Eternul Tănase

Salutare, salutare.
Salutare şi frăţie
Pe timp de democraţie,
Că pe timp de dictatură
Cu onorata cenzura
Destul am tăcut din gură.
Nu puteam să spun musiu
Tot ce vreau şi tot ce ştiu
C-ajungeam la Târgu-Jiu.
Cat sunt eu de patriot ,
Nu mai pot!
Birul ,neică, s-a dublat…
Am răbdat!
Dup-un an ni l-a triplat,
Am răbdat.
Leafa s-a împuţinat,
Birul iar s-a mai urcat,
Da comunei…da la stat…
Si eu ce mănânc…? Borhot?
Nu mai pot!
Oameni buni ,ca o cămila…
Am răbdat!
Dacă chiar si pe Vintilă…
L-am răbdat!
Asta-nseamnă, domnilor,
Ca românu-i, răbdător
Dar să nu mai vie iar
Cu-n program d-ăl financiar,
Ca-l trec Dunărea înot
Ca… nu mai pot!
Până când cu viată-amară
Păi până când?!
Simt muştarul c-o să-mi sară.
Pai până când?!
Alte sporuri pe chirie
Păi până când?!
Şi-ţi reduce din simbrie
Păi până când?!
Murdărie pe trotuar,
Apa ţi-o dă …la cântar.
Baie ia doar dom’primar…
Păi până când?!
Scarlatină cu toptanul
N-au murit destui tot anul…
Păi până când?!
Nu mai pot să rabd, măi vere
Păi până când?!
Toţi pungaşii-au azi avere,
Păi până când?!
Eu muncesc ca vai de mine,
Mănânc pâine cu măsline
Şi n-am pantaloni pe mine.
Păi până când?!
Şi-n ăst timp alţii cu droaia
Se tot plimbă la Sinaia,
Să nu-n juri de vorba aia?
Păi până când?!
Toţi se-njura prin jurnale
Păi până când?!
Jafuri, şperţuri, muşamale,
Păi până când?!
Lupu cică hoţ e Tache,
Tache cică-i Mihalache
Mihalache cică-i Pache
Păi până când?!
Ma nu-mi place nici decat
Omu’ cand nu-i hotarat
Si nu spune momentan
Ori e sclav ori capitan
Si frumoasa si latoasa
Si-apoi si devreme acasa
Pai asta nu se poate ba
Ori ca-ca, ori ca-ca.
Vrei ca sa te procopsesti
Umbli-n sir ca sa ciupesti
Ba o suta, ba o mie,
Tot nu scapi de saracie
Barem sa nu fii zevzec
Daca furi, furi pe alt cec
Asta e lovitura ba!
Ori ca-ca, ori ca-ca.
Si la dansuri noaptea-ntreaga
Unii-ntr-altii mi se baga
Si se batzaie pe-o rana
Si nu-si ce face cu o mână
Ca te-ntrebi mâncai-ar gaia
Ori e dans ori alta aia
Ce tot le incurca ba
Ori ca-ca, ori ca-ca.
Toata lumea azi discuta
Numai chestii de valută
Financiarii toti socot
Sa-i dai dracului de tot
Daca scade leu-i rau
Daca urca-i tămbălău
Ce sa facă leu’ bă?
Ori ca-ca, ori ca-ca.
Te apuca… nevoia-n centru
N-ai loc anumit… pentru
Te dai langa-un gard…în fine
Hop vardistu’ după tine
Zău că le lipseşte-o doagă
Păi ce să facă omu’ dragă
Unde vrei pardon să să…
Ori că-că, ori că-că.
Nu mai ştii un’ să te duci
Sau încotro s-o apuci
Asta-i ţara noastră bă
Nu mai merge ori că-că.
Nu se schimbă, măi, nimic.
Toate merg după tipic.
Unii vin şi alţii pleacă,
Toţi se laudă c-o să facă
Şi la urmă, neică…clei.
Dacă nu-i puneţi capacul
Ne ducem de-a berbeleacul
Şi-o să daţi cu toţi de dracu’
Viaţă-i asta, măi bădie?
Fir-ar mama ei să fie!
Nu poţi mă oricum o dregi,
Doua capete sa legi.
Nu se poate mă, si basta!
Viaţă-i asta?!
Când ţi-e poftă de-o găina,
Te uiţi la ea din vitrină,
Când ţi-e poftă de salam,
Jinduieşti la el prin geam.
