Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Geografie a Turismului

Extensia Universitară Zalău
 

Proiect
Evolutia civilizatiillor din Regiunea Asiei de Est
an 2-sem 1
 

Ecipa de proiect:Cupsa Ioana-Alexandrina

Flore Andrea Dora
Prof coord.Benedek Rozalia
Reiunea Asia de Est

Asia este cel mai întins continent de pe Pământ și, de asemenea,

cel mai populat. Suprafața sa constituie 8,7 % din suprafața totală
a Terrei și 29,8 % din uscatul acesteia.

Asia de Est este o regiune geografică a cărei delimitare este

controversată. Varianta teritoriului mai mic consideră Asia de est
numai regiunea care se află sub influența musonului. Această
variantă consideră deci teritoriul de azi al Chinei, Mongolia
 Centrală și Tibetul împreună cu Hong Kong, Macao, Taiwan, 
Coreea de Nord, Coreea de Sud și Japonia.
 Reiunea Asia de Est

Suprafața: 11,839,074 km²

Populație: 1,552,942,700

State: 6
Limbi vorbite: chineză, coreeană, 
mongolă, japoneză,
ș.a.

Orașe mai mari: Beijing, Hong Kong, 

Osaka, Seoul, Shanghai
, Taipei, Tokyo, 
Guangzhou,
Repere eorafice

Asia de Est este situată la est de Asia Centrală, cu

granița sa estică de-a lungul Mării Chinei de Est.
*Această regiune acoperă o suprafață totală de
kilometri pătrați 4,571,092 și are o dimensiune a
populației mai mare de 1.641 miliarde,
*reprezintă 22% din populația globală și 38% din
populația totală a Asiei.
Mulți locuitori din Asia de Est sunt concentrați
în zone metropolitane majore, cum ar fi Beijing
și Tokio

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Est
Tarmuri
Asia are ţărmurile foarte
crestate, cu multe mări mărgina
Galbenă, Chinei de Est, Chinei
de Sud, Arabiei etc.), peninsule
și multe arhipelaguri.
În sud, Indochina (între India și
China), iar în vest Asia Mică.
Tot în sud sunt marile arhi
pelaguri asiatice: Indonezian
(peste 20 000 de insule),
Filipine, la care se adaugă
Arhipelagul Japonez, în est
Care sunt principalele unităţi de relief ale Asiei?

 Unități majore de relief.

 Partea centrală a Asiei este
ocupată, de la vest la est, de un șir
de podișuri (Anatoliei, Iranului,
Pamir, Tibet, Gobi), din care se
desprind, ca un mănunchi, o serie
de lanţuri muntoase ce se îndreaptă
spre Pacific și care închid podișurile
menţionate, între culmile lor:
 Munţii Altai, Tian Shan, Kunlun,
Karakorum, Himalaya.
 Hidrografia –Fluvii și lacuri

Asia de Est este un continent cu o bogata retea hidrografica insa cu o

repartitie neuniforma, cu regiuni bogate in ape 
Cele mai importante fluvii care se scurg spre Pacific sunt Amur, Huang He,
Chang Jiang si Mekong care prezinta caracteristici diferite impuse de
regiunile pe care le strabat. Fluviile Huang He se remarca prin debitul mare
de aluviuni care provin din Podisul de Loess care au inaltat continuu patul
albiei si au produs numeroase inundatii.
Chang Jiang si Mekong au izvoare in Tibet si strabat regiuni cu o clima
musonica care impun cresteri semnificative de debit in timpul verii
Lacurile Asiei sunt numeroase, inegal distribuite in teritoriu si cu origini
diferite, printre cele mai mari lacuri se numara:
lacul Urmia sau lacul Khanka aflat la granita dintre Rusia si China.
Chinezii Folosesc Numele de “Yangtze” (Fluviul Albastru)
Fluviul are numeroase denumiri.  Chinezii il numesc Yangtze pentru a se referi exclusiv la cursul inferior
al apei, în timp ce fluviul în totalitatea se numește “Chang Jiang“, ceea ce înseamnă “Fluviul Lung“. În
plus, diferitele sectoare ale cursului poartă denumiri locale: Moron Us He, Tongtian He, Jinsha Jiang.
În Tibet, fluviul poartă numele de “Dri-chu” (adică Râul femelei de iac). 
 Hidrografia –Fluvii și lacuri
Cele mai lungi fluvii ale Asiei – Huang He
(„Fluviul Galben” –și Chang Jiang („Fluviul
cel lung”), al cărui curs inferior se mai
numește și Yang Tze („Fluviul Albastru”) –
izvorăsc din regiunea Tibetului și se îndreaptă
către mările mărginașe ale Oceanului Pacific,
traversând China de la vest la est și
susţinând,
Fluviul Amur (alte limbi: „Tamur”, „Амур”, 黑
龍江 , hēilóng jiāng „Fluviul dragonului negru”)
are o lungime de 2.824 km fiind fluviul cel mai
lung din China și Rusia care se varsă în 
Oceanul Pacific de nordîncă din Antichitate,
lunga și înfloritoarea civilizaţie chineză. Pe
Chang Jiang s-a construit cea mai mare
hidrocentrală din lume („Cele trei defileuri)
 Asia de Est- Principalele tari

Această variantă consideră deci

teritoriul de azi al asiei de est
cuprinde:
China 
Mongolia Centrală Tibetul împreună
cu Hong Kong, 
Macao, Taiwan,
 Coreea de Nord, 
Coreea de Sud 
și Japonia.
 China
Limite eorafice
Republica Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafața uscată în
urma Rusiei și este, a treia, sau a patra, cea mai mare ca suprafață totală după Rusia, 
Canada și, în funcție de modul de calcul, Statele Unite ale Americii.
În general, suprafața totală a Chinei este considerată ca fiind de aproximativ 9.600.000 km2
Cifrele variază de la 9.572.900 km2, conform Enciclopediei Britannica,9.596.961 km2,
conform Anuarului Demografic al ONU,la 9.596.961 km2, conform CIA World Factbook.
China are cea mai lungă frontieră terestră din lume, de 22.117 km, de la vărsarea în mare a
râului Yalu, până la Golful Tonkin
 Biodiversitate

China este una dintre cele 17 țări megadiverse,fiind

situată în două din zonele ecologice majore ale
lumii: Palearcticul și Indomalaya.
După o estimare, China are peste 34.687 de specii
de animale și plante vasculare, ceea ce o face a
treia cea mai biodiversificată din lume, după Brazilia
 și Columbia.
 Țara a semnat Convenția de la Rio de Janeiro
privind diversitatea biologică, la 11 iunie 1992, și a
devenit parte a Convenției de la data de 5 ianuarie
1993.Mai târziu s-a elaborat o Strategie Națională
Privind Biodiversitatea și un Plan de Acțiuni, cu o
revizuire, care au fost acceptate de către Convenție
la 21 septembrie 2010.
 China

Demografie
Populația Republicii Populare Chineze
 a atins 1.339.713.000 de locuitori la sfârșitul anului 2010.
Există o pondere relativ mică a populației tinere, care este
parțial un rezultat al politicii unui singur copil din China. Pop
ulația chineză a ajuns la un miliard în anul 1982.

Cu o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori și cu

diminuarea resurselor naturale, guvernul chinez este foarte
preocupat de ritmul de creștere al populației și a încercat,
din 1979, cu rezultate mixte,[138] să pună în aplicare o
politică de planificare familială strictă, cunoscută sub
numele de „Politica Unicului Copil”. Înainte de 2013
această politică limita familiile la a avea doar un singur
copil, cu excepția minorităților etnice și cu un grad de
flexibilitate în zonele rurale.
 China – scurt istoric

Republica Populara Chineza este cel mai

intins stat in Asia de Sud Est si este cel mai
populat stat din lume.
China este o regiune culturala, o civilizatie
antica si o entitate nationala ce se extinde
pe o suprafata larga in Asia de Est.
China are una din cele mai bogate istorii
dintre toate civilizatiile, intinzandu-se pe
o perioada de 5000 de ani. Civilizatia
chineza a luat nastere in urma a secole
de migratie, asimilare si dezvoltare a
populatiei, care in jurul anilor 2500-2000
i.Hr. era stabilita in partea de nord a
Chinei de astazi.
 China
Istoria civilizatiei
 China antică – cunoscută și sub numele de
dinastia Han are una dintre cele mai diverse
și complexe evoluții. Dacă am vrea să
acoperim toate dinastiile care au domnit
vreodată în China, descoperim faptul că
acestea acoperă o perioadă foarte lungă de
timp, ceea ce, probabil, stă la baza unei
concepții particulare despre timp pe care
această cultură a dezvoltat-o.
 În 2070 î.Hr., dinastia Xia a devenit prima
care a condus întreaga Chină, după cum
explică autorii cronicilor istorice antice. De
atunci, au existat o serie de dinastii care au
deținut controlul în diferite perioade de timp
până la sfârșitul dinastiei Qing, în 1912,
odată cu Revoluția Xinhai și instaurarea
Republicii Chineze.
China - evolutia civilizatiei

     China are una din cele mai bogate istorii dintre toate civilizatiile, intinzandu-se pe o perioada
de 5000 de ani. Civilizatia chineza a luat nastere in urma a secole de migratie, asimilare si
dezvoltare a populatiei, care in jurul anilor 2500-2000 i.Hr. era stabilita in partea de nord a Chinei
de astazi.

