ORGASM

O femeie ţine în mână o oglindă şi se fardează.

Prea închis. Da. Aici ar trebui... Mov. Aşa cred. Da, mov. Sau roz. Dacă pui negru,
nu mai poţi să dai după aia cu mov. Sau cu roz. Sau cu... (Cercetează trusa de
farduri.) Prea puţine culori. Trebuie altele. Unde găsesc alte culori? Că nici nu mi le
închipui. Ce culoare are o culoare necunoscută? Eu zic că n-are cum să semene cu
vreuna de-aici. Hmmm... Dacă te uiţi bine, nici culorile astea nu seamănă între ele.
(Se priveşte în oglindă.) Oribil! (Se demachiază.) Eu cred că se masturbează. Când
se încuie noaptea în baie şi stă câte-o oră. Sau mai mult. Iese obosit şi plictisit. N-are
chef. S-a schimbat. Deşi memoria mea nu mai funcţionează aşa cum ar trebui... Asta
ca să nu spun că uit îngrozitor... Şi totuşi, sunt lucruri pe care le ţin minte foarte
bine. S-a schimbat. Pe vremuri aveam orgasm. Cred că şi el. Da, da, şi el. Înainte, în
timp ce, uneori chiar şi după, îmi repeta ca un automat că mă iubeşte. (Râde.) Nu i-
am zis niciodată aşa ceva. Nici înainte, nici după, nici măcar în timp ce. E indecent.
Dar el chiar asta vroia: o femeie indecentă. Nu puteam să-i fac jocul. De când mă
ştiu, am fost decentă şi misterioasă. M-am schimbat? (Se priveşte în oglindă.) Cel
puţin nu m-am îngrăşat. El da. Îmi aduc aminte cum arăta la început. (Scotoceşte în
geantă.) Nu mai găsesc nici o poză... Acum a căpătat proporţii. Stă toată ziua în
fotoliu, cu ochii la televizor şi bagă în gură. Orice îi dai, mănâncă. Uite, de-aia am
renunţat să-mi bat capul cu gătitul. Înainte pierdeam mult timp la bucătărie. Stăteam
să pregătesc sosurile, verificam din minut în minut friptura, tăiam ceapa... Îmi intrau
în piele mirosurile. Am renunţat să gătesc. Am început să iau porcăriile alea gata
preparate. Şi, cu banii economisiţi, mi-am cumpărat pantofi, rochii, fuste, blănuri,
pălării... Degeaba. Pe urmă am trecut la lenjerie intimă. Ciorapi, chiloţi, sutiene,
portjartiere. Negre, albe, roşii. Tot degeaba. Atunci mi-a venit o idee. Să fac reclamă
la televizor pentru lenjerie intimă. Mă obişnuisem să umblu aşa prin casă... N-a fost
uşor. Erau destule mai tinere ca mine. Înalte. Cu părul lung. În fine. Până la urmă i-
am convins pe porcii ăia de la televiziune. M-a costat. Dar mi-am zis că merită. El
adoră publicitatea. Maşini de tuns iarba, detergenţi, mâncare pentru câini — la toate
se uită cu gura căscată. Deşi nu cumpără niciodată nimic. În fine. Aşa se face că, de
câteva ori pe seară, privea fascinat ciorapii, chiloţii, sutienele, portjartierele — şi nu
mă recunoştea. După vreo două luni, porcii ăia de la televiziune au oprit reclama.

