craiova, în Romînu./u, nr. 324 din 19 noiembrie 1860, p. 990.
179. Cu toa1te că la 8/20 noiembrie 1860, ora 18,25, prnfootwl G. G. Maghcru a-
nunţă .d.ilTl Ca11aoaJ pe rolegu1l său de 1a Cr.aiova, că-<i vor sosi pÎ'nă ia doua zi 150 do-
robanţi trimişi din R01TI11ana1ţi. Ac. R.P.R., Ms. 3670, f. 256.
180. G. G. Ma,gheru, prefootul de Roma[laţi către G. Cos.taioru, ministrul de In-
teme, 21 noi~hrile (3 decemhrlie) 1860 (Arh. Stat., Min. llnrt:., mv. Aidm., m. 2652/1860,
f. 84) ; roloneluil Sămeşescu, ministml ad-interLm Jia -Război, căit.re icalonelul CorneS{:IU,.
comandantul giamirroanei Craiova, 13/25 noiembrie 1860. (Ac. R.P.R., Ms. 3670, f. 320);
G. Cootaforu, mi.rnis.trul de Interne căfre prefectwl de Dolj, 13/25 noiembrie 1860. (Ibirl.,
t 321) ; sublooot. Chiri.ac, din Caraca,1 către oolonelul Macove<i, insp:eciorul despărţirii:
a 2-.a de doroba·n\i diITT Graiova, 13/25 noiembrie 1860. (IbLd., f. 323).
290
de 9/21 noiembr,ie 181 şi fmpPi1aM k1 Slatiina peste weo zece zile 182 ;
de ~a MehecHnţi S<J(Sesc 200 idlorobanţi, care stau în giar111izoana Crai ovei 1
Hmp de :aiproaipe două să:ptămîni 183 • Pe die aJită parte, vin două unităţi
de linie, compania 8-a din reg. III de la Turnu~Severin, care pleacă·
spre Craiova la 7 .noiembrie 184 şi compani1a 6-1a a acestui lflegimemt,
comandată de căpitanul Ceirnăi€Slcu, oare porneşte în aceeaş.i zi spre
ca1pitaki Olteniei: 185 , wt11de se găsea altă compi31I1ie dim acelaşi regiment,
coman:dJată de căpitanul Holibain, numărLnd în tim:p!Ull tuirburărilor un efec-
tilv de 160 ide oameni 186.
Cunînd soseşte la Ciriaiavra c001isila sped1a.tă de ainahetă trimisă de
guverin Ea este compusă din P. Oribes:cu, directorul Miinisteruaui de
Interne 187 , care o prezidează, din N. Bîţloove1a:rn1, 'dir.ec.toru1 Mwsterului
.de Justiţie 188 , di.n colonelul I. Cornescu, inspectorul jandarmilor despăr
ţiiriii I-a de dttdbanţi 189 şi El.in P. Dima[](ea, membm ail Curţii CrLminale
di111 BUJCureşti 190 •
TUI1burări1le se soldează cu ~ morţi îin timpul răscoa:lei 191 şi cu
181. C. Vă:leanu, prefectu1I de Olt către Gr. Marghilomain, prefectul de Dolj, 9/21
noiembrie 1860, ora 13,05 (lMd., f. 276); C. Vă1leanu, prefectul <le Olt, către G. Cos.ta-
ioru, ministrul .de Interne, 9/21 noiembTie 1860. (Arh. Staof., Md.n. Inrt., Div. Adl'JI.,
nr. 2652/1860, f. 4.
182. Gr. MarghHoman, prefeclUJI de Dolj, către G. Costaforu, miini:sitrul de Interne~
21 n<>iemlbrie/3 decembrie 1860 (lbid„ f. 60).
183. G. Costafo.ru, miin•i•skul de Interne, către Gr. MarghHoma.n, prefeatul de
Dolj, 8/20 noiembrie 1860 (A,c. R.P.R., Ms. 3670, f. 249) ; colonelul Sărne.şescu, mi-
niistrnl 1aid-iinterim l1a Război, căit:re colonelul Cornescu, comand:aintul garnizoanei Cra-
iov,a, 15/27 noiembrie 1860 (Ibuid., J. 366) ; Gr . .Marghitloman, ,p:refecl.u,J de Uolj, către
G. Cos.ba:foru, minisltrwl de Interne, 21 noiembrie/ 3 decembrie 1860 .(Arh. StaJ., Min_
Int, DJv. Aidrn., nr. 2652/1860, f. 60). La 16 decembrle mai era.u la Cr.afov,a 280 doro-
banţi (Peke Orbescu, incleplini:torul funcţLUliliii de prefed de Dolj, către G. Co&taforu.
mi·nisWu.I 1de ·Interne, 16 decembrie 1860 (Ibid., f. .185).
184. Comandanilu/l 1pundul.ui ide grăniceri Severin, către colonelntl Cointescu, oo-
ma1nidan11.ll Col'donulrui Dunărei, 7/19 noiembrie 1860 şi ll/23 noiembnie 1860. (Arh.
S.tat„ 1Insp. Grăniceri, 1860, nir. arh. 531, .nr. doo. 20, .p:airt. HI, 1f. 298 şi 313; Grig„
Sî.mbotea1nu, prefectu1l de Mehoo:iniţi, căibre Gr. Marghiloman, prefectu1J de Dolj, 7,'19
noiembrie 1860, ona 18,25 (Ac. R.P.R., M5. 3670, f. 230).
185. Colonelu1l Sărneşescu, ministml a-O-interim de Război, către maiioru1I Drăgu
lănescu, comanid.anitul baita1lionu1lui I1I din reg. III, la CaJ1a1f.at, 7.'19 noiembrie 1860-
(lbiid., f. 222) ; căp.itanul Cernă1escu, com.and.anrtul companiei a 6-1a d.in Cal11afat,
că1re M<Lnisterul de Ră·zboi, 7/19 i001Lembrie 1860, ora 14,15. (Ibi1d., f. 227) ; oomand.an-
tuil punctului de gră.niceri Ca:lafiait, către colonelul Conţe~u,_ in:>peatorul Cordonului
Dunării, 24 noiembrie/6 'decembrie 1860. (Arh. S.t., In:sp. Graimcen, 1860, m. arh. 531,
nr. dos. 20, part. III, f. 436). In legăil1.l'ră cu yMirea la Ci;aioVia a companiei a 6-a.
N(lltioroalutu observă : „ ... BPava noastră oştire se .puntă oa o aidevă!'1ată oştire rornînă;
comj)ania a 6-.a veni în 24 de ore de l·a C:ail 1a~1at l1a Cr.aiova ... " (N'OJNonaJulu, nr. 9J, din
17 noiembrie 1860, p. 36J).
186. Gr. Marghi.loman, prefectul de Dolj, căfre G. Costaforu, mi,ni,Sltml de lnter.n.e,
8/20 noiembrie J860, Ministeriulu de fia tre.j-spre-dece Iuliu, Buc., 1862, p. 107.
187. Funcţj.ona în această calitate de fa 6 iunie 1860. Monitorul Ofki(JJ[ ol Ţerii.
H.omîneşti, nr. 135, din JO iunie 1860, p. 557. . .
188. Funcţiona în aceasstă cama~ de l1a JO sep.t. 1860. Ib1id., nr. 222 dm 16 sept_
1860, p. 1005. . • V • • • • • -
189. Fusese confJrmalt 1n post de Cuz·a-Voda, funct1onmd ş1 111 t1rnj)ul Ga11rna-

oamiei. _
190. Membru a·I Curţii Crimina1Ie din Bucureşti, c.u tncepere de .I.a' 24 mai 1860.
Ibid. nr. 130 din 4 irnnie J860, p. 537.
'191. Usta primHor 8 morţi şi a celor l~ răni_\i în teleg~a~a ţrimisă de Gr .. Mar-
ghiloman ministrului de Inteme la 10/22 noiembrie 1860, M1mstcomdu de la tre1-spre-
dece /,uliu, Buc. 1862, p. 112.
291
-0~ţi 5 morţi la spHal 192 ; între aceştia şi seriitorul ,pre.fecturei, Iancu
PosteJ1nicesicu (11a1111cu NicoLau .sau Iancu Ni1coJ.escu) 193 • Informaţia dată
de revista saUriJCă „Păcallă" a1supra a 18 rrtorţi şi a 46 răniţi 194 pare
exa1gerartă, sa1U1, în orf.ce caz, .pare izvorîtă dintr~un s.von neîntemeiat
.saiu di.n .an~mozifatea fr.aţilror Ioan şi Pantazi Ghica Lrnpotriva guvernu-
lui Epureanu. Totuşi, este probabil să se fi înregistrat, eventual, un
.număr mai 1"idica t de victime, ţi1rnîl1!d seama 'Că partidipa,nţii la turbu-
rate îşi luan.i cu ei morţii şi răniţii - potriiv.it unei il1lforunaţii d::irtă
de stamstele aUlStrfa1c din Craitovia 195 •
*
Cmiova 1rFa fost si1ngmul centflu .unde izlbt11cnesic tupbuirări în t'Jamna
anului 1860. La Ploieşti au loc evenimente similare peste 6 zile, dar, cu
'toate .aoostea, de o ampiliit UJdi:ne oeva mai mieă, prdba:bil şi din pricirn·a
1
măs1uri1101r miliitaire iP·e oare gUJVerrnull putuse să le ia într.e "tim1p 196 . Ca şi la

·Or.afo\na, iln caipibala juldeţ.ulrui Pr.arhova se observă încă de dimmh o
stare de nemulţll!mire, în deosebi din pri.cina 1noU!or legimi fiscale;
nemuJ.ţUJmiirie l:a oare mai contr~buia şi „propaigainda aigi1tatoare a unor
,răuvoitori", răspri1111dit:ori de svonurL Cu 10 zile înainte - potrivit r-echi-
ziforiu!Jui prociurnm1ui de la Curţil1e Unit-e - oamenii fuseseră invit1ţi
„,oa să nu laise a se p.uiie trei biruri" ; iar ll!n dzimair deidlarrase că fusese
îndemnat ide un grec „să facă tot ca să nu s.e pue birurile cele grele".
La 3 noi1em!brie consi!Uul munici1pa1[ ţine o şedinţă premergătoare nn
chesti.uneta. dasi1fircării patantaTilor. Cu acest prilej, Ni1ou~a1e George,~ fost
cOlfet:a1r, „spă1innfnt·at de sărăcia în reare ii redusese crizia oomercia 1lă",
îşi perrnit.e „mai multe vorbe eşite dirn buina culViinţă", arătiîndru-se
,„a;gitartor [.a nesupunere". Şedinţa oonsiliului muinidl!)1a1l se amînă pentru
13 noi-emlbrie. Intre timp, simţind a1pmpienea uoor tu:ribtLTări, guvernul
adnroe 60 de d:l'Vianerişti din BUiZău 197 , 1care, cu o zi ÎJt11a1i'rJJtea miş'Căirii,
192. L~sta intennattlor fn spitarl şi ia celor -decedaţi acolo, în ·J1a1pontu:I di1n 3 fe-
bnuJanie 1861, a•I Ad1minLstraţiei Gener.a/le a ServiduLui Siarnii·tar, căitre Minisiterul de
h:llberne. Arh. St., Mim. Irut., Div., Adm. nr. 2652/1860, f. 325-326.
193. I.nrl:ervenţiia tatăilrui rlui l1aI110u Postelnicescu .pentru a 1piri:mi o pensie şi jwr-
na!l.ul consiliiuliui ode mini·ştri în acest sens. lbi1d., f. 291-294. ·
194. Păoolă, nr. 21 d~n 15 .rrov. 1860, p. 161. De a1Ufel, informaţiile date de cei
doi oorespol!liden~i 1ai „Rom1îniu·Iui", A. şi C (,a,11a1da) coinidd cu cele Qf.Uda'le ( Romî.nu.lu.,
nr. 323 şi 324 din 18 nov. 1860, ip. 987 şi 990).
195. Slbarrnstele din C11aiova·, către Eder, consu1lu1I Austri.ei, la 20 noiembrie 1860,
Aoad. R.P.R., R•apoa.rte Consula.re Austrii•ace, Bucureşti, CopH, 1860-1861, f. 86.
196. Vezi în deosebi pentru .tullbură1f.i.le de l1a Ploeşti : Aoad. R.P.R., Ms. 3670,
f. 347; A.Dald. R.P.R., ,R1apoarite Consurl1a,re Aust~iace, Bucureşti, Capii 1860-1861, f. 85,
90-91, 91-93; Arh. SJ., Min. fo.1:., Div. AtcLm . , nr. 2652/1860, ;f. 2-3,, 30-31, 58, 61,
63-65, 66, 89-90, 92; Gazeta Y.riib.uroa!lelor, nr. 11 şi 12 din 21 şi 28 marii. 1861,
p. 91-102 {rpmocesull) ; Monitor.ul Oficial cnl Ţerii Ramîroeş.ti, nr. 269 ·din 14 nov. 1860,
p. 1293; Ministeri.ulu de la trrei-spre-idece Iuliu, Buc. 1862, p. 115-118; Romînulu,
nr. 361---364 dirr:I 26-29 1d'ec. 1860, p. 1115 şi foai1a vol1anrt:ă leg<iită dUJpă nr. 30-31 dhn
30-31 iian. 1861, p. 1-4; Noaiţiionalutu, .nr. 12, dim 9 felx. 1861, p. 46-47; Ret1ist11
Carpaţi/ar, An. 1l, .Pram. H, 1860, ·p. 595-596; Secwlwlu, nr. 54 dun 17 ncw. 1860,
p. 213-214.
197, Esoa1dronu·1 II ari regimentullllli de lănderi face un marş fort•art: sub coman~.a
căiprtanurlui BărcăneSIOU, străbătî.n.d di1stan.va .de 80 km. ·dintre Bruzău ·şi Ploieşti în
1.2 ore, pe un titrup ptloios şi pe un d:rum ptHn de greutăţi, neexistDnd 1poduri peste Te-
leajen şi Cl'ioov (Reg~rnenfal 1 Roşiori. Exvas din istoriicul corpului, 1856-1906, Buc.•
1906, p. 23-24).
:292
îşi ascut săbiile în piaţa publică a oraşului. ln Ploieşti nu era însă linişte.
Simbătă sip-re duminică 13 noiembrie „nişte pl1acattle se a~işară pe ziduri,
i.n)îonnează „SecO'Luiliu", pe oare ·er:a1u desem:na,ţi un mili:tar ascuţindu-şi
sa'biia' şi tl!n oirv11 c.u ciomag Jn mină, ameninţ•îndu-se unu:! pe altul ; de
desubtul acestor desemne erau apeluri la arme şi între alte fraze se cetea
cu litere mmi : lJ nirea prin ciomag şi aHe fraze triivi1alie şi desg;ustăt1 oare,
precum: Voi vă asouţiţi săibiiil·e şi noi ne pwgătum ci01IOOgie!le". Pre'.Iectul
r€!fuză cererea lui Marin Mehedin,ţeanu şi ii preşedunte1ui C10aul iului mu- 1
nLciipa'l de ·a a11111Îna şedilfl!ţa .aoestui organ de oondUJCere ail 01raş.ului şi

~h1111.ci, cinid abea se striga 11a munki1pia1Hate air>dul dep\u.ta1ţilor de maha-
laile, în ·dimineiaiţa zi:Iei de 13 no1emibrie, năvătles:c in sal!ă oameni din
pqpor. PrefectUJl, conrvilThS acum de in0,porh11nita~ea adu'nă!I"ii, o amî1nă,
dar era prea tîrziu. Strigînd, se strînge o însemnată mulţime, oare
'P'orneşte La dervastiarna caselor mai mul1tor f:nuntaşi ai o:ria1Şiu:lui, oorn-er-
cia:nţi 1nsemJnaţi, ful general pa:rtiwni a·i liiberialL!or (Mar-în Mehedin-
ţeanu, Tiuldor Stoian, MataiChe Costescu, Pavel Pţedescu aibaigiu, Ioan
Gavri!escu, etc ... ). I n total sînt atacate 9 case. Tonu şi şi ad - ca şi
fa Craiova - mulţimea - în care se numără Vasile tiîrnăţ1a1ml, Roşescu.
pantofarul, Ghiţă Stan plăpumarul, Grigore Iaan dulgherul, IIOn lolf'ga
precupeţul, Dumitru llie zidarul, etc ... , îttleosebi deci aceiaşi lume de
mici meşteşugk'liri ş,i comercianţi a1păs1a;ţi de „criză" şi nemu'!ţU1IT1iţi de
filscarHtaitiea e:x.t.esirvă - depăşeşte priln .acţiunile ei eventu.a1la „.prop•a-
gandă" ce i se făcut.Se. Potri'Vit reiohizitoriiuLui procU1roruJ1ui •de 'kl CUII"ţile
Uni.te, „Miihail1:tclie Roşesou, Viasile clirnă~ariul, Miha'l1at·he Fronest.u şi
Raidu Dumitru oailta de cizmar purtau steag, clopote şi armie".
P!Înă spre seatfă, prefectul stă în defenl5i:vă şi albiea ipe fa. orele 6
d!upă amiază, el ~nte!I"'Vine ou oşti:rea, ril5i1piind mulţimea. Dimineaţa cava·
leri1ştii făouseră o singură ş1arjă. Cu atiit se soLdeaiză 1:1beal5tă miş1care de
la Ploieşti. A fost o singură victimă, mai mulţi răniţi şi 5 presupuşi îne-
ca.ţi în butoaiele de sipirt ale lui Mehedinţeamu ('aces~ta era oofetar),
dk'!ir cari, p.Îi!1ă J;a urmă s-au dovedit a nu fi murit. Gu:vernul a piutut să
ia mai grabnice măsuri la Ploieşti <lecit la Craiova. In ziua următoare
mişcării ploieştene, Librecht - favoritul domnului şi desigur unul dintre
r oameni,i cei mai bine iinformaţi ai vremii - telegraffază preifectul!Lli de
Dolj, vestiinidu-[ că poiporul d~n Plioieşti gonit.Se „ip1e deputaitu!l Gri:goms1cu
şi [pe] alţi Hberali, care au fugit în Bucureşti" şi că în urma reprimării
ex.eeuta1ă de ·armată, se răniseră 20 de oiameni şi aipoi se arestaseră 5,5
de turbură tori 198. In aceea$i zi, I. •R a liian, şef,uJ s,eoţieri. II -a diin Minis tcrul
de lnt1erne, este ~rn;ăircinat să p1Lece la Ploieşti:, îrnprelllnă cu Se.ar.lat
Emainoi'l, memb:rH al Curţii de A1pel, secţia II, pentru a cemooba ,J1n fada
'locului... •.sipire ai corntata iz,vor1ul tu'f!btură·ri:lor înt!î1rnpla~e. a dovedi pe
îrndemnătorii la aceasta" 199 . La 25 noiembrie comisia îşi socoteşte lucră
rile 200 ~.ncheiate. Cu klouă zile înainte, prefectul transmiis€se 11a Bucureşti
se1111111aiJmemeLe liui Icmiţă Poipesc.u, unu~ dintre turibiurători:, care fu-
gise 201 , precium şi o listă a. doroibaniţilor W111Centlfia.ţi pesfo rind la
Ploieşti Jntre 13 şi 20 noiembrie (1la 13 1noiembrie do.ar 60 die oameni,
19a. A.cad. R.P.R., Ms. 3670, f. ~47.

rn9. Arh. S.t., Miiin. Init., Div. Adrn., nr. 2652/1860, f. 2.
200. IMd., f. 61.
201. Ibid., f. 89. M~nisterul de Interne comunică semnalmentele ,tuturor prefectu-
rilor (Ibid., f. 90).
293
dar în zilele următoare nu mai puţin de 206 ! ) 202 . La 15 decembrie înălţa
rea in gir.ad a că1Pitanului Scairla't BăocăneS1cu „ipeintnu zelul şi purtarea
einer1gkă ce .au a-răt,at wn eveniment·~le de la Ploies'Ci" 203 pune capăt
istoriei evenimentelor p1oieştene dLn noiembrie 1860, evenimente c~re
i§i var urma însă cursiul pe tăr1.îmul justi~iei şi 1pe oei al politicii.
In afa~a evenimentelor s1ngeroatSe de l1a Craiova şi Ploireşti se ivesc
ln multe .a1He centre urbalne aile Ţăirii Romlineţ;H ,,siimp1tomel~e de revoltă şi
de nemulţumiri" 20 4, ceea ce face un organ de presă să sicrie că .Lntreaga
ţară se a~~a ,,,pe •un v,ul.cain de flăJcări" 2o 5 _ De lucru11 a~esta işi dădea sea:ma
ş.i g.UNemul, ·oare s-e găsea iintr-D ,adevă.rntă stare de ,painkă - mai ales
du1pă izibuchirea şi a tunburărilor ploi.eştene - •panică ogli1ndi,tă în circu-
lana trimitSă de Coistaforu, miniistrul de J,nterne, tuturror rpr,elioc:tuifi,lor, în
ziua .oomătoare 0\l'enimentelor petreicute în capitala jiUJdeţlului .Pmihova, cir-
cu~a1ră :în calfe se spune prefecţilor 'Că vor da „,grea Bdoot<ea'lă, daieă se v:i
intlîJm1pllia ceva" şi liln •care li se ioerie să dea <loviadă ,de „e111erigie ne1a1dormi tă",
pe Hngă „moderaţie şi cumipăinire". Piairtea cea mai interesantă a acestor
ioot:Pu;ciţiuini. este .patS'llgiiul :in rnre Costalforn cere prefeaţilor să su1piraivegheze
p.e poliţai, 1pe .subipr.eiie~i, ca 1şi ipe toţ.i foncţionarii 1distr.idului ; 206 aceasta
a'f]a:tă nu numai îngrijorarea guvema.nţilor, dar şi şUJbrezeni1a a.paratului
de stat pe caire se bizuiau şi pe care-l ştiau în bună măsură supus influen-
ţei foşti.Lor guvernainţi reguliamentarri sau adrversarri;Joir a1cest0I1a - r.adi-
oa.Jilor. La Oimipu1ung-Muscel se obserivă o stare de aigitaţiie, căd pe la
rnijlocll!l nl\1Jnei1 noiembrie prefectul comunică Mirniskriul1ui de Intenne ~ă
••murmurul ce era în oraş pentru dasHilcla,ţia p.abenbarrilar a încetat 207 • La
1
BrăiLa·, cum am mai amintit, circulau svonUJri, iar la 30 noiembrie se con-

oontrea:ză ad dorolb:ainţi pes'lle rîn<l, cari „au sta.t rezem/laţi, în cazarma
prelfocturii, ca ITTIU ciumvn cu oca1zia deschMerii oomisi.ei al1a1Sitticării paten-
tarilor să nu se întimple ca cele din oraşul Craiova" 208 • La Caracal
Be f11'Ll!ncă o isarisoa.r,e î.n ourtea d'flputatulu,i Niculae Guran şi un 1num~
Fană Jiarnu lansează dÎJferite svonuri 209 . In lalomLţ.a, fa CMăTaşi, sau, cum
i se mai spUl!lelai, Ştirbei, sitUJaţia pare să fii fost diestu:l de îooo:l'dată, o
foaie diin BucUrreşti desmi,ţiru::l turburări „ce s-.ar fi iooerc:at a se face
la CălăralŞi" 210 • Prefoctll'l de Teleoriman naiportează în aceeaşi vreme că
în districtllll său nu există „ini1ci tln '5lp1i:rit de diezordlne, ce ar putea turbura
lini,ştea JPUlbil.ică", ·dar ,aicea.sta nu-l opreşte să ia măsruri, preventive pentru
a .asilgull"·a des~ăşurnrea operaţiunilor .de c1'arsi1filciare la Roşiorii de Vede
şi la Alexandria 211 • De asemenea, în sud"'Vestul ţării, în Mehedinţi nu
erau lucrurile prea limpezi, căci la 24 noiembrie 1860, prefectura raporta
cheltuirea a 200 -ga,IJbeni pentru ongani'Za.r•ea poliţiiei secrete, într...JT1ile
„în tot judeţul şi oraşul", adăugind că pe lingă a·ceasta se cheltuise şi se
202. 11'bid., .f. 63-5.5. Vezi şi ma 58.

203. Mo.niit&wl Oas.Ui, nr. 52 din 24 dec. 1860, p. 925.
204. R~Jorma, nr, 68 dLn 17 noiembrie 1860, p. 269.
205. Sec.ululu, nr. 54 dun 17 ITToiembr;ie 1860, p. 214.
206, Aie. R.P.R„ .'Vls. 3670. f. 332.
201. Raport dtn 14 nov. 1860, Arh. St., Min. Irnt., Div. A:dm„ nr. 2652/1860, f. 26.
208. RarportU!l coma1nd.il'u'1ui de dorobanţi din BrăHa, către Iinspeotoratul Doroban·
ţ11or,4 d·ec. 1-860. Arh. S.tat„ lnsp. Do!'ob., m. ,arh. 525, 'Ilir. dos. 4 din 1860, f. 318.
ScrL50arre dun 15 nov. 1860 şi na.port .a.I prefectului din 25 nov. 1860. Arh. St„
209.
Miin. l1nt„ Div. A:dm., nr. 2652 di1n 1860, f. 110-111.
210 Sec.tdwtu, .nr. 53 din 13 nov. 1860, p. 209.
211, R•aport din 15 nov. 1850. Arh. S~„ M·in. lnt., Div. Adm., nr. 2632/1860, f. 32.
294
chetltui1a „pe tO'ată ziua" aite sume cu Oia.menii „ce slÎlnt îrn11ator.a~i a fr~;:
venta toate hote1'll'rille şi :p.in.ă şi cele de mai rinei oirdiumi, î1ncredinţîn
du-li-se şi oaroca.re sume spre a putea diistdbui. prin atiele locuri spr~ a
nu fi rnnoscll'ţi" 212 • La Calafat, staroştii refiuză să-şi dea· concurs;;l
,,llia dlasi1ficairea patentairii!Jor" m. In Dîmborviţa, la Tirgovişte, 'Jllr10f.eictul gă
seşte necesar, încă spre sHtşitu1 l !unei decembrie 1860, ca isă mai păstreze
in reşedin~a sa un număr de 30 de dorobianţii, ,.pmă via1 ~nceta cu d~să
v.Lrşire ori ce fel de sgomote" 214 ; de aHifel, tot 1a1ci'., oomitetul penb ti
datsificaJ"ea patenfari1lar ref:uză să mai Lucreze la 10 noiembrie, membrii
săi dectaJ"!Lnid că „nu voi.esc a-şi traige 1ma cetă1·enHor, oe se 0Ulfl0s1c năpăs
tuiţi, duipă cum ii clasiificează ~egeia în fi~nţă" . .Praf,e1ctul, folosiind „ toată
torţa morală", reuşeşte să-ii fiacă să-şi rei1a lucru aîtev:a zille mal tirziu 215 •
R·e[;uziu:l memhri'lor comitetului de dasiiicaţie 1din Tirgovişte de a-şi con-
tinua lucrăirile era ln concoodainţă icu urn•eşi interesele lor <le însemnaţi
negustori, .care er'a:Ll! işi ei loviţi ide ·noua .legiure. La Piteşti, [n seara zilei
de 9 noiemJbrie, un Dimitrie Blazadin „a început a stri.ga în contra gu-
V•eirnu'lui mai multe defăimări" în casiinul l1ui BerJescu, s:punind, ţntre
a1ttele, „că g1UNernul deşi se numeşte libera1l, dar desipaaie Jumea după ce
a venit la putere" şi 1prof·e.rJnd une1e 1aaneni1nţări ·~a aidres,a· pa-efectului şi
a preşedinteLui trihUJnah1ilui Looarr 216 • I1n Blllcu.reşti n-iau loc tur:budiri, dar-
lia 13 noiembrie o foaie semnalează svonuQ că arimaitla ar fi stat de vrnJ
t~ei zHe „pe i:>ilcior de resibel" 217 • ,
Exi&tenţa stării aoesteila de a·gita~ie şi de nenml~unniri din Ţara Ro-

lTllÎUleaocă nu ni s-a· păstrat atît p,riin intermediul presei, cit prin ac·~la
011 11a1poarlelor ipr.e.f.ecţilor. Este totuşi un lutir.u semniificatiiv că mullte din
periddiice1e vremii se fac a1părătoarele linirştii pulblice, S•UJgerîrd diferite
solUJţii pentnu rezolrv.a.Tea crizei: ·constituir1ea unei .găirzi ootă.ţeneşti 218,
a.!lcă:tuiirea unor consilii provincia1le 219 , m,ai bi.ne zis districbua'le, etc. în
iprivinţa rapoartelor ,prefecţilor, mai trebuie observat că nu ne putem bizui
întru totul pe onesWatea .acestor ra1poarte, :prefeaţfi .aVlirid 1tot interesul,
pentru situaţiia lor personală, de a ascunde aceste frămîntări chiar tn
ochii guvernului. In orice caz, o săptărnînă după tu11buirărHe de la Ploieşti,
domnitornl CUJZa, ooLntors din .Mdlrdiovia La Btrou.reşti, declară încă că va
înhîlmpiiltla cu „jruna" sa arnrntă mi tunbll!fări ,Jl)e t1111de se vor ivi" 220.
Masi.va chernaire sub arme ia dornbanţ.r,lor de peste rînd', ca11e are
!~ in cll1'siLul I1u!nei ooiemlbrie, oonistituie .o dovadă hotă:rtîroare a existenţei
stării de aigita1'ie iin Ţ1ara Romii~a1Scă. Această •chemare s ulb arme se he·~
1
pe baza hotălf'îirii Minisiternl1ui de Interne, „<lU/pă trebuinţa simţită în
212. Arh. St. B.uc„ Min. Int., Div. Adm„ nr. 2600/1860, f. 224.
213. C. Bălcescu, dire.ctorul Mini·sderu!lui de Finanţe căitre a1dmmislmţi1a de Dolj,
"27 •nov. 1860, A.c. R.P.R„ Ms. 3670, f. 367.
214. R1aporl d~n 9/21 .dec. 1860. Arh. St., Min. In1„ Diiv. A!dm, nr. 2652/186U,
I. 146.
215. AL Cristofi, prefectul de Dîmlxwiţa către G. CostaJorn1, min1istrU1! de Interne,
i4 nw. 1860. lbi1c:L, f. 13.
216. Arh. St. Buc., Min. Int., Div. Adm., nr. 2600/1860, f. 173-175.
211. SecuJuLu, nr. 53 din 13 nov. 1860, p. 209-210.
218. Romtroutu, 'III!'. 319-320, din 14-15 ;nov. 1860, p. 973 şi n.r. 321 din 16 nov.
1J. 977.
219. Speotmt011111lu, nr. 36 d~n 21 nov. 1860, p. 139.
220. Monitorwl Oflool DJl Ţerii Romîne~i, nr. 275 dim 22 nov. 1860, p. 1317.
295
fiecar.e .parte 221 şi totuşi do.ar judeţllll. R'imnicul-Sărnt este si1ngmul district
dÎII1 cele 17 ·ale Ţării Româneşti, care nu cheamă dorobairuţi 'de p.este rînd,
„nefilind trebui1nţă" 222. 16 judeţe din .Munt:eni1a şi Oltenia îşi concentrează
dorobatnţii pentru nevoile Im proipri1i sau pentru cele ale regiuinilor învoci-
nate. Peste Olt, concentrarea este grăbită 'de tunburările izbucnite la
Craiova, diair şi di:nooa'ce de Olt î.n unele j 1 uideţe (Brăila,, Vl,a,şaa şi DimbJ-
vi~a) str1ngerea dorobanţilm iinceipe de la 9 şi 10 noiembrie 1pent.ru a se
aocentiua Ln zilele oe um1ează iZ'buicni'fii mişcălfiii ide ia PL'OeŞti (IH-0v,
BUJZău, TeJ.oonman, Muscel, Ialomiţa, Argeş). In UJnele distride se co11-
centrea1ză peste 100 de dorobanţi (laLomiţa,, Buzău, Dîmborviţ,a), i·ar în
Bucuireşti se stiriing pină la 240 de oameni. La Gi:Ulfgi1u şi Tull'nu Severin
se aid111c grăinicerii din 1afara schimibuLui ; 1n 1acest din 1urmă ;piLLnct paz:i
g.nani1ţiei sutferă din pricina 1plec.ărid compain:i-ei a 8-ia de liniie la Craiova.
căici .aiceasta avea in sarcină şi pazia unei păr,ţi a frontierei. Cu unele ex-
cEWtii (Ialomiţa,, Ddmboviţa Şli Brăilla), sip1re s:fiîrşitul 1Lunii miembrie se
dă drumuii dio:raban1i'1or p·e k1 cmsele for 223 •
J La 30 noiembrie, prefectul de Brăila mai concentrează un număr de
dorobanţi ·de peste rînd, deşi Li liberia!Se pe ceilalţi cu 5 zil:e înainte. In
primele zile .afo liui decembrie gU'w~rnu1l găseştoe nelcesatră o nouă chenBre
de dorobanţi de peste JiUnd în jukleţele Brăi'l·a, Buzăiu, DJmboviţa şi Rimni-
cul-Săr:at, „s;pre a\l)ăra:roa oricăror conflicte" 224 • S[pre a se evita mmile
aheltuieiH se hotăTeşte Jmpăirţirea dorolba1nţmor aoostor juideţe în două
sdhimburi ii:n loc de trei: şi chemarea pe rund ,a cite unui schimb. Abia !n
martie 1861 deipartamen~ele de Interne şi Răziboi hotăresc desconcentrarea.
ceea ce şi ,a:v,UISese loc, în afaria BrăiLei1, în celela1Jte f.r1ei judeţe din iniţi3-
th11a ,prefecţi'lor. In iainuairie 1861 are loc o acmcentnaiJ.1e de citeva zile a
dorobanţilor de .peste rind din judeţul ,Romanaţi (9-13 ianuarie) 225 • Con-
centrăTHe de 1paste rJnd d1t1t la conduzi1a, că a existait o vie stare d·e agit1~
ţie în întreaga Ţairă Romînească, sipre sfîrşitul anului 1860. Starea aceasta
de nelinişte face pe Cuza Vodă la plecarea sa spre laşi, la 15 decembrie.
să dea generaiiUllui Florescu comanda asupr,a armatei pentru ca „di:spo·
ziţiunile ostăşeşti să se fa cu ce!a mai mare aigerfune" 226 •
T'l.liflburăuiLe de la CraioMa, acelea de la PJoeşti, oa şi oontJentră·rile

de doiro1ba1nţi din nreaga ţară, au repirez,etnta t o il1l5emna tă g.n~ut!ate de
ol'ldin Hnantfar ipentniu g1uvernul Epureanu. Intreţiifl.erea doroibanţilor pen·
tnu asigma!flea Hniiştei în capit.afa Olteniei a necesitat &urna de 40.328
. 2 2 1. Ministerul ide In!f:ell1rte căli.re MiruilSlteml ld,e Război, 19 IOOV. 1860. A:rh. St.,
Mi1n. iul't„ Div. Adm„ m. 2652/1860, f. 11.
222. Robescu, secretam! prefecturii de RiÎl!mlicu'l-Sămt, cMre G. CoSotaforu, mi-
nistrwl de Interne, 14 dec. 1860, lbid., f. 165.
223. Vezi p:rundpalele piese privind concentna'i"ea dorobanţilor: A:rh. Sita/., Min.
I.nt„ Div. AcLm., nr. 2652/1860.
224. IbLd., f. 159, 244, 286-288, 290, 318-320, 385, 403, 404, 405, 406, 407; <le
asemenea,, ln:sp. Dorob., 1860, nr. arh. 254, dos. l, P,art. II, f. 625, 713.
22s. A:rh. St., Mi!flc ln;t., Div. Adm., nr. 2652/1860, f. 227-228, 248-249, 252-
254, 273, 296, 297.
226. Mon.UOliu·l O/iâa.1 al Ţerii Romî.neşti, nr. 299 din 21 dec. 1860, p. 1431.
296
lei 227 ; iar pentru doroban\ii chemaţi peste rînd în judeţele de dincoace
de Olt, :în afara Pirahov.ei, s-a ch~ltuit, duipă CIÎt se poa~e oa~dula pe h;i za 1
d()joumenteltir înt[lhi!i1te în cursull cert.etădd a:oostei prolb\leme, circ.a 33.00C

lei. Nu este delloc exagerat a socoti că sumele totale aheltuite c.u măsurile
a:ae.stea să fi treout de 100.000 lei; dar, mărgin~ndu-ne La suma de 73.328
·!e~ pe aa,re o C1UJI1oaştem cu cerUtrndi1ne, se po1ate afirma că ea reprezinta
o oheLtuiială suipJ·imentad eg1ală aiproap\e cu a 6-a pairie din suma prevă
ziută i1n hugebuil pe a!nul 1860 pentru '1eforile Olbiş.nuite aLe corpuLui doro-
banţii din Ţara Romînească 228 • Cheltuelile erau mărite şi de faptul că
c11omblain~tl:or ohema!ţii 1Petste riind li se destina „lei 2 pe zi penbru un om
cu oalul lui, arlioă i;Jrooi,t deoit se liiberează la ·cei ide riirld" 229• Suma mar<!
1
a che1tueli'lor acestnr.a face oa să se aju1ngă la o mulţime de încurcătmi

de andin tirtan:far. PrefoctJUiriiJe nu ca1pă tă deSICăT'oaire pentTJU ba1nii a'Van·
saţd, Ministerul de Război aere celiui de lnt erne să acopere oheltuelile din
1
fOinldurile saile, ceea ce a1eesta a1dmite doar pentriu unele sUJme 230 • Prefec-
tUJri!e de Buzău şi Olt nu capătă descăncaire pentru dhel1:1UeH1le ou doro-
banţii din noiembrie 1860 nici în vara anului următor 231 ; iar pr-efedura
de V~ikea se găis.eşte im acea1Stă siitu'a,ţie chi1a1r î>n p['i1tnăiV1ara anului
1862 232.
*
După încetarea tiurburărilor de Ia Craiova şi vienkea oomisiei de an-
chetă se î11Cepe i:111Str.uirea pirocesu1luL De a1l1tfeJl, imtriucţita Lncepus.e încă
din timp1ull fo11biurări.Ioir, fiind executată de Anghelovid, promLrorul Curţii
ile A'Pel Craiova Secţia I l-a 233 , subsHtutul ambelor Curţi din Craiova
I. Dimitrescu 234 şi p:rocmorul triibuna1Iullui Dolj, Const. Z.aman 235 i în
timp ce Gh. Chiţu, procurorul Curţii Secţia I-a, care disipăruse în timpul
tu1 r1burărilo1r, este suisperrdat de la 11123 noi.embrie23s. Pe de altă piairt:!,
Zissiu, procuroru~ InaiJtei Cur.ţi este trimis in mod ·g!1abniic la Craiova 231 ;
221. Const. Bă:lcescu, <lirectornl Mini.s.ter1.111.ui de Finanţe, către G. Costafaru, mi-
nDstmut \Cfe Interne, 14 mairlie 1861 (.4rh. S·t., Min. Inrt., Div . .Adm„ nr. 2652it860,
f. 412). La acea.sită sumă este probabLl de .aidă,ugiat ooa de 10.000 1lei chelituHă de P.
Orbescu din fotndllll'1i1le secrete (cite 1.575 daţi tui N. Bîţcovea1nu, tui P. Dimancea şi
col. Cornescu ; 2.575 .t.U1aiţi 'de el', P . .Olibes.cu 1şi 1.322 puşi cra dispoziţia poH\aLuJui)
(A rh. St., Min. lrnt. Ţ. R., Div. Adrn., nr. 2600/1860, f. 219-220).
1
228. 545.982 lei. }ffomltoml Oficial Oastii ... , nr. 47 din 28 nov. 1860, p. 848.
229. Genern'liUll I. E. FJorescu, rniinilSltrnt ide 1Război icăhe col. Comescu, inspec-
·torut despărţirii I-a ·de Dorobanţi, 18/30 ian. 1861 (Arh. St., .Insip. Dorob., 1861, nr.
474, nr. dos. I, P1ari1:. I. f. 58.
230. Arh. St., Mi111. Int, rnv. Adm., nr. 2652/1860, f. 327, 329, 331, 333, 334, 335.
231. Ibid., f. 465 şi 470.
232. Ibid., f. 487.
233. V. Boerescn.i, mi.n:i.sitml Justiţiei către AnghellovicJ, 10.roaum.11u!I Cuirţii de
Apel C11aiov.a, Secţj.a II-ia, 12/24 nov. 1860, 011a 17,20. Aood. R.P.R., Ms. Rom. 3670,
f. 312.
234. V. H0011eiscu, miini·sitmt Justi\iei către I. Dumitrescu, wbsitirt:utul .a.rrube:lor
sectiî.i a!le Cur\ii de Aipel din OriaioVla, 8/20 noiembrie 1860, om 22:,10, lbLd.,
f. 259. •
235. V. Boerescu, mi1T1istru.t Jusrtiiţiei către Const Zarnan, .procuro!1ll! itri'huna'1u.1uî
DGlj, 8/20 nov. 1860, OJ111 11,10. lb~d., f. 246.
236. V. Boorescu, mini•sltrul Jusiii\iei către 1preşeidi.nte1le Curţii .de Apel Craiova,
Secţia I~a, 11/23 noiembrie 1860, ora 1,10. ,J1biJd., f. 297.
237. V. Boerescu, mi1nistrut Justiţiei către Gr. Marghitomaln, prefectul de Dolj,
12/24 nov. 1860. Ibild., f. 309. Vezi ş i~elei!11ama trimisă de ZiS1Su '1ui Marghiiloman,
din Slali!lla la 14/26 nov. 1860. Ibid. f. 327.
297
ia,r Biîkoveanu dilf'edoml Mi!niLStemlui Justihiei, memlbnu al oom1s1e1 de
anchetă, este .prevenit să nu-şi încheie lucrările de investigaţie pînă ce
nu Via LSOSI 1proournnul Inaltet Curţi 238 • Boerescu, J:ng,rijorart: de faptul că
·ancheta nu reuşea să desvălue instigatorii din umbră ai turburărilor, des-
-co\periire ca'fe air fi arvut o ma'f,e inisemnătate politilcă pentru guv,ern, teile-
gnaHază ·repirezenbainţi'lor săi l a C'faîoiva u.rmătoa·rele, [n zi1ua de 15/27
1
noiembrie 1860 239 : „Vă mai recomand a proceda cu activitate. Nu aveţi

scr11..1,ip1ule nelbazate ; ori a6t.tlpria cărui ~eţ!i arvea oa1reca,re bănueH, aresta1i
şi căltia,ţd. c1aL5a şi diacă aipoi nu veţi aifiia nimic, lilberaţi-L.". Pe de a.Uă
,pade, anu1Jîttl s'l.l5.pendarea 1ui Oh~ţu, îi O'f<lană lui şi lui Angihelovici să
1
lUJcreze „ou eoongiie" şi fă·ră ,,icea m,a.j. mică snălbbci'llln.e"' i1a,r ,pe ultimul îl
dojeneşte ~pentru că declarase comisiei directorilor de ministere „că se
.simte incapabil d-a lucra în ches•tia anchetei" 240 • Telegrnfiind şi lui Bîţco
veainu, Boerescu di cere să suipra'Vleigiheze pe cei doi procurori ai secţiibr
Gurtii din Crai()IVa 241.
'La 17 decembrie i-ncepe .procesul a 158 de aiouziaţi 242 • V.afontineanu,
.advers1a1r im:plaic.abiJ al ,guvernului Eipureainu, susţine că printre îinvinuiţi
.ar fi fost cuprinşi şi simplii privitori ai tuf'burărilor 243 • La începutul dezba-
terilor, procurorul Chioţu callittică il'ajpt'ele comiLSe de aieuz·a1W drept „criminale
în contra ordinei şi siguranţei sociale, dar, apoi, îşi modifică pundu1l de
vedere, a1ă.1ur&nidu-se, a:piroape, ipăn~rii aipăirătorilor învinuiţi:lor. Pe de aH~
pa1rte, ·doi dintre jUJdecătorii, Teodor Merişesiou şi C. Rabescu, se pronunţă
pentrn neknmJpeteinţa CUJrţi~lor U111ii1te de a judeca evenimentele de la 7 şi 8
noiembrie, c.erioo trimiterea procesuJui la trihu1n:a1liele ordinaire. I,n urm 'l
pledoa'fiei h1j. Gh. I. Ver.I11eScu, prunci1p.alul aipiărăror ia.l tuirburătorilor m,
'Curţile Unite !decid, cu o majoriitate de 5 contm 4, că faptele dcn mi.em-
brie „nu se pot socoti ca fapte premeditate, care ar fi avut de scop res-
turnarea sistemului -guverna.mental, ci numai [ca] o pornire spontanee
.de resbunare în contra iprefecturii şi a ,persoanei prefootului" 245 • Pe baza
acestor CO'fl5ideirente, condamnărHe ,pronun~a1tie s~nt ext~em de uşoare
şi ele nu p;rivesc de.cit un foarte mk număr de acU7Jaţi 246 . Diin această
238. V. Boerescu, ministrul! Justiţiei, că:tire Bîţcovea1n.u, directornl Ministerului