   Primele orizonturi: mit si realitate

        Potrivit textelor mitologice, civilizatia chineza incepe de la Pangu, creatorul universului.

Insemnarile anticilor arata ca istoria Chinei a inceput cu peste 5000 de ani in urma, mult mai
tarziu decat cea din Orientul Apropiat, dar a supravietuit, neschimbata din anumite puncte de
vedere esentiale, pana in perioada moderna. Descoperirile arheologice arata ca in China antica
oamenii erau organizati in comunitati agricole de-a lungul vailor. Conducerea comunitatii era
preluata de membrii aceleiasi familii creindu-se astfel dinastiile. 
China azi – o republica compusa din 22 provincii. La acestea se adauga 5 regiuni autonome,
fiecare desemnata pentru anumite grupuri minoritare, 4 regiuni municipale si doua autonome cu
statut special, care beneficiaza de o autonomie mai extinsa. Ca forma de guvernamant este
republica semiprezidentiala cu dictatura. E condusa de presedintele Hu Jintao, ce conduce tara in
regim communist din 2003.
Obiceiuri si traditii

 Pentru chinezi, natura întreagă este pătrunsă de o esenţă divină. În ea se integrează şi

din ea se desprinde şi natura umană, cerească şi ea, în ultimă instanţă. Un principiu
comun de ordine reglează atât mersul Universului cât şi cel al societăţii umane. Natura şi
societatea alcătuiesc o societate intimă. Omul trebuie să îşi conformeze comportamentul
potrivit ritmului ordinei cosmice.
 „Muzica reflectă armonia naturii şi bazele morale ale societăţii umane; principiul uman
stă la baza legilor universului“. Şi în China este evidentă legătura strânsă între muzică şi
lirică, cu atât mai mult cu cât fonetica limbii chineze, unde înţelesul cuvântului se
schimbă în funcţie de intonaţie, obligă muzica vocală să urmeze într-un mod perfect
adecvat intonaţiile vorbirii.
 Teatrul chinez îşi are originea în ceremoniile religioase care erau însoţite de coruri
şi dansuri rituale. În secolele XIII-XIV i se fixează regulile: o piesă avea 4 acte,
rolurile erau în număr fix de 9, personajele declamau în timp ce unul din ele cânta,
părţile cântate îndeplinind oarecum funcţia pe care o avea la greci corul. În epoca
Ming teatrul nu mai avea un caracter de joc popular, ci de divertisment pentru uzul
aristocraţiei. Jocul era mai rafinat, subiectele distinse, toate personajele alternau
recitarea cu părţi cântate. Din numeroasele piese rămase din această perioadă
sunt de remarcat Chitara şi pavilionul bujorilor.
Arta chineză

 Arta chineză este o artă vizuală care, fie că e veche sau

modernă, își are originea sau este practicată în China sau de
către artiști chinezi. Arta chineză din Republica Chineză (sau
Taiwan) și cea a chinezilor de peste mări poate să fie, de
asemenea, considerată ca fiind parte din arta chineză,
bazându-se pe patrimoniul chinez și pe cultura chineză. „Arta 
Epocii de piatră” timpurie datează din 10.000 î.Hr., constând în
principal în ceramică simplă și sculpturi. După această
perioadă timpurie, arta chineză, la fel ca istoria chineză, e
clasificată de obicei după succesiunea dinastiilor
 conducătoare ale împăraților chinezi, majoritatea durând
câteva sute de ani.
 Mediile care au fost de obicei clasificate în Occident de la 
Renaștere ca arte decorative sunt extrem de importante în
arta chineză, iar o mare parte din cele mai bune opere au fost
produse în ateliere mari sau fabrici, de artiști în esență
necunoscuți, în special în ceramica chineză.
Sculptura
Bronzurile ritualice chineze din timpul dinastiilor Shang și Zhou de vest
 au exercitat influențe asupra artei chineze. Ele sunt împodobite cu
modele complexe și decorațiuni zoomorfice, dar evită figurile umane, spre
deosebire de statuile imense, descoperite recent la Sanxingdui.
Armata de teracotă a fost amplasată în mormântul lui Qin Shihung-di,
primul împărat al unei Chine neunificate. Figurine mici de lut sau lemn au
fost descoperite în morminte din timpul dinastiei Tang.
 Armata de Teracotă

Armata de teracotă este o colecție de sculpturi din 

teracotă care înfățișează armatele Qin Shi Huang,
primul împărat al Chinei. Este o formă de artă
funerară îngropată împreună cu împăratul în anii
210–209 î.Hr., cu scopul de a-l proteja pe împărat
în viața sa de apoi.
Figurinele, care datează aproximativ de la sfârșitul
secolului al treilea î.Hr.,[1] au fost descoperite în
1974 de fermierii locali din Lintong, în afara Xi'an,
Shaanxi, China. Cifrele variază în înălțime în
funcție de rolurile lor, cele mai înalte fiind generalii.
Figurinele includ războinicii, care de război și caii.
Estimările din 2007 erau că cele trei gropi care
conțin armata de teracotă dețineau peste 8.000 de
soldați, 130 de care cu 520 de cai și 150 de cai de
cavalerie, majoritatea rămânând înmormântați în
gropile din apropierea mausoleului Qin Shi Huang.
 Obiceiuri si traditii in cultura cineza
 Prezentă la ceremonii religioase şi civile, cât şi în procesul de muncă, muzica chineză
s-a păstrat în Cartea Cântecelor sub forma unor melodii datând din secolul al VI-lea
î.e.n., căci chinezii posedau încă din antichitate un adevărat sistem muzical. În acest
sistem vechi, care folosea numai 5 sunete, s-au introdus ulterior alte două trepte
suplimentare, ajungându-se, în cele din urmă, la un sistem muzical de 12 sunete.
Muzica chineză se distinge printr-o foarte mare melodicitate. Predomină registrele
înalte şi de multe ori sunete stridente.
 Foarte des chinezii foloseau un ritm liber, sincopat precum şi alternările de măsuri
pare cu măsuri impare. Dar, în principal, caracterul timbrelor este determinat de marea
varietate a materialelor folosite pentru confecţionarea instrumentelor: piatră, argilă,
aramă, piele, lemn, mătase, ceea ce dă o mare bogăţie de culori paletei sonore. Între
instrumentele cele mai răspândite un loc principal îl ocupă kin-ul, un instrument de
percuţie constând în diferite pietre sonore care dau un sunet dulce şi instrumentul de
suflat Cheng, o cutie de rezonanţă cu 12 până la 17 tuburi de bambus cu ancii de
metal. Numeroase sunt tipurile de instrumente cu coarde cu arcuş, ciupite sau de
percuţie (clopote, gonguri, tobe, beţe de lemn, lame de fier; instrumente de suflat:
flaute diferite, trompete, goarne, ocarine, teracote).
Curiozitati:
 Chinezii nu au conceput niciodată puterile supranaturale într-o
formă umană. În reprezentările lor religioase, zeiţele erau
simboluri abstracte, aproape geometrice. Când au început să
proslăvească Cerul, ei nu l-au personificat niciodată pe stăpânul
universului şi nici nu i-au dat un chip.