1
Mai bine. Mă scotea din sărite să stau în fotoliu lângă el şi să mă văd acolo, pe
ecran. Atunci m-am gândit să-mi schimb vocea. Da. Vorbeam cu accent strâin. Eram
pe rând englezoaică, norvegiană, chinezoaică, bulgăroaică, laponă. Am învăţat şi
pronunţia unor limbi inexistente. M-am bâlbâit. La urmă am încercat să-i vorbesc cu
vocea mea. Privea în gol. După un timp, mi-a spus: "Sunt un intrus în viaţa mea." Şi
a tăcut. E un copil, îi place să se joace cu vorbele. Dar şi-a pierdut imaginaţia. Pentru
că nu mai iese din casă. Nu se mai întâlneşte cu cerşetorii, cu câinii vagabonzi. Nici
cu Gabi nu se mai vede, deşi Gabi e fratele lui. Sau cel puţin el aşa pretinde. În fine.
Într-o noapte stătea la fereastră şi se uita fix la cer. "Ce faci?" l-am întrebat. "Aştept
să apară o stea." "Unde?" "În punctul ăla. Vezi?" Da. Trebuia să-l vadă un doctor.
Nu era timp de pierdut. Dar nu mi-a fost uşor să-l conving. E încăpăţânat. Am
complotat cu Gabi. Gabi a venit în vizită, l-a privit îngrijorat. Gabi se pricepe să
joace teatru. "Trebuie să-ţi faci un control" i-a zis. A refuzat. Gabi a insistat. M-am
băgat şi eu. Tăcea şi se uita când la mine, când la Gabi. Şi atunci mi-a venit ideea:
"Trebuie să vezi de ce nu mai ai poftă de mâncare." Aiurea, mânca în draci, ca un
disperat. Se umflase. Bun. Aşa a acceptat. Îşi iubeşte stomacul. Nu ştiu dacă iubeşte
altceva pe lumea asta, dar stomacul şi-l iubeşte. În fine. Am complotat şi cu
doctorul. I-am explicat. Şi, în după-amiaza aceea de primăvară cu o lumină perversă,
chiar când am văzut de la fereastră maşina salvării oprind în faţa casei, mi-a trecut
pentru prima dată prin minte că poate simulează. Existau două indicii. Unu: are poftă
de mâncare. Doi: se masturbează. Gândul ăsta nou şi simplu a pus brusc stăpânire pe
mine ca un gust iute. O boabă de piper pe limba mea. Dar n-aveam timp să mă
gândesc, trebuia să coborâm repede, ne aşteptau. Noroc că nu vede bine. Şi, în
general, n-are spirit de observaţie. Credea că-l duc la un doctor de maţe. (Râde.) Ne-
au condus pe un coridor lung. Alb. Albastru. Vreau să spun jumătate alb, jumătate
albastru. Lume. Nu foarte multă lume. Şi totuşi oameni. Doctorul nu m-a lăsat să
intru în cabinet, mi-a spus să aştept afară. A făcut un gest ferm şi s-a închis cu el în
cabinet. M-am aşezat în fotoliu, cât mai aproape de uşa cabinetului. Încercam să aud
ce vorbesc. Dar nu reuşeam. Uşa era groasă. În plus, lângă mine stăteau doi tineri.
Adolescenţi. Prost îmbrăcaţi. Vreau să zic fără gust. Mă dezgustă lipsa de gust, asta
mă scoate din sărite, îmi dă o senzaţie de durere fizică. În fine. Vorbeau tare. Unul
avea o cămaşă roşie, celălalt un tricou portocaliu. Vorbeau despre sinucidere. Tinerii
ăştia care vorbesc despre moarte şi habar n-au ce-i viaţa! Şi eu nu puteam să aud ce
se întâmpla înăuntru, în cabinet. Am încercat atunci să mă gândesc la ceva, să
recapitulez, să fac ordine. Pe puncte. N-am ajuns decât la punctul 16. Punctul 16
spunea că Dumnezeu ar fi trebuit să ne facă fără corp. Punctul 15 era tot în legătură

2
cu Dumnezeu, dar nu mai ţin minte despre ce era vorba. Ştiu că punctul 15 era o
întrebare. Da. Primele 14 puncte — le-am uitat, deşi, cu fiecare punct pe care-l
adăugam pe listă, le repetam pe cele dinainte. Când am ajuns la punctul 16 s-a
deschis uşa şi doctorul a ieşit împreună cu el. Păreau bine dispuşi, aşa cred. El i-a
strâns mâna doctorului. M-am ridicat din fotoliu. Nu ştiam ce să fac. Doctorul m-a
invitat în cabinet. M-am întors spre el. "Mă aştepţi aici, în fotoliul ăsta" i-am zis. A
dat din cap. Mă gândeam că o să audă porcăriile pe care le debitau tinerii ăia
dezgustători. În fine. Am intrat. Adevărul e că eram foarte obosită. 16 puncte se
învârteau în capul meu. Doctorul m-a invitat să mă aşez. A început să-mi pună tot
felul de întrebări. Habar n-am ce i-am răspuns. Nu-mi ieşea din minte că el stă afară
şi ascultă poveştile... Şi pe urmă mi-am spus că poate e mai bine aşa. Să vadă şi să
audă lucrurile cele mai stupide, cele mai degradante. Chiar mă bucuram. Da. A durat
mult, aşa cred. La urmă, doctorul mi-a zis să rămân în spital pentru nişte analize. I-
am răspuns că nici nu mă gândesc. Trebuia să am grijă de soţul meu, fără mine nu se
descurcă. Mi-a zis că se ocupă el. Adică doctorul să se ocupe de soţul meu! M-am
enervat. "Bine, bine, vă fac o injecţie şi plecaţi imediat." M-am trezit într-un salon
împreună cu trei femei. (Râde.) Urâte. Toate trei urâte. În prima săptămână am
încercat să-mi dau seama care e cea mai urâtă. Matilda e grasă, are sâni mari, lăsaţi,
şi un cur de hipopotam. Ada are picioare scurte. Unde mai pui că e îngrozitor de
păroasă. Lili n-are deloc sâni. Pieptul ei arată exact la fel ca pieptul unui bărbat. Nu
mi-a venit să cred când am văzut. Şi mănâncă enorm. Orice-i pui în faţă. Asta mi-a
adus aminte de el. În fine. Adevărul e că mâncarea e foarte bună aici. Da. (Pauză.)
La început nu mă masturbam. Nu făceam nimic altceva decât să mă fardez toată
ziua. (Se uită în oglindă.) Nu-i nevoie să te fardezi ca să te masturbezi. (Râde. Voce:
"Ieşi odată din veceu! Cât ai să mai stai acolo?!") Sora şefă. Vaca dracului! Mereu
face aşa. (Voce: "Hai că s-a adus cina.") Ticăloaso! Scorpie! Zgripţuroaico! Nimeni
n-are voie să-mi strice mie orgasmul! Curvă bătrână! Nimeni! Auzi tu!