Motto:

” Cel mai fericit om este acela

care face fericiti
un numar cat mai mare de oameni “.
Lev Tolstoi.

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA REALIZARII

Definitie
A te preocupa in scopul de a te realiza este o necesitate a oricarui individ de a infaptui activitati
care-i permit satisfacerea nevoilor sau sa fie util celorlalti.
Actiunile pe care le infaptuieste ii permit sa-si dezvolte simtul creator si sa-si foloseasca
potentialul la maxim.

I. INDEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

 Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii

Factori biologici
Varsta si cresterea – activitatea dominanta a copilului este jocul. Acesta permite copilului sa se
dezvolte, sa cunoasca mai adanc lumea inconjuratoare si sa se integreze in societate. Prin joc el
reuseste sa cunoasca. Jocul influenteaza toate aspectele dezvoltarii copilului, perceptie, memorie,
imaginatie, gandire, sentimente, interese, vointa. Se practica jocuri colective, jocuri in care apar
conducatori si condusi si le da posibilitatea sa se afirme.

Preadolescenta - este varsta la care un pas insemnat este in relatiile lui cu societatea. Activitatea
dominanta este invatatura, dar el participa si la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipa, de
intrecere, care cer inventivitate, darzenie, daruire. Specifica varstei este imaginatia creatoare ca
forma de afirmare a personalitatii proprii. Constiinta de sine se afirma puternic, incepe sa
cunoasca, observand pe altii si comparandu-se cu ei. Este mai critic fata de altii decat fata de
sine.
Adolescenta – experienta, nivelul intelectual si experienta sociala permit o mai mare
independenta in atingerea si conducerea unor activitati, dar si responsabilitati pentru faptele lor.
1
 Adolescenta este varsta formarii unui ideal in viata, a proiectarii personalitatii lui in viitor si este
capabil sa lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciaza mai corect, incep sa suporte criticile,
sa tina cont de punctul de vedere al altor

Maturitatea - adultul care joaca mai multe roluri in societate este pus in valoare pe masura
alegerii acestora si a satisfactiei pe care aceste roluri le dau aspiratiilor lui. Interesul si pasiunea
fata de munca, atingerea scopului propus, reprezinta un puternic factor de bucurie.

Persoanele in varsta - pot de asemenea, sa-si puna in valoare prin activitatile pe care le
infaptuiesc conform gusturilor si posibilitatilor fizice, folosind experienta acumulata. Este unul
din cei mai importanti factori ai longevitatii.

Constitutie si capacitatile fizice – Indivizii trebuie sa-si aleaga activitatile care sa le permita sa se
realizeze in concordanta cu constitutia si capacitatile fizice. Incredintarea unor mari raspunderi
sau activitati ce solicita eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini ii
coplesesc si este cauza majora a oboselii fizice si nervoase.

Factori psihologici
Emotiile – apar in cadrul activitatilor pe care le desfasoara individul si presupun evaluarea,
acordarea de semnificatie valorica activitatilor desfasurate. Bucuria, entuziasmul, speranta,
placerea si bunastarea influenteaza satisfacerea acestor nevoi.

Factori sociologici
Cultura – in functie de cultura, indivizii isi aleg o profesie care sa le permita afirmarea prin
folosirea cunoastintelor acumulate.
Rolurile sociale – individul are libertatea alegerii studiilor si a muncii sale, se poate realiza
deplin in functie de normele sociale. De asemenea, individul se realizeaza in functie de rolurile
pe care le joaca in societate pe masura pregatirii sale, a vointei si a dorintei de a-si asigura
mentinerea acestor roluri.

Manifestari de independenta

Integritatea fizica si Activitatea optima a functiilor fiziologice, in raport cu constitutia

psihica individului. Dezvoltarea armonioasa, integritatea fizica si psihica permit
optarea pentru orice gen de activitate si indeplinirea rolurilor sociale.