-de Justiţie şi D.imancea, 14/26 noiembrie 1860. J,biJd. ,f. 335.
239. V. Boeresou, rntni1Sltrul Justiţiei căitre Bîţcoveainu, DLm31Tlcea şi procurorii
a.fiaţi La C!13Jiovia, 15/27 noiembl'ie 1860, lbid., f. 356.
240. V. Booresou, m~ni:strul Justiţiei, către Anghelovioi şi Chi.ţu, 1procurorii sec-
Wlor Curţii de ,Aipel Graiov.a, 16/28 noiembrie 1860. IbLd., f. 388.
241. V. Boerescu, m!nistrul Jusiti~iei, către Bîtcoveanu, <l·irectaru.I Ministeru.lui
.Justiţiei, 16,'28 noiernbnie 1860. lbid., f. 390.
242. Vezi amănunte Ln Reforma, ni!". 1 şi 5 ,dLn 19 bain. şi 5 februarie 1861,
p. 1-4, 17-19; Rom.1.nwf.u, nr. 29 din 29 i:a.nu1arie 1861, p. 94-95 (pledoar.ta lui
Gh. I. Vernescu, reprod.usă dLntr-uin 111U111ăr d,in Reforma, imexistant în caliecţia
Aca•demi.ei R.P:R.) ; Mini.steriulu de la irei-spre-dece Ju!iu, &Ic., 1862, p. 151-i55.
Pledoari1a lui Vemescu este reprodusă şi de Viitorul di1n J;aşi, tn nr. 8 dim 11 febru:a-
,rie 1861. p. 2-3.
243 V:a~enîli·neanu ca şi Vernescu mai 1acuză guvernllil de a fi adus ca martori
ai acuzării pe fumcţiona1ri ai poHţiei, oameni fără ooonabiHta1te, sau 1alţii a1duşi cu
.sHa !
244. Onafoventi îi litog;11aHază ,portrdu'l, lu<:ru socotit ide Rom/,niulu (nr. 81 din
22 martie 1861, p. 263) drept „un semn de deşteptarea Sipiriitului public". Se pune
-drept motto la 1por.tret : „Cr.aiOVla recunoscătoare".
245. Considerentele Curţvlor Unite în RomW:tulu, nr. 23-'--24 din 23-24 ia111warie
•1861, p. 73.
246. Ro.mînw~u. nr. 19 dLn 19 i1ainuare 1861, p. 57; Anunţătorul Romln, nr. 6
dtn 21 i,a.nw:rje 1861, p. I.
298
cauză, gwver111iull, oare-şi dădea seama că se găsea intr-o grea situaţie,
mai a.1es că f'\ll5es.e i.nterpeklt şi in Adunam, caută să smulgă o altă sen-
tinţă de la justiţie, aducind ·procesul în faţa înaltei Curţi, unde acuzarea
este susţinută de Şoirnescu, o rudă a ministrului de Justiţie.
P:rOICffi'llil î:noope să se jude.ce la 24 marti:e 1861, ne mai fiiind acuzaţi
d€tit 58 de tlllliburători~ Mulţi ·dintre aceştila veniseră pe jos de la Crabva
şi î:n starre ·de libert·ak !nalta GU1rte resipinge moti1Vele de incompetenţă
ridiaate de Piarntlazi Ghica, asct1Jltă aipoi rec.hi•zitor~ul lui Şoimescu, acesta
reounolS.cinrl că nu vedea în fa)pteile de 1a GraiOJVa „o tendi1nţă pentru :i
restrurn1a sistemul nostru ,prubHc", !dar protesrl:lîrnd Î:Tll1j)OtriiVa sentinţei Curţi
lo:r UnHe, care nu văzuseră în aceste fa1pte o tuflbur>are a ordinei pubHc~.
P.aintazi Ghica iia cuNÎJ.ntul în apărarea î1nvi11uiţi1o;r şi arată înaltei instanţe
că la Craiova tlHau fost şefi, planuri, srau o orgainiizia1r.e sitstematică şi de.ici
n..,a fost revoltă şi aduce Ln acel1aşi timp graive acuzia1ţ1i ·lui, MarghUoman.
Sientin{a Ina.He~ Cwţi tondamnă doar 12 di1ntrie aoUZ'aţi, dintre ca·ri 8 I.a
simple predeipse corecţionale 247.
ln afara procesului princiip1ail, a cărni senitiinţă LSe dă la 28 martie
1861, mai au loc şi a11te citeva procese liegiate tot die turiburările de 121
Craiova din noiembirie 1860 şi 1c:nume: procesul 1dor:obanţiilor Iooi,ţă Tum-
bulucea şi Cornt.antin Manole OLarn, oa!fre, nefiind sulb anme, p1artici-
f)3Seră la turr1bn.Lră'fi 248 ; aipoi piroices.u~ 1ocotenentulnli Dfirzeanu, comanda.n-
fol diowba'nţdlor di1t1 Dolj şi a 4 jandarmi din unitaitea s•ai, ctare-'J acuz,aseră
de ,a-i 1i inclemnat să decLaTe comisiei de 1 a1tldhetă ainumi~e Lnvinuiri l .<1
:adresa ipreff€'C.bu['ll'i Marghi1loman 249 şi în sNirşit, pr1acesu!l locotenentului
R1acotă, al doi'lea a1jutor al 10om1ama1nt:ului despătjfrii a 2-a de dorobanţi,
aicuZ!at de a nu fi venit la timp isă ce plllllă la .dilsipiozi.ţia prefectu!Jui in
1
ziJLele trnr1bu!fărifor, siulb pretexfol că a:r fi fost bolnaiv 25°. Tot a1cii, trebuie
semna!:at fapt'll!l destit·uiriii din post a COiloiooLullui Maicovei, inspectorul
despărţirii a 2-a de diorolbialnţi, oare evitase să vină la Craiova în timpul
mişcăriilor de stradă 2s1.
Procesul tllil1buirădlorr de 11a Ploeşti se jiudecă de către CUTţile Unite
<din Bucureşti sub ,preşedinţia ilui Eustaţi.u Schina 252 • Dezbaterile au loc
247. Vezi pentru 1acest .proces: U1niunea Romînă, m. 7 <l·in I aprilie 1861, .p. 27;
Uni:rro, nr. 12 şi 14 din I şi 8 a;pr.me 1861, p. 47-48, 56 (pledoaria lui Pantazi
Ghioa) ; Gaze.ta Trrib.urude.lor, m. 12 din 28 martie 1861, p. 102-107 (rechiz.itoriul
lui Şoimescu ştl sen1inţia lruar11ei Curţi). De .asemenea„ mai vezi, Unirea, nr. 8, 9, 10,
12 .şi J3 din 14, 18, 21 maJitrie, 1 şi 4 aiprLlie 186U, p. 31, 33, 37, 45, 51-52 şi
Naţwootulu, nr. 26 diin 30 mantie 1861, p. 103.
248. Arh. SJ., Cons~Jiu,J de Război Pe11manent, Divizia I, 1860, nr. arh. 61,
nr. dos. 3.
249. Arh. S1vat., Camendufrea Bucureşti, 1861, nr. arh. 470, nr. dos. 11, Part. I„
f. 51, 99, 106, 176, 192; Arh. Stat., Min. Int., Div. Ad:m„ m. 2652/1860, f. 243, 265,
268, 283, 357-362, 382; Arh. S·tait., Insp. Dorobanţilor DespărţirLi l•a, 1861, nr.
amh. 474, !JlT. !dos. I, Parl:ea I„ f. 67, 70, 361, 478, 479, 489; Acatd. R..,P.R .. Ms. 3670,
f. 48; Mani.torul Dos.fii, nr. 8, 18 şi 20 din 5 februarie, 3 şi 14 aipriHe 1861, p. 114,
283 şi 317; RomWiuJu, nr. 324 din 19 nov. 1860, p. 990.
2so. Arh. Sitalt„ Gomeniduirea BucUJreşti, 1861, nr. arh. 470, nr. dos. 1 P.art. I„
f. 101; Arh. Stat., Ins.p. Dorobanţ~lor Despărţ·Lri.i 1-.a, 1861, nr. arh. 474, nr. dos.
1, P.artea I, f. 71-72, 101-102.
251. Vezi A.caid. R.P.R,., Ms. Rom. 3670, f. 20, 37, 49, 53, 73, 74; Monifoml
oas.tii, nr. 51 di111 18 dec. 1860, p. 915 (1lra 14 dec. e Srusperuda.t di n funcţiunea sa)
1
şi 1rur. 8 dim 5 fobma.r.ie 1861, p. 114; Rominulu, nr. 323 dLn 18 nov. 1860, p. 986-987
şi nr. 324 diin 19 nov. 1860, p. 990.
252. Gazeta Tri/J.UJUJ;lelor, nr. li şi 12 dtn 21 şi 28 maJ1tie 1861, p. 89-102
299
la 2 marti.e 1861. Reahizitorhul este st1JSţi.rn.1it de către Gr~gore Li.hovJry.
- .procurom1 Gutjii Cr·imina1le - care .Îlnvinueşte ma:joritateia impricina-
tilor de a fi comis delictul „sediţiei", căd, s1pune el, ,,sediţia se deose-
~ beşte ... de rebelie printr-asta că rebeliia este o ceată forma.tă din Lntîrn-
pDaire şi au swp de a se ,opune a,urorităţilor, cînd vrea să exocute ceva ; de
vreme ce sediţia est€ o ceată formată, nu din intimipLa1re ci o ceată formată
de mai-.nainte ... nu ca să is·e opue autorităţillor în ex.eouiVia administrativă,
ci 1ca să sile:ască pe autorită1i .a f.a·ce sla1u a IllU f.aoe ceva". El mai susţine
că cetele tunburătnare din Ploi 1 eşti „nu erau formate diin ţnti:mpl1are, nu
era111 acddentiaile". I n generai!, !f·eichizi;tori1ull se spirij ină IPe ooI1CliUJZiiJ.e corn i-
siei de anchetă prezidată de Railian. Alpărăt0iml .aicuza,ţi1or este a.vocatul
N. ~olonie şi doar pentru unii dintT'e î1rwinui,ţi pledează C. Sc:anavi şi
A. Geaini. Sentitnţia Curţilor Uintte recunoaşte că ,,'adunarea tu1rburătoare
a exis.tat, că samJa.ţiile s-~a1u făK:Jut mai mullit dooît ide trei ari", dar S'Ubliniază
fa!ptul că „din niciun act nu se corntată că vrnunuil di1ntr.e a1cuz,aţi.i daţi
Jn judecată s-1a :prim acolo pe lac". Se candamnă 25 .de acu:zJaţi ca turhu-
rători „neprinşi pe loc" sau ca „1 dăr 1îmători" şi jefuitori de case. Cei
invinuiţi ide a fi irntdg1a.t siînt .a1Cihifaiţi din Hipsă <le d10'V'ezi. Ca deobkei.
a'CIU!Zaţii cei mai mărUJniţi din 1pUJnd ide vedere sacia1l suteră 1rÎ'gorile unor
senti:nţe mai grrele, dooît cele date de In:aHa Cuirte rpentru procesul turbu-
rărilor de !:a Oraiov'1, în timp ce cei care îndemnaseră l1a turburări, s1nt
achit1a1i.
In general, se iplOlatie vorlbi - î.n a.precfor,e:a 1praceselor le1ga1te de tur-
burăo:i1le brăiseinesti di!n toamna an11.1lui 1860 - de o •teoointă de minimaîi·
Ziare ·a aoestor ffi.ienfmente. Deşi .giuvemul oa.ută să-şi justrfi1oe acţiunea de
I'eprimare, el nu poa.te pără·si ip0tziţia dl1a•sEilor damirna'nte, ca·re nu voi:au <;ă
admiită mişcări de mase pentru răsturnarea „oridinei soda1le" Îln fiinţă. In
senthrlţe1le date iln oole două procese ipri1ncilpale - sentinţa oglii111dind pozi·
ţia UJ111ei jooi'iiţii în bună măsmă :înfeudată puterii exeouti>ve -- se vădeşte
aceal5tă pireocuipiare, deşi - .pe de aHă pa·rte - gurveirnul a'Pe interesul
său 1prqprilu de a combate acuziaţJile ce i se a1dU1Sesieră <le a ~ fi grălbit
şi de a fi fost e!l îinsUJŞi provoioatoml tUJrlburărilor.
*
După evenimentele S·ingeroase de la CraiOIV'a, guvernul Bpureanu duc::
o grea luptă cu Adunarea, „care nu voia cu niciun chi1p să-l sufere 253 şi
care-'1 acuza de a fi resporna:bil de o vărsa'fe <le sînge inuthlă şi-i cerea
soooteaiă, între .aHieJle, pentw nesancţiana:re'a sică·zămiTinbuJlui airendaşilor
şi ipeint'f1u î.n,c.eipereja. oipemţă1uni1101r de ctalSilficare '1' 1Piatentelor, înainte rie
promul1garea sp€Cială ia legii. I se mai imputa cabinetului Bp,ureanu fap-
tul că suJprLmiase foile „lndeipiendenţ1 a" şi „Nichi1perooa", pentru nişte
at'alOtl!fi alduse guver.nu:J;ui în legătiu'fă cu chestiunea Craibvei şi că inch\-
seise 1pe red'.actorii acestor periodke 2s4•
253. N. Iorga, /siOl"ia Ro.mmi:Jor, Buc„ 1938, voi. IX. p. 363.

254. Celle două foi sJnt su1pr.im1afo la 30 noiembrie 1860 (MonUorwl Ofici.al al
Ţării Romîneşti, nr. 283 idi111 1 ·decem'brie 1860, p. 1349). La 4 fobma:rie 1861 se va
suprima din motive simiJ,a.re „Refornia" (Mo.nUorul Oficia~ al Ţării Romî.neşli,
nr. 28 dm 7 februaa-ie 1861, p. 109). La 10 apirlie, în ziu1a deschi.derii noii Afană.ri,
guvemua publică ordonanţia de graţiere a zfa:rişthlor Orăşa1nu şi V.alen.Unea111u, rediic-
torii foV!o.r „Nichi1pen:ea" şi „Refomta" (Monitor.ul OfJciaJ aJ Ţării Romt~, nr. 80
din 1O ,a•pridie 1861, p. 317).
300
Probbem1a. frămiîntărilor diin ţară o pune însuşi domnitoru1 La deschi-
derea AldunăTii, căti el pomeneşte din mesagiul său .de faptul că „'în clteva
plllnturi ale ţării resp'ecJtul legilor s-ia călcat", dar că „muJlţumită ener;giet
desvăili!.l!ită de a utoriitiiiţiile }ocale, mulţămită mtrajuilui junei noaJStre 3rmate,
·care pretutindenea şi-a făcut ,datoria, liniştea s-a statornicit în curînd" 250 •
Opozarnţiii gwe1rnullrui nu se rnulţL11mesc ou a1oeaistă id~aL<.urn1ţie, ci în scurt
timp trec ta o ,aoţill!ne directă. C. A. Rosetti :porneşte primu:! at1a1c la adre5a
gurvemutlui J.a 7 deiaembrie 1860, atnid îi cere socoteală în ~dL11t11are pentru
suprimarea „Independenţei" 256 ; a doua zi ii răspunde Costaforu, căutind
să jul5tiifit.e adU!l ministemlrui 25 7 • Peste citeva zile, a;ta10U1! este reluat
de Ioan Ghiloa, cel iînvinuit de un ofidos guvernamental de a: fi fost pn-
voc:atornl hmtmrărHior, care cere să se depună pie biroul Adunării dos::irele
.a!rlehetei 258 ; i se răispunde de Ma.rlldle Costa ohe Erplllreanu că este rlllgat
1
să a,ştepte „piîină a1I1d ma1gistratura ]şi va termina 1u1Qmrna" 259 • La încapu-

tul noului an, chestiunea este din nou deschisă, ide diata aceasta de un
fruntaş a'l consev,atorilor, Gh. Şti:r1bei, care cere gurvernUJlui să depună
dosrarrelre rălSlcoatlei. Se nraşte o di1scuţie vi e arSUip'r.a drreptuuui de anchetă
1
a,l ~dunăirii şi Cost'aforu, luiJnd cu'Vîntul, declară că „gwvernul a lwit pe

revolruţriarlarii diin Craiovn şi a tnt!'înt. reV10Luţiunea cu rputerea" şi el
reuşeşte să c:orwingă pe deputaţi să aştepte sentirnţa CU!TţiikJiT Unite de la
Craiova 260 • Mai tirziu, însuşi guvernul caută să nu mai prezinte lucrurile
sulb .acest ~alS[JOCt „revohl!ţiionar". Peste 10 zi1e, cu ocazua reidadării răs·
pu:nsuiui fa mesa;gi.ul 1dOmrr1esrc, problemJa se rede~hMe. ComiLSia însăr::i
na'tă 100 'redradrarea acestui ră1S1pwns p,r-01purne includerea următornlui pa·
saigiu : „ ... DeW!'di:ni1le de La Pllaeşti, mai cu seamă celle de l'a CraiDva,
prin :lia;tia1Jil!e resultate alle uinei ]nverşlllnăiri nepomenHre Ln ţara noastr~1
şi neînţeleasă, au devenit o cal1amit1ate publijcă, rdll'ref'os simţită de toţi
Romu.oii. Gra~ie ceruJlui, .ordinea ,n-a inhlrziait .a se :resitaibi:li. Acum este
r~ndul jurStiţk-ii a-şi iace datori1a şi negrreşit via dovedi şi \Ila supune p ~
·cuU1pabili ~a t'dată direpitaiteia legi'lior ... " 261 . Oi.n1d se ,ajU1nge Ia discutarea
acestei rprop:UJoori, intef1Vin B11Îlnooveainu şi Ioan Ghiica, ca şi alţi deputraţi
ai :părţii drepte şi stlingi din Adiuna,re şi aceaista, dl.llpă rdisrcuţii furtiuooar5e,
votează un amendament prin care •e aruncă responsa1bilitatea evenimen-
telor asl.llp;r.a guvernului 262 • Sipre snkşirtUJl Lunii, deiputaţiii doljeni pppun
rnn amendament şi mai grnv La adres a: minist,eru1lui', care este votat şi el
1
<le Aduna11e 263 • Astfel se ajrunge oa' ÎJ,n aldresra triimisă 1domn~to11ufoi să i se
dedrare că '111 Crraiov:a „sipirit de revoltă n-.a exi1sta1t" ş.i să i se ceară „oa
acei caTi a.u atralS un minut măcar rbă1nrui·ala lwmei că iar fi; esistat un
255. lbid„ nr. 282 dLn 30 noriembrie 1860, .p. 1345.

256. lhi·d., nr. 290 dim 10 dec. 1860, ·p. 1382 şi supl. la nr. 291 dLn 12 dec.
1860, p. 1390.
257. J.bid., s.upl. l·a nr. 292 ·d~n 13 dete. 1860, p. 1397-1398.
258. ŞecHnţa di:n 15 doc. 1860. Ibud. supl. lra m. 306 1dLn 31 dec. 1860, p.
1471-1472.
259. Şedintra 'din 17 decembrie 1860. lbi:d.. supt. J.a nr. 301 din 23 dec. 1860,
p. 1443 şi supt l,a nr. 306 din 31 decembrie 1860. p 1476.
260. Şedin1ţ:a dilll 3 ianuarie 186·1. Ibild., supl. I.a nr. 11 din 16 ian. 1861,
p. 1-4.
261. Şedilll~a din 12 irarnruarie 1861. lbd., swpl. J:a nr. 16 di1n 21 iarn.. 1861,
p. 3. •
262. Şedin~a din 19 ia.nuarie 1861. lbid., supl. 1a nr. 24 .din 1 fehrua.rie
1861, p. 1-2.
301
asemenea spkit, să~şi ia cuvenita pedea1psă" 264• Toţi detputa·ţii rep.r·ezentînd
interese1'e da'SeLor diamirwnte n-ave;au interesul de a dia amplitudine as-
pectului revoluţionar al tunburărilor ; iar deputaţii opozanţi minimalizează
in specia·J aceste evenimente 1pentru a putea avea pretextul înlăturării de la
conducere a miinistemLui E.pureanu.
Guvernul, de$i işi dădea seama că se anga~ase pe o caJ.e primejdioasă!
şi că greşelile de tact ah~ reiprez•emtantuliui să1u de ~a GraiOWJ:, ca şi in-
drăsneţele atitt11dini adoptate de unii membri ai săi (iin deosebi de Costs-
foru ), foliosea1u adivefSlarUlor ca să-11 împingă s1pre cădere, nu vrea să
cedeZie nimil: di1n pozi,ţia sa. Miinister.ul destitue 1pe unii memlbri ai Curţii
de Aipel din CraiiOVJa (Em. Chlnezu, T. Meriişescu, Gos.taiahe Robescu) 205 ,
cai şi pe p~uront11l Ghiţu 2 66 , car.e ·aMULSese o atitU1di1ne !Ciudată i.n timpu!
turbuirărHor (aVIÎind şi un fa-ate negustor aimesteoat in aiceste evenimente)
şi numeşte în schimb pe Grigore Marghiloman, membru la Curitea de
Apel di,n Bucureşti, Soc.ţi.a I 267 , iair rpe polli.ţai ul Tăonaise Dumitrestiu îl f.ace
memlbru siUJpleiant IJa Curtea .de Apel .dim Craiova, Se1:ţi1a II 268. Faţă de
Adunare iadoiptă o ·aHtUJdilne intr:ans~gentă, •pxqpunlind dlOrnlnitoru'liui <lizOllVa-
rea ei, ceea ce aire ](jc ilia 31 ia1nua·rie 1861 269 • Iinnr.eag•a 1p1resă (acum şi
<rceea din Mo:l!diOVJa), ou :exce:p.ţia foiilor g1U1Vemamenbale („Naţionaluilu",
„La Voioc •de la Houmanie" şi\ „P:riopriet·aiml Romîin", editat de Heliiaide ).
a tată ou violenţă miinisteruR 270 •
263. Şedinţa din 28 ianuarie 1861. Ibid., supl. ~a nr. 74 din 3 aprilie
1861, p. 6-7.
264 . .Aidresa de răs,puns p.rezentată domnului la 30 ianuarie !861. 1.bi·d„ nr. 24
din I februar·ie 1861, .p. 93.
265. I•bi.d., nr. 298 din 20 decembrie 1860, p. 1423; nr. 33 din 13 febr. !86lr
p. 129_,130; nr. 46 d1n 28 febr. 1861, p. 181.
266. Ib~dem.
267. Tbi!d. nr. 27 id.in 6 febr. 1861, p. 105. Busuioceanu koniziÎrud situaţia sepie·
că MiarghiiJorrnan „a fost pedepsit cu un poot d·e judecător J.a una din curţHe bucu·
reştene" {Unil'ea, nr. 7 id·in 11 ma.ntie 1851, ·p. 25).
268. Monitorul O/icioJ. al Ţării Romîne.şii, .nir. 46 din 28 febr. 1861. p. 181.
269. lb]d„ nr. 24 cli111 1 febru.arie 1861, p. 93-94.
210. Listă indioa:tivă a comerutarilor şi ş1irHor apă.rute •În presa din Principate îrt
Legătură cu cOJ11Uiotuil dintre guvern şi AidU:nare privirud chestiunea Glia.iovei, în
pnima p.arte a 1a1nllllui 1861 : Anunţăiorwl Ro.min, rur. 6 din 21 ian. 1861, p. 1 ; /n·de-
pefl;denţai, nr. 15 din 13 .a!prHiie 1861, 1p. 38; nr. 17 din 20 apri:lie 1861, p. 46;
NaţionaJtulu, rur. 2 diJI 5 ian. 1861, p. 5; nr. 9 din 29 ian. 1861, p. 34; nr. !(}
dun 2 febr. 1861, p. 37; nr. 15 din 19 febr. 1861, p. 57; nr. 18 din 2 martie 1861.
p. 70 („MinJis.terul şi Muma.rea di!SO!ută ") ; nr. 26 di·n 30 martie 1861, :p. 103;
Papolwlu n.r. 3 din 17 a1pnHie 18&1 ( Sof•ia Hnisoscoleu, „O iidiee asupra iresc6lelor tlin
ţeră"); Proprfotarul Romî'll, nr. 3 din 5 .Lanuacr-ie 1861, 'P· 11; nr. 7 şi 8 din 19 şi
23 Îlan. 1861, p. 'Z1 şi 32 (P. Grădişteanu, „Camera şi Minustenul"); nr. 11 din 6 febr.
1861, 1p. 41; nr. 18 d.iin 9 martie 1861, p. 69; nr. 18 1din 9 ma:r.tie 1861, p. 7(}
( S. Sclllf.tu „Cum trebue formată camena fiitoaire") ; Reforma, nr. I dLn 19 ianuarie
1861, ,p. 1-4 (•p. 2-3: I. G. V•a1lentinea:nu „Pretinsa răscoală din Craiova şi procesul
aousaţbloru"), nr. 5 dun 5 fehrua,rie 1861, p. 16-18 (p. 17-18; I. G. Va.JenHneanu
„PreltiillJSia rescoailă dLn Cna.iov;a şi IJ'ro<:esul acusaţilom~) ; .nr. 7 şi 8 dLn 11 şi 14
mai 1861, p. 27 şi 34 („Miind·SJter.iJUlu Epureanu şi ţer.a") (lipsesc m-ele 2-4 din
colecţia Aoaidemici R.P.R) ; Reuista Oar:paţUor, A.n. ·II, .P1a.rt. I, 1p. 258; Romî.rbu.tu,
nr. I 1dm 1 i·an. 1861, p. 2 (scriroarea de protest a lui Em!lliloil Chinezu pentru
destLtuirea sa di.n ma.giskatuTă) ; nr. 9-10 dLn 9-10 La.n. 1861, p. 30 (eronia~: 26) ;
nr. 19 din 19 i.a.nuarie 1861, p. 57; nr. 23-24 dun 23---"24 LanuaTie 1861, p. 73
(Considerentele Ourţilor-U.ni•te diin Craiova în procesu.I acuza.ţilor de revoltă) ; nr. 29
302
Nouia Adunate, caire se desldhi.de la 10 aprilie 1861, are 3n general
aceeaşi cOUTiipoziţie qa şi cea ·diz~lrv.ată, numai că aproaipe roţi candid.aţii
guvernulluv îşi prond m:a1nd!aitel·e 271 • Pe drept ouviLnt se in.semna în foa~a
ieşeană Dacia: „să lăsăm pre morţi, să lăsăm ministeriul ibucureştean .. -
să-şi dea uLtimia resipiiriare... în rfa~ă cu Gamera ... " 272 , că1c.i ua
14 a'Prilie
Adunarea se d~Lară rpermainentă şi vot.eiază darea in juid.ooată a guver-
nuiLui, oare deailtifel şi demil5iionează„ numaidecit dU1pă ce oonstată atitu-
dinea ipe caire o adqptase Camera 273 • La 20 mai; Ioan Ghioa, duşmanul:
frwerŞIUlnat ail ministerului Eipureainu, :pll"ezintă Adill!nării ·adwl ,;ooordonafor"
al greşeli/loc guvernulliui căzut, care e.ste votat 274 • lin v1a1I".a anului următor ...
Cllirtea de Cais!aiţie aeihiită guivier.nul 5piureanu, diar pentru moment adver-
sair·ii să.i îşi aj.UJnseseră scop1u~. reuşiit11d isă·[ îllllăture de •ta putere. După.
un destul de lung interimat ail di·redorilor de departament·e, domnit·.Jru~.
î'neredi[llţieaiză fuiioole ·putieriii lui B.aflbu Ga:ta:rgiu, care f0J1mează wn minister
conservator de scurtă durată 275 •
Frămfotărifo
*
si tuir<burăr~le orăsenesti de la sfirsitul anului 1860 con-
stituie Ulfl!Ul diif1 momentele C€1le mai v'i1i de agitaire a ma:se1nr în primi~
ani de existenţă ai Principatelor Unite. Ac·este eveniimente petrecute în
lumee oraşeil()[" mul!1iteine din ultilmele folni ale anului. 1860 aiu izvorît din
di.n 29 i'an1uarie 1861, p. 94-95 (,,Procesul 1acu2:1aţLlOT din Crakw1a. PJedoarLa D. G. L
Vernescu") ; nr. 55 din 24 febr. 1861 (Dim. Bră.ti.a:nu ,,Mimilsterfal şi Adunarea:.
disolută") ; nr. 65-66 din 7 maiitie .1861, ip. 213--214 (er<mat: 1113--214) (C. A.
Rosetiti „W1aiI1sziaw.a şi Onaiov„") ; nr. 74 din 15 martie 1861, p. 239; nr. 76 din 17'
martie 1861, p. 247; nr. 81 din 22 ma:rtie 1861, p. 263; nmpulu nr. 65 din s,
Daamarie 1861, p. 258; nr. 71 dLn 28 ia.nuarie 1861, p. 282-283 (.Bossueceanu.
„Proprietaru Romîn şi Mini1S1terul"); Unirea, nr. 4 din 28 februarie 1861, p. 14-15.
(„MiJni,sterriul şi Adu1!1Jarea disolută") ; nr. 5 din 4 mairtie 1861, p. 19 (sc.r.isoarea des-
chisă a unui abonalt, care .protestează împotrLv.a numiirei 1lui M1a.rghi'loman ca membru
al Cwrţii de Apel d:in BuOlll!'eşti); m. 6 din 7 mairttie 1861, p. 21; nr. 7 din 11
martie 1861, 1p. 25; ru. 8 ·di·n 14 mart. 1861, p. 31; 111ir. 112 idin I .aiprilie •1861, p. 45;
nr. 12 şi 14 din 1 şi 8 1a1prHie 1861, p. 47-48 şi 56 („~ledarLU'lu Dlui P.antazi Ghic11,.
advooatu1lu D«'ăşeJnulor cnaioveni") ; nr. 13 din 4 aprilie 1861, p. 51-52; Uniune.J.
Romînă, nr. 3 ·di111 18 martie 1861, p. 10; nr. 7 dLn 1 1apaii.lie 1861, p. 27-28 („Pro-
oesulu Gr.ai'O'Vei") ; La Voix de la Rouma.nie, nr. 4 din 16/28 februarie 186.1, p. J3,
(„DisSOÎluition de 1l'Assembrce legislative") şi nr. 11 dLn 6/18 aiprtlie 1861, p. 43.
11.n 1presa Malidovei : DacUi·, laşi, nr. 20 din 13 a•p.ri'lie 1861, p. 1 ; nr. 25-2fr.
din 22-26 .a1prD1ie 1861, ~· l; Trec1ttulu, l1aşi, nr. 10 dLn 4 rnail"tie 1861, p. 1; nr. 13.
din 15 ma1r'tie 1'!161, p. Z; m. 23 din 19 a1prilHe 1861, •p. 1 ; nr. 25 idin 29 1a•prilie
1861, ·p. 1 ·şi 2-3 („.A:legerna Domnu.lui Ma.noii Costachi depurtiatu ide Biîriladu") ;;.
nr. 28 1d1un 10 mai 1861, 1p. 3-4; ViMor:ulu, .Jiaşi nr. 1 •din 18 i1anuiarie 1861, p. l, 2;
rnr. 8 ·din 11 februarie 1861, p. 1, 2-3; m. 14 din 4 ma.mie 1861, 1p . .I; nr. 25 din·
8 .arp11'iilie 1861, •p. 1 (1lista deputaţilor iea.ri au votalt 'în Ţ,a.ria ·Rorrf'LOOarscă împotriva
guvemu'l1UJi) ; nr. 28 ~i 29 din 15 şi 18 •aipri'lie 1861, :p. 3 şi 2-4 (PileJd.oairÎ'a lui P ..
Ghiioa în •proceSIUl Craioveni!lor de ·La .Jnailta Gurle) ; n.r. 45 ctin 7 riunie 1861, p. 2-3„
271. La Voix de !:a Roumanie, nr. 11 din 6/18 .aprblie 1861, p. 43 .
.272. Docia, Iaşi, nr. 20 din 13 aiprilie 1861, p. 1.
273. Şedinţa perima.nenită din 14-15 apriHe 1861. Monitor.ul Oficial a•l Ţereil
Ro.mineşti, su.p'i. I.a nr. 95 din 2 mai 1861. p. 1-16.
274. Ibi,d., supl. 1],a nr. 116 dilII 26 mai 1861, p. 1-5.
275. Este de observ:a.t că în şeidinta sa din 18 mai 1861 Aduna.rea votează prn·
puinerea secţiei .a1dmimistr.a.tive c.a să ·Se ceară guvennUJlui să .red1acieze o nouă lege a!
patMfolor, aceea nesancţionaită şi nepromulgiartă a guvernului .Epurea1nu producîncf:
mari nemulţumiri. 'lbM., swpl. ,l1a nr. 111, mai 1861, p. 15-16 (erOI11at 115-J.16).
303;
profundele nemuilţumiri .ale maselor, nem1uJ111wmiri oarre a,u fiost ajutate isă
izbucnească Ş!Î priin aţ!iţări rea1cţJiot1)a1re, osHle progresu!lui. Totuşi, izbucni-
rea tur1burărilor în două 1nsemnate ~eintre ale Ţă·rii Homîneşti şi fi!inţarea.
frămin1ărilor în majoritatea oraşe!lorr muntene dovedeşte in primul rind
şi înainte de toate existenţa .proI1t11ndelior 1nemuJ.ţumiri ou ilotul in1deipendent-e
de a.ţiţări ret:rogr1ade, oomu1ţt11miri 1puterni1oe în stmie ele !Îlnşilie să generele
izbucnirrea turburăridor. Ace,a15ta consMuie trăsătura domi:nantă a acestor
agibW şi turiburări şi nu folosirea nemuJ,ţumir~lior de către tUneltitorH
reacLiuinii. Sot.ietaitea· fieJibeia1 si :îin această atmosferă incărioa.tă era firesc
să ~,'e i'V'ea!Scă Şi pescuiitori :în' aipă turbure, a:genţi 1ai „1Wteriilor", care să
2-aute să Lnt<>aircă în.arpioi roaita istoriei, falsificînd însă1Şi dorinţa ma ioriiăţii
mase.lor, nemUJlţumite mai ales de trecut şi de COIO!Se!C~nţcle s1ale, decit de
p~ezentul .şi vilitor1L1Jl ce se a1nnmţa. Mai este neîndoiel111ic că Lnsăşi frfuurea
desfătsurări1i evenimentelor .vo!Hice ce UlflI11ează îndoitei alegeri de 1'a 24
ianua~ie, să fi propus mari nemulţUJmirio, ,1nou!l regim" neaducînd pentru
masele, care nu vedeau îndeajuns ide clar politic, .bunăstarea aşteptată şi
prog'fe.5u1l imediat muH dorit. De a!ltf·el, i 1 nfă1p'1ui 1rea năzuiinţelor masebr
Jl:!rgi nu se putea riea1liza nici in noul mio:d de puadocţie ic.apita:Ust - m:::i
aJ.es st11b as1pectul său burghero-rno.şiier1esic - a că:nui dezvQlltar.e reatţionarii
căutau is-o împiedice s.aiu ceil puţin s-o ~nUrziie. Cri1za oomericia.lă şi mone-
tară s-a allăittUr-.at fiaiptului frîinării consecin~elor soida:l1p-alitilce ale actului
de la 24 i1ainu1a!l"ie, oontriibiuilnJd aia <leziVOlltarea unui mediu prielni:c desfă
şurării agita1iiilor.
Care a fost compoziţia sdci:a:lă a ·acelora oaire :partidpă la turburări?
Ei emu Jn majoritate mici ,negustori, sau mi'Ci meseriaişi : cojocari, simigi~.
timplari, marchitani, tabaci, cizmari, dogari, etc. .. 276 • Primul corespondent
al Rominului declară că ~a C§aiova „revoltaţi~" eriau ,,oameni de basa
condiţiUJne şi v1aigabonzi streiini" 277 , iar din cei 12 or.aioveni, condamnaţi
în ul1tirrna irntanţă de Inailta Cmte, se pot semn!a·lia un ipotoovar, un coşar,
un măoelăr, un dz1m\air, uin aluna r şi un şepcar ; la cei.Jailţi şase nu se
1
indiieă ,pmfooiUJnea 278 • De asemenea, îintre cei 25 oondaimt1a.ţi pentrn turbu-

rădle de ~a P1loesti se numără iin mod cert 16 mid rneseir.i1asi s:m mici ne-
gustori ; ila ceiiial~i 9 neindioîndu-s·e prafesi1uneai 279 . I1ncă o observa.ţie
în iprivinţa 1pairtidipan1ţrlor la turbu'făiri1 : întrie a:ceşti1a erau foarte mulţi
milflori. Diintre 12 cT1a.i10veni coindamna·ţi de înalta Curte s·J.nt 5 miinori 28 J ;
~a Piloeşt':i tot aşa, din 25 10011diaimna4i, se nurrnă~ă 7 munori 2s1.
Problema u:ooltirilor din UJrmbră, care a·r fi ~mpiins la agifaţii şi chii<!r
ta tur.burări trămiîntă 'lumea poHtiică d~n Ţaira Romilinea'5că chiar din
toamna .a1mihui 1860. Guvennul trimite carni1sia sa de andhetă la Crai'Ova cu
276. Monitorul Oficial aJ Ţerii Romine.şti, m. 273 din 18 noiembrie 1860, p. 1311 ;
lista de marţi şi răniţi 1trimisă de Adminisfoaţia Generiailă a Serv.iciului Sarfllitar (.a
3 febma:rie 1861 Minlisteru.Lui de lnite.nne, precum şi lista de rănhţi trimisă de prefec-
.tul de Dolj, la 20 idee. 1860, MinistemLui de Interne (Arh. S.tm., Min. In1., Div. Adm.,
nr. 2652/1860, f. 325-326, 189-190). Vezi şi Gazeta Tof"ibtunaklor, nir. li şi 12 din
21 şi 28 ma.nt. 1861, p. 91-102: pentru ploieşteni.
277. A., hi,tîia ref,aiţiune despre rescoala ,din Craiova, în Rominulu, nr. 323
dilll. 18 noiembrie 1860, p. 986.
278. SentÎlnţa· InaiLtei Curţi. Gazetia Tribunaileior, nr. 12 din 28 rnaiî'tie 1861,
p. 107-108.
279. Ibid. p.89-102.
2so. Ibid., p. 107-108.
281. Iblid., p. 102.
304
înstiriutjiunea de a 1davedi „pe atdevăraţiii uneltitorii ce prin ma,ohinaţii:le
lor or.imina1e alll căutait a sugruma drepturHe na~ianale 282 '·. Oră·şanu in
„,Niahi1pertC:ea" oore şi eil 1guvemu~ui „să 1aveaslcă răU!l Ln caip, ca să~l ·paată
stilnge .ou desăV!Îrşfoe, i,ar nu să se rnuJJ..ţ:Ull11eaocă a lovi nişte vi'Ctime ale
intrigei, inişte oameni care wau conştÎlinYa facbullui" 283 • „Anunţăit1orul Ro-
mî:n" 1amtă că şeffri din umbră ai răscaa1lelm „n-a:vură nidUJn cutezanţa a
-se p1une în fruntea atestei •ne/legiuite rni1Ş1Că1ri 284• „Naţiona1ulu", care era
inf11uen~a·t de V. Boeroespu, rninisfrul J,ootiţiei, lansează un ataic Î!mpotriva
lui Iaain Ghilda, iins~nuind că el ar fi provocat turhurărilie printr-o cirricula.ră
trimisă a1l€1gătorilor săL 1din Cmiov0· 285 • Foaia de direaipta „Conservatorul
Progre.si1s t" aruncă, :la ince1p111t, vina răsooalei 1al51upra lilbena1lilo;r, dec.la-rînd
că twburărHe ,.s1 ] nt UJn Te!Zluiltat firesc al pertUTbiaţriu r110tia1le ioe a slă1bit to.a<te
legăturile sot:ietăţiii noast:r·e 286 , peinitm ca, mai rliirzÎIU, isă sUJSţină, oa şi în-
trearga presă o.pUJSă gu1Vert111.1ilui, că la Craiova n-a ·a1vut ilioc o adevarată
:r ăsc0ia.lă· 1.87 •
GuvemuJl şi domnitorul nu ştiiau fotuşi nimic prr.ecis şi mai afos nu
aveau d01V1ezifo materitall·e ale acestbir unelltiri 288 • Dovatda acestui Luicru este,
în primul rind, atitudinea guvernului, cind Adunarea îl atacă în chestiunea
-Criaiovei. Dată el ar tfi avut ·do;vada amestecului wn tLLriburări a if.runtasilor
politici ce i se opuneau, n-ar fi întirziat să de~văluie aceste dovezi, conso-
li~rldu-şii situaţia şi sdrolbi 1nducşi aidvers1arii. Irn a1pă1riar·ea rnÎlnisterului
Bpur eainu se a,fi.r:mă că „g1urvernul, care poate scia multe lucruri pe care
0
nu are mijloace de a le proba ... S-'a rnăI1gi1rrirt a cere piedeipsi:rea taptuh1i

materi1arr, fără de a căruia să în:tumeneze Îlntenţhllni1 le" 289 şi că „.guvernt!!l,
care cUJnoaişte ipe inamilcii săi, fără să-i poată demasca, LSe luptă cum
poatie... 290.
Nu se pot lua in considerare acuzările ce s-au adus guvernului, sau
liber.aili:lor, că ar fi· fost p:rovocartori ai turburărilbr de 11a Griaiova. In cee<t
-ce ipriw!fşte guvernul!, întreaga s,a coresipo:ndienţă ·desvăfoită ,pină astăzi,
~nată că tulburările 1-'aiu sunpriirus şi că nk'.i nu poate fi vorba că minis-
terul le-ar fi unelW. Este drept că administratorul de Dolj a dat dovadă
de nediibăcie şi de grabă, dair aceasit:a nu înseamnă că el a provocat
282. MiaD5teri•uJu de Ja trei-$pre~dece lwliu, Buc., 1862, 'P· 114.