Şi te saturi cu fereastra…
Păi…Viaţă-i asta?!
Nu găseşti sa te-mprumuţi,
Peste trei zile te muţi,
Nici un ban în buzunar.
N-ai plătit nici la lăptar,
Eşti dator vândut pe piaţă,
Asta-i viaţă?!
N-ai bani ca sa-ţi iei un ac
S-a spart geamul la iatac?
Miţii i s-au rupt pantofii
Iar sau isprăvit cartofii,
Vasilică şi-a spart ţeasta,
Viaţă-i asta?!
Vii acasă la mâncare,
Parcă-i la înmormântare.
Toţi sunt albi, parcă-s de pânza
Fiindcă n-au nimic in rânză.
Tu le-aduci de-un leu verdeaţă!
Ce să…
Grea e viaţa, măi bădie,
Pretutindeni sărăcie,
Birurile se ţin scai…
Ai…n-ai…dai!
Biet românul, ca un câine,
Fuge, fuge, dup-o pâine,
Vai de mama lui de trai…
Ai…n-ai…dai!
Perceptoru’ întâi se-ndeasă
Vede-l-aş întins pe masă
Ce să faci? Oftezi şi vai…
Ai…n-ai…dai!
Ba-te mai ia şi cu toba
Iţi vinde si garderoba
Fără vorba! Ainţ, ţvai, drai….
Ai…n-ai…dai!
Mai vine si primăria,
Cică îţi ia murdăria,
Când mănânci numai lipie
De unde dracu’ murdărie?
Dar ei nu vor ca să ştie…
Ai…n-ai…dai!
Noi pârliţii ducem grosu’
Tot pe noi cade ponosu’
Şi plătim ca nişte frai…
Ai…n-ai…dai!
Tot noi ducem statu-n şale
Fiindcă ăia cu parale
Cum se-ntâmplă, vezi matale …
Ai…dar nu dai!
Păi dacă mi-au luat, mă ,pentru bir
Şi groapa din cimitir,
Şi acolo mi-au lăsat
Jumătate metru pătrat
C-o s-ajung, frăţioare,
Să mă-ngrop in picioare,
Jumătate in pământ,
Şi jumătate afară-n vânt.
E o economie-n plus,
Fiindcă partea cea de sus
Când o fi să se usuce
O să-mi ţie loc de cruce
Mi-o dă cu var şi ciment
Şi devine monument.
Şi-n ăst timp de feerie,
Te întrebi cu bucurie:
Doamne ce-o sa fie,
Pai ce-o să fie, ce-o să fie?!
O să fie o bogăţie
Cum n-a fost şi nu mai este
Decât numai în poveste.
O să fie un bairam
Ca în sânul lui Avram
Şi de sus, mă, tam-nesam,
O să plouă cu salam.
Ce-o să fie, ce-o să fie
Doamne pe la primărie
Cică o s-avem trotuare
Şi-o s-avem şi felinare
Să dai acatist la popi
N-o s-avem pe uliti gropi
Şi cand nevoia te-o pătrunde
Cica o să fie unde.
Cu stabilizarea asta,
Stabilizăm şi nevasta
O să stea frumos în casă
Şi-o să fie drăgăstoasă
N-o să-ţi mai ardă friptura
Şi n-o să-i mai auzi gura
Ce-o să fie, ce-o să fie?!
Straşnică minunăţie,
Din fântâni va curge, vere,
Numai lapte şi cu miere.
Pe ogoarele bălane o să crească macaroane.
Şi pe oricare maidan
O să calci in parmezan.
De-aia au venit experţi cu droaia
Să ne-nveţe ce e aia.
Şi la Banca naţională-i
Reparaţie capitala,
Au spart, neică, opt plafoane
De-au făcut loc la milioane.
Fiindcă acuma, ce ne pasă,
Ne dau banii afar’ din casă.

Offfffff
Fă-mă mare-n ţara asta
Să mă-ncrunt odată, să strig basta!
Că vlasia s-a-ntins tare
Azi în România Mare.
Mare, Mare…dar tot veche.

Ca la noi la nimenea,
Biata ţărişoara mea!
Plina-i toată de-avuţii
Şi în mine, şi-n câmpii
Numai aur are-n ea.
Ce folos de-aşa avere
Că nu-i cap, vai de picere!
Păi în ţara asta, ţara pâinii,
Ar trebui să aibă pâine pan’ şi câinii,
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă.
