Geopolitica Chinei și Indiei

1.Dimensiunea geografică a Chinei și Indiei

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în
ierarhia țărilor după suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu
cei mai mulți locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km și granițe cu
Pakistan la vest, Nepal, Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și Bangladesh și
Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu țările insulare Sri Lanka, Maldive și
Indonezia.
Cămin al civilizației văii Indului, centrul a importante drumuri comerciale și vaste
imperii, India a jucat un rol major în istoria umanității. Religii precum Hinduismul, Sikhismul,
Budismul și Jainismul își au originea în India, în timp ce Islamul și Creștinismul se bucură de o
bogată tradiție aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India și-a
câștigat independența în 1947 ca națiune unificată după un efort susținut depus în această
direcție. Atât populația țării, cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt
printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a
piperului.
Relief: India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi, Podișul Dekkan, care este
semideșert și mărginit de Gații de Vest și Gații de Est, sub 2.000 de metri (aceștia având aspectul
de munți). Un alt podiș important este Podișul Thar (deșert). Tot în India se află Munții
Himalaya (peste 8.000 de metri). Câmpii: Câmpia Indo-Gangetică. India continentală se situează
sub sistemul himalayan.
Clima este predominant tropical-musonică. Configuratia geografica si geologica unica a
Indiei ii influenteaza puternic climatul; acest lucru se manifesta in mare parte in regiunea
himalayana in nord si in desertul Thar in nord-vest. Astfel clima Indiei este o alternanță de ierni
reci și uscate (octombrie-martie), veri toride și uscate (aprilie-iunie) și anotimpuri musonice, cu
ploi torențiale. Iarna temperaturile scad în multe zone către zero grade, în partea de sud vremea
fiind mai blândă. Vara se pot înregistra până la 49 °C; în sud nu este chiar așa de cald. Perioada
toridă se încheie odată cu începutul anotimpului musonic, ploios, în luna iunie.
Hidrografie: Cuprinde sistemul Brahmaputra-Gange. Rețeaua hidrografică este
influențată de cele trei mari unități de relief și climă. Principalele fluvii sunt Gange și afluentul
său, Brahmaputra. Ambele cu izvoarele în Himalaya, se varsă în Golful Bengal printr-o imensă
deltă comună. Au debite bogate, sunt navigabile și favorizează irigațiile. Râurile din Podișul
Dekkan sunt mai scurte (cel mai lung fiind Godavari care nu depășește 1500 km) și au debite
variabile.
India se află în ecozona Indomalaya și conține trei centre de biodiversitate. Una dintre
cele doar 17 țări megadiverse din lume, ea este casa a 8.6% din totalul speciilor de mamifere,
13.7% din toate speciile de păsări, 7.9% din toate speciile de reptile, 6% din toate speciile de
amfibieni, 12.2% dintre toate speciile de pești, și 6% toate speciile de plante cu flori din lume.
Mai puțin de 12% din suprafața Indiei este formată din junglă deasă. Planta medicinală neem,
este folosită pentru fabricarea de leacuri în zonele rurale, este un arbore important în flora
indiană.
Populația este foarte mare, de cca 1.100.000.000 de locuitori, densitatea fiind mare (300
loc./kmp). Populația actuală a Indiei este formată din 2 mari grupe: în sud populații Dravidiene,
iar în nord Indo-Europene(care au venit aici acum 3500 de ani). În India, limbile oficiale sunt
Limba Engleză și Limba Hindi, dar se vorbesc și alte 200 de limbi. Predomină Hinduismul (84%
din populație), fiind urmată de Islam. Alte religii sunt: Jainismul, Sikhismul (cca 25.000.000 din
populația totală a Indiei), Creștinismul (cca 24.000.000 din populația totală a Indiei), Budismul.
La momentul actual, India se confruntă cu o gravă scădere a numărului de femei în comparație
cu creșterea numărului de bărbați, datorită numărului crescând de avorturi de fetuși feminini. Din
această cauză, mulți bărbați trăiesc in celibat, dezvoltându-se o rețea mare de trafic de fete
străine.

China, denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în
Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de
locuitori. China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul
guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci
regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și
Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de
autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a
provincie, care este, în prezent, controlată de către o entitate politică separată, Republica Chineză
(RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.
Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este ca mărime a suprafeței de uscat a
doua țară din lume și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda de măsurare.
Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și
Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum
Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile
Yangtze și Galben, ca lungime al III-lea și al VII-lea din lume, curg dinspre platoul tibetan
înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14.500
km lungime și este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de Sud.
China are cea mai lungă frontieră terestră din lume, de 22.117 km, de la vărsarea în mare
a râului Yalu, până la Golful Tonkin. China se învecinează cu 14 națiuni. China se extinde în
mare parte din Asia de Est, învecinându-se cu Vietnam, Laos, Birmania în Asia de Sud-Est; cu
India, Bhutan, Nepal și Pakistan în Asia de Sud; cu Afganistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și
Kazahstan în Asia Centrală; cu Rusia, Mongolia, Coreea de Nord în Asia de Nord și Nord-est.
În plus, China împarte granițele maritime cu Coreea de Sud, Japonia, Vietnam, Filipine și
Taiwan.
Peisajele Chinei variază semnificativ de-a lungul vastului teritoriu. În est, de-a lungul
țărmurilor Mării Galbene și Mării Chinei de Est sunt extinse și dens populate câmpii aluvionare,
în timp ce pe marginile platoului Mongoliei Interioare, în nord, predomină pajiștile largi. Sudul
Chinei este dominat de dealuri și lanțuri muntoase joase, în timp ce partea central-estică
găzduiește deltele a două mari fluvii din China, Galben și Yangtze. Alte ape importante includ
Xi, Mekong, Brahmaputra și Amur. La vest se află lanțuri muntoase importante, mai ales
Himalaya. Platourile înalte prezintă peisaje aride în nord, cum ar fi deșerturile Taklamakan și
Gobi. Cel mai înalt punct din lume, Muntele Everest (8848 m), se află la granița chino -
nepaleză. Cel mai de jos punct al țării, și al treilea din lume, este fundul lacului uscat (playa)
Ayding (-154 m), în Depresiunea Turpan.
Clima Chinei este dominată, în principal, de sezoane uscate și musoni umezi, care duc la
diferențe pronunțate de temperatură între iarnă și vară. În timpul iernii, vânturile nordice, care
provin dinspre latitudini mai înalte, sunt reci și uscate; în timpul verii, vânturile dinspre sud, din
zonele de coastă ale latitudinilor mai joase, sunt calde și umede. Clima Chinei diferă de la o
regiune la alta, din cauza teritoriului vast și a topografiei complexe. O problemă majoră de
mediu în China este extinderea continuă a deșerturile sale, în special a deșertului Gobi. Cu toate
că liniile – barieră – de arbori plantați în 1970 au redus frecvența furtunilor de nisip, seceta
prelungită și practicile agricole greșite au dus la apariția de furtuni de praf, ce afectează nordul
Chinei, în fiecare primăvară, extinzându-se apoi și înspre alte părți ale Asiei de Est, inclusiv în
Coreea și Japonia. Conform Ministerului de Protecție al Mediului din China, SEPA, China
pierde 4,000 km² pe an din cauza deșertificării. Calitatea apei, eroziunea și controlul poluării au
devenit probleme importante în relațiile Chinei cu alte țări. Topirea ghețarilor din Himalaya ar
putea conduce la penuria apei pentru sute de milioane de oameni.
China este una dintre cele 17 țări megadiverse, fiind situată în două din zonele ecologice
majore ale lumii: Palearcticul și Indomalaya. După o estimare, China are peste 34.687 de specii
de animale și plante vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după
Brazilia și Columbia. China este casa a cel puțin 551 de specii de mamifere (ocupând locul 3 în
lume); 1221 de specii de păsări (locul opt pe Terra); 424 de specii de reptile (locul 7) și 333 de
specii de amfibieni (locul 7 pe glob). China este țara din afara tropicelor cu cea mai mare
biodiversitate. Fauna sălbatică a Chinei își împarte habitatul și suportă presiunea acută a celei
mai mari populații de homo sapiens din lume. Cel puțin 840 de specii de animale sunt
amenințate, vulnerabile sau în pericol de dispariție, la nivel local în China, în principal din cauza
activităților antropice, cum ar fi distrugerea habitatelor, poluarea și vânatul pentru hrană, blană și
ingrediente pentru medicina tradițională chineză.
În ultimele decenii China a avut de suferit din cauza poluării și a deteriorării grave a
mediului. În timp ce reglementări, cum ar fi Legea de Protecție a Mediului din 1979, sunt destul
de stricte, sunt însă prost aplicate, întrucât sunt adesea ignorate de către comunitățile locale și
oficialii guvernamentali, în favoarea dezvoltării economice rapide. Poluarea urbană a aerului este
o gravă problemă de sănătate în țară, Banca Mondială estimând, în 2013, că 16 din 20 cele mai
poluate orașe ale lumii, sunt situate în China. China este cel mai mare emițător din lume de
dioxid de carbon. Țara are, de asemenea, probleme legate de apa potabilă. Aproximativ 298
milioane de chinezi, din zonele rurale, nu au acces la apă bună de băut; până la sfârșitul anului
2011, 40% din râurile Chinei au fost poluate de deșeuri industriale și agricole.
Populația totală este de aproximativ 1.3 miliarde de locuitori. China recunoaște, oficial,
56 de grupuri etnice distincte, dintre care cei mai numeroși sunt chinezii han, care constituie
circa 91,51% din totalul populației. Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia
limbilor sino-tibetane. Există, de asemenea, mai multe grupuri lingvistice majore în limba
chineză însăși. Dialectele cele mai vorbite sunt Mandarina (vorbită de către 70% din populație).
De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase.
Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include confucianismul,
budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în
modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori
încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice.

