ALEGE-te PE TINE însuțI.

Fii fericit, fă milioane, tră iește visul

Publicat prin acordul special cu 2 Seas Literary Agency și Livia Stoia Literary Agency.
CHOOSE YOURSELF!
Copyright © 2013 by James Altucher

© 2015 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească

Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro | www.blog.ACTsiPoliton.ro

Traducător: Romică Lixandru

Redactori: Cristina Stan și Georgian
Toader Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Editor: Andrei Ruse
Corector: Carla Francesca Schoppel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ALTHUCHER, JAMES
Alege-te pe tine însuţi : fii fericit, fă milioane, trăieşte visul /
James Altucher; trad.: Lixandru Romică - Bucureşti: Act şi Politon,
2015
ISBN 978-606-8637-76-1
I. Lixandru, Romică

(trad.) 159.923

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și
tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel
de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți
să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră?
Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe
care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
 JAMES ALTUCHER

ALEGE-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Fii fericit, fă milioane, trăiește visul

Cuvâ nt-înainte de Dick

Costolo CEO, Twitter

Traducere din limba engleză :

Romică Lixandru

2015
Mă aleg pe mine însumi!
CUPRINS

Cuvâ nt-înainte 9
M–am ales pe mine însumi: o introducere 11
Istoria economică a erei Alege-te pe Tine Însuți 16
Permanent temporar 28
Ş i apoi toți au râ s 34
Îți controlează viața o singură persoană ? 40
Cum să te Alegi pe Tine Însuți 45
Simpla Practică Zilnică (sau De ce atât de mulți oameni vor să moară)
55 Dar dacă sunt într-o criză ? 62
Alege-te pe Tine Însuți pentru a tră i 65
Cum să -ți gă sești țelul în viață 71
Cum să dispari complet și să nu mai fii gă sit vreodată 77
Pur și simplu fă -o! 86
Să vorbim concret: ce ar trebui să fac? 102
Nu costă mult să faci un miliard 116
Cum să devii un reprezentant de vâ nză ri extraordinar 123
Cum să devii o mașină rie de idei 130
Zece idei care să te lanseze 142
Să nu ai opinii 150
Cum să eliberezi hormonul lui Dumnezeu 156
Cele șapte obiceiuri ale oamenilor extrem de eficienți și mediocri
163 Cum să fii mai puțin prost 171
Onestitatea îți aduce mai mulți bani 177
Nu ești niciodată prea tâ nă r pentru a te Alege pe Tine Însuți:
nouă lecții de la Alex Day 186
Cazul curios al imaginii sexy 195
Ce am învă țat de la Superman 200
Gandhi s-a ales pe sine însuși pentru a elibera o țară întreagă 204
Nouă lucruri pe care le-am învă țat de la Woody Allen 208
Competența și ultimul concert al trupei Beatles 217
Ce să faci atunci câ nd ești respins 221
Cum să supraviețuiești eșecului 228
Cucerește lumea! 232
Mă rturii 236
 CUVÂNT-

Am început ca absolvent de facultate, cu specializare în

informatică . Apoi, am fost atras de comedia de improvizație. Apoi,
cumva, am ajuns CEO al rețelei sociale Twitter. Tră im într-o lume
în care dru- mul din că ră midă galbenă * are multe ramificații și ne
poate purta în multe că lă torii incredibile.
Este din ce în ce mai dificil să află m care este destinația finală
a acestor că lă torii.
Era corporațiilor masive care au grijă de noi de la început
pâ nă la sfâ rșit s-a încheiat. Dar aceasta este o veste palpitantă .
Înseamnă că putem alege singuri viața pe care ne-o dorim. Ş i ne
alegem această viață fă câ nd tot ceea ce ne stă în putință , chiar în
momentul acesta. Chiar acum. Îndră znind în momentul acesta.
Chiar acum. Nu există alt moment pe care să -l așteptă m. Twitter se
ocupă de conversația întregii lumi chiar în acest moment. Este
improvizația planetei chiar acum. Ş i da, deseori este o comedie. Ş i
deseori este despre oameni care se reinventează pe ei înșiși și
încep noi conversații pentru vie- țile lor.
Ceea ce îmi place la James și cartea sa este faptul că îți poți da
seama că el a venit dintr-un montagnes-rousses similar. Ş i-a ales
propria cale spre succes fă ră să știe rezultatul. Ş i ce se va întâ mpla
cu el mai tâ rziu – ei bine, să speră m că nu va sfâ rși într-un șanț.
Cine știe?
Cheia este să fii îndră zneț chiar în acest moment. Așa cum spu-
ne James în titlul acestei că rți, „Alege-te pe Tine Însuți”, și ne
explică în ce fel. Alege-te pe Tine Însuți chiar acum.
Dacă faci asta, nu numai că nu poți planifica impactul pe care îl
vei avea, deseori nu-l vei recunoaște în timp ce îl ai. Dar un lucru

* Aluzie la ,,drumul de că ră midă galbenă ” din romanul pentru copii Vrăjitorul

din Oz, de L. Frank Baum. Aici, Dorothy și prietenii ei trebuie să urmeze acest
drum pentru a ajunge în Orașul de Smarald, unde locuiește vră jitorul. (n.trad.)
 JAMEs 1
este sigur: dacă nu vei lua decizii curajoase pentru tine însuți, ni-
meni altcineva nu o va face.
Nu există o cale unică . Există toate că ile. Toate că ile încep cu acest
moment unic. Te-ai ales pe tine însuți pentru această clipă ? Poți fi
curajos? Atunci, toate că ile vor duce în același loc. Chiar acum.
- Dick Costolo, CEO, Twitter
M-AM ALES PE MINE ÎNSUMI: O

Urma să mor. Piața se pră bușise. Internetul se pră bușise. Nimeni nu-
mi ră spundea la telefon. Nu aveam prieteni. Fie urma să fac un
infarct, fie urma pur și simplu să mă sinucid. Aveam o poliță de
asigurare de viață de patru milioane de dolari. Îmi doream o viață
bună pentru copiii mei. M-am gâ ndit că asta nu s-ar putea
întâ mpla decâ t dacă mă sinucideam. Cheltuielile mele scă paseră de
sub control. Fă cusem niște bani și îmi amplificasem stilul de viață
pâ nă la statutul de star rock alcoolic. Apoi i-am pierdut rapid,
contul meu bancar ajungâ nd aproape de zero în timpul celei mai
proaste situații economice din ultimii, probabil, două zeci de ani.
Mă refer la anul 2002, dar aș fi putut vorbi la fel de bine și despre
2008: anul în care mi-am pierdut casa, familia, prietenii, Banii,
slujbele.
Chinuitoarea spirală descendentă a început în 1998, anul în care
am vâ ndut o companie, exact câ nd bula punct-com începuse real-
mente să se umfle. Eram unul dintre bă ieții deștepți, mă gâ ndeam
eu. Transformasem bunurile în lichidități. Apoi am făcut totul
greșit. Mi-am cumpă rat o casă pe care nu mi-o puteam permite.
Aveam obi- ceiuri costisitoare pe care nu le puteam susține. Jucam
jocuri de no- roc și tocam banii și îi dă deam și îmi împrumutam
toți cunoscuții. Sute de mii de dolari. Apoi milioane de dolari.
Am creat o altă companie. Am investit milioane în ea. Mă sim-
țeam de parcă aș fi avut nevoie să cumpă r iubire. Ş i că dacă nu aș fi
avut o cantitate enormă de bani cu care să o cumpăr, nimeni nu
avea să mă iubească . Asta a eșuat.
Mi-am pierdut casa. Mi-am pierdut toți banii. Am pierdut și
bru- ma de respect de sine pe care o mai aveam. Mi-am pierdut
prietenii. Habar n-aveam ce urma să fac. Am eșuat în fiecare
încercare de a îndrepta situația, de a avea succes.
Mă uitam la fiicele mele și plâ ngeam deoarece mă simțeam de
parcă le-aș fi distrus viețile. Nu eram un ratat doar ca om sau în
afa-
JAMEs 1
ceri, eram un ratat și ca pă rinte. Nu aveam nici mă car suficienți
bani pentru a plă ti ipoteca lunară , care ne pă stra un acoperiș
deasupra capetelor.
Eram în mod oficial pierdut. Nu-mi ră mă sese nimic. Zero. Mai pu-
ţin decât zero, de fapt, pentru că aveam datorii. Datorii de milioane.
Pâ nă în 2002 nu mai ră mă sese nimic în bancomat. Am crezut
că a ră mâ ne fă ră bani va fi cel mai ră u moment al meu. Mai ră u
decâ t moartea. M-am înșelat.
La finele lui 2002 am avut o conversație cu părinții mei. Eram
fu- rios și deprimat. Ne-am luat la ceartă. De ce – deja nu mai
contează.
Am închis telefonul și am rupt relațiile cu ei.
Pe parcursul urmă toarelor câ teva luni, tată l meu a încercat să
reia legă tura cu mine. Începeam să -mi revin. Scriam. Apă ream la
te- levizor. El m-a felicitat. Ultimele sale felicită ri au venit cam la
șase luni după ce vorbisem ultima oară cu el.
Nu am ră spuns.
O să ptă mâ nă mai tâ rziu a avut un atac cerebral. Nu a mai
vorbit niciodată . A murit fă ră ca eu să -i mai vorbesc vreodată .
Iar eu eram în continuare falit, înfometat, disperat și deprimat.
Eram într-o continuă stare de panică . Nimeni nu mă ajuta. Nimeni
nu-mi oferea vreo șansă . Nimeni nu-mi oferea vreo oportunitate
de a dovedi câ t de talentat eram. Ş tiam că trebuie să mă zbat
pentru a reuși, dar lumea era cu susul în jos și eu nu știam cum să
redresez situația. Cum să îndrept lucrurile.
Practi,c în toate sensurile, 2008 a fost o copie fidelă a lui 2002.
Am reușit să mă pun din nou pe picioare. Am fondat și vâ ndut altă
companie. Am fă cut o gră madă de bani și, apoi, risipind cu nesă bu-
ință , i-am aruncat pe toți pe apa sâ mbetei. Din nou. Doar că de
data aceasta divorțam, pierdeam și mai mulți prieteni, eșuam
simultan la alte două companii și nu aveam vreun indiciu despre
ceea ce urma să fac pentru a ieși din groapa pe care mi-o să pasem
singur.
Acest gen de situație nu mi s-a întâ mplat doar o dată . Sau de
două ori. Ci de multe ori. În ultimii două zeci de ani, am eșuat cam
în optsprezece din cele două zeci de afaceri pe care le-am
demarat.
M-AM ALES PE MINE ÎNSUMI: O
1 ALEgE-TE pE TINE

Probabil m-am reprofilat de cinci sau șase ori în diferite domenii,

variind de la software, la finanțe și media. Am scris zece că rți. Mi-
am pierdut multiple slujbe. Am fost zdrobit, la pă mâ nt, suicidar,
dispe- rat, neliniștit, deprimat. Ş i de fiecare dată , a trebuit să mă
reinventez pe mine însumi, să -mi reinventez obiectivele și cariera.
De cele mai multe ori, nu-mi dă deam seama care erau pașii pe care
îi tot repe- tam, fie aceștia pozitivi sau negativi. Odată ce obțineam
succesul, inevitabil reveneam la obiceiurile mele negative și
începeam să -mi risipesc norocul.
Totuși, acum, ultima oară , în 2008, ceva era diferit. Lumea se
schimba. Banii pără seau sistemul. Toți erau concediați. Aveai
senza- ția că oportunită țile dispar la fel de repede ca banii. Acum
nu eram doar eu cel care eșua, ci întreaga lume, și nu exista nicio
scă pare.
Toată ziua m-a durut stomacul gâ ndindu-mă la asta. Nu există
nicio scăpare. Nu există nicio scăpare. Am continuat să -mi repet
asta în minte. Am simțit că mă puteam condamna la moarte cu
acele cu- vinte. Dar nu puteam. Aveam copii. Trebuia să -mi revin.
Trebuia. Trebuia să am grijă de mine. Să am grijă de copiii mei.
Trebuia să -mi dau seama, o dată pentru totdeauna, cum să ies din
groapă , cum să mă ridic și să ră mâ n în picioare. Trebuia să înțeleg, în
profunzime, ce anume urma să mă transforme într-o persoană care nu
numai că are succes, dar și prosperă .
Ş i atunci s-a produs declicul. Atunci s-a schimbat totul. Atunci
mi-am dat seama că nimeni nu o va face în locul meu. Dacă îmi
doream să prosper, să supraviețuiesc, trebuia să mă aleg pe mine
însumi. Din toate punctele de vedere. Miza era prea mare ca să n-o
fac.
Nu ne mai putem permite să contă m pe ceilalți și să repetă m
aceleași greșeli din trecutul nostru. A venit valul, aducâ nd cu el o
schimbare dramatică în peisajul vieților noastre. După cum vom
ve- dea în urmă toarele câ teva capitole, clasa mijlocie s-a pră bușit,
locu- rile de muncă dispar și fiecare sector economic este în
proces de transformare. Pentru a putea ține pasul, indivizii trebuie să
se trans- forme și ei.
Asta înseamnă că , pentru a avea succes, trebuie să te alegi pe
tine însuți în fiecare clipă. În cazul meu, a trebuit să privesc înapoi
JAMEs 1
la
 1 ALEgE-TE pE TINE

viața mea și să -mi dau seama (în sfâ rșit!) ce fă ceam de fiecare dată
câ nd mă ridicam de la pă mâ nt, mă scuturam de praf, reveneam la
normal și o luam de la capă t. Pentru că acum nu mai există un alt
nivel unde să cad. Obișnuiam să bat în lemn în fiecare dimineată ,
la propriu și la figurat, rugâ ndu-mă să nu cad iar pradă
comportamen- telor mele de dependență . Faptul că m-am ales pe
mine însumi a schimbat acel proces de gâ ndire.
Acum, sunt recunoscă tor de fiecare dată câ nd mă trezesc. Tre-
buie să fiu. Ş i trebuie să numă r lucrurile care abundă în viața mea.
Să le numă r, la propriu. Dacă nu o fac, ele vor începe să dispară . Le-am
vă zut și înainte dispă râ nd. Nu vreau ca asta să se întâ mple iară și.
În unele culturi, cum ar fi budismul, vrei ca lucrurile din viața
ta să dispară, ca să-ți reduci nevoile și dorințele. Pentru a atinge o
anu- mită formă de iluminare. Eu cred și în acest tip de
spiritualitate. Nu cred că acesta și abundența se exclud reciproc.
De pildă , dacă îți co- bori așteptă rile, acestea sunt ușor de depă șit.
În plus – și ură sc să spun asta – mai întâ i trebuie să -ți plă tești
facturile. Facturile sunt costisitoare.
Ş i devine din ce în ce mai greu să gă sești oportunită țile pentru
a achita aceste facturi. Una e să cunoști Secretul* sau să urmezi cine
știe ce pași optimiști, despre care ai citit, pentru a aduce
pozitivita- tea în viața, și este cu totul altceva să creezi efectiv
oportunită ți pen- tru tine însuți.
Cu siguranță nu le vei gă si citind o carte. Este un efort neîntre-
rupt în viața ta de zi cu zi. Este un demers care îmbină să nă tatea
cu instrumentele experților financiari și cu o înțelegere la nivel
macro a situației economice haotice în care ne gă sim astă zi.
În ultimii patru ani am început să scriu despre acest demers și
despre pașii pe care i-am fă cut în timpul că lă toriei de întoarcere
din mormâ nt. În acest proces, viața mea s-a schimbat atâ t de mult
în bine, ca prin magie. Este dincolo de magie, pentru că nu aș fi
visat

* Referință la The Secret (Secretul), bestseller scris de Rhonda Byrne. Cartea

are în centru legea atracției, considerată secretul existenței, conform că reia atra-
gem ceea ce gâ ndim, fericirea, prosperitatea și să nă tatea fiind indubitabil
rezulta- tul unei gâ ndiri pozitive. (n.red.)
JAMEs 1
vreodată că așa ceva este posibil. Am câ știgat milioane din diferite
afaceri și investiții (și nu le-am pierdut sau risipit), am cunoscut
dragostea vieții mele și m-am că să torit cu ea, sunt în formă din
punct de vedere fizic, mă trezesc în fiecare dimineață și fac exact
ceea ce vreau să fac. Nu am vă zut rezultate doar în cazul meu, ci le-am
vă zut și în cazul multora dintre cititorii mei care au pus în practică
cu succes aceleași principii pe care eu le-am implementat în
propria mea viață .
Despre asta am scris în cartea de față . M-am ales pe mine în-
sumi. Ş i tu vei face la fel.
 1 ALEgE-TE pE TINE

ISTORIA ECONOMICĂ A EREI ALEGE-TE PE TINE ÎNSUŢI

În ultimii cinci mii de ani, oamenii au fost în cea mai mare

parte înrobiți de câ țiva stă pâ ni exclusiviști care au înțeles cum
violența, religia, comunicațiile, îndatorarea și ră zboiul de clasă
conlucrează , pentru a subjuga un grup mare de oameni.
Tiparul lui Gutenberg a reprezentat prima breșă în această
temniță . A permis oamenilor să înceapă să evadeze din celulele
lor izolate, de detenție, prin ră spâ ndirea ideilor la distanțe mari
și prin posibilitatea întâ lnirii acestor idei. Ceea ce a condus în
primul râ nd la Renaștere, apoi la revoluția protestantă și, în
cele din urmă , la îndeajuns de multe descoperiri științifice
pentru a aprinde flacă ra Revoluției Industriale.
Dar era Alege-te pe Tine Însuți își are ră dă cinile directe în
cel de-al Doilea Ră zboi Mondial. Ş i, în esență , femeile sunt cele
care au inițiat-o.
În timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial, 16 milioane de
bă rbați americani au plecat din Statele Unite pentru a ucide oa-
meni. Între timp, cineva trebuia să lucreze în fabrici și în birouri
pentru ca țara să funcționeze. Femeile au intervenit și au
îndepli- nit această sarcină .
Atunci când bă rbații s-au întors, femeile și-au dat seama,
des- tul de corect, că nu își mai doresc pur și simplu să ră mâ nă
acasă . Ele voiau să muncească, să contribuie și să câștige bani.
Câștigarea banilor era o experiență plă cută și le-a oferit
independență .
Brusc, s-a trecut de la familii cu un singur venit la familii cu
două venituri, într-o economie postbelică înfloritoare.
Pentru prima dată în circa treizeci de ani, americanii aveau
bani. Foarte mulți. Ş i industrializarea americană se ră spâ ndea
în lume. În scurt timp, SUA controlau economia mondială .
1 ALEgE-TE pE TINE

Din cenușa companiilor aproape falimentare, care supravie-

țuiseră cu greu Marii Crize, s-au înă lțat conglomerate globale.
Pentru prima după câ teva decenii, americanii nu trebuiau
să -și facă griji că își vor pierde slujbele. Se gă seau din belșug lo-
curi de muncă și bă rbați și femei care să le ocupe. Ascensiunea
familiei cu două venituri a adus mai mulți bani în fiecare casă .
Ce au făcut toți cu banii? Au cumpă rat așa-numitul Vis
Ameri- can. Un vis care nu fusese vreodată gâ ndit de fondatorii
Statelor Unite, dar care, începâ nd cu anii 1950, a devenit atâ t de
înră dă ci- nat în cultura noastră , încâ t a-l pune la îndoială ar fi
aproape la fel de anti-american pe câ t ar fi să pui la îndoială
înțelepciunea Constituției SUA.
Ce era Visul American?
A început cu casa și cu gardul cu uluci albe. Oamenii nu mai
trebuiau să locuiască în orașe, în apartamente, cu alți oameni
locuind deasupra și de fiecare parte a lor. Câ nd bunicii noștri
erau copii, majoritatea oamenilor locuiau la bloc. Clă direa avea
la exterior o sâ rmă de rufe comună , toți copiii se jucau lâ ngă
hidrantul de incendiu din fața blocului și puteai să auzi un pâ rț
de la trei uși distanță . Mirosul de canal și luptele constante cu
ploșnițele fă ceau parte din viața normală a zeci de milioane de
imigranți.
Pă rinții mei. Pă rinții tă i.
Acum era altceva. Se puteau muta în suburbiile cu stră zi
largi, cu ștranduri de cartier și cu centre comerciale în culori
stră luci- toare. Puteau să aibă o curte! SPAȚ IU! Apoi și-au
cumpărat o mași- nă cu care se duceau la muncă pe uriașele
autostră zi cu patru benzi. Apoi a doua mașină , pentru excursiile
din timpul verii.
Ş i apoi, minune! Un televizor care să -i distreze în timpul
nopților, de acum liniștite, din suburbii. Apoi un televizor color!
JAMEs ALTUCHER 18

