Contabilitatea Institutiilor

Publice

• 1. Din punct de vedere al subordonarii:

• instituţii ale administratiei publice centrale,
cuprind: Presedentia Romaniei, Parlamentul,
ministerele si celelalte autoritati centrale de
specialitate si institutiile teritoriale din subordinea
lor;
• instituţii ale administratiei publice locale, cuprind:
autoritatile administratiei publice locale, formate
din consiliile judetene, municipale, orasenesti si
comunale, institutiile publice si serviciile publice cu
personalitatee juridica, indiferent de modul de
finantare a actvitatii lor

1
• 2. Dupa modul de finanţare:
• instituţii finanţate integral de la buget - situatie in
care veniturile pe care le realizeaza au obligatia sa
le verse in totalitate, la bugetul din care sunt
finantate;
• instituţii cu finanţare mixta, obtin venituri proprii
care sunt completate din fonduri bugetare, sub
forma subventiilor sau transferurilor bugetare; in
aceasta situatie, veniturile proprii pe care le
realizeaza institutiile in cauza se retin pentru
autofinantare, iar cele nefolosite la sfirsitul anului
se reporteaza pentru anul urmator;
• instituţii finantate integral din fonduri speciale.

• Activitatea finantelor publice cuprinde:

• elaboraea si executia bugetului public national pe
toate structurile acestuia:bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele locale,
bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului, bugetul institutiilor publice autonome;
• incasarea impozitelor, taxelor si celorlalte venituri
ale statului stabilite prin lege;
• utilizarea mijloacelor financiare aflate la dispozitia
institutiilor publice, indiferent de nivelul de
subordonare al acestora;
• controlul modului in care au fost utilizate mijloacele
materiale si banesti apartinind institutiilor publice.

2
• 1.2 Structura organizatorica a sistemului bugetar

• In ţara noastră sistemul bugetar cuprinde

următoarele domenii: învăţământul, sănătatea,
cultura, apărarea ţării, autoritatea publică, justiţia,
asistenţa şi protecţia socială, protecţia mediului
înconjurător, transporturile şi telecomunicaţiile,
cercetarea ştiinţifică precum şi alte activităţi de
interes naţional.

• Guvernul elaborează proiectul bugetului de stat,

bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi
proiectele bugetelor fondurilor speciale, ale
conturilor generale anuale de execuţie ale acestora
şi le supune spre aprobare Parlamentului. După
aprobare Guvernul răspunde de realizarea
prevederilor bugetare.
• Ministerul Finanţelor Publice adoptă măsurile
necesare pentru asigurarea echilibrului bugetar,
aplicarea politicii financiare a statului precum şi
cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare.

3
• Constituirea, repartizarea şi utilizarea
resurselor financiare ale statului, ale
unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor publice, se controlează de către
Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor
Publice şi alte organe împuternicite de lege

• Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului

până la data de: 1 mai obiectivele politicii fiscale şi
bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi pe următorii 3 ani,
împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe
ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta
să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze
comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului asupra principalelor orientări ale
politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor
publice.

4
• Ministerul Finanţelor Publice va transmite
ordonatorilor principali de credite, până la 1
iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care va
specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget şi
metodologiile de elaborare a acestora.

• Ordonatorii principali de credite au obligaţia

ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an, să
depună la Ministerului Finanţelor Publice
propunerile pentru proiectul de buget şi
anexele la acesta, pentru anul bugetar
următor, cu încadrarea în limitele de
cheltuieli şi estimările pe următorii 3 ani,
isoţite de documentaţii şi fundamentări
detaliate.

5
• Ministerul Finanţelor Publice, pe baza acestor
proiecte de buget şi a bugetului propriu întocmeşte
proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor
pe care le depune la Guvern până la data de 30
septembrie a fiecărui an.
• După însuşirea proiectelor de buget de către
Guvern, acesta le supune spre aprobare
Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15
octombrie fiecărui an.
• Bugetele se aproba de Parlament pe
ansamblu, pe capitole, pe articole si pe ordonatorii
principali de credite.

• Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului

asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu
cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile şi aplică în
continuare prevederile bugetelor anului precedent,
până la aprobarea noilor bugete.

• In cursul exerciţiului bugetar, legea bugetară anuală

poate fi modificată prin legi rectificative, care se
prezintă Parlamentului cel mai târziu până la data
de 30 noiembrie.