A Activitatea pozitiva (starile de satisfactie, multumire, bucurie,

Manifestari de entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa sanatatii
bucurie si fericire organice si psihice, deoarece se asociaza cu cresterea energiei vitale, cu
crearea unei atmosfere de destindere.
2
Autocritica Tendinta de a lua hotarari pe baza chibzuintei proprii, ca o forma de
exprimare a independentei vointei, se conjuga cu adoptarea unei atitudini
critice fata de ideile si actiunile proprii si cu receptivitatea fata de opiniile
celor din jur.
Luarea de decizii
Rapiditatea cu care persoana delibereaza intr-o situatie complexa si
urgenta si adopta hotararea cea mai potrivita.

Aprecierea obiectiva a capacitatilor, trasaturilor caracteriale

Stima de sine predominantae prin comparatie cu altii; trasatura a cunoasterii de sine
este demnitatea; demnitatea inseamna constiinta propriei valori in
conditiile respectului, fata de altii a neacceptarii injosirii si a puterii de a
adopta decizii.
Imaginea de sine
Sa-i placa infatisarea sa, aspectul pe care il are si sa fie sanatos

Comportamentul
(legat de stadiul de • Copilul
dezvoltare) Multumire fata de un succes scolar.
Aprecierile pe care le face invatatorul – profesorul, parintii, colegii,
asupra muncii lui ii provoaca emotii puternice de bucurie si satisfactie si-
i stimuleaza vointa de a se afirma.
Activitati sportive:
-inventivitate, darzenie, daruire, pentru reusita echipei
• Adulti si persoane in varsta
Activitate pe plan social, familial:
-isi da seama ca munca depusa este importanta, o indeplineste cu
seriozitate, raspundere
Dragostea fata de munca
- interesul fata de munca, daruirea influenteaza calitatea muncii si
capacitatea de a muncii
Apre Aprecierea muncii
- munca trebuie sa corespunda nivelului de pricepere si pregatire, sa fie in
echilibru cu capacitatea individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea
colectivului si conditiile de lucru corespunzatoare: respectarea tuturor
normelor igienice, aparatura corespunzatoare, colectiv in care predomina
relatiile de ajutor, respect reciproc, sunt factori care stimuleaza
activitatea.

Ambitia - -dorinta arzatoare de a realiza cat mai mult in activitatea depusa

Motivatia - totalitatea motivelor care-l determina sa efectueze activitati prin care sa

se realizeze

3
Roluri sociale - stapanirea, punerea in valoare a acestor roluri, prin actiuni care sa
determine satisfactia realizarii, a bunastarii (rolul in familie, la locul de
munca, in societate)
Folosirea timpului - apartenenta la o grupare sociala (culturala, sportiva, politica etc.) dau
liber posibilitatea de a folosi propriile credinte si valori in preocupari placute
si utile

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

-se informeaza asupra dorintelor si posibilitatilor intelectuale si fizice ale persoanei;
-il ajuta sa-si faca un plan zilnic;
-orienteaza persoana spre acele activitati corespunzatoare capacitatii sale si care-i permit sa se
realizeze;
-incurajeaza orice activitate care intereseaza
-il stimuleaza si sustine pentru a obtine performanta dorita

II.PROBLEME DE DEPENDENTA

Cand aceasta nevoie nu este satisfacuta, pot surveni:

1. Devalorizarea
2. Neputinta
3. Dificultate de a se realiza
4. Dificultate de a-si asuma roluri sociale

Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
- Diminuarea unei functii, handicap, lipsa de control a sfincterelor, neajuns fizic, obstacol pentru
miscari, durere
Surse de ordin psihic
- tulburari de gandire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine, pierdere – separare, situatia de
criza
Surse de ordin social

-esec profesional, conflict profesional, conditie sociala, legi si reglementari in dezacord cu

valorile individului, lipsa de cunoastinte: insuficienta cunoastere de sine, a altora, a mediului

1.DEVALORIZAREA:perceptia negativa pe care individul o are fata de valoarea personbala si

competenta sa.