2.Interesele geopolitice a Chinei în spațiul integraționist european

Relația economică și comercială dintre UE și China este una dintre cele mai importante
pe plan global. China este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai UE, iar relația
comercială dintre UE și China este extrem de importantă pentru Parlamentul European. Atunci
când China a aderat la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001, s-a recunoscut faptul
că nu încheiase tranziția către o economie de piață. Din acest motiv, China a convenit asupra
unei serii de obligații pentru a progresa pe calea economiei de piață, și, în secțiunea 15 din
Protocolul de aderare a Chinei, a permis altor membri ai OMC să aplice metodologiile de
economie planificată (NME) importurilor din China, până la finalizarea tranziției către o
economie de piață.
China şi UE asumă angajamentul comun de a dezvolta tehnologii ecologice şi de a ajuta
la colectarea anuală a câte 100 de miliarde de dolari, până în anul 2020, pentru a ajuta ţările
sărace să reducă emisiile de gaze poluante. "Uniunea Europeană şi China consideră acţiunile în
domeniul climei şi în sensul tranziţiei spre energii ecologice un imperativ mai important ca
niciodată".
UE și China și-au început relațiile diplomatice la 6 mai 1975. De atunci, relațiile lor au
continuat să se dezvolte, devenind tot mai ample și mai aprofundate, îndeosebi după semnarea în
1985 a unui acord privind cooperarea comercială și economică. Astăzi, UE este cel mai mare
partener comercial al Chinei, iar China a devenit a doua economie a lumii. Cooperarea dintre
cele două a fost deosebit de eficientă în domeniul protecției mediului. În ultimul deceniu,
Comisia Europeană a sprijinit cu peste 167 de milioane de euro programele și proiectele de
mediu din China. Inițiativele în domeniul mediului reprezintă circa 20 % din proiectele finanțate
de CE în această țară, iar dialogul privind politicile de mediu, având la bază astfel de proiecte de
cooperare, a dus la realizări majore în domenii variate, de la protejarea biodiversității și accesul
la informațiile de mediu până la schimbările climatice, substanțele chimice și deșeurile de
echipamente electronice. Multe proiecte au contribuit la îmbunătățirea conservării biodiversității,
sprijinind China în punerea în aplicare a Convenției privind diversitatea biologică. Experții și
finanțarea din partea UE au avut un rol în elaborarea strategiei naționale și a planului național de
acțiune pentru biodiversitate ale Chinei.
Dialogul dintre UE și China referitor la Convenția privind comerțul internațional cu
specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) este în curs, iar dialogul regulat
a îmbunătățit comunicarea cu privire la o serie de chestiuni sensibile, cum ar fi traficul cu specii
sălbatice. Unele dintre cele mai recente reglementări ale Chinei în domeniul mediului se bazează
pe legislația precursoare a UE. Atunci când Ministerul Protecției Mediului din China a revizuit
reglementările în materie de substanțe chimice în 2010, o influență semnificativă a avut legislația
REACH a UE, cu sprijinul Facilității de sprijinire a dialogului UE-China privind politicile.
Legislația chineză din 2011 referitoare la deșeurile de echipamente electrice și electronice,
„privind controlul poluării cauzate de produsele electronice de informare” (legislația chineză
privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase), este și ea modelată după
legislația UE în domeniu. Dată fiind importanța producției de echipamente electronice în China,
acest lucru reprezintă un imbold major pentru protecția mediului, dar și pentru consumatori și
lucrători.
Parteneri egali: dialogul privind politica de mediu: Cina este un partener vital în
promovarea dezvoltării durabile la nivel mondial și în rezolvarea unor chestiuni de mediu
globale. La fel ca UE, China se dedică unui viitor mai ecologic și mai eficient în utilizarea
resurselor, ambii parteneri fiind actori semnificativi în inovarea tehnologică necesară pentru
sustenabilitate. Un dialog privind politica de mediu este în desfășurare la nivel ministerial încă
din 2005. Cu o finanțare de 15 milioane de euro până în 2016, Programul UE-China de
guvernanță în domeniul mediului sporește participarea publicului, accesul la informații de mediu
și responsabilitatea întreprinderilor, sprijinind, în același timp, schimburile în materie de
dezvoltare a politicii de mediu. Concret, Direcția Generală Mediu a lansat în 2009 Mecanismul
de coordonare bilaterală în domeniul pădurilor cu Administrația Forestieră a statului chinez –
care acoperă legislația, aplicarea legii și guvernanța în materie de păduri, în scopul reducerii
tăierilor ilegale și a comerțului aferent acestora. Între 2006 și 2012, Programul UE-China de
gestionare a bazinelor hidrografice a promovat schimburile de informații și noi abordări în ceea
ce privește practicile de gestionare a bazinelor hidrografice pentru bazinul fluviului Yangtze și al
Fluviului Galben.
Din 2012, Platforma China-Europa privind apa, un parteneriat politic flexibil între China,
mai multe state membre ale UE și Comisia Europeană, a contribuit la promovarea reformelor în
sectorul apei și la gestionarea integrată a acesteia. Unele aspecte ale legislației UE în domeniul
apei – îndeosebi unele directive-cheie ale UE privind apa – au influențat cele mai recente
reglementări chineze în domeniul apei. Ultimii 40 de ani au adus multe reușite, însă parteneriatul
între UE și China va deveni și mai important în viitor. Ambele părți sunt dedicate colaborării
pentru atingerea obiectivelor comune vizând ecologizarea economiilor lor, protecția mediului și
asigurarea unei mai bune calități a vieții cetățenilor lor.