6
• Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele
competente şi răspunderi în ceea ce priveşte finanţele
publice locale:

• 1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale îa termenele

stabilite;
• 2. stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor
locale, în condiţiile legii;
• 3. urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea
acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru
bugetar;
• 4. stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor
publice locale, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor
servicii în răspunderea unor agenţi economici specializaţi
sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea
acestora în beneficiul cetăţenilor;
• 5. administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea
publica sau privată a unităţilor administraţiv-tentoriale;

• 6. angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung

şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plata
rezultate din acestea;
• 7. administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei
bugetare, în condiţii de eficienţă;
• 8. stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în
efectuarea cheltuielilor publice locale;
• 9. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmarirea realizării
programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor
administrativ-teritoriaie ca bază a gestionării bugetelor
locale anuale;
• 10. organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar
de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor
instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea consiliilor
locale, consiliilor judeţene si a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.

7
• Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor
publice de interes local se aprobă astfel:

• bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile

judeţene şi consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz;
• bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate
integral sau parţial din bugetele locale, de către
consiliile menţionate la punctul 1, în funcţie de
subordonarea acestora;
• bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate
integral din venituri extrabugetare, de către organul
de conducere a acestora, cu avizul odonatorului
principal de credite.

• Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice,

stabileşte principiile în baza cărora se elaborează şi
se execută bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale şi bugetele
fondurilor speciale, şi celelalte bugete după cum
urmează:
• principiul unităţii;
• principiul universalităţii
• principiul echilibrului bugetar
• principiul anualităţii
• principiul publicitaţii
• principiul specializarii bugetare
• principiul unitaţii monetare

8
• Principiul unităţii In conformitate cu acest
principiu, toate cheltuielile si veniturile bugetare
sunt reunite intr-un singur document care este
bugetul de stat.
• Principiul universalităţii Acest principiu presupune
înscrierea in buget a veniturilor, respectiv a
cheltuielilor in totalitatea lor si nu per sold.
• Principiul echilibrului bugetar. Acest principiu
presupune acoperirea integrala a cheltuielilor
exerciţiului bugetar din veniturile aferente.

• Principiul realităţii. Respectarea acestui

principiu în elaborarea bugetului asigură o
bună execuţie pe întregul exerciţiu financiar.
El acţionează mai ales în perioada de
fundamentare a proiectului de buget printr-o
evaluare realistă a veniturilor şi o
dimensionare judicioasă în conformitate cu
prevederile legale a cheltuielilor bugetare.
• Principiul anualităţii bugetare decurge din
faptul că bugetul şi anul bugetar se suprapun
anului calendaristic.

9
 6/3/2019

• Principiul publicităţii, conform legislaţiei

este obligatoriu pentru toate instituţiile
publice.
• Potrivit acestui principiu, proiectele de
bugete se supun dezbaterii publice în
Parlament şi se publică în Monitorul Oficial
(bugetul de stat, bugetul asigurărilor speciale
de stat), sau se dezbat în consiliile locale şi se
dau publicităţii în publicaţii oficiale ale
consiliilor locale (bugetul local).

• Principiul specializării bugetare. Veniturile şi

cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în
buget pe surse de provenienţă şi respectiv pe
categorii de cheltuieli, grupate după natura
lor economică şi destinaţia acestora, potrivit
clasificaţiei bugetare.
• Principiul unităţii monetare. Potrivit acestui
principiu, toate operaţiunile bugetare se
exprimă în moneda naţională.

10
• 3.2. Ordonatorii de credite si atributiile
acestora
• Ordonatorii principali de credite sunt:
conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale.

• au următoarele atribuţii în legătură cu executarea prevederilor

bugetului public:

• realizarea veniturilor;
• utilizarea şi angajarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni
financiare;
• folosirea cu eficienţă şi eficacitate a sumelor primite de la bugetul de
stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din bugetele fondurilor
speciale;
• >integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc;
• organizarea, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a
situaţiilor financiare trimestriale şi anuale;
• să organizeze controlul financiar preventiv propriu;
• să asigure controlul intern;
• efectuarea în condiţiile legii a inventarierii generale anuale;
• organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice
şi a programului de lucrări de investiţii publice;
• organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