Manifestari de dependenta

Sentiment de inferioritate
si de pierdere a imaginii
de sine
Dificultatea in a participa
la activitati obisnuite sau
- pacientul nu poate accepta noua stare in care se gaseste, modul
cum arata, infatisarea sa
- starea de dependenta in care se afla nu-i permite participarea la
activitati
4
 noi
Descurajare, depresie - stare sufleteasca de tristete asociata cu nemultumire
Sentimente de izolare, de - indepartarea din colectiv, nefolosirea in diverse activitati
inutilitate, de respingere
Incapacitatea de a trece - nu poate depasi anumite momente critice, care i-au diminuat
peste dificultati increderea in sine
Somnolenta, pasivitate - senzatie de somn, indiferenta la ce se intampla in jurul sau
Agresivitate -comportament provocator pus mereu pe cearta
Diminuarea motivatiei,
- pacientul nu considera necesar sa efectueze activitati, este
interesului, concentrarii
dezinteresat, neatent
Incapacitatea de a face - starea de dependenta fizica, psihica sau sociala nu-i permite
ceea ce prefera sa faca pacientului efectuarea activitatilor preferate

Disperare - Starea de deznadejde, dezolare suferinta deosebita

Obsedare de problemele pacientul este preocupat in permanenta de problemele sale, care au
sale prioritate fata de activitatea depusa, in vederea realizarii

Pacient cu sentiment de devalorizare

Obiective Interventiile autonome si delegate

Pacientul sa fie constient
de propria sa valoare si
competenta
- asculta activ pacientul pentru a-i permite sa-si exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza
- ajuta pacientul sa identifice motivele comportamentului sau, apreciaza
posibilitatile fizice si intelectuale
- sesizeaza orice forma de interes pentru o anumita activitate si-l antreneaza
in desfasurarea ei
- indruma spre acele activitati care sunt atractive pentru pacient si totodata
utile
-observa si noteaza orice schimbare in comportamentul pacientului
(depresie, satisfactie)
- aplica tehnicile de ingrijire adaptate nevoilor pacientului
- identifica cu pacientul factorii care o impiedica sa se realizeze: familia,
limite economice, starea de sanatate

Pacientul sa-si recapete -cunoaste aspiratiile, sentimentele, interesele si capacitatile pacientului

interesul fata de sine si de - il ajuta in reevaluarea capacitatilor si aspiratiilor sale
altii - il sustine in stabilirea unor proiecte
- ajuta pacientul sa se adapteze la noul rol pe care il are sau la statutul sau
- il ajuta sa realizeze o percepere justa a realitatii, sa se integreze in colectiv
- observa reactiile de satisfactie sau de nemultumire ale pacientului
- explica necesitatea cunoasterii mediului in care traieste si a celor din jur

5
2.NEPUTINTA: perceptia individului asupra lipsei de control a evenimentelor intr-o
situatie data
Manifestari de dependenta
Conflict personal Incapacitatea pacientului de a da dovada de comportamente adecvate
fata de rolurile profesionale alese sau impuse. Se datoreaza conflictului
dintre valorile individului si normele sociale sau starea de sanatate
Esec profesional - nu realizeaza sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul
profesional pe care l-a ales sau i s-a impus
Dificultate in a lua - pacientul nu poate lua deciziile cele mai potrivite in timp util, nu
decizii si a controla poate cunoaste si corela evenimentele
evenimentele
Apatie - prezinta lipsa de interes fata de activitatea impusa sau aleasa
Retragere, resemnare - renunta la activitatea sau functia pe care o detine si se complace in
aceasta situatie
Docilitatea - se supune unor decizii care nu-i apartin cu usurinta
Agresivitate - cauta prilej de cearta in permanenta, este provocator fata de colectiv
Fatalitatea - considera ca mersul lucrurilor in viata au fost influentate in mod
prestabilit de o forta suprema; consecintele sunt de neinlaturat,
inevitabile
Lipsa de ambitie - nu mai doreste sa-si atinga scopul, sa realizeze ceva anume
Agasare - stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are in permanenta sau
periodic
Tristete - stare sufleteasca apasatoare insotita de mahnire, amaraciune
Sentiment de  – stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe in comparatie
inferioritate cu ceilalti