Căpitanul Kirk şi locotenentul Uhuru sărutându-se în culori*! Şi

dacă îți ră mâ neau bani după asta, îți trimiteai copiii la colegiile
care ră să reau pe tot cuprinsul ță rii, pentru a putea obține
slujbe și mai bune, a face și mai mulți bani și a avea case și mai
mari.
Ați putea crede că utilizez sintagma ,,Visul American”
deoarece aceasta este expresia generală pe care oamenii o
folosesc pentru a descrie mitologia gardului cu uluci albe.
Mi-aș dori ca așa să stea lucrurile.
De fapt, „Visul American” își are sursa într-o campanie de
marketing gâ ndită de Fannie Mae** pentru a-i convinge pe
ameri- canii proaspă t îmbogă țiți să înceapă să -și facă ipoteci.
De ce să cumperi o casă cu banii tă i câ știgați din greu câ nd i-ai
putea folo- si pe ai altuia? S-ar putea ca acesta să fie cel mai bun
slogan pu- blicitar conceput vreodată . A funcționat ca un
aspirator care i-a atras pe toți, convingându-i că sectorul bancar
ipotecar în valoare de 15 trilioane de dolari americani va duce la
fericirea universală .
„Visul American” a înlocuit rapid pacea și liniștea suburbiilor cu
nevoia disperată de a fi mereu în față .
Pe parcursul întregii noastre vieți am fost înșelați de sloga-
nuri publicitare și de Stă pâ nii Universului care le-au creat. Nu
spun asta într-un sens ră u. Nu îi învinuiesc. Nu învinuiesc nicio-
dată pe nimeni altcineva în afară de mine. Fiecare clipă în care
sunt manipulat, constrâ ns și înfrâ nt se întâ mplă deoarece eu
am permis-o. Ei doar își fă ceau meseria. Ş i totuși… ei sunt
manipula- torii. Acum trebuie să învă ță m să deosebim ceea ce
este prostesc de ceea ce este înțelept și să ne construim
propriile vieți.
Există o vorbă : „Omul învă țat țintește mai sus. Dar cel înțe-
lept scade ștacheta. Apoi, o mai scade odată .”
* Personaje din filmele Star Trek. (n.red.)
** The Federal National Mortgage Association - FNMA (Asociația Națională A
Ipotecilor Federale), popular cunoscută drept Fannie Mae, a fost fondată în 1938
în timpul Marii Crize, în ideea facilită rii împrumuturilor ipotecare, parte a
progra- melor New Deal de Asistență , Redresare și Reformă din timpul primului
1
mandat ALEgRoosevelt.
(1933–1937) al președintelui SUA. Franklin Delano E-TE pE TINE
(n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

Toți erau învă țați. Ş i își doreau două mașini în loc de una. O
casă mai mare. Fiecare copil la facultate. Un televizor mai mare.
Cum am fi putut continua să plă tim pentru toate astea?
Veniturile duble nu mai erau suficiente!
Anii 1960 au alimentat motorul bogă ției prin avâ ntul
specta- culos al pieței de capital. Ş i apoi, „Marea Societate”. Un
nou slo- gan publicitar! Câ nd piața de capital a stagnat, anii
1970 au introdus o inflație masivă pentru a menține creșterea
venituri- lor. Sintagma „Să ținem pasul cu familia Jones” a fost
introdusă în cultura populară în 1976 pentru a trimite la ideea
că nu mai suntem niciodată satisfă cuți. Indiferent câ t de multe
bunuri materiale acumulă m, întotdeauna există misterioasa
„familie Jones” care are mai multe. Prin urmare, noi avem
nevoie de mai multe.
În anii 1980 am avut din nou un avâ nt spectaculos al pieței
de capital. Ş i câ nd aceasta a încetinit, am avut creșterea datoriei
obligațiunilor de mare risc, pentru ca americanii să dispună de
bani în continuare. Anii 1990 ne-au adus atâ t „dividendele
pă cii” în urma că derii blocului sovietic, câ t și dezvoltarea
vertiginoa- să a Internetului. Chiar și atunci câ nd Asia s-a
pră bușit, Alan Greenspan, președintele Rezervelor Federale, a
lă sat petrecerea să continue, pompâ nd artificial bani în sistem –
nu doar pentru a preveni efectele unei potențiale „Contamină ri
asiatice”, ci și din teama că spectacolul s-ar putea încheia dacă
Y2K* va stinge toate luminile.
Petrecerea trebuia să continue! În ciuda faptului că
venituri- le medii ale bă rbaților care munceau erau în scă dere
din 1970 și că situația urma să se înră ută țească . Nu mă credeți?
Puteți avea încredere în date:

* Y2K: Virusul Anului 2000 sau Virusul Mileniului – abordarea alarmistă

a problemei resetă rii datei computerelor (de la 1900 la 2000) la 01.01.2000.
(n.red.)
Notă: Bă rbați cu vâ rsta cuprinsă între 25 și 64 de ani. Ajustat pentru inflație fo-
losind CPI-U.
Sursa: The Problem With Men: A Look at Long-Term Employment Trends („Pro-
blema cu bă rbații: O privire asupra tendințelor de angajare pe termen lung“)
- The Hamilton Project, decembrie 2010. (http://www.brookings.edu/opini-
ons/2010/1203_jobs_greenstone_looney.aspx)

Orice economist din lume poate încerca să explice acest gra-

fic, dar direcția sa descendentă era inexorabilă din cauza
motive- lor pe care le voi descrie pe parcursul acestei că rți:
printre acestea, creșterea eficienței, globalizarea, inovația
tehnologică și faptul că șefii pur și simplu vă ură sc.
Exact, ei vă ură sc. Voi ați creat din ce în ce mai multă
valoare. Ei v-au plă tit din ce în ce mai puțin. Aceasta este
definiția ,,dis- prețului” în cartea mea.
Ş i nu este vorba doar de șeful vostru. Ş i el, de asemenea, în-
cearcă doar să supraviețuiască . Este vorba despre șeful să u.
După aceea, despre șeful acelui șef. Ş i tot așa înainte, pâ nă în
vâ rful ier- arhiei. Ş i cine se află în vâ rf? Nu vom ști niciodată .
Credeți-mă , eu
2 ALEgE-TE pE TINE

și cu voi nu vom ști niciodată cine se află în vâ rf. Nu spun asta

pentru a pă rea conspiraționist. Este doar adevă rul.

Apoi s-a pră bușit Internetul. Ş i în loc să sprijine temeliile

economiei americane, Alan Greenspan a ținut Rezervele
Federa- le cu piciorul pe pedala de accelerație și a apă sat pâ nă
la podea, tipă rind bani care au inundat sectorul construcțiilor
imobiliare. Prețurile locuințelor s-au triplat în multe zone ale
ță rii, creâ nd o prosperitate artificială , care a ridicat bogă ția SUA
la cel mai înalt nivel atins vreodată .
Bineînțeles, cheltuielile consumatorilor au crescut
împreună cu acestea, mulțumită bă ncilor. Acestea le-au permis
oamenilor să utilizeze valoarea imobiliară reală a caselor
pentru a-și aco- peri cardurile de credit. Vă puteți imagina?
Fiecare vacanță pe care ați fă cut-o și ați achitat-o cu cardul Visa
a fost plă tită cu pe- reții subțiri ai casei care vă adă postea copiii
noaptea. O casă care se nă ruia în jurul vostru – la fel ca propria
viață – pentru că nu vă permiteați să o reparați pentru că …
VEGAS, IUBITO, VEGAS!
Creanțele aferente cardurilor de credit au crescut de la 700
de miliarde de dolari, în 2005, la 2 500 de miliarde, în 2007. Doi
ani scurți. Acum toată lumea avea televizoare cu ecran mare,
două case, ultimul echipament de bucă tă rie Viking, o barcă ,
două mașini ecologice (pentru a atenua sentimentul de
vinovă ție pri- cinuit de consumul vorace) și lua masa în oraș de
două sau trei ori pe să ptă mâ nă .
Ş i câ nd spun „toată lumea”, ceea ce spun de fapt este „eu”.
Nu știu nimic despre toată lumea. Ş tiu doar ce mi s-a întâ mplat
mie. Ş i eram cufundat în asta pâ nă la gâ t.
După ce am înființat multe companii, am fă cut și am pierdut
milioane, gâ ndindu-mă că mă car o dată s-ar putea să fi „reușit”,
a trebuit să mă întreb: la ce mă refer? Ce „am reușit” cu
adevă rat? Nici mă car nu pot să mă gâ ndesc la asta. De fiecare
dată câ nd o
JAMEs 2
fac, încep să -mi scarpin pojghițe mari de piele de pe spate, aido-
ma unui drogat în sevraj sau a unui schizofrenic. Este ca și cum
aș contracta spontan o boală nervoasă acută . Mâ inile îmi tremu-
ră și ezită pentru că …
Fir-ar!
2008.
A venit refluxul. Toți erau, brusc, goi pușcă ! Ş tim cu toții ce
s-a întâ mplat: totul s-a pră bușit. În ciclurile anterioare de boom
și pră bușire economică , reînnoirea tehnologică a Americii a
pro- tejat într-o oarecare mă sură clasa de mijloc. Dar acea
perioadă s-a sfâ rșit. La orizont nu se mai întrevede niciun boom
spectacu- los de care să ne putem agă ța. Cei mai inteligenți
absolvenți de studii superioare din China, India și din alte pă rți
stau acasă . Iar cei care vin la studii în Statele Unite se întorc
acasă după absolvi- re în loc să se mute în Silicon Valley, pentru
a deschide companii și a genera locuri de muncă și bună stare.
În Statele Unite, compa- niile și persoanele ale că ror averi cresc
cu repeziciune sunt cele care investesc peste hotare, în că utarea
unui capital mai ieftin pentru dezvoltarea tehnologică .
Singurul lucru rămas era guvernul, care continua să-și
măreas- că datoria. Guvernul a salvat fiecare bancă și a început să
plătească dobâ ndă bă ncilor, pentru toate activele lor,
menținâ nd întregul sistem financiar să nă tos, într-un mod
artificial. Permiteți-mi să vă ofer o perspectivă mai bună asupra
situației.
Prețurile vor crește întotdeauna. Motivul este simplu: defla-
ția este mai înspă imâ ntă toare decâ t inflația. Într-un mediu
defla- ționist, oamenii încetează să mai cumpere lucruri
deoarece își spun în sinea lor: „De ce să cumpă r astă zi câ nd pot
cumpă ra mâ i- ne mai ieftin?” Așadar, guvernul va susține
întotdeauna politici care cresc inflația. Lucru care va forța
tendința veniturilor medii de mai sus să continue să scadă . Nici
acum nu mă credeți? Iată dovada:
 Observați mica fluctuație descendentă din 2008/2009. Am
avut foarte puțină deflație. Care a fost urmarea? Cea mai gravă
criză economică din 1929 încoace, o rată a șomajului de două
cifre și o clasă de mijloc aflată în declin, în timp ce clasa de sus
devenea tot mai prosperă .
JAMEs 2
O PARANTEZǍ :
V-ați întrebat vreodată de ce piața de capital nu a continuat
să se pră bușească ? De ce a început să -și revină din martie 2009
pâ nă în ziua în care scriu asta, câ nd piața atinge noi recorduri?
Foarte simplu – și afirm acest lucru cu toată modestia – eu
însumi am salvat piața de capital a SUA.
M-am mutat pe Wall Street la începutul lui martie 2009. Mai
exact, la intersecția dintre Board și Wall, în clă direa care
adă pos- tea câ ndva banca lui J.P. Morgan. S-ar putea să vă
amintiți din manualele voastre de istorie că această clă dire a
fost locul unde a avut loc primul atac terorist major la adresa
Statelor Unite. La 1 septembrie 1920, anarhiștii italieni au
detonat o bombă , ucigâ nd 38 de persoane și ră nind 143
(Mulțumesc Wikipedia. Mulțumesc World Wide Web. Acum
dispun de toate cifrele de care voi avea nevoie vreodată pe tot
parcursul vieții mele. Clă direa mea, o bombă , 38 de morți.)
Aproximativ optzeci și trei de ani mai tâ rziu, în cel mai
prost moment posibil, cineva s-a hotă râ t să împartă clă direa în
aparta- mente. Clă direa avea o popică rie. Un teren de baschet. O
piscină . O sală de sport. Ş i acele apartamente nu puteau fi date
pe gratis. Clă direa era un oraș fantomă . NIMENI nu voia să
locuiască pe Wall Street. Nu puteai gă si un grup de oameni mai
deprimați de- câ t cei care veneau în fiecare zi la serviciu la
Bursa de Valori din New York, de ce să mai și vrea vreunul
dintre ei să locuiască lâ ngă aceasta? Era gaura neagră a
capitalismului.
Așadar, bineînțeles că m-am mutat acolo. Chiar în fața feres-
trei mele, faimoasa Bursă de Valori din New York. M-am uitat
spre dreapta și iată Federal Hall, locul unde George Washington
a de- pus jură mâ ntul în calitate de prim președinte al Statelor
Unite. Un steag uriaș era luminat noaptea, proiectâ ndu-și
umbra nega- tivă chiar asupra apartamentului meu. Îmi plă cea.
Mi-a plă cut din toate punctele de vedere să locuiesc acolo.
Mă simțeam de parcă aș face parte din istorie. Ca și cum asta
pu-
 2 ALEgE-TE pE TINE

tea fi un nou început pentru mine. Ceea ce era un sentiment ciu-

dat pentru că , în rest, totul se ducea naibii. Indicele S&P 500* se
îndrepta spre cea mai scă zută valoare din ultimii 20 de ani,
câ nd a ajuns la numă rul magic și infernal 666. Eu pierdeam mai
mulți bani decâ t aș fi crezut că e posibil și treceam printr-un
divorț. La un moment dat am fă cut greșeala de a-mi verifica
balanța contu- lui bancar. M-am gâ ndit, din nou, să sar pe
fereastră sau să mă lă muresc care sunt drogurile care m-ar
anestezia îndeajuns de mult, încâ t să nu mai fie nevoie să mă
gâ ndesc vreodată la pro- blemele mele.
Apoi, mi-am pierdut slujba. Nimeni nu mă suna. Nimeni nu
voia să -mi vorbească deoarece cumpă ram frenetic pe piața bur-
sieră și toată lumea credea că sunt nebun. Cu siguranță , nimeni
nu voia să mă ajute să fac bani. Încercam să pun bazele altor
companii, dar oamenii aveau propriile griji, iar să nă tatea și
prio- rită țile mele nu erau intacte (după cum vom vedea mai
tâ rziu, acestea sunt esențiale pentru succes). Eram la fel de
deprimat ca ei, iar ei erau la fel de deprimați ca toți ceilalți.
Ş i nu era vorba doar despre faptul că piața de capital func-
ționa la un prag minim. Asta e o scuză prea facilă . Specia umană
nu a supraviețuit vreme de 200 000 de ani pentru a fi
spulberată de o mică fluctuație în capitalism.
Cu toții am avut un deceniu dificil. Cu toții am suferit de tul-
bură ri de stres societal posttraumatic. Primul pas a fost să
admi- tem asta: bula punct-com; 11 septembrie; corupție
corporatistă la o scară nemaiîntâ lnită ; colapsul pieței
imobiliare; criza finan- ciară ; mă suri de salvare a bă ncilor;
investițiile Madoff**. Ş i tot
* Indicele S&P 500 (The Standard & Poor’s 500 Index) - Indice bursier de
refe- rință al principalelor 500 de companii publice care tranzacționează acțiuni
listate în bursele americane NYSE sau NASDAQ (88% sunt companii înregistrate
fiscal în SUA, 2% dintre ele fiind localizate în stră ină tate). Indicele este realizat
de com- pania americană de rating Standard & Poor’s (S&P), divizie a McGraw-
Hill, trust media și financiar din SUA. (n.red.)
** Bernard Lawrence Madoff – fost finanțist, broker, fost președinte al Bursei
NASDAQ din New York. A delapidat, prin schema Ponzi, 65 de miliarde de dolari,
devenind cel mai mare escroc de bursă din istorie. (n.red.)
JAMEs 2
așa. A fost dur. Ca societate, am fost speriați. Am fost prea speri-
ați pentru a ne mai mișca.
Prin urmare, eu am fă cut singurul lucru pe care îl puteam
face: m-am trezit devreme într-o dimineață de început de
martie și am cumpă rat o pungă cu bomboane de ciocolată .
Ciocolă țele mici, de la Hershey’s, ca cele pe care le împarți de
Halloween. În jurul orei opt dimineața, am stat în fața intră rii
Bursei de Valori din New York și am început să ofer ciocolată
tuturor celor care intrau în clă dire. Oamenii se holbau la
propriii pantofi, ca niște zombi, atunci câ nd intrau, dar în 100%
din cazuri se opreau, ri- dicau privirea, luau ciocolă țica și
zâ mbeau.
Ciocolata eliberează feniletilamină , același hormon care
este eliberat atunci câ nd te îndră gostești. Brusc, pentru o clipă ,
toți cei aflați la bursa de valori au fost un pic mai aproape de a
se în- dră gosti. Asta i-a fă cut mai puțin deprimați, cel puțin în
ziua ace- ea. Nu înseamnă că ar trebui să mă nâ nci tot timpul
ciocolată . O să ajungi obez. Este mai bine să te îndră gostești pur
și simplu.
Dar noi aveam o lună/ un an/ un deceniu dificil chiar atunci
și cu toții aveam nevoie de un moment de respiro. Toată lumea
avea nevoie de o bucă țică de ciocolată la începutul zilei de
muncă .
Era 9 martie. Într-o luni. În vinerea anterioară , S&P
încheiase să ptă mâ na la cel mai jos punct din ultimii
treisprezece ani (și pâ nă în ziua de azi). Pâ nă la sfâ rșitul
să ptă mâ nii, indicele S&P a crescut cu aproape șaptezeci și cinci
de puncte. Pâ nă la finele lunii, urcase cu mai mult de 125 de
puncte. Ş i de atunci continuă să crească . Nu încerc să mă laud.
Nu încerc să ară t câ t este de grozav că am salvat economia
mondială . Dacă spun adevă rul, nu se cheamă că mă laud.

Acesta nu este un argument de clasă sau comunist. Ş i nici

nu are legă tură cu optimismul sau pesimismul. Mai mulți
 2 ALEgE-TE pE TINE
oameni gă sesc succesul financiar decâ t înainte, în timp ce
șomajul și
JAMEs 2
„subangajarea” (atunci câ nd oamenii sunt angajați, dar în slujbe
plă tite cu mai puțin decâ t erau obișnuiți, slujbe pentru care
sunt supracalificați) au crescut cu aproape de 20%.
Asta înseamnă că noi, restul, murim pur și simplu?
Bineînțe- les că nu. Situația nu este chiar atâ t de sumbră . Doar
că asta este realitatea. Ş i este de fapt o veste bună . Este declinul
instituțiilor care ne-au mințit în ultimii o sută , pâ nă la două sute
de ani. Este noua realitate a faptului că oamenii care aplică
principiile acestei că rți – cei care încep să -și croiască propriul
drum – pot profita de pe urma lor.
Ființele umane sunt pionieri înnă scuți. Ascensiunea corpo-
ratismului (ca principiu opus capitalismului) i-a forțat pe oa-
meni să se închidă în birourile lor cubice, în loc să -i trimită în
lume, să exploreze, să inventeze și să se manifeste. Etica epocii
Alege-te pe Tine Însuți este aceea de a nu depinde de acele ten-
dințe sufocante care te înfrâ ng. În loc de asta, creează -ți propria
scenă , ai credință și încredere în tine însuți, nu într-un sistem
mă sluit, și definește succesul în termeni tă i.
E timpul să ne întoarcem la ră dă cinile noastre. E timpul să
că lă rim valul în timp ce oceanul se pră vă lește pe plajă . Luptați
împotriva lui, iar curenții veniturilor medii, în scă dere, și ai cla-
sei mijlocii care se diminuează , vă vor trage în jos și vă vor
îneca.
 2 ALEgE-TE pE TINE

Permanent temporar

Recent am vizitat un investitor care administrează mai mult

de un trilion de dolari. Ați putea crede că un trilion pare imposi-
bil. Dar există mult mai mulți bani în afară de cei pe care
oamenii îi arată . Sunt puși bine de familii care economisesc,
investesc și reinvestesc, de sute de ani. Iar acest trilion despre
care vorbesc aparținea unei singure familii.
Ne aflam la înă lțime, pe verticala orașului New York. Tot bi-
roul să u avea ferestre din sticlă de jur-împrejur. M-a dus lâ ngă
una din ele. „Ce vezi?” m-a întrebat.
Nu știu, m-am gâ ndit eu. Clă diri.
„Etaje goale!” mi-a spus. „Uită -te la aceea. O bancă oarecare.
Complet goală .” Ş i a ară tat spre o altă clă dire. Degetele îi scâ rțâ -
iau pe suprafața ferestrei la fel ca… nu știu… chestia aia pe care
o folosește pă ianjenul pentru a-și țese pâ nza. „Ş i aceea: o
agenție publicitară , o firmă de avocatură sau una de
contabilitate. Pri- vește birourile goale. Obișnuiau să fie pline,
ocupate de angajați cu normă întreagă . Acum sunt goale și nu
vor mai fi ocupate vreodată .”
Cam pe atunci am vorbit cu câ țiva directori pe care i-am în-
trebat direct: „Ați concediat oameni pur și simplu pentru că era
o scuză bună pentru a vă debarasa de cei care nu mai erau
utili?”
În mod unanim, ră spunsul a fost un râ s nervos și un „Mda,
cred că așa e!”
Şi, din pricina incertitudinii economice constante, mi-au
spus ei, nu îi vor mai angaja vreodată pe oamenii aceia. Recent,
m-am ală turat consiliului director al unei companii care se
ocupă de completarea personalului temporar, companie cu
venituri de 700 de milioane de dolari. În anul anterior
câ știgaseră 400 de milioa- ne de dolari. Creșterea s-a produs
într-o economie stagnantă .
2 ALEgE-TE pE TINE