Lor ce le pasă cum e traiu’
Scumpiră trenul şi tramvaiul,
Scumpiră tot, la cataramă
Pană şi pâinea si tutunul
Şi când înjur pe şleau de mamă
Ei cică eu fac pe nebunul…
Păi eu Mandea, par exemplu,
Plătesc global, plătesc si semplu’
Pa ce?
Plătesc la fisc, la primărie,
Pe apa care-o fi să fie,
Plătim faţade şi trotuar
Da und-te uiţi e tot murdar
Pa ce?
Plătim pe vânt, plătim pe aer,
Plătim aşa ca nişte fraieri
Pa ce?
Plătesc, al dracului sa fiu
Dar sa fiu cuţu dacă ştiu
Pa ce?
În parlament e tămbălău
Discursuri pan’ să-ţi vină rău
Pa ce?
Noi i-am ales să facă legi
Dar ei se-njură…mă-nţelegi…
Pa ce?
Şi dau din mâini, fac tevatură
Parcă-s la circ , la vreo dresură.
Şi pentru treaba asta toată
Pretind diurnă majorată
Păi de aia,
Unii vor mai cu dichis
Să trăiască la Paris,
Iar alţii mai cu fason
Vor s-o şteargă la Kerson.
Să ştiu c-am să mă năuc
Eu d-aicea nu mă duc:
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n ţara mea.
Şi-aşa toate le-am vândut
Drumurile le-am vândut?
Le-am vândut!
R.M.S. l-am vândut?
L-am vândut!
Telefonul l-am vândut,
Si pe dracu’ l-am vândut,
Am vândut si-am revândut
Tot ce-aveam si ce-am avut
Foarte bine! S-a făcut!
Dar cu asta ce-am făcut?
Refacut, parafacut, desfacut,
L-am facut
Am mancat si ce n-am vrut
Si am ajuns de necrezut
Si batut si … cu asta ce-am facut
Ce ne-a trecut prin intelect
Am facut
Pana si popa prefect am facut
L-am luat de la scriptura
Si l-am dus la prefectura
L-am luat din altar saracu’
L-am facut frate cu dracu
Din potcaf praf am facut
Da’ cu asta ce-am facut?
Daca trebuia facut absolut
Foarte bine, am facut ce-am facut
Eu nu sunt om priceput
Daca granguri-au crezut
ca e bine ce-au facut
Nici nu vreau ca sa discut
Foarte bine, sa facut, da cu asta ce-am facut?
Am făcut şi împrumut?
L-am făcut.
Nu mai spui cum l-am făcut,
Da’ l-am făcut.
Nu ştiu cât de mare o fi ,
Câte zile ne-o hrănii,
Bine nici nu l-am văzut.
Cum veni, praf l-am făcut.
Ne-am scremut cât ne-am scremut,
Da’ cu asta ce-am făcut?
Legi cu droaia am făcut?
Am făcut!
Lefurile le-am scăzut,
Şi-am redus tot ce-am putut.
Am redus băuturica,
Am redus si mâncărica,
Am redus, redus din gros
De-a ajuns pielea la os!
Mă usuc, şi mă usuc,
Nu mai ştiu ce să reduc.
Am redus de tot tutunul,
Am redus pan’ şi săpunul
Că mă spăl o zi la două
Sau mă spăl numai când plouă.
M-am redus şi la cipici
Port cinci numere mai mici.
Mă încalţ numai-n obiele
Sau mă-ncalţ direct în piele,
Când trec şi văd pe la geamuri,
Când văd şuncă şi salamuri,
Când văd chitre şi-ananas,
Mestec, mestec, câte-un ceas.
Când văd oala cu smântână
Mestec câte-o săptămână.
N-am băut cafea cu lapte
De la nouă sute şapte
Şi n-am mai mâncat purcei
De la nouă zeci şi trei.
De când n-am gustat, măi, mustul,
I-am uitat până şi gustul.
Când vad puiul la frigare
Nici nu cred că-i de mâncare.
Când văd varză şi cu rată
Mie-mi face chiar şi greată.
De cum m-am sculat din pat
Mestec ca un apucat.
Că de-atâta mestecat
Nu mai iese nici scuipat.
Plozii stau cu toţii roată
Şi-ntreabă: Ce mesteci, tată?
Iar nevasta ochii-ţi scoate:
Ce tot mesteci, măi, bărbate?