Interventiile asistentului medical

Obiective Interventiile autonome si delegate

Pacientul sa-si recapete
increderea si stima de sine
Pacientul sa poata realiza
si aprecia obiectiv
activitatile sale
- identifica, prin observatie si conversatie cu pacientul cauza
neputintei sale si situatiile care il provoaca sentimentul de
inutilitate
- castiga prin modul sau de comportare si prin discutiile purtate,
increderea pacientului
- il ajuta in cunoasterea si reevaluarea capacitatilor sale
- il consulta in planificarea activitatilor propuse
- informeaza pacientul asupra dreptului sau de a lua decizii care il
privesc
- observa reactiile pacientului la luarea deciziilor
- il convinge de importanta lor si a responsabilitatii ce-i revine
- orienteaza pacientul spre alte activitati decat cele anterioare in
raport cu capacitatile sale
- ajuta pacientul in recuperarea fizica, psihica pentru reducerea
6
 handicapurilor si obtinerea independentei
- ajuta pacientul sa cunoasca si sa-si insuseasca criteriile de
control care-l ajuta in aprecierea activitatii sale zilnice, a
obiectivelor realizate, a idealurilor sale
- observa obiectivitatea aprecierilor pacientului
- noteaza orice modificare in comportamentul sau starea
pacientului

Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine

Conceptul de sine – reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi
din punct de vedere fizic, emoţional şi social;
-se exprimă prin comportament, cuvinte, sentimente ;
Componentele conceptului despre sine
-identitatea- se referă la unicitatea individului, obţinută în timpul fazei de socializare;
-imaginea corporală- este imaginea pe care un individ şi-o face despre propriul corp;
-stima de sine- este aprecierea valorii personale;
-performanţa rolului -este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social;
Factori care afectează componentele conceptului despre sine
identitatea:
– probleme sexuale;
– alcool, droguri;
– agresiune;
– spitalizare;
– separarea familială;
imaginea corporală:
– alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice;
– pierderea unui organ sau a unei funcţii;
– obezitatea;
– prezenţa unei cicatrice;
stima de sine:
– incapacitate de satisfacere a nevoilor;
– eşecuri repetate;
– dependenţa de alţii;
– neglijenţa familiei, prietenilor, colegilor;
– agresiune;
performanţa rolului;
– incapacitatea de a îndeplini un rol;
– izolare socială forţată;
– interdicţia de a îndeplini un rol pentru care eşti pregătit;
7
Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat
– evită conversaţia şi interacţiunea cu alţii;
– are aspect neîngrijit;
– îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv este indecis;
– nu poate să-şi rezolve problemele;
– îşi ascunde unele părţi ale corpului;
– exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii;
– prezintă anxietate, teamă, disperare;
– manifestă ostilitate, mânie, furie;
– se considera un ratat;
– are impresia că este neglijat de cei din jur;
– îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul ce-l îngrijeşte;
Intervenţii-execuţie
a) stabilirea unei relaţii terapeutice
– manifestarea unui interes susţinut faţă de pacient şi o atitudine înţelegătoare;
– ascultarea pacientului cu atenţie, arătându-i că are timp pentru el;
– respectarea pacientului;
– abordarea de subiecte care-l privesc;
b) ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine
– i se vor adresa întrebări pentru a afla modul în care pacientul se percepe
Exemple:
– Ce faceţi mai bine?
– Ce talente aveţi?
– Cât de uşor vă exprimaţi opinia când este diferită de a celorlalţi?
– Ce părere aveţi despre profesia dumneavoastră?
– Vă simţiţi apreciat?
– Care este idealul dumneavoastră?
– Ce responsabilităţi aveţi în familie? etc.
– va fi încurajat să-şi exprime sentimentele ;
– va fi ajutat să descrie modul cum percepe el raporturile cu alţii ;
c) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav
– îl încurajează să-şi privească rana şi să utilizeze aparatele auxiliare (baston, cârjă, cadru) ;
d) menţinerea identităţii pacientului;
– i se permite folosirea obiectelor şi lucrurilor personale la care ţine mult;
e) ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv constă în:
– a-l învăţa autoîngrijiri adaptate lui;
– a-l încuraja să afirme „eu pot”;
– a-l incita sa aiba iniţiativă în materie de autoîngrijiri şi readaptare;
– a-l încuraja în menţinerea unui aspect fizic plăcut şi îngrijit (sa se coafeze, să se radă etc.);
– a face bilanţul progreselor sale efectuând împreună evaluările;
8
– a-i aprecia progresele făcute;
– a-l încuraja să-şi identifice resursele, pentru schimbarea comportamentului (interes pentru
activităţi artistice, sportive, estetice, organizatorice etc.);
– a nu manifesta dezgust sau repulsie faţă de aspectul pacientului;
– a nu-l judeca sau critica în timpul acordării îngrijirilor;
– a-i respecta intimitatea;
– a încuraja familia să-i acorde suportul de care are nevoie şi să accepte schimbarea dinamicii
familiale;
– asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă ;