Acum pot observa direct și imediat ce sectoare economice

angajează cu normă întreagă și ce sectoare tind să utilizeze mai
degrabă angajați temporari.
Vă dau eu ră spunsul: ZERO sectoare economice au tendința
de a angaja mai mulți oameni cu normă întreagă . Pretutindeni,
au loc reduceri de personal, se tinde spre externalizarea servici-
ilor în afara ță rii sau se angajează pe termen scurt. Ş i acest
lucru este valabil nu doar pentru muncitorii industriali prost
plă tiți, ci și pentru manageri de nivel mediu, programatori,
contabili, avo- cați și chiar directori executivi seniori.
Prietenul meu investitor avea dreptate.
Adevă rul este că firmele nu au nevoie să mai angajeze la fel
de mult ca pâ nă acum deoarece tehnologia și-a îndeplinit desti-
nul manifest prezis în poveștile SF din revistele ieftine ale
anilor 1930. În esență , roboții au înlocuit oamenii! (Visul a
devenit rea- litate! Sclavia cubiculelor a luat sfâ rșit!)
Întrevă zusem asta de ani întregi. Lucram în departamentul
tehnologic al rețelei HBO, chiar în perioada câ nd Internetul se
ră spâ ndea pe cuprinsul Americii corporatiste. Mi-a trecut prin
minte atunci că nimeni nu va mai avea nevoie de departamente
tehnologice pe viitor. În pri- mul râ nd, cel puțin o treime dintre
programatori lucrau la softu- rile pentru rețeaua de Internet. Ei
bine, Internetul este un uriaș protocol de rețea. Deci, toți acei
oameni pot fi concediați. O altă treime dintre programatori
lucrau la softul pentru interfața cu utilizatorul. Ei bine,
browserul web rezolvă întreaga chestiune a interfeței utilizator,
deci, și acești oameni pot pleca.
Acesta este doar un exemplu. Dar în cadrul fiecă rei
industrii, tehnologia a înlocuit nu doar hâ rtia („biroul fă ră
hâ rtii”), ci și oa- menii. Pur și simplu, pentru a fi la fel de
productive ca și pâ nă acum, companiile nu mai au nevoie de
același numă r de oameni. Ne îndreptă m spre o societate fă ră
angajați. Încă nu am ajuns acolo. Dar vom ajunge. Ş i asta este în
regulă .
 JAMEs 3
Deja observă m cum companii nou-înființate (mai multe de-
câ t oricâ nd) sunt finanțate, pun mâ na pe clienți și absorb
afaceri de la giganții corporatiști care au dormit prea mult timp.
Totuși, aici nu este vorba doar despre bani. Dacă ar fi așa, ar
fi plictisitor. Ş i nici despre a fi un mare întreprinză tor. Eu sunt
întreprinză tor, scriitor și investitor. Nu toți sunt
întreprinză tori. Nu toți își doresc să fie.
Aici este vorba despre o nouă fază a istoriei, în care arta, ști-
ința, afacerile și spiritul se vor aduna laolaltă , deopotrivă intern
și extern, în că utarea adevă ratei bogă ții. Este o fază în care
ideile sunt mai importante decâ t oamenii și toți vor trebui să se
aleagă pe ei înșiși pentru atingerea fericirii, la fel cum am fă cut
și eu. Vor trebui să construiască temelia din interior, pentru ca
acea alege- re să se poată manifesta. Ş i din acea să nă tate
interioară va veni tot restul: indiferent dacă e vorba despre
afaceri, artă , să nă tate sau succes.
Un exemplu: Tucker Max este cunoscut pentru cărțile sale
fra- tire*. Titlurile primelor sale două bestselleruri sunt I Hope
They Serve Beer in Hell (Sper că se serveşte bere în iad) și
Assholes Finish First (Nemernicii termină primii). Ambele că rți s-
au vâ n- dut în milioane de exemplare.
Dar el nu era mulțumit de asta. Industria publică rii de carte
lua o parte prea mare din bani. Justificarea lor: că se ocupau de
distribuție, editare, marketing, publicitate și plă teau avansuri.
Tucker și-a dat seama că , mulțumită tehnologiei moderne, el nu
mai avea nevoie de nimic din toate astea. Putea obține editare,
marketing și publicitate cu doar o fracție din aceste costuri și
atunci pur și simplu a cumpă rat aceeași distribuție pentru care
ar fi plă tit editura. Ş i, deoarece că rțile sale precedente fuseseră
succese, n-a mai avut nevoie să ia bani în avans.
* Fratire – tip de literatură nonficțională apărută în secolul XXI și popularizată
de autorul Tucker Max, scrierea fratire este considerată o celebrare satirică a
masculini- tății tradiționale, deseori criticată pentru presupusa promovare a
sexismului și miso- giniei în rândurile bărbaților tineri – publicul țintă al acestui
subgen literar. (n.red.)
3 ALEgE-TE pE TINE

Deci și-a înființat efectiv propria editură doar pentru a-și

pu- blica urmă toarea carte.
Aceasta s-a numit Hilarity Ensues (Urmează ilaritatea), iar
el a câ știgat 80% din venituri în loc de cei 15% pe care editurile
îi plă teau de regulă . S-a ales pe el însuși și a ajuns să câ știge de
trei ori mai mulți bani după ce a scă zut toate cheltuielile.
Acest lucru se petrece acum în fiecare industrie. Industria
muzicală s-a transformat. Artiștii se duc pe YouTube mai întâ i
pentru a se face cunoscuți și apoi pot evita toate marile
companii întrucâ t muzica lor se vinde direct pe iTunes. Vom
vedea un ase- menea exemplu mai tâ rziu cu muzicianul Alex
Day.
Autori ca Tucker Max pot ocoli o industrie veche de cinci
sute de ani atunci câ nd utilizează tehnologia, pentru a câ știga
de trei ori mai mulți bani. Noi companii tehnologice se
înființează într-un ritm de zece ori mai rapid decâ t la finele
anilor 1990. Ş i ele real- mente generează profituri și venituri
superioare cu o viteză fulgeră toare.
Nu trebuie să mai aștepți ca zeii Americii corporatiste, uni-
versită țile, mass-media sau investitorii să coboare din nori și să
te aleagă pe tine pentru a avea succes. În fiecare industrie în
par- te, intermediarul este eliminat, provocâ nd și mai multă
dislocare a forței de muncă , dar și o mai mare eficiență și mai
multe opor- tunită ți ca ideile unice să genereze bogă ție
adevă rată . Puteți dez- volta acele idei, puteți lucra la ele și vă
puteți alege pe voi înșivă pentru a avea succes.
Punctul de pornire pentru toate acestea este dezvoltarea
perspectivei interioare, care îți permite să te alegi pe tine însuți
de la început. Succesul de unul singur nu-ți va aduce fericirea,
pentru că nu poți realiza nimic din toate astea dacă ai o
să nă tate șubredă . Dacă ți-e bolnav trupul, dacă te afli în
preajma unor oa- meni negativiști care te descurajează , dacă
mușchiul tă u ideatic nu a fost rafinat pâ nă la a deveni o
mașină rie perfectă și dacă nu
JAMEs 3
ai dezvoltat un simț al recunoștinței și al capitulă rii spirituale, o
să ai mai puține șanse de reușită în noua epocă Alege-te pe Tine
Însuți.
„Stai puțin”, ați putea spune. „Tucker Max a scris o carte
intitula- tă Nemernicii termină primii, despre toate fetele cu care
fă cea sex. Cum poți susține că el a lucrat la toate aceste aspecte
ale vieții lui?”
Odată m-am enervat atunci câ nd o bine cunoscută expertă a
scris un tweet în care spunea că una dintre că rțile mele e de ra-
hat. Am întrebat-o dacă a citit cartea și a recunoscut că „Nu, pur
și simplu nu mi-a plă cut titlul”. Prin urmare, am scris ceva pe
blog despre asta.
De nicăieri, am primit următorul email de la un fan al
blogului meu, care credea că mă afund prea mult în
negativitate. Ş i avea dreptate. El a scris:
„Presupun că postarea ta pe blog cu privire la efectul negativ
al feedback-ului a fost în mare parte ironică. Dar dacă nu, te
rog să primeşti cu încredere acest compliment: ca de la un
scriitor cu mult succes la altul, ador blogul tău. Sigur, are
propriile ciu- dăţenii şi probleme stilistice, dar e întru totul
original şi conv- ingător şi acestea sunt atribute incredibil de
rare. Se scrie atât de mult în lume şi foarte puţin din scriitura
asta merită doi bani
– dar blogul tău este unul dintre cele care merită.
Sunt abonat la vreo 25 de bloguri în feed-ul meu RSS şi unul
dintre ele este al tău. Şi nici măcar nu fac investiţii cu adevărat
– puţin îmi pasă de recomandările tale financiare.
Te rog să continui cu ceea ce faci şi te rog să nu permiţi
comen- tariilor laşe venite din partea oilor ignorante şi a unor
troli să te descurajeze. Suntem foarte mulţi cei care citim şi
apreciem pe îndelete tot ce postezi pe blogul tău, dar nu
tindem să inter- venim într-un fel sau altul pentru că suntem
oameni obişnuiţi, cu vieţi obişnuite. Chiar – cine o scrie
recenziile pe Amazon*?

* Consorțiul multipatentar coordonator al rețelei de comerț electronic omo-

 3 ALEgE-TE pE TINE
nim, cu toate diviziile sale, printre care Amazon Books, sub-branșă care are pro-
priile recenzii pentru că rțile puse la vâ nzare în magazinul să u online. (n.red.)
JAMEs 3
Am amuzat milioane de oameni, milioane la propriu, dar din
recenziile mele de pe Amazon ai putea crede că slujba meu
este să dau copiilor peste gură. Asta este partea de rahat a
Inter- netului şi a feedback-ului anonim, şi anume, că ai
tendinţa de a primi reacţii de la extreme, fie de la cei care te
plac dincolo de rezonabil, fie de la cei care doar împroaşcă
toxine.
Dă-i dracului pe ăştia. Tu faci o treabă foarte bună şi eu real-
mente apreciez asta.
Detest să par un budist aiurit, dar singurele lucruri care con-
tează cu adevărat pe lumea asta sunt relaţiile cu oamenii pe
care îi iubeşti şi lucrurile semnificative pe care le faci. Cei ce
urăsc nu-şi găsesc nicăieri locul. Să nu le faci loc în mintea ta.
Acest e-mail era semnat:
„Tucker Max”

În această nouă epocă , ai două opțiuni: să devii un angajat

temporar (nu este o opțiune oribilă) sau să devii un artist-între-
prinză tor. Alege să -ți uniformizezi munca într-o marfă
obișnuită sau alege-te pe tine însuți drept creator, inovator,
artist, investi- tor, comerciant specializat și antreprenor. Spun
mai degrabă „și” decâ t „sau” deoarece, în ziua de azi, trebuie să
fii toate cele de mai sus. Nu doar una sau alta. Artistul trebuie să
fie și antrepre- nor. Asta este. Acestea SUNT opțiunile tale.
Cubiculele de la sluj- bă devin bunuri de consum. Ş i câ nd se
întâ mplă asta, ele se golesc. Am vă zut-o cu ochii mei atunci
câ nd mi-am vizitat amicul investitor și m-am uitat de la
ferestrele biroului să u la orașul ver- tical nelocuit.
Ş i acum observ că asta se întâ mplă în fiecare zi. Nu este
ceva ce poate fi schimbat prin legi, prin tipă rirea de bani sau
printr-o modificare a valorilor. E deja istorie. Lumea s-a
schimbat deja și toate piesele se așază la locul lor.
Tu de ce parte vei fi?
 3 ALEgE-TE pE TINE

ŞI APOI TOŢI AU RÂS

Îmi plă cea de o fată din tabă ra de vară , unde am fost câ nd

aveam doisprezece ani. Desigur, atunci câ nd îți place o fată ,
exis- tă un protocol important care trebuie urmat. Nu-i poți
spune pur și simplu fetei că îți place de ea. Trebuie să îi spui
prietenului tă u, care îi spune prietenei ei, care apoi îi spune ei și
abia apoi pri- mești un ră spuns. Am pus planul în mișcare.
La un moment dat, în timpul „Atelierului de Artă ” sau cum
s-o fi numit – îmi amintesc numai că aveam vopsea pe mâ ini, pe
haine și pe față – fata respectivă a venit în fugă la mine și mi-a
zis:
„Nu aș ieși cu tine nici într-o sută de ani!”
Toți ceilalți copii au început să râ dă . Unul dintre consilieri a
încercat să -i calmeze pe toți și le-a zis „Purtați-vă frumos”, dar
bineînțeles că nimeni nu l-a ascultat.
M-am uitat după fata care ieșea în fugă din hambar (unde
altun- deva putea să se desfășoare un atelier de artă?), cu toată
vopseaua pe mine, mirosul de hambar, râ setele auzite –
singurul simț care nu mi-e complet înfierat acum în memorie
acum este gustul, și slavă cerului pentru asta, deoarece cel mai
probabil c-aș vomita pe loc.
Am fost respins.
Îmi amintesc că mă gâ ndeam: „O sută de ani nu e chiar așa
mult, pâ nă la urmă . Cel puțin mă place suficient de mult încâ t
să - mi dea o șansă peste o sută de ani.”
Respingerea și frica de respingere sunt cele mai mari obsta-
cole cu care ne confruntă m în a ne alege pe noi înșine. Cu toții
putem scrie că rți întregi despre ocaziile în care am fost respinși.
Respinși de iubiți, de prieteni, de familie, de guvern, de lumea
corporatistă , de investitori, de parteneri, de angajați, de edituri
și așa mai departe.
3 ALEgE-TE pE TINE

Încercați acest exercițiu: Gâ ndiți-vă pentru o clipă la zece

momente diferite în care ați fost respinși. Ați fost respinși
pentru o slujbă ? V-a fost respins un roman? Ați fost respinși de
un (o) potențial(ă ) iubit(ă ) ? Enumerați zece cazuri. Acum,
gâ ndiți-vă la asta: câ t de ușor v-ar fi să enumerați o sută ? Eu
cred că pot pre- zenta o mie.
Dar dacă nici nu încercați vreodată ? Dacă vă e teamă să în-
cercați ca nu cumva să fiți respinși?
Înțeleg asta. Am fost respins de mai multe ori decâ t am chef
să -mi amintesc; pâ nă într-atâ t încâ t în unele zile simt că e deja
prea mult. Câ nd te expui zilnic, asta se întâ mplă (indiferent
dacă meriți sau nu): primești e-mailuri furioase, ți se refuză
unele oportunită ți (chiar dacă ți se acceptă altele), ai parte de
oameni care nu te înțeleg, care sunt supă rați pe tine, furioși pe
tine, care nu respectă ceea ce ai fă cut pentru ei.
Nu îi poți urî pe cei care te resping. Nu îi poți lă sa să te
învin- gă . Dar nici nu îi poți binecuvâ nta pe cei care te iubesc.
Fiecare acționează motivat de interesele proprii.
Ceea ce trebuie să faci este să clă dești casa în care vei locui.
Clă dești această casă punâ nd o temelie solidă : consolidâ ndu-ți
să nă tatea fizică , emoțională , mentală și spirituală .
Acesta nu e un jargon new-age, motivațional, de tipul „fii
bun cu oamenii și totul va fi bine”. Aceasta este o carte despre
cum poți obține succesul pentru tine, și ceea ce gă sești în ea
sunt că ră - mizile pentru construcția ta. Sintagma libertate
financiară inclu- de cuvâ ntul financiar, dar în aceeași mă sură
include și cuvâ ntul libertate: libertatea de a explora
binecuvâ ntă rile care ne încon- joară . Libertatea de a ne ajuta pe
noi înșine pentru a-i putea ajuta pe alții. Libertatea de a tră i
viața pe care am ales s-o ducem, în loc de a trebui să tră im viața
care a fost aleasă pentru noi.
Această carte te va ajuta să construiești casa în care
locuiește libertatea ta. Dar află că aceasta nu există în trecut. Ea
nu poate fi construită acolo unde te afli chiar acum. Ea se află în
afară .
JAMEs 3
De la începuturile omenirii, am tot că utat frontiere. E doar
un mit ideea că am evoluat ca civilizație pâ nă în punctul în care
putem conta pe siguranță . Singurul lucru cu adevă rat sigur pe
care îl poți face este să încerci iar și iar. Să încerci, să fii respins,
să repeți, să te stră duiești, să -ți dorești. Fă ră respingere nu
există frontieră , nu există pasiune și nu există magie.
Felul în care ne confruntă m cu respingerea este combinația
câ torva factori. Nu e vorba doar de câ t de să nă toși suntem din
punct de vedere mental. Sau de câ t de să nă toși suntem psihic și
emoțional. Cunoaștem zicala „Timpul vindecă orice rană ”. Este
adevă rată . Însă , putem controla într-o oarecare mă sură câ t de
mult timp durează . Intervalele de timp diferă de la o persoană
la alta, în funcție de numă rul de factori că rora le permitem să
ne afecteze.
Vom vedea acești factori în mod repetat pe parcursul că rții,
atunci câ nd voi descrie mai amă nunțit ceea ce am numit în
că rți- le anterioare „Practica Zilnică ” și câ nd vom analiza
relată rile ace- lor mulți alții care s-au ales pe ei înșiși. Nu pentru
că așa au vrut, ci pentru că așa a trebuit.
Cheia stă în a clă di fundația de dedesubt. Apoi, în a acționa
pozitiv: în a te alege pe tine însuți.
S-a descoperit că cei cu nivele ridicate de anxietate socială
față de respingere au niveluri mai scă zute ale hormonului
numit oxitocină . Ne naștem cu niveluri diferite ale acestui
hormon și ale altor hormoni care ne ajută să ne adaptă m
reacțiile la diferiți stimuli externi, conectați la lucruri ca
anxietatea socială , banii, fericirea și pierderea.
Nivelul oxitocinei poate fi ridicat prin alimentele pe care le
consumă m, felul în care ne exersă m mintea, cum ne asociem cu
ceilalți și este chiar responsabil, în parte, pentru felul în care
cul- tivă m o atitudine de recunoștință atâ t față de evenimentele
pozi- tive, câ t și față de evenimentele negative din viețile
noastre.
3 ALEgE-TE pE TINE

Chimicalele nu ne conduc viața, nu asta vreau să spun. Din

contră . Dar pentru a avea o viață care să fie complet
funcțională , avem nevoie de un corp funcțional, un creier
să nă tos, o viață so- cială funcțională, un mușchi ideatic
funcțional și o percepție foarte profundă a faptului că există
unele lucruri pe care nu le putem controla. De exemplu, eu nu
puteam forța pe cineva să -mi dea un milion de dolari în 2002.
La fel cum nu puteam să forțez fata ace- ea să mă placă , atunci
câ nd aveam doisprezece ani.
Ş i este inutil să devenim obsedați de lucrurile pe care nu le
putem controla. Asta ne scoate din joc. Trebuie să alegem să ră -
mâ nem în joc.
Psihoterapeuții ți-ar putea spune să-ți analizezi trecutul,
pen- tru a vedea de unde vine negativitatea ta actuală . Poate că
unul dintre pă rinți te-a respins atunci câ nd erai mic și acum ești
foarte sensibil față de respingere.
Nu merge. Faptul că stă rui asupra negativită ții nu va
produce brusc rezultate pozitive. Nu face decâ t să aducă și mai
multă ne- gativitate în mintea ta. Nu poți cumpă ra fericirea cu
moneda nefericirii. Ideea că trebuie să „ne achită m de obligații”
este o minciună care ne-a fost spusă de cei care voiau să obțină
efortu- rile și munca noastră , ieftin.
Tu trebuie să creezi o bază pozitivă : fizic, emoțional, mental
și spiritual. În momentul în care aceste patru „corpuri” funcțio-
nează armonios, te poți aventura în lume. Tu clă dești fundațiile
casei în care vrei să locuiești.
Unii oameni susțin că prin intermediul respingerii gă sim
pu- tere. Asta este cel mai probabil o prostie. Poate că obții ceva
pu- tere și perseverezi. Dar îți face ră u în egală mă sură . Mie nu
îmi place să fiu respins. Există că rți de dezvoltare personală ,
cum ar fi Failing Forward (Eşuând înainte) sau Excuses Begone
(Să dispară scuzele!) sau alte titluri orientate spre negativitate,
care îmbră ți- șează respingerea și care spun, în esență , că
succesul înseamnă 90% eșecuri și 10% perseverență .
JAMEs 3
Aceasta nu este una dintre acele că rți.
Iată ce cred eu.
Suntem învă țați de la o vâ rstă fragedă că nu suntem suficient
de buni. Că trebuie să fim aleși de cineva pentru a fi… ce?
Binecuvâ ntați?
Bogați?
Confirmați?
Legitimizați?
Educați?
Buni parteneri de viață ?
Nu știu. Dar acest sentiment de nesiguranță ne copleșește.
Ne simțim prost câ nd nu suntem aleși. Atunci câ nd suntem aleși
– chiar și de idioți – ne simțim ca acea actriță (nu-mi pot aminti
numele ei și nu vreau să -l caut) care a spus la o ceremonie de
premiere: „Voi mă placeți! Voi chiar mă placeți!”
Goldie Hawn? Am uitat.
Trebuie să ne dezvă ță m de această întemnițare. Nu să o
dise- că m și să o analiză m. Doar să ne dezvă ță m complet de ea.
Câ nd merg cu metroul, îmi place să gă sesc un scaun și să ci-
tesc și să visez cu ochii deschiși pâ nă ajung la destinația mea.
Cui nu-i place? Nimă nui nu-i place să stea în jurul stâ lpilor
aglome- rați și mirositori, să se lovească de oameni, să se
îngră mă dească , să se clatine la fiecare oprire, încercâ nd din
ră sputeri să se agațe de ceva, ca să nu pice.
Ce legă tură are asta cu a te alege pe tine însuți?
Stanley Milgram, psiholog la Yale, a fă cut un test foarte sim-
plu. A luat zece studenți și i-a trimis în metroul newyorkez.
Aceștia au că lă torit cu metroul și s-au apropiat de tot felul
de oameni care stă teau jos: tineri, vâ rstnici, negri, albi, femei,
bă r-
3 ALEgE-TE pE TINE

bați, gravide etc. I-au zis fiecă rui pasager care stă tea pe scaun:
„Îmi poți ceda locul tă u?” 70% dintre ei au cedat locul.
Două lucruri interesante: unu, faptul că procentajul celor
care s-au ridicat a fost atâ t de mare. Li s-a cerut pur și simplu să
se ridice și ei au fă cut ce li s-a cerut.
Dar celă lalt lucru interesant este câ t de ezitanți au fost stu-
denții, chiar și în a efectua experimentul. Să ceri oamenilor să -ți
cedeze locul lor contrazicea tot ceea ce fuseseră învă țați pâ nă
atunci. Asta este în mod evident o extremă . Dar ne atrage
atenția câ t de greu ne este să facem ceva pentru noi dacă nu
primim de undeva permisiunea explicită .
Nu spun că „A te Alege pe Tine Însuți” este echivalentul ma-
nipulă rii. Nu spun că este echivalent cu a obține întotdeauna
ceea ce vrei.
Dar înțelegerea regulilor acestei epoci Alege-te pe Tine în-
suți, în care ne află m acum, îți va oferi încrederea și setul de ap-
titudini pentru a te aventura în lume și pentru a revendica pur
și simplu locul care ți se cuvine în cadrul ei. Fă ră îndoială , vei
primi ceea ce ceri. Nu în vreun sens de lege a atracției, în care
ideea este aceea că obții ceea ce vizualizezi. Asta nu
funcționează dacă toate celelalte aspecte nu sunt în ordine.
Această carte este despre celelalte aspecte și despre
punerea lor în ordine. Este despre înțelegerea acelor mituri
externe care s-au pră bușit; aceleași care au creat uriașa clasă de
mijloc ameri- cană , care acum moare, și care ne-au oferit epoca
Alege-te pe Tine însuți ca una dintre consecințe. Oamenii merg
orbește. Dacă tu ești cel care poate vedea, îți vei putea croi un
drum în această lume nouă . Tu vei fi farul care va transforma
viețile tuturor celor din jurul tă u și, fă câ nd aceasta, vei declanșa
legea concretă a na- turii, care spune că atunci câ nd îi
transformi pe toți cei din jurul tă u, te vei transforma inevitabil
pe tine însuți.
ÎŢI CONTROLEAZĂ VIAŢA O SINGURĂ PERSOANĂ?