283. Nichi.percea, nr. 45 din 29 noiembrie 1860, p. 34.
284. A.nu.n.ţătorul Romîn, nr. 95 din 23 noiembrie 1860, p. 1.
285. Naţionalulu, nr. 91 diin 17 noiembrie 1860, p. 361-362. Dea'11.fel, Ghica
·se bucuna de plllţină popul1a11iitate, după părerea consulului britanic din Bucureşti
.(T. W. Riker, op. cit., p. 323-324).
286 . .ConservDJ!or.ul Progresist, m. 91 .diJn 1 dec. 1860, p. 362 (,,Unde mergem?").
287.Este de .amLllltit că Dame v·a susţine, după cîteva decenii, că micii oomer-
da.nţ.i di1n CraiOIVa foseseră a1ţî~a,ţi la răiscoa 0 lă „de aarmeniii pa.rUdll.lllui raidicail" (Fr.
Dam~ His.t.oire .de ,fa Roumanie Con.temporoine ... P·aris, 1900, p. 116).
288. Costache Negiri 1scrHn1d lui Cuz.a la 18/30 decernbrfre 1860 îi deoLară: „Nu
~tiu ce a 'P'I"OVooait itu.iiburăirHe d.e fa Craiov;a, etc. ; d•a·r mi se 1piare că •nu trebuiesc
să He sitrăLne de combi1na<ţoii interioa.re" ... (Acad .RY.R., Ms. 4857, f. 170). Ori dacă
Costaclle Negri, prietenUJI şi sifărbuiltorul cel mai i1ntim 1al domnitorullu~ nu cunoştea
cu precizie cauzele tu.rburădlor de Ia Cnaiova, este evidenit că nici damnirtarul şi
;nici •g:uvemuJ sălll nu ;le curuoşteau. Bănuiala sa este itotuşi de reţinut.
289. Ministeri•ul.u •de la .tre--spre-dece Iuliu, Buc. 1862, p. 21.
290. lbi·d., p. 24. Se mal adaugă în această 1a1păriare : „ .. .V.a· veni timpul şi
poaJle nu e d.ep.ante, eîi!lld ·Se v:a descoperi adevărul ce stă ascuns şi î!l/twnecat... ce
însă este .poz.itiv şi necontestalbil chi<a•r de astăzi este că turbură1rNe au fost aţîţa.te
·şi mişoarte de cLnev.a ... " (lbid., p. 120).
:20. - Studii şi articole de Istorie 305

intienţiio111at tiunburăll"~le 29 1.
în privinţa ltberaililtt, acuizărD!e sint tot atit
de neintemei:ate ; doviada cea mai bună este iia1ptU1l că aillît La Criaiova, cit
şi ,La Piloeşti, faiuntmşii paTtidei h'lbeina1e swnt bMuţi şi a·u caisele deva.st1t.e...
J:n ceea oe priveşte pe censervatori sîint prnbabilie aţâţări venite diln p1arte1a
lor, cari, deşi nu ·pot fi socotite cauză a turburărilor, au avut desigur
oarecare ini1Luenţă. fQUe de stî!Tlga prodaimă amestecllll oonserv.ati0nlor în
twburări în tot cursul l1unei noiembrie 1860. ,,Ind€1piei11denţa" lui Radu Jo-
nes.au dectairă că „irelaldiu1nea asoo:nsă, tîrătoare si nea.doomită se ridică
spre a compromite viitorul patriei noastre ... " 292 . „Nichipercea" lui Orăşanu.
publică o caricatură în care sint înfăţişaţi cîţiva conservatori, cu mici
foale în mîini aţiţind focurile izbucnite la Ploieşti şi la Craiova 293 • Foaia
greeo-romină „Spedatorulu" îşi exprimă şi ea credinţa în vinovăţia con
servatorilor 294 ; iar „Rominulu" polemizează cu „Conservatorul Progre-
sist" 295 , publidnd chiiar uneJ.e acuzări mai p1rooise. In pdma oorespoo-
denţă pe care o ipublică „Rominulu" asllipra desfăşurării sîngeroaselor
evenimente de la Craiova, se afirmă că reacţionarii „organizară o-
revoltă spre a ne compromite în ochii Eurnpei, cu scopul criminal
de a provoca o invaziune a1l cărei rezultat să fie pierderea principiu-
lui şi întoarcerea la vechiul regin1" 296 • Acelaşi corespondent mai in-
seaimnă, votbil1id de51Pre lfevoltaţi : „Nu .ştiu ce a1Ve;aiu că respectau
pe boieri, zicind cit aceştia sint cu dinşii, sini amicii lor ; în contra oame-
nilor de la 48 vociferau, căci zkea'll că nouile cointri1b'Uţiuni de dînşii li
s-au imlPus" 297 • Jn cea de a doua oorespondeinţ'ă, publicată tot de oficiosul
stÎlllgi·i se semnalează taptut că, e:u p1u~ine zi!le Jrnintea revoltei, Ote~ele
şeainu, wrru'l din ex1Ponenţii dreiptei, tiroclll5e ipriin Craiova ş..i că în urma
vizitei' s<'!le miai mulţ·i neg1ust'ori ,care fă 1găiduiseră bani l1a împrumutul pen-
tru ·înaTmlare, relf1uzia\Seră să-i mai dea. De La Crniiava, 01'eteleşea1nu merse.se
la moşia 'lui Fiilişanu, deu)lltait oonsetr'V'afor şi dUJpă 1tirecerea sa ptrin judeţ
svanu1rHe rău voitoare guvemul1ui se înteţi·seră 298 • Autorul aioestei cores-
pondenţe, Ciaro1da, mai ,adaugă informaţd1a, VI011birlld de tiunburători, că er
„aari eriaiu în .fuwarea cea mai maire, la un singur cuvint boieresc devenia
mei şi nici un boier nu fu atins" ; el mai ~nseamnă că pqpor.Llll arătL1se
1uil M.a:gheru „mai mulţii diin prirJciip1a'lii icetă1etni, oe se ·ailla privind dintr-un
maa"e ibaJoon" ş.i Vi Sitrig:ase : „Ei ne-a băig1at în fdc, id01!T1J111Uil1e şi acum st.au
la o piarte de ne prii\l'e.5~ şi rM •de noi" 2 99 • Tot Ca:midla povesteşte in dare1
sa de seamă asup11a răSC'.Oa~ei că du;pă primele dintilde111te de la prefectură
291. Vez.i şi scrisoarea lui Dim Ghica publicaită im RomînUJl, TIIT. 158 dilll 7 iunie·
1861, p. 503,
292. Inde.pendinţa, nr, 9 dDn 15 noiembrie 1860, p, 33,
293. NichifJtNcea, 11111', 45 dim 29 n'<)iembrie 1860, p, 348.
394, EATHS, Spec.tatorul•u, nr. 36 dln 21 noiembrie 1860, p, 139,
295, Romînul.u nr. 321 din 16 111:oiernbrie 1860, p. 977 şi 974; nr, 322 diJl 17
noiembrie 1860, p, 982.
296, A,, frvtUa re/.aţiune despre resco~la din Craiova, ţn Romlnulu, nr. 323'
diin 18 noiembrie 1860, p, 985 ·
297. Ibid„ p. 987.
298, C (arnida), Core..~po.ndinţă s.peţiale a Rom.î·n.u.l•ui, a doua reilaţ~une asupra
rescoalei din Craiova, în Romtnulu, nr. 324 din 19 noiembrie 1860, p.. 990, Venirea
foi Oairaid.a în oaipi.ta11ia Ol!teniei prodJUce bămueli guvennului şi Costaiforu ordonă lui'
Orbescu să•I ,stlipnavegheze (telegramă din 15/27 noiembrie 1860, Ac. R.P,R., Ms.
3670, f, 349).
299. C (ar.aid.a), Corespondinţă speţiaile a Romînu.lui, a doua relaţiune asu.pra:
racO(J)fei .din Croio.va, în Romi.nulu, nr. 324 d:in 19 nov. 1860, p, 990,
306
diin rJnduri'le revolltaţd'for se auziseră strigă1ele: „Boierii sînt ca noi,
moarte .aidministr:atarwburi, moa:rte lihectonifor diin 48, că ei ne-:au adus
toate astea. Trăiiaiscă VO'dă Bilbestu" 300 • Conduzi:a acestei coreSipondenţe
este că „răscOlaJa a fost efectul unei pq-qpagări adi'Ve reacţionare" 301 •
Peste ciţiv1a ani, iir:rtir-o scrisoa'!le adresată dilil Plooştli „Gaizetei TransHv.a-
niei", aiauZl3~ia .aduisă conservatorilor se precizează: ... „Şi să-ţi aduci .aminte
mai aintierti clnd cu rebeHa din Cr.ai01va şi PloeslCÎ', oamenii plătiţi ai unui
taraf (sublinierea D.B.), str~garu pe uliţe: „să fie ai dmcu1ui liber.alii şi
r<Jl1ii; nu ne treb:ues,c vorbe :hianţoi1azesd, nu voim să auzim de slovele
p:aJpiL. Să ne 'lJaise-ITT pace cu limbla şi cu leg.ea ooaistră că mi. sîntem
creştLni şi voim să rămllinem creştiITT·i" 3°2 •
Inter.e.sia111tă este po:oiţia foiii conser:vaitoar.e „Conserwitonil Pmgres1sr
- care, dl!/pă oarecare tăcere, ia poziţie faţă de tu11burări 303 , declarîn-
d1U-se îm1potriva lor„ cerând românilor să se forească „de şoorpte şii îndemnuri
mlitşave" şi det,IJair~nd că „naţioooHtaiteia noastră, piatri.a noastră, a utono-
mia n01aistră ... SIÎlnt tîlnc01njurate poiate de vrăjrniaş·i crumpliiţi". Foaiia conser-
vatoare afirmă apoi că „mijloacele violente nu pot avea alt rezultat decît
atela de a ar·un::a ţa1J1a i1n pră1pia1S.tie" - ogHndind prin a•ceste cuvinte
teama canserl\liatmifor, î1ngrijorrnţi de all'llij)ilitudiinea oe o puteau lua turbu-
rările şi şti.inel că atestea contiilluînd era sigur că urmau să le p1ună Îlf1
primejdie .prO!priia l<Jlf sitUJaţie. Peste vreo două săptămLni, întir-11m articol,
se -aruncă răsrpwnderea morală a turburărillor rndica1li1lor, a<firmîndu-se că
sotietiatea !WllTllÎ[le)astă „'e î111 disoilu1iu111e", ea sufori1m::I de o „boală morală",
imooîtă „din reisturnarea tuturor prittipiilor", libertatea 11LllÎind „!\lin icarader
alS\pm, JSă.Dbatic, into!lerant" şi că „sub 0tlţliuneia dizoilva1111tă a ideilor, pri11-
dpiul autorităţii s-a slăbj,t 304 • în cîteva zile însă, conservatorii nu vor
mai îndrepta armele spre adversarii lor de „prind1piu", ci se vor alătura
acestora intr-o acţiUJne de răsturnare a guvernului.
Spre sflrşitul lunei noiembrie, atitudinea „Romînului" în chestiunea
tl!ne.ltirillor frămîntări1or orăşeneşt.i s.e slChimbă ,în moid neaşteptat. Puţiine
zile du1pă ,pU1blli103rea cores,pondenţei g,ui Caraida se dadliară că ,„p!Înă ce nu
se vor prodluce dovezi· si1g•u1Te şii oonistatate vom credea 1nedemn de stin-
diari.ul ce sel1Vim a acus1a veciiea pra1rtită .Îln to.tal sau în indivizii sei pe
nişte simp:Je presupuneri, coincidenţe şi strigări ce s-au făcut în timpul
rel51Coa1lei", 1deoa:r€1Ce „orire sediţiune a:re strigările sale de întrunire ş-1d·~
sea s-a vă.21ut că oameill!i:i ·all căror nume •a servit pentm stri.gaire de întru-
nire, erau cu totul străini acelor rescoale" 305 • Această schimbare trebuie
prnsă Ln l1~ătură cu aiprqpi1ata deschidere a Adunării, CJîlnd atât part,ea ei
stnbgă cit şi cea direaiptă, at•acă cu putere gUNemua Epureainu. Este Je
sem:nafat că ziuele rnootene de stî1ng1a şi de rentriu, care reprezintal\l majo-
ritatea W'BSei:, aidqptă a1ceeaŞii a~it1 U1dine (ja şi ,JRominwlttt", adică, parcă
j)TÎ!ntr-uin aoorid tiadt, atacă g1..werITT1u1J şi pe prefectul de Dolj, învinduindu-1
300. Iblidem.
301. Ibidem. Oa111a•d1a i'şi menţine şi mai tîrziu opinia că 1'LllI'bu.ră.r.ile fuseseră
p.rovooa~e ode pa11tiz.amii lui Bibescu, „î•n speranţă că vor putea .astfel să-l readucă
pe ilron" (M. Thoodorian-Carn1da, Răscoale în Craiova, în Arhivele Olteniei, IV
(1925), p. 126). ·.
302. Gaze,fa TransUva•niei, nr. 8 d·i111 30 i;annarie 1863, p. 32.
303. Conservatorul Progresi.s.t, m . .88 din 17 noiembrie 1860, p.. 349.
304. lbid., 1111r. 91, din I decembrie 1860, p. 361-362.: Unde mergemu?
305. Rominwt.u, inr. 326-327 diin 21-22 noiembrie 1860, p. 997.
307
de a fi pricina turburărilor 3os. Chestiunea luind un 1aisp~t politic general,
foţi aidversla.rii g11.wer.nuliui o fdlose.sc ca o arimă 1destii11ată să elimine giuver-
ntlil de la oo.nidUJOerea tării. Uberialii meng pîină alC<i!1.o incit 1n ura lor
:impotrirv:a g:U'ven1UJlui imoderat ajung să dedl are că a1r &UJSţi1ne un gurvem
1
ro.nseroator, căci, se scrie ln „Rornlîn'll:lu": „Noiuă ne p~a1c mai bim

,aameini bi1ne·defiJni,~i. decit oameni umbre" 307 •
Aimestiepu:l rea,ct,ioo1aritlor îin 1ntreţinerea nemulţumiiri.lor mas elor şi în
1
ince11Cairea aainalizării acestora impotrirva 1 tendiinţelor de 1înoirn este arătat

·şi de sfrigărille Lmipotri1va Conveinţtei şi în fowia1"oo Reigitnhamentwlui Or-
ganic ce se vor auzi la Ploieşti 308 • Pe lingă aceasta, tot în acest oraş,
apair 1pe străl'Zi ou OICa.zi:a turlbuiră<tvbor afi~ inoonci'i1are, nu mult depărtate
iin ipriivilnţla can~inubului de itextul plll1mfletu!Lui găsit ~a Gnaiova, citindu-iSe
intre altielle îin 1ateste a1fişe cUJVintel~: „U:nire!a prin ciomag" 309 , siau „Unire
CJU măciiulci" 310_ Insdilinslirt, [ntr-o .scrisoare ainoniimă care a rost aruncată
1a 15 noiembrie 1860 ~n curt,ea dilll Cair.aoal 1a d€1piU!tatuJll\.l'i Niloo~ae Guran,
se tinbîa1ne.5IC frare 1al5emănătoue acellora din 1pam~letuil de 11a oasinul Mi-
neva. Iată un fragment „ ... astăzi văzurăm că ... din domnii deputaţi [ai]
mahala1leloc ooais.tre 'umblă să ne viinză ourn ia vli!nidiut pe Dnu Cristos I
O I Vai, sărnci de ei, cum viaţa lor o să pee icu uciderea de ipetri şi starea
lor o 1să se V1aidă iln cărbu111i şi tă1ciunL." 311 • lnteresainit este faiptul că
scrisoarea sie îrnbeie tiu ameni:n~airna următoare: „1ndi plină 1a.stăzi uniţi
pînă in Nir. 80 (aldită:: îln număr de 80 - D. B.) tot l1a Llln ourvJint as1uipra
dlor de mai I.Susnumiţi deputaţi", iar un afiş de la Ploieşti cuv:înta ast-
,fel: „Domnilor, trebui e să ştiţi că LSliinbem 250 galia ipentru aioeea ce V'Jr
1
306. UsLa i!lldicat~vă 1a ştirilor şi al'ticdlelor asupr.a turhurăr~lor de ,)a Cnaiova

~uhlicaite în Juna inoi.emhrie 1860 în presa de sbi<ngia 1şi ide centru din Ţiara Rornî-
neiaiscă :Anun.ţătar.UJl Romin, nr. 92 dm 12 noiembrie 1860, p ..1 ; m. 93 d.in 16 noiem-
brie 1860, p. I ; 1I1JT. 95 din 23 noiembrie 1860, 1p. I ; !nde.pen;.dlnţa, nr. 8 dLn 12
ooiembniiel 1860, p. 29; m. 9 1din 15 noietmbrie 1860, ip. 33; nr. 13 idin 26 noiiem-
bri~ 1860, p. 49-50 („Mi111isteriulu înaintea Aidunării") ; nr. 14 di1n 29 noiembrie
1850, p. 53-,54 (Mi-nisteriulu şi opini,unea pubHcă") ; Nkhipercea, nr. 43 di.n 13
nidiembrie 11860, 'P· 333; nr. 44 din 22 111oiiembrie 1860, p. 337-339; :rur. 44 din 22
ooh~mbrie _1860, p. 339, 341; nr. 45 din 29 ll!oiembrie 1860, p. 346, 347, 348 (cari-
catură), 349; Păoolă, nr. 21 din 15 noiembrie 1860, ,p. 161-162 (1acea1stă foaie a
liui P an1bazi Ghica, ,atduce La început a1cuzări guvernului şi libe11a1Hlor) ; Reforma, m.
0
66 ·dbn 10 moiembrie 1860, p. 261 ; nr. 68 1di.n 17 1noi·embrie 1860, p. 269, 272; nr. 70
din 27 11110iembriie 1860, p. 265-266: (Hpsesc nr. 67, 69, 71 ·şi 72 din colecţia Academiei
,R,P.R.) ; Romi.nulu, nr. 314-315 ,din 9-10 noiembrie 1860, 'P· 957; m. 316 din 11
noiembrie 1860, p. 961; nr. 318 dun 13 noiembrie 1860, p. 969 şi 971; nr. 319-320
dtn 14~15 noien:tbrie, 1860, 1p. 973; nr. 321 din 16 noiembrie 1860, p. 977, 979;
nr. 322 dun 17 rnoiemb!'ie 1860,'P· 981-982; nr. 323 ·dim 18 noiembrie 1860, p. 985-987
(„l1nbjlba rel,aţ~ume despre rescoala din Graiova") ; nr. 324 dun 19 noiembrie 1860,
p. 989-990 („Gorespondinţă speţi1a,Je a Romînului, .a doua raLaţilllne .a;supr,a rescoalei
di~n Criaiovia") ; nr. 325 din 20 noiembrie 1860, p. 993; 111r. 326--327 di1n 21 noiern-
b11ie 1860, p. 997; nr. 328 <lin 23 noiembrie I 860, p. 1001 ; nr. 330 din 25 noiem-
br.ie 1860, p. 1009-1011 („Oridinainţă asupra presei" de Cez.air Bolliac); Seculul!1
nr. 52 di1n 10 1noiembrie 1860, p. 206; nr. 53 din 13 noi·embrie 1860, p. 209; nr. 54
dtn 17 rn)iembrie 1860, p. 213-214; Il'T. 55 din 20 I110iembrie 1860, p. 217; nr. 56
dLn 24 noiembrie 1860, p. 221-222 („S.tarea de faţă. Rescoalele" de Busuioceanu) ;
Speota.fomfu, nr. 36 din 21 noiembrie 1860, p. 139.
307. RomiJiulu, nr. 344 din 9 decembrie 1860, p. 1053.
308. Sec.ulu.t.u, nr. 54 din 17 noiembrie 1860, p. 214.
3og. lbi1dem.
310. M~niste.riwlu de ta 1trei-spre,dece Iuliu, Buc., 1860, p. 116.
311. Arh. Stat., Min. In1., Div. Adm., nr. 2652/1860, f. 12.
308
iscăli si vor da muiltumire" 312 • Oare nu e o asemăna1re? Simi&itudinea
a~ror manifestări a~ată neînd!ae'l1rtiic o S1ursă C'OIITiltllnă de prop.a1gia111idă,
Tot fn aceiastă ,chestiune trebuie neapărat amilntită i·nforeslaifltai scri-
soa:re a lui Grigore Marghidioman puibtlicată în „Ramunu:t". Scrisoarea.
iarlresiată membriilor Adunării, are drept scop dezvi1rrorvăţirea autorului ei,
care .s.ooţine că l!'llu el fusese provqcafoml inddentelm s.ing,ero1ase de la
Craiova. I.nt:re altele, Miarghilloman .airată că duminică 6 noiemibrie seara
1
doi fraţi ,a1i celm ares;t~ţi 313 .aiU umlbllia t din prăvălie în prăNăllie, îndemnînd
1
1urnea 'ba „rnvoHă". E1l 1ada1Ug ă că „nimellli nu i-a ascu[ ~at", ceea ce este
ineXiad I Mai deytarte, Marghiiliarmm dă informaţii interesr.mte asupra m-
mulţ1UJIT1irii aroodiaşă~or şi patentiadllOT şi mai a:les asuip~a. „s1u:rdei propa-
gla:nde", !Claire, scrie e1l, „se lăţise ş,i se: coUlplOII'tiase dÎln am în om în tvt dis-
trictul că ţăranii vor pfati văr.ărilt ipientru vitele 'lor, vm ipBăti contribuţiuni
pentru ciaisele for·, că nu vor ~·i 1li1beri să aldilllcă dhiiar lemne de foc la omş,
dacă nu vor plăti patente ... asemenea că servitorilor li se va lua a treia
parte idin serivicil\Jil Jm 1p:entru St1a1t şi 'Că dea'Ceea au diat condik:juţe; că cal-
1
tele iŞi uoo!llic'id 'de pe lia pră:văUiiii vor p1lăti1 p1atef111:e şi că recensiune'l s-a
fă'cut ;pentru dai să se şti:e starea şi rneseiria fiocăruia, sipire a-i. ptl!lle pe
toţi la contri1buţiijuni" . .Margfol~nan nu uită ·să semnaleze că ,JP!îl!1ă ş.i siaca-
gii se spăimîntaseră că o să se puie la patente". în continuare, fostul
aidminisitmtor susţim că ·at'.eias1tă „sm1dă prqpaiganidă" provenilse „ddn hi-
moa'S'a reJcensiune făoută supt ministeriul dil1ui loian Ghitia" 314 • .Pam ciu-
d.ată 1această ultimă 1a.firmaţie I Oare „surda proipa1gandă" nu era răspin
dită şi intreţi100tă de n'ime111i1? De alltifel, ·lia Ploeşti se înregiistrează - p:J-
trivit rechizitoriului - un şir de aţîţători, cari merg ipînă a oferi şi bani
turtburătorilor. Un Nicolae RUJM,anu este !Învinuit că ar ifi oferit 25 g·ailheni
i1Uli Vasi1Ue air:nălţiarnl pentru dărimarea casei 1ui Mehedinţ1eianu ; un Mifr:li'F
Kogăll1I11i~e!all1'.U - care nu tirelbuie rondiuind1at cu bă11iba1tul pqlitilc - este
acUJZlat ide a fi: pfO!pus o răsipfată 1'ui Ohoonghiu Olm1'u simrgi1u jJJ€'ntru sp~r
gierea casel0tr aiui Meihedi1rnţeia1nu şi ai .Lui F1udui1Ju şi ~n dooursuil procesu1'ui
aiplare Şii un P.anaiat~ohe FiHtis, al cănui nu1111e aire rezonanţe oonserv a-' 1
toalfe 315 . De ailt!fiel, o depeşă - păstrată doair fmgmentlar - şi trimisă

d1n T1urnu Severin la 16/28 noiem1bri1e 1860 dezvMuie într...un mod confuz
umltfri1 ·a,le fouJrrtaş.ilor colfl5€'I'varori, iintire car.i aipare până şi l1Ull11!~1e lui
Grigor.e Bibest1u-BrJr100vea111u 31 6 • S-iair pute-a presUipune că <l~~anşareia
oamjp1a1niei de aţa,ţări· a fost in stnîITTlSă ~egătură ou vizi1ta domnirorul!tl.i b
Co1r1st.ant'i:rKl\p10l, vizită ce a 1CO!fllSti1uit un ră6'U'I1ător suttes 1pentr'u acest·a şi
care a nemulţumit pe conservatori, car~ sper1aseră intr-'O s1lăibi1I"e a poziţici
acestuia 317 • Totuşi, izbucnirea turburărilor are la bază în primul rînd
312. Mi~riulu .de la trei-spre~de.ce lu.Jiu, Buc., 1862, p. 115.

313. Esite vorha de cei 6 .airestaţi din ordiinul guvernului.
314. Rom.Wl.ul, nr. 152 din 1 iunie 1861, p. 487.
315. Gazeta Tribunale/Jor. nr. 11 şi 12 din 21 şi 28 martie 1861, p. 91-102. Insuşi
starostele aust.r.iac •a!fi.nnă că unii comerdanţi .ploieşteni subvenţionează llll'burnrea.
(Gerger către Bder, 27 noiembrie 1860. Acad. R.P.R., R1a1poa.rte Consuliaire Austr.Lace:
Huaureş'ti, Copi.i, 1860-1861, f. 91).
316. Acaid. R,P.R., Ms. 3670, f. 376.
317. Eder către Buol, 29 octOOllbrie 1860. R'31poa~e Con9U'lare Austriiace. ·Bucureşti,
CQPii, 186hl861, f. 77.
309
adindle nernu1tumiri ale maselor orăşeneş~·i şi aces:te tur1burărl nu tre-
buie 1p;dvite ca' un rezultat al propagandei reacţionare, ci ca o iz,bucnire
violentă împotriva exploatării.
Mai este incă o 1probJemă? vreo putere străină a 1aMut vreu:n aimest-x
jln a1ooste turlrurărI? Saiu, cu mai mulltă prciziu1ne, AustTiia a avut un ame-
sboc iln ele? Foille ide stîinga, od:ată au 1at0uziaţia pe care o a1duc conserva-
ilo.rilbr, alCLllZă ş.i Austria de a fi îndemnat la astlf ell d!e buribUJrări, d8.r dJ-
vezi s.iigoce rnu .ald1uc, a·stflel că acest amestec rămfine siUJb semnul unei în-
doieli, ma.t ales dacă ţinem seama de faptul că l1a Ploieşti ·Se devastase,
între altele, cas·a lui Ger1ger, starostele austriac 318 • Totuşi, devastarea aces-
tei oase sie datiareşte rnnor unguri - duipă propTi~a af.i1nmaţie a starost~
lui 3 19 - adepţi probabili ai 1Juiptei îrnpotri\lia jugului haibstbnmgi'C, care
profită de izlbucniirea tur.burărilor .pentru a 1lovi ]n repa-ezianta:ntţa austriacă
diJn l.loda:Utate. Cuzia Vodă socotea pwbabile aţîţărille il.llnor aigenţi ai vre-
unei puJteru străinei el dedară aceasta oonsa1uiLUJi brillaniic GI'een şi chiar
lui Bder, consulul auskiac, îi vorbeşte despre numărul mare al supuşilor
austriaci amestecaţi în evenimentele de la Ploieşti 320 • Mai trebuie înre-
g·ii.Strată şi părer.ea tui Costache Negri, exp:rirnată fa sru11şHuil anului 1860
Jntr-.un 11aport aidf'6S!3•t lui Cuza, că ,,uneJle puteri n-m Vleldea cu oop:lăotre
( „de rnauvais oeil") aţlţarea la anarhie şi turburări la noi, pentru a ne
dedliair.a negtuveroaibilli pTin legi oomsUtuţioinale" 321 şi pe de altă p 3rte
trebuie ţinut seama de marea însemnăfate pe care o aveau Principatele
pentru Austria din punct de vedere economic. E destul de amintit că în
anul 1861 dintr-un export de măduri ide 101.334.669 lei, Principatele Romîne
au exportJa1 în A1.1JStria mărfLIA"i, în deosebi :pradUJSe natll!lia:le, in vafoare
de 23.811.206 1Let; i;air, in privinţa im1piortiul1ui, Austria a f'1.llr'nlieat în ace·astă
vrieme Jumătate din mărfiurm.e intrate i1n PrinC'i1p1ate şi anume produse, m
deos·elhi faibrroate, de 33.790.449 lei faţă de 'I.lin itotaJl de import de
70.030.141 lei m. Date fiiind aceste ÎltlSemnaite legături eooinornice, Austria
aivea bot ilfllteresul oa la cîrma PrinciparelOir să se găsească guverne bine-
witoarn ei, OT'i acestea nu erau ni1ci celle 11adi1ca1le şi nici cele ldibera1-mo-
deriate, ci doar oele oonservatoare. Cu toate acestea - ţ1nîod s·eama şi
de oonţtnutull rapoartelor reprezentJa111ţă[oir halbsbuir1gilci lin Ţar.a Romliinea1scă,
oare ref>ledă surprieia provoca tă asupra acestora de către tL1JJ1buTări1le iz-
1bucni1te la Craiova şi Ploieşti - acuzaţia trelhuie privită cu des.tule rez,erve.
Austriei i-1aT fi foot plăcută - fără îndoială - o sohÎll1llbare de regim în
sens retrQgrad, dar, în acelaşi timp, ea se temea de izboonirea turbură
:r1ifor şi a oricăror evenilmente cu aspect rewl-uţionar .în preajma pro:priilJr
1
ei graniţe.
*
918. Miniisteriwlu de la trei-.9.pre-dece Iuliu. Buc., 1862, p. 37; lndependinţa,
ne. IO dun 17 noiembrie 1860, •p. 37. Vezi în RomJn.wlu, nr. 318 dLn 13 noiembrie
1860, p. 969 şi 971, pas.a.gHile priv.Ltoare la f.a!lsifioarea notei guvernului cu privire
d.a rurbu.răr~Je d,e La Qr.aiov.a de către zfaruil g.erman ·di•n Bucll'reşti, cu intenţia de
a prezenta .aoeste evenimerrte Slllb un aspect muLt mai grav.
319. Genger că.tre E·der, 26 noiembr,ie 1860. Acatd. R.P.R., Ra•poarte Consuilare
Ausitriaice, Burureşti, Gapi•i, 1860-1861, f. 90. Vezii şi f. 85.
320. Bder către Btuol, 3 dECembrie 1860, f. 90. Vezi şi .f. 85.
321. Riaipor.t din 18/30 decembrie 1860. Ac. R.P.R., Ms. 4857, f. 170 („Je tTois
meme cfue queilques puissamces ine Ver11aient pas de mauVla~s oei! l'exci:taiion â
l'.anarchle et Ies. desondres chez inous, pour nous dealarer ingouvemables par 1Jes lois
oonisliitwtionnellles ... ").
322. C. I. Bă•icohainu, op. cit, voi. I, P.a•rtea I p. 56, 58, 75 .
.310
lin oonql1UZie, spre sfirşitul 1a1r1uilui 1860 frămi1111tărille orăşeneştii au un
car1aoter generalizat în Ţiarra Ramî•nească. Actu.1 de fa 24 iairruarie 1859
r.uu rn::lwsese rezalvairea probJemelbr ce se piuneiau pie tăl1Îim socilal şi eco-
nomk.' Indoita a1tegere - ad reivoiluţi,onar - inu f.UtSese urmată de o striuc-
twală stJhimlbaire a v:i:eţîi so:ciale. ImbunătăţirUe îndelung aştep·ba.te de'
mase nu se imrf ăptui·seră - sau chiiar aîlfld ele luaseră aspoote ooncret~,
a-oe.stea ]nsemnaiu mu/lt prea puţin: ta1ă de idori1fl!ţie[e şi iaşteptările mulţi
milor. DUipă doi a1ni de 1a 24 i"l'lllUJar-ie 1859 flJtl fusese ~nfă1p.tuită rnfmma
aigrară. Con1servaforti nu a1dttnitea1u niJCi gi11idiul unei împroprietăriri a ţă
răirumi~ ; 11adilca%i emu ipr.eoouipaţi, în primul rmd, de o <lemacnatizare
- in S·ensul ved·erilor lor - a vieţii noului stat, iair liiberalii-moderaţi,
iîn fouinte cu îinsăşi domnitorul, deşi reoun.oşteau caracteriul necesar al
in.11lă1ptuirti reformei, totUJŞi că.utau incă să convingă pe ceilail1i membrii ai
dais€llor idOIT1Jilf1an.te de 1această necesitate, allT1!Îinind o brtlJScă rezolvare --
fie chi1ar ipanţi1a1lă şi girieşită - a ohesti1UJniJ aignare. De aici <lecwgea uri·aşa
nemwl~umire a ţărăindmii şi parial;izlarea în bUJllă măsură a vieţii ec8-no-
mite a ş1a:telor, piara'lizie care lbvea indirect şi lumea meseriaş1illor şi a
miJcillor negusrori d~n oraşe, trăind în strinsă legătură ou piopull:aţia rurală
şi oare erau deja loV1iţi de grele 1mprejurări etooomjte, de.51pre oare am
amintit 1n pr~ma piairte a aioesitui studiu.
NoUJa repartizaire a s1aati1nLLot fisioale nu !31diIBSese o îmbUJnă,tăţire a
sitUJaţiei maselO&", ci dimpotrivă. Necesităţile nouJilllÎ stat cereJau venituri
ma~i mari; şi pe acestea c!las•ele dominante nu înţelegeau să l:e dea ele
înşHe, cli preferiau să lase ca bimri:le să apese mase~e şi i.n deosebi p~
oeJle oră~eneşti, căci de celle ţă:răneşti se tiemeau, mai acr•es aimnd î.n vedere
năidejidile a1cestora .într-o împroprietărire, năidej;di care UJneori îmbrăcau
alS]poctul unor maini•festă·r·i enerigirce şi care pe ]ntinsul ]nitregii ţări se vă
dau într-o surdă, da·r rcliîrză Qpoziţtie faţă de sisfomul muncii ide clacă.
Frămîntările orăşeneşti din toamna anului 1860 îşi au origina în adîn-
cifo nemulţumiri a1le rnulvimiilor oraşelor. Grelelor împrejurări econ:>;mice
-- crizei care dura de mai multă vreme - li se a1dăug·as1e aaum amenin-
ţarrea unor noi şi grele sardni; fisaall1e. Drnpă cum amlă cu justeţe I :)f]
kllOOSIOu de La Briad, ,asuipna orăşentrnei se amncal'ie o iimpUJnere îndoită
taţă de cea la care fusese sUip1uisă pr.qprrietatea ~undară. La aceasta se
.arlă.ugau, fără Lndoi 1a'1ă, îJ!l!că doi f:at;tiori : evaziunea fiscală a ce1or puter-
nici - ev1azwne oare se manifesta ~ în U1ltimi1i a1I1i de v;i,eţJuiI1e ai R::imi-
niei iburighezo-moşiereşti, darr îint:ă iin ,primiri aini ai existenţei tînămlui stat
llla1·iona>l btl1lghez romilln - şi evaluările fiscale părtinitoare, prin oare cei
bogiaţi că1wtau să arnnce pe umeri1i contriibuarbili1or săralCi prLn1dpa1fa gnu-
tate a impozitelor. In co1111Secinj:ă, toate aooste el~mente oonbnUbuie puter-
nic lia fdi1111ţarea uinei pU1tenni1ee stări de nemullţumiire pe tot iintinsttil Ţării
R.omÎineşti, sitia·re oare - in ceea · oe ipriveşte rea·cţi1unea :Daţă de sistemul
fisoal nedrept Ş'i apăsător - este mai .a1C1Centuată 1n Lumea oraşelor.
Tml>UJrărHe vio[e1ne, ca!l"e i!ZJbUICnesc La C11adova şi Bloeşti, trebuie apr·c-
ctate ca fiiil11d i·zihuoniir,L s1pontlane atie mulţ~mHor. Fără înd1airală că au exis-
tat şi aţîţări'le reaoţ·ilanare, tdar dacă acesrtea ·ar fi căzut pe un teren ne-
prielnic s~aa- fi riidica1t aare maiseJle? A'OOSte aţulăili aill ajuta·t la i:zJbUJcnirea
turbiUJrăr~lor, dar aoo.stea nu trebuiie iprivite ca urn rezUJltat a 1l aţîţărHor re-
aJaţionare, ci 0 a o mani~tlarrie violentă ~mpiotrhlia exiplioattării. Stri1gătele
~n tavoarea ~ui Bi:beslOu s'au îmipotriiva ,,illilberton~lor" şi a noti~ onîndui1ri nu
trdbuie să înşele ; ele nu constituiau decît manifestări ide suprafaţă, sau,
311
mai biine zis, mainiif:estări „arrainjlate" de reacţionari pri1r1 oameni ca a:ceI
Zaivelică, ,,poli~a1i" a'l r.eaioţiornaOOi caimacami~ de tineii, sau ca fostul căipiihn
<:le barieră Ioniţă Bănescu, da;.iig/U'r s[ ujitor servil :al regiimu!Lut regwLarnen-
1
tiar. DiJlPOl[o id~ aceste strigăte ale ·lllmr provocatori, alplare celă!Jailt aspect
a[ ri1dicării muil1imii, ooncofetiz·at pr1n exipwnerea „'.Îln răst.11Uoea oea mare'"
a ce!lJor uJcişi de g>lool!llţiele stă1P~niri.i şi iprin fră1mi:ntairea maselor pe străzi,
.,ic.u b:asma1e roşii :Un vîriful prăjinHor" 323 , aslpelCt dare nu este albit o ma-
nidest:are neaipărntă limp10triva guvermtlLui. Epureanu saiU a IHber:alilor de
orioe 1nuall1Jţă, c:ît ma·i d.e grnlbă o i21bU10ni.rie impotr1iva o11asellor dominant~
]n cornip~exiul lor, ioomipllex din care foştiii reguliamentari nu puteau lipsii.
Desigur că un ZaiV'~t.ă reuşeşe să strmgă Bn junul să.u elemente din aşi.
numHeile pă tufÎI mijfocii, care, d'Uipă iourn ar·a 1 tă Marx ·şi Eongds, „comba t
bt1Tghezi1a penfru a sa1lw de la 1pi:eirie existenţiai tor ca păt1 ll!ri mijfocii" şi
r..aire „nu smt revoftitlţionare, ci consenriatoare", ba chiar „si1nt reacţi•ona re,
r:leoa:rielce î:nt.eartă să intooocă 1]naipoi roata iiSt•oriei", nea1eţiornnd rev-01lu-
ţio!nar dooiit: ICJind îşi părăsesc· proiprilu[ lor punct de veJder,e, fns.u.şintlu-şi
pe O€!l .ai! iproletia'fi'a,tulrui' 324• Dar arnip1iltiUJdi1niea tunburărioloc ara tă că nu J.:1
a.tH se reduceiau p•arti:ci1p1a1Il!ţii, ci că l"'ilmfur.ille 1a1cestara erau îngroşate de
elemente care nu intenţionau să facă jocul reacţiUJn~i şi care izbucnesc
doar într-o exipllozie die nemui11umi:re. In aooa:stă perioadă, c:înd dezV1oltaT,21a
societăţlii oo a:s.igurase creşterea şi intărirea 1prorebalfiatu1lui•, maiseile piro-
ltită de ori1ce priGej penim a-şi demorn;tra a1clinci1!e lor [lerm.J:lţumiri. Dese-
oni .aşa zise sustineri a'1e .politicii unoir .partide s1a'll a a1ltor1a sunt mai de-
gr:albă manifestări ale ne1aU1rm1atei lupte a ceil:or mu1ltţi împotriva exip.loatării.
Mărrturlile vremii indică categor.i:ile socia'le, icărora le 1a.parţiin0a1u tur-
brurătlori1i, a'ceştia rfii1rtd îln majoritate mici negll!Stori sal\.l mici mes·eriaşi:
"i:lojaoari, simi1gi~, tîm1p:lairi, mairichi.ta:ni, tabaci, doigiairi ellc. Comipoziţia so-
da1lă a oelor ce se rildiK:ă in turbll.M"ăni:l:e orăşeneşti de '11a stfirşitull anuh.1i
1'860 arntă tă frămintarea cu'Prin.sese pătuiri lailigi~. trecillntd d~nooJo de in-
tenţiiile reatj'ionarilo.r care ar fi dorit să se fol'OS®LScă de ifrămîintărHe
maselor. De aHJfeil, treibuie Oibservat că în general viaţa oraşelor romi-
111eşti ·er1a dominată iin această vreme de o .parte dilil' biurgihezia legată încă
de progres, !burghez.ie în puterea c.ăirei1a mai stătea 1po1S~biaitiat:ea de a i1n-
druma mase1.e u.rbane pe o oa~e ootBă retrog.t1awifor. StăiplÎlnirea masebr
- ~ln wltimă i1Trsita1nţă - de către elementele br:giheziei qeg,ată de progres
exlpfa:ă m mare mă1Sură, dece Ln atlitea !Centre a.le Ţării RomBneşti, unde
st·a.reia de agitatţiie a exiSlta~ • .nu s-'3 ajuns t•obuşi fa mişicării de striaidă şi
d~ nu se _poate înregi,stra. nici o răis'Oulaire în Bucureştii, dtade!lă puter-
nică a radiica1Lilor muinteni.
T:răisătura dotrnilfl\antă a a1gita~ii1lor şi turburărilor orăşeneşti de la sifir-
şitul anuLui, 1860 rămîne ]apt1U1l e:icisiteinţei unui vi1u S1Piri:t revol!uţi•onar.
MiaLScle enau i·n necurmată fierbere, gata să izbucneast.ă cu energie la
primul .aipel. lzibooniri'le mul~imi'lor troc d:inaolio de aţfiţărille reaicţionare,
doiveidind. că aceste mase aveau vi1u in ele s1pirih.d reva~uţionair. Lupta
mui1ţimi1lor sipir.e sfilrşitiull a1nUJ!1ui 1860 calpătă a•stfel alSlpectul !Prngresist al
unci lU!pte impotril\lia da:s€ilor exiploa-tatoiaire şi i!mpPtriva măsuri1lor nejuste
luate de că-tne acestea pe slPLnarea lor.
323. Scr~soairea ilui Gr. MaTghtiloman, îin Ro.mîn..wl, 1nor. 152 d.iin 1 iunie 1861, p. 487.
324. K. Mairx şi Fr. Engels, Ma.nifestul partidului comunist, ed. II P .M.R. Buc.
1949, p. 43.
312
Jooul de interese al d~a1Selor idlOilli.ll!ante apare :1n culori de.srul de urîh~.
Rosi~bilitatea răstwmăirii gaver:nuil·ui fooe pe to~i oipozainţii săii, în fr.unte
ou ofi<ciooU!l .de stinga rai! aces•tona să mistifi1ce aidevărul, .a1aqpieri1nd a ţîţări
reaoţrionare. Avem de-a face, fără 1iindoia1lă, cu un nou moment de temp·o-
riară „inţeilegere mtlJltstnu(Yasă", momeint simibr cu cel din primăvara ace-
luiiiaşi am, cJîn,d foJSese răsturmat de 1J,a .putene gUJVemUJl lui loa.n Ghix::ia. P::i-
litioa de 1Sjpri}i.l11ire a moderaţHor dusă de <domnitorul Cuza rrmpiinge la în-
aheirerna crnitiiţiiei mornst.ruoase, ~nimtJJ!iţiind şi momentiell·e de tempo.rară î·n-
ţelege.re diilJl:re rele două pănţi qpooe alle Aidluinăriri şi to1ciind as1peotele oele
mai pirogrresiste a!le părţii shlngi diin Adunare.
Turburările Si frămîintările orăsenesti idin toomn:a anul ui 1860 reore-
0
zilntă un !insemm.f eveniment ari a;nMoi Uniri·i Principatelor. Ele sint' un

