Mara este o văduvă săracă cu doi copii mici, dar este tânără, puternică și harnică și Dumnezeu a binecuvântat-o

cu noroc bun. În ciuda sărăciei sale, ea deține o mică livadă, o vie și o casă, pe care le-a moștenit de la mama ei.
Ea trăiește într-un sat lângă râul Mureș și în fiecare săptămână călătorește la piețele din apropiere pentru a-și
vinde produsele.
Marțea merge la piața de pe malul drept al râului, unde se adună localnicii din toate părțile. Joi, trece râul și își
pune taraba pe malul stâng, unde vin oamenii din Banat să cumpere și să vândă. Vineri seara, călătorește la
marele târg din Arad, la două ore distanță.
Mara este o comerciantă pricepută și reușește întotdeauna să-și vândă produsele și să găsească lucruri noi de
cumpărat. Ea știe unde să găsească cele mai bune afaceri și niciodată nu se întoarce acasă cu mâna goală. Este
respectată de clienții ei și este mândră de munca ei.
În ocazii speciale, cum ar fi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Mara vizitează faimosul Mănăstirea Maria
Radna, situată pe o colină lângă râu. Mănăstirea este cunoscută pentru icoana sa miraculoasă, Maica Domnului
Plângătoare, care se crede că vindecă bolnavii și îi consolează pe săraci. Mara este o credincioasă adevărată, dar
știe și că călugării au cunoștințe secrete de magie și vrăji.
În ciuda provocărilor sale, Mara rămâne optimistă și harnică și este admirată de toți cei care o cunosc.
Mara este o femeie puternică care, în ciuda greutăților vieții, nu plânge ci sparge oale și răstoarnă mese și coșuri.
Când a rămas văduvă, și-a dat seama cât de mult avea și cât de mult va avea în viitor. Mara se simte
recunoscătoare când își dă seama că e bine să fii om în această lume, să alergi de dimineață până seara și să știi
că nu e în zadar. În timpul zilei, ea vede multe persoane și dacă întâlnește o femeie sau un bărbat care-i place, își
imaginează în secret că acea persoană va fi fiica sau ginerele ei. Era o preoteasă din Pecica care era o femeie
minunată, amabilă, bogată și frumoasă. Mara ar fi spart toate oalele dacă cineva ar fi îndrăznit să-i spună că fiica
ei, Persida, nu va fi ca ea, sau chiar mai bine. Preoteasa petrecuse patru ani cu călugărițele din Oradea-Mare, așa
că era un fapt că Persida va petrece și ea cel puțin cinci ani cu călugărițele din Lipova. Mara îi promisese
gospodinei Maica Aegidia că îi va lua fiica pentru doar 60 de florini pe an, pentru că era o văduvă cu doi copii.
Cu toate acestea, trecuseră doi ani de atunci, Persida împlinise nouă ani, iar Mara nu se putea hotărî să dea atât
de mulți bani pentru nimic. Ar fi putut să facă asta, știa mai bine decât oricine că avea mijloacele, dar natura ei
nu-i permitea să se despartă nici măcar de una dintre cele trei ciorapi.
Seara, când vin din Arad pe câmpia netedă, văd în fața lor un cer diferit, o anumită întunecime răspândită
înaintea lor și nenumărate lumini răspândite pe el - focurile arzând în pivnițe, prin văi și pe pajiștile proaspăt
cosite. Din când în când, se aude o pușcă sau o rachetă, așa că simți invizibil că sunt mulți oameni răspândiți în
jurul dealurilor și văilor. Timp de săptămâni în șir, unii vin din dealuri și alții din câmpii să muncească sau să
petreacă câteva zile bune, toți fericiți și unii vin din dealuri și alții din câmpii să muncească sau să petreacă
câteva zile bune, toți fericiți și gata să se bucure de viață.
Recolta de struguri se întâmplă doar o dată pe an și ar fi o rușine să-ți petreci această singură dată dormind, când
nopțile sunt atât de pașnice și răcoroase, iar luna nu-și revarsă niciodată lumina atât de complet ca aici, unde
razele ei sunt cumva. reflectat de pe dealuri spre câmpie, care pare o mare. Ici colo, se aude fluierat, sunetul unei
cimpoi, al unei chitare, al unei viori, al unei armonici, apoi un alt grup de muzicieni cu un cor zgomotos, festiv
de focuri de armă, o rachetă sau măcar un strigăt pentru fiecare cuvă turnată în butoiul. Toată lumea spune
povești, cântă, joacă și sărbătorește într-o confuzie sălbatică.
Mara a alergat două zile fără să mănânce, doar pentru a lua parte la sărbătoare, iar Naţl a fost doar la Lipova.
Într-unul dintre momente, personajul Națl, un tânăr deștept și harnic, își arată interesul față de Persida, fiica unei
femei cu o reputație proastă în sat. Deși Persida pare să fie interesată de Națl, mama ei se teme că aceasta va fi
acuzată că și-a pierdut mințile din cauza tânărului. Într-o altă scenă, Persida și o serie de alte persoane pleacă să
culeagă struguri la o cramă din apropiere, unde se distrează în timpul nopții. Persida se bucură când îl întâlnește
pe Națl, dar îi este rușine să danseze cu el, pentru că nu știe să danseze valsul.
Națl îi spune preotului că s-au cununat cu învoirea mamei, dar nu a putut cere învoirea tatălui său din cauza
dușmăniei dintre ei.
Preotul confirmă căsătoria este legală, dar trebuie să fie binecuvântată de ambele biserici.
Hubăr se simte ușurat, dar nu își poate ierta fiul că s-a căsătorit fără învoirea lui.
Națl îi cere tatălui să vadă copilul lor.
Hubăr își promite să vină, dar spune că nu se duce la Națl, ci la Persida.
Seara, Hubăr își mărturisește greșeala soției și hotărăște să se cunune în public a doua zi pentru a spune adevărul
tuturor.