În urmă cu vreo două zeci de ani, mi-am dat seama că am

obosit încercâ nd să mă fac plă cut celorlalți. Încercam constant
să mă împachetez pe mine însumi astfel încâ t să fiu ales pentru
slujbe, că rți, afaceri, parteneriate sau iubire. În funcție de situa-
ție, îmbră cam un costum complet nou, o mască nouă sau un set
nou de minciuni, inclusiv convingeri politice și religioase. „Dan
Quayle ar putea fi cel mai grozav vicepreședinte dintotdeauna”,
i-am spus unei fete în timp ce-mi aprindea țigara, chiar dacă eu
nu fumam și credeam că Dan Quayle reprezenta cea mai
proastă alegere ca vicepreședinte. Ş i apoi câ nd m-am aplecat
pentru să - rutul de la finalul întâ lnirii… „Nu am sentimente de
felul acesta pentru tine.” Respins.
Am îndurat alte două respingeri care m-au dezgustat
complet, pâ nă în punctul în care am zis: „Gata. Mă aleg pe mine
însumi.”
Prima: Susțineam o emisiune TV, III:am. Trei dimineața.
Ide- ea era să exploră m fața nevă zută a vieții. De la șapte
dimineața pâ nă la opt seara, „normalii” sunt afară , vă zâ ndu-și
de treburi. Îmbră cați cu costumele lor, luâ nd un cappuccino
grande cu soia, lingușindu-și șeful, mâ ncâ nd trei mese, bâ rfind,
uitâ ndu-se la TV, bâ nd un pahar de vin la finalul unei zile
dificile și, în cele din urmă , convingâ ndu-se singuri să meargă la
culcare, după ce și-au anesteziat toate grijile, pentru încă o
noapte de odihnă .
Atunci câ nd ființele umane ,,normale” se trezesc la trei
dimi- neața, cauza obișnuită este aceea că grijile în cauză s-au
trezit prematur înainte de ră să rit. „James! Trebuie să -ți faci griji
din cauza asta.” Ş i câ nd se întâ mplă , tremură m. Nu putem face
abso- lut nimic la ora trei dimineața în privința regretelor
noastre, an- xietă ților noastre, fricii noastre de singură tate, de
 4 ALEgE-TE pE TINE
depresie sau
4 ALEgE-TE pE TINE

de sărăcie. În privința paranoiei care se strecoară prin

crăpăturile ferestrelor, prin fisurile minții noastre.
Iată un exercițiu pentru cei care se trezesc frecvent
neliniștiți și paranoici la trei dimineața: în loc să numărați oi
pentru a adormi la loc, enumerați toate lucrurile pentru care
sunteți recunoscă - tori. Chiar și pă rțile negative ale vieții
voastre. Înțelegeți de ce ar trebui să fiți recunoscă tori pentru
acestea. Încercați să ajungeți la o sută .
Cum ră mâ ne cu oamenii care tră iesc doar la trei dimineața?
Oamenii care sunt în mișcare, care se ocupă de treburile lor în
fiecare zi la orele acelea. Tră ind o viață complet opusă celei
,,nor- male”. Am început să ies în oraș la trei dimineața în
fiecare noap- te de marți și miercuri. Nu în zilele de sâ mbă tă ,
câ nd toată lumea iese în oraș ca să petreacă , ci în nopțile în
care, dacă ești prin preajmă la ora trei dimineața, există un
motiv. Ş i, de regulă , nu este unul normal.
Am gă sit și altceva în afară de prostituate, clienții lor, trafi-
canții de droguri și oamenii fă ră adă post (deși am gă sit cu sigu-
ranță o gră madă dintre aceștia – și adă ugați transsexualii în
fază preoperatorie și dominatoarele, ca să aveți tabloul
complet.) Am gă sit de asemenea o clasă întreagă de oameni
care nu se înca- drau pe făgașul convențional al vieții și care au
trebuit să-și creeze unul propriu. Un fă gaș care exista doar
atunci câ nd nimeni altci- neva nu privea, câ nd luminile erau
stinse, câ nd 95% din lume dormea. Era aproape ca și cum ar fi
existat o religie a orei trei dimineața, una care urma propriile
reguli și care iubea felul în care viața putea să fie tră ită cu susul
în jos și totuși la maxim.
Timp de trei ani am intervievat în fiecare să ptă mâ nă oa-
meni pentru site-ul HBO. În timpul unuia dintre acești ani, am
adunat inclusiv materiale și le-am filmat ca pe o ediție pilot
pentru HBO. HBO-ul a fost foarte încâ ntat de idee și a cheltuit
ceva bani pentru pilot.
Apoi l-au respins.
JAMEs 4
Era o anume doamnă director la HBO, care îmi putea
aproba sau respinge direct proiectul, cu un simplu „da” sau
„nu”. Îmi era constant teamă de ea și de ceea ce gâ ndea. Oare în
ce dispo- ziție va fi de fiecare dată câ nd vom merge la ea cu o
nouă actualizare?
În cele din urmă , și-a enunțat verdictul: „Pentru materiale
de felul acesta, fie trebuie să -ți ară ți vecinii în timp ce și-o trag,
fie pe cineva în pielea goală , care tocmai își omoară mama.”
Aveam material destul de aproape de asta, dar nu chiar atâ t de
grosolan sau nu chiar la cel mai mic numitor comun.
Am fost respinși. A fost nevoie doar de o persoană care avea
o zi proastă . Ea era, și cred că încă mai este, șefa
Documentarelor HBO și, de asemenea, șefa Programelor de
Familie HBO. Emisiu- nile la care se uită copiii tă i.
A doua oară : încercam să vâ nd prima mea companie. Noi
aveam un potențial cumpă ră tor. Nu am încercat în niciun mo-
ment să gă sesc alți cumpă ră tori. Ei urmau să ofere 300 000 de
dolari. Eu aveam în jur de 500 de dolari în contul bancar. Nu
mai vâ ndusem vreo companie înainte. Nu știam absolut nimic
despre afaceri, de fapt, și totuși reușisem să dezvoltă m o
afacere mică și solidă , care se descurca bine.
Visam în fiecare zi la asta. Mă gâ ndeam că , avâ nd ceva bani
în bancă , mi-aș putea lua o vacanță de un an și aș scrie un
roman. Sau două . Sau să fac o emisiune TV. Sau să mă retrag din
activita- te. Sau mă rog.
Ei pă reau la fel de entuziasmați ca mine de afacere, așa că
am presupus că am încasat deja banii, fă ră să caut și alte
oportuni- tă ți. Mare greșeală . Câ nd renunți la că utarea
frontierelor, sfâ r- șești inevitabil împotmolit într-o mlaștină , și
cu câ t te zbați mai mult să ieși, cu atâ t te afunzi mai tare. Nu
sunt sigur că analogia funcționează , dar înțelegeți ce vreau să
spun. Succesul vine din extinderea continuă a propriilor
frontiere, în toate direcțiile – din punct de vedere creativ,
financiar, spiritual și fizic. Întreabă-te
4 ALEgE-TE pE TINE

mereu: ce pot îmbună tă ți? Cu cine altcineva aș putea vorbi?

Unde aș mai putea că uta?
Ce să vezi, după luni de verifică ri și de negocieri, compania
care aș fi vrut să ne cumpere ne-a respins. M-am simțit oribil.
Aceste două situații s-au întâ mplat cam în același timp și
din aceeași cauză . În fiecare situație, întreaga mea fericire pă rea
să depindă de deciziile unei singure persoane. I-am cedat acelei
singure persoane puterea de a-mi face viața frumoasă sau de a
mă distruge.
Desigur, aceste două respingeri s-au dovedit a fi bune
pentru mine; întotdeauna vor fi așa, din motive care au de-a
face nu doar cu perseverența, ci cu fizica cuantică , să nă tatea,
spiritualitatea, faptul de a fi un om adevă rat și multe alte lucruri
pe care le voi discuta în această carte.
Dar cel mai important lucru pe care mi l-au oferit aceste
res- pingeri a fost impulsul de a nu mai depinde NICIODATǍ de
toa- nele unei persoane care să -mi decidă succesul sau eșecul în
orice aș întreprinde.
Oare a funcționat acea atitudine?
Bineînțeles că nu. Este ca și cum i-ai spune cuiva care a
fă cut operații estetice de sute de mii de dolari să revină imediat
la felul în care ară ta înainte. Corpul să u nu mai știe cum. Am
continuat să pup funduri. Am continuat să mă pră bușesc. Am
continuat să fiu nesincer față de nevoile mele interioare.
Mi-a trebuit mult timp pentru a începe practica aceea care
m-a îndoctrinat realmente pentru epoca Alege-te pe Tine însuți.
Această carte este despre acele practici tocmai pentru ca tu să
poți trece peste anii care mi-au trebuit mie pentru a mă alege
pe mine însumi.
Capacitatea de a te alege pe tine însuți – o capacitate care
ne este impusă din motivele istorice discutate în ultimul capitol
– este rezultatul unui cadru cuprinză tor al să nă tă ții, care
trebuie
JAMEs 4
exersat pentru a fi experimentat și trebuie tră it pentru a fi desă -
vâ rșit. Dacă nu-ți place ceea ce recomand eu, nu o face. Dar pen-
tru mine a funcționat și în toate ocaziile câ nd eram la pă mâ nt. A
fost singura manieră prin care am putut să -mi revin.
Indiferent câ t de mult ar încerca, un val mic de apă care cli-
pocește pe ță rm nu va fi niciodată la fel de puternic ca oceanul
care l-a creat. Ț elul este acela de a fi oceanul – forța centrală din
existența noastră care mișcă munții, creează întreaga viață , cu-
tremură continentele și este respectată de toți.
Această carte este despre cum poți deveni oceanul. Despre
a te alege pe tine însuți să fii oceanul. Astfel încâ t tot ceea ce faci
tu să se propage ca undele, tot ceea ce faci să pună în mișcare
pă mâ ntul și să -ți transforme viața și viețile tuturor celor din
jurul tă u.
Acum, să intră m în era Alege-te pe Tine Însuți.
CUM SĂ TE ALEGI PE TINE ÎNSUŢI

Sunt un vicios. Timp de două zeci de ani am înlocuit un viciu

cu altul. Nici mă car nu le pot descrie pe toate. Sunt realmente
stâ njenit. Rușinat.
Mă agă țam de orice viciu care mă fă cea fericit pe moment.
Un incendiu absoarbe oxigenul din tot ce se gă sește în cameră .
Câ nd oxigenul a fost consumat, focul se stinge. Apoi, se produce
extenuarea. Aceasta este dependența. Se prezintă sub toate for-
mele: antreprenoriat, droguri, sex, dragoste, jocuri și fuga de
realitate sub orice formă . Am fost dependent de toate. Am fost
dependent pâ nă și de întâ lnirile în 12 pași, în care ai ocazia să -i
cunoști pe ceilalți oameni care ar putea fi la fel de terminați ca
tine.
Dependențele: să muncim o sută de ore pe să ptă mâ nă pen-
tru celebritate, bani, sex, să nă tate, mai multă celebritate, apoi
independență financiară , apoi să -i impresionă m pe ceilalți, apoi
să cumpă ră m opere de artă exorbitante, case mari, câ ini de
pază , pitbulli care omoară oameni, să avem conturi bancare și
mai mari. La dracu’, hai să cumpă ră m toată banca. Apoi, haidem
să dublă m toate cele de mai sus.
În zilele noastre există o nouă dependență . „Tot ce îmi
doresc e libertate” spun foarte mulți oameni. Dar libertate față
de ce? Cine te oprimă și de cine nu poți să scapi? După aceea,
oamenii vor libertate pentru copiii lor sau pentru pă rinții lor
sau pentru frații lor sau pentru copiii copiilor. Sau pentru cinci
generații de copii. De unde au apă rut toți copiii ă știa?
Cu toate acestea, „Totul este pentru ei. Tot ce fac”.
Apoi clacăm. Prea multă luptă pentru libertate. Cu cine ne-
am luptat în tot acest timp? De fapt, în tot acest timp, am fost
liberi
JAMEs 4
fă ră să ne dă m seama de asta. Nu sunt legat în vreun lanț în
timp ce scriu asta. Dar sentimentul este imens: tot ce îmi doresc
e libertate.
Există două principii fundamentale pentru a direcționa acea
libertate și pentru a reuși în era Alege-te pe Tine Însuți. Nu pot
fi evitate. Nu există scuze pentru nerespectarea lor. Vestea bună
este că sunt gratuite.
OCUPǍ -TE DOAR DE LUCRURILE CARE ÎȚ I PLAC. Este posibil
ca acest lucru să ți se pară evident ție, dar nu le este evident
mul- tora. Cineva ar putea obiecta: „Nu ză u, mi-ar plă cea să mă
ocup de ceea ce îmi place, dar trebuie să plă tesc facturile!”
Relaxea- ză -te o clipă . Urmează să învă ță m cum să facem ceea
ce ne place, înainte de toate. Nu mă refer nici la platitudinile de
genul „să urmezi doar o carieră care îți place”. Vreau să spun,
chiar pâ nă la nivelul gâ ndurilor tale. Gâ ndește-te doar la
oamenii care îți plac. Citește doar că rțile care îți plac, care te fac
fericit că ești om. Ia parte doar la evenimentele care te fac să
râ zi sau să te îndră gos- tești. Interacționează doar cu oamenii
care te iubesc la râ ndul lor, care sunt învingă tori și care vor ca
și tu să învingi.
Acesta este un exercițiu zilnic.
Eu abia am început să fac asta în ultimii câțiva ani, după ce
am fost infinit nefericit, am divorțat, am pierdut bani, mi-am
pierdut slujbele, carierele, prietenii, toate lucrurile de care mă
agă țam. În timp ce mâ ncam un sandvici cu carne de curcan într-
un resta- urant, de unul singur, de Ziua Recunoștinței în 2008,
am zis: „Dă -o dracului.” Îmi ajunsese.
Obișnuiam să ies în oraș în fiecare noapte. Nu se știe
niciodată, mă gâ ndeam. Obișnuiam să merg la fiecare întâ lnire
de afaceri la care eram invitat. Nu se știe niciodată , mă
gâ ndeam. Obișnuiam să apar la TV de fiecare dată câ nd eram
invitat. Nu se știe nicioda- tă, mă gândeam. Poate mă va VEDEA
cineva. Şi mă va suna și îmi va oferi și îmi va da și mă va vrea și
mă va simpatiza și mă va iubi. Poate că ei vor apă sa butonul de
LIKE de pe fața mea. Genial.
4 ALEgE-TE pE TINE

[Notă pentru mine însumi: inventează un televizor cu buton

de „LIKE” pentru ca oamenii să dea LIKE-uri persoanelor pe
care le vă d la televizor, iar asta să fie cumva transmis înapoi
că tre pos- turile TV.]
99% dintre întâlniri nu se transformă în bani. 99% din știri
sunt minciuni (credeți-mă , le cunosc). 99% din programele TV
sunt despre scandaluri, crime și înșelă ciuni. 99% dintre
oamenii de pe stradă ți-ar mâ nca bomboanele Life Saver dacă
le-ai da voie.
De fiecare dată câ nd spui „da” unui lucru pe care nu vrei să -l
faci, se vor întâ mpla urmă toarele: vei fi iritat de oameni, vei
face o treabă proastă , vei avea mai puțină energie pentru
lucrurile unde te descurci bine, vei câ știga mai puțini bani și
încă un pro- cent mic din viața ta va fi folosit, epuizat, un
semnal cu fum pen- tru viitor care spune: „Iar am fă cut-o lată .”
Singurul foc cu adevă rat autentic care trebuie cultivat este
cel din interiorul tă u. Nimic extern nu îl va cultiva. Cu câ t este
mai mare focul tă u lă untric, cu atâ t vor fi mai mulți cei care și-l
vor dori. Ei vor fuma toate drogurile aprinse de focul tă u. Ei vor
încerca să -și aprindă propriile focuri. Ei vor încerca să -și
lumine- ze propriile peșteri întunecate. Universul se va pleca în
fața ta.
De fiecare dată câ nd spui „da” unui lucru pe care nu îl vrei,
focul tă u va începe să se stingă .
Te vei mistui.
Ai putea spune: „Dar dacă trebuie să spun da unui lucru pe
care nu vreau să -l fac?” De acord. Avem guri de hră nit,
responsa- bilită ți, economii de fă cut pentru pensie și multe
lucruri care ne pot reține în temnița lui „Nu”. Nu-ți face încă
griji în legă tură cu asta. Practica Zilnică ară câ mpul și
limpezește totul, astfel încâ t vei ști dacă „da”-ul sau „nu”-ul tă u
provin dintr-un loc al satisfac- ției interne, profunde.
PRACTICA ZILNICǍ . Tu ești vid. Vorbesc la propriu.
Corpurile noastre se aseamă nă cu niște galaxii mici. Galaxiile
JAMEs 4
cuprind mili-
 4 ALEgE-TE pE TINE

arde de stele masive și totuși realitatea este că spațiul dintre

ace- le stele este atâ t de uriaș încâ t o galaxie este în cea mai
mare parte vidă .
Ea este exact ca tine. Tu ești alcă tuit din atomi. Fiecare
parte din tine. Ş i totuși, materia fizică prezentă într-un atom
(protoni, neutroni, electroni) ocupă doar a cincizecea parte din
1% din spațiul acelui atom. Restul este vid.
Deci, tu ești vid. Nu există de fapt nimic acolo. Sinele tă u real
– focul autentic – se află înă untrul acestui vid.
Ne petrecem viața temâ ndu-ne de vid. Vrem să îl umplem
cu dragoste, cu bani, cu plă ceri, cu orice care ar putea amâ na
inevi- tabilul. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu este vreodată
suficient. Toate se deteriorează .
Doar vidul nu se deteriorează .
Cea mai bună modalitate de a umple acel gol, pe care am
găsit-o vreodată , nu a constat în că utarea unor motivații
externe care să umple vidul, ci a constat în aprinderea focului
interior care nu se va stinge niciodată. Pentru a-mi ilumina
propriul orizont interior.
Deci, cum faci asta?
Imaginează -ți corpul tă u pentru o clipă . Ai o inimă care
pom- pează sâ nge de o sută de mii de ori pe zi sau de șaptezeci
și două de ori pe minut, expediind 5 litri de sâ nge prin tot
corpul tă u. Dacă există vreun blocaj – într-o venă sau arteră –,
vei muri foar- te repede. În câ teva minute. Acesta este un atac
de cord. Sâ ngele purifică sistemul, trimițâ nd apă , oxigen și
nutrienți că tre fiecare parte a corpului tă u.
Tot ceea ce trebuie să faci pentru a tră i mai mult este să te
asiguri constant că faci tot posibilul pentru a-ți proteja inima și
sâ ngele care curge prin ea. Acesta este obiectivul dietei,
exerciți- ilor fizice, somnului și al altor lucruri. Dacă inima se
îmbolnă veș- te, mori. Câ nd vei muri în cele din urmă , poți să fii
sigur că asta se va întâ mpla din cauză că ți s-a îmbolnă vit inima.
JAMEs 5
Acum imaginează -ți că ai încă trei corpuri, ală turi de corpul
tă u fizic:
 un corp emoțional
 un corp mental
 și un corp spiritual
Imaginează -ți o forță vitală care curge printre și prin ele,
foarte asemă nă toare sâ ngelui. Imaginează -ți un nucleu central
care trebuie să mențină totul să nă tos. Tot așa cum trebuie să -ți
menții inima să nă toasă pentru a tră i o viață lungă , productivă și
chiar fericită , tot așa trebuie să pă strezi aceste corpuri
să nă toase și să le exersezi în mod regulat. Zilnic. Clipă de clipă .
Eu numesc asta Practica Zilnică .
Ar putea părea o chestie ră suflată . Ar putea părea o
tâmpenie. Nu știu. Nu-mi pasă . Este o metodă de a gâ ndi care
funcționează pentru mine. Este posibil ca pentru alți oameni să
funcționeze alte tehnici. Le urez mult noroc. Aceasta
funcționează pentru mine.
În urmă torul capitol voi descrie o Practică Zilnică simplă cu
care să începi. Dar dedesubt se gă sește cea mai bună modalitate
de a menține aceste corpuri să nă toase. Platforma pentru a alege
tu însuți trebuie clă dită pornind de la o temelie să nă toasă (în
toate cele patru corpuri). Restul acestei că rți descrie felul în
care această temelie poate fi folosită pentru construcția
straturilor succesive, pentru a crea și mai multe alegeri care duc
spre reușită. Ş i vei citi relată ri despre oameni care au reușit să
facă exact asta.
CORPUL FIZIC: carapacea de care trebuie să ne îngrijim
pen- tru a tră i. Gă zduiește tot ceea ce facem. Ş i este destul de
simplu. Noi știm câ nd îi facem ră u. Ne gâ ndim de prea multe ori
că ime- diat ce atingem obiectivul X, Y sau Z, ne vom reveni. Dar
nu func- ționează așa. Nu trebuie fii suplu și cu musculatura
pronunțată sau cu pă tră țele sau mai știu eu cum. Trebuie doar
să fii să nă tos. Ş i știi la ce mă refer?
 5 ALEgE-TE pE TINE