prilej de dezvă·luire a cldcotitoorei vOOţi socirane a maselor urbarne din
Ţ:a-ria. Romilnească în anii unmătoiri îndoi~ed a.Jegeri de 1l1a 24 i1anuarie 1859.
Turibură-rDle de J.a Craiova şi Ploeşti trehu~e arpre!Oi·ate ca Hilnd izbucniri
sipiontane a'le mulţirnifor şi e•le nu trebuie piriiv:ite oa un rezultat al aţ1ţă
ri1loc reacţionar·e, ci ca o mani·festare vio1entă imipotriva exploatării.
Orientalistica romînă *l
de M. Guboglu
Datorită poziţiei 1geograifice a Principatelor dunăr·ene. aşezate în

calea marilor migraţiuni med·ievaae, poporul romîn a ·a1Vut relaţii secu-
laire cu unele poipoare turco-orientale din Asia oentrală, iar icu ailtele a
şi convieţuit timip :i:ndelungat 1• Iir1 urma unor astrei de 1Iegăituri şi sim-
bioze era naturnl să se exercite o anumită inf.ltt€inţă orienta·lă asupra
toponimiei, limbii şi culturi·i mmîneşti. Tot aeeastă cauză a determinat
iaip·ariţia din mijUooul ipopomlui rnlTllÎn a unor mari cărtura!r•i, care s-au
preoolllpait cu cercetarea orientului i&Ulb diverse asipecte. O piildă vie în
această privinţă o c0U1stiiui·e ·activ•itatea prodigioasă a marelui ori1entaHst
de renlllme mondial DIMITRIE CANTEMIR, domnul Moldovei ( 1710-
1711 ).
I1nalinte de a exipune, în trăsătuiri generale, acti1vitafoa orientaliştilor
rolTllÎni în dieroursul vremur.iJor, din timpul oriinduirii [euidale şi pînă in
zilele noastre, ami1n:tim că wnsăşi oper.ate cranicari:lor moldoveni şi mun-
teni ( Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce, Axinte Uricarul, Radu Po-
pescu, Stolnicul Cantacuzino ş. a.) pot servi într-o anumită măsură ca
lucrări st11bsildiare pent!r:U studiile şi cercetăf'ile orientaile. Aşa de pildă,
Gr. Ureche Jn letopiseţl/Jl său ·are două ca1pitale, unul Jntiitulat: De îm-
părăf ia tătărească şi de obiceiurile lor şi cît loc cuprinde /ara tătărească·
şi altul De imipărăţia Turcilor şi de începutul lor 2 , ipriin caire dă dovadă
că avea cUJnoştÎIIlţe serioarse desipre trecutul .acestor 1popoare. Este de sub-
H.niat că :înşişi cercetărorii străini, car·e .au stUJdiat conţinutul cronioelor
noastre ~n1eme, au remarcat importanţa ~or pentru ceroetările orientale 3•
* Orie·n:fCJJlis:tiica - un ansamblu .de <liscip.line şWnţif.ice iajutăfoa.re istoriei,
<:are s-a fonnait în mod istoric, studi~nd ·limba, Meriatu.11a, 'arta, etnog~afi.a, economia,
monumentele ou~turii materiale şi s.piritu>a•le ale orientwlui, .adică .arie ţărilor Asitii şi
Africei .sep.terutdoniale (cf. a'ft Vostocovedenie Siau ocientalistica, 1în: Bolşaia Sot1eiskaia
.bnţicLW.pedia 9 (I 951)' p. 193--202.
1 N. !orgia, Jmperi1wl Cumani.lor şi domnia lui Basarabă. Un oopitoJ de col·abor'lre
rom.îno-b(])f"b{l>fă im et1.ul,mediu. Buc. 1928, 7 'P· (An. Ac. Rom. seoţ. ist. s. III, ~.
vm, rnern. 3).
2 Leto~eţ.ul ţării MaMovei pînă W. Aron Vodă (1359-1595)„. ed. C. Giurescu
(Bucureşti a1br. - B:uc.) 1916, p. 96-110.
a Eaniile P.ioot : Gr. Ureche, Chronique de Moldat1ie dep.uis Je milieu du
XJV-e siecle fuisq.u'a l'an 1594... Pari5, 1878 (Publicaliion de /'&ole .des laiigues
orioofales tt!iivantes t. iJX).
314
Adevăratul precursor al ori•entalistidi romîne a ifost, :însă, iinvăţatul
moldovean NICOLAE MILESCU S;pătaru1t (1636-1708). Stu:diin1d în
titnereţe Ja Comtaintinopol şi ca reprezentant di1plomatiic ( kapukehaia)
al Ţării Rorn.ineşti rpe Lingă Ina.Jta Poa<rtă, •el a reuşit să înveţe nu nu-
mai limba turcească da:r •Chiar ş.i araba. Faiptul ică a fOIS'l: un Hmp şi dra-
goma[] (tergiuman), adică intenpret pe hl:ngă ·a,genţia di;pl'Ornatică (kapu-
kehaialik) moldovenească din Istamibul. ex1plică Ln mare măsură de ce
N. MFlescu cUJn1oştea bilfle cele două limlbi islamice.
InceplÎlnd din 1671 şi :pâ.nă la moarte el a trăH în Rusia, unde fiind
apreciat pentru cunoaşterea dîtorva ·limbi şi a 1politk:ii orfoTlli·ale i s-a
încredinţat un 1post import1 ant la Posolski Prikaz - „Conpul diplomatic".
I1nsărcina.t de ţarul Alexei MfillaiilOJvid ( 1645-1676) şi de guvernul rus,
N. Milesou Spătarul a infreprins o cătătorie in China, fa curtiea impă
rntu1ui K ,an s i. Desipre acemstă călătmie el a scris patru cărţii în ru-
seşte. Primele 1dcmă, întitulate : Călătorie prin Siberia de la Tobolsk la
Narcinsk şi .la frontiera chineză 4 şi Jurnal de călătorie 5, nu se mărgi
nesc Ja simple !Însemnări geograifÎICe, d cmrţin nuimeroase obser.vaţii per-
sona;le despre viaţa, obioeiurile, riturile re!i.gioase ale diferitelor p0p()'lre
transsiiberiene, după :particulari~ă1ile lior psihice, desipr.e monll!lTientele lor
.anfa~ie, templele, ipalate!le etc. A treia 1Iucrare : Descrierea primei părţi
din lumea Asiei, în care se află descrierea Imperiului chinez, a oraşelor
şi provinciilor sale 6 este una dintre -celle mai complecte idescirieri a Chi-
nei fouidale. Aceasta oonţine relatăiri preţioase cu privire la oraşele, fo-
cuitorii, clima, bogăţiile solului, religiile, administraţia, clasele sociale,
obilceiurile, organiz:a1ţia militară ş. a. I:n ultime1e trei capitole s•e descriu
ţări1le: Coreea, Japonia şi regiooea fluviului Amur. Pen1ru completarea
acestei opere N. MLlesau ·a scris şi o a 1paitra llllcr·are: Descrierea marelui
fluviu Amur 7• Toate aceste lucrări sînt ~.n$oţite şi ide ·O hartă a regiunilJr
vizifate, oeea ioe ar.ată că N. Milescu a fost unUJl dint:re precursorii cairto-
gra&iei orierrtalie.
Călătoria iîn Ghina a sipătamlui N. Mil'e5cu a sttrnit un deosebit int~
res în Hteraitura romLneaocă şi sirăiJnă. In această privinţă există un nu-
măr consMerabH de articole şi studii 8 , ce1e mai multe î·nsă fratează uni-
lateral prob.lema.
4 P.uteşe.stvie C(!'{'es Sibir ot Tobolsoa do Nerciiruc i gronbtz Ki:iaia (1677) ...

pulJHoată de J. A:rseniev (S1.-Petersbu~g 1882). Traducere inoompletă în limba enigleză
de J. Bodidelay: Ru.ssia, Mangalia, Chiflla. li (London 1919), p. 246 şi unn. Tradu-
cere defectuoaisă Ln greacă de G. Sion, în : Analele A.ccndemiei Romi.ne (abr. = An.
Ac. Rom.) tom. X. (Buc. 1887-1888), pag. 89-181.
5 Pwteşestvie dinev.nic ... ed. J. Arseniev (St-Petersburg, 1910).
6 Ed. de A. Alex•androv (Cazian, 1910) .
. 7 Soaza,nia o veJi,coi reac Arrwur (1677), 1publkată de G. Spaski, în·: Jmperat.
russk. Geogr(llf. o/J.scest.va, .t. VII ( 1853), p. 15 şi urm.
B Emi'le Picot: NoUce biographique et bibliographique sur NkoJatS Mi!escu
am/J.assaide.ur du Tsar Alexis MihaUovici en Ghine. Pa·ris, 1883, 60 p. (Extrai•t des
MeNiinges Orienf.(]JUX .pubr/iees par l'Ecole des km.gues orit>nfaux, piuilJliees pair 1l'Eoole des
l1angues orieruta-Ies vivaintes, p. 431-492) ; A. O. IvanovskH: Ki'taiscaia relaţia ,J
po.solsi~ve Nicolaki Sipaif'arii v Ki.tai ('R,elaţia chineză des.pre solfa 1lui Nicolae Spătarul în
China). Te~t i perevodia... (St-Petersburg, 1·889, XIV + 44 iP·) ; Mkon Nicol-escu,
PrimUJ[ călător mmân î.n Siherro şi ChW!ia ( 1906) ; I. Simion.eseu, Spătarwl Mii/eseu
i.n China (Buc. 1925) ; Bm. C. Grig0J1aş, Spătarul MUesc.u călător în Ch~nCD (Buc.,
1926) ; Tiberiu Moşoiu, Niicolai Mile.seu spătarul călător român în China, în revi~ta
Famj~iia ia lui Iosif Vu,lcan (Oraidea, 1934 şi unm.).
315
De ·asemenea, se atribuie lui N. Milescu prima Tooercare ide istorie
r01Joma.nă, sorisă un limba rom'rnă cu un still IÎ!ngrijit şi frumos. lucrare ca-re
s-a .păstrat li1ntr-o COJpie ~ăcută in 1673 de ,,muH .g1reşitul şi :robul llui Dum-
nezeu, Andronic diacul sfintei mănăstiri a Caşinului" 9• Prin faptul că
această lU!crare tratează, oîn rezumat, biograifiile a 29 de isultani, începînd
cu Osman I ( 1300) şii termii11ind cu •al 7-.lea ·an ide domnie a lui Mehmied
al IV-lea ( 164'8-1687), s:e 1poate a.fiJima că a fost scrisă imediat după
1655, ·deci cu mai bi.ne :de o jumătate <de secoil iînainte ide aunoocuta isto-
rie a Imperiului otoman a 1J ui Dimitrie Ca1r1temiir. Atît titlul de Istorie
1
aleasă pre scurt din multe letopiseţe izbrănită întru care se arată to;i
împăraţii turceşti cîţi au fost din capătul împărăţiei lor pînă astăzi, cit
şi conţinutul său :nei arată că autorul, un lbun oun01SCător al orientului
musulman. ·a folosi1t izvoa-re istiari1ce slave, greceşti, laHne, romJ1neşH şi:
chiar turceşti.
Amintim că işi IOe!lelalte opere a1Je lui N. Milescu, care aitLng cifra de
treiz•eci 10, cupriflld relatări interesa.nte cu priiviire b Oa-ient.
Subliniem că r~ufaţia :Lui N. Milescu depăşise grnniţel:e ţării sa.Je ;.
unii cantemporani ai săi - pirintre caiI'le şi ~tlosdful lJeiibnitz - au consi-
derait pe acest „Vir ipolyglottus" Şii „Pereruditus" ca o mare autoritate
ipentru rproblemele rprivitoaire fa Extremu[ Orient.
Primul oriernt.alis:t :român de renume mondiaa, a ·foot 1deshgur D IA\1-
î·RIE ·CANTEMIR ( 1673-1723). Duipă piropri.a sa mărturisire el a trăit
22 de iani !in ca1pitalai sultainilor de ipe Bosifor (vezi al său Hronicul vechi-
mii a Româno-Moldo-Vlahilor, ed. Gr. Tocil1escu, Buc. 1901, ip. 435)_
Fiind un s;pirit vioi, dornic de a cunoaşte şi dotat rcu o mare iputere de
muncă el a reuişi·t să-şi asiimi!leiz·e cele !orei culturi mari ·ale epocii sale:
greacă, il·atină Şli mus1Ulrnană, devenind un adevărnt e111Cicloipedis•t al vre-
mii saJe. Afară ide limba turcă, 1pe caire o cunoiştea la :perifeicţiie, reuşi să
înveţe ara1ba şi persana, pe atunci fa madă tîin Oirientul musuLman. Cu-
noaşterea aceistor trei ,limbi isl,::1u~1iice (araba, turna şi persana), precum
şi adiNitatiea orientalistică 'În R·usiai au .fost aprecia1te rde marele critic rus:
V. G. BieJlinski 11.
Datorită rnlaţiiilor rpolitite ale tatălui săiU, tînărul Dimitde Cantemir
se iimprietenise cu numeroşi dernnitari şi reprezentanţi ai vie~ii spirituale
turoeşti. Aceste relaţii l-au ajut•at să cunoască :mai bine istoria, Jimba.
reU.gia, obiceiurile, muzica şi viaţa de toate zilele ·a,l:e Osmanlîilor.
Trăi1nd rîntir-o epocă, 1cim:l decadenţa 1puterid şi măre~iei otomaine era
evidentă. şi fiind martor 01Cular fa, marele 'dezastru ide la Zenta (sept.
1697), D. Cantemir oda1ă aju.rns domn al Moilid1oviei trecu de partea lui
Pietru ce!l Maifle cu LS1peranţa de a-şi scăip·a ţara de jugul turcesc. După
bătălia de la Stă1nilieşti (iulie 1711) şi irroheierea ipădi .ta „Vadul Huşi-
9 N. Ionga, Istoria, u.teraturii româneşti I, 348-349 şi pu!Jlicat ·tn: Studii şf

documervte IX-XI (Buc. 1905), p. 185-213.
JO V. Biblwgrophie .des oeuvres de ... 1lia P. P. P1an:aitescu, Nicolas Spatar MUesw
(1636--1708) ... (Paris, 1925), p. 169-174.
11 V. art. C'(Ultemir, în: Statii i reţenzii 1841-1845 red. S. P. Bîdcova I[
(Moscov.a, 1948), p. 734.
316
lor"(Huşghecidi) 12 , se stabili definitiv în Rusia, unde a desfăşurat o rod-
nică adivitate s-i :în 1domeniiul odentalhstidi.
La cererea farului şi ;potrivit ceri1n:ţelor societăţii ruseşti, D. Cantemir
termină, în 1716, măreaţa sa 01peră H istoria incrementorum atque decre-
mentorum Au.liae othomanicae, scrisă !În latina rneidilevailă, Hmba şt~~nţ'.
dkă a timpului. Mort in 1723 el nu '3: aipuca.t să-·şi v·adă impirimarea arces-
tei qpere istorice, :caTe i-a conferit un renume mondial. In 1732. Antioh
Cantemir, fiul său, mrud trimis ca ambas.ador la Londra, a făcut cuoosout
reginei Carolina că el posedă manuscrisul Istoriei imperiului otoman
;:i tatălui său. La cererea reginei, abatele Nicholas Tinda! ( 1687-
1774) a dat o tiraducere bună în limba engleză sub tiblul H istory of the
Growth and Decay of the Othoman Empire (Londra, 1734, ed. II-a 1756) 13 •
Eicitţ.ia engleză a seT'lVit ca ba~ă pentru iraiducerea franceză a· abatelui M.
de Joncquieres (1Pairis ,1743) 14 şi pentru cea germană (1745) 15 ; aceste
tra'dUJoori slint î1rl5ă destul ide 'Slaibe. De asemenea este 1defectooasă si ve:r-
siunea romîneasică a lui Iosif Hodosiu 16 , scoasă la 1878, care a folosit nu
textul original la.ti,n, ci cel german. AmiJntim că Irntitutul de Filosofie al
Academiei R.P.R. a pregătit pentru tipar o nouă ediţie, care aTe l:a bază
cqpia 11atinească ~ntOIOmită la St. Pert.,ersil:J.urg de către 'invăţ1 atul Gottlieb-
Siegfiried iBayer (1694-1738) 17 , transcrisă de Grigorie Tocilescu.
Piină la aipa·riţra cuooscutei opere a Lui J. v. Hammer-Pll'llgstall 13,
i·storia 1miperiul:ui ofomain ·a 1princilpelui D. Cantemk •a exeroitat o influenţă
serioasă 1a5u1pra tuturor autorilor .caTe s-au OCl.J!Pat ou stUJdierea orientului.
Astfel, a fost luată ca bază în opera unui autor anonim din Viena : Geschi-
chte des osmanischen Reiches von seiner Entstehung bis auf die neuesten
Zeiten nach Kantemir, Ga!leti, d'Ohsson ... (Wien 1811, 2 voi.) 19.
12 1. Kabrdla, Nouy zdroj '{N'aJmenu k Riuskym dej~nam (liurecke Kadli:ske regi.sitry)

(Une noovellie source ide docwments reLaHfs ă 'i'histoire rnsse. Les registres turcs de
oaidis), Î'n: Sbornik pra'Ci filo.roficke fokulty Brnenske, Vniuersity. Rocinik H, Ci•slo
2-4, 1953, p. 247, n. 44 (v. şi rocenzLa mea în rnv. Studii III, 1955, rp. 108-109).
13 O t11aducere msă a fost lntoornită de iDimHrie Grozin (v. N. 1Iorg·a, Istoria
liteif111Jt.urii române H (1928), p. 444 şi imai cu seamă V. MihOI'.dea, Note ou p:iuire la
Anti.oh Conte.mir, Bu!C. 1946, p. li, nr. 30) . .Anlioh Cantffiilir rpregăt.ise o traducere
i,ta.liană.
14 H®toire ide il'ETnifJDre oiharnan au se uoyen.t iles CDJuses de son aggrandissent et
de sa decadence ... (P1ads, 1743, 4 rvol. in 4°) v. I. Bianu şi N. Hodoş, Billliografia
Românească Veche II (Buc. 1910), ,p. 48-49 sub nr. 209.
15 Demetrie Cantemir, Geschichte des osman.ische.n Reiches /1DJCh sei.neim Anwach.sen
und Abnehmen ... H'{}Jmi/J,urg „C. Harold" 1745, 852 ,p. + ·ill.ustriaţii (v. J. Bia:nu şi N.
Hodoşi, BibJ. Rom. Veche II, p. 84, 1sub nr. 238).
16 Istoria I.mperiului 0.ttomanu. Cresicerea şi scăderea lui. 1Cu note 1f6rte iootruc-
hve ·de Demetrius Oa.flltemir. Ed. Acatlemi1a Română (Buc. 1872, 2 v-01.).
17 F11anz B1a;bi·nger, Goftlieb Siegfried Bayer (1694-1738), efo Bei1W-ag wr Ges-
chi.chte .der morgenliindischen Studie.n im 18. Jahrhundert (Leipzig, 1915, Otto
. Ha.rna.ssowitz).
16 Ge~hichte des oomani19Chen Reiches. Pest, 1827-1835, B.d. I-X. Are două
lraduceri ·f.nanceze uina de J. J. Heller ( Histoire de l'Empire Otto·ma.n. Paris, 1835-
1841, .t. I-XVIH şi a•lta de M. Dochez (His.toin de ,/'Eirrnpio;e Oitoman, Paris 184i
3 voi). Mai 1aire o rtna1ducere itali1a.nă Ghi:seppe cav. de Ham mer, Stor,ia idell' I mperio
os.mano. Ope11a originiane tedesca. Prima ira.duzione ita,Hană. (Vienezi-a 1828-1840,
12 voi.) şi urna turcă ,de Mehm.ed Art·ai, Deulet 'Osman.ie ,farihri (Istoria Imperiului
otoman). I-sfanbul, 1330-1338 (1914-1922), 10 voi. (îrn oar.actere a,r,a.be).
1g O recenzie scu-ntă de N. Iorga 1în: Reuue Historiq.u,e du Sud-Est euro.peen,
Aninee XIV, 7-9 ( 1937), :p. 263-264; i<c:lern, Encore une uielle histoire de l' Empire
ot~oman, ibid. XV.II ( 1940), p. 332-333.
317
Irnuişi titlul: Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman ~ndiică
coo;:~fa filosofi1că a sa:vantuJui mmiin despre naşterea, dezvoltarea şJ de-
cadenţa statelor feudale 20 • Ea constituie ,prima lucrare, care 1dă o 1privire ln
an.samlb.lu a.su.pra apariţiei, dezryoltării şi înce1puturiilorr decadenţei osrna:n-
lîilor. Iinsăşi notele, foarte bogate la nU11Tiăr, sint extrem ide preţioalSe pen-
. tru ounoaişter;ea irnstituţiilor, credinţelor ş1i moravuriilor mahomedane. Ele
mai dau unele relatări in1eresainte icu privire la literatura poipu1'ară turcă.
Astfel. D. Cantemir este prinnllil orientalist, car·e .a iincetăţenit în Europa
i'deia că Nastrati.n (Nasr ed-Din) Hogea 21 eroul comilc •al literaturilor
orientale, a fost o personalitate istorică originar din oraşul AK-şehir (Ana-
tolia), contemporan cu Tlrnu.r-Lenk şi Baiazid „fulgerul".
Părerile orientaliştilor asuipra operei lui D. Cante;nir sir:t împărţite.
A:st!fel, ·p·e cit de exaigeirnte sint a1precieriile lui Edward Gibbon (1737-
1794) 22 pe atît de \Puţin justificată este apo1aigia ilustrului orientali sit Sir.
W. Jones 23 ~I ale :a.lba·tielui Guasco 24. De asemenea este 1endenţioasă şi
ohi•a'f ·pătimaşă critka pedaintuLui J. v. Hamrner 25 , care a imputat lui D.
Cantemir că nu a c'lllilOscut iîn mod suficient vechile ana.le otomane, că a
dat eX:plicaţii „fanteziiste" •unor nume orientale şi că nu a avut cuooştinţe
serioase de limba arabă. Cu toate u:nele obiecţiuni şi a1le 1:..ti Franz Babin-
ger ou ipriivir.e .la auitencit.aitea surselorr tUI'CeşN ale lui D. Cantemir 2&,
inu se -poate 1contesta oomrpetirrţa orientalistului D. Cantemir in aoeastă
problemă. Prin faptuJ că a folosit .pentru partea mai vc~he cronkile lui
Idris Bitlisi (im. 1520) 27 , mevlana Mehrned Ne-şri (im. 1520) 28 , S~a·d ed-
Din Hogea efendi (m. 1599) 29 , rar pentru ,partea mai nouă pe Ilbrahim
Pecevi (m. 1650)° 3 0, Sa'di efe:!lidi din Lari sa 31 Şli HuseiUJn Hezal!"~en (m.
1
20 E o .asemălllare izibitoa.re cu subti:tllul Jncreimento ie deore.menio 1001 1mediissim.o

a Qperei. 1lu.i Luigi T. M-a'l'si1gJ,i: l'EtaJ rrnliJ'aiJ!"e de l'Empire Otito:mn, ses .progres et
sa .deoauknce... (Amsteirdiam, 1732). In acea·stă problemă v. şi Marcel Romanescu,
COJnte.mir, Mon.tesquieiu şi Marsig.ti, în voi. „In amintirea lui ConsLantin GUureS(lU .. "
(Buc. l!l44, p. 434).
21 V. ediţiia engtleză N. Timlial, p. 54, n. I şi ed. •rom. Dr. I. Hod.osiu I, p.
72-73, n. 22.
22 .1Rendes rthe OOilTJIPihafam of .the Kno~les und Ryoaut" (v. Hisf«y of De~Jine
and f.aJal of the Roman Empire VI (Lo111don 1788, n. 41).
23 .P.ref"aJfory Drscowrse to an Esfay on the His!ory of the Tur.cs ... ed. L{)J'd Jeign-
mouth. Lo1rndon, 1806, p. 495-498 şi 586.
24 V. Mernoires de Trevoux 1743, 1sepd. p. 2329-2352; oct. ip. 2263-2273 şi nov.
p. 2738-2749.
25 .,. .. Ce'tte hisiloire ă .joui jusq 'ici mail ă prnpo.s d'unie repi1.utartiiicm 11.1zunpee" ...
Josif von Hamrner-.Prurgsia'll, Sur l'his.foire ofitomane du Prince C(!Jnfe.miir, 1111 rev.
Jourool Asia.Jiq.ue s. lliI, voii. IV. Paris 1824, p. 32-45.
26 Dle osmv.inischen Queo/len. D. Kan·temirs (Buc. 1941) şi preilucnareia în romî-
neşte 12'TJOarele turceşti a/ie lui D. Cantemir, un rev. Arhiva Ramt.nească VI/ (1942) ,.
li p. (Extras).
27 V. F. Babinger, Diie Geschichtss.ch,,-eiber der Osmanen ·urod ihre Werke ( = abre-
vi1art GOW). (Leipzi,g 1927), p. 45-49.
28 V. F. Bia1biniger, GOW, p. 38-39.
29 V. F. B1abingeir, GOW, p. 123--126.
30 V. I. Peoovi, GOW, .p. 192-195.
3 1 V. ediţ.ila englleză 1p. 31, n. 8: Saadi Eftendi to whom atone I am indeobied
for my T.urki.sh. Nu este 1acel1aş cu S'a.d ed-Din, cum a crezut G. Paocu -şi I. Minea.
318
1691) 32 nu se rpoate -atfiruna că lui D. Ca·ntemir i-au fost ·stră,ine .anale!~
otomane.
Cit de bine cunoştea D. Cantemir limba arabă ne mărturisesc lucră
rile sale ~n legătiură cu Coranul. Meritele sa:l1e ide pi0n!er în p.1leo1g·r:·afia
arabă şi ep~grafi,a orientală, Ln ,Rusia, au fost subliniat~ in orientalistica
sovietică 33 . Prima încercare din seria aralbiSlică i-ntiotulată De Curano
( 1719) 34 es1e un mile tratat cu caracter vădit 1pol1emic _şi aintiisl'amic. Deşi
nu este terminată, totuşi De Corano sau Curanus (Gr. TociJ.esc:.i, Raport,
56) prezintă o deosebită valoare nu numai diin ·punctul Je vedere al 1eli-
giilor comparate, d şi .pentru studiul etnografiei şi mai ou seamă pentru
adîncirea cercetărilor isJamice. A doua lucra.re de acest .:arader, foarte
asemiinăroare cu De Curano, dar mult mai pe larg, este: Cartea sistemei
sau despre situaţia religiunii mahomedane (Kni.ga sistema ili sost{)ianie
muham medanskija religii„.), tipărită din ,porunca lw Petru ~el -M1re irn-
potriN·a voiinţii sinodului rusestc (St. Petersburg, 1722) 35 • „Situaţia religiei
muhammeda111e", pirirvltă ~n ansamblu, este u:n studiu apro[undat al institu-
ţiilo; religioase musu;lmane, cuprinzind totodată o 111ar~ cole'C:i~ de le-=
gende şi tradiţii orientaJ·e, precwn ş.i un t~aur bogat de anecdote turoo-
arabe. Această operă originală şi intere.c;antă, apreciatii de inYăţaţii stră
ini 36 , a [Qst traidoJJ~să 1î.n bulgăreşte (1805) de epilsc0ip,ul Sdfrwtie din:
V;na~a 3·r. In literatura romîină nu avem', pînă astăzi, deciîit dauă note de
semna.!i.~ane ( Gr. Tocilescu, Raport, 56) 38 , o amplă descriere bilb.li:ografică :ig
şi un rezumat ;pe lang al .aoestei ·apere preţioalSe 40 • Cu toată dorinţa unui
cunoscut cercetă.for romiîin de a 1i trndll!să Jn intregime 41 Sistemul religiei
ma/wmedane al marelui nostru orienta1Jist a rama.s, pînă astăzi, inaccesi-
bilă cercetă tor ii or nootri.
Din seria lucrăril0r de arientalisHlcă, pe l!inJgă Planul Constantinopo-
iului (v. Gr. To<'.t>scu, Raport. 02), fac parte interesantele note şi insem-
r;~:-i iistorico-ge1grafice ?.supra Caucazului, sr~ri:'il' .:u ocazia expediţiei lui
32 V. F. Bia·binger, GOW, P. 228-231. Hez.arfen avea relaţii 1amiioa'le cu căJători