3. Interesele geopolitice a Chinei în spațiul post-sovietic

China distribuie/exportă marfuri ieftine pe pietele statelor post-sovietice, utilaje tehnice,
aparate electrocasnice. Pentru a facilita comerțul și a oferi cetățenilor accesul la o piață diversă
de produse, guvernele Republicii Moldova și Republicii Populară Chineză au inițiat discuții
privind semnarea unui acord de liber schimb, care este o componentă importantă a agendei
Regulamentului de lucru al comitetului de cooperare. Pe parcursul anului 2016, relațiile
comerciale dintre Republica Moldova și China au avut o dinamică pozitivă și au crescut cu circa
9%, ajungând la peste $400 mil., cu o creștere semnificativă a exporturilor (+ 69%) și a
importurilor (+ 7%). În primele două luni ale acestui an, importurile și exporturile continuă să
crească și să mențină tendința de expansiune. Astfel, în perioada ianuarie-februarie 2017,
volumul comerțului a crescut cu 33%, exporturile au înregistrat o creștere de 15% față de aceeași
perioadă a anului precedent.

4. Interesele geopolitice a Chinei și Indiei în spațiul asiatic

De asemenea, în regiunea Asiei de SudEst, se mai remarcă un gigant în dezvoltare –
India. La începutul anilor ’90 ai sec. al XX- lea, se atestă realizări considerabile din partea celor
două guverne față de normalizarea relațiilor lor, dar apare şi o serie de rivalități geostrategice şi
economice. Deşi se remarcă o normalizare a relațiilor dintre Beijing şi New Delhi, aceasta nu
constituie totuşi încă un adevărat parteneriat strategic. China are la etapa actuală trei sarcini
geopolitice dominante: - să mențină unitatea internă in regiunile chineze Han - inima națiunii cu
cea mai intensă activitate agricolă şi industrială; - să mențină controlul asupra regiunilor sale
tampon pe care le-a integrat (Manciuria, provincia Xinjiang la nord şi Tibetul la sud-vest).
Aceste teritorii furnizează instabilități strategice, dacă nu chiar prăpăstii cu propriile lor
provocări la nivel de politici etnice interne; - să apere coastele de intruziunile externe (pirați şi
raiduri internaționale ocazionale) care sunt bogate în resurse naturale. Este important să
subliniem faptul că în Asia există mai multe dispute teritoriale decât în orice altă parte a lumii,
ceea ce a făcut ca țările din această regiune să-şi mărească potențialul militar pentru a-şi propulsa
în continuare revendicările teritoriale.
Principalele sectoare ale cooperării investiţionale bilaterale sino-ruse sunt: sectorul
energetic (energia nucleară, transportul şi prelucrarea petrolului, exportul energiei electrice din
Federaţia Rusă în China, construcţia şi reconstrucţia obiectivelor de generare a energiei),
exploatarea zăcămintelor minerale, prelucrarea lemnului, domeniul construcţiilor, comerţul şi
industria prelucrătoare. 2013 a constituit un an al achiziţiilor unui şir de companii ruseşti de către
companiile din RPC, fapt ce a contribuit la înregistrarea unui salt al investiţiilor directe chineze
în Rusia, cele mai importante fiind următoarele (Ministerul Dezvoltării Economice al Federaţiei
Ruse, 2014a):
- achiziţionarea de către China National Petroleum Corporation (CNPC) a participaţiei de
20% în cadrul proiectului „Yamal SPG”, de la compania Novatek (în valoare de 810 milioane de
dolari);
- achiziţionarea de către China Investment Corporation a 12,5% din acţiunile Uralkali (în
valoare de 2 miliarde de dolari);
- investiţia realizată de către Compania NFC din China, în cadrul proiectului comun cu
