Harta politică

Cele dintâi forme de organizare teritorială caracteristice hărții politice a Asiei au apărut în Antichitate,
acest continent reprezentând leagănul primelor civilizații din istoria omenirii (mesopotamiană, sumeriană,
indiană, chineză) și al primelor orașe-stat (Ur, Uruk, Kiș, Nippurș.a). În Evul Mediu și în Epoca Modernă,
Asia este marcată de schimbări majore, cu fragmentări sau unificări de teritorii sub forma unor vaste imperii
(mongol, otoman, țarist). După Marile Descoperiri Geografice, suprafețe însemnate din Asia Sudică au
devenit colonii ale marilor puteri maritime europene, fapt ce a determinat restructurarea hărții politice.
Teritoriul Asiei înregistrează o continuă prefacere în perioada contemporană, mai ales după al Doilea Război
Mondial, odată cu destrămarea imperiilor coloniale și obținerea independenței politice a multor state. Cele
mai noi state pe harta politică a Asiei sunt cele desprinse după 1991 din fosta Uniune Sovietică și Timorul de
Est (a cărui independență a fost recunoscută în anul 2002).
Harta politică a Asiei a înregistrat o complexă și îndelungată evoluție, cuprinzând astăzi 47 de state, precum
și o serie de teritorii aflate în situații politice particulare. Dat fiind faptul că, la vest, limitele fizico-geografice
ale continentului asiatic nu coincid cu cele politice, cinci state sunt transcontinentale: Rusia, Kazahstan,
Georgia, Azerbaidjan și Turcia. Într-o situație specială se află și peninsula asiatică Sinai, care, politic, aparține
statului african Egipt. Totodată, statul insular Cipru, poziționat în vecinătatea țărmurilor asiatice, este european
prin apartenența la Uniunea Europeană, deși în opiniile unor specialiști ar trebui să fie inclus în Asia.
Statele actuale ale Asiei diferă atât prin poziția geografică state continentale cu sau fără ieșire la mare, state
peninsulare și insulare), cât și prin întindere, mărime demografică (număr de locuitori) sau nivel de dezvoltare
economică.
Cu toate că monarhia, ca formă de guvernământ, a apărut în Asia acum peste 5 000 de ani, astăzi majoritatea
statelor asiatice (34 de state) sunt republici. Cele 13 state monarhii se regăsesc grupate în aria geografică arabă
(Arabia Saudită, Bahrain, Iordania, Kuwait, Oman, Qatar, Emiratele Arabe Unite), în zona pacifică
(Cambodgia, Thailanda, Malaysia, Brunei, Japonia) și doar statul Bhutan este oarecum izolat, la poalele
Munților Himalaya.

Populația Asiei – evoluție, dinamică, răspândire geografică

Asia deține în prezent peste jumătate din populația mondială (4,6 mild. locuitori în 2018, adică 58,60%);
două state (China și India) au peste un miliard de locuitori fiecare.
Densitatea populației variază de la o regiune la alta. Ca o particularitate actuală, importante deplasări interne
și internaționale de populație sunt determinate de conflictele armate și de amplificarea terorismului (mai ales în
Afghanistan, Siria, Irak, Yemen), dar și de catastrofe naturale – cutremure, uragane/taifunuri, inundații, secete
etc. (de exemplu, în India, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal).
Tabloul demografic al Asiei de astăzi prezintă o mare varietate a trăsăturilor fizice exterioare. Aici se
întâlnesc numeroase grupe rasiale, dintre care se evidențiază: grupa europoidă, numită uneori
și caucaziană (cuprinde majoritatea populației din Orientul Apropiat și Mijlociu, din nordul Indiei),
grupa mongoloidă (populațiile din partea centrală, estică și sud-estică), grupa indoneziano-
malaeziană (populațiile din Indonezia și Malaysia), grupa indiană (majoritatea populației din India,
Bangladesh, Nepal, Afganistan, Pakistan etc.)
 Asia se distinge printr-o mare diversitate umană. Aici trăiesc două treimi dintre popoarele indigene ale
lumii și numeroase grupuri etnice, fiecare remarcându-se prin limbă, tradiții și obiceiuri specifice. Se vorbesc
aproximativ 2 300 de limbi, care fac parte din mai multe familii lingvistice: indoeuropeană (rusa, armeana,
hindi, persana, ebraica, araba etc.), sino-tibetană (chineza, tibetana, thai ș.a.), uralo-altaică (turca,
mongola), altaică (japoneza, coreeana) etc.
Asia poate fi supranumit continentul religiilor, deoarece aici au apărut marile credințe religioase ale
lumii: creștinismul (practicat în Rusia, Georgia, Armenia, Filipine), islamismul (larg răspândit în Turcia, țările
arabe, Iran, Pakistan, Bangladesh, Indonezia etc.), budismul (China, Japonia, Mongolia etc.). La acestea se
adaugă numeroase religii etnice, precum: hinduismul (cult religios predominant în India, Nepal, Sri
Lanka), iudaismul (Israel), confucianismul, taoismul (ambele mai frecvente în China), șintoismul (în
Japonia), șamanismul (practicat de unele populații din Siberia, Mongolia, Indonezia ș.a.) etc.
Pe lângă aceste structuri socio-culturale, o importanță majoră în evoluția demografică și economică a
statelor asiatice o au diferențierea populației după vârstă și după mediul de viață.