11
• Ordonatorii secundari de credite sunt
conducătorii instituţiilor de centrale sau
locale care au în subordine instituţii de stat
cu personalitate juridică pentru care trebuie
să defalce credite bugetare, menţinând
necesarul propriu de credite
• (insnepctoratele şcolare, directiile de
sanatate publica, directiile de munca şi
protecţie socială, comandamentele şi
inspectoratele generale de armă din
Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor. )

• Ordonatorii terţiari de credite sunt

conducătorii instituţiilor de stat care nu au în
subordine unităţi cu personalitate juridică,
aceştia fiind răspunzători de folosirea
creditelor repartizate de către ordonatorul
principal sau secundar de credite.

12
• 4 Controlul în instituţiile publice
• In instituţiile publice, controlul privind utilizarea
fondurilor publice şi administrarea patrimoniului
public este reglementat de Ordonanţa Guvernului
nr.119/31.08.1999, aprobată prin Legea nr.
301/2002

• Conform actelor normative menţionate, controlul în

instituţiile publice îmbracă 3 forme:
• a. Controlul intern;
• b. Auditul public intern;
• c. Controlul financiar preventiv

• Controlul intern reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse

la nivelul unei instituţii publice cu privire la structurile
organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele de control
şi de evaluare, instituite în scopul:

• realizării atribuţiilor la un înalt nivel calitativ şi îndeplinirii cu

regularitate, în mod economic, eficace şi eficient a politicilor
adoptate;
• respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;
• protejării activelor şi a resurselor;
• efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi
complete;
• furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru
fundamentarea deciziilor conducerii;

13
• Persoanele care gestionează fonduri publice
sau patrimoniul public au obligaţia să
realizeze o bună gestiune financiară prin
asigurarea legalitatii, regularităţii,
economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în
utilizarea fondurilor publice şi în
administrarea patrimoniului public.

• Auditul public intern este o activitatea organizată

independent în structura unei instituţii publice,
subordonată direct conducătorului acesteia :constă
în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale
sistemului propriu de control intern, în scopul
evaluării obiective a măsurii în care sta asigură
îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi
utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi
eficient şi pentru a raporta conducerii constatările
făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse
de corectare a deficientelor.

14
• Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor
desfăşurate in instituţia publică sau care sunt în
responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activităţii
instituţiilor subordonate.
• Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt
următoarele:
• certificarea periodică, însoţită de raportul de certificare, a
bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară ale
instituţiei publice, prin verificarea legalităţii, realităţii şi
exactităţii evidenţelor contabile şi ale actelor financiare şi de
gestiune;
• examinarea sistemului contabil şi a fiabilităţii acestuia, ca
principal instrument de cunoaştere, gestiune şi control
patrimonial şi al rezultatelor obţinute;
• examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii
operaţiunilor, identificarea erorilor, risipei, gestiunii
defectuoase şi a fraudelor precum şi a măsurilor propuse
pentru remedierea acestor deficienţe şi sancţionare a celor,
vinovaţi;

• Controlul financiar preventiv constă în verificarea

sistematică a proiectelor de operaţiuni din punct de vedere
al legalităţii şi regularităţii precum şi al încadrării în limitele
angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.

• Responsabilitatea organizării controlului financiar preventiv

şi evidenţa angajamentelor cade în sarcina conducătorilor
instituţiilor publice.

• Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din

fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite, iar
plata acestora se efectuează de către contabil.

• Conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să stabilească

proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar
preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora.

15
• Proiectele de operaţiuni care se supun în mod obligatoriu
controlului nanciar preventiv proprio sunt următoarele:

• încheierea de contracte cu partenerii interni şi externi;

• încasările şi plăţile în lei şi valută;
• trecerea pe cheltuieli a unor pierderi;
• gajarea, închirierea, concesionarea bunurilor, subunităţilor
sau unităţilor componente;
• deschiderea de credite bugetare la instituţiile publice din
subordine şi alimentările cu sume din alocaţiile bugetare
pentru finanţarea cheltuielilor de capital;
• suplimentarea unor venituri prevăzute a fi suportate pe
seama alocaţiilor bugetare;
• modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi
cheltuielilor bugetare;
• efectuarea de plăţi din fonduri publice.

• Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin

semnătura persoanei împuternicite în acest sens sau a
înlocuitorului desemnat.

• Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv

propriu răspund solidar pentru legalitatea, regularitatea şi
încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în
ceea ce priveşte operaţiunile pentru care au acordat viza de
control financiar preventiv propriu.
• Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe
documente care cuprind date nereale şi/sau care se
dovedesc ulterior nelegale nu îi exonerează de răspundere
pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au
întocmit.
• In toate cazurile contabilul şef sau persoana împuternicită va
motiva în scris refuzul la viză de control financiar preventiv
propriu a operaţiunii prin completarea unui model adecvat
situaţiei în care se află.

16
• 5 PRINCIPII GENERALE ALE ORGANIZĂRII
CONTABILITĂŢII INSTITUŢIILOR PUBLICE

• Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea

întregului proces al executării bugetului de stat pe feluri de
venituri si cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum
si pe fiecare organ financiar si instituţie bugetara in parte.
• Contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele
necesare cunoaşterii mijloacelor materilae si băneşti aflate
in folosinţa instituţiilor bugetare, permiţând in acest fel
exercitarea controlului asupra utilizării acestora.
• Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor
componentelor sistemului bugetar.

• Obiectivele contabilităţii bugetare sunt:

• reflectarea in expresie valorica a patrimoniului,
• exercitarea controlului permanent asupra existentei si
mişcării elementelor patrimoniale:
• asigurarea informaţiei necesare stabilirii eficientei activităţii
instituţiilor publice.
• Pentru realizarea acestor obiective, organele de conducere
ale instituţiilor publice au obligaţia:
• sa elaboreze instrucţiuni privind organizarea contabilităţii
analitice pentru unităţile bugetare din subordine;
• sa stabilească perioadele de inventariere in cursul anului si
sa elaboreze precizări, adoptate la specific, cu privire la
inventarierea bunurilor la unităţile subordonate;
• sa stabilească competentele in materie de contabilitate
pentru unităţile din subordine;
• - sa îndrume si sa controleze modul de aplicare de către
unităţile din subordine a dispoziţiilor legale privind
contabilitatea.

17
• 5.2 Planul de conturi a instituţiilor publice si modul de
organizare si conducere a contabilităţii

• La baza înregistrării operaţiunilor economico-financiare sta

principiul prudentei al cerinţelor europene, care impune
înregistrarea acestora in momentul generării dreptului de
creanţa sau de obligaţie.
• Contabilitatea se tine în limba romana si în moneda
naţionala (in lei).
• Operaţiunile privind încasările si plăţile in valuta se
inregistrează in contabilitate la cursul zilei precedente,
comunicat de Banca Naţionala Romana.
• Răspunderea pentru organizarea si conducerea
contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de
credite sau unei alte persoane care are obligaţia gestionarii
unităţii respective.

• Compartimentul financiar-contabil reprezintă o structura

organizatorica in cadrul instituţiei publice (serviciu, birou,
compartiment), in care este organizata execuţia bugetara.

• Persoanele care răspund de organizarea si conducerea

contabilităţii trebuie sa asigure condiţiile necesare pentru
intocmirea documentelor justificative privind operaţiunile
economice, organizarea si conducerea corecta la zi a
contabilităţii, organizarea si efectuarea la timp a inventarierii
elementelor de activ si pasiv, precum si valorificarea
rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a
situaţiilor financiare, depunerea la termen a acestora la
organele in drept, păstrarea documentelor justificative, a
registrelor si situaţiilor financiare si organizarea contabilităţii
de gestiune adaptate la spacificul persoanei juridice
respective.

18
• Regulile generale pentru organizarea instituţiilor publice
sunt:

• a) contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe

fiecare obiect de evidenta;
• b) contabilitatea stocurilor se tine cantitativ sau numai
valoric, înregistrarea elementelor de activ se face la:
• costul de achizitie
• costul de producţie,
• valoarea justa pentru alte intrări decât cele prin achiziţie
sau producţie.
• c) creanţele si datoriile se înregistrează la vaoarea normala;
•

• d) valoarea acţiunilor emise sau altori titluri,

precum si varsamintele efectuate in contul
capitalului subscris se reflecta direct in
contabilitate;
• e) contabilitatea clienţilor si furnizorilor, a celorlalte
creanţe si obligaţii se tine pe categorii, precum si pe
fiecare persoana fizica sau juridica;
• f) contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri
de cheltuieli, dupa natura sau destinaţia lor, dupa
caz;
• g) contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de
venituri, dupa natura si sursa lor;
• h) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare
se tine pe subdiviziunile clasificate bugetare.