şi savanţi europenii, înrtre ·a'lţii cu condele Ferdinand Marissigili şi cu marele air.abi9l
frnncez Antoitr!e Ga:LLand (1648-1715), v. GOW, •P· 228, n. 2.
33 V. VU. Pi1aitniţki, Contribuţii la istoria tipamlui în <XIJf'[JJcfere oro.be în Ru.sia
europeană şi tn Ca.ucaz (M. 1928, p. 132-133) şi mai icu 1seamă V. A. Cracicovsoaia·.
1:.~pi.grofWa, în oJj,mba '(Nabă in Rusia pînă la CDnul 1850, în rev. Soveotsocoe Vostocove-
d.Mia VI (M.-L. 1948), p. 273 şi 277 (.în ruseşte).
34 Acea:stă operă, .termin.a.tă pe la fionele ,anului 1720, a fost scr~să im în latineşte:
Systema de religione et stalu Imperii Turcici şi .apoi ·tra1dusă în ruseşte ide academi-
ei.a.Jl'1.ll) I. Ilin1ski (m. în 1735), fostu1) prof. de r:.isă .aa lui Dimitrie Oantemk şi al fiu-
lui său Anltioh.
35 Ortgiorwilrul noounoscu1, există o ropie în Bibi. Aoaid. R.P ,R. serv. mlS3.•doc.
(nr. 330) •de care s•a ·servi1t .profesoru:! Ioan Georgescu în stUJdiul său Despre Coran
de princiipeJe Dimitrie Coote.mir, ,în: An.aJe.le Dol>rogei VUI (1927), p. 67-121 (Ex-
itrais 59 •p.). Bb!JI. Aoaidemiej R-P.R. ma~ ·posedă şi o ·a doua .v.a:riallltă 'întitulată Curanus
(v. Ms. illT. 76).
36 .J. P. Kohl, Jntro.duiction in !Wstorialm et rem m.terorum um <Slooonu.m, AHrr10vae
I 729, p. 420.
37 V. A. V. Sobolevski, Neizvestnîi trud Sophroniia Vi'aciansieago, Jn: Jzvestiz
otdel russk. 11=îc i ·s.tav. a Â·Mde.miei de Ş.fiinţă (Sit. Petersbung 1908, .p. 91 şi urm.).
38 V. Gr. Toci'l1esou în oÂJ1J(Dfe.te SooietăţU Aca,demiei Romîne, tom. XI (Buc. 1878),
p. 47 ; Ovbd Densuşiianu, Notiţe mu.pra .!.ui Dimitrie ClJJrvfomir, îin Revista orUică lite-
rară II (Buc. 1894), .p. 62.
3g 11. BDanru şi N. Hodo~. Biibl. Rom. Veche 11 (1910), p. 4-19.
40 Ştef1an Ciobanu. D~mitrie Cantemir în Rusia ( = .4ca;demia RomÎJlă, Mem. sec-
ţiunii literare, s. III, 1t. III, mem. 5 (Buc. 1925), p. 23-44.
319'
Petru I tmpctriva Persiei (1792). Acestea adunate 1în Collectanea Orienta-
lia 42 cuprind : 1 I n proemium sinopsis. Traducerea unui pasaj dintr-un
scriiitor araib despre Derhend şi Daghestan. 2. Regiones quae ab Baku
circacittus Caspium usque ab Czircassos exenduntur (cu figuri) şi 3.
Descriptio templi Muhammedani in Derbend (cu Nguri).
Amintim şi de o altă lucraire .foiarte interesantă cel puţin ca titlu:
De stalu politico Autae othomanicae: la care lucra îtllCă din 1714, şi în
~are ieste vorba de o amplă ·descriere a curţii şi a instituţiMor turce.şti. De
as.emenea, se crede pierdută în Marea Caspică opera numită Catehism în
Jirnlba :persană (v. Gr. Toci1lescu, Raport, 63).
O altă latuiră foarte inter.esantă a acUvită·ţii oriental1istice a lui D.
Cantemir este contribuţia sa or·i,ginală în muzica turceaiscă cu care s-a
ocuipai: tim;p de 15 ani. Nkiolae Costin relatează că beizaideaua Dumi-
trnşcu ştia să oînte ifrnmos 1a di;verse i1nstmmente (tambura, eud şi naiu)
fapt pentru care era invitat la marile 1petroced tuirceşti ( ziyafet) din ls-
1tamlbul 43. Ca profesor de muzkă a fonmat dîţiv1a elevi ( M. Taşcioglu, Bar-
daci Mehmed Celebi, Ralaki Euroghiote etc.), aju.n-şi celelbri în istoria
muztidi turiceşti. însuşi D. Cantemir mă 1 rturiiseşte că a compus, din în-
derrnnuJl malflilm ,deifteridari (miniştri de finanţe) a1i lirn1periu:Jui, Dau! Isimail
Celebi şi La't.H Celebi, un tratat de artă muzioală întitulată : Ta'rifu el-
milsiki 'ala vegihi mahsus. (Explicarea muzidi într-un chiip mai amănun
ţit), pe care l-a dediieat sultanului Ahmed 1a.J Ii-lea (1691-1695) 44• De
aisemenea mai are o Introducere în muzlica turcească, scrisă pre limba
moldovenească, precUJm şi o serie de bucăţi pentru muzka instrumentală
şi corală ( Beste, Peşrnv etc.). De mseme11ea, se atribuie Jui D. Cantemir
Aria dervişilor, un semai, d~dkate sultanului Ahmed al III-lea ( 1703-
1730) cu ocazia numirii sale ca domn Jn Moldova (oct. 1710), precum
şi distracţiile muzkale arabo..,persane ( agem-i tarab).
Latura adivităţii muzkale a învăţatului prindpe molidovean, a1preciată
de tinvăţaţii străini 45 , cu car.e s-au l()Cupat lTJai wndeaproaipe şi cJţ;i;v.a cer-
cetători romlîni 46 , merită o atenţie doosebită. Daforiotă unor astfel de pre-
ocUipări a reuşit să cunoască mai bine viaţa ş1 obiceiurile mU1SulrTI..'.lne de-
s.pre care mai tiT·ziu a scri·s ]n Rusia.
Atiît din lucrări:le de or.ientaliistitcă cit şi din celelalte reiese patrio-
tismu:! lui D. Cantemir bazait pe ideia eliberării Moldovei de jugul otoman,
41 Dan Simionescu, AotitJiitatea lui D. CCDll!temir în R.usia, îin revista Studii şi
Cercetări XI X (1946), p. 14.
42 An. Ac.ad. R'OJtl. mem. •sect.
ist. s. III, .tom. VII.
43 V. N. Costin, Letoprseţ.u,l Ţării Moldovei (ed. M. Kogălniceanu, laşi, 1872,
p. 82) ; v. şi ediţi·a de Ştefan Petre.
44 Istoci;a Imperiului Ottomanu ... ed. dr. Jos. Hodosiu, t. I, p. 218, note: „InvLtat
de aiceşliia, 1am compus o ca·r:te mică 1în limba turcea1scă de&pre .arta musicei, şi am
dedicatu lui Achmedu li Sultanului 1acum· r.egnante (soc).
45 Jea'll BiaHsta Tode.rini, De la .[Dfteratwre des Turcs par l'Abee ... TI1aiduit de l'ita-
lien (.LMerotura ,fu,r.chesca) en Ftani;ais... (P.aris, 1789, .t. l, 'P· 218 şi urm.; L. 1\.
Ca.steJ1La1n, .Moeurs, USOJges, coutumes 'fks Othoma•nes et a/J.rege de Je.ur histoire (Paris,
1812, p. 217 şi umi.); N. Hantăş-Cai:menschi, D~mi~rie Cantemir domnul Mol.douei.
Tra1facere d~n ruseşte .de V.ictw Gervescu (Brulc. 1902, 1p. 19) ; rv. şi Biogrljphie des
M.wsiâeins (Pia~is, 1866, ip. 171).
46 V. Th. Blllriaida, S.orierile muzi,COJ[e ale .lui Dimitrie C<Nlkmiir, Domnitor.ul MrJi-
do.vei (Buc. 1911, .J J4 p.) ; R. Sectei, mmUrie CanJemir şi muzica, Î!in: A.detJărul Lite-
rar Jll-!V, nr. 134; M. G . .Posluşnicu, Dimiitrie CaMe.mir, •e<Ampozitor .şi ar.tist, ibid.
nr. 154, etc.
320
numai cu ajutorul marelui popor rus. Această latură caracteristică 0perii
lui a iost a1precfată 'Şi ·de academidanul P. Constantinescu-laşi in ultima
sa lucrare 47 • .
In închei,ere aimjntim că în literatura şi istoriogratin rominl~aiscă, desi
activitatea lui D. Cantemir a preawpat pe ciţiva cercetători 48 , totuşi nici
unul dintre ei nu l-a ;µrezentat pe fostu 1l domn în adevărata sa lumină de
mare orientalist. Opera marelui cărturar care face ·parte din tezaurul cul-
turii mondia:le, prezintă un deosebit interes şi p,entru viitoarele cercetă·ri
orient.ale 'În R.P.R.
Concomitent sau imediat dll'pă D. Cantemir a fost scrisă în limba
romină, probabil tot de un moldovean, o altă istorie a ln1periului otomain
a~. 1 md titlul :Chipurile împăraţilor turceşti dimpreună cu istoriile lor f.crise
pe scurt, în ce fel au urmat unul după altul, de la ce! clintii pînă la cel
d~ acum la împărăţie. Această operă, păstrată într-un marms.:ris frumos
(în Bibi. Ossoliniană, Lwow, nr. 5835/III ). tratează 5umar istoria Os-
rnanlîilor, cu1prinzi1nid ~portrete te., executate în vii culori, a 27 de suit mi
de la Osrna,n I şi pi!nă la Ahmed al Iii-lea. Ori1ginalul acest2i opere, după
părerea cercetătorului arhivi!St Gh. Duzinchevici 49 , care a desc:otperit-o şi
a semnalat-o, ar H fost scrisă mai întîi într-o lim!1ă străină, după care
a fost tr.11du:să sau preluiorată în romineşte. O analiză mai largă a c;1~estu·i
repertoriu de .dat,e şJ fapte a arătat că ori,ginalul să11 a fost în gre.:eşte,
iar traducerea sa rom:inea!Scă era destul de ră,spindită în ţările romiinesti
pîn.ă ;pe la începutul veacului al XIX-;lea 50 •
Pe la finele veacului al XVlll-J,ea. idei1a redadiirii unei istorii oto-
mane a tentat şi pe învăţa.tul boier lenă1cihiţă Văcăres.::u (1730-1799).
Acesta. oe vremea exilului său la Nirnpol1e ( 1788-1791) a scris o operă
intitula-tă: Istoria otomănicească a prea puternicilor şi marilor împăraţi 51 •
Prima parte, nu este docit o compilaţie 1J11ed;ocri'i; a doua parte p-rezintă
un interes mai mare, 1deoarec'e autoru:! a fost contemporan şi chiar m::irtor
Gcular la numeroaiSe evenciimente i.slorice pe cire le-a <l·~s 1 cris. Spre deo-
sebire de prndecesorii săi, cme au scris istorii otomane, el aoordă mai
multă ;itenţie legăturilor turco-romine.
Cu orazia unor vizite -îndelungate la lstanbul, I. Vădrescu a O)piat
din arhivele sultanilor o seri,e de documente tumeşti priv.itoare la trei:utul
Frincipakior dunărene. Unele au fost folo1.5ite de istoricul Dionisie Fo-
tino, i;1r a:tde cu timpul s-au 1piendut. Cun::>ştinţel·~ sale temeinke !n ma-
ierie de pal,oograHe ·şi diplomatiică turco-osmana 1sînt atestate de Hatt-i
.şarifat cnre s-au tălmăcit din wvînt în cuvînt de rlumneGlui Jenăchiţ,ă
~JcdreEcu (Hur., 1791, 15 foi.).
47 V. Re.!aţMe ,ou,Murole romîrw-ruse din trecut. Ed. Aoa.d. R.P.R. (Buc . .1954), p. 166.
48 V. Giorge Piascu, Vieafa şi opere.le bui D. Cantemir... (Buc. 1924) ; I. Jv'Unea,
De.spre DimiJfrie CatVi'eimi'f. OmU'l·Scriitornl·Domrniitorul (laşi, 1926) ; P. P. Piainaiitescu,
Le prirvce Demetre Can·femiir et le ·T11J0uvernent inteilectiu,eil russe rous 1/;e Pierre le Grand,
în: Rev.ue des Etuides Slart.Jes (Pa1ris, 1896), p. 249-Z.53; Victor Gheiresteşiu, Marele
invăţ.at, om poWic şi Ju,ptător $tiv penlr,u prie.fe.nia romino-rusă, în rev. Studii VI
( 1953), IV, 1p. 75-89, etc. '
49 V. O ne,cu.nooc.uită ,istor.ie a I mpeir~wlui f,urcesc în rroanu,scris mmîinesc, ÎJI1 : Re-
vista Istorică Romt·nă (.a1br. =' Rev. Jst. Rom.) IV (1934), p. 289-291.
so V. Viiotor P,a 1pacostea, O i'Storie a Turcilor în romîneşte. NOil:ă aswpra mam1scri-
sului găsi1t la Bi•blioteca Ossolilfll!1ană (Lwow), în: Rev. Ist. Rom. V-VI (1935),
p. 393-399.
51 In colocti'a Te2llJJUj/" de M<mwmMte i'Sltiarice Il ( 1861), 1p. 237-302.
321
I. Viicărescu, deşi a fost un bun cunios<t'?-'ito: de limbă
turceasdt şi
a utilizat izrvoare otomane serioase ( M. Na'ima, M. Raşid
ek.) totuşi
ap.Jrtul său pcritru progresul studii'lor oriei11 D!,', sub r::i port istoric. e" te
muli mai slab decîi prodigioasa activitate a ilustrului său predocesor e.
Cantemir. Cred ('.ă este mult ma,i origfri:ală :xmtribuţia sa jn h:xk:ografia
turco·rcmînă si romînă-turcă, des:Dre carei vo; vorbi la lii:-'r3tura di-
dactică. '
Pe la îooeputul secolului al XIX-lea - în ajunul marilor frămîntări
din Imperiul otoman - anumite cercuri din ţările romine erau în aştep
tarea unei noi Istorii otomane, a1da1ptată de data aceasta şi tendinţelor
politice ale vremii. Autorul ei va fi Dionisie FOTINO ( 1769--1821 ). un
reprezentant ·al ultimii generaţii de cărturari bizantini, care ştia bine tur-
c•eşte şi avea 1preiocUJPări serioase de listorie 52 • Opera înHtulată Vieţile sul-
tcuiilor ni s~a păstrat într-un manu<S1cri1S frumos cu portretele i1moăraţilor
otomani, de la Osman I p'ină ,la Mahnmd al Ii-lea (J 808-1839), dese-
na te iîn cu:lori vii si cu mult .gust artistic. Concepţia lui D. Fotiino asupra
istoriei nu este .nouă. El concepe, ·de altk~l ca şi D. Cantemir, dn e\lloluţia
lmperiulu1 otoman, două faze distincte : una de mărire şi alta de decădere.
In cursul expuner.ii întrebuinţează metoda crnnolog·kă şi biografkă nu-
minJd el-'înisuşli a/ceastă expunere : Vieţile sultanilor 53 • Ateastă oip1eră este
fundamentată de izvoare turceşti ( Hagi Califa şi Solakzade m. 1657).
bi,zantine ( Ducas ). itaHene (Paulo Giovio) şi romîneşti.
Urmărind mai in deaiproa!pe felul în care cercetătorii romi~i s-au
1
oieup'at 'de stUJdH!e .de orientalistică amintim nUJmai in treacăt şi de : Istoria

sultanilor a Imperiului otoman (Buc. 1899, 228 p.) de D. Ni·calaescu.
Această istorie, lipsită de valoare ·ştiiinţifică, nu este decit o preluu::ire
a operei !Ll'i Abrnm Vaporide ( 1888), scrisă !in gre\'.eşte.
Profesorul Ion Ursu ( 1875-1925) a publicat : li istoria Turchesca,
lJU0-1514 (Buc. 19'09, LXX + 304 p.) pe care a atribuit-o lui Domto
da Lezze, sUJbliniind •C'ă memoriile :lui G. M. Angiolelo - vistiemkul sul-
tanului Mehmed II - constituie partea cea mai importantă. Aceasta tra-
tează instituţi·He Imperiului turcesc în a doua jumătate a veaculai :li
XV-lea 54 •
Pr1intre 1operele cunoscutului istori1c Nitolae IORGA ( 1871-1J40J
un foc important ii ocuipă : Geschichte des osmanischen Reicize3. Nach <fon
Quellen' dangestellt ( Gotha 1908-1913), 5 vo:I. Această operJ. măreaţă,
care tratează istoria turcilor 1.nainte ·de primirea islamului şi p'ină la răz
boiul ,balcanic (1913), ,deşi nu mai corespunde exigenţelor actuale ale
istoriograf.iei moderne. tatuşi este bogată in informaţii, refle.:ţii şi suge:0t :i. 1
Deipă·şind ipe t·oţi predecesori.i săi, in frunte cu J. v. Hammer şi J. Zin-

keisen 55 , ipri,n anvergura şi profunzimea concepţiei sale, marele istork
romin nu s-a limitat la o nouă colecţie biografică ele sultani şi viziri.
El a reînnodt 1.ntr-o ·largă măsură istoria Imperiului otoman, introducînd
52 V. Istoria genera.fă a D1JJCiei sa.u a Tmnsilv.cmiei, a Ţă;ii /yfanteneşti şi a Mol-
dovei. Traducere romîneas-că defectuoasă .de G. Sion du:pă originalul grecesc (Buc.
1859, 3 voi.).
53 Victm P1a1pacosilea, VieţMe SuManilor. Scrierea inedită a lui Dioni·sie Folino,
în Rev. Ist. Rom. IV (1934), p. 175-214.
54 ŞerH Ba·şt·av, Ordo Portae. Descriplion grecque de la Porta et de l'armcc du
sultan Metmed II. Edilee, tradui~e et corrumnetee„. Buda:pest, 1947, 43 p. + 1 pi.
55 Geschichite des osmanischen Reiches in Europa, Hamburg-Gotha, 1840-1863.
7 voi. + 1Regfoiiier von I. M&liler (156 ·p.).
322
jn istructura sa unele capitole 1consacrate vieţii sodale, economke şi cul-
turale a :provindi'lor. Aki, nu este cazul să insistăm asupra acestei o.pere,
deoarnce M. M. Alexa,ndrescu-Dersca, eleva sa, i-a cons,acrat o analiză
amănunţită, srnţîflld iî:n relief Meile fundamentale a'le lui N. Iorga asupra
eva1uţiei imperiului feu!dal otoman 56 • Spre deosebir·e de cercetătoarea de
mai sus, care s-a limitat numa•i la părţile pozitive, îmi ipermit să obie::t0Z
că acea1stă oiperă, care în fond prezintă istoria imperiului otoman din
punct de vedere politic, suferă enorm de mult din cauza nwnărului extrem
de restrJns de -izivoare turOOşti, falpt reimarcat şi de critica vremidj 57 • De
asemenea problema periodizării, pe bază de evenimente istorice şi perso-
nalităţi pa.litice, nu este cea ştiinţifid 1 58 • De faipt o istbrie oomlpletă a Im-
periului otoman, tT·atată sub rnpmt .poHtic, ·economilc, socilal şi cultural,
este oipera viitorului_ Ea trebuie să fie funidamentată pe un număr mai
mare de i2NOare europene, pe cele dteva sute de croniti otomane şJ mai
cu seamă pe bogiatele fonduri arihi1v istice din Turcia şi ·d1in ţăr-He care au
1
rost suih <laminaţia otomană.

Din cele ex:pu1se, rezultă că pî1nă tra :prfonul război mondial au fost
scrise de romini un număr de opt istorii ale impea-iului feudal otoman, două
dintre ele (1D. Cantemir şi N. Iorga) sint de o valoare universală, iar
celelalte prezintă mai mu'lt un interes local. Este de reţinut că primii
orientalişti romini (D. Cantemir, J. Văcărescu şi D. Fotino) au folosit
şi -aiu pus Jn circulaţie, pri1J1 operele lor, !izvoare turco-o.smane de mina
întiia. La aceasta se poate adăuga un tezaur bogat de 1cunoştinţe, pro-
venind din iproipria loc experienţă, mai cu seamă multitllldinea aspeckto~
sadetătii musulmane.
*
Inc~p!ind cu tratativele în vederea păcii de la Chiuduc-Cainargi
( 1774) ise observă anumite preocu1pări pentru cunoaşterea vechilor docu-
mente turceşti, privind m1porturile j:uridice dintre principatele rornîm~şti
şi Poarta otomană. Cu această oca~i~ au fost înt'Ocmite: Tratatele dintre
Principatele Romîne şi Turcia din anii 1391, 1460, 1511 şi 1634, publkate
ln di[erite luicTări istoriloe $i colecţii -de documente rom!ineşti 59 • Cu toate
că aceste Capitulaţii cu Poarta nu sînt decit nişte plăsmuiri, din motive
patriotice cu oca~ia tratativelor de la Focşani (1773) 60, totuşi nu s~
1
poa'ie tăgădui întru totul existenţa unor tratate ('ahd) incheiae între
56 M. M. Ale:oanidresoo-Deî'sca: N. Iorga, historien de J'Empire oMoman, în: Bal-

cania VI (1943), •p. 101-122.
57 C. Jbrecek în: Byzantini1sche Zeitschrif,t XVI !I (I 909), p. 578-586; E. Gcrl,and
în rev. LDZ. XXX.II, 19; C. Brockeilma;nn, în: BywnJinisc<he Zeibschrift XV (1913) ;
K Siissheim, în rev. OrieniaJ/ische LU. Zeifang Nr. 16, 46.
58 In ·aceasită .problemă v. E. A. Beliia-ev, Periadizaţia srednevekovoi i·slorii Turţ 1 i
(Peniod-iza.rea istoriei mediev;ale a Turciei), în: lzvesitia Akad. Nauk SSSR. s. ist.-
filosofie, voi. IV, 1 (1947), p. 85-89.
59 V. Const Hmmuzaki, Î'l : Bufe.finul şedinţelor A·dunării Ad-Hoc a Moldovei
nr. 1 (Iaşi, 1857) şi 1în col. A.de şi doc.umen:te relative la ReMN>cerea României (Buc.
1888), 'P· 1-8, etc.
60 V. N. Iorga, Genea1!ogia Camtacuzinifor (Buc. 1902, I, p. 68 şi 495) ; C. Ght-
rescu, Capifu,laţiile Ma!,dooei cu Poarta o.tomană (Buc. 1908, 65 p.) şi D. Russo,
S.t.utiii Grnco-Romine l·I ( 1939), p. 575, n. 1.
323
Poartă şi ţările romineşti 61 • Printre documentele mai vechi, care au văzut
hnmina Hp·ao:-·ului, este .şi o SCJ"isoare e marelui vizir Meihmeid Soko,lli
( 1574) 62 , în legătură cu rălS!coala moldovenească Jm1potriva turdlor con-
dusă ide Ion Vodă cel Cumplit.
Firmane, hatt-i şeri.furi, hatt-i huimafonuri şi alte documente turceşti
irn::epind din anii 1774 şi pină l·a 1877, privitoare la trecutul ţărilor :-omî-
neşti, au :fost ~ubliicate în diNerse cn.Jecţ1m de 1document·e istorilce 63 . Un
loc il!llporta.nt, ,printre a1cestea, :îl ocU1pă 1-fatt-i şeriful sultanului Selim II I
d~n 1802 ( = 1218), care rezumă, conl.irmă şi c·ompletează V<echi'le privi-
legi'i ale Ţării Romfneşti şi ale Molldovei. Fiind un document important
p:entm istorfa, relaţnHor turm-rom1îne. sUJb raport politic şi economk, a
fos·t fraidus şi purbliba1t de cliteiva ori 64 • Recent s-a lintreip;rins ohiar un stu-
diu e:onşti~ncios asiu1pra lui 65 • Hatt-i şieriiful din 1826 ( = 1241), a1dresat
de suita.nul Mahmuid II lu1 Grigmi;e GihÎJca, diomnul Ţării Ro:mJneşti, nu
este dooît o triansicriere a Hatt-i şerifului din 1802, augumentat cu ol:rn-
zele camenţiei de ila Accherman ( 1826) 66 •
ln această oridine de idei amintim că unele documente de o impor-
tanţă mai mare au fost 1PU1blica·te separait 'În tr·aiducere romină şi !fran~eză.
Aşa de !pildă este: Firman imperial de convocarea Divanului Ad-Hoc
pentru prinţipatul Moldovei <ldresat ecs. sale căimacamului prinţul Nicolai
Conachi Vogoride şi firman imperial atingător la a sa numire (Iaşi,
1857, 7 p. -t 1 f. Se atribuie lui Vasile Boerescu şi o versi·une frainceză '57
(Pa:ris ).
în uHiimii •a.ni a1i veacului trecut ( 1898-1899), din in1ţi1ativa Acade-
miei Rorrui.ne, au fost copiate şi traduse, în franceză, peste 200 de porunci
turceşti (ferman, hOkilm. irade şi emr) din Arhivele sultanilor (Istanbul).
Aceste documente, care se referă la perioada dintre anii 1'558 /966-
1788/ 1202, au carader economic şi politic şi privesc Tara Rominească,
Miokiova şi Transilvania. Primul care a semna:!.at dmportanţa acesfoi fond
de ipomoci turoeşti cătr·e voevozj;j mştri a if'ost N. Iorga 68 •
Două bernt'uri (1776/1180 şi 1808/1226) şi un firiman (1858) au fost
pu.blilcate de Canst. G. Mano 6 ~ filind cu ~privke la originea familiei sale.
Ceea 1ce merită s~i ~eţ.inem este ·faptul că ,pentru 1prima omă ( 1907) tra-
ducerea rOITilÎ!neaiscă este însoţită >de .facsimilul tur.ceso.
61 Acea:stia oonifirană vechile cronici ltul"Cleşti mai a1les din sec. XVI-'lea (M. Ge-
l0a1lziade, I. Pecevi ~· a.). In .aceaistă problemă v. N. Beldkeanu, Prob,[ema trata/efor
Mo.LdmJei DU Poar.ta în LumillJa cronicei lui Pecevi, în rnv. Bal.ct:mia V, 1 (1942, p.
393-408) ; Aurel D.ece~. Tmtatu,/ de .pace - sulhnlme - 'incheillN între s.uUanut Meh-
nve,d lI .şi Şi'eifan cel MOJf'e, cca . .Ja 1479,,în Rev. !sit. Ro.m. XV (1945), flasc. IV, p.
465-492; v. şi N. Gri.goraş, A exi-stlllt un tratat de iplPCe ~rotroe Mehmed II şi Ştef an
ce.[ M{l!re? (loaşi, 1948, 25 ·p.).
62 .In rev. Alf'hivllJ fatork:ă a Romi nie i I ( I 87 4). p. 43-46.
63 CocLresou-Uricariul, v. III ; Arhiva Romînească II; Gh. Petrescu şi D. Srturza,
Ac.te şi .diac •.. (Buc. 1900, p. 146 şi urm.), etc.
64 V. G. Fotimo, Istoria Daci.ei ... U.I, 223-235. Paipiu ,Ifa;nianu în : Te:wur de do-
-cum.etvte istoroce II, 308-314; Uriicaoriial III, 181-205 şi l.Jază!r Şă~nea1nu, H'lllttişeriful
din 1802, IÎln: !J1Jfiluenţa Orientală ... (Buc. 1900), p. CCXXIII-OCCXI.
65 Tr. foOOSIOU, Un mn.meni de Lu.ptă împotriva jugu.tui oto,;nan. Hai:Lşeriful din 1802.
66 G. ·I. LahOV1ari, Hatii ŞN'ifUJ! din 1826/1241, 1în rev. Conuo.rb.iiri Uterare, XXI
(1887), 'P· 847---508 şi 580---592.
67 V. le fit?man tur.c pour la c01wocation .eres Divans Ad-Hoc dmis ;[es Principau-
t1!.s. ·du DllJnube (Plari.s 1857, 15 foi.).
68 Dooumente şi .cercetări as.upra i·storiei fmavw;illlf'e şi e.ccvwmiice a Principaile/or
ramJne (Buc. 1900, p. 173-183).
69 Doc.t.Ammde din secole.leal XVI-XIX-lea privitoore la famMia Mano ... (Buc. 1907)_
324
Jn c•ee«1 ce prirveişte ipub I:e21rea documentelor tunceşti în Ro.mîni a,
IÎ.nainte de pr~mul răzlxii m1ondlial, deşi se obseiwă o merodă unitară: nu-
mai traduceri, rotu,si ·JCestea ri1dkă numernaise obiediuni atît în ceea ce
priveşte forrn:i dit Şi kindul. Unele 1i:ind inutilizahil~ se impune republi-
carea lor.
După pr•i.mul rfrzb·'i mondial se observă· o anu1111iită i111bunătăţire în
publicarea documentelor turceş·ti. Trn:duieerile, pe liîngă faptul că sint
m'ai aiocepta·bile, adesu ri sînt 1însoţite de texte originale, în tmnscriere
latină, ide f a1Cl'iumile. execut.ate 1în :c:ondiţiuni h~hnioe bune, de l!Wte criticl',
pre::,um .ş.i unele comentarii în legătură cu cJn:ţinutu'L Astfel, in oridinea
cromlo,giiCă "1mint11111 de oele: Opt scrisori turceşti ale lui Mihnea „Tur-
citul" ( 1926) publicate de ;prc1[esiorul N. Bă nes-cu 70 , cu iljutorul interpre-
tului Gil. logu, un bun 1cuncscător a Hmbii otomane. Cu1prit11Sul aiceistor
scrismi .ne ar~1tă dooadenţa pol:it.kă a ţărilor romîneşti în ajunul răsoo::ilei
1lor sulb Miha~ VHeazul im1potriNa jugului otoman ( I.594--1595).
Orientalistul Dr. Andrei AntaHfy (Tg. Murreş), pe l1îngă unele con-
triibu1ii rnăTunte, dar inte1rnsante 7 1, a trndius o mi.că serie ide 1doc·umente
(sec. XVI şi XVI I) d.in c'.tnoscut;:i colecţie a lui Ahmod Feri<lun Ruxan-
za!de, care prwe:.sc ţările rnrr.:îneşti 72 •
Inc€1pJrnd ·din anul 1931, armcnistul I-I. Dj. Sirnni a pub1iicat nn nu-
măr oonsi1der<"'ihil de documen!c tu!rcestL din ve;:i1curile XVIII '."i XIX-iea,
jn dirferite reviste istorice 73 . Cu toată vaLoarea lor inedită, traducerile şi
mai cu iSeamă trans-crieri'le, în car2dere laitine, nu coresipund exigentelJr
ştiinţi!ke. Astkll, oper;:i Domnii romi ni la Poarta otomană 74 , bazat pe
rnn manuisc.rÎls f.oairt'~ impmta,1111: 75 , nu .este 1decit o fra1dureere ariidă, lipsită
de siste:Tl'atrzme s.i va[r}r·i1Hca:re cri:1:ică a materfalu.Jui. Tot Jn legătură
cu ceremonia-Iul orien±al în .ţările rOl!11Jna5t.i, este Condica Lui G'1eorghac'1i
( 1762), care mnţi.11.ie un 111umăr bogat de curvinte turceşti. Ceremoniile
poJlitice, mai ales, au sulf;erit o putennică influenţă tur1co-bizanHnă : urca-
re:i. pc tron a ·donini·lr~r, reînoiren domniei ( mukarer ), reicepţ-iile ambasa-
dorilor S1trăini, şedinţele „<livanului" etc. 76 .
70 Bm:. 1926, 15 p + Vlll fl'I., în An. Ac. Rom. Mem. sect. i1st. s. III. Citată
. de A. Z·ay·aczkowski şi · J. Reychman, Zaris dyplomatyki~ cmnansko-J.ureckie; ... Waro.-
''1:a, 1955.
71 V. CUeoo însermnări, in: Revista lstcrrică (= a.br. Rev. iSlt.) XX, 10-12 (1934).
p. 381-383.
72 V. Af.tir;,ş'at ai-Selaitin ai! lui R.uxa.nzarde Ahmed Feridun et-Te.vki ro izvor
pentr.u iistoria Romînilor, în rev. Builet. Comis. I1sl. a Rom. XI.li (1934), ;p. 3-23;
uespre A· FerLdu•n Beg. V.F. Ba.biniger, GOW, ·P· 106 şi urm.
73 O coresponde:nţă neounosiClută în limba turcl!(JIScă a lrui Scad<Cft CCl1fi1mahi, dom-
nu[ Mo~dovei, î.n: Rev. J.~t. XVII, 7-9 (1931), p. 177-185; Documerote turceşti rele-
ri.foare if·a evenimente.le din 1821-1822. î1n rev.: Arhiva Ramînească IV (1940), p.
259-263; O năvălire necu.T1J0Sc.ută a ba1ndelor rturceş.ti în ŢărUe Ramfoe la 1769. Două
documente turceşti di1n Arhivele Statu.lui, în Revistu Arhivelor IV /I, ( 1940). 64 n.
D?ouă fJeizau:lel·e la Cen.szhe.t-ChN în l·umina documentelor turceş.ti din Arhivele
StaJ.wlui, tn: Arhiv·a Romînemcă V ( 1940), 40 p.; Acte .turceşrti pri-viitoare ,fa fwtcirete
du.ncuene a Ţării Romineşti, în Revista Arhi,veilor V, I ( 1942), p. 129-165.
74 După un manuscris 1urres.:: cup•ri-nz.în.d note şi însemnări desipire Les ceremonies
et Jes race.ptions des .prfnce.~ .de Mo./.davie et de Va)achie '(llll seroi .de Istanbul, eroi'F"e
l'anees 1698-1782 (Buc. 1941, 124 p. + 21 pi.).
75 Fnanz Harbin,gier, Quelqaes .probJemes d'etudes iskiimiques dans le sud-est euro-
pee.n, dans l1a revue L'E.urope Dr.ien.~OJ!e No. 3-4 (Pa.ris 1937), rp. -14.
76 Dan Simionescu, Litera-tura romînească de ceremonial ..• Bure. 1939.
325
R.wenind 'J,a lUJCrările lui I-1. Dj. Siruni amintim că Culegerea de fac-
.simite pentru Şcoala de Arhivistică, Ser.ia tur.că (Buc. 1943), nu numai
că nu corespunde cerinţelor didacti1ce şi şWnţifiice, dar ara tă cum nu
trebuie să fie o atare lucrare. Aceeaşi lipsă de metodă se observă şi in
Manetele turceşti în Ţările Romîneşti 77 in care a folosit şi unele docu-
mente turco-o'smane .pe care le dă in fracsimil. De asemenea, studiul său
fa legă.tură cu .diplomaţia osmană cu un titlu nu prea nimerit Haşmetlil 78
este o îngrămădire de adrese, titulaturi şi diverse formule diiplomatice
ale cancelariei sultanilor, extrase din documentele de la Arhivele statului.
In schimtb, articoilul său Bairaktar Mustapha Pacha et Manouk Hey
„Prince de Moldavie" 79 bazat în special pe izvoare armeneşti şi documente
turceşti, se prezintă în condiţiuni mai bune.
Deci, eloigiilie arduse de ciţiva cercetători rorrnîni studiilor de turcologie
ale lui H. Siruni sint cam exargera:te 00 . Aşa de pildă Dimitrie Imbrescu
in: Studii de turcologie în Romznia (Rev. Ramuri nr. 3-6, 1944), arată
o litpsă totală de O!fientare în aprecirerea unor cercetări ide orientalistică.
N. Io-rrga în: Noui porunci turceşti către domnii noştri ( 1572-1658)
reiprclldiuce, in romfneşte, tr·ei frrma.fl!e din colecţia 1lui A. 'Feritdun Beg 81 •
O rni1că serie <le doouimente osmane din a .doua jumă1tate al rSecolului al
XVl-'leai aiV'înd un car.aic:ter economic, au fost 1pulblica te ·de Durn. Z. Fur-
1
inică 81 , far M. M. Alexa,tldresicu-:Dersca lint'f-un artitol: A propos d'un

firman du Sultan Mustapha III 82, analizînd rarpmtu.rile economi-ce dirijate
turco-mrnîne ;pe fa mijJ.oicul veacu~ui a-l XVIIl-J.ea, 1anexează traducerea
unui firman cu .facsimil.
I n .p;rnblicarea seriei ·de documente tut1ceşfi, în cursu1l ultimelor decenii
se observă 1ip1Suri serioase, deoareicie 111u s-a ţinut 1Seaima de oolecţii·le de
documente şi mai icu seamă de unele !progrese in pialleograHe şi diploma-
1
tic-a t.-osmană, obţinute in dteva ţăiri cu tradiţii orientaHstke 84 •
*
77 I•n rev. Bofcania II-III (1939-1940), p. 11-82 + VIII pi.
78 Ou sulititl1UI : Pe marginea iitw/aJ,uirii domni.lor Romtni î.n ·cancelar-ia otomană,
d·ans I-a .revue Hriso.uul II (1942), p. 139-202.
7g Rev. Bakxnnia I-Ilil (1939-1940), 1p. ·11-82 + I-VIII pi!. Cf. Balcaniia VI
(1943) ' ip. 53-100.
80 I. Ned-a, Note bih,Uograf~ce, tn: Reu. Ist. Rom. XI-XII (1941-1942), p. 485;
A(.aure'Ha\11) S(a100I1doţ~an111) : H. Sinu.ni, Domnii Romini 1a Poarta otom[J)nă... în: Re-
ui.&ta Mhivoelor .IV, 2 (1941), •p. 403-404. N. Oamaria·no: St111di111,l rJ.ui H. Dj. Siruni,
Domnii Ro.mini la Poarta otomarnă, ·în : Revis.ta Funda.ţiitor... IX, 5 (1942), p. 475-
476. Bodea ConneUa, .iibid. p. 477-478. I. Corfus, Note bibliograif~ce, în: Reu. Ist.
Rom. XI-XII ( 1941-1942), p. 483.
81 In: Revista J'S>torică XX, 10--12 (1934), p. 381---382.
82 .Doo.u.mente priuitoa,re la oomerţul romînesc 1473-1868 (Buc. 1931), p. 3-14.
83 I.n rev. fu/Joa!fl;iia VU, 2 (1944), ip. 363-391.
84 V. 1cLr. Friadil'ich K!'aeHbz, Osmmiische Ur!mnden in turkiscfrer Sprache ans
de'. zwei·ten Hii~f,fe des 15 Jahrhu!ll.der.ts. Ein Bei1tmg zur oomanbschen Dip/.omatik.
W!loen, 1922, 111 1p. + I-XIV taf.; dr. Ludwig Fekete, Emfilhr.wng in die osmanisch-
t.u·rkisdte mplonvatik <kr tilrkischen BattnJaJSsig- i.n Ungrarn. B-ucLaipest, 1926, LXVI.II p.;
Mem, T.urki"sche Schriften aus .dem Ar!1Chiue des P(])la,fiinus Niko.f!lIJus Eszterhazy 1605-
1642 (Buda.pest, 1932) ; J. Deny, Somaire des Anchiueis rturq.ues ,du Daire '(Cairo, 1930,
638 p. + 60 Jiil.); .Reoueil de Firrroans iimperÎla•UX ottoman.s adre~es G!UX VaUs et a:tx
K.oJiedi•ue .d'E,gy.pte 1597-1904 (Cairo, 1934) ; A. N. Kurait - K. Zelersteen, .Turkische
1
Urkunden„. Leipzig-I&anbu~. 1938; GI. EJ.izovic, Turski Spomeniitzi I Beograd, 1940.
326
înainte ·de a trece în revistă citeva izvoare narative amintim că
marele democrat revoluţionar, N. Băkescu ( 1819-1852), a folosit în spi-
rit critic oroniicile turceşti ale lui Musaf.a Selaniki (rn. 1599) şi Musta·h
Na 'ima ( m. 1716) în 1ucrările sale : Campania Romînilor în contra Tur-
cilor 1595 şi mai cu 1seamă in : I st oria Rominilor sub Mi·hai Vodă V ic
teazul. Emditul B. P. Hasdeu a puibllkat un fragment din cronka lui
Sa'd ed-Din sub titlul : Relaţia turcă despre bătălia de la Valea Albă între
sultanul M'fl,homet şi Ştefan cel Mare in 1474-1476 85, 1duipă traducere:i
ragu:z·anului V. Bratutti 86 , iar N. Ionga a reprodus niişte fmgmente din
cronka lui M. Na'irna, după tradu1cerea franceză ,a lui A. GaHant, privm i
ţările romîneşti ( 1620-1635) 87 • De fa1pt oroni1ca lui M. N:a'iima c•Uprinde
ştiiri pentru o perioadă mai întinsă cu privire la trecutul nostrn (1591-
1660). .
Mica serie de trnduceri din interesantele călătorii ale globetrotter'u-
1ui ·otoma,n Evlia iGeJlebi 88 , de pe la mijlocu1l veacului al XVII-lea, au fost
i1nau1gurate ide Goran I. Cialic.otf ( 1912) 89 şi ide maiorul Ionescu~DobriJ
geanu 90 , care s-au limitat numai la Dobrogea. Au urmat traducerile lui
Constantin Karaidja 91 şi N. Firn 92 , 1ou 1privire la Banatu'l-Tirrnirşoa.f'ei şi
Ceta·tea Oradea. Un deosebit interes prezintă cei:e făicute de Dr. A. An-
talffy 93 , :pri·vinid Moldov;a;, :şi 'de Gh. Zerva 9 ~ cu piri1vire la Ţara .Romi-
nea•scă şi a'ite provincii. Spre deosebire de rprimii traducători, a•ceştia din
urmă LS~a.u iba~at pe ori ginalul turcesc. PeregrinărHe lu1i Evlia efendi în
1
ţările romiheşti l-au 1preocu1pat şi pe cunoscutul turcolog francez J. Deny,

·oare a da t o rpri'Vi!re ·de •ainsal!lllblu asupra lor 95 •
1
N. Iorga, ,într-o comunicare, Ila vechea Acaidemie Romînă, intitulată~

Cronicele turceşti ca izvor pentru istoria Rominilor ( 1929) 9s tăcînd unele
comentarii ,pe rnarigiinea citorva extrase din Cronicile anonime „TevaTih· i
al-i „Osman" (·eld. Fr. Giese, 1922 şi 1925) şi din cronica 'Vizirului Rus tern
paşa (ed. L. Forrer, 1923) arată irnportamţa :Jor pentru trecutul ţărilor
rom~ne. Aoeastă interesantă comunicare se irrcheie cu regretul că romînii
nu au or.ientalişti pentru oencet'area i'zvoarelor turco-osmarne, care aduc
şti'fi noi :pentru cunoaşterea trecutului .nostru. La îndemnul lui N. Iorga,
mai su'S amintitul dr. A. An.talMy a tradus din tuncă şi arabă : Două do-
85 foi r.f'!V. Arhivra Isforică a Ro.mlniei .12 (1865), p. 31-35. .

86 Chroni'Ca ,cte/.l'origine e progres.si de.Ua casa oMo.mana, t. 2 (Ma dri1d 1652f1'
1
p. 297-303. ;,
87 Cf. Ade şi Fragmente cu privire la Istoria Romînilor... I (1895), p. 55-63.
88 D.eSrjJ1re Evlya Ceilebi cf. Fr. B.abinger, Die Geschichtsschreiber der O~manen
und ihre Werke (a.br. GOW), Lei•pzi.g 1927. p. 219-222 et Enol. J.s.lllJm I, 36-37.
89 In: Dobrogea l.ună VIII (Constanta 1912), nos. 7-8, -reimprimat în: Arhiva
Vabmgei II ( 1919), p. 134-146 (foadu~ere după D. G. Gardjoanoff).
90 ln rev. Bwletinul Societăţii Rega./e de Geogmfie XXXIV (1913), fose. I, p.
210-213.
91 Un istoric turc despre noi, în: Revista Istorică IX, 4-6 ( 1923), rp. 92-93.
92 Ev./i1t1i Celebi, călător ,turc, despre omparea cetăţii Oradea de către Turci. Tra-
<lucere din u.ngure~te. Oradea, 1939, 32 p.
93 Călătoria tui Evlia Cele.bi prin Mol.doua la 1659, în: Bwl. Comis. Ist. Rom.
XI.I (1932). p. 5-56.
94 Călăitorira lui ·Evlia Celeb,i efendi ţn: Bui. Comis. Ist. Rom. XVI (1937-1938),
p. 247-281.
95 Le.ş peregrina.tions ·du muezzin EvUa en Roumanie (XVli-e sieo.Ie), dans Me-
1anges offerit,s d Nioo{{]Js Iorga„. (P.aris 1933), 1p. 199-215.
96 V. An. Ac. Rom., Mem. srecţ. ist. t. IX (1928-1929), rp. 1-22.
327
cumente din Biblioteca egipteană de la Cairo despre cucerirea Chiliei şi
Cetăţii Albe în 1484 97 de Baiazi:d II „Kadja gi:han". Este vorba de două
sicrir:;ori de cucerire zisre „fetihname" în 'Care se povestesc împrejurările
in care au fost luate cele două :cetăţi moldoveneşti. Tot dr. A. AntalHy 1
mai pubJ:icat toate pasajele care ne priiViesc din Cronicile turceşti anoni111e
(Tevarih~i al-i Osman), baz·lr:idu-se 1pe textul tu!f'ocsc 98 • In aioeaştă oNline
de idei amintim că 1pm[esorul Th. Triipicea 1într-un airticol întitulat : Din
cronica ri1mată a lui Suzi Celebi ne informează, pe baza traidu1cerii lui
Alex. Olesnickij (Belgrad), că această operă în 15.000 de versuri, scrisă
de însuşi secretarul Mihalglîilor, are ştiri interesante cu privire la rela·
ţiile Ţării Romîneşti cu beii de mai sus, în cursul jumătăţii a doua a vea-
cului al XV-J1eia 9 9 •
*
Tncepi:nid de ;pe la mijlocul jumătăţii a .doua a secolului trncut au fost
p11b'lica'te o serie de artiicoL2 şi studii, dintre car.e cele m:.ii multe caută să
elucideze raporturile istorice turco-romîne sub diverse aspecte. Retroce-
darea Dobrogei ( 1878), ne\X~sitînd o cunoaştere mai prof un:dă a proprie-
tă·ţii musulmane de acolo, a dPterminat :pe Giorge fllitti să publice:
La propriete fonciere dans la /Jobroudja d'apres Les Lois otfomanes (Buc.
1880, 47 1p.). In legătură cu această problemă merită să He subliniată
contribuţia origimlă a ingin:erului agronom Ion Iionescu de fa Brad.
(1818-1891 ), colaborator la Journal de Constantinople a"I lui Nogues.
Interesantele sale 1descrieri de călătorii la Brrusa ( 1849), în OJ.hroge:i
(1850), ·în Tesalia (1853), î'll Asia-MinJ()lră (1855) şi mai ales lucrarea
S•a ,despre pmbleima pămîntului în Imperiul otioman ( Havais ve ciftler,
1856) prezintă i1n:teres nu numai di111J purnct de v.e'dere a.grcmomic s<1 u ge.)-
gra1Hc, ci şi 'din .punct 'de vedere istoric, ecO'mmk, sOlcial şi etn::iigrafic 100 _
O campanie ştiin~Hică în favoarea studiilor orientale, sub raport istu-
ric. a dus-o ,prnfesorul Th. AguJJ.etti (rn. 1920) intr-o broşură întitulată :
Asupra însemnă tă{ ii studiilor orientale cu privire specială la romîn.i (Buc.
1897, 40 p.) şi intir-un arti1col: Romînii şi studiile orientale (in: Romînia
Jună, 1902). în acelaş 1sco1p a mai scris: Cîteva consideraţiuni istorico-
Lingvistice asupra limbilor arabă, persană şi turcă (Buc. 190 I, 22 p.),
unde autorul scoate în relietf iimporta,nţa studierii acestor trei limbi isla-
mioe 1pentru oercetairea documentelo·r osmane şi e'luicidarea raporturilor
turico-romîne. Merită să fie amintite şi preocupările ilui Th. Aguletti în legă
tură ou prdblema „Heteenilor" despre c-a!re a scris o serie ide articole 101 •
lstorilC:ul A. D. Xeno:pol s-a owpa t cu Resboaiele dintre ruşi şi turct
şi înrîurirea lor asupra ţerilor român::! (la1ssi, 1880). Prnfesorul Const.
Erbiicea nu prin : Biografiile marilor dragomani greci din Imperiul otoman
1661-1821 (BUic. 1897, 110 p.), dintre ·care mu1 lţi au fost domni în ţările
97 In Rev. /,st. XX, 1-3 (1934), p. 33-42.