        La chinezi, „totul este cuprins într-o durată ce depăşeşte şi

totodată înglobează timpul unei existenţe individuale. Oamenii
sunt moştenitorii faptelor lor. Ceea ce avem de gând să facem,
ceea ce plănuim, ceea ce ne munceşte, slujeşte drept sprijin
conştiinţei noastre şi pe aceasta se întemeiază ea”.
inventii antice chinezesti
1. matasea

Descoperirea prelucrarii matasii in China a

fost multa vreme inconjurata de mister. Potrivit
traditiei, ar fi fost nevasta Imparatului Galben,
legendarul parinte al civilizatiei chineze, care a
trait in jurul anului 3.000 I. Hr., cea care a
descoperit proprietatile firului produs de viermii
de matase.
 cele mai vechi relicve scoase la lumina provin
din  perioada Liangzhu (neoliticul tarziu),
inflorita intre anii 3.300 si 2.200 i.Hr. in China
orientala, in zona lacului Tai, acolo unde se
gasesc astazi orasele moderne Hangzhou si
Shanghai.
A fost o vreme cand matasea chinezeasca era
atat de pretuita in intreaga lume, incat a reusit
aproape de una singura sa lege China antica de
restul lumii prin intermediul comertului (vezi
fabulosul Drum al Matasii) si sa o impace cu
celelalte culturi
 2. Planorul

pana la finele secolului VI d.Hr., chinezii

reusisera sa construiasca zmee cu o
dimensiune suficient de mare si destul
de aerodinamice pentru a sustine
greutatea unui barbat de talie medie. A
fost doar o problema de timp pana cand 3. Zmeul
cineva s-a gandit sa indeparteze corzile
zmeului pentru a vedea ce se intampla.
Cunoscute in zilele noastre sub numele
de planoare, aparatele de zbor
respective nu au fost insa folosite de
anticii chinezi ca modalitate de a-si
ridica nivelul de adrenalina. Imparatii
chinezi se delectau fortand
raufacatori condamnati si inamici
capturati sa sara de pe stanci legati
de planoare. 
3. Zmeul

 una dintre cele mai marii mandrii ale Chinei: zmeul, parte din cultura chineza de
2.400 de ani.  Pe parcursul secolului IV i.Hr., Gongshu Ban si Mo Di, un patron al
artelor si un filosof, au construit un zmeu in forma de pasare, care se putea ridica la cer,
plutind in bataia vantului.  De-a lungul timpului, tot chinezii au adaptat designul
initial al zmeului la noi si noi utilizari: de exemplu, acesta inlesnea pescuitul fara
barca, prin simpla adaugare a unei undite si a unui carlig. Ulterior, zmeele au fost
“ridicate in grad”, dovedindu-si utilitatea chiar in cadru militar. Au fost utilizate pe
post de “drone”, pentru livrarea incarcaturilor de praf de pusca in fortificatiile dusmane.
Se pare ca in 1232, chinezii ar fi utilizat zmee pentru a arunca “fluturasi”
propagandistici de-asupra unei tabere de prizonieri de razboi a mongolilor,
determinandu-i pe captivii sa se razvrateasca si sa preia puterea.
5. Seismograful

 Desi chinezii nu ar fi putut sa spuna nimanui exact cate

grade a avut un cutremur pe scara Richter (intrucat
aceasta nu a fost creata decat de-abia in 1935), au reusit
totusi sa inventeze primul detector de cutremure din
lume: seismograful. Iar cel nascocit de Chang Heng, un
astronom de la curtea imperiala, la inceputul secolului
II, era o adevarata opera de arta. Pe un vas din bronz
masiv, sase dragoni incastrati, privind in jos, erau
pozitionati la distanta egala unul de celalalt, fiecaruia
corespunzandu-i o broasca sculptata in relief, desigur cu
gura cascata, uitandu-se in sus. In interiorul vasului, un
pendul atarna nemiscat, in asteptarea vibratiei
destabilizatoare. Moment in care, cadenta pendulului se
presupune ca ar fi pus in miscare parghiile interne ale
seismografului, provocand caderea unei bile din gura
dragonului indreptat in directia epicentrului
cutremurului in cea a broastei aflate dedesubt.
4. Alcoolul
Descoperiri arheologice recente au impins data de nastere a fermentarii chinezesti si
crearii alcoolului si mai departe in timp: cioburi de ceramica vechi de peste 9.000 de ani
au fost descoperite in provincia Henan, desemnandu-i pe chinezi drept inventatorii
incontestabili ai alcoolului
6. Roaba

Un general pe nume Jugo Liang, care a trait in timpul dinastiei Han,

este creditat ca fiind inventatorul “vehiculului” cu roata dispusa sub
incarcatura, utilizat in secolul II pentru a transporta greutati, dar
conceput spre a fi folosit in scopuri militare. Conferind armatei
chineze un avantaj decisiv asupra dusmanului (motiv pentru care
chinezii au tinut inventia secreta timp de secole), roabele erau
utilizate si la realizarea baricadelor mobile. Inventia chinezului a
avut o singura hiba: nu prevedea manerele, care aveau sa apara
ulterior, de-abia cand inventia va fi perfectionata.
7. Pastele fainoase
 se pare ca anticii chinezi le-au cam luat-o inainte
italienilor sau arabilor (e neclar carora de fapt) si in
ceea ce priveste spaghetele cam cu 2.000 de ani. In
2006, arheologii care faceau excavatii intr-o asezare
veche de 4.000 de ani din Lajia, in the provincia
Qinghai de langa granita cu Tibetul, au dat peste un bol
rasturnat plin cu taietei subtiri, ingropat la zece picioare
sub pamant. Pastele, cele mai vechi din lume, erau
facute din doua tipuri de mei, ambele cultivate in China 8. Hartia
de 7.000 de ani.
ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu
aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput
sa se dezvolte, oamenii au scris pe orice a stat nemiscat timp
suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra au fost
doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop.
Lucrurile insa aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai
precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va inventa cam prin
anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un
amestec de  coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si
resturi de navod, rezultatul fiind o hartie aspra,
bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de
bambus si matase).
 9. Busola

Nu se stie cu precizie cui i-a venit ideea desteapta de a se

orienta folosind magnetul, dar marturiile arheologice
arata ca a fost un chinez, in secolul IV d.Hr., cel care
a slefuit o piatra magnetica naturala in forma de
lingura, menita a indica intotdeauna aceeasi directie:
sudul, directia cardinala si calea catre armonia
interioara. De altfel si busola moderna, instrument de
navigatie, dateaza din anul 1100, provenind tot din
China. A fost introdusa in Europa in secolul XII, cel mai
probabil de catre arabi, iar prima referire cu privire la
utilizarea ei de catre navigatori in Europa occidentala va
aparea in De nominibus ustensilium a savantului englez
Alexander Neckam (1180-1187).
 inventii antice chinezesti

 10. Praful de pusca

 Este probabil cea mai faimoasa dintre
anticele descoperiri chinezesti, iar
legenda spune ca ar fi fost realizata din
intamplare de alchimisti, in timp ce
incercau sa puna la punct un elixir al vietii
vesnice. Cea mai veche referire cu privire la
praful de pusca se gaseste intr-o opera
chinezeasca din 1044: Wujung zongyao, o
culegere a celor mai importante tehnici
militare, compilata de un anume Zeng
Goliang 
Asia de Est
Cultura si traditii
Japonia
 Asia de Est
Evolutia civilizatiilor
 In
secolul XIX-lea , lumea asiatica a fost nevoita sa se deschida influentelor
europene , reactionand diferit in fata unui Occident cuceritor ,novator si purtator
de progres. Cazurile Indiei , Chinei si Japoniei au fost tipice pentru maniera in
care s-a manifestat actiunea modernizatoare Europeana.

1.Cazul Chinei  Considerindu-se “centrul lumii” si

mandrindu-se cu civilizatia sa exemplara si multimilenara, dar
tributara inertiilor si structurilor sale,China a fost mult timp
o tara inchisa europenilor “barbari”. De pilda, la inceputul sec.
al XIX-lea, europenii nu puteau face comert cu chinezii decat
prin porturile Canton si Macao.
Asia de Est
Evolutia vecilor civilizatii
In secolul XIX-lea , lumea asiatica a fost nevoita sa se deschida influentelor
europene , reactionand diferit in fata unui Occident cuceritor ,novator si
purtator de progres. Cazurile Indiei , Chinei si Japoniei au fost tipice pentru
maniera in care s-a manifestat actiunea modernizatoare Europeana.
1.Cazul Chinei  Considerindu-se “centrul lumii” si mandrindu-se cu
civilizatia sa exemplara si multimilenara, dar tributara inertiilor si
structurilor sale,China a fost mult timp o tara inchisa europenilor
“barbari”. De pilda, la inceputul sec. al XIX-lea, europenii nu puteau face
comert cu chinezii decat prin porturile Canton si Macao.
 Japonia
 Cadrul geografic
 Japonia este un arhipelag, la est de Asia de nord-est, format din patru insule mari si multe insule
mici. Insula cea mai mare, Honshu, este în centru Japoniei. La nord de ea se afla a doua insula,
ca marime, Hokkaido, slab populata, cu clima aspra. La sud de Honshu se afla insula Kyushu, a
treia ca marime iar între ele, spre est, insula Shikoku, a patra ca marime.
este una dintre cele mai populareși mai frumoase destinații turistice ale lumii,
unde politețea și bunul simț par să își aibă originile: un amestec unic de tradiții și
modernitate, o țară împânzită de temple, dar și de construcții arhitecturale
moderne – aproape toate deschise spre vizitare, oferind o imagine clară asupra
complexității „Țării Soarelui Răsare”. Cu o istorie de aproximativ două milenii și
jumătate, Japonia este renumită pentru tradițiile sale: ceremonia ceaiului,
amenajarea grădinilor și celebrii războinici samurai- un model suprem al
desăvârșirii japoneze.
 Specificul national 
Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb
cu un disc solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar
chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon era „imperiul soarelui” iar
poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer
stralucitoare.
Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado” de la cuvântul japonez
„mikoto” (domn, stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de
„nipon” vine de la cuvântul japonez „nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco
Polo si Columb, europenii numeau China - Kathay – iar Japonia – Cipango.
Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor
culturale si religioase venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si
chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa cum civilizatiile greaca si
romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o
limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au
creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta
sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a fost folosita si
Cultura si civilizatia japoneza – Tara Soarelui-Rasare