19
• 6 Normele metodologice de organizare a
contabilităţii instituţiilor publice

• Contabilitatea instituţiilor publice asigura

informaţiile ordonatorilor de credite cu privire la
execuţia bugetelor de venituri si cheltuieli,
patrimoniul aflat in administrare, precum si
pentru întocmirea contului general anual de
execuţie al a bugetului de stat, a contului anual de
execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat si
fondurile speciale, precum si a conturilor anuale
de execuţie ale bugetelor locale.

• Registrele de contabilitate obligatorii in

cadrul formei de înregistrare “Maestru sah"
sunt:
• Registrul jurnal
• Registrul-inventar
• Cartea mare (sah)

20
• 1 Registrul-jurnal este un document contabil
obligatoriu in care se inregistrează cronologic, operaţiunile
patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor
dupa data de întocmire sau intrare a acestora in unitate.
• Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie si de
fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie, zilnic
sau lunar, dupa caz prin inregistrarea cronologica, fara
ştersături si spatii libere, a documentelor in care se reflecta
mişcarea elementelor de activ si pasiv.
• Registrul-jurnal este prezentat sub form unui registru-jurnai
general si a unor registre-jumal auxiliare.
• In condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de
calcul fiecare operaţiune se va inregistra in mod cronologic,
dupa data de întocmire sau de intrare a documentelor.

• 2. Registrul-inventar este un document obligatoriu in

care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ
si pasiv, grupate si inventariate in funcţie de natura lor,
conform posturilor din bilanţul contabil.
• Elementele patrimoniale înscrise in registrul-inventar au la
baza listele de inventariere sau documentele care justifica
conţinutul fiecărui, post din bilanţul contabil. Potrivit legii
contabilităţii persoanele juridice au obligaţia sa efectueze
inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv
deţinute la inceputul activităţii, cel puţin o data pe an.
• Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii
faptice si serveşte ca document contabil obligatoriu de
inregistrare a rezultatelor inventarierii si ca proba in diverse
litigii.
• In registrul-inventar se Inregistrează soldurile existente la
data inventarierii.

21
• 3. Registrul "Cartea mare" este un document
contabil obligatoriu in care se inscriu lunar, direct sau prin
regrupare conturi corespondente, înregistrările efectuate in
registru-inventar, stabilindu-se situaţia fiecărui cont,
respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare
si soldurile finale.
• La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din “Cartea
mare” se stabilesc totalurile rulajelor conturilor debitoare
sau creditoare si ale conturilor corespondente. Totalurile
sumelor conturilor corespondente trebuie sa fie egale cu
rulajul debitor sau creditor al contului respectiv, dupa caz.
• Registrul "Cartea mare" sta la baza întocmirii balanţei de
verificare si se întocmeşte de fiecare instituţie, precum si de
fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie.

• Pentru verificarea înregistrării corecte in contabilitate a

operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de
verificare.
• Balanţa de verificare cuprinde următoarele elemente:
• simbolul si denumirea conturilor, în ordinea din planul de
conturi;
• totalul sumelor debitoare si creditoare ale lunii precedente;
• rulajele curente debitoare si creditoare;
• totalul sumelor debitoare si creditoare cumulate de la
începutul anului;
• soldurile finale debitoare si creditoare.
• Batanta de verificare se întocmeşte atat pentru conturile
sintetice cat si pentru cele analitice.
• Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifica
concordanta dintre conturile sintetice si conturi ie lor
analitice, fiind principalul instrument pe baza căruia se
întocmesc situaţiile financiare, deci bilanţul contabil si
contul de execuţie la instituţiile publice,

22
• 6.3 Metode de conducere a contabilităţii
analitice a bunurilor
• Metode de conducere a contabilităţii
analitice a bunurilor sunt:
• operativ contabila ;
• cantitativ valorica ;
• global valorica .