Trebuie să te duci la toaletă în mod regulat. Asta

e. Ş i cum faci asta?
Nu mă nâ nci junk-food. Dormi între șapte și nouă ore pe
noap- te. Eviți alcoolul în exces. Faci mișcare. Câ nd spun
„mișcare“ nu mă refer la alergă ri de doisprezece kilometri pe zi.
Vreau să spun să faci plimbă ri. Ai putea face o plimbare de zece
minute la fieca- re nouă zeci de minute? Ai putea face o plimbare
de două zeci de minute? Ai putea folosi scă rile în locul liftului?
Ai putea face cinci minute de yoga?
Programul meu: mă trezesc undeva între cinci și șase dimi-
neața. Un mic dejun majoritar proteic – îmi place cura cu carbo-
hidrați lenți a lui Tim Ferriss, pe care o descrie în cartea sa The
4-Hour Body (Corpul în 4 ore) – și iau prâ nzul tâ rziu, în jur de 14
sau 15. Multe plimbă ri și pauze în timp ce merg. Nu faci
niciodată prea multă mișcare și nicio persoană creativă nu s-a
plâ ns vreo- dată că s-a plimbat prea mult. Apoi, merg la culcare
între 20 și 21. Nimeni nu a murit de foame din cauză că a evitat
cea de-a treia masă a zilei. Ş i dacă mă nâ nci sau dacă bei alcool
prea tâ rziu ziua (lucru care elimină aproape complet
consumarea bă uturilor al- coolice), corpul tă u va avea
probleme cu digestia noaptea. Lucru care îți afectează somnul.
Lucru care îți afectează metabolismul dimineața. Ş i tot așa.
CORPUL EMOȚ IONAL: Emoțional, încerc să fiu înconjurat
doar de oameni pozitivi, care mă inspiră . În felul acesta pot
învă ța să fiu pozitiv. Să fiu un far pentru cei din jurul meu.
Este important să eviți oamenii care te descurajează . Nu
într-o manieră crudă . Dar evită să intri în contact cu oamenii
care îți consumă în mod constant energia sau să te gâ ndești in-
sistent la ei. Unul dintre prietenii mei înființează o companie în
timp ce scriu aceste râ nduri. Unul dintre partenerii să i îl critică
în mod constant. De fiecare dată câ nd vorbesc cu el îmi spune:
„ABC a început din nou. Uite ce a mai zis acum.” Ş i începe o dia-
JAMEs 5
tribă lungă despre ultimele crime împotriva umanită ții, pe care
le-a comis partenerul să u.
Cheia este: recunoaște că persoana în cauză te înnebunește.
Nu poți înă buși asta. Dar prin observație, durerea va începe să
dispară treptat. Ş i cu câ t ai mai puțin de-a face cu acea
persoană , cu atâ t mai mic va fi efectul de ansamblu pe care
persoana re- spectivă îl va avea asupra ta. Chiar dacă acea
persoană este apro- piată de tine (și de regulă este. Din această
cauză reușește să te enerveze), caută modalită ți de a nu te lă sa
antrenat. Salută pe hol, zâ mbește frumos, dar nu te lă sa
antrenat. Fixează -ți o normă pentru tine însuți, cu câ t de mult te
poți plâ nge sau câ t de mult te poate neliniști acea persoană
într-o zi.
Nu poți fi frumos dacă nu te debarasezi de urâ țenia din
inte- rior. Oamenii ajung de rahat nu din cauză că sunt cine
sunt, ci din cauză că -și fac nevoile în mintea ta. Nu mai permite
asta.
Iată un exercițiu pe care îl fac eu și care poate ajuta în direc-
ția aceasta: încerc să fiu tă cut. În loc să vorbesc media de 2 500
de cuvinte pe zi pe care le vorbesc ceilalți, mi se pare util să
rostesc doar o mie de cuvinte pe zi, atunci câ nd este posibil.
Aceasta mă obligă să -mi aleg cu grijă cuvintele și persoanele cu
care discut.
CORPUL MENTAL: Mintea ta vrea cu disperare să fie Ş EFUL.
Ea are nevoie ca tu să fii foarte, FOARTE OCUPAT cu tot felul de
tâ mpenii pentru ca ea să poată face toate chestiile la care se pri-
cepe: să devină obsedată , să -și facă griji, să se teamă , să fie
depri- mată , să fie exuberantă , să se gâ ndească la viitor, să se
gâ ndească la trecut, să gâ ndească gâ ndească GÂ NDEASCĂ pâ nă
câ nd… clachează .
Deci, trebuie să domesticești calul sălbatic sau te va
domestici el pe tine, pâ nă vei deveni un sclav. Nimeni nu își
dorește asta. Îl îmblâ nzești prin utilizare concentrată . Stabilește
un obiectiv: ur- mează să gă sesc zece feluri prin care voi avea
mai mult timp pen- tru mine însumi. Sau: urmează să gă sesc
5 ALEgE-TE pE TINE
zece feluri prin care îmi pot îmbună tă ți munca. Sau: zece idei
de afaceri. Asigură -te că
JAMEs 5
lista pe care plă nuiești să o faci este una dificilă . Trebuie să -ți
faci mintea să TRANSPIRE astfel încâ t să fie obosită . Atâ t de
obosită încâ t să nu mai facă nimic în ziua aceea. Azi nu te mai
poate controla. OBOSEŞ TE-O! Apoi fă -o din nou. ÎNCĂ zece idei.
Aprofundez acest aspect în secțiunea „Cum să devii o mașină rie
de idei”.
Îți voi spune ce am făcut astăzi. O companie de educație
online mi-a cerut să creez un curs online. Poate că voi face un
curs des- pre „Practica Zilnică ”, dar am fă cut o listă cu zece alte
cursuri pe care le-aș putea preda. A fost dificil! Nici mă car nu
știam dacă știu suficiente lucruri despre zece subiecte diferite,
astfel încâ t să le pot preda. Nu știu nici acum. Dar am fă cut lista.
Mintea mea a transpirat ca un porc. Ş i știi ce am fă cut imediat
după aceea?
Am adormit.
După ce dormisem zece ore în noaptea precedentă . Somnul
este distractiv. Îmi place să dorm. Azi e sâ mbă tă . Era ora 13. Am
tras un pui de somn de jumă tate de oră . Mintea mea era
obosită . Apoi m-am trezit și am scris asta. Gă sește zece idei în
fiecare zi.
CORPUL SPIRITUAL. Majoritatea oamenilor sunt obsedați
de regrete din trecutul lor sau de anxietatea față de viitorul lor.
Eu numesc asta „că lă toria în timp”. Trecutul și viitorul nu
există . Ele reprezintă amintiri și speculații și nu ai vreun control
asupra vreuneia dintre ele. Nu trebuie să mai că lă torești în
timp. Poți să tră iești chiar acum.
Câ nd mă plimb prin New York, toți par să aibă ochii goi. Se
plimbă în trecut ori în viitor. Că lă toresc în timp. Un exercițiu pe
care-l încerc: mă uit la acoperișurile clă dirilor. Identificarea
artei în orașul din jurul meu este o tehnică bună de a mă reține
chiar aici, atunci câ nd toți ceilalți sunt în mașina timpului.
Am griji financiare. Am temeri referitoare la relații. Sunt ne-
sigur. Mă vor îndră gi, mă vor urî, mă vor iubi? Voi fi vreodată
ruinat? Mă va pă ră si Claudia vreodată , așa cum au fă cut-o atâ ția
5 ALEgE-TE pE TINE

alții? Toate temerile trecutului, toate grijile viitorului. Am

regre- te. Poate că dacă aș fi fost un pă rinte mai bun… poate că
dacă aș fi fost un fiu mai bun… poate că dacă nu aș fi pierdut toți
acei bani aș fi putut salva vieți… poate, poate, poate.
Toate acestea nu există . Mintea mea este cea care susține că
există .
Renunț. Nu pot controla trecutul sau viitorul. Acestea sunt
vide, așa cum sunt și eu. Tot ceea ce este acum.
Gata.
Atunci câ nd capitulezi și accepți liniștea frumoasă din jurul
tă u, câ nd renunți la toate gâ ndurile trecutului, la toate grijile și
anxietă țile viitorului, atunci câ nd te înconjori de oameni la fel
de pozitivi, atunci câ nd domesticești mintea, atunci câ nd te
menții să nă tos, ai zero șanse să clachezi.
Cum capitulezi? Avâ nd încredere că ai fă cut pregă tirile
adec- vate. Ai fă cut tot ce poți face. Tot ceea ce se află în puterea
ta, sub controlul tă u. Acum, renunță la rezultate. Ceea ce trebuie
se va produce.
Acesta este SINGURUL fel în care am aprins flacă ra și am
evi- tat clacarea. Gâ ndește-te la lucrurile care ne îngrijorează .
La felul în care aproape întotdeauna câ nd privim înapoi spre o
anumită temere, ne dă m seama câ t de inutile au fost grijile
noastre.
Asta nu înseamnă că nu vei fi niciodată într-o dispoziție
proas- tă. Bineînțeles că vei fi! Asta fac corpul și mintea pentru a-
și câștiga existența: oscilează între dispozițiile bune și
dispozițiile proaste. Ş mecheria este să recunoști o dispoziție
proastă , să spui „Sunt într-o dispoziție proastă ” și să aștepți să
treacă . Pentru a te putea bucura din nou de lucruri. Pentru a te
putea întoarce la luarea deciziilor și efectuarea alegerilor, dar
numai atunci când ești într-o dispoziție bună – o dispoziție în
care ești complet prezent și în care nu că lă torești în timp.
JAMEs 5
Faptul că ne dedică m Practicii Zilnice ne ajută să clă dim îm-
bună tă țiri graduale în viețile noastre, chiar dacă pe moment nu
putem observa decâ t dezvoltă ri foarte mici. Astă zi se vor
acumu- la. Se vor acumula în fiecare moment. În fiecare
moment, ele vor arunca deșeurile suplimentare pe care le porți
după tine la fieca- re nivel, deșeurile care te trag în jos,
deșeurile externe care în cele din urmă iau foc și te mistuie, pe
dinafară .
În schimb, aprinderea focului în interior produce o lumină
atâ t de teribilă , încâ t nu se poate stinge. În schimb, tu vei
ilumina galaxia. Vei adă uga stră lucire vieților din jurul tă u. Vei
deveni un far, o lumină care atrage abundența, și nu o flacă ră
care pâ lpâ ie și se stinge în cele din urmă .
SIMPLA PRACTICĂ ZILNICĂ
(sau De ce atât de mulţi oameni vor să moară)

Mulți oameni vor să moară . Ş i nu-i învinovă țesc. Cel mai în-
grozitor lucru din viață nu este faptul că murim. Este faptul că
ne naștem. Odată ce te-ai nă scut, ești terminat. Acum chiar
trebuie să supraviețuiești. Trebuie să te transformi din cineva
care face pe el, nu poate vorbi cu nimeni fă ră să plâ ngă și nu
poate să meargă sau să se hră nească singur într-un adult care
abia face față acestor lucruri, în timp ce jonglează și cu o
ipotecă , o că sni- cie, copii, carieră și orice altceva, pentru ca
într-un final să ajungi un bă trâ n care, iară și, nu se poate
descurca cu vreuna dintre pro- vocă rile sugarilor.
După aceea mori. Ş i gata, ai scă pat de griji.
De unde știu că mulți oameni vor să moară ? Pentru că mi-a
spus Google. Propoziția că utată care are cele mai mari șanse să
aducă oamenii pe blogul meu este „Vreau să mor”. Pe locul doi
este „Sper să mor”. Numă rul trei este „Cum aș putea dispă rea”,
care este ceva mai încurajatoare decâ t moartea, dar care expri-
mă un sentiment asemă nă tor (într-un fel, este ca și cum ai spu-
ne „Cum aș putea ucide viața pe care o am și să încep o alta”). E-
mailul meu este puțin mai optimist. Cea mai populară întreba-
re pe care o primesc pe e-mail este „Sunt blocat. Cum pot
avansa în viață ?”
Toți cei din ultimul grup nu sunt chiar în stadiul de „Vreau
să mor”, dar, cumva, viețile lor s-au blocat. Motivul pentru care
s-au blocat este că axa lumii s-a schimbat. Nu ne putem baza pe
locul de muncă , pe că snicie, pe relație, pe casa împrejmuită de
gardul cu uluci albe, pe diploma universitară , pe nimic extern,
în fond. Nimic nu contează . Tot ceea ce ne-am dorit a fost o
iluzie.
JAMEs 5
Prin urmare, oamenii se trezesc la pă mâ nt. Fă ră să aibă „o
viață ”, cum spun ei. Ei au, evident, o viață . Respiră . Dar nu știu
cum să aleagă viața pentru ei înșiși. Masele se bazează pe alții
să decidă în numele lor. Au renunțat la Viața lor pentru a tră i o
„via- ță ” mai mică , dirijată de alții.
Înțeleg asta. Mi s-a întâ mplat și mie în repetate râ nduri.
Dar această dependență de ceilalți trebuie să se încheie. A
fost mereu un mit. Tot ceea ce am sperat. Societatea despre care
ni s-a spus că va fi aici, așteptâ ndu-ne, a dispă rut complet și nu
va reveni niciodată . Poți lua fie pastila albastră (să devii
deprimat pentru o realitate artificială care nu va reveni
niciodată ), fie pas- tila roșie (să intri complet în era Alege-te pe
Tine Însuți și să profiți de oportunită țile acesteia).
Ş i nu este ca și cum șefii noștri ne vor ajuta. Ei ne ură sc.
Indi- ferent câ t de dră guți sunt cu tine, ei de fapt te ură sc. Ş eful
unui mare trust media m-a invitat să luăm micul dejun în urmă
cu câte- va luni. Voia recomandă ri despre cum să crească
traficul site-ului web al companiei sale. Ş i câ nd spun un mare
trust media, vreau să spun MARE. Tu îi citești ziarul în fiecare
zi.
Am început cu ceea ce înțelegea el printr-o conversație
liniș- tită . „Am o problemă cu reporterii mei. Toți își fac conturi
de Twitter și, după aceea, cei care au un numă r mare de abonați
vor brusc mă riri și avansă ri.”
„De ce este asta o problemă ?” am zis eu. „Nu vrei ca reporte-
rii tă i să fie populari și respectați de multă lume?”
El a dat ră spunsul, tipic de rahat: „Noi ne ocupă m de știri.
Ni- meni nu este star.”
Asta este problema. O corporație vrea ca identitatea să
dispară. Tipul își dorea ca cei mai buni și mai stră luciți oameni
ai să i să fie mediocri, astfel încât corporația, nu indivizii din
cadrul ei, să strălu- cească. Ce se va întâmpla este faptul că
această companie va eșua și toate „starurile” sale vor deveni
supernove pe cont propriu.
5 ALEgE-TE pE TINE

De ce pun atâ t de mult accentul pe Practica Zilnică ? Încerc

cumva să promovez o religie sau altceva?
Nu, pun accentul pe aceasta pentru că este singurul lucru
care a funcționat vreodată pentru mine. Faptul că am urmat
această practică este singurul lucru care m-a „deblocat”, m-a
ridicat de la pă mâ nt, mi-a salvat viața și m-a propulsat spre
succes.
Ş i de câ nd scriu despre asta, am vă zut-o la mii de alți
oameni care mi-au scris e-mailuri despre ea. Am strâ ns
mă rturii, unele dintre ele putâ nd fi gă site la finalul acestei că rți.
Acestea nu erau tweet-urile sau e-mailurile pe care le-am primit
pe parcursul unui an. Acestea erau tweet-urile și e-mailurile pe
care le-am pri- mit pe parcursul orei în care am scris asta.
Nu vâ nd nimic (mă rog, ai în mâ nă cartea aceasta, dar dacă
știi pe cineva care nu și-o permite, anunță -mă și îi trimit eu un
exemplar gratuit). De fapt, eu îi încurajez pe oameni să nu mă
creadă . Toți cei care sunteți blocați, dezamă giți, speriați, anxioși
sau plini de regrete, vă rog să testați aceste idei pentru a vă
lă mu- ri singuri.
În felul acesta formă m o societate mai bună . În primul râ nd,
devenim mai buni ca indivizi. Nu îi poți ajuta pe ceilalți dacă
pri- vești în oglindă și detești ceea ce vezi. Ş i este foarte ușor să
ură ști ceea ce este acolo. Ne tră im cea mai mare parte a vieții
detestâ nd oglinda. La dracu’, sunt destul de respingă tor dacă
mă privești dimineața. Este o provocare zilnică !
Mulți oameni spun: „Practica Zilnică înseamnă prea multă
muncă pentru mine. Nu o pot face pe toată în fiecare zi.”
Nicio problemă . Întâ i să definim „Practica Zilnică Simplă ” și
după aceea ne putem ocupa de subtilită ți.
De ce este necesară o practică zilnică simplă ?
Am mers la o conferință susținută de prietenul meu Ramit
Sethi, cel care a scris bestsellerul I Will Teach You To Be Rich
(Te voi învăţa să fii bogat). Eu și Ramit am asistat fiecare la
prelege-
JAMEs 5
rile celuilalt, de câ teva ori, și am fă cut câ teva înregistră ri video
împreună . El are o abordare de psihologie behavioristă în
privin- ța finanțelor personale, despre care cred că este absolut
unică . Nu este vorba de un simplu „economisește 1 000 de
dolari în plus în fiecare lună și te vei îmbogă ți.” De fapt, el a
fă cut o cerce- tare printre autorii care scriu despre finanțele
personale și care recomandă să se țină evidențe și a aflat că
niciunul dintre ei nu ține evidența pentru sine.
În conferința sa, el a subliniat o idee care mi-era foarte
dragă și apropiată . Claudia, soția mea, încerca să mă convingă
să folo- sesc ața dentară . Eu devin leneș și încerc câ teva zile, dar
după aceea mă plictisesc încercâ nd să ajung în toate
colțișoarele din- tre dinții mei. Este un proces de aproape
jumă tate de oră și după o vreme mă opresc și după câ teva zile
renunț. Atunci câ nd Ramit a început să vorbească despre
utilizarea aței dentare, aproape c-am vă zut cum Claudia ciulea
urechile.
El a spus că felul în care convingi oamenii să folosească ața
dentară constă în a le cere să curețe un singur dinte. Asta e tot.
Brusc, ei „utilizează ața dentară”. Creierele lor le spunea:
„Sunt tipul de persoană că reia îi place să utilizeze ața dentară .”
Poate că după o zi sau două încep să curețe doi dinți. „Ş i de ce
să te oprești acolo?” a spus Ramit. „După câ teva să ptă mâ ni, ei
își cură - ță toți dinții cu ață dentară , deoarece creierul lor a
remarcat că nu este un obicei atâ t de dificil pe câ t credeau ei.”
Practica Zilnică Simplă este la fel. Tot ceea ce trebuie să faci
pentru a te ridica de la podea este să recunoști că nu viața ta ex-
ternă este cea care trebuie să se schimbe (ai prea puțin control
asupra acesteia), ci că schimbă rile externe decurg din interior.
Schimbă rile externe din viața ta se aseamă nă cu ultimele
va- luri mici ale oceanului, care se sparg pe ță rmuri îndepă rtate.
O avansare, o mă rire de salariu, o ofertă de muncă , o nouă
relație. Acestea sunt ultimele valuri. Oceanul se află în
interiorul tă u. Pentru a deveni conștient de acea prezență
infinită nu este nevo-
5 ALEgE-TE pE TINE

ie să meditezi într-o peșteră timp de cincizeci de ani. Presupune

doar să fii să nă tos. Să nă tos nu doar fizic, ci emoțional, mental și
spiritual.
Pentru moment, Practica Zilnică Simplă înseamnă să faci
UN lucru în fiecare zi.