Cuvantul fascinatie este adesea folosit atunci cand se vorbeste despre Japonia; este o
frontiera culturala, un loc unde istoria si traditia se impletesc, un spatiu unde zgarie-norii si
povestile despre samurai si onoare sunt la ele acasa.
Tehnologia de ultima ora, dar si pastrarea fondului folcloric neatins de generatii face din
metropola nipona si din oraselele pline de culoare un loc al visului, o adevarata intoarcere in
timp.
Specificul national si lumea din afara
Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc
solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau
coborâti din cer, imperiul nipon era „imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage
din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare.
Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado” de la cuvântul japonez „mikoto” (domn,
stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de „nipon” vine de la cuvântul japonez
„nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China - Kathay –
iar Japonia – Cipango.
Asia de Est
Evolutia vecilor civilizatii
Cazul Japoniei  In competitia pentru acapararea spatiului japonez s-au
angajat Rusia, Anglia, Franta, S.U.A. si Olanda. Inceputurile ei coincideau in
plan intern cu accentuarea crizei politice si sociale a regimului shogunatului.
Dupa demonstratia de forta din 1853, americanii obtineau, prin tratatul de la
Kanagawa, deschiderea portului Nagasacki.
 
Preluand modelul tarilor europene, Japonia a devenit in scurt timp
o tara puternica si moderna, capabila sa concureze cu statele lumii. Asimiland
modernitatea occidentala, Japonia si-a mentinut insa specificul cultural
traditional. La sfarsitul secolului al XIX-lea a ajuns o mare putere a lumii
alaturi de S.U.A. si Germania si un concurrent serios in lupta pentru
expansiunea coloniala in Extremul Orient, din istoricul caruia fac parte
razboiul cu china (1894-1899) si razboiul cu Rusia (1904-1905)
 China

Numele oficial este Republica Populara Chineza

Suprafata de 9.596.960 km2 si avand capitala in Beijing.

Are o populatie de aproximativ 1.344.130.134 in 2011, cu o densitate de 140 de locuitori/km2 , c
cu diferite grupuri etnice: 91% han iar 9% zhuang, ygur,coreeni, mongoli,tibetani etc

Relieful Chinei este foarte variat, in mare parte este muntos cu platouri inalte deasemnea desert
in vest, campii si delta in est.Clima este foarte diversificata tropicala in sud si subarctica in
nord.Moneda este Yuan-ul chinezesc,
limba oficiala este chineza.

Sistemul politic este Republica semi-prezidentiala, iar a capatat independenta in 1949.

Cu acest eveniment ziua nationala este in 1 octombrie.PIB-ul anual este de 7.318.499.269.769 $
in 2011, iar PIB-ul pe cap de locuitor este egal cu 5.444 $ tot in 2011.
Rata de crestere a valorii PIB-ului este de 9,2% si inflatia este de 5,4% ambele in 2011.
Rata somajului este de aproximativ 4% in zonele urbane (2008).
 Cele 10 Țări Cele Mai
Populate Din Asia

1. China
Cu o populație de aproximativ
1.3 miliarde de persoane, China nu este doar
cea mai populată țară din Asia, ci și în lume.
Conturile populației din China înregistrează
procentul de 31.35 din populația asiatică.
Are o densitate a populației de 137 pe
kilometru pătrați. Jumătatea estică a țării este
regiunea cea mai populată, reprezentând
peste 90% din populație, în timp ce regiunea
nordică și cea occidentală are o populație
redusă.
 Asia de Est
forme de asezari

Asia este un continent cu vechi

traditii rurale.
In Asia musonica,orezariile
sunt insotite fie de sate mari,
aglomerate, fie de sate liniare
ceurmeaza cursul vailor.
Acolo unde piatra si lemnul nu
sunt disponibile, caselesunt
construite din lut (Campia
Mesopotamia, Campia Chinei
de Est
 Cultura si traditie

Asia de Est este bogată în cultură și tradiție,

frumuseti panoramice, presarate cu temple
sacre și altare, situri istorice UNESCO,
palate grandioase și castele, dar și muzee
de clasă mondială. Vizitatorii pot traversa
Marele Zid din China, să străbată piețele
stradale colorate din Tokyo, să viziteze
Pavilionul de Aur de la Kyoto, să facă un tur
al Memorialului Chiang Kai-shek din Taipei
și să navigheze prin cele Trei Defilee
uimitoare de-a lungul râului Yangtze.
Multe linii de croazieră oferă, de asemenea,
oportunități unice de a experimenta
obiceiurile și cultura locală: clase de gătit
dim sum, Tai Chi și lecții de caligrafie, mese
în casele locale și vizite la staulele sumo
tradiționale pentru a observa faimoșii
luptătorii din Japonia.
Asia de Est—Cultura si traditie

Asia de Est este bogată în cultură și tradiție,

frumuseti panoramice, presarate cu temple sacre și
altare, situri istorice UNESCO, palate grandioase și
castele, dar și muzee de clasă mondială. Vizitatorii
pot traversa Marele Zid din China, să străbată
piețele stradale colorate din Tokyo, să viziteze
Pavilionul de Aur de la Kyoto, să facă un tur al
Memorialului Chiang Kai-shek din Taipei și să
navigheze prin cele Trei Defilee uimitoare de-a
lungul râului Yangtze. Multe linii de croazieră oferă,
de asemenea, oportunități unice de a experimenta
obiceiurile și cultura locală: clase de gătit dim sum,
Tai Chi și lecții de caligrafie, mese în casele locale și
vizite la staulele sumo tradiționale pentru a observa
faimoșii luptătorii din Japonia.
 Primele orizonturi
Evolutia civilizatiei cinezesti

Pe valea fluviului Huang-Go, cu aproximativ 4000 de ani în urmă,  se

năştea o civilizaţie înfloritoare, mistică ce avea să impresioneze peste
veacuri cultura europeană. Izolată în mod natural de restul Orientului
(lanţuri de munţi dintre cei mai înalţi din lume, în vest), au legat-o şi
totodată au separat-o de vasta zonă a Tibetului.

Gigantica construcţie, în nord, Marele Zid Chinezesc, Marea Galbenă în est

şi Marea Chinei în sud, adăpostită de un cadru geografic vast (de la munţi
abrupţi, deşert sau stepă la imense câmpii fertile, junglă sau zone
mlăştinoase), dificultăţile de acces în spaţiul Chinei i-au permis ţării să
dezvolte o civilizaţie în cadrul căreia influenţele străine şi popoarele
năvălitoare au fost repede asimilate.
 Cicilizatie
-istoric

Există o perioadă de decadenţă căreia îi urmează instalarea la

conducere a regilor Qin care introduc o serie de reforme. Astfel,
Marele Zid a fost reconstruit, cu mari sacrificii umane, pe o mare
distanţă (peste 2500 km), cu numeroase fortăreţe şi turnuri de
pază (cea mai impresionantă operă de construcţie a lumii,
întrecând chiar şi piramidele Egiptului).
S-au construit drumuri regale, rezervate exclusiv curţii, largi de
75 m, cu pini plantaţi pe margine, numeroase palate, parcuri şi
reşedinţe de vară. Această dinastie a fost, însă, împotriva culturii
şi a intelectualităţii, distrugând cărţi, suprimând gândirea liberă,
şcolile private, instrucţiunea devenind monopol de stat.
MARELE ZID CHINEZESC

De-a lungul secolelor, militaristii chinezi au construit ziduri fortificate pe langa intinsa granita de nord a Chinei. Dar lucrarea lor nu a fost completa pana in anul 214 i.H., cand imparatul Shi-huang-ti a adaugat noi ziduri si a ordonat ca toate barierele sa fie conectate intr-un singur Mare
Zid. Munca apasatoare ce a urmat, a ucis mii de tarani fortati sa ajute la proiect.