98 Vechea cron6că otomană (ca izvor pentru istoria RomînLlor), în Rev fat-
XXIII, 7-9 (1937), p. 217-235.
99 In rev. Bai/Jcania, V, I (1942), p. 433-434.
100 V. Via·sille M1aciu, Ion !onesou de ,fa Brad, luptătorul re.voluţWtiar, g.îndvforul
p11ogreisist .•. în: Studii, III, 7 (1954), p. 145-160.
101 V. Bncido,pe.dia RomJnă a lui Diaionovioitt II (Si'.biu, 1900), p. 696 şi III (1904),
p. 235; Arhiva... VIII (Iaşi, 1897), 'P· 311-328; IX (1898), p. 290-312; X (1899)~
p. 3-56; XI (1900), p. 154-188 şi XII (1901), p. 235.
328
romîneşti. a venit în sprijinul cercetărilor istorice pent:m identVfica~ea
aoestor demnitari al căror irol este cunoscut.
I. Ursu pe l:;ngi\ studiul: La politique orientale de Frnnr;ois !-er
(Paris 1908, 204 p.) a mai pub!icart Ştefan cel Mare şi Turcii (Buc. 1914.
224 p.), în .care a folosit cr:onka lui Sa'd ed-Din, în traducerea lui A.
Gallant şi ale altor cronicari turci din colecţia lui Josef Thury 102 •
C0iT11st. Giurescu (1375-1918) în: Capitulaţiile Moldovei cu Poartil
otomană (Buc. 1908, 65 p.), analiziîrlld temeiniic mai sus amintitele tra-
tat.ie, ajunge la concluzia că aoestea nici inu au exiist:it. I·n legătură cu
această pmblemă menţionăm ar.ticolul lui Ioan C. Filitti : Romînii faţă
de capitulaţiunile Turciei I03 şi mai cu seamă studiul lui N. A. Constanti-
nescu : Jnceputurile suzeranităţii t'.lrceşti in Moldova (Buc. 1914, 104 p.) .
.Aloe.sta din urmă mşează pierdere-a indoeipendeinţei moldoveneşti in toamna
a1nll!lui 1538, după eXjp1e1diţj.a :ui Suleiiman Ma1gn!Hcul pentru înlocuirea
lui Petru Rareş, care devenise rebel faţă de Poartă. Colonelul Gh. Za-
goriţ într-o a1mplă recenzie, pe maf'ginea cărţii lui N. A. Constantinescu,
intitulată :Stabilirea suveranităţii turceşti in Moldova ( 1914) 104 , încearcă
să .fixeze această dată la 1497. Tot în a:nul 1914 ·a apărut ş·i cunos1cut3
lucra.re a lui Tranda1fir Djuvara: Cent projets de Partage de la Turquie
1281-1914 (Paris, X + 648 p.).
I n altă ordine de idei amintim că I. Roman într-un arti1col : Prophe-
tatea imobiliară rurală in Dobrogea 105 , prinhe Jltele, analizează N!ile cinci
forme de proiprietăţi otomane ( miilk, miri, mevkiife, metruke şi mevat ).
Tot îin legătură cu trecutul! acestei provincii ipontke, proteis:::irnl Al. Ar-
1
bore a publicat: Contribuţiuni La studiul aşezărilor tătarilor şi turcilor

în Dobrogea 106 în care arată că o colonizare masivă cu astfel de elemente
a foceput idwpă ·lupta de la Vama ( 1444 ). Ultima cohonizare cu numeroase
elemente tătăreşti a fost pe vremea războiului Crimeii (1856). în ceea ce
iplfiveş·te legăturile noastre cu Tătarii deşi există .citeva articole şi studii
totuşi sînt lipsite ·de original1itate prin faptul că sktt ifuirjdamentate num-:1i
p.e izvoare eurqpene 101.
Dt~pă 1p·rimul război mondi1al, Ion C. Conduracihi I08 şi Aurel, Golim as ic~
relti1î11d 1prnble!llla rarportuiri'lor juridice dintre Moldova şi Poarta otomană
n-au putut a<lUice contriibuţii prea ori'ginale în materie de turcOlogie.
1
N. Ionga, duipă Istoria Imperiuluii otoman, a mai puiblicat o bogată

1
serie de conMbu·ţii iiinteresante şi originale caire 'Privesc î·n special reta-
102 V. TOrok torlenetir6k, I (Buda1p1est 1893), p. 29-72.

103 In: An. Ac. Rom. Mem., sec\. ist. 19I5, p. 127-189.
106 ln rev. Convorbilf'i Utemre, XLVillI (1914), p. 710-728.
JOS V. rev. A1rhiva Do/Nogei II (1919), p. 107-108.
106 In rev. Arhiva Dobrogei II (1919), p. 213-260.
101 V. Şotrop1a, Tătarii î1n Valea Rodnei, î·n: Anwrnl !11>St. O!uj, III (1924-1925) ~
Vi'!1ginie Vais.iliiu, Le.s Tata·rs et loa MoLck:wie au temps d'Etienne-le-Grand, 1prince de
Moldavie, în: Rev. Hi's.toriq.ue .du Sud-Es.t europeein VII (1931) ; Aurelian Sacerdo-
Vanu, Marea invazie tcUGlf'ă şi s.ud-estul ewopoon (Buc. 1933, 91 p.) ; P. P. P1anai-
tt-.scu, Miret~a l'A·11JCien e.t ,[es T-atares, -în : Rev. Hisîl.. du Swd-Est europeen XIX, 2·
(Buc. 1942), p. 438--448, ebc.
108 Soli şi agenţi ai domniilor Mo.tdovei /oa Poarlă î·n special în se.c. XVII (Buc.
1920, 70 .p.).
109 Sensu.[ în.chi'11ării de la Vastui a lui Petru Vodă Aron. Din legăturtle de drept
ale Moldovei cu POllT'ia otomană (laşi, 1941, 8 p.) ; 1i.dem: Des.pre capuchehâile Mol-
dovei şi Pof'iunciile Porţii către Mol,do.oo pînă la 1829. Contribuţie 1!1a cunoaşterea ra-
porturhlor de drept dfotre Moldova şi TuTci (I.aşi, 1943, 1 f. + 152 ·pi.) etc.
329'-
-ţiile osmanLiilor cu popoarele europene sub diverse ~specte. Aici. nu pu-
tem aminti decit : 1. Rapports entre l' Etat des Osmanlts et Les natwn.s de:o
Balkans (în: Revue internationale des Etudes Balkaniques. I-ere annee,
tome II, Beograd 1935, p. 125-147); 2. Les rapports entre le Hollande
et l'Empire ottoman au XV/f-e siecle et au commencement du XV//1-e
siccle (1în: Revue Hist. du Sud-Est europeen No. 10-12, 1937, p. 283-
'293) ;Deux lettres grecques de sultan (ibid. XVII (1940), p. 1-16) etc.
In altă ·6ridine de idei amintilm şi de artiicolul lui Franz Babinger:
Originea şi fiazele dezvoltării istoriograifiei otomane 110 , care dă o prirvire
în ans;imblu aslllpra istoriograiliiei osma.ne. faimilmariz1î1nd pe cercetatorii
ramîni cu această piroiblernă.
Contriibuţii mărunte dar interesante sînt lin 1egătură cu aşa zis~!·~
„raiele" 111, adică cetăţile turceşti şi regiunile 1lor Lmprejmuitoaife 112 • Mai
importantă, 1pri1ntre a cestea, este broşurn lui Trnia.n Biirăescu: Banatul suii
1
turci (Timişoara (1934), .52 p. + XII p.) care prezintă interes rna.i atles
pentru evoluţia etno.gratfkă a Banatului. Sînt şi alte oontribuţii mămnt~
<le ordin si'giliogrnific şi ,numismatic 113•
Cunoscuta cercetătoare M. M. Alexandrescu-Dersca, sub îndrumarea
lui N. Iorga, a susţinut teza de -doc.torat: La Campagne de Timur en
Anatolie ( 1402) 11 4 • Pe baza unui număr !bogat şft 1var~at 1de izvoare, ;iu-
toarea prezintă într-o formă critkă, dramatica luptă de la Ankara. Pe.
·cit este de elogioasă critica cercetătorilor romini asupra acestei lucrări 11 \
pe atît de negativă este recenzia iori·entalistului 1dr. HaLN lnalcik. ca~e
arată in ooncluzie d M. M. Al!exandres•cu-Dersca nu prea a adus lumină
nouă în această pwblemă 116 • Amintim că băotălia de la Ankara a tentat şi
pe alţi cercetători care ·Însă inu au a1dus un a1port serios lin ceea oe priveşt~
par:ticiiparea unor contingente romîneşN 117•
In această ondine de idei merită să menţionăm şi editarea unui ma-
nuscris turcesc, în versuri, care tratează Viaţa ( menakibname) şeicului
110 V. Rev·is;f.a Fundaţiilor„. V (1938, a•pr.), .p. 94-108.
111 Te!1Il1enu'I ra'ia înseamnă „marea massă ţă.rănească" illldife.rent ·de religie şi nu
-ceea ce ;se crede în istoriografia romî•nă ( Cetaite etc.).
112 Mihai·! 1Popescu, Cetăţile turceş.ti din prejur.ul Principalelor RomLne. (C11aiova,
1927, 12 p.) ; ·~dern, Veniltl!rlle roia.Iei Hoti.nulu.i tn ·ti.mpul stăptnirl! turc-eşti (Buc.
1930, li p.); idemo Raia'ua Turnwl (Buc. 1931, 31 p.); Ra•du I. Per~anu, Raia·ua
1·urnu..„ tn: Rev. Ist. Rom. XIII, 2, p. 52-60; i!dem, Rai.au.a Brăi,/ei, în: Rev. I~t.
Rom. XV, I, p. 335-342; N. Iorga: Vfoţa sacială a Brăilei snb .Turci (Buc. 1939,
7 p) ; Ilie Corfus, HotGf'ul raialei BrăMa, în: Rev. Ist. Rom. XV, I, p. 335-342.
113 Emil Wrtosu, Sigilii romlneşti ou legenda în limba turcească i·e{]Cu/ XV!I-XTX.
(Buc. 1943, 16 •P· + 1 .pi.). (EX'tria•s 1dÎ!n .rev. Hrisovul .li, 1942); Gonrsit. Moisil, Lici-
taţ.ie de SigUii ,do.mneşti, Î•n: Revista Arhive.lor V, I (1942), •p. 209-212; C. Banaru,
Ou privire la numismmica .levantină, în: Eul. Soc. Numis. Rom. XVIII (1923), p.
'21-25; C. I. Ka111a1dj~. Un episod din istoria numismaticii levantine, ibid, 1p. 48-50;
Gr. Avakhioan, T·rei monete ale regilor armeni găsite la Ce.rotea A.lbă, ibid. XIX (1924),
p. 10-14; Ma~ei G. Nicolau, Monete .de {lJf"amă a Califutui Ennassir Liddi,n (1193)
'ibi1d. XX (1925). '
114 Buc. 1942, V:III + 180 p. (Publiaa•ţ;iile Insititutului .de Turcologie I. Universi·
ta·tea Mihăi.!eană dLn I aşi). .
115 Numai recen.ziia lui M. Bierzia poate fi luată în consi.deraţie (v. Rev.ue flisio-
·riqu:e du Sud-Est XXII (1945). p. 325-327.
116 V. Revi·sta Societăţii de istori1e turcă BeUeten T.TK XI, 42 (1947), p. 341-345 .
117 Aureii Decei, A parWieiipat M~rcea .cel BăJtn1n .[a bătăJUa de 1la Ankara?, 1în: R_ev.
lst Rom. VII, fasc. JII-IV (1937). ip. 339-357 şi N. Bel·dkeanu Nicoară·Nădej<le,
Las Roumains on·t Us pal'ticipe d la bataUle d'Ankara? în rev. Balcaniia VIII (1946),
p. 14$-,153.
330
Bedreid-Din Mahnrnd 11 s, conducătorul şi i1deologul marilor răscoale ţără
neşti ( 1417-1420) .de pe vremea sultanului Mehmed I Cel~bi, care au
sguduit .din temelie imperiul otoman. Amintim că B.e:dr ed-Di.n a fost un
-tirnp şi în Ţara Romînească, apoi răscoala sa fiind eşuată în Deliorman
(NE-tul Bulgariei) a fost sipiînzurat de marii [euida:li otomani jn piaţa
tirgul ui Seres ( Sir6z) din Macedonia 119 • Pubi!icarea acestui manuscris în
'intregirme 12 0 este un .serios ,aiport p·entru cercetiarea muşlcărilor 1politice şi
socialie, ~iimbrăicate lin haină I'e'liigioasă, care au avut !Ole fn cursul celJr
două deteniil dUlpă bătălia de la Ainkara, iperioaida cea mai întunecată din
istoria im;p:eriului feudal otoman lin acelaş.i timp a1re o serie de date im-
portante cu privire .[.a penetraţ)ia. turcească iîn Perni1.1JSula balcanică sub
Murnd I-iu.
Fiind încă student în istorie m-am ocupat cu ,problema Gagauzilor din
punct de vederie istoric. Nrngvistic şi etn:ograJic. Din teza mea de -licenţă
in istori€1: Gagauzii in lumina istoriei (oct. 1938) am ipubli~at nunni
-0îteva fra,gmente, deoarece mi-am dat seama că nu aduc prea multe nJtt-
tăiţi Jn această ;prOlblemă spinoasă. Conştient de importanţa materialei.Jr
orienta·le de la noi .şi ale instrumentelor de l1J1cru 1pentru cercetalfea lor
em pUJblitat după ulimul război UI'mătoarele: Inventarul manuscriselor
orietale din Biblioteca Academiei Romîne ( 1946) 121 şi un stuiditil de~pre
Sultani şi mari dregători otomani ( 1947) 122. Acesta 1dLn urmă cu,prinde,
pe 1îngă o schiţă a, .i1svoriei· Osmanlîilor listele rcronologiroe ale sulta.n:ibr,
marilor viziri, marilor :muftii (şeih ul-islami ), amiralilor ( kapudani paşa)
şi magistra1~krr militari (kadi'askier ), precedate rde cite un modest studiu
asupra instituţiilor re51pective. Continuarea acestui studiu care cuprinde
o altă serie de :demi.ntari în frunte cu Reis efendii (cancelari şi miniştri
de €)(terne), a rămas sub ti;palf din cauza desHinţării revistei Hrisovul
(VIII). Cu s,prijinul Direcţiunii Arhivelor Statului am 1publicat de curinj:
Tabele si1Uronice. Datele hegirei şi dat,ele erei noaiStre. Cu o Introduicere
în cronologia musulmană (Buc., 1955, LXIII + 4 pi. + 330 p.). Pe
1î1ngă o ipri1v ire liin ansamblu asurplfa sistemelor cro,nol:ogice orientale. lu-
crarea ouprime o analiză a elementelor cronologiei rnUJSuLmane şi a mo-
du~ui de daita:re ia izvoarelor otomane, care im fond nu este decît o teore-
tizare a tabelelor. Acestea 1din urmă cuprind I : Tabele comparative. ale
erei lunare musulmane şi ale erei noastre solare ( 11622-1420/2000) .şi II :
11s Die Vid'a (Menak~bname) des Schejch Bedr eid-Din Mahmud, gen. lbn Qadi
Samau.ria von Chalil b. Ismail b. Schejch Bedr ed-Din Mahmwd. I. Teii UJ1text...
herausgegeben von Franz Babinger ( 1943, 124 P-). (PubLicaţii.Je lnsHtutului de Tur-
ce1logie, voi. II, .parlea I. Universi.latea Mihăileană .din Iaşi).
119 Fr. Bia1binger, Schejch Bedr ed-Din, der Săhn des Richters von Si.maw. Ei.n bei-
trng zur geschichte 1des Sektenwesens ·im Altosrnanischen Reich. (Ber.lin und Leupzig,
.)921, I J. + 106 1p., iîn ;re,v. Der lisl·am XI şi XI.I, 103-104); M.. F1u1a,t K.op.rUliizade,
Be.merkun,gen zw Religion Ge-schichte im Kleinen Asieru, î·n !f'eV. M.O.G. (Wien,
1921-1922, :p. 203-222; M. ŞereHed-Din, Şeyh Be.dr l!id-Din Simav:n:a K:a,disiog/u
(fo;lbainhuil 1924, 89 p.); G. Ibr-ahimov, KreSilU!JIJskie Vossitianiwn v Turţii .v XV-XVI,
în rev.: Vizantiiskii Vremenk VII (1953), 1p. 133-140.
120 Un reZiumat conştiincios v. la Şeref ed-Din, în rev.· TiirkyC11t mecmwasi III
(1933), ,p. 33-256 şi un art. su1b9tanţ.i.a1! ,jin lslâ.m Asiklapedisi, 16 ciiz, .p. 444-446
(1943).
121 V. An. Ac. Rom. Mem. secţ. ist., s. III (1946), p. 17-51.
122 ln revista Hrisovul, VII, 49-136.
123 In br~ra Co.munică-r.i şi Con.ferinţe. Anll'I 1aca1d. 1947-1948, Buc., P. 10-43
(lnst. de Studii Romîno·Sovietic. SePia isitorie-file1logie).
331
Tabele pentru transformarea anilor financiari otomani în date ale erei
TWastre. Lucrarea se adresează în iprimul rr1nd istori1dilor, care intîmpina:
dilficultăt.i î1n trarus1f.otrma-rea unor astfel de date cale11idaristiice. Am m':li
publicat' ipe lfr11gă mti1colul Orientalistica în U .R.S.S. o sieriie de recenzii
asupra unor opetre de orientalistică, !a1părute în Uniunea Sovietică 124 • A-
cestea au avut drept scop popularizarea măreţelor realizări din rnare:t
tară a socialismului, care a creat tradiţii sănătoase în toate domeniile
orienta.Jisti.di.
Cu ocazia aniversării celor 500 de ani de la cucerirea Constantino-
·ipolului de turci sub Mahon~ed II (29 mai 1453), alături de alte µ..,
piaare 123, şi rom~'1lii au ana.lizat marile evenimente istorice, care s-au
desfăşurat pe la mijloc.ul veacului al XV-Jea .j,n sUJd-estu·l eump.ean. Aş1
de pildă M. Ş.esan a scris : la chute de Constantinople et Les peuples
orthodoxes (tîn: Byzantinoslavica XJV. Prngue, 1953, p. 271-282), iar
T. M. PQpescu : Cinci suie de ani de la căderea Constantinopolului sub
Turci (1453-1953) (în: rev. Ortodoxia 3. (Buc. 1953), p. 381-437.
Remarcăm că ambiii cercetători n-au tinut seamă .de inforn1aiiile izvoa-
relor otomane, d s-a limitat la ştiri' europene. Este surprin.zător însa
că medievi1stii rom1îni nu au scris nlmic cu ocazia aoeiStui rnaire ev·eni-
ment, ceea' ce s-a făcut în U.R.S.S. şi în ţările de democraţie popu-
lară (V. Vizantiskii Sbornik VII, 1953, p. 3-:-8, 9-31, 93-121; Voprosî
istorii nr. 7, 1953, .p. 102-120. Bizantinoslavica IV, 1953, p. 130-157).
In această ordine semnalăm şi artkoluI lui Eugen Stănescu, Le coup
d'etat nobiliaire de 1538 el son râle dans l'asservissement de la Moldavie
par l'empire ottoman (în: Nouvelles e'tudes d'Histoire (Ed. Ac. R.P.R.
Buc. 1955, p. 241-264) în care autorul a folosit citeva cron id turceşti.
Ca iooheere mai amintim că î.n di'Verse lucrăd cu 1priV1ir.e la istoria
Rrem:îniei sînt nLLmer>oase ca1pitole care prives'c ra,porturBe turico-romJnc.
De asemenea în vechile reviste .istorice. în s 1pocial în Bulletin ... şi Revue
historique du Sud-Est europeen (1914-1947) au fost pubHcate de N.
Iorga şi oolaboratori,i săi un număr mare de a:rfr:Jole, studi,i, recenzii şi
124 ·ln: Analele romi no-sovietice ( 1948-1952), Studii şi Cercetări de istorie medie
(1954), rev. Studii (1955) etc.
125 N. fongia: K. Siishe~m, der Zussamenbruch des TiirkiS>chen Reiches in Bumpeni-
schen (1914); în Buifileit. Ins!. S-E europeen I, li, p. 256-261; idem, dr. P. Ob.rechkov,
Quelques ,tkx.umeints ~ur Pasvll'/1Jtog.lu et Soproni·us de Vrntza ( 1800-1812). Sofia
1914, îin: B.ulllet. lnst S-E II, 8--9 (1914), p. 185; i.dem, N. A. Gibbons, The foun-
ootixm oi ithe Otfomaon Em,pire, ahistory of .the Osman•lis up ito the dooth of Bayezid I
(1300-1403), Oxfor·d 1916, în: Bul let. lnst S-E, III, 1-2 (1916), p. 1-16; Silviu
1
D11a,gomir, Rec.u,ei.l des documoots t.urco-tn{]gyars ( 1533-1789). tra.duation en hongrois

p.aij" Em. l(.araoson (Buda.pest, 1914), î1n: Bll'Het. lnst S-E VII, 7-9 (1920), p. 43-45;
N. !org.a, Du nouveaiu sur la campag:ie lurque de Je.Qlfl Hunyaidi en 1448, în: Rev.
Hi1st. S-E 1'11, 1-3 (1926), p. 13-27; iidem, Q.ue:lq.ues pieC'es venUiennes concemant
!:Orient au XIV-e sieo!e, în: Rev. Hist. S-E XX (1934), p. 150-151), idem, Un no•1-
ve.f1k source sur Ies Campa,gnes de Mahomet II contre E.tienne-le-Grand. prince de
Mo.ldaivie, în: Rev. hist. S-E XI (1934), p. 341--342; idem, Troix uoya.ge.urs en Orient
de 1841 a 1921, iîn Rev. his,f. du S-E XI ( 1934), p. 103-127; Edem, B1iruinţa dtri
1423 a /.ui Dcm Vodă contra Turci.for, în: Rev. l~torică, XXII (1936), o. 112; idem,.
Un izvClf" cu .privire .fa războiul turco-polon din 1673, în Rev. Ist. XXI I ( 1936). p.
299-300; i,dem, $.ti·ri noi .despre P'iî>Svantog!u şi relaţii.Le lui cu noi, !În : Reru. Ist.
XXII (1936). o. 205-211: idem. Un discurs iOJcobin a la Su.fJlime Por:te.. în: Re:•.
hi!N. S-E XVII (1940), p. 228-230; j.rJem, Une fi.vre d'1:nte·rpretati10n de ·fa Turq11ie.
Rev. hist. S-E XVII ( 1940), p. 224-228; i.dem. Un livre du oere d'.4ndre Chenie„ sur
l'Empire Ottomon, în: Rev. hist. S-E XVII (1940), 1p. 7-16, etc.
332
note bibliogrnfice in legă tură ou di;verse prdbleme orienta.te 125 • Acestea
irnă, de altfel ca şi ma~oritatea iuicrăriilor mai sus amintite, ·fiind bazate
numai ipe iinformaţii europene ·despre ori•ent sint unilaterale şi li1psite de
odg.inalitate.
Mai mult un carader etnogrnfi.c decit istoric are contribuţia 111,i
Gh .. Popescu-Ciocănel : la population musulmane de la Roumanie, in:
l<.evue du Monde Musulmane I ( 1906), p. 183--201. Informaţiile despre
Gagauzi, care nu sint musulmani, deşi au . fo5t folosite de oriPnta-
listul Th. MenzeL 126 , nu coreSl.pund realităţii. De asemenea, este plină
<le greşeli broşura sa Gagaubii (Buc. 1912). Se prezintă mult mai bine
artkolul lui Ştefan Georgescu: Gagauzii şi originea lor ( 1913) 127 , care
atrilbuie acestei vecihi populaţH turceşti o or.igine peceneagă şi c,umană .. -
Un foarte scurt articol are şi profesorul Gh. Năstase : Despre Gagauzi 123
din care este de reţinu:t .Ja1ptul 'Că 1în oomima Tu1piilaţi ( H ui;::i) se găseşte
'° astfel de populaţie. în altă ordine de idei amintim şi de „Hotarul
lui Ha1H·l paşa şi cele două :ceasuri" ( 1953, 30 1p.) în ca:re Gh. Năstase
schiţea 1 ză o .problemă interesantă de geografi.e istorită şi politică mot-
doivenească. Revenind la iprobtema de mai sus sub1'inJem adivitafoa
orienta!iistică a preo:tului Miihai1l Ceaohir Cm. 1938) care a ceroetat viaţ:i
gagauzUor snb div•erse as:pecte, pubtidnd o serie ·de a1rtico.l·e, stt11d.ii
şi traduceri în limba acestora 1290• De asemenea, semnalăm traducerea
unui studiu interesant de G. D. Balascef: !mpăraiul Mihail VIII Paleo-
logu! şi statul aguzilor pe ţărmul J\.lării Negre (laşi, 1940) şi a primei
părţi din caritea lui Mha1nasie Manolff: Originea Gagau:zilor (Buc.
„Universul" 1940) de N. Batzaria. Acest•a din urmă a mai traidus Ş·i a
scris unele 1uerări In legătură cu Turcia 130 • Amintim printre aceste<:l
Din lume(IL islamului sau Turcia junilor turci în icare ca mairtor ocular
VlClrbeşte de revolu~.ia junilor tur-ci din 1908.
în ceea ce 1prirveşt1 e originea Ga,gauzilor, cu toate unele contribuţii
seri·oaise aduse ide cercetătorii ;de mai su'S, este o ·prabtemă foarte spi-
noa1să, •deoarece izvoa•rele i1Si'orice pînă .Ja Cafagraifia rnsă ... (1917) na
merTţionează un as1!tel~ de popior. î1n schimb limba lor IC~are este un
organism viu putea fi cercetată mai bine 131 •
*
Prezenţa multor icuvint.e de origine tur{'.o-orientală în veahi·le noastre
texte .istorice -şi literare, precum ş·i în litemtura p-opuh1•ră romînea'>că
ca re Jmpiedicau ade1seori înţelegerea acestora, a -necesitat cerioetarea
1
126 V. art. GagaJUzes, iÎ1n: 1Encyolopedie de l'lsl'(]Jm II (1927), p. 134--135.

127 lin revist·a: Viaţa Romînewscă, An. VIII, voi. XXIV (1915). p. 366-377.
12s V. Revi-sla Soc. de Geogrnfie „D. Cantemir", laş-i, 1934.
129 V Besara/J.iau Cagauzl<Niîn l~toriasî (1934); !Sltoria O.aga.uzilor (1934); Cfia-
chcat (Adevărul f. a.) ; Dua chUabî Gagauzlair icin (Carte .de rugăciune pentru Ga-
gauzi 1935);. Psaltirea (în limba gagauză) etc.
130 N. B·aitzar<i:a : Spovedanie de cadîne. Nuvele din viaţa :turceas.că (Buc. 1921,
215 p.); Omul întol\S din rai (Buc. 1!.a., 12 p.). în Biblioteca pop. „Ră1sărifof' nos.
9-12; Prima fu·rooai,că (Buc. La., 78 p.); idem, Turcoaicele (.Iaşi, 1921); J.n ~nchi
sorile turceşti (Brăil1a, f.1a.) ; Sărnw.na Leila. roman (1925) ; Din lumea isJa.mu.lui
(Bu{:. La.) ; Ha1Ud Z•iya, Sdaua neagră, Trad. din tu1rcă (Buc. f.a.) ; Tagore, PietrelP
flă.minde ('traid. f.a.), etr.
131 Si1n:gura conrtrilbuţie în p.robfoma dualeotol1ogiei gagaruze 111e-a lăsa.t turcologul
·polonez Tadeusz Kow•alski (m. 1946) : Les Turcs et ta i'lNIJg1te Jurque de la Bulgarfa
d.u nord-est (W. Krakkowe, 1933, 28 p.).
333
influet11ţei
orientale astupra limbii romLne din punct de; vedere lexical.
Incepî:nd de pe la mijlocului vea1cului trecut, iprirnii 111oştiri lingvişti
studiind noologismelle exiskm1e în limba romînă, ·au aci0rdiat o atenţie
cuvenită şi cuvintelor turceşti 132 • Unii s-au ocupat chiar direct cu aceste1
din unmă, însă numai din •punct de vedere lexi~ografic. Printre aoeşti(l
merită să fie menţ.ionaţi G. Bariţiu : Cuvinte turceşti (în: Transilvania
Nr. 3, 1873), P. Ispi!rescu şi G. Polyzu, Elemente turceşti în limba ro-
mînă (Buc. 1885), etc. AsUel de ipreOCU\Păti a a\Jfut şi rfiilol1ogul T.
Ci:pariu membru al Saeietăţii ori:entale ge11111ane, care ine-a lăsat o,
foarte interesantă colecţie de manu:scrise orientale, neinventaria be pJnă
astăzi 133 •
.Pdmul care a întreiprilllS o ceroetare metodkă şi seru!]Juloasă asu1pra

eilementelor. turico-orie111tale, mai ales di:n ip1u1oct de vedere teoretk, a fost
eruditul B. P. Haiş<leu· (1836--1907). Cu ocazia particiipării sale la
Congresul VII al orienta1iş.tHor, ţinut fa Florenţa ( 1874) a ~nceput să
studieze serios limba tuircă. In comunkarea sa : Sur Les elements turcs
en roumain, ţinută fa Congresul orientaliştilor din Viena (2. oct. 1886).
el relevă facunele lucrărilor a111terioare: „aibs.en1•a cronolo.giei şi geo-
graf•iei cuvintelor, de asemenea indicarea ividstitu!dinilor semantice şi
a droula:tiei relafrve" .
.AisMe'i de rpreocupări a c.ţvut şi Theotil Lobel efenJdi, un bu.n cums-
că tor a 1 limbei tuirceşbi. Studiul său : Elerlr.ente turcesci, arăbesci şi
persane în limba romînă (C-pole. 1894, XXII + 104 ip.) ri1dică anumite
obiecţiuni iprin însăşi titlul său, deoare::e elementele arabo-persane au
ipătruns ~n liimba veche romÎ!nă 1prin !fi.liera otomană, ceea ce ·LnseamJlă
deja o primă influenţă turcească.. Autorul tr.eibuia să ţină seaimă aki
de fa:p1uJ 1 că rom&niti n-au avut legături rc:liirecte ~u araibii şi perşii în
decursul veacurilor.
Nioi unul dintre filologii şi lexicogra!fii 1m:xştri ca:re s-au ocuipat
cu inrîluenţa orientală, nu ipoat.e fi comparaţi cu Lazăr ŞAINEANU
( 1859-1934) a căirui oeontribuţie nu este depăşită p1îină .alStăzi. El a
debutat !in cariera ~fillofogicăj 1prirntr-iun iint'~iresant 1studiu1: Elemente
turceşti în limba romînă (Buc. 1885, 146 p.) 134 • Aceist studiu' preliminar
fiind revăzut şi coirn,plietat, timp rde 15 a.ni" a devenit opera prindpală
a lui L. Şăineanu: Influenţa Orientală asupra limbii şi culturii ro-
mîne (Buc. 1900, 2 vol.). I. Introducere (4 + CGCXXXVI p.) cu•prinde
o intieres·antă teoretizare a irrflruentelor orientale, Jncheindu~se cu tr:i.-
ducerea hatt-i Şerifului din 1802 într-o formă mai a1co1?1ptabilă. Urmează:
Vocabularul in care se dă în ondine aitfabeti!Că t.11n mare număr de eile-
mente turceştii atestate :in ,limba romînă. II, 1 (VIII + 4p6) cuprinde:
Vorbe populare şi II. 2 (VIII + 280 1p.): Vorbe istorice. Deci, trateaza
• influenţ·a orientală sub asrpect istoriic, filo!Jo1giic şi ling:visUc. Aoe.1st3
132 Ion Eili<aide Rădulescu : VocaJJ.u./ar .de vorbe străine in 1/imba romînă, adică sla-·
vone, ungureşti, .turceşti... (Buc. 1847, XLXII + 50 p.). A.J. Cihac, Didionnaire d'ety-
mo!ogie ooco-roumaine li. Blements slCPves, magyars, .turcso greco-moderne r!f ailba-
nais (Fr·ancofort 1879, p. 5411-6431).
133 Gî1evia menţiuni .des.pre această comoară de manuscrise cirientale v. l•a prof.
N. Comşa, Ma<11Juscrisele Romîneşti din Biblioteca Centrală de I.a Blaj (Bl•aj, 194'1,
p. 4).: „cît ·priveşte mainuoorisele o.rienita.Je (ebnake, siriace, pernane, anabe, turceşH ek)
ele complclează Lista de citev.a sute ... ". V. şi Ghidul Hlajului de Lazu (1923).
134 Extras din Revista pentr.u Istorie, hhe~/ogie şi Filo./ogie II (1885), voi! IV,
p. 646-701 şi vol. V, p. 135-238.
334
operă valoroasă a fost primită cu sirnipa.tie în străinătate 135 • I1n Romînia„
din contră, nu a fost aprociaH\ la justa sa valoare din ·cauza împreju-
rărilor politice si sociale d1e atunci 136 • Pe marginea acestei lucrări Th.
Labei în: Contribuţii la stabilirea originii orientale a unor cuvinte ro-
mineşti 131 a făcut unele rectificări şi completări la cunoaşterea elemen-
telior orientale ;in limba romînă. Pe baza rnateria1elor documentare
apărute de la 1900 .Îlnooalce ş-i în lumina progresellor twoologi1ce din
ultimele docemii, Jnfluenja orientală a lui L. Şăineanui, aşa ide utilă
ceroetărilor istorke şi lingvistice, p·oate !fi imbunătăţ.ită şi oompt.etată.
Gh. Poipescu~Ciocănel, diplomat in limbi orientale, merită de ase-
menea o menţiune pentru modesta sa contribuţie: Quelques mots rou-
mains d'origine arabe, turque, persane et hebra"ique (P.aris 1907, 49 p.).
Unele dintre •ipotezele etimd!Oigke trieb.uiesc 1primite cu rezervă fiind.
subrede, 1caire au Jost suibliniatie iau ironi<e de re\cen0entul Th. Iordă
nescu 138.
Cunoscutul !filolog prof. univ. V. Boigrea ( 1881-1926) este auto-
rul unor contribuţii scurte dar originale şi interesante. Cea mai
cUJnoscută, printl'e acestea, este inHtulată.: Contribufii la studiul elemen-
telor orientale din limba romînă 139 în care aduce cîteva rectificări se-
doase şi o mică seriie rele completări dperii lui L. Săineanu. U ne.le ip·J-
teze ·etimologi<oe iPr<Jipuse de autor nu sLnt swfucient .de convilngă±oare.
·De ex. patronimicut Balmez nu cred că ·vine din turoescul ,„bi,Lmez'"
(prost, <irgnornnt), ci idin tel'men:ul itailia:n „,ba:limezzo" - tun de cali-
bru mare - atest at şi în izvoarele noastre 140 ; care prnl>abil a pătruns
1
la noi prin filiera otomană.