Mestec, fă, şi-nghit adânc
Să nu uit cum să mănânc!
Ce să mai vorbim hai-hui
Greu cu slujba statului
Fir-ar viata a dracului,
Mie-mi spui?!
Hahalescu-i cu pricina, ala,
Ala-i toata vina.
Ne-a mâncat cu curba lui,
Mie-mi spui?!
L-am văzut venind în haine
Şi plecând în blănuri faine,
Mie-mi spui?!
De aia vin ,dame multe,
La ministru de la culte,
Mie-mi spui?!
Şi vin dame-n rochi moderne
La ministru de interne.
Mie-mi spui?!
Şi vin dame sumedenii
La ministru la domenii
Şi vin dame cu doleanţe
La ministru de finanţe,
Mie-mi spui?!
Si vin, neică, vin puhoi,
La ministru de război,
Da, da’ la noi nu-i ca la dame:
Ai o treabă oarecare
La un ministru… cutare
Dar la uşă-i un portar
Totdeauna refractar.
Ia-l atunci cu protocol
Scoate repede un pol..
Poate crezi că n-o să-l ia ?
Nu te jena!
P-ormă ,hai la domnu’ şef.
Domnu’ şef nu are chef.
Îl saluţi cu deferenţă
Îi dai mâna cu insistenţă
Da-n mână să nu fie gol
Să se simtă un mototol…
Şi de vezi prin imposibil ,
Că rămâne impasibil…
Dă-i bonjur „encore une fois”
Nu te jena!
Şi hai la director, sus !
Domn’ director e indispus
Aici nu-i cu poşidic
Este chestie de plic…
Salut domn’ director, zic
V-am adus memoriu-n plic,
Dacă-l pipăie-uşurel
Şi i se pare subţirel
Spune iute, la moment:
Am şi-un memoriu supliment,
L-aduc mâine ,puteţi conta.
Nu te jena!
Zi de trei ori orevoar!
Şi hai sus la secretar.
Aici e cu eticheta…
Aici trebuie servietă!
Unii-ai naibii te condamna,
Cica asta şperţ înseamnă.
Aşa-i lumea. E nebuna!
Ce-i nevoie şperţ sa-i spună?
Spune-i comision, cadou,
Găseşte-alt cuvânt mai nou,
Dar da-i omului ceva!
Nu te jena!
…da’ ce vă miraţi aşa…?
Nu ştiaţi de-aşa ceva…?
Eu aşa-s de felul meu.
Să mă bată Dumnezeu
Când nu ştiu un lucru, eu…
Întreb!
Văd aici grădina plină
Şi reţetă cam puţina.
Mă, tot criza e de vină?
Întreb!
Şi cu Skoda, frăţioare ,
O fi cum scrie la ziare
Cum că e groasă tare..?
Întreb!
Cică un ministru ,fostu’
Şi-a făcut pe viaţă rostu’
Zic şi eu aşa ca prostu’
Întreb!
Cică sunt băgaţi cu toţi
Cu nepoţi cu strănepoţi
Mă, să fie cu toţi hoţi
Întreb!
Auz că dom-guvern
Face-un împrumut intern,
Nu mai merge la extern?
Dar cu banii ăştia-ncalte
Facem drumuri şi asfalte?
Sau le păpăm ca p-alelalte…
Întreb!
Da’ cu pensia ştiţi cum e? Nu?
E…Alta chestie e
Scoaterea la pensie,
Astăzi eşti funcţionar,
Insa mâine pensionar,
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei…Uite cum se calculează:
Din treiş-cinci de ani serviţi
Care vor fi socotiţi
Scazi întâi anii de şcoala
Si absentele de boala,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an si patru luni.
Tragi o linie si-aduni
P-ormă’mparţi cu cinci. Apoi,
Ce-ti da înmulţeşti cu doi.
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot cea-ai scăzut
Si la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit…
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
(Socotind ca-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.)
La totalul obţinut
Pui un zero la-nceput,
Scazi ani de celibat
Ridici restul la pătrat
Si-astfel, într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi , le extragi la toate
Rădăcinile pătrate,
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebui să fie
Mai mare de cinci la mie.
Scazi patru şi opt la sută,
Trei la mie pompieri,
Impozitul pe averi,
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la suta pentru dric
P’ormă … nu mai scazi nimic,
Din totalul rezultat,
Verşi doua treimi la stat.