Cand Marele Zid a fost terminat, se intinse deja pe mai mult de 4000 km peste teritorii izolate si montane, devenind cel mai mare proiect de constructie terminat in totalitate.
MARELE ZID CHINEZESC

Mult din Marele Zid mai exista si astazi iar turistii inca pot
merge pe de-asupra pentru cateva sute de kilometri. Dar
imperiul pentru protectia caruia a fost construit, s-a
destramat curand dupa ce muri primul lider.

Asadar cultura chineza a antichitatii si a epocilor

urmatoare a fost o cultura infloritoare, foarte avansata in
raport cu acele timpuri, deosebita prin complexitatea, dar
si prin misticismul ce domina sufletul oamenilor cu ochi
piezisi si cu piele galbena.

Civilizatia lor a evoluat, netinand cont de marele conflicte

din lumea intreaga, adapostita de un cadru geografic ce
a favorizat-o si dezavantajat-o in acelasi timp, izoland-o
de restul lumii. Alaturi de popoarele europene, de
egipteni, chinezii au dezvoltat o cultura bogata, care a
insemnat un pas imens in dezvoltarea intregului glob.
Evolutia civilizatiei cineze

Dinastiile Chinei au influenţat de-a lungul secolelor cultura şi civilizaţia acestei

ţări. Astfel, cea mai veche dinastie a cărei existenţă este incontestabilă este
dinastia Xia sau Hia (2205-1766 î.e.n.), succedată de dinastia Shang din timpul
căreia datează inscripţiile pe oase şi pe carapace de broască ţestoasă. Forma
de exprimare este foarte laconică (între 10 şi 65 cuvinte). Un profund sentiment
religios datează din această epocă bazat pe cultul strămoşilor. Regele împarte
ţara în feude pe care le împarte familiei sale, prietenilor şi unor căpetenii tribale
în schimbul obligaţiei de a-i furniza trupe în caz de război.

Regele era şeful cultului de stat. Se construiesc oraşe fortificate fără

importanţă economică, însă, căci societatea chineză era una agricolă prin
excelenţă, iar creşterea animalelor va avea o importanţă secundară de-a lungul
istoriei. Creşterea viermilor fiind de mult cunoscută, mătasea devine, încă de la
începutul acestei epoci, un produs tipic al economiei chineze. Statul Shang,
primul stat chinez cu o fizionomie politică şi culturală definită şi care a exercitat
o influenţă civilizatorică şi în afara frontierelor sale, s-a prăbuşit din cauza
mişcărilor sociale interne, dar şi în urma presiunii triburilor Zhou. 
 Dinastiile antice
   China are una din cele mai bogate istorii dintre toate civilizatiile, intinzandu-
se pe o perioada de 5000 de ani. Civilizatia chineza a luat nastere in urma a
secole de migratie, asimilare si dezvoltare a populatiei, care in jurul anilor
2500-2000 i.Hr. era stabilita in partea de nord a Chinei de astazi.

  După textele mitologice, civilizația chineză începe de la Pangu, creatorul

universului, și o succesiune de impărați, înțelepți și eroi mitici (Huang Di, Yao
și Shun), care i-au învățat pe chinezii antici să-și dobîndească mîncare, să
țeasă și să construiască case.

Prima dinastie preistorică a fost Xia (2100-1700 în. e. n.). În anii 1960 excavările
arheologice au descoperit așezăminte omenești în provincia Henan, care au
indicat existența unei civilizații urbane in perioada neolitică tîrzie. Dinastia Xia,
în urma unor conflicte între triburi, a căzut sub puterea dinastiei Shang. Cele
mai semnificative invenții din perioada Shang au fost sistemul ideografic
(hieroglific) de scriere și obținerea bronzului pentru metalurgie.
  Primele orizonturi: mit si realitate

   Studiile arheologice moderne au demonstrat existența unei orînduiri primitive

avansate cultural și economic între anii 2000 și 2500 î. e. n. în ariile rîulul Huang He în
nordul Chinei. Secole de migrație, amalgamare, asimilare și dezvoltare a populației
din această regiune a dus la formarea unui sistem distinctiv de scriere, un corpus
filozofic, artistic autentic și o organizare politică, care în zilele noastre se numește
civilizația chineză.    

Potrivit textelor mitologice, civilizatia chineza incepe de la Pangu, creatorul

universului. Insemnarile anticilor arata ca istoria Chinei a inceput cu peste 5000
de ani in urma, mult mai tarziu decat cea din Orientul Apropiat, dar a supravietuit,
neschimbata din anumite puncte de vedere esentiale, pana in perioada moderna.
Descoperirile arheologice arata ca in China antica oamenii erau organizati in
comunitati agricole de-a lungul vailor. Conducerea comunitatii era preluata de
membrii aceleiasi familii creindu-se astfel dinastiile. Prima dinastie care s-a
inchegat in preistorie a fost Xia(2100-1700 i.Hr). Conflictele permanente intre
triburi, au dus la preluarea puterii de catre dinastia Shang (1532-1027 I.Hr),
moment ce marcheaza cu adevarat inceputul istoriei civilizatiei chineze.
 Economia Asiei de Est
Activitati rurale

Principalele activitati agricole

cuprind doua mari domenii
cultura plantelor si cresterea
animalelor, cu numeroase
subdiviziuni ale acestora.
Majoritatea culturilor de
cereale ce provin din Asia
sunt bazate pe grau, orez,
porumb, precum si animale
domestice cum ar fi ovine,
porcine sau bovine
 Costume si portul zonei

Se știe că Regatul Mijlociu este locul de naștere al mătăsii.

Prin urmare, acest material este folosit cel mai adesea pentru coaserea costumelor
tradiționale. Mătasea este populară nu numai datorită aspectului atractiv, ci și
datorită proprietăților sale vindecătoare. Se crede că în timpul uzurii, datorită frecării
de mătase pe corp, poate vindeca corpul uman dintr-o varietate de durere.

Îmbrăcămintea tradițională în sine era o cămașă sau o cămașă de veste lungă, cu

mâneci tăiate drept, cu lățime neregulată. Sub rochie, pantaloni largi sau o fusta
erau purtati, indiferent de sex. Adesea, acestea erau simple materiale naturale
pentru uzul zilnic și haine de mătase strălucitoare pentru sărbători, pe care numai
membrii înalți ai societății le puteau permite.

Lenjeria de corp se face în mod tradițional din bumbac gros.

În ceea ce privește tăierea, costumul Hanfu național chinez este destul de slab.Se
compune dintr-o cămașă cu mâneci largi și o fustă lungă. Rochile pentru femei în
costum chinezesc sunt mai potrivite, dar nu puteți îndeplini rochii vulgare în regatul
mijlociu.
 Costume si portul zonei
 Istoria costumului național chinez își începe
numărătoarea inversă din secolul 17-18. Este
imposibil să spun că, înainte de asta, chinezii
au mers, în ceea ce au făcut.
 Ansamblul general al costumului național
chinez este aproape monoton în întreaga
țară, diferindu-se doar în trăsăturile minore
ale pantofilor, pălăriilor și accesoriilor. De
asemenea, în China medievală, care a fost
foarte activ împărțită în clase, tipurile de
țesături, culori și croitorie pentru cei săraci și
cei bogați au fost strict delimitați.
 În ceea ce privește gama de culori, totul
depinde de teritoriul de reședință și de
sex. Chinezii din nordul Chinei preferau
toate nuanțele de gri și albastru. Sudii au
fost mai predispuși la contrast - alb și
negru.
 Costum popular barbatesc

Costumul bărbaților tradițional constă din

pantaloni numiți "ku" și o cămașă liberă.
Cămașa a fost făcută atât de mult încât a
acoperit pantalonii încât nu era obișnuit
să se demonstreze altora. În plus față de
pantalonii principali, cusute din țesături de
bumbac ușoare, bărbații purtau de
asemenea "Taoku", care se traduce din
chineză, ca "o acoperire pe pantaloni".
Ele erau fixate cu panglici pe curea.
Costumul elegant chinez a fost completat
de o cămașă luminată de tăierea
originală. Cămașă cu un singur breșe și
cămașă scurtă purta o trasură.
 Costum popular pentru femei

Pantofii și pălăriile corespunzătoare au fost

Costumul feminin, numit "zhutsyun", consta dintr-o fusta
întotdeauna considerate parte a stilului chinezesc.
si o jacheta, asemanatoare cu o sundress. Variantele
Pantofii tradiționali nu au fost niciodată
acestui costum diferă în funcție de lungimea și
confortabili. Femeile chineze au încercat tot
caracteristicile fustei tăiate. Femeile din regatul mijlociu
posibilul să se asigure că picioarele lor au rămas
aveau de asemenea mai multe tipuri de rochii.
întotdeauna mici, uneori făcând mari sacrificii
Una dintre variantele rochiei tradiționale este "chansam".
pentru acest lucru.
Tinuta spațioasă, ascunzând corpul feminin de ochii
O parte din costumele naționale erau pantofi
curioși, era atât de strălucitoare și foarte reținută. El a
triunghiari mici, fie cusute din țesături ușoare, fie
lăsat numai pantofii, palmele și fața fetei. O modificare
țesute din paie. O opțiune mai caldă - cizme înalte
mai modernă a unei astfel de rochii este "zipao".
de pânză asemănătoare ciorapilor. În dinastia
Maanului, în viața de zi cu zi erau folosite și cizme
grele cu tălpi groase de lemn.
Costume populare cinezesti
 Costume si portul zonei
Costumele tradiționale chinezești nu pot rămâne imperceptibile în mulțime datorită
luminozității sale. În același timp, florile au fost întotdeauna acordată o mare importanță.
Deci, se credea că îmbrăcămintea albastră protejează împotriva influenței spiritelor rele,
verde - cu apariția de ceva nou. O culoare roșie, un simbol al focului puternic, este
considerată a fi culoarea dinastiei lui Joe.