-este important să se planifice activităţi pe care pacientul să le poată îndeplini ;
-sarcinile nu trebuie să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic, decât riscul unui
eşec într-o sarcină importantă ;
-sarcinile să aibă dificultăţi progresive, pentru atingerea obiectivului -schimbările să se facă
gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se adapteze şi să evite compromiterea, din nou,
a conceptului despre sine ;
– intervenţiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai întâi să ia cunoştinţă de
problemele şi agenţii stresanţi care-l asaltează şi apoi să le înţeleagă şi să acţioneze pentru a le
depăşi;
– Intervenţiile asistentei medicale trebuie să interacţioneze cu pacientul şi familia acestuia.
Proces de îngrijiri/ Plan de nursing
Culegere de date despre modul in care pacientul îsi satisface nevoia.
Analiza si interpretarea datelor
Probleme de dependenţă:
-devalorizarea,
-neputinţa.
Surse de dificultate: handicap fizic, alterarea unor funcţii, constrângeri fizice, tulburări de
gândire, anxietate, pierderea imaginii de sine, situaţie de criză, conflicte de rol, constrângeri din
mediul social, lipsa de cunostinţe.
Manifestări de dependenţă:
sentiment de inferioritate si de pierdere a imaginii de sine, dificultatea de a participa la activităţi
obisnuite sau noi; dificultatea de a lua decizii si de a controla evenimentele, izolare, depresie
sau agresivitate, sentiment de inutilitate, de respingere.
Diagnostic de îngrijiri prealabile = P.E.S.
Planificarea ingrijirilor
Obiectivele pacientului vizeaza :
– identificarea cauzei devalorizării;
– creşterea interesului faţă de el însuşi;
– crearea unui mediu înconjurător adecvat;
– creşterea controlului situaţiei ;
9
Interventii
– autonome;
– delegate;
Aplicarea interventiilor
Interventii autonome:
– ajutarea pacientului să identifice motivele comportamentului său;
– propunerea către pacient a activităţilor care sunt conforme gustului său;
– aplicarea tehnicilor de îngrijire adaptate (mijloace de suplinire);
– numirea pacientului pe nume de fiecare dată când ne adresăm;
– consultarea pacientului cât mai des posibil în timpul planificării îngrijirilor;
– informarea pacientului despre dreptul său de a participa la deciziile, privitoare la spitalizare,
cât şi în viaţa privată;
– ajutarea pacientului să recunoască şi să înveţe măsurile de control privind activităţile sale
cotidiene, controlul obiectivelor realizate;
Interventii delegate:
–administrarea medicaţiei (tranchilizante şi antidepresive;
Evaluare
Se va analiza gradul de realizare al obiectivelor.

10