• a) Metoda operativ contabila se aplica pentru

contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor
consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar
semifabricatelor, produselor finite, mărfurilor si ambalajelor.
• Aceasta metoda consta in tinerea, in cadrul fiecărei gestiuni,
a evidentei cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul
fiselor de magazie, iar in contabilitate in tinerea evidentei
valorice pe conturi sintetice si analitice de materiale si pe
gestiuni si in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de
materiale.
• Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenta gestiunilor
cu cea din contabilitate se asigura prin evaluarea stocurilor
cantitative ce au fost transcrise din fisele de magazie in
registrul stocurilor,

23
• b) Metoda cantitativ - valorica consta in
tinerea evidentei cantitative pe feluri stocuri de
• materiale in cadrul fiecărei gestiuni, iar in
contabilitate, acelei cantitativ- valorice.
• Conturile sintetice care reflecta in contabilitate
stocurile de valori materiale se desfăşoară in
analitic pe gestiuni iar in cadrul acestora pe feluri
de bunuri care reprezintă conturile analitice.
• Evidenta cantitativa a materialelor se tine in
gestiune cu ajutorul fiselor de magazie. In fisele de
magazie, înregistrările se fac zilnic, pe baza
documentelor de intrare si ieşire. Dupa inregistrare,
documentele se predau la contabilitate pe baza de
borderou.

• c) Metoda global - valorica se aplica pentru

evidenta mărfurilor si ambalajelor aflate in unităţile
de desfacere, folosindu-se fisa de cont pentru
operaţiuni diverse si raportul de gestiune dupa caz.
• Contabilitatea analitica a mărfurilor si ambalajelor
se tine global - valoric, atat in gestiune cat si in
contabilitate, iar controlul concordantei
înregistrărilor in cele doua evidente se efectuează
numai valoric, lunar.
• Raportul de gestiune se completează pe baza
documentelor de intrare si ieşire a mărfurilor si
ambalajelor si de depunere a numerarului din
vânzare, iar in fisele valorice ţinute la contabilitate
pe gestiuni.

24
• 6.4. Principiile contabile generale ale
contabilităţii bugetare

• a) Principiul continuităţii activităţii - Acesta

presupune ca persoana juridica asigura in mod
normal funcţionarea
• b) Principiul permanentei metodelor - Acesta
presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli
si norme privind evaluarea, inregistrarea in
contabilitate si prezentarea elementelor de activ
si de pasiv si a rezultatelor, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

• Principiul prudentei - Valorificarea oricărui

element trebuie sa fie determinata pe baza
principiului prudentei. Potrivit acestui
principiu nu este admisa supraevaluarea
elementelor de activ si a veniturilor,
respectiv subevaluarea elemntelor de pasiv
si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile,
riscurile si pierderile posibile generate de
desfăşurarea activităţii exerciţiului curent
sau anterior.

25
• Principiul independentei exerciţiului - Se vor lua
in considerare toate veniturile si cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului bugetar pentru care
se face raportarea, fara a se tine seama de data
încasării sumelor sau a efectuării plaţii.
• Principiul evaluării separate a elementelor de
activ si de pasiv - In vederea stabilirii valorii totale
corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va
determina separat valuarea aferenta fiecărui
element individual de activ si de pasiv.

• Principiul intangibilitatii - Bilanţul de

deschidere al unui exerciţiu trebuie sa
corespunde cu bilanţul de închidere al
exerciţiului precedent.
• Principiul necompensarii - Valorile
elementelor ce reprezintă active nu pot fi
compensate cu valorile elementelor ce
reprezintă pasive, respectiv veniturile cu
cheltuielile, cu excepţia compensărilor intre
active si pasive, permise de reglementările
legale.

26
• A. Imobilizările necorporale (intangibile sau
nemateriale)
• cheltuieli de constituire
• cheltuielile de cercetare si dezvoltare;
• concesiunile, brevetele,
licentele.marcile,drepturile si valorile
similare;
• alte imobilizări necorporale;
• imobilizări necorporale in curs de executie

• a) Cheltuieli de constituire care cuprind cheltuielile cu

infintarea unei societati comerciale cum sunt cele privind
taxele si cheltuielile de inscriere si inmatriculare,
prospectarea pietii, reclama si publicitate.
• b) Cheltuielile de cercetare si dezvoltare cuprind
cheltuielile ocazionate de efectuare unor lucrari sau
obiective de cercetare menite sa contribuie la crearea de noi
tehnologii, noi produse sau noi capacitate de productie.
• c) Cheltuielile de constituire si cheltuielile de cecetare-
dezvoltare inluenteza evolutiile viitoare a unitatilor. Ele se
recupereaza pe calea amortizarii intr-o perioada de cel mult
5 ani.
• d) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile si
alte valori similare achiziţionate sau dobândite pe alte cai,
se înregistrează in conturile de imobilizări necorporale la
costul de achiziţie sau costul de producţie dupa caz.