MBC Corporation din Federaţia Rusă, în Republica rusă Buryatia (estimat la 750 milioane de
dolari);
- investiţia realizată de către corporaţia de stat din domeniul energiei electrice China
Huadian Corporation, în cadrul proiectului comun cu holdingul rusesc Sintez, estimat la 1,1
miliarde de dolari.
Cele două ţări planifică de asemenea să încheie acorduri semnificative care implică
generarea de energie nucleară, industria aerospaţială, industria feroviară de mare viteză, precum
şi dezvoltarea infrastructurii (Reprezentanţa comercială a Federaţiei Ruse în RPC, 2016). Mai
mult decât atât, acestea cooperează în cadrul noilor instituţii financiare multinaţionale, cum este
Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură, Noua Bancă de Dezvoltare a statelor BRICS,
Fondul Rezervelor Valutare Comune BRICS3 . Unul dintre cele mai semnificative proiecte de
cooperare în acest sens este aprobarea acordării liniei de credit de Noua Bancă de Dezvoltare a
statelor BRICS (NDB) pentru proiectul energetic din Karelia, în valoare de 100 milioane de
dolari Sectorul petrolier constituie elementul de bază al cooperării energetice sino-ruse. Federaţia
Rusă reprezintă în prezent sursa principală a Chinei în ceea ce privește țițeiul. La începutul
anului 2015, Federaţia Rusă, de pe poziţia celui de-al patrulea furnizor de petrol al Chinei în
2013, a ajuns să devanseze primul furnizor – Arabia Saudită (Bloomberg, 2015). China a devenit
principalul importator de petrol al Federaţiei Ruse.
Cooperarea energetică în domeniul gazelor naturale dintre Federaţia Rusă şi China este
una mai puţin avansată comparativ cu cea din domeniul ţiţeiului. Aceasta se datorează, în primul
rând, independenţei Chinei faţă de importul gazelor naturale, producţia proprie acoperind în jur
de 70% din cererea de gaze naturale (Kaczmarski & Kardaś, 2016). În al doilea rând, Beijingul
îşi dezvoltă destul de dinamic propria infrastructură şi are acces la sursele de gaze din ţările Asiei
Centrale prin conducta care o leagă de producătorii din această regiune. De asemenea, este în
plină desfăşurare programul de extindere a terminalelor de gaze naturale lichefiate (GNL), care
poate fi considerat un factor de consolidare a poziției de negociere a Chinei în discuțiile asupra
importului de gaze din Federaţia Rusă.
În prezent, relațiile egale și avantajoase reciproc, ale Rusiei cu China acționează ca un
factor important al stabilității în afacerile internaționale și în termeni de securitate euro-asiatică,
oferind un model de cooperare economică productivă. Rusia apreciază realizarea potențialului de
parteneriat strategic privilegiat cu India. India va cumpăra în următorul deceniu câte 10 milioane
de petrol pe an, iar din 2017 a primit tot din Rusia şi gaz lichefiat în cantităţi de 2,5 milioane de
tone pe an. India este un client de nădejde al Moscovei în materie de armament. 30 la sută din
producţia de armament a Rusiei ia drumul Indiei. Pentru a scădea dependenţa de dolarul
american în schimburile comerciale, India şi Rusia au convenit ca plăţile să fie făcute pe cât
posibil în cele două monede naţionale. Vizita lui Putin la New Delhi in 2014 a tensionat relaţiile
dintre India şi Statele Unite. Preşedintele rus l-a adus în avionul său pe Serghei Axionov - liderul
Crimeei. Axionov a semnat cu un grup de oameni de afaceri un memorandum intitulat
Parteneriatul Indiano-Crimean. Oficialii de la New Delhi au declarat în repetate rânduri că nu
susţin sancţiunile occidentale împotriva Moscovei, la fel cum nu susţin acţiunile separatiştilor
pro-ruşi în estul Ucrainei.