Încearcă oricare dintre lucrurile acestea în fiecare zi:

A) Dormi opt ore.
B) Ia două mese în loc de trei.
C) Fără TV.
D) Fă ră junk food.
E) Fă ră vă ică reală o zi întreagă .
F) Fă ră bâ rfă .
G) Ră spunde unui e-mail de acum cinci ani.
H) Mulțumește-i unui prieten.
I) Urmă rește o comedie sau un numă r de stand-up.
J) Scrie o listă de idei. Ideile se pot referi la orice.
K) Citește un text spiritual. Oricare te inspiră pe tine. Biblia,
Tao Te Ching, orice vrei.
L) Spune-ți ție însuți câ nd te trezești „Azi voi salva o viață ”.
Uită -te atent în jur după viața pe care o poți salva.
M) Apucă -te de un hobby. Nu spune că nu ai timp. Învață să
câ nți la pian. Ia lecții de șah. Fă comedie stand-up. Scrie
un roman. Fă ceva care te scoate din ritmul tă u actual.
N) Scrie întregul tă u program. Programul pe care îl urmezi
în fiecare zi. Taie de pe listă un punct și încetează să mai
faci lucrul acela.
O) Surprinde pe cineva.
P) Gâ ndește-te la zece oameni pentru a că ror existență ești
recunoscă tor.
Q) Iartă pe cineva. Nu trebuie să îi spui. Doar scrie asta pe
o bucată de hâ rtie și dă -i foc. Se pare că asta are același
JAMEs 6
efect în termenii eliberă rii de oxitocină în creier ca ierta-
rea propriu-zisă , în persoană .
R) Folosește scă rile în locul liftului.
S) O voi fura pe urmă toarea din cartea de psihologie pop
din anii 1970 Don’t Say Yes When You Want to Say No (Nu
spune da când vrei să spui nu): câ nd te trezești gâ ndindu-
te la acea persoană specială care îți provoacă durere,
gâ ndește foarte încet „Nu”. Dacă te gâ ndești la el și
(sau?) ea din nou, gâ ndește cu voce tare „Nu!” Din nou?
Ş optește „Nu!” Spune-o din nou. Mai tare. Ră cnește. Mai
tare. Ş i tot așa.
T) Spune-i cuiva în fiecare zi că îl/o iubești.
U) Să nu faci sex cu cineva pe care nu îl/o iubești.
V) Fă un duș. Spală -te bine. Cură ță toxinele de pe corpul tă u.
W) Citește un capitol dintr-o biografie despre cineva care
re- prezintă o sursă de inspirație pentru tine.
X) Fă planuri să -ți petreci timpul cu un prieten.
Y) Dacă te gâ ndești: „Ar fi mai bine dacă aș fi mort”,
gâ ndește după aceea „Asta este chiar tare. Acum pot să
fac orice vreau și pot amâ na gâ ndul acesta pentru un
timp, poa- te chiar pentru câ teva luni.” Pentru că , ce mai
contează acum? Este posibil ca planeta să dispară în
câ teva luni. Cine știe ce se poate întâ mpla cu toate
exploziile astea so- lare. Ş tii la ce mă refer.
Z) Respiră profund. Câ nd nervul vag este inflamat,
respirația ta devine superficială. Respirația ta devine
rapidă. Este mo- mentul să lupţi sau să fugi! Intri în
panică . Oprește-te! Res- piră adâ nc. Să -ți spun ceva:
majoritatea oamenilor cred că „yoga” înseamnă toate
acele exerciții în care oamenii stau cu capul în jos și în
care fac chestii ciudate. În Sutre- le Yoga, scrise în 300
î.Hr, sunt 196 de râ nduri împă rțite în patru capitole. Din
toate acele râ nduri, DOAR TREI se referă la exercițiu
fizic. Este nevoie, practic, doar să fii în stare să stai în
picioare. Asta e tot. Aceasta este singura referință la
exercițiile fizice din Sutrele Yoga. Claudia îmi
6 ALEgE-TE pE TINE

spune mereu că yoghinii își mă soară viețile în respirații,

nu în ani. Respirația profundă este ceea ce ajută acea su-
flare să continue.

Oricum, acestea nu sunt recomandă ri pentru cei peste o

sută de mii de oameni care au tastat „Vreau să mor” pe Google
și au ajuns pe blogul meu. Unii dintre ei au probabil nevoie de
ajutor concret din partea unui psihoterapeut sau medic.
Dar asta este ceea ce am fă cut eu câ nd îmi doream să mor.
Fiecare dintre aceste lucruri. Cel puțin unul pe zi. Ş i sunt aici.
Sunt încă în viață .
DAR DACĂ SUNT ÎNTR-O CRIZĂ?

Înainte de a trece la relată rile din restul acestei că rți,

trebuie să ne ocupă m de situația în care suntem de fapt la
pă mâ nt și ni se pare că nu există nicio modalitate prin care am
putea să ne ridi- că m. Nu putem efectua practica zilnică
completă , nici chiar „un lucru pe zi”, dacă nici mă car nu ne
putem ridica de la pă mâ nt.
Uneori, să începi prin a cură ța doar un dinte cu ața nu este
suficient. Uneori ești în agonie, dinții mai au puțin și cad și tu nu
vrei proteză dentară. Utilizarea aței dentare va trebui să aștepte.
Am fost în acea situație. Ş i nu vorbesc metaforic, mă refer la
faptul că , efectiv, dinții mei erau într-o stare atâ t de proastă
încâ t urmau să cadă în scurt timp. Dar mă refer și la momentele
în care viața lovește puțin prea tare, puțin prea repede (ok, acum
vorbesc metaforic).
Uneori, este suficient să ne dă m jos din pat. Să fim
recunoscă - tori pentru abundența care deja există în viețile
noastre. Iar abun- dența este un lucru complicat. Chiar în
momentul acesta, privește în jur și enumeră aspectele în care ai
parte de abundență . Dacă te afli în mijlocul unei furtuni, ai o
abundență de apă . Gâ ndește-te la recoltele care pot fi crescute
cu apa aceea. Dacă te afli într-un blo- caj rutier, există o
abundență de mașini. Gâ ndește-te la progresul uman pe care
acele mașini îl reprezintă în scurta noastră istorie pe această
planetă . Întoarce disperarea cu susul in jos.
Transformă fiecare obstacol într-un moment în care poți
me- dita la abundența prezentă în viața ta.
De curând, am primit următorul e-mail:
„Deci… mor lent de foame, am 90 de dolari în contul bancar,
în opt zile trebuie să plă tesc chiria și nu am nicio șansă să o
achit. Am început două afaceri în mass-media care au eșuat
 6 ALEgE-TE pE TINE
lamenta- bil, și nimeni nu vrea să mă angajeze. Ce ar trebui să
fac?”
6 ALEgE-TE pE TINE

Ră spunsul meu:
„Asta e ră u. Vorbesc serios. Am trecut prin asta. Ş i nu cu
mult timp în urmă . E ca dracu’. Îmi cer scuze pentru limbaj. Tu
nu ai folosit înjură turi în e-mailul tă u așa că îmi cer scuze.
Dacă îți spun ce a funcționat în cazul meu, ai fi dispus să în-
cerci? Chiar dacă nu va funcționa (nu-ți vei plă ti chiria în opt
zile. Asta este probabil o cauză pierdută , dar cine știe).
Totul ți se va pă rea ră suflat. Pentru că ești într-o stare men-
tală de tipul luptă sau fugi. Ş i dacă ceva îți spune „Încetinește”,
corpul și mintea ta vor vrea să -l respingă .
A) Poți suna câ țiva oameni astă zi și le poți spune că ești
recu- noscă tor pentru că există . Pentru că aceasta este
abundența din viața ta. Ești destul de mare pentru ca, indiferent
ce s-ar fi întâ m- plat în trecut, să existe oameni pentru a că ror
existență să fii recunoscă tor. Te rog să îi suni. Familie, prieteni,
foști clienți, foști iubiți. Oricine. Ş i spune-le că ești recunoscă tor
pentru că există . Pentru ceea ce ai învă țat de la ei. De ce îi
iubești.
B) Tu ești foarte norocos. Ai timp la dispoziție. Poți încerca
să -ți petreci o după -amiază fă câ nd muncă de voluntariat?
Proba- bil că petreci enorm de mult timp gâ ndindu-te la tine
însuți. Doar pentru o după -amiază , lucrează ca voluntar undeva.
Te rog. Ş i asta reprezintă abundență . Ai două mâ ini, două
picioare și un creier. Oamenii care au mai puțin au nevoie de
ajutorul tă u.
C) Mergi la medic. Ş tiu că nu ești bolnav. Dar probabil că nu
dormi. Trebuie să dormi. Zece ore pe zi. Poate nouă . Dar nu mai
puțin de nouă . Există atâ t de multe beneficii ale somnului. Caută
pe Google și uită -te. Este uimitor că nu mai este nevoie să enu-
mă r beneficiile. Ele sunt undeva pe CHESTIA aceea, pe Google.
Medicii te ajută să dormi. Există diferite pastile care
funcționează. Să nu devii dependent de ele. Utilizează -le doar
pâ nă se termină criza. Oricum, eu nu sunt medic. Medicul îți va
spune asta. Cere Klonopin și vezi ce-ți spune. Nu uita: TU NU
JAMEs 6
EŞ TI DEPRIMAT.
 6 ALEgE-TE pE TINE

Este firesc să fii supă rat în situația ta. Dar ești anxios. Deci, o
pas- tilă anxiolitică te va ajuta să dormi.
D) Trebuie să faci mișcare. Doar să faci o plimbare.
Două zeci de minute de mișcare pe zi. De ce? Habar n-am. Dar
funcționea- ză . Pff, îmi amintesc câ nd eram îngrijorat din cauza
cecurilor pentru chirie, pentru divorț, pentru iubita mea și
pentru mine și nu aveam nimic și fă ceam mișcare și mă
simțeam ca dracu’. Dar trebuie să o faci. Corpul tă u este atacat
constant în momentul de față , declanșâ nd ră spunsul de luptă
sau fugă . Deci, trebuie să te debarasezi de asta cumva. Fă
mișcare, mă nâ ncă bine și dormi. Altfel, corpul tă u se va tulbura
și după aceea te vei simți mai ră u.
Tocmai ți-am dat o gră madă de lucruri de fă cut. Ceea ce este
dificil. Pentru că nimeni nu vrea mai multe rahaturi pe cap.
Deci, tu trebuie să înlocuiești unele lucruri cu aceste lucruri.
Fă ră știri. Fă ră TV. Fă ră junk food. Fă ră masa de seară , dacă te
poți dispensa de ea (mă nâ ncă un prâ nz tâ rziu și un mic dejun
tâ rziu. De ce nu
– doar nu ești la serviciu.)
Ț i-aș spune să scapi de griji, dar asta este realmente dificil.
Îți pot spune că , de fiecare dată câ nd îți faci griji, înlocuiește-le
cu gâ nduri de abundență . Uneori, asta merge. Dar este
realmente dificil de fă cut și multor oameni li se pare o chestie
ră suflată .
Totuși, te rog să faci lucrurile din lista mea. Toate sunt la fel
de importante. Poate că nu poți vedea asta acum, dar dacă pui
în practică lista, lucrurile se vor ameliora. Te rog să -mi ră spunzi
peste opt zile și să -mi spui ce s-a întâ mplat. Dar asigură -te că
vei face lucrurile din lista mea.”
Opt zile mai tâ rziu mi-a scris: „Mulțumesc! Ghicește ce s-a
întâ mplat? Am plă tit chiria. Sunt încă în viață .”
Asta este tot. Nu am cerut amă nunte. Uneori, sunt necesare
proceduri de urgență . Dar după aceea trebuie să revii și să tră -
iești. Trebuie să revii la elementele de bază ale modului de a su-
JAMEs 6
praviețui. Hai să vedem câ teva exemple.
ALEGE-TE PE TINE ÎNSUŢI PENTRU A TRĂI

Kamal Ravikant dispă ruse. Corespondaseră m mai bine de

un an, de câ nd îmi lansasem blogul. Sunt foarte recunoscă tor
pentru prietenii grozavi pe care i-am întâ lnit prin intermediul
blogului meu. Acesta a fost un beneficiu complet neașteptat, dar
foarte apreciat al scrisului.
După sute de e-mailuri de la unul la celă lalt pe parcursul
anului anterior, vizitam în sfâ rșit San Francisco și mă
pregă team să -l întâ lnesc pe Kamal. Dar el nu a apă rut la micul
dejun pe care îl plă nuisem. Fratele să u, Naval, l-a sunat de
câ teva ori. „Este aca- să ”, a spus Naval, „dar nu ră spunde.
Probabil că boala sa îl cople- șește astă zi.” Naval avea un GPS
atașat special locului în care se afla Kamal.
Kamal era foarte bolnav și starea i se înră ută țea. Situația
dura de luni întregi. În unele zile nu se putea mișca sau trezi. În
alte zile, avea suficientă energie pentru a ieși afară , dar doar
pentru câteva minute și după aceea trebuia să intre înapoi. Boala
lui Kamal era cronică . Medicii nu-l puteau ajuta; era infinit de
obosit, avea febră , dureri și starea i se deteriora.
Ştiam din corespondența noastră că el trecea printr-o
perioa- dă dificilă dinainte să se îmbolnă vească . Compania sa,
care se descurcase suficient de bine pentru a strâ nge o sumă
semnifica- tivă de bani, începea să se clatine, poate chiar să se
pră bușească . El rupsese de curâ nd o relație. Un prieten
apropiat murise.
De multe ori câ nd ne legă m fericirea de obiective externe –
succesul financiar, succesul relațiilor etc. – suntem dezamă giți.
Chiar și câ nd lucrurile se sfâ rșesc cu bine, toate se înscriu într-
un ciclu, și fericirea este de multe ori trecă toare.
JAMEs 6
Câ nd acele obiective se dezintegrează , durerea externă este
imediat reflectată în corpul nostru interior. Emoțiile noastre se
dezintegrează . Ne simțim triști, dezamă giți, simțim durerea. Ne
agă ță m de fericirea din trecut sau de țelurile în care speră m și
care acum trebuie să se schimbe. Ț i se poate pă rea că cineva îți
smulge brațul.
Dar Kamal încerca să reziste, să fie corect față de toți cei din
compania sa – angajații, investitorii, clienții. El se agă ța de
trecut, depinzâ nd de viitor. Pentru toate și toți, cu excepția
propriei feri- ciri, din clipa de față .
Corpul să u emoțional nu mai putea să facă față în
continuare. Mâ inile și picioarele sale emoționale îi fuseseră
smulse. Apoi, corpul să u fizic fusese zdrobit. S-a pră bușit
complet. Am obser- vat că dispă ruse cu câ teva luni mai
devreme și nu îi mai vă zusem comentariile pe blog de ceva
vreme. „Ce se întâ mplă ?” i-am scris eu. „Sunt bolnav”, a ră spuns
el. A dispă rut.
Timp de câ teva luni s-a retras din activitate. După aceea a
început să scrie din nou și mi-a spus ce se întâ mpla în viața sa.
A început să comenteze din nou pe blog și să interacționeze cu
co- munitatea grozavă care se dezvolta acolo. Era din nou în
viață . Într-un final, am ajuns să ne întâ lnim.
„Cum ai reușit să-ți revii?” am întrebat eu. „Ce s-a întâ mplat?”
„Îți voi spune un secret”, mi-a zis el, „credeam că voi muri.
Ză ceam în pat și nu mă puteam mișca, aveam o febră mare și
eram chinuit de dureri puternice. Chiar credeam că voi muri. În
cele din urmă , pur şi simplu, am început să repet întruna ‹‹Eu mă
iubesc››”.
După cum Kamal și-a descris apoi experiența în cartea sa,
care acum este un succes, Love Yourself Like Your Life Depends
on It (Iubeşte-te ca şi cum viaţa ta depinde de asta):
Şi mi-am revenit. Corpul meu a început să se vindece mai
repe- de. Starea mea mentală a devenit mai luminoasă. Dar
lucrul la
6 ALEgE-TE pE TINE

care nu m-am aşteptat şi pe care nu mi l-am imaginat, viaţa a de-

venit mai bună. Nu doar mai bună, s-au întâmplat lucruri care
erau fantastic de mult în afara sferei mele. Nu mi-aş fi putut
imagi- na asta […] m-am trezit utilizând cuvântul „magic” pentru
a descrie ceea ce se întâmpla. Şi pe toată durata am continuat să
îmi repet:
„Eu mă iubesc. Eu mă iubesc. Eu mă iubesc.”
În carte, Kamal descrie trecerea sa de la boală la să nă tate și
celelalte lucruri magice care i s-au întâ mplat. El oferă de aseme-
nea o serie de tehnici și exerciții astfel încâ t tu poți încerca asta
de unul singur. Ş i, în final, el ră spunde temutei întrebă ri: Ce se
întâ mplă dacă nu te iubești pe tine însuți? Poți să mai atragi
această magie în viața ta?
„Gândește-te la asta”, mi-a spus el câ teva luni mai tâ rziu,
câ nd ne-am întâ lnit în New York. „Câ nd cineva este îndră gostit,
arată mai bine, aproape ca prin farmec. Trebuia să fiu
îndră gostit de mine însumi pentru a mă simți mai bine. M-am
împovă rat cu atâ t de multe lucruri din cele întâ mplate încâ t am
ajuns să mă pră bu- șesc. Acum era nevoie să mă iubesc. A
devenit o mantră pentru mine.”
După cum mi-a explicat cineva de curâ nd, cuvâ ntul mantră
are două pă rți (în sanscrită ): „man” –gâ ndire profundă – și „tra”
– a proteja. Deci, spunâ nd „Eu mă iubesc” întruna, Kamal
proteja gâ ndul, îl îngrijea, iar dragostea se îngrijea de restul
corpului să u, de emoțiile, mintea și spiritul să u.
Kamal și-a revenit complet acum. El a reușit, de asemenea,
să înțeleagă situația afacerii sale și câ nd l-am vă zut în New York,
era ca și cum o povară enormă i-ar fi fost luată de pe umeri.
Cum și-a publicat cartea? Nu a avut nevoie de o editură care
să -l aleagă . Nu a avut nevoie de un editor să -i spună „Trebuie să
fie 200 de pagini.” Nu a avut nevoie de un expert în marketing
care să o plaseze în câteva librării, unde urma să se irosească. În
același fel prin care s-a ales pe el însuși să TRĂ IASCĂ
(elaborâ ndu-și pro- pria Practică Zilnică personală ), s-a ales pe
el însuși să scrie și,
JAMEs 6
pâ nă în ziua de azi, continuă un model în a se alege pe el însuși
pentru a avea succes. Cartea sa a devenit un bestseller. Ş i el în-
suși a fă cut totul. La fel cum a fă cut și Tucker Max. La fel cum
fac și am fă cut eu cu această carte. Iată cum o poți face și tu:

CUM MĂ PUBLIC SINGUR?

Există mai multe variații pe drumul spre autopublicare;
aceas- ta este cea pe care atâ t eu, câ t și Kamal am folosit-o.
SCRIE CARTEA. Kamal a scris-o pe a sa în câ teva să ptă mâ ni
și a fă cut-o de patruzeci de pagini (nimeni nu trebuia să -i dea
voie să scrie o carte de mici dimensiuni). Pentru ultimele două
că rți scrise de mine, am luat câ teva postă ri de pe blog, am
rescris pă rți din acestea, am introdus material original, noi
capitole, și am creat un arc narativ de ansamblu, legat de
subiectul tratat de car- te, pentru a le imprima o traiectorie sau
o direcție. Nu are impor- tanță de unde îți iei ideile sau cum le
scrii, pur și simplu fă -o. Acestea fiind spuse, probabil că ai deja
materialul de bază .
CREATESPACE. Atâ t eu, câ t și Kamal am utilizat
CreateSpace deoarece este deținut de Amazon – unde urma să
ne vindem că r- țile – și are un serviciu de relații cu clienții
excelent. Ei îți permit să alegi dimensiunile că rții tale și apoi îți
oferă șabloane Micro- soft Word pe care să le descarci pentru a-
ți formata cartea. Kamal s-a ocupat de a sa singur. Eu mi-am
fă cut prima carte sin- gur, de asemenea. Dar la a doua mea
carte, am angajat pe cineva contra unei sume mici
(Alexanderbecker.net) pentru a formata cartea, pentru a
elabora designul acesteia și pentru a crea PDF-ul final, pe care l-
am uploadat. De asemenea, el a verificat gramati- ca, a fă cut
sugestii proactive referitoare la font (sans serif în loc de serif) și
a fost per total foarte util.
UPLOADEAZǍ PDF-ul. CreateSpace îl aprobă , alege un
numă r ISBN, îți trimite o copie și după aceea tu trebuie să
aprobi copia.
ÎN CÂ TEVA ZILE, CARTEA ESTE DISPONIBILĂ pe Amazon. Ş i
 6 ALEgE-TE pE TINE
tu ești un autor publicat. Este tipă rită la comandă ca volum bro-
JAMEs 7
șat. Ş i, fiindcă tot a venit vorba, costurile tale totale la
momentul acesta: 0 dolari. (Plus ce ai cheltuit pentru designul
copertei.)
KINDLE. Toate cele de mai sus (începâ nd cu CreateSpace)
au fost gratuite. Kamal și-a rugat un prieten să -l ajute cu
designul copertei, ca pe o favoare. Dacă nu l-aș fi angajat pe
Alex să elabo- reze coperta, aș fi putut utiliza una dintre
milioanele de coperte CreateSpace posibile (asta am fă cut cu
prima mea carte) și toată tipărirea sub formă broșată ar fi
gratuită. Dar cu Kindle, CreateSpa- ce percepe 70 de dolari și ei
se ocupă de toate, pâ nă în momentul în care cartea este
uploadată în magazinul Kindle. În momentul acesta, cartea ta
este disponibilă atâ t ca volum broșat, câ t și ca ediție Kindle.
MARKETING Ş I PROMOVARE. Tu te ocupi de propriul mar-
keting și de promovare (spre deosebire de o editură ). Asta te-ar
putea intimida la început, dar autopublicarea este esența antre-
prenoriatului creativ și antreprenorii nu pot folosi scuza că „Nu
am timp, conduc o afacere.” Aceasta este afacerea ta. Antrepre-
norii își fac timp. Ca și procesul de publicare în sine,
marketingul și promovarea pot, de asemenea, lua diferite
forme, în funcție de obiectivele tale, așa că aici avem doar ceea
ce am fă cut eu și Kamal.
Kamal a cerut ajutorul întregii sale rețele. El le-a cerut unor
prieteni diferiți (printre care și eu) să posteze pe bloguri despre
asta. Autorul de că rți bestseller Tim Ferriss a vorbit pe Twitter
despre felul în care cartea lui Kamal l-a ajutat să scape de o tea-
mă . În scurt timp, cartea lui Kamal ajunsese bestseller și, un an
mai tâ rziu, câ nd scriu asta, vâ nză rile continuă să fie bune.