27
• B. Imobilizări corporale (fizice,tangibile)

• sunt deţinute de o persoana juridica pentru a fi utilizate in

producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii,
pentru a fi inchiriate terţilor sau pentru a fi folosite in
scopuri administrative;
• sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un
an;
• au valoare mai mare decât limita prevăzuta de
reglementările legale in vigoare.
• In categoria imobilizarilor corporale intra
1.terenurile si
• 2. mijloacele
fixe

• 1) Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu

destinatie economica dobindita de agentii
economici prin acte de vinzare cumparare sau sub
forma de despagubiri in cazul exproprierilor.
• Celelate terenuri, paduri lacuri, balti etc. daca nu
sunt rezultatul unor investitii se asimileaza
imobilizarilor corporale dar nu se amortizeaza.
• In valoarea terenurilor sunt incluse si cheltuielile cu
amenajarile, lucrarile de acces, racordarile la
sursele de energie. Investitiile legate de amenajarea
terenului se amortizeaza chiar dac terenul
respective nu este supus amortizarii.

28
• 2) Mijloace fixe sunt acele obiecte sau complexul de obiecte
ce se utilizeaza ca atare si indeplinesc cumulative doua
conditii:
• au valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 20 lei
• au o durata normala de utilizare mai mare de un an.
• Grupele de mijloace fixe sunt:
• 1. Cladiri
• 2. Constructii specilale
• 3. Masini, utilaje si instalatii de lucru
• 4.Aparate si instalatii de masurare, control si de reglare
• 5.Mijloace de transport
• 6.Animale si plantatii
• 7.Unelte, dispozite,instrumente,mobilier si aparatura
birotica.

• C. Imobilizari financiare
• Contabilitatea creanţelor imobilizate se tine pe
următoarele categorii; împrumuturi acordate pe
termen lung si alte creante imobilizate.
• In conturile de împrumuturi pe termen lung se
înregistrează sumele acordate terţilor in baza unor
contracte pentru care unutatea percepe dobânzi,
potrivit legii.
• La alte creante imobilizate se cuprind: garanţiile,
depozitele si cauţiunile depuse de instituţia
publica la terţi.

29
• 7.2 Active circulante:
• Stocuri
• Alte active circulante

Activele circulante nu ramin durabil intr-o

unitate patrimoniala, perioada lor de rotatie
este mai mica decit un an. Ele se afla intr-o
continua miscare schimbindu-si forma
materiala si utilitatea in cadrul circuitului
economic al patrimoniului.

• 7.3 STOCURI
• Stocurile sunt active circulante:
• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii;
• in curs de producţie in vederea vânzării in
aceleaşi condiţii ca mai sus; sau
• sub forma de materii prime, materiale si alte
consumabile ce urmează a fi folosite in
procesul de producţie sau pentru prestarea
de srvicii.

30
• In cadrul stocurilor se cuprind:
• materii prime, care participa direct la fabricarea produselor si se
regăsesc in produsul finit integral sau parţial, fie in starea lor initaiala, fie
transformata;
• materialele consumabile care participa sau ajuta la procesul de
fabricaţie sau de exploatare fara a se regăsi, de regula, in produsul finit;
• materialele de natura obiectelor de inventar;
• produsele;
• semifabricatele, prin care se înţelege produsele ai căror proces
tehnologic a fost terminat intr-o secţie (faza de fabricaţie) si care trec în
continuare in procesul tehnologic al altei sectil (faza de fabricaţie) sau se
livrează terţilor;
• produsele finite, adică produsele care au parcurs in întregime fazele
procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare in
cadrul unităţii, putând fii depozitate in vederea livrării sau expediate
direct clienţilor;
• - ambalajele, care include ambalajele refolosibile, achiziţionate sau
fabricate, destinate produselor vândute si care in mod temporar pot fi
păstrate de tert cu obligaţia restituirii in condiţiile prevăzute in
contracte;

• 8 TERTI
• Contabilitatea terţilor asigura evidenta datoriilor si
creanţelor instituţiei publice in relaţiile acesteia cu
furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul statului, instituţiile publice subordonate,
debitorii si creditorii diversi, precum si evidenta
operaţiilor ce nu pot fi inregistrate si necesita
clarificări ulterioare si alte decontări.
• In contabilitatea furnizorilor si clienţilor se
inregistrează operaţiunile privind cumpărările,
respectiv livrările de mărfuri si produse, lucrările
executate si serviciile prestate, precum si alte
operaţiuni efectuate.