Şi restul…ţi se cuvine
Nu ştiu daca mă exprim eu bine.
Da’ cu votu’ ştiţi cum e?
Musai cică să votez,
Candidaţi o sută cinci,
Care-n frac, care-n opinci.
Şi mă jur, chiar de-aş fi treaz,
Tot n-aş şti care-i mai breaz.
N-aş şti, zău, vă garantez
Pentru cine să votez!
Că la urmă vorba aia
Dările se încasează
Statul nu ne menajează
Şi trimite perceptorii
Ce ne baga-n toţi fiorii,
Lefurile-n schimb mirare,
Nu se mai plătesc cu anii
Şi-atunci punctul de-ntrebare,
Unde-s banii?
Unde sunt? Să vă spun eu
Martor mi-este Dumnezeu
Ca eu ştiu ce vă vorbesc,
Banii acum se găsesc,
Să o afle fiecare,
Puşi de-o parte la păstrare.
Păi nu degeaba avem
La finanţe, măi tată,
Teri miniştri dintr-o dată,
La agricultură iar
Trei pe sus şi trei pe scară,
În total avem vreo mie…
Să fie!
D-apoi statul ,oameni buni,
Dă mereu deciziuni,
C-a ajuns lumea nebună,
Nu mai ştie care-i bună,
Dar el dă… pe veresie
Să fie!
Nu mai stă omu-n picere
De atâtea biruri, vere
Dar guvernul, nesătul,
Cică tot nu e destul
Şi-ţi mai face-o bucurie…
Să fie!
Toate-s bune măi creştini,
Perceptori sunt prea puţini.
Eu aş pune să fiu stăpân
Paisprezece pe-un român
Ca sa-i vie apoplexie…
Să fie!
Doi să-i bata toba-n stradă,
Trei să-i bată în ogradă
În iatac vreo cinci grămadă,
Zece pe la ritiradă…
Ca să-i fac-o melodie..
Să fie!
Camerele amân-doua
Scot la legi de parcă plouă
Ies ,mă legile din ele
Parcă ar ieşi chiftele!
Bravo ,mă! Să nu s-abţie’
Să fie!
Las’ ca-s bune, măi bădie,
Că in fond, e tot hârtie…
Să mai fie de rezervă
Cine ştie, poate servă
La învelit ,la băcănie…
De aia de când lumea şi pământul,
În Bucureşti, bătu-i-ar sfântul,
N-au fost atâtea primării
Şi consilieri atâţia mii.
Pe străzi mormane de gunoaie,
Aşteaptă să mai vie o ploaie.
La noi, măturător e vântul,
De când lumea şi pământul.
Bucureştiul, vai de el,
Aşa zisa capitală,
E un fel de halandală:
Numai borte şi pietroaie,
Şi gunoaie şi noroaie,
Şi nu-s lemne, şi nu-i apă
Şi la cimitir nu-i groapă,
Şi nu-s case, nu-i lumină,
Dar sunt boi, e scarlatină.
Te jupoaie toţi în hale,
Viata-i scumpă nu-s parale,
Leu-i mic şi biru-i greu,
Ăsta-i Bucurestiul tău!
Te-am visat ca în poveşti,
Te-am visat oraş vestit,
Ce-am visat si ce-a iesit!
Uite care este treaba:
Teoria mea-i uşoară:
Toată viaţa e o scară
Ce pe rând ca şi la moară,
Toţi se urcă şi coboară.
Europa ,bunăoară
E şi ea ca şi o scară;
Unii urcă, alţi-o coboară.
Ştiu eu unul, bunăoară
Care urcă ,nu coboară
Chiar în meseria sa,
Scara o întrebuinţa.
Fiindcă asta-i e damblaua,
Scara şi cu bidineaua.
Într-o bună primăvară
S-a urcat întâi pe-o scară,
Înspre toamnă apoi iară
A mai ocupat o scară!
Unde tot te urci mereu ?
Că te-aşteaptă Dumnezeu!
De!…E uşor să urci pe scară…
Dar să-l văd cum o coboară!
Ăsta e unul cu mustaţă mică,
Fiind mică ca atare
Se rade pe un spaţiu mare.
Ăsta-i om de mare clasă ,
Este bărbier de rasă!
Şi la ras ,ce să insist ,
Este cel mai bun rasist.
Şi la rasu-adevărat
Are şi-un asociat
Fără cioc ,fără mustaţă,
Ăsta se rade pe faţă.