Costumul național al dinastiei Han și Dzin părea destul de restrâns. În acest moment sa
născut baza pentru costumul tradițional Hanfu, care mai târziu a fost completat cu un număr
mic de elemente decorative. În aceste vremuri, vechiul costum Hanfu a fost considerat
rochia tradițională a împăratului chinez și a familiei sale
.
Următoarea dinastie a Tang a făcut din costumul tradițional mai luxos. În acele zile,
rochii decorate cu modele și bijuterii erau binevenite.
 JAPONEZA

Cadrul geografic
Japonia este un arhipelag, la est de Asia de nord-est, format din patru insule mari si multe insule mici. Insula
cea mai mare, Honshu, este în centru Japoniei. La nord de ea se afla a doua insula, ca marime, Hokkaido,
slab populata, cu clima aspra. La sud de Honshu se afla insula Kyushu, a treia ca marime iar între ele, spre
est, insula Shikoku, a patra ca marime.
Poporul japonez si cultura sa.
Originea
Desi sunt de rasa mongoloida, japonezii se deosebesc fizic de chinezi si mongoli, prin asemanarea cu tipul
rasial filipinez si malayez din zona Asiei de sud-est, de unde se pare ca au venit stramosii lor.
Specificul national si lumea din afara
Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc solar rosu în centru.
Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon era
„imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare.
 Specificul national 
Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc
solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau
coborâti din cer, imperiul nipon era „imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage
din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare.
Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado” de la cuvântul japonez „mikoto” (domn,
stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de „nipon” vine de la cuvântul japonez
„nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China - Kathay –
iar Japonia – Cipango.
Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si
religioase venite din sau prin aceste tari.
Totusi, japonezii, care vorbesc o limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate
mult deosebita au creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta
sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a fost folosita si de Confucius si
aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific japoneza. Dintre
japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al
Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial.
CIVILIZATIA JAPONEZA
De la preistorie la cultura scrisa

Perioada Jomon (3000-300 î.Hr.)

Se folosea olaria „împletita”: împletituri din nuiele acoperite cu lut. Pe la 660 î.Hr., legendarul
Jimmu Tenno („tenno” – împarat), nepotul zeitei soarelui, ar fi întemeiat „Imperiul soarelui-rasare”.

Perioada Yayoi (300 î.Hr. –300 d.Hr.)

Apare ceramica lucrata la roata olarului. Apar primele stiri despre Japonia în izvoarele scrise chineze
în sec. I d.Hr. Statul Yamato se întinde în insulele Honshu si Kyushu. Începe sistematizarea religiei
Kami-no-Michi (calea zeilor), cunoscuta mai târziu sub numele chinez cu acelasi înteles Sinto (sec.
II-III d.Hr.). Aceasta este protoistoria , când nu se cunoaste scrierea dar apar stiri scrise despre
Japonia în izvoarele externe.

Perioada Kofun (300-552 d.Hr.)

Este perioada Tumulilor (morminte sub forma de movile mari) megalitici (asociati cu lespezi mari de
piatra). Se pune capat sacrificiilor umane pe la 300 d.Hr. Japonia cucereste sudul Coreei si începe
patrunderea culturii, scrierea si limbii chineze. La sfârsitul perioadei, budismul este acceptat ca una
din religiile oficiale.
Aparitia „scripturilor” sintoiste si a budismului nipon
 Formarea civilizatiei japoneze
2. Sogunatul (1185-1867)
Perioada Kamakur (1185-1333)
Puterea efectiva o aveau sogunii (prim-ministri) cu sediul la Kamakura, pe când împaratul-zeu,
cu sediul la Kyoto avea doar atributii religioase de mare-preot sintoist. În 1191, se introduce în
Japonia budismul zen, una din sursele moralei si artei martiale practicate de cavalerii samurai, în
nesfârsitele razboaie civile provocate de lupta pentru putere a marii nobilimi.

Perioada Muromati (1333-1573)
În 1549 soseste în insula Kyushu misionarul iezuit Perioada Momoyama (1573-1603)
În 1587 misionarii catolici sunt expulzati din Japonia. În 1597 sunt martirizati 26 de crestini la
Nagasaki.
Perioada Edo (1603-1867)
Sogunii din familia Tokugawa duc o politica anticrestina, de favorizare a budismului si de izolare
a Japoniei de restul lumii. În sec. XVIII si în prima jumatate a sec. XIX are loc „reactia puristilor
sintoisti” ale caror idei vor fi puse în aplicare abia dupa caderea sogunatului. Ramânerea în
urma a Japoniei fata de Occident a devenit evidenta când S.U.A. si marile puteri au umilit
Japonia, silind-o sa renunte la izolationism. Revolutia din decembrie 1867 a rasturnat sogunatul,
redând puterea împaratului mutat în noua capitala, Kyoto.
 Modernizarea Japoniei
Perioada Meiji (lumina) 1868-1912
Luând ca model Imperiul German, Japonia ajunge din urma marile puteri occidentale.
Sintoismul devine religia de stat, slabind caracterul sau religios si întarindu-se cel national
istoric. În 1889 libertatea confesionala este garantata prin lege iar religia devine o
problema privata. Nevoia populara de religiozitate duce la dezvoltarea sectelor sintoiste
influentate de budism.

Perioada Marii dreptati (Taijo) 1915-1926)

Japonia ia parte la primul razboi mondial în tabara învingatoare si devine a patra mare
putere a lumii dupa S.U.A., Anglia, Franta.  Are loc activitatea lui Kagawa apostolul crestin
modern al Japoniei.

Perioada Pacii Stralucitoare (Showa) 1928-1989

Fanatismul sintoist, manifestat în adorarea împaratului Hirohito ca zeu, dincolo de orice
limita imaginabila, duce la încercarea Japoniei de a cuceri jumatate din globul pamântesc
în al doilea razboi mondial, sfârsit ca razboi nuclear. Bombele atomice lansate de S.U.A.
asupra Japoniei în august 1945 silesc pe Hirohito sa capituleze si sa nege solemn
 Festivaluri japoneze

Sakura, spirit al Japoniei, şi sezonul înfloririi cireşilor

Sakura, floarea de cireş, este un simbol naţional cu

tradiţii vechi în cultura, credinţa şi filosofia japoneză,
iar Hanami, sau tradiţia japoneză a privirii florilor,
dateaza din perioada Heian (794-1191) şi a fost
iniţiată la  curtea imperiala, fiind în timp transmisă
de artişti, poeţi şi muzicieni.

Pe teritoriul Japoniei exista peste 300 de specii de

copaci sakura care sunt hibrizi ai speciilor originale
care existau odată în toata Asia.
Somei Yoshino dateaza din epoca Meiji (1868-
1912), când a fost prima dată hibridizat, şi care este
venerat de japonezi pentru culoarea sa albă pură,
cu o nuanţă roz în mijloc.
 Mitologia japoneză

Japonia are o cultură cu adevărat deosebită, dominată de un cod de etichetă foarte strict. Există anumite modalităţi
de a mânca tăiţei şi cadourile nu pot fi primite oricum. Aceste reguli trebuie respectate, pentru că, în caz contrar,
gazda se va simţi insultată.
Japonia este una dintre cele mai mari exportatoare de cultură de masă din zilele noastre – fie că vorbim despre
anime-uri, manga, muzică sau filme. Dar cultura populară japoneză nu se limitează la aceste domenii.
Cu timpul, japonezii au creat legende urbane specifice culturii lor, mai exact, poveşti de groază bazate pe zvonuri,
care ulterior au depăşit graniţele ţării iar unele dintre ele chiar au inspirat cinematrografia internaţională.