Gih. Iag.u, fost interpret ipentru limba turcă Ia· Mi1n1iisterul Aface-
rilor Exteme, ideşi icontea.ză •rn unul dintre cei mai buni curnosicătmi ai
limbii otomane ·diin Penir11Sula ba,Icanică, ·totuşi a publircat nuimai cJteva
articole mărunte. Unul dintre acestea este: Remarques sur l'etymologfe
et la signification de quelques mots turcs (Buc. 1929, 7 1p.).
Desigur, mai ex'Îstă o serie de lucrări de filoJ.qgi.e şi lingvistică
romurneasică. care au şri anumite ca\pitole cu 1pirivire la ifl'fluenţa tur!co-
. bakankă sub cîteva aspecte. Aşa de pildă ar fi sufixele romine~ti de
135 ln legătură cu pr.ima J.ucrn·re (1885) v. d:r. I. Alexics, în: Ma,gyar Nyelr.VJr>
I. XIX (1890), •p. 407-412, şi St.u~ile d~!:ui L. Şăinea.nu, în rev. Luceafărul III (1904),
p. 152 (tr.ad.) V. şi dr. H. Tiktin, în LitteraiturU.latt fur romanische und germaniscfie-
Philologie, Wien ( 1887), :p. 468. Primwl voi. di.n !nfJ. Ori'ent. a .a~pă.ru.t în formă pre-
scunta;tă 1n .limba franceză : L'influence orientale sur Ja lan.gue eJ la civUis{[ltion rou-
rroaines" (P.aris, 1902, I, 78 p. şi II, 32 p.). Gustav Weig:md în rev. Zeitschrift fur
rommniiSche Philologie XXVII, 1907, p. 227-228. ·
136 Al. Brăescu ,de ~a Scufita, FantaziUe u·ra.lo-a!iaice ale d-.lu•i Lazăr Şăineanu, în :
Arhiva Societăţii Ştiinţifice şi Literar•e XI ( 1900), p. 363-369; N. Iorga : Studii!e·
d-Lui Şăineanu despre Influenţ~!e of'ieni(ll/e asupra .noa.9.tră, în: Noua Revistă Ro-
mînă III, 229-237; I. Popovloi, S.f.1~diile d-lui L. Şăineanu ,despre finf,fuenţele orien-
~GJ!e asupra limbii romi.ne (Sibiu 1904, 25 p.), Raiporlul lui Gr. Todlescu la Acade-
mie eitc.
137 Cu subtitlu : Observaţiuni rela.tive la opera !nff.uenţa orientală asu.pra Um/Jif
şi rcwhturii romîne de L. Şăi•nea1n•U în: An. Ac. Rom., Mem. s•ect. H<t. ·( 1908), p. 225-263_
138 V. O carte rară, ·în <ev. Corivorbiri LUe<rare XL (1907), p. 430-434.
139 Publimtă .în: Daco-Romamia I (1920-1921), p. 272-290.
140 V. Miron CoSll:in1 Letopiseţ I I, 251 şi Ion Necu.Jce, Cronica,, ed. Al. Procopo--
vici I (1942), p. 70, nr. 139 (v. Bm!.iemez la dr. H. Tiktin I (1903), p. 149.
335
ongme t-urcă, 1pluralul sulbstantiivelor 140 , ·etc. Ai!ci, insă, nu este caizul
să irnistăm asupra lor.
*
Strîns legate <le CeTcetările istorice IŞi mai cu seaimă ide cele ·lingv1!>-
tice siint rele cît1eva 'contriibuţii, privi·nd toponimia orientală în Rominh
Primul, care a abordat o a1Stîel de p:roibliernă, a 1host B. P. Haş'deu. El a
atras aten~ia a..5.UiJYra unor inter:esante UI"me tqponirni1ce ca Teleorman,
dovedind totodată tă este vorba de o fo11111ă oornUJnă: Teii „neibun" ş1
Orman „pădure", adică pădurea nebună, deasă, sălbatecă 142 • în schimb
et.imalqgia propusă pentru Argeş pe care il <lerivă .din Argiş'ul J1rme-
nesc, 1pare a fi artifidală 143 • O contribuţie mai serioasă aparţine aceluiaşi
G!h. Popescu-Ciocănel intitulată : Influenţa orientală în toponimia ro-
mîneas,că, care clllprinide nulTlle de oraşe, de sate, de rî,uri, etic. de
de origine arabă, turcă, persaină şi tătară din Olteni'.a, Ţara Romineasd,
Mol·dova şi mai cu seamă Dobrogea (Buc. 1909) 144 • Astfel ide preocupări
.întî~njm şi lJ, Ilie Gherghe'l: Cercetări privitoane la 1nomenclatura
Comanilor 145 • Un număr ide eilemente turceşti vechi şi foarte interesante
în toiponimia Molidovei oa Bîrlad, Tecuciu, Vaslui, Covurlui, Galaţi,
Bahlui, etic ..figurează ş;i în oipera filoUogului ieşa1n At Phil~pi1de ( Origi-
nea Românilor li, 350-379), v. şi G. Pascu, Lingvistique balkanique,
1936, p. 13). Cu toponimia de ori,gine cumană şi turco-tătară s-a ocupat
mai îndeaiproa1pe T. Hotnog 146 , N. Grămadă 147 , Const. I. Karadja 148 şi Pr.
Mihail Ceachir 149 • Problema toponimiei cumane o reia N. Iorga în :
Revelaţii toponimice pentru istoria neştiută a Romînilor 150, care cu-
prinde, .în 1pa.rte, ultima sa viziune de istorie medieva1ă r:ornînească, cu
unele afirmaţii îndrăzneţe. în lucrările a-cademicianului Iorgu Iordan
.s-a acordat atenţia cuv1enită şi tQlponiirniei orientale 151 • Aioeste cointribuţii
priNit.e 1în ansamblu, 1n general, nu au o serioasă baiză de document::ire
ştiin~ilfiică. I n sarci1na, viitoarelor 1cer1Cetări <:a1de rezoliva11ea multor pro-
bleme le;gate de tQponimi1a ori•enta1lă i1n R.P.R.
*
141 V. A:I. Phili,piide, Gramoii'Ca elementară a 1Umbii romîne (Iaşi, 1897) ; G. Pascu,
Suifixeile romineşti (Buc. 1916, p. 58-63), etc.
142 Oltenescile. P0tru conferinţe (Cmiava, 1884).
143 V. Rîul Angeş, tîrgul Arge'Ş, Biserica Arge.ş, îm : Revista Nouă I, 4, ( 188'!),
p. 122-128; recenz1a.t de A'1. D. Xenopol în: Arhir.Ni So.c. 1ştibnţif~ce· şi JiJemre (l•Jşi,
1891)'
144 In : Buletinul Srx. Geogr:a{ice XXXI (Buc., 1912).
145 ln: Revista pen./rn /&torie, Arheologie şi Filologie XVI (1915-1922), p. 187-194
(v. Dao.or.o.rnania III, 1070).
146 Numele tătăresc 'GJl ChJ,liei la s.fkşi1:ul s-ecolului a,f XV-foa, în: Rev. /nst. Rom.
(1938)6 p. 242; Numele .bopi.c ,de Bender ... , în: Rev. Ist. Rom. VIII (1938), p. 241-242.
Ciîteva numJ.ri /.o.pice de origine cumană (laşi, 1934, 10 p.).
147 Ozolimna. Aşezarea Uzol.imnei. Or-iginea numebui, în rev. Codrul Cosiminului
ll-UI (1925-1926), p. 83-97.
148 Karadja nu.ime peceneg în toponimia romînească, în: Rev. Ist. XXIX, 1-6,
.P· 87-92.
149 Denumiri tur.co-tătăreşti in .topon~mia Moldovei de Su.d ( 1934).
150 lin: Ain. Ac. Rom. Meim. secţ. is.t. s. 111 (Buc. 1941), ·p. 333 şi unm. Recenza~
·de Gh. lvănescu în : Bwlet. Ph~bologic IX ( 1942), ,p. 206 şi urm., 1precum I. Donat,
.Îll1 Arhivele Ofte.niei.
151 Nu.imiri ,dJe JrxOJ!ităţi ro/11JÎneşti în Republica Popu.lară Romînă (Buc., 1952) .
.:336
Unele :necesităţi mai mult de ordi1n practic decit cel ştiinţific m
contri:buit la nasterea unor lUJCrări cu carncter diidadic. Astfel, încă în
secolul al XVIli-lea au fost scrise în ţările rmrtineşti aîteva manuale
de conversat-ii si vocabulare: turco-rom.Îlne, turco-franoez,e si romîno-
grnco-i:ureeşti, ca;re !Sie păstrează, 1n manuscrise, la BibHotoca Aca.de-
mi-ei Rorniniei 152 • Subliini'etm că este de o deoseJbifă importanţă p,entru
studiul! l•exkograiHei turco-orientale cele rdouă dicţiana!'e ale lui Ienă
chiţă Văcărescu: Dicţionar turco-român (Ms. Bi1bl. Acad. R.:P.R. 1393,
f. 183 v - 285 r) şi Dicţionar româno turc (libd. 1393, f. 9-189),
ambele ignorate de vechile oericetări. lncă înainte de mijlocul veacului
al XIX-.Jea, cunosoutul !folclorist Anton Pa1nn (1794-1854) a publicat
un interesant manual de oanvensaţie întitu1ată Dialog în trei limbi
rusesci, românesci şi turceşti, fiecare în idiomul lor (Buc. 1848, 100 p.),
arătiînd şi originea arnbă a unora dintre ei1ementele turceşti. Institu-
torul Const. Petrescu a pubHcat un Abecedar turco-romin (Rusduk,
1874), care î1n realitate este o grnrnatică foart.e elementară şi nu
ceea ce ar.ată modesfol ,ei titlu 153 • Tirei ani mai i'lrziu, cu ocazia răsiboiu
lui pentru independenţă, a apărut un dicţlÎona:r destul Ide comp.let şi
practic: L'interpete militaire en Orient, roumain, frani;;ais, russe et turc
(Buc. 1877, 239 ip.).
Lui hdam COTULA ii revine meritul unei ope11e interesante şi
ori!ginal•e Gramatica limbii otomane (C-pole, 1905, 238 p.). Deşi are
•unele impredzfrlini şi ~aitieva greşeli, totuşi .pTin repartiz,area fog-ică 1
materialUl~ui liexicogra1Hc şi gmmai:iical poate fi ~olosită şi aistă•zi cu
succes. Felul !Ln caire sJint prezentaite formele neregulate ale substanti-
velor a'ralbe nu se [nti'lnesc nici în opera lui J. Deny 154 , cea mai bună
griam a tkă a J.imrbiii turceşti.
Gh. Popescu-Ciocănel, ajutat de ex.perienţa .sa pedagogi1că ca revi-
zor şi insipoctor al ,şcoHlor musulmane di.n Dobrogea a compoo un mk
Dicţionar turc-român (Ploeşti, ti1p. „Democratul" 1910, 16 p.), care
putea fi inHtuliat mai bine Vocabular, ceea ce şi este 1n riealitate. Un
interes mult maci mare preziintă Conducătorul conversaţiilor în romi-
neşte şi turceşte (ME1dgMi,a, tip. „Işîk" 1915, 128 p.), care poate fi con-
siderat un bun manual de conversaţie turco-romînă şi v~oeversa. In coh-
borare cu ;progresis'iul Dr. lbnahim Themo a _întocmit o serie de mainua.J~
pentru şcol'Be tu:riceşti dim DOlbro.gea (de ex. Sonu elifba ... Buc. 1924,
80 ip.), oare însă sînt greoaie şi depăşesc nivelul 'Ellevilor. In această
ordiine menţionăm şi lucrarea lui N. Papa:hagi : GramaNca limbii tur-
ceşti (Buc. 1934 ), i1n ca radere latine, care est,e desiu1 de slabă.
Din serila didactică fac 1parte şi foarte modestele contribuţi,i ale lui
Ştefan Luscav 155 ş~ Mustaifa A:bldurrahrnan 156, care pe vremea răsboiului
balcanic au publicat oite un mic vocabulair turic-romJn, aonţiinînd numai
oovinte foarte uzuale. De un interes teoretic şi ~ex,icogradic prezintă
*· V. 152 La Se!'V. msse-doc. ai! Bibi. Acaid. R.P.R. nr. 1785, f. g7__.g3; 1787, f. 115-128
şi N. Iorga, Dialogues freco-turco-Ualie.ns en 1789. Bemard1ino Pianzola, în :
R.ev. hist. S-E XV (1938), p. 226-227.
153 V. N. Ga.rtoj1an, în : Arhi.va Dol>rogei II (1919), ,p. 73-76.
154 Orammaire de la langue Turq111ie. Diia'lecte Osmali (Pa.ris 1921, XXX +
1216 p.).
155 Vocabular în ilimbile ro.mLnă, franceză, germană, tur·că, greQ1că şi buJgară (Buc.
1913, 32 ,p.). .
156 Dicţionar ro.mîn-iturc (Buc. 1913, 11 p.).
:22. - Studii şi articole de Istorie 337

fnregffitrarea celor 1192 de eilemante turceşti în limba rniace.1do-romînă
de G. p,ascu (v. Dictionrwire etymologique macedo-roumain I, ... şi mai
au seamă II, ... Iaşi 1925). O menţiune deoseibită meri1tă şi fncercarea
lui Mihail Ceacllir ~ntitulat : Dicţionar gagauzo ( tiurco )-romîn ( 1938,
132 p.) care, î111 :fionc!, nu este deciît o prelucrare a vdcaibuLa.rullui ga1g1uz
al foJdor.istului Şli etnoignafolui rus V. Moşkov 157.
Jn; !iocheere la aoeastă problemă trebuie să swbUni:em cele mai SLIJS
arăfate nu SIÎint idecit vooaibulare turco-romine. Un a1 devărat Dicţionar
tv..w"c-romîn, asa de utill cercetărilor :isi'orioo-lingvisti1ce şi minorităţii
turco-tă tar·e 1din Ddbrogea, lipse.ş te in literntura noastrră didactică şi
stiirnUfică. I ntocmiirea unei astfel ide 11ucrări utile ca·d e Jin i.sarcina Insti-
1
tutului de iUngvistkă al Aca1demiei R.P.R. (Bucureştii).
In ţările romJneşti au *
fos.t ipreOOUjpă·ri serioase pentru cărţile popu-
lare de origine orienitală şi
ipentru foklornl turco-tătăresc, inc€1pind chiar
din LSecolul al XVII-iea .. Astfel învăţatul boi1er Udri~te Năsturel (c.
1600-1658) a tra1dus, dUJpă un text sl1avon, cunoscutuJl roman irnHan:
Varlaam şi loosaf ( 1648) 158 , oare are la bază o vedhe traldiţie despre
Budha.. Chiiar mai ~nai1rnte, 1poate încă pe la finele veacului a.J XVI-lea,
circula Ln 'literatura romiină veiche povestea lui A.rchiri şi An:adam 159,
una dintre cele mai' interesante 1paves·Hri or·ientale, ajUJnsă în ţările
ramineşti :Prin literatura slavă de SUJd. In seoolul all XVII-lea a pătruns
în noldul Dunărei cunoscutul roman indian Sindipa ( Syndipname) 160,
trecută prin fiHera araibo1pjersană ~ntr-o tradUJCern girooească încă în
sec. XJ-.lea. AceaLStă poveste a celor şa1pte Lnţe.lep~i. a rost nairată şi
de maistrul M. Saldoveanu in Divanul ,persian ( ).
Nici urn din cărţile .populare, ide origine orientală, .rru s-a bucurat
de o răspJ.nKHre aşa de mare ca minunafa colecţie de poveşti arabe, cu
fonrl irndia1n şi persan, numite Halima ,sau „O mie şi una de napţi".
Merită săi reproduioem dîteva rJ.nduri 1ale 1profesorU1Lui N. Cairtoja1n:
„Halima este una din ceJ,e mai frUJmoase colooţi1i ide pov·eşti pe t:are
răsăritul musulman, cufogind-o de la popoarreLe Asiei, a transmis-o Jit.e-
raturilor euroipene. E un ciclu de baS1me ·ferimecătoare, in oare, î:n lumina
mi!racuiJoşuLui oriental, apare lumea ID11păraiţilor din India şi Persia, a
Su:Itanilor dÎITl Caşmir şi a cali~ilor din Ba1gidaid, cu 1palate aurii, cu
viziri şi dervişi, cu haremuri şi eunuci, cu hog'i şJ moscihee, cu lamipa fer-
mecată .a lui ALaidin şi aNtea alte minunăţii" 161 • Se ştie că m:;es'ie poves-
tiru au 1pătruns în Euroipa ~mi1I1te de mijloloul secoluh11i a·l XVIII-lea prin
tralducerlle oriientalişWor kancezi A. Galalrid (1646-1715) 162 şi Petis
157 Ob;azţl narod:noj !Neroturl tiurskih iplemen (Prolben deir Valks.liiterntur der
hiTk~schen Sitămme X, 1904, 'P· 3-114).
158 Publioait:ă pentru ip.rima oară de geneirailul P. V. Năi&lurel (Buc. 1904, 300 p.) ;
v. şi N. Gantojan: CărţiJe populare in liieratura ro.mJne~că ,J (1929), p. 232-250.
159 Airrton Piann1 Jnvăţaitul sau înţeleptul Airchirie cu nepotu.I său A'11iadain. (Buc.
1850, 38 p.) ; d1r. M Gaster .a .publio.::it o versiune romînească duipă lillS. nr. 1784 (Bibi.
Aicad.), îin: JoumaJ of the RoyaJ Asiatic Society (1900, p. 301-319; v. N. Cantoj·an,
op. oit. 1p. 251-262.
160 Versiunea .r01IT11înească ceia mai veche es·te din 1707 (v. Ms. copie nr. 1436, în
Bibi. Acaid. R,P.R) ; 1pentru amănun1e şi comp'1etăTi v. 1N. Gartoj.an, 01p. dt., p.
288-299.
16iV. Gart.ojan, Hafima, op. cit. II (1939), p. 137.
Les M~M.es et une rouits, .con.fes arabes, itraduiits en franc;ai.s par ... (Paris, !7'.M-
1,62
1717, 12 voi.).
338
de la Croix 163 • I:ncepti.nld din ,a doua jumătate a iacestui veac, ele pătrnn
seseră şi în ţărille rorrrtîneşti, /prin fiUera veneţiană 164 • Primai versiune
rOIITiinească se daroreşte căl'Ulgărufoi Radiait de la mănîLS1iireai Hurezu
( 1782) 165. Pină ·acum deşi au a1părut aîteva ediţii m6l"eu iîmbună1:ărţiite 166,
totuşi nici una .n1u e>te bazată pe originaluJ. arab, ci ipe defoc,tuoasele
traduceri aipusene. Ar rfi ide dorit o nouă ediţie romtînească bazată pe
sp1eindLda editie a marelui arabist sovietic lulii lgnatiavid Gacikovskii
(rn. 1951) 167 •
Incep!inid ide p~ fa rnijfooul veacului 01 XIX-iea se ob.51erva lll1
interes special pentru 1uterattl!ra populară şi f01l1dorull turcesc. Aceasta
se observă maii; ales in opern lui Ant0tt1 Pa111!1~ care lfii.ind originar dt'n
S.Jiven, avea anumite c1M1oştinţe de limbă şi litenatură ipopulară tur-
oească. O 1dovaldă evi 1dentă ln acest sens cons.tituie Povestea Vorbei 168,
llilde o !intireagă iserie ide ,povestiri LSînt icu subiecte pur turceşti. Acest
lucru se observă şi în Povestea arabică 'Care, dUjpă cum î'Şi arată titlal,
este tot de provetnienţă ori®ta:fă. Fondul acestor ipOIV'eStiri, axate p~
teme orienta1le, Anton Pann le-ia avut încă tdin oopirrărie, deoarece dr-
cul:au tin viu grai in toată 1RU1rneili•a. Marele merit all lui Anton Pa:nn
este acela: că a. fo.st primul, în EurQpa, care a vers1iioat: Năzdrăvă
niile Lui Nastratin Hogea (1853). Perutnu această căriicică foarte inte-
res·aintă, care oorrţiine o co~oc.ţie minunată de anecdote, privind acest
erou comic al liteiraturilor orientale, autorul .a aivut, desigur, la 1nde-
rt1tînă prima carte ipopufară turcească, tilpărită ·lia IISltanbuil, Jn 1837,
sub titlul: Letaif-i Nasr ed-Din Hod;a 169, adică „Aneadotele lui Nasrn-
tin lfogea" (in cairaicter ar.a11Ye ). Faiptul că această primă eiCHţie romi-
111ească a fa.5t U11111iată de incă vre-o :z€ţe ediţii, pa,nă acum, ne arată
anecdotele... că s-au !bucurat de o mare circu:Jaţie la noi.
L. Ş ăi.nea.nu s-a ocu1pa t şi cu literatur.a pqpulairă t.u.rcă, publicind
Nastratin Hogea, .î;n: Noua Revistă Romînă ( 1899, m. 9). De asemenea,
163 Les Mi.Ue.s e.t un jour, conites persansi, traduits en fralllc;iais par„. (Paris, 1710,
5 wl.).
164 V. Legnam:I, Bi/J.licgraphie ~Ueniq.ue ou descr~ption raironnee des ourages
pul>Jies par des Grecs au dix-huitieme sitele I, Pi.aris, 1918, .p. 470.
165 Gherasim Gor:jan, Halima sau .povestiri mi..tholo.ghiceişti arăJbe.şti. Tom. I~IV
(f. I, 1835-1836, ed. II-a Buc. 1857"; Ion Barac, O mie şi un.a de 'fWPfl, Is.torii ară
beşti sau Hallima, întîiaşi dată tradusă din nemţeşte, voi. I-Vrn (Br.a.şov, 1836-
1840) ; dr. M. Gais.ter, în Chrestomaţia romînă... (Buc.-Leipzig, 1891) ; I. Ralet, Ha-
tima, Poue.s.tiri lfradwse după A. G.all.and (Buc. 1894) ; Emia Qî.11leanu a tra1dus opt
nQpţi, în: Biolioteca romînea.scâ Enciclopedică nr. 7-8 (Buc. 1908) ; AmWl Marcu,
H{J}~ma sau paues·tiri din O mie -şi u.na de nopţi, traducere dLn hlmba germamă (Buc.
L a.) ; are o foaducf'Te şi .dr. Andrei An~1aUfy. Liviu Rebreanu : O mie şi .una de rwpţi.
operă compiletă„. (41 ,nQp.ţi) (Buc. I) ; M. Saidoveanu, Pove.siti:ri din Hailima (1936).
166 Arniuicesc Mythologhicon... (Br>aŞO'V 1782, 3 voii. şi Arobican MytoJoghicon.
Povestiri m~thologice ară1beşti sau Ha.Jima, a lui Raf.ai), .igumenul Hurezului ( 10 a·U-
gust 1783).
167 Tîisceai i odnoi ncci (Lei[e-i Lei'l ve elf). Eid. Acaidemioa, 193&-1940.
168 Pr.ouerburi sau Povestea Vorbei. Cuilese de Anton Panin (Buc„ 1853, 168 p.).
Pooestea uorbei, ed. Il-<a compllet.ată şi •i1lustrată. Cu o Introducere ide dr. M. Ga:ster
(C11alwa, 1943).
169 CupirLnJde numai 125 de .proverbe. Cel mai vechi manuscris (Ley·den, nr. 2715).
care 1n 1625 .se găsea dieja lin mîini;Je un;ui European nu .avea d.ooît 76 de anecdate
(v. .art. N.asr al-Din ide Fehirn Bajrakltarevic ·în Ene!. fal . .t. III, 936--938).
339
.0 publicat : Jocul păpuşilor şi raporturile sale cu farsa Karagăz (Buc.
1900) studiu, ca•re a flo.st a1pr,eciat iîn ,străinătate la justa va valoare 170•
N. Iorga s-a OC1JlPat ide asemenea şi cu literatura 1pqpU1lară tur-
'Cească, traducînd o frumoasă colecţie de Zicale turceşti ( 1909 ), tn
seria „Inţeletpdunea pqpoarelor" 171 . Preocupări serioase a avut ş1i lon.
Pentz, caire într-un artiicol Fof clorul şi poporul turcesc (fo : Viaţa Romî-
liească. 1913) trece în revistă o serie de probleme de ordin teoretic.
învăţătorul Ion Dumitrescu a ,publicat o frumoaiSă rolooţie de fol-
clor tătăresc şi turcesc din satul P e r v e I i (Dobrogea) 172 , care însă
este lip·sită .de o bază teoretică. Acelaşi lucru se poate spune şi de alte
.prooucţ·i.i ·poq:iulare ale popoarelor orientale 1publkate Ln diverse reviste.
*
Se poate vonbi de o contribuţie romînească nu numai in turicologie,
ci şi :îin alt.e domenii .ale orientali1Sticii ca semitologia (a<raibistka şi
ebraistica ), îndologia, iranologia şi armenistica, bineînţeles in proporţii
mult mai modeste.
lnainte de a sohiţa acti:vitatea orientaliştilor noştri în semitolop)e
ad•itcă î,n air.albiistkă şi ,ebraistkă, amin Hm că AnUm lvi-rianuJl (m. 1716)
a infiinţat Ila Sna1giov, ~e la sfaşitul veacului al XVIl-lea, prima tipar-
niţă în caractere goor.giene. Datorită adivităţii t~pografice a lui Antim
tn Ţ.ara Rorninească şi a ucenicului său Mihail lstvanovid in Georgia
.care au tipărit o serie de cărţi în caractere georgiene 173 , au fost puse
barele irelaţiifor cuHurale între Principatele romîneşti şi regatt11l Geor-
·_giei, relaţii care luaseră o mare arn~Joare cu tiimpul 174 .
Un alt merit al lui Antim a fost 1ntiemeierea, pe la 1700, şi a unei
tiipografo cu caractere ar:abe. Cu ajutornl patTiarhwlui Anfiohi.ei Atha-
natSie al IV-lea Dalbbas, oa&pete Ln ourtea lui Constantin Brîncoveanu,
au fost imprimat·e in Ţara RomîneatScă două cărţi de rit bisericesc. în
greacă şi în arabă, un Liturghier (Sna·gav, 1701) şi un Ceaslov (Buc.
1702) 175 • Este reţinll't că acestea anticipează a1proa1pe cu lirei decenii
introducerea tiparului arab în Turcia de renegatul transilvănean lbra·
hiim Mti1tef.erric1a 176.
170 A fost utilliz.ail: de orienbaHstul Georg Jakob, în : Das tiLrkischen Schattenthea.!er
( 191 O) t11aid. şi în ·germa.nă de Ig. K.unos. în Rev-ue orientale ()OUi" les etudes ouraio-
I
o!Jaique (B.udapes.t, 1900) . ·

· 171 J. A. Decouridema'!lche, Miile et un pro.uerbes iitrcs, recueiillis, traduit et mis
en- ondre (P,aris 1878, VI.I + 122 p.).
172 I. Dumitrescu: /nsemnări despre Tătarii din satul PIN'uelia (corn. Tail-îgeac),
i!n revisba Anale.le Dol>rogei l, I (1920), p. 154-157; ibLd. II, 3 (1921), p. 115-128etc.
V. N. Cartojan, în : Rev. hist. S-E XV ( 1938) ,. ·
173 EuangheUe in georgiClnă, tipărăită de Mihail lstvanovici (Tif.\is 1709) (v. I.
-Bi.a.nu şi N. Hodoş, Bibil. Rom. Veche l, 543-547 sub nr. 157) ; C(}JfJe de rugăciuni...
(Tif1Uis, 1710) (v. I. Bia.nu şi N. Hodoş, Bibl. Rom.· Veche I. 483--484, sub nr. 161);
Eerowl în Blana de Tigru de poetul Şota Rusta-Veli (Tiflis, 1713), etc.
174 V. 1art. Legăf,unUe Ţărilor Romineşti cu Georgia (Amtim Ivireanu), în ~ev.
Studii... IV/4 (1951), p. 131-163.
175 V. C. E. (erbkeanu), Pre{eţe.le de la liturghierul elino-arab, scrise de Athana-
.sie, fostui paitrLarch a.I AleXiandriei, în rev. Biserica Ortodoxă Romînă ( = abr BOR),
.IX (1889) ; I. Bianu şi N. Hodoş, Bibi. Rom. Veche l, p. 423-433, sub nr. 130).
176 V. al11:. Ib11ah~m Miuteferrikia, în Eru:il. Jsl. III (1936), p. 831 şi mai cu seamă
,E11JCl. lsl. II ( 1927), p. 465-466; despre introducerea tip.am'lui în Turda v . .Fr. Ba·
binger, Stambuler B.uchwesen in XVIII Jahrhundert (Leipzi~ 1931) şi Selim Nuzhet
Ger~ek, Twk matbaciligi I (lmprimeri.a turcească (lstambuij, 1939), etc.
·340
Athanasiie IV Dabbas şi după pleca<T·ea sa cHn Ţara Romînească
( 1706), ~mprim~nd ou ajutorul acestei tiparniţe de origine rominea:siră
o serie de că.rţi pentru orientul musulman 177 • Atpoi, AlbcluUaih Zakher
( 1648-1728), nou.I ei director, a schimba·t destinaţ.ia a1cestei ti1poigrafii
romfoeşti, punind-o în slujba oatolicilar .din orientul musuilman.
Mai tîrziu, sUJb domnia ltJ.li Co11JStantin Maivrooon::lat in Moidova.
patri.arihul Si!rvestriu al Antiohiei (1696-1766) a desfăşurat !În ţări·le
romineşt.i, mai cu sea:mă intre ani,i 1745-1747, o bogată activitate eul•
turală şi· religioasă, tilpărirul o serie de cătj:i arabe destinate p.ootru
Orient 178 •
CcrcetăiriJ.e ulterioare, cu pri,vire la tipăriturile romîooşti pentru·
araibi·, au sublinia·t importanţa lor pentrtJ.1 re!a~iile culturale dintre ţările
romtîooş·ti şi orientul musulman 179 • Cea mai serioasă dintre acestea., e5te,
da5i gur, contribuţia adusă de profesorul Dan Simonescu în colaboraire CU·
1
anabul Emi·l Muracade, printr-o broşură foarte interesantă : Tipar romî-

nesc pentru Arabi în secolul al XV/11-lea (Buc. 1939, 39 rp.).
Tot .ÎIT1 această ordine de idei amintim că i!n veacul al XVIII-lea
( 1701 şi 1768) a:u fost impdma·te in Ţ1ara Romi.ne.as-că şi cărţi în
limba tUTCească, daT cu caractere glfeceşti 180 • Importanţa lor din punctul
de vedere a·l relaţiilor cultura1le cu Orientul, de asemenea a fost
senmaliată 181 •
I n oeea ce ipriveşte tiiparnl .aifl!Tlenesc şi eb.naic, la noi, au fost intr~
du.se mai t:îrziu, înainte de mijlocul v.eacului al XIX-iea (1830-1840)_
Nu es'ie cazul să ·irnistăm, aici, asupra aicestor tiipărituri oriental~.
deoarece au prea puţină legătură icu cultura ro1TllÎJnJ€ască.
Revenind la cercetările ·arabhstke amintim că 1primeile tradu.ceri
romineşti din interesanta călătorie a patriarhului Macarie de la Aliei>'
la Moscova, prin MoLdavia şi Ţara Rornîneasică ( 1652-1659) 182, au
177 Ps(JJ!tirea arabo-eJenă (Alep., 1706), Penticostarion (Alep., 1739), etc. (v. Bi,1m.li
şi D. Simicmes.cu, 1în Bib.f. Rom. Veche IV (1944), p. 33-34, •S.Ub nr. 41 şi p. 38-40~
sub nr. 47). .
178 Cartea CIJfbitrul adevărului şi dreptăţii. T!'aiducere în ilimba ambă de Silve$tru:
(laşi, 1746) ; Eustatie Argenfo, Manual .contra in:fml-ibiJUăfii pa.pei, ·tnaducere în
arabă de„. Iaşi, 1746 (v. I. Bianu şi Dain SÎIIIlionescu, Bi/Jl. Rom. Veche IV, p. 66-67).
179 Al. Papado1polu-Cialirrnaohi, Un e.pisod din istoria tipografiei în Romtnia in : An.
Ac. Rom. mem. Secţ. ist„ s. III, it. XVII (1895-1896), p. 147 şi unn.; Issa Al. Mua-
luJ, Tipografia arabă a Romîniei ortodoxe, îni: rev. al. Numa. III (1911), ·P· 44---'-56;
Pr. R•adu Vasile, Mănăstirea Sf. Spiridon şi patriarhul SUvestru al Anitiohiei, în :
Rev. Ist. Rom., III ( 1933), p. 11-33; Th. Holba,n, Tipografii şi cărţi armene.şti (adică:
ariabe) în Ţările. Romîneş.ti, în: Arhiva nr. 43, (laşi, 1936), p. III şi urm.; Aurel
Dec.ei, Din tipărituri!-e orientale la Biucweşii în secolul al X.VIII, ţn: Rev. Ist. Rom..
xv (1945).
180 Proschinitaru/ lemsalimului şi a toată Palestina (Buc., 1701), tipărită de Se-·
raphim al) Psi·diei (V. I. Bianu şi O.an Simionesou, Bibi. Rom. Veche, IV, 1944, p. 28, .
sub nr. 34).
181 Const. C. Giurescu, Prime1le cărţ'i turceşti imprimate fa B.uc.ureş.ti (Livres turcs
imprimees a Bucarest) (1701 şi 1768) în: Rev. Ist. Rom .. voi. XV, fa.se. III (1946),
12 p.
182 M. Kogălniceia.nu, Călătoriile Arabului patriarch M(J;carie de la Alep f.a Mos-
cova, în rev. Arhiva Romînească l, (Iaşi, 1845), p. 187_.:.221 ; Const. Negruzzi, Călă
toriile arabului Patriarch Ma.carie de ,fa A1lep la Moscova prin Mo.tdova ·Şi Ţara ~a
mine.ască, în: Arhiva Romînească, II (1865), p. 146-164; Bogdan P. Haşdeu, Că/ă.
t.oriile arichtdiaconului Pau,/ de AUepu şi Ţara Romînească, în: Archiva f:;;fori.că a Ro-·
miniei, I, (Buc. 1865), p. 59-111 ; Călăitoriile patriarhului Mocarie de Arotiohia în Ţă-'
rile Romîne, 1653-1659 de Emilfa Ciora·nu (Buc., 1900, VI + 270 p.) ; Un fragment
a ·tradus mai 11nainte şi N. Iorg·a în An. Ac. Ro.m. Mem., secţ. i:;;t., s. III, t. XX şi XXr.
34f
fust făcute dll/pă trardUJCeri străine, rîn special duipă orienta.tistul F. C.
Bel.ifour 183 • Primul care a ţinut seiaima de textul original a fost cUJ1ooeuitul
seimito!Qg dr. M. GasteT în: Descrierea bisericii Trei Ierarhi din Iaşi
de Paul Aleppo, traducţiune din arăbeşte, cu o tabelă litografiată
( 1,883) 184 , un lfiraigiment foairte inter.esant tocmai Ja. calf1e renunţase F. C.
He!Uoll!r din caiU-?Ja unor dificultăţi de Jimbă.
Gh. Pqp~u-Ciocănel a faibrkat, dUipă textul amb, o versiune
romînească ,ajproa!Pe camp1'etă : Călătoriile patriarhului Macarie în Va-
lahia, Moldova, Tara Cazacilor si Moscova între anii 1652-1659
(1909) 185 şi .aua' !f:rianceză du,pă .mainustTisele araibe (Noo. '805-808)
din B.riitisih Muiseum Ambele sînt destul de defectuoase fiind baizate mai
mult ,pe traid:ucerille lui F. C. Belifour şi Emilia Cioranu, .<lecit pe
origLnalul amib. De fapt cea mai iblll!1ă traiduoere a•parţine cunos1cutului
ar.aibist dir. VaLSiile iRadu, fast iprofesor universita•r, Voyage du patriarche
Macarie · d' Antioohe, avec text arabe et traduction fram;;aise... (Paris,
1930) 186 • Autorul, care a dat idovaidă ,şi Jn alte lucrări că este un man
ar alb ist şi ebra i:S t 6 , .fii.fnd siumpriins de moarte ( 1943 ) nu a rpu tu t da o
tr.alducere iintegirală, lirpsind tocmai par.tea care ne .interesează mai mult.
Un:ele oompletări se rpot !face işi din excel•entelle tra1duceri şJ s,tudii ale
marelui I. I. Cr'aicicovsohL 188.
Interesanta călătorie a llui Macarie, descrisă de însoţitorul său a1rhi-
diaconul Paul de Allep, merHă o traducere ,integrală şi de o calitaL~
mult ma~ bună, deoarece ne dă posibilitate să •ounaaştem obiceiurile po-
rporiul1ui romin ş.i ale cU1rţil10r ilui Vasile ,Lupu şi Matei Hasarnb. In
acelaşi timp, aici, se descriu, adesea cu un 1lux de amănunt'e, evenimen-
l'te~e ciQnJOOmi~aine, Joca4'ităţ1le, o:bkeiurile iş.i morawurile locuitorilor.
arhitec•tura şi pidur.a clădirilor ş.a.m"d. 189.
Im aceaistă ordine dre· idei merită să menţiionărn interesanta broşură
a 1lui George Baiştt.lire.sicu : Cifrele arabe. I stor icul şi originea lor. Armo-
nLa. .lor Hlosofică (Buc. 1901, 30 ip.), foarte ipuţin cunoscută fa noi.
O impor~anţă idoosabită merită opera fostului oonferenţia!f univ. dr.
SHvestrn Octarvi.an lsopescu: Coranul, traducer,e dUJpă originalul arab
(Cemăuţi 1912, 538 p.). In 1partea introductivă, aurtorul face analiiza
critică ,a unor opere străi:ne, ~ăiră să ştie că a avut două veacuri mai
frna~nte ,un ·i:lustru 1prndeoesor ~n D. Cantemir, care a lăsat lUJCrări de o
mare ipu-dfunzime î:n legătt.liră cu Coranul. Urmea1ză o sumară descriere
geograNcă a Arabiei, rprernm şi situaţia ei pdlitkă, etnogr.a!fkă, sodală
~i ;reli.gioa1Să plină la a:Pari1i·a •rui Muhamrrne<l. De aid, se poate face
o ridee sumară asupra rondiţiHo.r istorice în care a •apăl!"ut .islamul în
~hea Amlbie. I.n ceea 1ce pri:veşt·e traducerea riomînească a. Coranului
183 The TmveLs of Af,acllJfiUJS, P.atriwch of A.ntiochia (London, 1836), 2 voi.

184 Ln Revăslta de istorie. Arheok>gie şi Hto.logie, Dir. Dr. Tocilescu, I, (Buc.,
1883), p. 41'5-417.
185 V. Bwletvnal Soc. Geografice. An. XXIX, t. I, 2 (Bll'C., 7909, 73 ip.).
186 .Bd. flnmi,n, mdot, în : PakoLogia Oriental.iis.
187 V . .m:en:zrila lit11i C. C. Giuresou în: R(Jf)iisf. I.st. Rom., I, 1, (1931, p. 421-424).
188 O.pisCDlliki, P,wteşestivia Ma.oorija lnttohiiskogs kak .pomiatnik arabskoi Georgia
/We.skoi ,/iteratumî i kak is~ocinrc dlja istorii rossi XVII veke în rev. Sooet. Vostoko-
uedelLii.a Vi (1949), ·p. ·125-196.
199 N. loog;a, ·de aJSemellea, s-<1 ocupa~ cu călătorii orienllaile sau cu anumite că
lărtooii lin Oriient .
.342
de dr. S. O. faopescu, priivHă îlI1 ansamblu, ipoate fi considerată ca
una dinbie cele mai reuşite P'ină atunci.
Cu ocazia aniversări,i a 900 de ani de La moairtea marielui medk-
giinditoir oTiiental A,vi·cenna Dr. V. Gomoiiu ,a 1publioat un articol destuJ
de documentat: lbn Sina (Avicenna) (Birăila tip. Presa 1938, 31 +
57 ,p.) 190.
De aisemerna, treibuiesc vaforHkate cele două Gramatici a limbii
arabe, pă.strate în manuscris, una aparţinînd lui Const. ,Popescu şi
alta lui Oh. Pape.scu-Ciocănel 191.
*
Co.ntrihuţi.a rom1neas!Că este mult mai bogată Ln domeniul studi•Hor
ebraice .şi a ifilologiei biblice. Aceasta se datoreşte intr-o mare măsură
înfiinţării Facultăţiti ide Teologie din Bucua-eşti ( 1881,), unde a avut
loc predarea studiului biblic şi mai cu seamă a limbii ebraice 192 •
Adevăraţii ipioneri ai ebrai.stidi romîne au fost dr. Nicolae NITZU-
LESCU (1837-1904) şi Gher,asim TIMUŞ PITEŞTEANU ( 1847-1911 ),
care au predat la Facultate limba ·ebrnkă, arheologia bibilică, şi exe-
geza. Primul a rămas cunoscut 'Prin : Elemente de gramatică a limbii
ebraice (B.uc. 1877, 187 ip.), iar 'al doHea prin: Note şi meditaţiuni
asupra psalmilor (Buc. 1896, 3 vol.), ~unidamnetate pe text!e ebraice.
Canoomitent cu .aceştia a ,adirvat fn Bucovina profesor dr. Isidor Onciu
c·aire, printre altele a 1publicat : Manual de arheologie biblică (Cernăuţi,
1884) şi un Manual de introducere în sfintele cărţi ale Testamentu!ui
vechiu .( 1889) ambele bazate .Pe texte ebraice. Urmaşul ace.stuia a fost
orientalistul ipraf. dr. Vasile TARNAVSCHI (1859-1938) un foarte bun
ct1JfJ051Cătar de arabă .şi .ebraică. Aicesta a lă'S'aJ o serie de studii bim
documentatie ca: Din Viaţa Patriarhilor. Studiu relativ la istoria biblică
a Testamentului Vechi ( 1902) ; Der prophet Haggai. Ei:nleitung und
comenta'!" ( 1900) ; Geneza. Intmdiucere şi comentar ( 1905-1907) ;
Levitic ( 1913).
In .acel'aşi tilmp cu ipinma ebraişti romîni a inc~ut să ·doof ăşoar~ o
fobri,lă actirvitate marele semitolog dr. M. GASTER ( 1856-1939). s~
ştie că acest faimos ebraist a. inaugurat, în Romînua, cu Mishna-Aboth
(Gi:wgevo-Buc. 1881, 102 rp.) criticai 'tex~elor ebraioe, pu:nind bazele
stUJdiiilor talmudice. Di!Ilr cauz,a împrejurărilor politice şi i.sociale din
Rominiai 'a fo.st furţat să-şi (C'Ontil111ue cea rrnai mare parte din 1a1ctiivitatea
sa ştifaJ\!iifică in străinăt'ate (Anglia), unde a puiblic3't o !bogată serie
de studi~ care iau cO'Tltdbuit ila 1pirogresul stUJdiilor orientale 193. Aşa de
pibdă documentatul istudiu: La litterature samaritaine din Enciclopedia
islamică IV (1934), p. 128-134 + sup-liment (16 p.) a fost soris de
M. Gaster. ,
190 Conferiintă ('articol) 1publica-t ,în volumul comemorativ: „Biiyiik" Turk N'lozof
ve · Hb. iisrba1d.i lbni Sina ... , ·Istanbul, 1937, p. 21~55. .
Des.pre ibn Si.n.a v. Encl. lsl., li, (1927), p. 444-446.
191 Prima se gă,seşte 'La l.T1Jstiitutul Teologic, i1ar a doua se pare că este pierdută.
192 V. Reigul"1Jrrvend1ul FacuBăfii de Teologk, în : Moni,for.wl Oficial m. 56, di.n 24
iunie 1888, retipărită î11 rev. BOR., XII, 4, ( 1888), p. 225-230 şi BOR.. XVII, ( 1894),
p. 840--843.
193 V. Eliisa:betha Mănescu, Dr. M. GOOÎ'er. Viaţa şi oper.a ro, (BlliC., 1940, l 13p.).
343
Umrnsul lui N. Nitiziule5cu a fost 1profesoru1l dr. I. Popescu-Mălăieşti
( 1874-19S3), oare 1priin cercetările sa1le numeroase a dat dovadă de
Cllllloaştere perfectă a gramaticii ebarke şi a studiilor auxiHiare ca :
Aramaica şi siriaca. P1rintre lucrările sale mai ·importante amintim : 1.
Pentateuhul (Buc. 1904), 2. Limbile semite. Studiu istorioo_,filoloRic
Buc. ( 1904), 3. Gramatica limbii ebraice şi biblice aramaice ( Bu<:.
1904), ed. II-a revăzută ş-i aidălll.gită sub titlu:! de Elemente de gramatica
limbei ebraice (Craiova, 1921, 258 ,p.) 4. Exerclţii de gramatică ebraică
(Buc. 1927, 88 p.), 5. Cartea proverbelor lui Solomon (1929), Supra-
scrierile psalmilor, ek. Numărul acestor scrieri, bazate pe texte ebraice.
este mult mai mare, dar nu este aici locul cel puţin să le menţionăm HM.
Dr. CoiflSt. Popescu a mai publicat şi o Gramatică a Limbii ebraice
(Buc. 1904) foarte căutată de istudenrţi peninu ex!pW1erea sa olară. Tot
rn vederea ocupă.fii cafodrei de ebraică la Fiawiltate şi profosorul M. I.
Mihăilescu 0 s cri•s o Gramatică a Limbii ebraice (Buc. 1904 ), greu :i~
1
procurat astăzi.
Ca iinoheere amintim că o s.erie bogată de articole, studH şi recenzii
ca.re tratează despre viaţa voohilor e briei şi alte popoare orientale,
sUJb diverse as1pectie, au mai fost publiicate în di'Verse reviste 195. Trebuie
să siublliniem însă că o latură negativă a ceroetări·lor de acest 1caracter,
jn general, sini bazate pe concepţii idieaiti1Ste, aidesea îmrăluite de mis-
, ticisrn.
*
In schimb mult mai modestă este contribuţia noastră în indologie.
lncă in prima jurrnătate a veaoului trecut era un oarecare 1!nteres
pentru gfa11dir.ea if11Cli,ană. Aceasta ne mărturiseşte broşuna lui lanUJcu
Buzia, Filosoful indian sau chipul de a trăi cineva fericit în societate
(Iassy, 1834, 2 + 48 p.), care aire la bază un text !franoez. Se ştie că
marele poet Mihail Emineis cu 196 şi frwăţafol B. P. Haşdeu s-au inspirat
1
194 BibliograHa opereilor V. La Pr. H. Ro·venţa ; Ioan Popescu-Mălăieşti_ .. în revista