Când se rade-aşa bambini
Tremură ,mă toţi vecinii:
Cu o lamă a ras in Spania
Şi cu alta a ras Albania
De-aia i se zice Duce,
Mai devreme de s-ar duce.
Mai am acasa o belea
Pe Zita, pe nevasta-mea
Pai de.
Ca cere si nu vrea sa stie
Ciorapi si rochii, palarie
Pai da…. da … cu ce?
Si iubareata, bre bre bre
Mereu vrea sa… horebrere…
Da da… cu ce?
Si daca nu-i, ea-i bosumfle
Cauta pe altu unde e,
Cu ce…
Ma mir si zau casc ochii in patru
Cum de-ati putut veni la teatru
Pai zau asa, cu ce?
Sau ati fi dai cu favoare
Si atunci eu pentru mancare
Cu ce?
Si acum am sa intorc problema
Si-am sa va pui pe sleau dilema
Eu sa platesc ca idiotu’
Ca sa-i inghita altii cu totu
Va rog pen’ ce?
Sa dau eu neica banisorii
Sa-si faca casa perceptorii
Banutii adunati cu of
Sa-i bagi in garla din Snagov
Hii, pen’ ce?
Cu banii mei stransi cu dichis
S-o stearga altii la Paris
Nu sunt din fire bolsevic
Dar nu mai vreau sa dau nimic
Ca n-am cu ce si nici din ce si nici pen’ ce.
Mi-a venit ba o idee
Cum statu’ n-are di undi sa ieie din ce
Sa-i spunem, uite domnu Stat
Vrei sa ai neaparat cu ce?
Intai ne fa milionari
S-avem cu toti si mici si mari cu ce
Si-apoi platim fara habar
Si nici nu intrebam macar
Nici din ce, nici cu ce si nici pen’ ce?
Că de la Nistru pân’ la Tisa,
Tot românul plânsu-mi-sa,
Ca sunt vremuri anormale
Cică nu-s parale.
Dar de la Tisa pan’ la Nistru,
Dacă ai ajuns ministru,
Ai scăpat de hangarale
E , sunt parale.
Funcţionarii azi se ştie
Că trăiesc în sărăcie
Pentru lefuri vezi matale,
Nu-s parale.
Dar sa creeze frate,
Optsprezece secretariate,
Cu comisii speciale,
Sunt parale.
Azi nevasta e haină
Când e ca sa-şi ia făină,
Zice miorlăind a jale
Nu-s parale.
Da’ ca sa-şi ia cu toptanul
Pudră şi cu sulimanul
Pentru mutra d-sale
Sunt parale.
Poate molima să crească
Si bolnavii să plesnească
Nu avem de loc spitale
Ca...nu-s parale.
Miţi când e dat să vadă
Câte-un cerşetor pe stradă,
Zice pârţâind din şale:
Nu-s parale.
Când e vorba însă de-un peşte
Care-o ia pe franţuzeşte
Cu săruturi imorale,
Sunt parale.
Ca s-avem pe timp de vară
Cate-o baie populară,
Băi din-alea naţionale
Da’ nu-s parale.
Însă pentru ştrand bădie,
File-ar ştrandu-n puşcărie
Alţii le-au găsit cu cale,
Sunt parale.
Ca să ajutăm şi noi
Pe orfanii de război
Recunoaşteţi în jurnale
Nu-s parale.
Da’ cu toată sărăcia
Sa trimeţi Miss România,
In voiajuri mondiale,
Sunt parale.
Când vrei să te însori cu o fată,
Şi de zestre întrebi in dată,
Soacră-ta îţi spune agale
Sunt parale.
Însă după cununie
Când ceri zestrea măi bădie
Soacră-ta te ia la vale
Nu-s parale.
Şi acuma pe final
S-o luăm după tipic
Şi să calculăm un pic:
Sărăcie… Este? Este!
Pungăşie… Este? Este!
Falimente şi proteste…
Este? Este!
Datorie… Este? Este!
Porcărie… Este? Este!
E de toate ,măi bădie,
E cat par sub pălărie.

Şi uite-aşa ,mereu zâmbind

S-a dus un sfert de veac ,glumind
Tot cu Tănase…
La toţi din ţară de pe-acu
Vreau să vă dau rendez-vous
Tot la Tănase
Când cincizeci de ani vom împlini
Să ne-ntâlnim cu toţi aci,
Tot la Tănase…