31
• 9 INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT, CASA SI
CONTURI LA BĂNCI
• In vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au
obligaţia de a prezenta trezoreriei statului la care au
conturile deschise, bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat
in condiţiile legii.
• Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale
pot fi folosite la cererea ordonatorilor de credite, numai
dupa deschiderea de credite si repartizarea creditelor
bugetare.
• Operaţiunile specifice angajării, lichidării si ordonantarii
cheltuielilor sunt in competenta ordonatoarilor de credite
si se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de
specialitate ale instituţiei publice.

• Instituţiile publice au obligaţia sa isi organizeze activitatea

de casierie, astfel încât încasările si plăţile in numerar sa fie
efectuate in condiţii de siguranţa, cu respectarea
dispoziţiilor legale in vigoare si in limita plafonului de casa
stabilit de către trezoreria statului pentru fiecare instituţie
publica.

• Incasările efectuate de către instituţiile publice prin casieria

proprie se virează in conturile bugetare respective deschise
la trezoreria statului si reprezintă venituri ale bugetului de
stat, ale bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat, bugetelor fondurilor speciale. In acelaşi mod depun si
veniturile care sunt lăsate la dispoziţia instituţiilor ca
venituri proprii.

32
• 10. Venituri si finantari
Veniturile instituţiei publice formate din venituri
proprii, alocaţii de la bugetul de stat, veniturile
gestionate in regim extrabugetar, intrările de
credite externe, contribuţii financiare
nerambursabile si alte venituri ale bugetului de
stat, ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor
speciale, de orice natura si provenienţa, sunt
recunoscute si încasate in conformitte cu
prevederile legale in vigoare sunt prevăzute in
bugetele ordonatorilor principali de credit.

• Înregistrarea veniturilor in contabilitatea

instituţiilor publice, indiferent de sursa de
finanţare a acestora, se face pe baza
documentelor care atesta crearea dreptului
de încasare sau în momentul încasării
efective a acestora, in situaţia in care nu
exista o declaraţie anterioara pentru
înregistrarea creanţei.

33
• 11. Cheltuielile
Cheltuielile legate de achiziţionarea unui bun
trebuie sa fie înregistrate in momentul
transferului proprietăţii in timp ce o
cheltuiala pentru un serviciu trebuie sa fie
contabilizata in momentul in care prestaţia
ia sfârşit.

• In procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare

parcurg următoarele faze: angajament, lichidare,
ordonatare, plata.
• Anagjarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul
execuţiei bugetare si reprezintă orice act juridic din
care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe
seama fondurilor publice.
• Angajarea cheltuielilor se face numai in limita
creditelor bugetare aprobate.
• Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se
efectuează numai cu viza de control financiar
preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.

34
• Lichidarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul
execuţiei bugetare in care se verifica existenta
angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea
sumei datorate, se determina sau se verifica condiţiile de
exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor
justificative care sa ateste operaţiunile respective.
• Ordonantarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul
execuţiei bugetare in care se confirma ca livrările de bunuri
si servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verifícate
si ca plata poate fi realizata.
• Plata cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei
bugetare si reprezintă actul final prin care instituţia publica
achita obligaţiile sale fata de terii.

• Nicio cheltuiala nu poate fi înscrisa in buget si nici angajata

si efectuata daca nu exista baza legala pentru respectiva
cheltuiala.
• Nicio cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata,
ordonanţată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii si
nu are prevederi bugetare.
• Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din
fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite, iar
plata acestora se efectuează de catre contabil
• Plata cheltuielilor este asigurata de şeful compartimentului
financiar contabil in limita fondurilor disponibile. Efectuarea
plaţilor in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai
pe baza de acte justificative Întocmite in conformitate cu
dispoziţiile legale si numai dupa ce acestea au fost lichidate
si ordonanţate.

35