Eu am fă cut o gră madă de lucruri diferite:

1. Primele două zeci de exemplare le-am oferit pe gratis citi-
torilor blogului meu care mi-au cerut un exemplar. Mulți dintre
ei au postat apoi recenzii favorabile pe Amazon, pentru a pune
lucrurile în mișcare.
 7 ALEgE-TE pE TINE

2. Am oferit că rți la conferințe.

3. Am scris o postare pe blog referitoare la felul în care
cartea diferă de blog și de ce am ales opțiunea autopublică rii.
4. Am scris postă ri la invitația unor bloguri ca Techcrunch,
care m-au ajutat enorm și pentru care sunt foarte recunoscă tor.
5. Mi-am folosit rețelele sociale: Twitter, Facebook,
Linkedin, Google+, Quora și Pinterest.

Dacă ai o poveste de spus sau un serviciu de oferit (nu con-

tează ce) iubește-te pe tine însuți suficient pentru a te alege pe
tine însuți. Preia controlul asupra muncii tale, vieții tale, artei
tale. Instrumentele există . Acum trebuie doar să utilizezi instru-
mentele din interiorul tă u.
Voi folosi un citat din excelenta carte a lui Kamal, pentru a
încheia acest capitol:
Dacă apare o amintire dureroasă, nu te lupta cu ea şi nu
încer- ca să o alungi – te afli pe nisipuri mişcătoare. Lupta
întăreşte du- rerea. În schimb, mergi spre iubire. Iubirea faţă de
tine însuţi. Simte-o. E în regulă dacă trebuie să o mimezi. În cele
din urmă, va deveni reală. Simte iubirea faţă de tine însuţi în
timp ce amintirea apare şi dispare. Asta o va priva de putere.
Şi chiar mai important, o să modifice conexiunile memoriei.
Fă-o în repetate rânduri. Iubeşte. Reconectează. Iubeşte.
Reconec- tează. Este mintea ta. Poţi să faci tot ce vrei. […]
Rezultatele meri- tă. Îmi doresc asta pentru tine.
JAMEs 7
CUM SĂ-ŢI GĂSEŞTI ŢELUL ÎN VIAŢĂ

La vâ rsta de doisprezece ani, aveam un singur țel în viață –

altul, nu acela de a o convinge pe fata de la atelierul de artă din
tabă ra de vară să mă placă . Voiam să fiu colonel. Ş i nu orice fel
de colonel; voiam să fiu un colonel onorific în poliția statală din
Kentucky. La fel ca eroul meu, colonelul Sanders. Trebuia să o
iau încet – Kentucky era statul fascinant unde merita să fii
colonel. Am început întâ i cu Mississippi. L-am sunat pe
guvernator, Cliff Finch, și l-am intervievat pentru că , dintr-un
motiv oarecare pe care încă nu-l pot identifica, candida în
alegerile preliminare pentru președinție, împotriva unui alt
guvernator sudist și pre- ședinte în exercițiu, Jimmy Carter.
Cliff Finch m-a invitat în Mississippi. Campania sa și tată l
meu mi-au plă tit biletul de avion, în jur de 60 de dolari fiecare.
Era prima dată câ nd mă aflam într-un avion și eram speriat.
Câ nd am aterizat, totul ară ta la fel, dar oamenii vorbeau diferit.
Era un sentiment ciudat. Ca și cum aș fi aterizat într-un univers
paralel. Principalele lucruri pe care mi le amintesc din acea
că lă torie sunt primirea unui certificat care mă fă cea colonel
onorific al statului (ar fi cazul să primesc onorul cu optsprezece
salve data viitoare, câ nd mai zbor acolo!), prezentarea fă cută
guvernatoru- lui Finch despre cum să -și atragă „voturile
tinerilor” și o mulțime de oameni care mă întrebau cum este să
fii evreu.
După aceea i-am scris guvernatorului Alabamei și i-am spus
că familia mea se mută în Alabama, că am citit totul despre Ala-
bama, că iubeam statul și că voiam să fiu colonel acolo.
Guverna- torul mi-a trimis un certificat uriaș: James Altucher
era acum un locotenent-colonel în poliția statală din Alabama.
În Texas, am devenit cetă țean de onoare. În Carolina de Nord,
am devenit un
 JAMEs 7
„că lcâ i de smoală onorific”*. În cazul statului Kentucky, nu am
pu- tut sparge codul. Ei știau câ t de valoros era gradul lor de
colonel. Ei cereau recomandă ri, verifică ri de dosar etc. Aveam
doispreze- ce ani și am hotă râ t, pentru prima dată dintr-un șir
lung, să re- nunț câ t timp mă aflam în frunte. Cu toate acestea,
dacă cineva vrea să -mi spună „Colonele” (Mississippi), eu nu mă
opun.
Ceea ce mă aduce la un punct important. Probabil că cea
mai importantă persoană din istoria statului Kentucky este
Harlan Sanders, marele om, colonelul, „inventatorul” Kentucky
Fried Chicken, una dintre cele mai reușite operațiuni de
franciză din istorie. Puiul pră jit extracrocant din Kentucky
trebuie să fie unul dintre cele mai bune preparate de pe planetă .
S-ar putea să ți se facă ră u după aceea, dar cui îi pasă ?! Buddha
ne spune să tră im în prezent!
Foarte mulți oameni îmi zic: „Am două zeci și cinci de ani și
habar n-am care ar trebui să fie scopul meu în viață .” Atunci
câ nd colonelul Sanders avea două zeci și cinci de ani, încă nu
fusese pompier, vatman, fermier, mecanic pe un vas cu aburi și,
în cele din urmă , patronul unei stații de benzină , unde vindea
pui. Puiul era grozav și oamenilor le plă cea, dar nu a început să
câ știge cu adevă rat bani pâ nă nu a început franciza la vâ rsta de
șaizeci și cinci de ani. Aceea era vâ rsta pe care o avea câ nd și-a
gă sit „țelul” în viață .
Nu-mi place cuvâ ntul țel. Presupune că la un moment dat în
viitor voi gă si ceva care mă va face fericit și că , pâ nă atunci, voi
fi nefericit. Oamenii se pă că lesc pe ei înșiși să creadă că moneda
nefericirii le va cumpă ra fericirea. Că trebuie să „ne achită m de
îndatoririle noastre”, să plecă m într-un fel de că lă torie și, după
aceea, să fim lă sați într-un loc mă reț, numit „țelul” nostru, unde
putem fi fericiți de aici înainte.
Nu funcționează așa.

* Statul Carolina de Nord și locuitorii acestuia sunt supranumiți Tar Heel („că l-
câ i de smoală “), etimologia fiind incertă . (n.red.)
 7 ALEgE-TE pE TINE

Poți gă si instrumentele pentru a fi fericit chiar acum. Eu

încă nu știu care este țelul meu. Mă tem că nu voi afla niciodată .
Asta mă face foarte fericit. Poate că voi putea avea multe
aventuri de azi și pâ nă în ziua în care voi muri. Poate că pot face
multe lucruri diferite. Ş i dacă nu – dacă mor chiar mâ ine – și
asta e în regulă . Ce înseamnă țelul atunci câ nd suntem morți?
Putem alege la fel de bine să fim fericiți acum.
Alți oameni au dobâ ndit succesul după ce și-au schimbat de
multe ori cariera: Rodney Dangerfield nu a avut succes în come-
die pâ nă la patruzeci de ani. Unul dintre cei mai amuzanți tipi
dintotdeauna, el a fost vâ nză tor de placaj de aluminiu. După
ace- ea, a trebuit să-și înființeze propriul club de comedie,
Dangerfield’s, pentru a putea face, de fapt, roluri de comic. S-a
ales pe sine în- suși ca să aibă succes! Dar nu mai devreme de
patruzeci de ani.
Ray Kroc a fost un vâ nză tor de milkshake-uri pâ nă la vâ rsta
de cincizeci de ani. După aceea, a dat de un restaurant curat
unde se servea un hamburger bun, condus de doi frați cu
numele de familie McDonald. El a cumpă rat McDonald’s la
vâ rsta de cinci- zeci și doi de ani.
Henry Miller și-a scris primul mare roman, The Tropic of
Cancer (Tropicul Cancerului)*, la vâ rsta de patruzeci de ani.
Raymond Chandler, cel mai de succes autor de romane
noir** din toate timpurile, și-a scris primul roman la vâ rsta de
cincizeci și doi de ani. Dar el era tâ nă r comparativ cu Frank
McCourt, care a câ știgat premiul Pulitzer pentru primul să u
roman, Angela’s Ashes (Cenuşa Angelei), scris câ nd avea șaizeci
și șase de ani. Ş i, desigur, Julia Child era o tâ nă ră de cincizeci de
ani atunci câ nd și-a scris prima carte de rețete.

* Tropicul Cancerului, Ed.Polirom, Iași, 2011. (n.red.)

** Romanul noir se încadrează de obicei în genul polițist și a luat naștere din
re- alitățile anilor 1990, crima organizată – și rețelele mafiote, personajele
luptându-se cu mizeria, să ră cia, lipsa speranței, injustiția. (n.red.)
JAMEs 7
Unul dintre scriitorii mei favoriți din toate timpurile, Stan
Lee, a creat întregul univers pentru care este cunoscut –
Universul Marvel – atunci câ nd avea patruzeci și patru de ani,
inventâ ndu-i pe Omul Pă ianjen, pe Cei Patru Fantastici, pe
Ră zbună torii și pe alții pe parcurs.
Dacă nu-ți place să ucizi oameni și ai totuși nevoie de o
armă pentru a-i imobiliza, ia în calcul Taser-ul*, inventat de Jack
Cover câ nd avea cincizeci de ani. Nu a vâ ndut nici mă car unul
pâ nă la vâ rsta de șaizeci de ani.
Dacă îți plac recenziile restaurantelor, este posibil să fi citit
Zagat, de Tim Zagat, care a abandonat slujba de avocat pentru a
pune la punct ghidul de recenzii, când avea cincizeci și unu de
ani.
Harry Bernstein eșuase pe toate panurile câ nd și-a scris
me- moriile sale ajunse bestseller, The Invisible Wall (Zidul
invizibil). Cele patruzeci (patruzeci!) de romane anterioare
fuseseră res- pinse de edituri. Câ nd memoriile sale au fost
publicate, avea vâ r- sta de nouă zeci și trei de ani. Un citat de la
el: „Dacă nu aș fi tră it pâ nă la 90 de ani, nu aș fi fost capabil să
scriu cartea aceasta, Dumnezeu știe ce potențial se ascunde în
alți oameni, numai de i-am putea ține în viață pâ nă fac 90 de
ani.”
Peter Roget era un doctor mediocru, care a fost în cele din
urmă forțat să iasă la pensie după șaptezeci de ani. A devenit
apoi obsedat de cuvintele care au înțelesuri similare. „Ț elul“ lui
în viață fusese să fie medic sau un tip care se joacă cu cuvintele?
Tu ai auzit de el ca medic sau ca autor al Roget’s Thesaurus
(Teza- urul lui Roget), pe care l-a scris câ nd avea șaptezeci și
trei de ani?
Câ nd eram la facultate, am mâ ncat în fiecare zi supă la plic
cu tă iței, timp de un an. La un moment dat, într-un magazin
alimen- tar, o femeie a încercat să -mi spună că e cel mai ră u
lucru pe care l-aș putea mâ nca. Serios? Adică , mai ră u decâ t
dacă aș mâ nca o că ră midă , de exemplu? Asta se întâ mpla câ nd
aveam nouă spre- zece ani. Acum am patruzeci și cinci. Nu pare
 7 ALEgE-TE pE TINE
să mă fi afectat prea
* Pistol cu electroșocuri, cu acțiune la distanță . (n.red.)
JAMEs 7
tare faptul că am mâ ncat supă la plic cu tă iței ramen un an
întreg. Erau singurul lucru pe care mi-l puteam permite. Dacă
ceva costă 25 de cenți și conține câ teva fragmente de mază re,
este în regulă pentru mine. Pâ nă una alta, inventatorul supei la
plic cu tă iței nu a inventat-o înainte de vâ rsta de patruzeci și
opt de ani. Slavă Domnului pentru el!
Charles Darwin era puțin „să rit”, după majoritatea standar-
delor. Îi plă cea doar să colecteze plante și fluturi de pe insule
îndepă rtate din Pacific. După aceea, a scris Origin of Species
(Ori- ginea speciilor*) câ nd avea cincizeci de ani.
Pentru a pune capac la toate, îl avem pe Henry Ford. A ratat
cu prima sa mașină , Modelul T, pe care l-a inventat câ nd avea
patru- zeci și cinci de ani. El încă nu avea randamentele
productivită ții date de linia de producție. Pe acestea le-a
dezvoltat câ nd avea șaizeci de ani.
Aceste exemple nu sunt menite să fie inspiratoare. Este
posi- bil să nu existe acel lucru „mă reț” pe care să îl faci. Nu
spun nici mă car că trebuie să îți placă să că lă torești, deoarece
unele că lă - torii sunt foarte dureroase. Ş i nimeni nu pretinde că
vei primi embleme speciale la moarte dacă ai scris un mare
roman la vâ rsta de cincizeci de ani. Sau ai inventat un pui prăjit
grozav sau o moda- litate prin care să umpli fabricile cu o
gră madă de oameni. M-am împiedicat și am căzut și m-am
ridicat și am supraviețuit suficient de mult pentru a ajunge să tul
de obiective și țeluri și că lă torii. Eu vreau să elimin
intermediarul. Că lă toria. Disperarea și deznă dej- dea pe care le
presupune concentrarea asupra unui „țel”.
Uită de țel. Este în regulă să fii fericit fă ră să ai unul.
Că utarea unui țel unic a ruinat multe vieți.
Cineva a întrebat de curâ nd pe Quora, site-ul de întrebă ri și
ră spunsuri: „Mă simt ca un ratat pentru că am 27 de ani și nu
știu ce vreau să fac în viață . Ce ar trebui să fac?”

* Originea speciilor, Ed. Belladi, Craiova, 2007. (n.red.)

 7 ALEgE-TE pE TINE

Ră spunsul meu a fost că atunci câ nd aveam două zeci și

șapte de ani, urma să înființez o afacere, urma să mă
îndră gostesc pen- tru prima dată , urma să scriu o carte, urma să
fac un episod pilot pentru televiziune, urma să dau faliment cu
două zeci de afaceri la râ nd, urma să conduc un fond speculativ*,
un fond cu capital de risc, chiar să devin maestru la șah (lucru
care s-a întâ mplat la vâ rsta de două zeci și opt de ani pentru
mine). Cel mai important, urma să dau greș. Dar am greșit atâ t
de mult la treizeci de ani încâ t, practic, am uitat că sunt maestru
la șah. În timp ce scriu asta, am patruzeci și cinci de ani și încă
nu am idee ce vreau să fiu
„câ nd voi crește mare”. Dar încep să accept, în cele din urmă ,
fap- tul că nu vreau decâ t să fiu EU.
Pâ nă una alta, Harland Sanders fă cea un pui pră jit atâ t de
grozav încâ t, chiar dacă nu câ știga mare lucru de pe urma lui
(asta s-a întâ mplat cincisprezece ani mai tâ rziu), la frageda vâ r-
stă de patruzeci și cinci de ani, guvernatorul statului Kentucky
l-a numit pe Sanders colonel onorific.
Presupun, așadar, că la vâ rsta de patruzeci și cinci de ani
există încă speranță pentru mine.

* Fond privat cu politică investițională agresivă , cu un grad de risc mai ridicat

decat riscul pieței și care se poate implica în tranzacții cu derivative, vâ nză ri
scur- te, tranzacții în marjă . (n.red.)
JAMEs 7
CUM SĂ DISPARI COMPLET ŞI SĂ NU MAI FII GĂSIT VREODATĂ

Ne împotmolim. Devenim nefericiți. Poate că ne află m într-

un mariaj lipsit de speranță . Poate că avem o slujbă lipsită de
spe- ranță . Poate că ai luat cartea aceasta și îți spui ție însuți:
„Bine, toate bune și frumoase, dar este prea tâ rziu pentru
mine.“
Îmi pare ră u dacă așa simți. Ş i eu m-am simțit așa, de prea
multe ori. Uneori, ai vrea să o poți lua de la capă t, fă ră
responsa- bilită ți, o pâ nză goală pe care îți poți picta și repicta
viața acum. Am avut sentimentul acesta, cu intermitențe, vreme
de cel puțin două zeci de ani. După cum am menționat înainte, a
treia propo- ziție care îi aduce pe oameni la jamesaltucher.com
este „Sunt blo- cat”. Câ nd ne simțim blocați, ne dorim o
schimbare majoră , ne dorim ca întreaga lume să -și inverseze
rotația și să ne lase pe noi într-un loc complet nou. Am încercat
asta de mai multe ori.
În 1992, am vrut să mă mut într-un centru pentru persoane
fă ră adă post deoarece credeam că fetele care nu aveau unde lo-
cui ar fi mai tentate să se vadă cu mine. Aveam o imagine fante-
zistă a felului în care ar ară ta un centru pentru persoane fă ră
adă post. Ne-am fi strecurat unul în camera celuilalt, ca și cum ar
fi existat dormitoare. Ar fi fost romantic. Multă chicoteală . Am fi
fumat multă iarbă . Ce dracu’, aș fi încercat. Din dragoste.
Aveam un loc de muncă și nu eram chiar un om al stră zii.
Aveam o locuință . Dar iubita mea din momentul acela mă ura și
eu aveam nevoie de o schimbare. În plus, centrul pentru
persoa- ne fă ră adă post era exact lâ ngă locul meu de muncă . Aș
fi putut locui în centru și ar fi trebuit să merg aproximativ
două zeci de secunde pentru a ajunge la serviciu. Câ t de grozavă
poate fi via- ța? Întreb din nou: câ t de grozavă poate fi cu
adevă rat viața?
Directorul centrului mi-a refuzat cererea. I-am spus că aș
vrea să scriu despre acea experiență . El a sunat persoanele de
JAMEs 7
referință . Şeful meu – ADEVǍ RATUL meu șef din momentul acela
– i-a spus că sunt probabil bolnav psihic. Nu am putut pă stra
acea slujbă prea multă vreme. Nu am reușit nici să mă mut în
centrul pentru persoane fă ră adă post. Ei credeau efectiv că sunt
prea dereglat ca să mă mut într-un centru pentru persoane fă ră
adă post.
Toate acestea sunt pentru a vă spune că există ceva funda-
mental în mine care vrea să dispară . Să mă amestec printre cei
pe care îi vă d ca fiind cei mai de jos dintre cei de jos, să uit de
trecutul meu, să mă angajez într-un viitor lipsit de sens, să mă
gâ ndesc doar la momentul de față și să renunț la orice altceva.
Oamenii își creează o viață , aceasta devine nesatisfă că toare
și, după aceea, își doresc să -și dea seama cum să o schimbe, ca
pe hă inuțele unei pă puși.
Dar nu poți schimba viața din exterior. Ştim cu toții asta
acum. În era Alege-te pe Tine însuți, poți doar să renunți la
șmecheriile obișnuite ale identită ții externalizate și să tră iești o
viață mai li- beră decâ t ți-ai putea închipui dacă începi din
interior. Poate că nu poți tră i „în afara rețelei” (cu excepția
cazului în care îți place un loc ca Montana. Succes cu asta!), dar
poți tră i o viață cu sur- prize neașteptate. În care fiecare zi este
o aventură . Ş i de fiecare dată câ nd te uiți în oglindă , acolo este o
nouă persoană .
Câ nd eram mic, am cumpă rat cartea How to Disappear Com-
pletely and Never Be Found (Cum să dispari complet şi să nu fii
găsit niciodată). Nu știu dacă vreuna dintre tehnicile acestea
mai funcționează , dar iată planul autorului:
Uită -te prin ziare vechi, din preajma zilei în care te-ai
nă scut tu, pentru a gă si nume de bebeluși care au murit în ziua
aceea. Solicită certificatele lor de naștere de la membrii
guvernului din statul tă u. Asta nu este ieșit din comun. Mulți
oameni își pierd certificatele de naștere. Folosește certificatul
de naștere pentru a primi un card de la Asigură rile Sociale (le
spui că ai fost student permanent pâ nă acum). Folosește cele
două forme de acte de
7 ALEgE-TE pE TINE