Majoritatea miturilor japoneze, așa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărți vechi ca Nihon
Shoki, Kojiki, etc. Kojiki sau Cronica faptelor antice este cea mai veche carte cunoscută despre mituri,
legende și istorie din Japonia. Dintre alte izvoare istorice Shintoshu explică originea divinităților japoneze,
dintr-o perspetivă budistă, iar Hotsuma Tsutae aduce o versiune foarte diferită a mitologiei susținând că 
Amaterasu (zeitatea șintoistă al soarelui) era bărbat și nu femeie, cum spunea tradiția.
Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i
caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō ( 天皇 ), ceea ce literal înseamnă
„împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).
Mitul creației

Primii zei au făurit două ființe divine, una masculină, Izanagi, și una

feminină, Izanami și le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a
le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat și o naginată, decorată cu 
nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko (Halebarda divină a
mlaștinii). Cele două zeități au plecat apoi pe podul dintre rai și
pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) și au agitat marea
cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au
format insula Onogoro. Izanagi și Izanami au coborât de pe pod și și-au
făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula
insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat
numit Yahirodono. Izanagi și Izanami au îconjurat în direcții opuse coloana
construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost
cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în
cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko și Awashima, care însă
având un aspect neplăcut nu au fost considerați zeități.
Rușinați, Izanagi și Izanami au pus copii într-o barcă și le-au dat drumul pe
mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greșit în ritualul, de au avut acei
O veche zicătoare japoneză, susţine că „omul înţelept trebuie să viziteze măcar o dată în viaţă muntele sacru
Fuji”, fapt pentru care, vă propun să „urcăm” împreună acest munte impunător, pentru a-i admira
peisajele, dar şi a-i cunoaşte o parte din poveste. În plus, Muntele Fuji are şi o puternică încărcătură
emanată de artele marţiale, fiindcă pădurile de la baza sa au fost dintotdeauna, locuri preferate de
antrenament pentru generaţii întregi de samurai.
• **
• Şi încă un amănunt: vârful maiestuos al Vulcanului Fuji, este de secole o sursă de inspiraţie pentru
pictori şi poeţi. Legenda ne spune că acesta a luat naştere în decursul unei singure nopţi (în 286
î.e.n.), în acompaniamentul zgomotului infernal făcut de stâncile care se crăpau şi de lava azvârlită la
suprafaţă. Geologii susţin însă că vechimea acestuia este cu mult mai mare şi că originile sale
datează din epoca glaciară. Cât despre cele mai cunoscute fotografii şi picturi ale muntelui sfânt al
japonezilor, ele îl înfăţişează cu vârful acoperit de zăpadă, pe fundalul albastru al cerului. În realitate,
o astfel de privelişte se întâlneşte foarte rar: timp de zece luni pe an, piscul vulcanului este învăluit
într-o perdea deasă de ceaţă. Cea mai reuşită reprezentare artistică a vulcanului o constituie seria de
36 de stampe colorate (ce-l au ca autor pe Katsushika Hokusai), care înfăţişează Fuji în ipostaze
diferite.
Fuji Yama (muntele fără asemănare) sau Fuji San, este inclus în triada munţilor sacri ai Japoniei, alături
de munţii Tate şi Haku, având o poziţie privilegiată în artele frumoase nipone, fiind menţionat într-o
multitudine de poeme şi povestiri. El se găseşte la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri la vest de
Tokyo, pe teritoriul unui parc naţional, în Insula Honshu.
 Zeiţa soarelui, Amaterasu, ieșind din
peșteră, și readucând lumina solară în
univers.
Aamaterasu, puternica zeiţă a soarelui, este totodată şi
cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba
sa faţă de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva
poveşti. Una din ele vorbeşte despre comportamentul
mârşav al lui Susanoo faţă de Izanagi. Epuizat de răutăţile
comise de Susanoo, Izanagi îl exilează pe tărâmul morţilor.
Zeul mării a ascultat în silă porunca tatălui său, dar înainte
de aceasta a mers mai întâi în rai (Takamanohara), ca să-
şi ia rămas bun de la sora sa, Amaterasu. Amaterasu îl ştia
că fratele ei impredictibil nu avea intenţii bune aşa că s-a
pregătit de bătălie. "Cu ce scop ai venit aici?"a întrebat ea
"Să-mi iau rămas bun," a răspuns Susanoo.
Dar ea nu l-a crezut şi a cerut o dovadă a bunei intenţii. O
provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulţi
copii nobili şi divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia
lui Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbaţi din
colierul zeiţei. Aamaterasu şi-a revendicat dreptul asupra
celor cinci bărbaţi făcuţi dintr-un obiect ce îi aparţinea.
Aşadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru
că sabia din care au fost create, era a lui.
 Soarele, luna şi vântul
Cum era de aşteptat, Izanagi a mers să se
purifice după ce a coborât pe tărâmul morţilor.
Deoarece în timp ce era urmărit de shikome el şi-
O faimoasă torii (poartă tradițională japoneză)
a aruncat veşmintele şi podoabele capului, toate
"plutitoare", la Sanctuarul Itsukushima
acele obicte au devenit zeităţi. S-au mai născut
zei şi când Izanagi s-a spălat după incursiunea în
Yomi. Cele mai importante zeităţi au apărut când
s-a spălat pe faţă:
•Amaterasu (încarnarea soarelui) s-a născut din
ochiul lui stâng
•Tsukiyomi (încarnarea lunii), din ochiul lui drept
•Susanoo (încarnarea vântului şi a furtunii), din
nasul lui
Izanagi a hotărât să împartă lumea între aceşti
trei zei, lui Amaterasu oferindu-i raiul, lui 
Tsukiyomi întunericul şi noaptea, iar lui Susanoo
 mările.
 Cele trei comori sacre

Se spune că atunci când Amaterasu i-a ordonat nepotului ei, 

Ninigi să guverneze asupra pământului, i-a dat şi cele trei
comori sacre:
•colierul magatama Yasakani no magatama (acum situat în 
palatul imperial)
•oglinda de bronz Yata no kagami, (aflat acum în Marele
Sanctuar din Ise)
•sabia Kusanagi (o posibilă replică se află acum în Sanctuarul
Atsuta din Nagoya)
Primele două obiecte au fost făcute pentru a o scoate pe
Amaterasu din peştera Amano-Iwato. Ultimul obiect a fost găsit
în trupul monstrului cu opt capete Orochi, de către zeul 
Susanoo. Dintre acestea trei, oglinda este simbolul lui
Amaterasu. Toate trei, împreună, formează Comoara
Imperială a Japoniei.
Ninigi a coborât pe pământ şi s-a stabilit la Himuka, unde a
construit un palat.
Religie
Principalele religii din Japonia
sunt budismul și șintoismul. Totuși,
majoritatea japonezilor nu sunt adepții
unei singure religii, ci încorporează în
viața lor de zi cu zi caracteristici din
ambele religii, într-un proces
numit sincretism. Învățăturile budiste și
șintoiste sunt adânc încorporate în viața
zilnică din Japonia, deși japonezii pot să
nu își dea seama de acest lucru.
[judecată de valoare] În general, este
dificil pentru cei necunoscători să separe
religia „adevărată” japoneză de
superstițiile și ritualurile de zi cu zi, iar
majoritatea japonezilor nu își pun
problema să le separe.
Adepţii shintoismului cred că întreaga omenire a fost
creată de Tatăl Ceresc şi Mama Pământ. Drept pentru
care, toţi oamenii sunt fraţi şi surori. Aceasta înseamnă că
macrocosmosul este Dumnezeu, iar viaţa lui Dumnezeu
este trecută de la strămoşi la părinţi, la copii, adică la noi
înşine, şi, mai departe, la copiii şi copiii copiilor noştri.
Viaţa fiecăruia dintre noi este o fărâmă din viaţa eternă şi
noi suntem parte a Eternităţii. Altfel spus, dacă îşi respectă
copiii părinţii, înseamnă că ei îşi respectă şi se roagă
strămoşilor, pentru că fiinţa umană – sunt de părere
adepţii shintoismului – este parte a macrocosmosului, o
clipă a duratei eterne.
Shintoismul mai crede de asemenea că Dumnezeu există
în tot ceea ce se numeşte natură, fapt pentru care are
multe divinităţi. Fiecare munte are propria sa divinitate,
fiecare râu, fluviu, chiar şi aerul are divinitatea lui, la fel şi
apa. Iar cea mai importantă divinitate shintoistă este Zeiţa
Amaterasu (Zeiţa Soarelui).
Mancarea japoneza
Japonia este o țară cunoscută pentru preparatele delicioase pe care le poți savura
și pentru cultura complet diferită față de a noastră. De aceea, dacă ajungi prin 
Țara Soarelui Răsare, trebuie să încerci preparatele lor și să bei mult ceai verde!
Iată 10 mâncăruri pe care nu trebuie să le ratezi!
 Gyoza es
te numel
bucătăria e unui pr
chinezea eparat de
japoneze scă, însă rivat din
. Constă în a d aptat buc
găluște u ăt
tocată și
diverse le mplute cu ăriei
prăjire. S gume, ap carne
e mănânc oi gătiți p
din sos d ă alături d r in
e soia și o e u n s os f o
sosuri. țet de ore rmat
z sau dive
rse alte