Studi! Teologice Vil (1938-1939), 1p. 326-352. C€1le mai bmporta.n:te sînit: O mică
e~cur.sie GJSupra cărţilor canonice î·n Vechiu,[ TestlIJment (BOR .• XXV, 1901, m. 8 şi 9;
ibid XXV 1902, nos. 2, 3, 10 şi li!); lmpăţlrea. 1nmpului ,fa Ebrei (ibi>d. nr. 8,
p. 931-950). etc.
195 C (a.Hstrat Orlieanu) : Iosif Flavii, mare scriitor iudeu (v. BOR., XX.IX, nr. 6,
(1900), p, 481-504) ; Cremaţiunea după Biblie şi 'iradi.ţiunea pop()(])f'elor vechi (v.
BOR. XXVII, 3.1903, p. 241-257); Limba ebraică (BOR., XXIX, 3, 1905, p. 225-
241 şi nr. 4, p. 460-476) ; Locuinţele oechilor Ebrei (BOR., XXX, 8, 1906, p. 87-
88) ; v.iaţa nomia.dă a vechilor Ebrei (BOR. XXXI. 1907, nr. 3, ,p. 315-326, nr. 4,
p. 442-451; nr. 6, p. 552-552; nr. li, p. 1281-1291); Agrfou/.tura la Ebrei (BOR.,
XXXI, 1907, nr. 7, p. 763-775) ; Legumele 1la Ebrei (BOR., XXXI, 1907, nr. 8.
p. 91~914); Arborii şi copOJcii la vechii Ebrei (BOR., 1907, nr. 9, p. 10009-1021);
Carooterul Evreilor (BOR., XXXI, 1908. nr. 2, p. 194-199) ; Săraâi şi cerşetorii la
Ebrei (BOR., 1908, inr. 3, p. 305-311). Antele la Ewei (BOR., 1908, nr. 11, p. 1256-
1264, e'l:c.), ek
C. E(erbiceanu) : Credinţa la Ebrei în nemunirea sufletului (BOR., 1888, XII,
nr. 5, p. 353-361 şi m. 6, p. 437--446) ; Muzica la Ebreii ve.chi (BOR. XIX, 1897,
nr. 12, p. 785-796), etc.
M. P.: Elemente ebraice în limba Noul.ui Testament (BOR„ 1909 şi 1910, no~. 7
şi 8) ; Fabuf.a şi Parabola în Vechiwl Testament (BOR„ 1910~ nos. 5 şi 6) ; Seclele
religfoase în Asia Mică (BOR., 1907, !Ilr. 8), etc. Un număr consideriahil de astfel de
articole şi .Studii sînt publica1e în rev. Candela (1874-1938), şi în Situdii Teologice.
(1929-1940), etc.
196 Nirvana ...
344
din literatura hindusă. Primul indianist romîn, ~n ardevăratuil sens :ii
{'.UVîntului a fost prafeso.!iul V. Georgial!1J, un imaire cunoscător al limbii
1
,
sansorite. figura acestui va1saint i'lldolog este evooată de prof. T. Ior-

dănescu, unul dintre elevii săi, într-un 1artiool întitulat : Un orientalist
român. Amintiri despre V. Georgian, ('în rev. Conv. Literare Anul XLI,
1907, p. 825-829). Amiintim că L. Şăineanu ca stUJdent al Facultăţii de
Litere din Buc. a UJ.'1mat cursul ·de sanscrită ail profesotlului V. Georgi1n
(1882-1885). De asemenea, Th. Iondănescu-Focşani a pUJblicat o serie
de articole pir~vitoare la lHerntura indiană şi lumea chal1dekă, dintre
caTe una este intituliată chiair Orientalia 197 •
Preocuipări serioase în legătură cu religia, instituţiile, literatura şi
cultura indiană au avut rd1r. V. Găină 198 , poetul Gh. Ooş.buc 199 şi l'oan
Mihăkescu ( Irineu) 200 • Contribuţia ,lior, Jnsă, este lipsi.tă ide originalihte
din cauza ounoaşterii .insuficiente a littnbii şi textelor sanscrite. Din
a~est p:unct de vedere merită o menţil\.1.ne specială contdbuţia originală a
profesorului Thoophil Simenschi care, între 1931-1945, a piublica t citeva
articole interesante ca : Originea universului în concepţia indienilor şi
grecilor (Buc. 1936, 23 ip.), precum şi o serie de traduceri frUimoase din
limlba sa 1 ncrită 201 • Acestea din urmă au fost a1prieciate nu numai de ceti-
torii români, ci şi de sipeci!aHştii străini 202 •
Desigur, mai s înt şi ai1ţi indologi romîni, buni cunosdto.ri de
1
limba sanscrită, despre ai căror 1actirvitate inu este Locul să wrbÎlm

aici. Amintim doar numai pe Roşu, un tîinăr foairte promiţător p-entru
progresul .indianisticid romlÎne.
Aici, se poate incadra ş.i bogata serie ide contribuţii iau pri;vke la
viaţa ţri:ganilor din Rominia. Incepîm cu sturdiiul lui M. Kogăfaiceanu:
Esquisse de l'hisfoire, Ies moeurs et la langue des Cigans (Berlin,
1837), iîn care se sohiţează viaţia. ţ.i,ganilor din MoLdlova cu un vocabular
de 700 {'.UVinte ţigăneşti, şi p'înă la cunosouta monografie a profesorului
G. Potra : Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din Romînia (Buc. 1939,
380 p.) au fost scrise o serie de lucruri ~nteresa:nte. Ele prh.ne.sc, în
general, istori1a, limba, literatura, muzica, idatirni:le şi obiceiurile ţiga
nilor 203 • T:relbuie să recunoa-ştem însă că cele mai multe sînt liipsite .de
bază ştiinţifică.
197 V. rev. Conv. Literare, An. XLI (1907), p. 989-999 ş. a.

198 Budismul şi creştinismul (1906), Exrl:r.as din rev. Can·dela (1904-1906).
199 Antologie siansorită (Criaiova, 1897) ; Sacontaila, t:naiducere după poetuil indi,an
CaHdas.sia, (Buc., 1897) ; Rig-Ved,a, Muhabarafa, Ramayaina, etc., (v. Conv. Literare,
XXX/2, 18ţ:jfi, p. 1-4 şi urm.). ·
200 Epopei.a .tui Ghilgameş (Buc., 1920, 123 ·p.) ; Legea lui Manu sau instituţiile
civi.le şi religioase ale J.ndiei, (Buc., 1920, VIII + 424 p.).
201 P{JJfl,cia tantm. Cele cinci cătr\i ai!e întelepciunii (Ga'ftea III, IV, V), (Buc.,
1
1932-1936); Povestea lui No.la. Episo,d din M.uhabhara.ta, (1937, l + 83 p.; Katha-
U,panişad, (1939, 20 p.); Pururavas şi urvaet. Ba1sm indian, ăl938) ;Murvdaka Upa-
nişad (1939), 14 p.); Bhagavadjita, (Buc., 1944, 110 p.), etc.
202 Thoophil Sime,rnschi V. Recenzii ptdJi/;,caite de awtori romîni şi străini a.mpra
lucrări.for me.fe, (1936, 7 p.).
203 B. Constantiinescu, Probe din limba şi literatura ţiganilor din Romînia, (Buc.,
1878) ; Pop. Reteganul, Ţiganii. Schiţă istorică (Bl·aj, 1886) ; D. Dan, Ţiganii din
Bucovina, (1892) ; A. Candrea, Influenţa ţiganilor 1JJsupra litemturii poporane rom.ine,
în: Revista Nouă, VII, 1894; C. Nicolaescu-Plopşor, Din istoria ţiganilor, în: Ziarul
ştiinţelor şi călătoriilor. - dec. 1921 şi mai cu seamă 1\1.uzica ţiganDlor (ibi,d., 19 mai,
1923), ele.
345
In ceea oe prirveşte oontrriibuţia romiooaiscă tn i:ranologie este şi
mai modestă. Din relatările lui Th. IordăineS1cu .aJlă1m că ~ndianis.tuil V.
Georgiafl a lăs1 at, IÎtrl manuscris, o oiperă importantă: istoria literaturii
persane şi triaid:ucerea operei poetului Omar Khayam, 1pe care din mo-
destie nu Je-"a :publi:cat. De fapt nici regilmul bunghezo-moşieresc nu a
aconda:t atentiia cuveni.tă studiilor orientale. Din cele Iiealiz·ate, adică
tipărite mentionăm traduioerea cunoscutei poeme !Pernane a şeichului
Moslim ed DLn 1Sa:'dii :diq Şi1raz (1193-1292) :inititiullată Gii/is.t{J,n
~,Grădina tiranda·fkiJor" de Oh. Pqpescu-Ciotănel 204 , a unar fraigme:nte din
Quat'i'"enele Jui Omar Khaiam 205 , a unui important 1pasaj idin cronica per-
sană ia lui Ra.şid 1 ad~Din ( 1237-1318) de T. Hotnog 206 , pr1vind ţara
Kara-Ulag 8idocă „Valahia-Neagră". Acea.,sta nu se relferă îilJSă la Mol-
dova ( osm. Kara-Eflak), ci la banatul de Severin. A. Oece, Asupra unui
pasagiu din geograful persan Gardizi (Buc. 1936 ), etc.
Singura contribuţie romînească din domeniul ironologiei, fără a fi
fundamenta.lă .pe textul persan original, aparţine luf Al. Stamatia1d, înti-
tulată Catrenele lui Omar Khayyam (Buc. „Cartea 1 Rominească" 1932,
87 p.). După o piivire de ansamblu asupra vieţii şi operei marelui poet
t;>i învă.ţat tadjk, uf'mează cunoscutele Catrene ( rubiyat ), (ip. 29-68)
în anexă (p. 69-86) are „note şi lămuriri" asU1pra tenminologiei persane".
In sc:h:im1b oele din domeniul aTrnenisticii siint mai nutrneroas~e si
prezintă o valoare mai maire idin punct de veldere ştiinţi!fic. Un prncursor
al studiiilor a,ranene, la noi, a fost moLdO'Veanul Gh. Asaclli (1788-1869),
sub a cărui îngrijire au ap.ărut primele trei 1cărţi armeneşti, avînd un
1
<::arader didaotic 207 . Pr. Di:mHrie Dan (Lujeni) ne-a lă!sat o c·airte foa:te
int.eresa:ntă Armenii orientali din Bucovina ( 1891 ), 1n care se tmtea.tă,
pe lingă vechillmea a01menilor din Nordul Moldovei, obiceiurile lor pro-
fane 208 . iE'l mari are cîteva contiriibuiii de o :reală valioaif'e!, :Privind trecutu:!
a[lmeni:lor idin ţările romlneşt'i 209 . Ast1fel de ipreactJlpăiri iau aivut Şli a.Iţi
cercetătaricaMekîhesedec 201 , Gr. Goilov 211, Gh. Ohi1bănescu212, Gr. Bui-
diu 21 a .ş'i Gr. Avakian 214, ,care au aidu.s unele rontrilbu1iii, serioase iln
204 Blc., .19112, 162 Jl'-, Despre ,pootu1 S'aidi 'V. Encl. J.sl., IV (1936), p. 37-40.
205 In di.verse ['eV,iSite (AroaJ/eJe Dobrogei, Conv. Literare, etc.).
206 „Bezeren-fJam" din cronica perronă a 1ui Faze[-U,!Jah-R«h~d, (l1aşi, 1919, 24 p);
v. şi V. Bogrea, Recenzia .Lucrării lui J'. Hotno,g, în Anu.ar., J.st. Cluj. I, (1921-1922).
p. 382-388.
287 Cheiu;[ .ceitirii Uterelor mesrobiene (anmeineşti), (laşi, t. .Up. „Alhina", 1847) ;
Cart.e de rugăciuni, l1aşi, Up. „AllbLna" şi Dogma oreştinească, laşi, tip. „Albina",
1847.
2oa A :apărut şi în .rev. Can1dela (1891-1892). Recenzai! de iGh. Ghrbănescu, î·n
Arhtva Soc. ştiinţifice şi liJterare (I.aşi, III, 1892, 1p. 114-127).
209 Dări de seamă asiu.pra cei/or patru evanghelii, /'TUUl.UScrise armene (Ca.n,IJeia,
An. XV, nr. 4, (1896). p. 114-127); MonofisJ"iismul ln biserioa armeană orientală,
î·n rev. ClJJllJd~la, XV, 4 (1896), p. 741-747); Obiceiuri şi credinţe armene la MŞJere,
nunită şi înmor.rniiri.tal'.e, (1900), etc„
210 f.rwcn'.pţiiJle b.iisericUor onmeneşti ...
21 I Ar:menii ca întemeietori de oraşe în părţile răJsăritene ale Ro.mini.ei, (B.uc„ 1912)
.şi Biseriieile armene .dLn ŢărUe Romîne (Buc„ 1912), etc.
212 Bre(JJS/a armeniJor din Romtm, (liaiş.i, 1910).
213 D. C. Brătianu şi fir./11JO.mil Buic!iilor, în Conv. Literare, XLIX, 1, (1910),
p. 169-180.
214 Airmenii ln Romlnia, sec. XV„. A-ni. II, 2, (1936), p. &5-68, "te.
346
dirverse ramn.i.r.i aJe anmenalogiei. Nu :putem trece cu vederea nici •aportul
lui N. !org.a care, printre altele, a scris o broşură : Armenii şi Românii
(Biuc. 1913, 38 ip.) !ÎJ1 care se dă o int·eresantă para1elă istorică între cele
două popoare. De asemenea, merită cel puţi:n să fie menţionat artilcolul
său :Breve Histoire de la petite Armenie. L'Mmenie 1cilicienne... (Pmis,
1938, 1'5 ip. + .4 pi.). ,A_ Dek:'ei, Rominii din veacul al I X pînă în 'al
XI I1-lea Î!l lumina izvoarelor armeneşti (Buc. 1939, 197 p.).
In incheere merită să subliniem activik1tea didactică si contributia
ştiinţifică originală a profesorului Vlad Bănăţeanu ş•i H: Dj. Sirnni,
oei mai buni cunoscători ai limbii armene clasice. Primul a rămas c.u-
nosic.ut prin cîteva .studii imip01rtante C'a : Armenii în istoria şi viaţa ro-
mânilor (Buc. 1973) şi La traduction armenienne des tours participiaux
grecs (BUJC. 1937), ipirecum rşi o serie de airHcole ·~nteresante 21 5. Unul din-
tre acestea este: Mişcări populare în Vechiul Babilon sub conducerea
armeană (în ll. armeană), I.n Nor·Keank (Buc. 1955). Al doilea, adkă
H. Dj. Sirm1i', !Printre numeroase adiicole şi stuldii 216, a ipub.licat: Armenii
in viaţa economică a ţărilor române (Buc. 1939-1940), fundamentat pe
tirrnane tuirce.sti si izvoare armenestii.
Absfr.acţiie .făctrnid de opera lui N. Mi.tesou, oontribuţfa romîneasc.1
este foarte· palidă în sinologie, dealtfel oa şi pentru Extremul Orient
- :în întregitme. Unele lineiercări mai vechi nu au oel mult o va'loare inbr-
rtratirvă 217 • .Singura contribuţie ştiinţifică din domeniul lexicografiei apar-
tine .lui Raidu N. lflondor: Dicţionar româno-japonez ... ( 1940), care a fost
executat şi în condiţiuni tehnice admirabile. Asupra .celor mai noi vom
reveni curind.
In ceea ce priveşte Orientul antic nu iputem aminti <lecit contribuţia
ori1gina:lă şi interesantă a savantului Mam Fran!kian 218 , pri·vind legă
tU:rile dintre Grecia, O~ientul apropiat şi India. Nu iputem, aid, men-
ţiona dedi:t : L'Orient et Les origines de l'idealisme subjectif dans la
pensee europeenne. tome I: La theologie de Memphis (L'inscriiption du
roi Shabaka), Paris 1946, pp. 168 ; Epopeia lui Gilgamesh şi poemele
homerice. Extras <lin Studii şi Cercetări de Istorie Veche, I (1950),
pip. 265-276 şi Studii de matematică sumero-accadiană, egipteană şi
greacă. Extras din Rev. Uniiv. „C. I. P.arhoin" ... N:r. 3 (1953) p. 9-20.
De asemenea merită o menţiune sipedală artiooliu·l info.nmaHv al lui
Th. Siqiensohi: Limba hitită şi rolul ei în gramatica comparată (Buc.
1944, 48 p.). Merită o menţiune şi cele două contri'buţ.i1i ale lui Vlad
Bă:năţeanU:•: Terms d'origine geo-asi"anique (li~: Revue des etudes
215 Ră!scoalele armeneşti împatriua PerşUor şi substratul lor soci'CD!, Qll Nor-Keank,
(1955) ; PosibiJiJiăţiJe ,de exprimare a par.tidpiului în armoona clasică, tn rev. „Ba:bag"
1937; M. Notb&l.dian, ./~ptător reuoluţionar •al sec. XIX-<lea (tn 11. armellITlă), în: Nor-
Keank, 1954; Problema UJnităţii 1Umbii .ltterore armene (I. •armeaină), .tn: Nor-Keank,
1954, etc.
216 Jngigian H„ Mărturii armen~ti despre Romîni (Buc., 1929, 62 p.) ; Armenii
€.n Rominia. Cronica .armenulor din Ţăll'rle Romîne. An. I, 1 (1935), ·p. 68-73); !zuoare
>tV.mene.şti pentru Istoria RamînL!or, L 1 (1935), p. 79 şi urm.; li:teratfura armeooă
conte.mpor(]Jfl,ă.- An. II, 1 ( 1936) ; Privire asupra ti.paruf.ui anmean. An. III ( 1937),
p. 89 şi Uillil.
211 Tim~. Despre carodere.le Chineze (1880), etc.
218 ,P,uriu·sa Gayomand - 'Antropos. Quelques probJemes concema.rot la com.mu-
noute indci-Jronien·ne et la Grece aJflJiique. Extra·s di•n Rev.ue des iEtUJde.s ·indo-europeenes
tome III (1943), p. 118--.131; P,UJ11Umrtyn et ,,la seconde monte" .d,a,ns l'Apooolypse
de Saint ]eon. ExtMs din Reivue de etrUJdes inrki-e.umpeenes, t. II, (1943), p. 2.14-222,
lndo-europeene I (1938) şi Noms grecs d'origine egeo-asianique (ibkL
IV, 1947), .în care se tratează influenţa orientu.lui antic, din Asia ante-
rioară, asupra .Jimbilor in basdinul mediteranean.
*
Trebuie să sUJbliniem că în anii regimului democrnt-1popular au
fost traduse o serie de lucră·ri valoroase, privi,nd istoria şi literatura
poipoarelor orienhile ca Istoria orientului antic (1951) de I. Avdiev.
Hoarda de aur şi decăderea ei ( 1953) de B. Grerov şi I. Iakubovski,
Eroul in blana de Tigru de marele poet georgiian Şota-Rusta Veli, etc. 219 _
De asemenea, în cunsu.l ultimilor şase ani ·a1u fost traduise din literat~ra
chineză operele lui Mao-Tze-Dun şi cîteva lucrări importante din scrii-
torii progresişti chinezi 220 • Semnalăm şi interesantele impresii ale aca-
demicianului G. Căliinescu, Am fost în China Nouă. Buc. 1955, 480 p., apă
rută într-o ediţie splendidă. Este cazul să amintim şi d.e cele cîteva tra-
duceri din sc.r~itori şii poeţ.i iprogresişti t'llrci, ca : Nazim Hikmet. Poeme ...
(Buc. 1952, 86 p. + 1 rpl.); Sabaihattin Ali, Şoseaua asfaltată ... (Buc.
1955, 100 p.); Mahmut Maka!, La noi in Anatolia ... (Buc. 1955, 172 p.),
etc. Treibuie să remarcăm însă că aceste tradu.ceri nu sînt bazate pe
texte originale, ceea ce constitue o mare t.i1psă.
Nu ne pem1ite spa.ţiul cel puţin să amintim în trecăt contribuţia:
minorităţilor naţionale: armeană, evreiască şi turco-tătară, ca.re au avut
diverse .reviste şi lucrări, 1in rom.îneşte şi în limba resipectivă, privind
ainumite aspecte din viaţa -acestor popoare orientale. Aşa de ipildă amin-
tim de Analele Societăţii istorice Iuliu Bar as eh ( 1886-1889), revista
Sinai sub reci. dr. M Halervy, rev. de cU1ltiura armeană Ani, turcă Ha.li
:ioz, etc. Aici, trebuie să facem o remarcă în sensul că aportul lor nu a
hlI!uenţat 1aiproape icu nimic orientalistica .rom~nă, care a avut o dezvol-
tare prO!prie.
lnaiinte de :încheere tr-eibuie să amintim că aViem citeva lucrări, efec-
tuate în ca1drul Institutului de Istorie al Academiei R.P.R .• ca:re aşteaptă
lumiina tiiparului. _Cele mai imiportante sint : Colecţia de firmane şi alte
documente turco-osmane privind Istoria Romîniei! care cuprin'de vreo,
300 ·de :pieise din Bihl. Acad. R..P.R., înc·eipfnd din 1456 pînă la p.a1c-ca
·de la Cudhiu'C-CaiinaTogi ( 1774) ; Extrase din cronicile turco-osmane cu.
privire la istoria Rominiei, traduceri fragmentare din vre-o 30 de crn-
nid tureeişti, a1p.arţiniînld vea:curil'Or XV, XVI şi XVII-iea 221. O a1st1fel tle
colecţ•ie ·cuprinzţ cuiprinziîf'll<l .izvoarele inaraţive a:le osmanilor cu pri-
219 Ed. Ca!'lea Rusă, (1948).

220 Ia.n-Hin-Sun, FUosoiful antic chinez Lao-Tzî şi î1wăţăf,JN!a sa; China eliberală ..
Nuvele; Oao -Su-Li, Un bun de preţ. Nuvele; Ma Fin şi Si Jun, /,n mrmţii Liuili-:1.'i;
Din-Lin, Jnwuliaţia, Lu-Sin, A.devărai poves.te a lui AHQ; Uang-Sin, Poves.tea unei
tinere revoluţionare. Ed. Tineretului, (1955), etc.
221 HalLI b. Ismail, Via/a (menkibname) şeiciii/.ibi Bedr ed-Din Mahmud, l, (ed.
I 943) ; A. Şukrullah, Behget et-Tevarih, erd. Şeif, în M. O., Gesch.; Enveri, Dils·tur-
rwme (ed. Mukrimtn Hali.I, 1928-1929) ; Urug b. Adi!, Tevarih-i al-i 'Os11U1n (ed.
1926); M. Neşri, Gihoonuma. Tevarih-i aJl-i 'Osmon (ad: Fr. Taeschner, Leip:dg 1951)~
Cronicile (JJJUJni.me (ed. Giese, I 922) ; Aşîkpaşarn1de, T'{]Jfih (ed. F. Giese, I 929), Tur-
sun beg, Ebu'./-Feth 1fmih (în: TOEM., 1914-1916) ; Lutfi paşa, Tevarih-i al-i Osman
(ed. M. A.li), Rustem paşa, Tevarih-i al-i Osman (ed. L. Forret, 1923), Mustafa Ge-
la.Jzade, T(J,b.akcDt al-Memalik ve daradjat al mesalik (ed. 1937) ; M. Sel.aniki, Tarih
(cd. 1860); S'ad ed-Din Hodja efen1d.i, Tadj ut1tevarich (ed. 1861-1863); M. 'Ali,
Kunh ul-ahbar (ed. 1869), Hagi Chalifax Fezleke-i tarih (2 voi.); M. Na'iama, etc.
348
vire la ooi este de mult aşteptată în istoriografia roITTÎ!nă, ceea ce s-a
făcut de mult ;pentru ialte ţări 222 •
*
Din .această sinteză bibliografică se vede o serie de realiză,ri in
diverse domenii ale orientalisticii ca arabistica, a11meni-stioa, ebraiistica,
indianistica şi Htera tura popuiară. U.n ioc important îl OOUipă cercetă
:ri:le turcologice, cu prirviire specială la eh.1dda:rea .raporturilor turco-
romîne siub raport istoric şi liingvistic. O latură neg1ativă a acestor
cercetări este aceia că majoritatea nu sînt fo1ndament·ate pe texte orien-
iale, ceea ce face să fie .uni.Jaterale, incomplete şi lipsite de origina-
litate.
Avind in vedere legăturile noastre secuilare cu Orientiul, atestate în
zeci şi i.sute de mii de izvoare istorice, păstrate sUJb di·ve11se forme
(marnuscrise, documente, inscri·pţ.ii, sigiHi, manete, arme, obiecte, ~te.)
1ot ceea ce s-a reaUzat pîină în ,prezent este departe de a fi satisfăcător.
Ce:rcet•area, pu:b:licarea şi valt>irificarea, pe baza concepţiei maxist-l:ini-
niste, a bog1atelor fonduri orientale de la noi şi din străinătate (Bulga-
rfa, Turda, Egipt, etc.), care adwc multă lumină asU1pra multor enigme
_ din trecutu•! nostru, este o datorie u.rg;entă a ştiinţei isrorke şi lingvis-
tioe dim R.P.iR. Nu se ş1ie, însă, cînd se va realiza exploatarea ştiinţi
hcă a a~estor materia1Le bogate şi de o preţioasă calitate, din lipsă de
cadre suficiente de orienta.Jişti ca11Hicaţi, mai aleis în paleografia, diplo-
matică, epigraJia şi numismatica turco-orientală. Dacă s•e va acorda
mai multă atenţie cercetărilor orientale, din partea fornri1or ştiinţifice
competente, se pot riidka ou timpul cadre Hner,e de or,ienta!iişti, în spe-
dal istorici şi lingvişti, de a cărnr lipsă suforă ştiinţa şi cultura noastr:i
oonternpora1nă. SHmuLa rea ,unor astifel de cercetări astăzi este jui.stm-
1
cată mai mwlt ca oricine! prin politica statului nostru d·emocrat faţă d·e
minorităţile naţ:ionaile orientale a căror limbă şi istorie trebui-e să fie!
cercetată sub dirverse as;pecte. Amploarea relaţiHor noas tre politioe, di- 1
plomatice, economice şi culturale pledea:ză şi mai mult pentm dreptul

1'a viaţă al o.riientalistidi mmilneşti.
Jn încheere trebuie să subliniem că sub raiportul studiilor şi cer-
cetă.rHor orientale sîntem icu mult Jn urmă nu numai faţă de U.R.S.S. 223.
ţăirile de ·democraţie populară 224 , ci cihiar faţă de mu1te ţări caTe sînt
222 Exfaiase din cronica.fii lurci 0u privirt la Urngaria a publioa-t J. Thury, Torok
t0.rtene,tir6k. I-II. Bu1daipesta, 1893-1896, voi. III, pregătit de Imre Ka.racson, a
apăr.Uit în 1916; o atJtă pul::Jlicaţie, este ~ lui V. D. Smimov, Ovmzţovia proizvedenra
osrrumskoi lifomtU11î (An. 1903). Publi.oajii mai vechi W. Behmauer, Quelen fur ser-
bische Geschit:hte aus ti.irkischeni Urkunden,. (Wien, 1857), I. I. Senkowski, Collec·ta-
neia z ,dziejo.pi, 6w t.ur.ceckich, I-Il, Warszawa, 1824, etc.
223 Despre istori,a orienbad.i5ticii în Rusia şi Europa. c. Vd. Bartol'd: !sfori.a izu-
ce.nia Vosifoka vc Europe i v Rossi (M,, 1911, ed. L., 1925). l'l1 U.R.S.S. A Institute:
Institut Vos.f.olu:weide.nia (lnstirtulUll de orienfaJ,istică). Akard. Nauk SSSR. Ed.itează
rev. : I. SovNtskoe vostokovedenie, 2. Zapiski U cenîi Vostokovedov, 2. Kratkie soobse-
nia Jnstitfu,fa Vos.tokovedenîe, ek
B. F1acultăţi
: orienba.le la Moscova, T1aşke!ltt, Baku, ~azan, etc.
224 R. P. Polonia: I) Komisja OrjentaJistyczna. Varşovia, ed. rev. Roz,pravy y
l(omisji OrientC111is.tyoc·zny, etc.
2. R, P. Ungania: 1) Institut orienfal pe U.ngă Aca.demia de Ştiinţă Ungară edi-
tea.ză rev. Aota Orientaitia; 2) Soc. KO.rosi-C.som.a Ta.rmgag, Buda.pest, ed, Korosi-
Csoma-Archivum.
349
departe de 'a arvea l·egăturile noastre cu orientul atît în t.recut cit ş1 m
prezent. I1n tfunip ce iî:n 1aceiste ·ţări există de mult facultăţi, ca:teidre, lecto-
.ra te, i1nGtitutie şi diJverse socetăţi orientale, precuim şi revi~re de orien-
ta11istiică, :la noi fa1 această pr.i;vi1nţă nu există nimic. Ca unul care mă
OOUjp de mu'1t cu aceste probleme nu văd remedierea acestei triste moş
temi a regimului ,burighew-moşieresc <lecit p-rin •înfiinţairea unei i.11LS1i-
tuţiii, cu caracter ştiinţdfic şi d~dactk, care l5ă grupeze puţinele forţe
orienta.Jiste Şli să valori[ice ipri1n \f>lliblicaire lucrările ibune care aştea:ptă
icu ·ainii lumina tiparului. ,lin aicel.aşd timp să se treaică la o cercetaire
serioasă a problemeloc orientale 1legate ide interesele reg~mului democrnt
1pqpufar şi să depună eforturi pentru formarea de t"inere cadre, începînd
cu predarea ·liimibilor orientale şi terminînid icu desăruşirea p.regăUrilor
ştiinţ.fJoo. IndeipLinirea unor astfel de desidenate pot avea 1urmăiri nebă
nuite ipentrn idezv.oltarea orient.alisticH în R.P.R.
22~ Republioa Ge<ho-Sllovada : Celwslozensky Orien-tMni Ust(]fl.I (lnst. Orienta.[

Ceho.S:lov.ac), Priag.a, Editează .rev.: Ailchiv Orientalni Novy, Orient, etc.
CUPRINSUL
Pag.
* * * Către cititori 3
Acad. Petre Constanti- Procesul incendierii Reichstagului şi miş
nescu-laşi carea anUf asei stă din Romînia 5
D. Tudor Peregrinările s.:::lavului Callidromus 19
Theodor Trîpcea O scurtă precizare în legătură cu răscoala
poporului sub conducerea lui Pero din
Seghedin (1735) . . . . • . . · . . 31
Traian Ionescu Hatişeriful din 1802 şi începutul luptei
pentru asigurarea pieţii interne a Princi-
patelor dunărene • . . . . . . . . . 37
Gheza Kouach Date privitoare la răpirea pămînturilor
iobăgeşti din Transilvania pe moşiile
familiei Banfy . . . . . . . • . . . 79
Gh. Haupt Date cu privire la cunoştinţele opiniei
publice ruse despre ţările romîneşti la
începutul sec. al XIX-iea . . • . . . 115
Gheorghe Ungureanu Veniturile şi cheltuielile unei mari case
boiereşti din Iaşi, în anul 1816. Casa
Roset-Roznovanu . . . . . . . . 125
A. :;i G. Oţetea Ţăranii sub regimul Regulamentului or:..
ganic . . . . . . . . . • . . . • . 136
Gh. Untaru Relaţiile dintre stăpînii de pămînt şi ţă
rani la începutul sec. al XIX-iea în
ţinutul Putna, aşa cum rezultă din docu-
mente de arhivă locală . . . . . . . 151
Fr. Killyen Braşovul în preajma revoluţiei de la 1848 172
Vasile Maciu Activitatea istoriografică a lui Nicolae
Bălcescu · • • . . . . . . . • • . . 188
Radu Anto[ ie Spitalul Gîrlaşi (studiu monografie) . . 225
Eliza Campus Unele aspecte ale relaţiilor internaţionale
în timpul celui de al doilea război
mondial • . . . . • • . . . • . . . 245
Dan Berindei Frămîntările orăşeneşti din noiembrie
1860 în Ţara Romînească. Tulburările
de la Craiova şi Ploeşti 265
Mihail Guboglu Orientalistica romînă . . . . . . . . . 314
ERATA
La greşeală
pag. rîndul se va citi în loc de din vina
----- editurii
12 8 de sus a silit şia silit
20 26 de sus Moesien Moesian n
20 7 de jos Daremberg Darenberg
39 16 de sus Mor uzi Maruzi "n
44 11 de jos diviziune deviziune n
47 12 de sus cheleru chelru n
47 7 de jos 65 56 n
103 25 de sus hotarului horatului n
125 3 de jos slugerul sul gerul n
127 4 de jos Inache înache n
148 1 de sus moşneanu moşneagul
158 14 de sus douăzeci şi patru două şi patru "n
167 15 de jos necertîn du-~e necerîndu-se
177 11 de sus Camera camera "n
177 20 de sus a ale n
177 21 de sus a au
179 1 de sus Sfatului Statului
196 6 de sus Xenofon Xena fon n
197 25 de sus scriitorii scriitori
199 40 de sus literară literartră "
205 5 de sus Regn auit Ragnoult "n
210 4 de sus Ei îi „
212 38 de SJ.JS Constantin al V Cehan Constantin V. Cehan
213 17 de sus ale al n
220 4 de sus ale le n
290 19 de jos noiembrie 1860, P. 1301 şi Ordin de rîndul cules
de zi din 16 noiembrie 1860,
Monitorul Oastei nr. 45
296 4 de jos 524 254 „"
305 6 de jos niciunul niciun
308 25 de jos 1860 1850 „"
310 13 de jos 318 918 „
250 18 de sus nemembre membre „
257 19 de sus acestora acestuia „
320 1 de sus 1722 1792 „
325 9 de jos Cenghel Cenghet „
325 1 ele jos Dan Simonescu Dan Simionescu „
327 26 de sus 1928 1929 „
331 8 de jos 122-145 133-146
339 7 de sus Cracikovskii Gacikovskii "n
330 15 de sus o arată îşi arată n
344 18 de sus a altor popoare alte popoare
346 13 de sus A. Decei A. Occe „
348 11 de sus Mao-Tze-dun Mao-Tze-Dun „
348 19 de jos Cuciuc- Cainargi Cuchiuc-Cainargi „
35 15 de sus după cuvîntul documentele se
adaugă publicate n
178 3 de sus după cuvîntul Braşov se adau-
gă în. „
182 22 de sus după cuvîntul Alexandru se a-
daugă Cuza.
Dat la cales 15.Xl.I955; Bun de tipar U./.I!J56; Tiraj 3000 ex.;

Hlrtle concept mat format 70x100; 100 exemolare htrtie velinii'
satinat/I 70x100; Colt de tipar 22; Coli editoriale 35;
Coli uatar 35. Indice de clasificare pentra bibliotecile mari
9 (498), (082) ; Pentru bibliotecile mici 9 (R}, (08).
Tiparul executat sub com. nr. 4915 de Intr. Poligrafică nr. 2,
!'tr. Brezoianu nr. 23-25, Bucureşti.

001 Studii Si Articole de Istorie I 1956

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

001 Studii Si Articole de Istorie I 1956

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Volumul de fafă, care vine după cel apărut

Inscenarna hitleristă a incendierii Rei0hstagului, cu scopul de-a com-

La mijlocul lunii septembrie prreesuJ se deschide in f.aţa Curţii su-

SALUTUL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMTNIA

„Comitetul Central al Partidului Comunist din Rominia, in numele

Consecvent, ziairul antifascist ,,Clopotul" înfierează înscenarea lui

Jer plămărdeşte un nou război mondia•l: e singura cale pe care p·oate

toare, condamnarreia la spânzurătoare atîrnă deasupITTa caipetelor tovarăşilor

1 Idem, din 3 noiembrie 1933.

Se arată că noua întorsătură a :procesuil-ui oind V1an der Luibbe, mut

Ziarul re:ptoduce wn lfraigiment din ziaml burghez „Prager Presse••

1 Idem, piagina 14.

t Idem, di111 12 noiembrie 1933.

t „Sînteiia", sepit.-ool., 1933, pp. 16-17.

I „8.IJl!t'f.i·nul de actiune tmpclri·via f.ascismuh1i", 28 ioouarie 1934 care publid

I „Nepakia.Nl·tu. Cluj, 23 sep~emibde 1933.

sori u 11liversifari, meidiici, ingineri, în frunte w ip.roi. P. Constanti:nescu-

laşi... La Paris, Praga, Londra, New-York, etc. au loc mitinguri de protest

1„Scînteia" IV, 9-10. 1 august 1934. p. :~

„Cuvînt Nou", Braşov, 27 octombrie 1934.

„Ecoul" Iaşi, 15 iulie 1934.

a O fotogra.fie de mari proporţii, cu legenda „marea mulţime a adunării de soli-

:l. - StuC:ii şi artloole c!e Istorie 17

I ,O fo~o~_aJie ex+.irem de imp~~i-011<a~1111tă .a mi!ingtu!.ui urLaş de la Garches repro-

2 A. S.lein, Die legate."! von Moesian, Bu,da1pest 1940, p. 61 (Diss. Pann, 1, 2) ;

9 Longden, p. 12 şi Sitein, Legaiten, p, 6L

15 C. Cichocius. Dle Rellefs der Trojanssii.u.Je, Bel'lln 1896---1900, 2 voi. pl

Oassius, LIV, 36, 2. Cf, de asemenea Cichorius, II, p. 150 şi C. Daicoviciu. la

20 Cichorius, II., p. 155 urm. şi Petersen, I, p. 36 urm. Aisupra loculuă ple-

28 Amintkea 1acesitor lupte se reflectă în forud,area celor două oraşe Nicopolis ad

aiceastă întîmplare, Decebal a cerut lui Traian pe libert, promiţîndu-i

40 Istoricii oscilează între diferite formule: legătură amicală, înţelegere verbală.

complicaţii politice interne, legate de ·proiblema succesiunii la tron 47

47 Crizia începuse ·încă ·din anul 95 e. n„ d. Longd·en, p. 12 urm.

Fa1ptul nu este de mică importiarnţă, aitti:nci cind este vorlba de un sclav.

gătirea <l(p'lomatică şi militară a agresi:unii impotri:va statului parti;:, ce

avea a se deslOhide doi ani. mari tî'rziu. Bl Unea la •O bună in[o11mare

tnai.nlarea .impetuoasă a Turcilor în Peninsula Balca1nici:i a deter-

teze unitatea spirituală a imperiului austriiac ·eterog•en 5. De a1oeea nu-

I M, Sopocanin, Lelopis ravanacki, Jn Gl. S. U. Drus.tva, Beograd, 1869, p. 9,

7 H. Pi<renne, HiStoria eoonomioa y soda1l de J,a Ed.aici Mediia, a,plliCI, Jonue de

4. - studlil şi articole dei Istorie 33

' Ibidem, p. 282-283.

cel secuiesc de la 1764, cu~minind cu răocoala de proiporţii mari a lui

22 Ma·rina ViLasiu, op. cit., p. 142 şi 167.

DU!pă pacea de la laşi (1792), în ·dispreţul hotăririlor luate la

nească cu cereri de bani, zaherele, materiale de con:strucţii şi meşteri

a Dionirsie Eolesiarhul, Cronogt'l(ul prii RomT.neşti, .pp. 115-116.

înseamna a nega orice rol factorilor interni.

1.. Clauze privitoare la raporturile dintre Principatele dunărene şi

Monopolul turcesc. Principala piedkă ce sta în ·calea dezvoltării

asupra cărora ena instituit. La aprovizionarea Constantinopolului con-

46 Aceaistă devizillune a1partine CcmsUJl1uilui Generai! 1al î-~ranţei la Buoul'eşti, Reiha'!'d,

50 Iorgia N., - Hunnuzaki, Doc., VOil. X, p. XVIII.. .6

59 Lniţial griul era adus Ia Galat! şi Brăi.!a, tncărca.t pe oodbi~k! neg'l.lstorilor

85 Iorga, Istoria comrrţului romtnesc. Epoca mal nouă, p. 54.

69 Ureohia V. A., Istoria Romînilor, voi. II, JYp. 274-277.

J. - Stuc~ii şi articole de Istorie 49

83 Hurmuzaki, Dx., Supil., 12 , p. 228.

RG Reiinhan::I în „Reoue historique", an. XII, pp. 136-137.

91 Urechia V. A„ Istoria Romînilor, voi. I, p. 583.

produsele locuitori·lor la preţuri arbitrare. Ei împrumutau locuitorilor

97 Reinhard, Revue historique, ain XII, pp. 136-139.

2. Clauze privitoare la organizarea internă a Principatelor dună