Natto este mai exact boa

be de soia fermentate
și se consumă de cele m
ai multe ori la micul
dejun, alături de orez sim
plu. Boabele
fermentate au un miros
înțepător și o textură
vâscoasă, lipicioasă. Unii
preferă să amestece
orezul fierbinte cu un ou
crud (care se gătește
de la căldura orezului) și
apoi să adauge natto
peste.
 Sake

Tempura
Curiozitati
• În Japonia, numărul 4 este evitat, deoarece semnifică moartea. Aşa cum numărul 13 reprezintă o superstiţie
pentru occidentali, numărul 4 „le aduce ghinion” japonezilor. Turiştii trebuie să evite să ofere cadouri formate din
seturi de 4 obiecte, de exemplu, pentru a nu stârni o reacţie nedorită. Lifturile omit uneori etajul 4 şi în cazul
extreme, etajele 40-49. Numărul 49 este cu atât mai ghinionist, potrivit tradiţiei japoneze, rezonând cu „durerea
până la moarte”. Obiceiul ţine de „tetrafobie”, teama de numărul 4, foarte comună în ţările asiatice
• . Cei care îşi suflă nasul în public nu sunt văzuţi cu ochi buni
• Cei care îşi suflă nasul în public sunt consideraţi dezgustători. În Japonia, cei răciţi trebuie să caute un loc retras,
unde să îşi sufle nasul. Japonezii sunt deranjaţi chiar şi de ideea folosirii unei batiste.
Bacşişul, motiv de insultă
Bacşişul reprezintă un motiv de insultă pentru japonezi. De obicei, chelnerii care primesc bacşiş aleargă după clienţi,
ca să le înapoieze banii. În loc de bacşiş, clienţii pot lăsa un cadou simbolic.
Cei care mănâncă pe stradă sunt consideraţi neciopliţi
În Occident, cei care mănâncă pe stradă nu sunt judecaţi atât de aspru ca în Japonia. Mulţi japonezi nu acceptă ideea
ca o persoană să mănânce în văzul lumii, pe stradă sau într-un vagon de tren. Există şi excepţii de la regulă, cum ar
fi consumul de îngheţată, care este acceptat.
La toaletă, se intră cu papuci
Cei care păşesc într-o casă japoneză trebuie să poarte papuci. Aceeaşi regulă este valabilă şi în cazul
muzeelor, galeriilor de artă şi toaletelor.
Când treceţi pragul unui japonez, nu uitaţi să veniţi cu un cadou!
Este o onoare să fiţi invitat în casa unui japonez şi trebuie să aduceţi musai un cadou. Acesta va fi
împachetat cât mai frumos, cu multe panglici colorate. De asemenea, musafirii nu trebuie să refuze un
cadou din partea gazdei.
Cei care îşi toarnă singuri în pahar sunt consideraţi needucaţi
În Japonia, cei care îşi toarnă singuri băutura în pahar nu sunt văzuţi cu ochi buni. Dacă un musafir
umple paharul celorlalţi, gazda va vedea că are paharul gol şi i-l va umple, la rândul său. Înainte de a
bea un pahar, oaspeţii trebuie să-şi ureze tradiţionalul „Kanpai!” („Noroc”!).
Cei care sorb tăiţeii sunt apreciaţi, deoarece arată că s-au bucurat de masă
Cei care sorb tăiţeii din castron sunt apreciaţi de japonezi, deoarece demonstrează că le-a plăcut masa. 
Camerele de dimensiunea unui „sicriu” sunt foarte populare în Japonia
Asia de Est – Industria
Astăzi, Asia de Est se crede că are unele dintre cele mai avansate
tehnologii din lume, care favorizează dezvoltarea economică.
Industria este extrem de diversificată, fiind dezvoltate toate ramurile
industriale:
*energetică (China – cel mai mare producător de cărbune, deţinând
jumătate din producţia mondială; petrol și gaze naturale – Arabia
Saudită, Irak, Iran);
*siderurgică (oţel – China, Japonia);
*constructoare de mașini (China a devenit cel mai mare producător
mondial de autovehicule, producând cât SUA și
• Japonia, producători tradiţionali, la un loc);
• ali mentară, textilă etc.
ASIA de Est
Un continent al minunilor
 Asia de Est-Turismul

Asia de Est este bogată în cultură și tradiție, frumuseti panoramice,

presarate cu temple sacre și altare, situri istorice UNESCO, palate
grandioase și castele, dar și muzee de clasă mondială. 
Vizitatorii pot traversa Marele Zid din China, să străbată piețele
stradale colorate din Tokyo, să viziteze Pavilionul de Aur de la
Kyoto, să facă un tur al Memorialului Chiang Kai-shek din Taipei și
să navigheze prin cele Trei * Defilee uimitoare de-a lungul râului
Yangtze.
Multe linii de croazieră oferă, de asemenea, oportunități unice de a
experimenta obiceiurile și cultura locală: clase de gătit dim sum, Tai
Chi și lecții de caligrafie, mese în casele locale și vizite la staulele
sumo tradiționale pentru a observa faimoșii luptătorii din Japonia.
Obiective turistice

Asia de Est—definită de industria de croazieră

ca Japonia, China și Coreea—deține încă o notă
de mister pentru mulți americani și europeni.
Fără dubiu această regiune se mândrește cu o
multitudine de experiențe exotice, de la
explorarea orașelor cu zgârie-nori, cum ar fi
Hong Kong, Tokyo și Shanghai, si până la
simpla viata cotidiana și tradiționala a unui sat.
Cei care vor să viziteze această parte a lumii,
vor vedea atât o cultură antică cât și o societate
aflată în creștere rapidă. Amestecul încântător
intre vechi și nou, străin și local, este perfect
pentru turiștii experimentați, care au vizitat deja
și ale regiuni populare ale lumii
Asia de est_ Cultura si traditie
 Hong Kong, China

Arhipelagul de aproximativ 260 de insule a

fost mult timp o destinație fascinantă.
Acolo, există sate cu pereți din secolul 13,
temple sfinte și siturile antice sfințite ce stau
în umbra zgârie-norilor de milioane de
dolari.
Haotica Insula Hong Kong are cea mai
mare concentrare de clădiri înalte din lume,
un peisaj fermecător, modern cu oțel, sticlă
și piatră, evidențiate în lumini de neon.
Cai de comunicatie

Transporturile sunt dezvoltate diferenţiat, în funcţie de regiuni, însă

menţionabile sunt trenurile de mare viteză (Japonia, China).
Cele mai mari porturi ale lumii – primele zece pe Glob – sunt asiatice
(Shanghai, Singapore, Shenzhen, Hong Kong ș.a.).
De asemenea, tot aici se află unele dintre cele mai aglomerate aeroporturi
de pe Glob, adevărate noduri de transport aerian între cele mai îndepărtate
colţuri ale lumii, cum sunt aeroporturile din: Dubai (Emiratele Arabe Unite),
Beijing (China) sau Tokyo (Japonia).
Resurse bibliografice:

 https://chinatemplu.weebly.com/cultura-si-traditii.html
 http://chinamareputerealumii.weebly.com/istoria-chinei.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83#Geografie
 https://www.descopera.ro/cultura/4590415-top-10-inventii-antice-chinezesti
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_de_Teracot%C4%83#/media/
 https://www.google.com/search?q=japonia+cultura+si+civilizatie-samura
 https://www.google.com/search?
source=hp&ei=9E78X_G8H47DgQavrJnYBg&q=port+popular+chinezesc&oq=portul+popular++China+
 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/182/asia-de-est
 https://www.descopera.ro/natura/13859688-11-obiceiuri-din-japonia-care-ii-iau-prin-surprindere-pe-turistii-straini
 https://www.croaziere.net/blog/asia-de-est
 https://prezi.com/zmgpfukojj7m/problema-demografica-a-asiei/
 /tranzactii-internationale/china-miracol-sau-miraj-465753
 Turismul-in-Asia-de-Est-Japonia-Coreea-de-Sud-Si-China-Posibilitati-de-Explorare
 https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VII-a/Geografie/U0MgQ0QgUFJFU1MgU1JM/A799.pdf