identitate pentru a obține un cont bancar, carduri de credit și

un permis de conducere.
Schimbă -ți culoarea pă rului. Slă bește. Bate-ți un cui în pan-
tof pentru a începe să mergi diferit. Începe să retragi treptat ba-
nii din contul tă u bancar, pâ nă sunt toți în numerar. Gă sește un
oraș aglomerat, unde poți închiria un apartament ieftin și
dispari în mulțime. Planuiește să -ți elaborezi un CV, începâ nd
cu slujbe temporare sau în domeniul construcțiilor.
După aceea, dispari. Ieși pur și simplu din casă și nu te mai
întoarce vreodată . Tocmai ai comis un pseudocid.
Cuvâ ntul pseudocid mă fascinează . Este asemă nă tor „micii
morți”, sintagmă utilizată adesea pentru a descrie orgasmul.
Cartea conținea relată ri anecdotice despre oameni care dis-
pă ruseră (nu ni se explica deloc cum de tot reușea autorul să -i
gă sească pe aceștia). Oameni care fugeau de că snicii, de
procese, de fisc sau, din câ nd în câ nd, oameni care avea nevoie
de o gumă de șters, de o pastă corectoare pentru a se debarasa
de emoții, temeri și anxietă ți. O viață nouă care ar aduce cu sine
o nirvana temporară în care o parte din, dacă nu chiar tot,
bagajul emoțio- nal și mental poate fi abandonat în același timp
cu vechea ta viață . Pus într-un sac de gunoi și lă sat în spatele
unei popică rii.
Sentimentul nu m-a pă ră sit niciodată . Câ nd mă aflu într-un
cartier necunoscut, mă uit în jur și evaluez dacă aș putea dispă -
rea acolo sau nu. M-ar gă si lumea? M-aș întâ lni vreodată cu
cine- va care mă știe sau care m-ar recunoaște? Aș putea pur și
simplu să fiu înghițit de haosul de aici, să locuiesc într-un
adă post, să am slujbe temporare în spatele unui fast food și să
mă cert într-o chineză stricată în vreun Chinatown dă ră pă nat?
Gâ ndește-te la atracția de masă pe care o are un serial de te-
leviziune ca Mad Men (Nebunii de pe Madison Avenue). Nu este
vorba de farmecul culturii publicitare din anii 1960. Este vorba
de faptul că Don Draper, personajul principal, și-a luat viața de
la
JAMEs 8
capă t. Desigur, Don Draper are o identitate secretă . Ş i unul
dintre cele mai bune episoade din istoria televiziunii a fost
episodul “The Jet Set”, în care acesta avea o identitate secretă în
cadrul unei identită ți secrete – atunci câ nd efectiv a dispă rut
din holul unui hotel din California și a plecat cu o gașcă de
aventurieri bo- gați, fiecare dintre aceștia cu povești de fundal
infinit de lungi, pe care nu le vom cunoaște niciodată și de care
nu vom auzi vreoda- tă . Atunci câ nd Draper a ieșit la suprafață
din această nouă iden- titate, s-a trezit bogat, divorțat și
confruntâ ndu-se cu aceleași întrebă ri ca și noi: cine suntem, cu
adevă rat?
Am un bagaj. Am oameni la care țin. Am alți oameni pe care
aș prefera să-i evit. Am lucruri la care sper. Am scopuri și ambiții.
Am resentimente. Indiferent câ t de minimalist ți-ai dori să fie
stilul tă u, toate aceste lucruri îți vor ră mâ ne în minte, la bine și
la ră u.
Dar dacă te-ai putea trezi, pur și simplu, în altă parte și tot
bagajul ar dispă rea? Dar dacă ai hotă rî: „Ş tii ce, scopurile astea
nu merită . Prea mulți oameni mor în timp ce escaladează
munții periculoși ai propriilor scopuri.” Atunci câ nd ești tâ nă r,
crezi că poți escalada acel munte. Dar atunci câ nd înaintezi
puțin în vâ r- stă , îți dai seama că , la dracu’, dacă mă pră bușesc
acum, e ditamai distanța pâ nă jos.
Să dispari în adâ ncimile vreunui ghetou, să -ți satisfaci doar
nevoile minimale, să -ți folosești aura de mister pentru a câ știga
o prietenie minimală și să tră iești fiecare zi doar așa cum îți
este dată ar putea să rezolve cea mai mare parte a acestor
probleme. Dar probabil că nu o vor face. Întrebarea este: cu
identitatea ta actuală , poți tră i ca și cum ai fi dispă rut deja? Toți
vrem să decon- gestionă m. Să aruncă m din lucruri. Dar un stil
de viață minima- list este o aiureală dacă nu poate fi aplicat la
fiecare nivel în practica zilnică : nu doar fizic, ci și emoțional,
mental și spiritual.
Mai important de atâ t este să arunci bagajul, ranchiuna din
 8 ALEgE-TE pE TINE
trecut, care, peste o mie de ani din momentul acesta, nu va în-
JAMEs 8
semna nimic. Renunță la ambițiile pentru viitor, care creează
mai multe necazuri și anxietate decâ t merită . Pentru a-ți
deconges- tiona creierul. Pentru a fi liber. Pentru a încerca o
„moarte mică ” sau pentru „a te naște din nou”.
Exercițiu de Meditație: Imaginează -te pe tine însuți cu o
identitate nou-nouță . Realmente fă ră adă post. Un vagabond. Un
nomad. Imaginează -ți că ai suficient în bancă . Imaginează -ți că
toate responsabilită țile tale anterioare sunt rezolvate. Poți
pleca în India și poți tră i două zeci de ani acolo, cu aproape
niciun ban. Nimeni nu știe cine ești. Ești cu totul altă persoană .
E ca și cum te-ai fi trezit în cu totul alt corp. Nu ai nicio legă tură
cu trecutul și niciun scop pentru viitor. Imaginează -ți realmente
fiecare de- taliu al acestui scenariu. Câ nd vizualizez asta, simt
cum o mare greutate mi se ridică de pe umeri. Vreau să mă simt
toată ziua așa. Spune-mi adevă rul: tu cum te simți?

Ş I TOTUŞ I, POT SĂ DISPAR?

Presupunâ nd că ai suprins ideile de bază , libertatea
descrisă mai sus, este posibil să obții libertatea pe care o implică
dispariția?
Ră spunsul este da. De fapt, în epoca Alege-te pe Tine Însuți
nu vei avea de ales.
Este posibil să nu poți tră i „în afara rețelei” – am depă șit
pro- blemele de intimitate – deoarece fiecare mișcare a ta este
urmă - rită constant. Dar cui îi pasă ? Tu crezi că guvernului chiar
îi pasă de tine?
Cheia este să faci bani în afara rețelei, să faci bani în afara
închisorii reprezentate de America corporatistă și în afara zonei
de control a puterilor care ne aleg sau ne resping. Să poți lucra
de oriunde. Pe mă sură ce ne apropiem de societatea fă ră
angajați, unde ideile devin bani și inovația este recompensată
mai mult decâ t serviciile manuale sau manageriale, vei avea
ocazia să duci o viață așa cum ți-o dorești.
 8 ALEgE-TE pE TINE

În I Was Blind but Now I See (Am fost orb, dar acum văd), am
scris despre felul în care oamenii nu mai au nevoie de o casă
sau de educație. Despre felul în care ambele sunt lese pe care
soci- etatea le-a creat pentru a te limita și pentru a te împiedica
să te dezvolți.
Dar hai să mergem și mai departe. Ai nevoie chiar și să
închi- riezi? Ai nevoie chiar și să ră mâ i într-un singur loc? Poate
doar dacă ai copii și copiii merg la o școală publică (deși eu aș
reco- manda neşcolarizarea, dar asta este cu totul altă carte*),
atunci poți fi legat de un singur loc.
Altminteri, întregul vis al potențialului integral al
tehnologiei a devenit, în cele din urmă , real. Nu a creat beneficii
doar la ser- viciu. A creat, de asemenea, beneficii acasă . Am
spus mai înainte că dezvoltarea tehnologică a fost cauza
parțială a erei în care ne gă sim acum – fiind forțați să pă ră sim
cuibul pentru a zbura sau a muri.
Dar în cele din urmă , că utarea tot mai intensă a unei
frontie- re – fizice, tehnologice, materiale și spirituale – este cea
care cre- ează oportunită ți pentru cei care le vâ nează .
Încă trăim într-o lume a consumului în care oamenii
continuă să acumuleze calculatoare, mașini, televizoare,
mobilier, etc. Dar nimic din toate acestea nu este necesar.
Te poți muta din loc în loc, utilizâ nd servicii ca AirBnb, care
îți gă sesc locuri foarte plă cute, mobilate, aproape oriunde în
lume, pentru niște prețuri relativ mici. Poți utiliza servicii ca
Zipcar pentru a gă si cea mai apropiată mașină , cu cheile în
contact pen- tru tine, care să te ducă în excursii prelungite.
Când călătoresc utilizând AirBnb și Zipcar, aproape că nu
aduc bagaje cu mine. Nu am nevoie de un calculator sau de o
tabletă deoarece dimensiunile telefoanelor de azi sunt aproape
tot atâ t

* Începe cu cartea mea 40 Alternatives to College (40 de alternative la colegiu),

care se poate aplica la fel de ușor și liceului. (n.aut.)
JAMEs 8
de mari ca mini-tabletele. Ş i oricâ nd am nevoie de un calculator,
există de regulă un FedEx Kinkos* convenabil în apropiere, pe
care îl folosesc pentru a scrie articole. Toate că rțile pe care aș
vrea să le citesc se află pe „tablefonul” meu (telefonul/tableta
mea, care este Galaxy Note II). Aproape toate instrumentele
lega- te de muncă , de care am nevoie, sunt stocate în aplicațiile
de pe telefonul meu. Singurul lucru pe care nu îl pot face cu
telefonul este să scriu, dar aici intervine FedEx Kinkos.
Ş i de ce altceva mai am nevoie? De ce altceva aș mai avea
nevoie, vreodată ?
Ei bine, ai putea să întrebi tu, dar dacă ai un loc de muncă ?
Scapă de el. Pâ nă la urmă , nu ai nevoie de el. Pâ nă la urmă ,
vei fi forțat să îl pă ră sești. Am discutat deja despre asta. Deja
tră - im asta. Birourile cubice au devenit mă rfuri de consum.
Oricine stă într-un birou cubic devine de înlocuit. Am vă zut asta
cu ochii mei.
Tu ai putea spune: „Dar nu pot găsi o altă slujbă exact ca
aceas- ta. Nu-mi pot pă ră si slujba.”
În regulă . Nu o face. Fă Practica Zilnică în schimb. Îți promit
că va fi magică . Vei gă si o altă slujbă . Vei gă si locurile potrivite,
cele de care aparții. Vei gă si feluri de a dezvolta surse
alternative de venit, iar dependența ta de o singură sursă de
venit se va di- minua. Oportunită țile există acolo, tu trebuie
doar să fii suficient de flexibil și fluid pentru a profita de ele.
Îți voi da un exemplu. Un prieten de-al meu a creat o bază
de date cu toate casele din Statele Unite care sunt rent-to-buy
(de închiriat spre cumpărat). Cu alte cuvinte, acestea sunt de
vâ nzare, dar proprietarul este dispus să închirieze casele pâ nă
câ nd chiria achitată egalează prețul pe care l-ar fi primit pentru
casă .

* Rețea de magazine unde clientul își poate printa și fotocopia materiale sau
poate folosi un calculator. (n.red.)
 8 ALEgE-TE pE TINE

Cum a creat setul de date? În esență, el s-a uitat la

aproximativ o duzină de alte baze de date care urmă reau toate
informațiile despre locuințe și a ales dintre acestea doar
locuințele de tip rent-to-buy.
În această economie, mulți oameni caută case de tip rent-to-
buy. Bă ncile nu împrumută bani și, din moment ce veniturile au
scă zut în raport cu inflația (în timp ce ne îndreptă m spre socie-
tatea lipsită de angajați), oamenii nu dețin banii pentru a achita
în momentul comenzii.
Prin urmare, el a rezolvat o problemă care îi afecta pe mulți.
Ş i-a fă cut reclamă pe Google cumpă râ nd cuvinte-cheie ca rent-
to-buy. Dacă cineva voia să se uite prin baza sa de date, trebuia
să cumpere un abonament anual. De vreme ce oamenii ar putea
cheltui, în principiu, sute de mii pe casa potrivită , erau dispuși
să achite câ teva sute pentru un abonament la baza sa de date,
pe care o actualizează în fiecare zi cu listă ri noi.
Luna trecută , câ nd l-am sunat, câ știgase 300 000 de dolari
din baza sa de date. Am încercat să -l sun cu o lună înainte de
asta, dar nu l-am putut contacta. Era în vacanță în Grecia. Toată
luna.
Nu sugerez ca oamenii să utilizeze această idee. Pâ nă vei
ajunge să citești această carte, este posibil ca această idee să nu
mai existe. Dar există alte idei. Alte lucruri pe care le poți vinde.
Înaintea ideii de rent-to-buy, prietenul meu vindea abonamente
unui club online de reduceri, care că uta în fiecare zi pe net
redu- ceri interesante.
Cineva a fost dezgustat câ nd i-am vorbit despre toate aces-
tea. Mi-a spus: „Dacă toată lumea ar gâ ndi așa, atunci cei câ țiva
care ar ră mâ ne dețină tori de proprietă ți i-ar exploata complet
pe toți ceilalți.”
Vestea bună este că în această țară există 250 de milioane
de oameni. Poate chiar mai mulți. Nu-mi aduc aminte. Ş i doar
câ țiva
JAMEs 8
dintre ei vor citi această carte. Chiar dacă este un bestseller. Ş i
doar câ țiva dintre ei vor aplica această recomandare specifică .
Nu este ușor, în special dacă aveți familii, slujbe etc.
Acestea sunt doar semințele de plantat. Majoritatea
oameni- lor nu vor pune în practică exact această recomandare.
Dar eu sper ca toată lumea să urmeze recomandă rile Practicii
Zilnice, în care tu devii suficient de să nă tos înlă untrul tă u,
pentru a lua de- ciziile referitoare la ceea ce este adecvat vieții
tale, în loc să te sprijini pe obiceiuri vechi de secole și pe idei
învechite despre
„drepturile de proprietate”, „educație”, „locuri de muncă ”,
„politi- că ” și așa mai departe, care i-au ținut pe oameni legați
cu că tușe filosofice antice.
Planeta se află într-un punct de cotitură . Spiritual, trebuie
să recunoaștem importanța intenției de a ne dori mai puțin în
vieți- le noastre, pâ nă într-acolo încâ t ne dorim să dispă rem.
Tehno- logic, avem instrumentele necesare pentru a ne câ știga
traiul oriunde ne dorim. Ş i cele mai multe dintre aceste
instrumente încap într-un dispozitiv care încape în buzunarele
noastre. Fap- tul că ești să nă tos fizic, emoțional și mental îți va
permite să îm- bini spiritualul cu tehnologicul și să -ți modelezi
viața care este cel mai mult pe placul tă u, și nu viața care ar fi
cel mai mult pe placul societă ții. Nu gâ ndi: „Nu pot veni cu nicio
idee.” Te gră - bești. În primul râ nd, aliniază toate corpurile. Mai
târziu, în aceas- tă carte vom învă ța cum să dezvoltă m
Mașină ria de Idei pentru ca tu să poți începe să vii cu aceste
idei. Dar ai încredere că , după ce va fi clă dită temelia, va urma și
restul.
Ş i în cele din urmă , un tu fericit va reprezenta cea mai mare
contribuție pe care o poți avea la o societate fericită .
 8 ALEgE-TE pE TINE

PUR ŞI SIMPLU FĂ-O!

Am chemat un instalator. Să îl numim Mike X. La fel ca

Malcolm X, dar cu „Mike”. „Chiar este așa de grozav să fii insta-
lator?” A tă cut preț de o secundă și, după aceea, a zis cu o voce
ră gușită „Pardon?”
„Îmi cer scuze”, i-am zis eu, „nu am vrut să trâ ntesc așa, pur
și simplu, o întrebare. Scriu un articol. Oamenii spun întruna că
instalatorii fac o gră madă de bani și își fac singuri programul
etc. Este chiar atâ t de grozav? Aș vrea să aflu.”
„Hehe. Spune-i asta instalatorului care primește un telefon
la trei dimineața de la vreun avocat, deoarece toaleta din
camera sa de oaspeți nu funcționează , și acum trebuie să se
trezească și să meargă să curețe instalația cuiva care nu poate
să își facă nevoile fă ră ca dușul lui să se umple cu apă cu rahat.”
„La ce te referi? Cum se întâ mplă asta?”
„Nu încap prea multe lucruri prin țevi. Iar unele lucruri nu
trebuie să ajungă prin acestea. Oamenii cred că pot să repare
sin- guri, dar nu poți folosi prea multă soluție de desfundat dacă
ai șaptezeci de prezervative care ți-au înfundat instalația.”
„Sfinte Sisoie, oamenii chiar fac atâ t de mult sex?”
„Hehe, eu vorbesc doar din experiență .”
„Deci, trebuie să mă duc și să scot chestiile care nu ar fi tre-
buit să ajungă niciodată acolo, dar care s-au strâ ns de-a lungul
anilor. Ş i după aceea, câ nd se formează un dop pe țeavă , trebuie
să cureți tot ceea ce s-a strâ ns în spatele lui. Dacă se strâ nge
prea mult în spate, va sfâ rși prin a fisura țevile și va ajunge în
alte pă r- ți ale casei, unde nu ar avea ce să caute. Sau se scurge
pe covorul din sufrageria vecinului de jos sau cine știe.”
8 ALEgE-TE pE TINE

„Așa că trebuie să mă tâ ră sc acolo și să cură ț prezervativele,

multe prezervative, sâ nge, pă r, tampoane și, după aceea, rahat.
Mult rahat. Am bă gat mâ na în atâ t de mult rahat încâ t e ca și
cum aș fi șters o mie de funduri în afară de al meu.”
„Dar câ știgi bine? Ești propriul tă u stă pâ n?”
Mike a fă cut o pauză .
„Cred că se poate spune și așa. Uneori, pot pleca la
jumă tatea zilei. Zilele trecute am fost să vă d antrenamentul
copilului meu în Liga de Juniori.”
„Ești fericit?”
„Nu este chiar atâ t de ră u pe câ t las eu să se înțeleagă .
Fiecare situație este o problemă diferită și mie îmi place să
rezolv pro- bleme. Mă face să mă simt ca un detectiv. Ş i mă
pricep foarte bine. Dar să -ți spun ceva. Nimeni nu se trezește
dimineața și spu- ne: ‹‹Abia aștept să cură ț niște rahat astă zi.››
Nu i-am auzit nicio- dată pe prietenii mei instalatori spunâ nd
asta. Dar înveți că trebuie să -ți faci meseria și încerci să te
asiguri că ești fericit în alte aspecte ale vieții tale, astfel încâ t
slujba să nu te deprime.”
Echilibru interior. Să nă tate interioară .

Sunt să tul de cei care spun că antreprenorilor le este greu.

Ş i că tot a venit vorba, asta mă include și pe mine. Am scris-o de
multe ori. Sunt să tul să o tot fac. Iată ce nu am vrut să fac
vreoda- tă în viață :
- să fiu instalator
- să lucrez într-un birou cubic (deși am fă cut-o mulți ani)
- să fiu angajat temporar (deși am fost)
JAMEs 8
ÎMI PLACE:
SǍ ÎMI FAC SINGUR PROGRAMUL. Există mitul că antrepre-
norii muncesc două zeci și patru de ore pe zi. Asta este o minciu-
nă . Majoritatea oamenilor, fie că sunt antreprenori sau nu,
pierd vremea. După ce am fondat câ teva afaceri, vă pot spune
urmă to- rul lucru: nu am câ știgat niciodată vreun sfanț din
că lă torii. Ş i totuși, am că lă torit pe majoritatea continentelor, cu
afaceri, pe tot cuprinsul ță rii de multe ori, am avut întâ lniri
peste tot. Niciun ban de pe urma vreuneia dintre ele.
La un moment dat, am agă țat o hartă pe peretele nostru și
am marcat cu bolduri toate locurile unde prima mea companie
avea „sucursale” și clienți. Mergeam cu un potențial cumpă ră tor
prin încă pere și i-am ară tat harta. A stat acolo puțin, uitâ ndu-se
la ea. Avea șaizeci și cinci de ani și își conducea propria afacere
de aproape patruzeci de ani. A zis: „Eu cred că , de regulă , există
suficiente afaceri pentru a mă îmbogă ți chiar aici.” Ne aflam în
centrul New York-ului, cel mai bogat oraș din lume. De ce
dracu’ a trebuit să merg la Paris, unde este aproape imposibil să
înfiin- țezi o afacere, să gă sești clienți? M-a fă cut de cacao și
avea drep- tate. Ş i, după aceea, mi-a cumpă rat compania. Slavă
cerului!
Acum am deprins „Puterea lui Nu”. Dacă cineva îmi cere să
merg undeva, să merg la o întâ lnire, să beau o cafea cu cineva,
să preiau un apel etc., primul meu impuls este acela de a spune
nu. Se creează mult mai multă valoare atunci câ nd fac lucrurile
care îmi plac, atunci câ nd lucrez la propria mea creativitate și
conti- nui să clă desc temelia pentru să nă tatea mea. Goana prin
lume, încercâ nd să prind fiecare mică afacere, va genera doar
să ră cie financiară și spirituală . Este mult mai bine să lucrezi
mai inteli- gent, nu mai intens.
SǍ AJUT OAMENII. Iată care sunt oamenii pe care îi poți
ajuta atunci câ nd ești antreprenor:
a. Angajații tă i. Eu am întotdeauna o filosofie, și anume că
îmi doresc ca angajații mei să sune acasă la sfâ rșitul unei zile
grele
8 ALEgE-TE pE TINE

de muncă și să spună : „Mami, am cea mai bună slujbă de pe pla-

netă . Şeful meu este grozav și mă pot vedea pe mine însumi
peste zece ani de acum, conducâ ndu-mi propria afacere. Învă ț
atâ t de multe.” Ş i știți ceva? Majoritatea foștilor mei angajați își
gestio- nează afacerile astă zi, la râ ndul lor, propriile afaceri.
b. Clienții tă i. Vrei ca ei să arate bine în fața șefilor lor. Cum
reușești asta? Simplu:
i. Faci ceea ce îți spun.
ii. O faci la timp.
iii. Faci ceva micuț în plus, pentru a-i surprinde.
iv. Le oferi idei referitoare la felul în care slujbele lor pot fi
încă și mai bune. Nu uita regula de vâ nză ri nr.1: Cei mai buni
vii- tori clienți sunt clienții tă i actuali.
v. Le faci viețile mai bune. Ascultă -i. Mergi la evenimentele
lor caritabile. Fă -le cunoștință cu potențiali soți/soții. Vorbește-
le despre slujbe noi deoarece tu vei avea o imagine de
ansamblu a întregului peisaj de pe piața muncii din sectorul lor.
Aceștia nu sunt doar clienții tă i de luna aceasta: aceștia sunt
clienții tă i pe viață . Tu te afli pe această planetă pentru a-i ajuta
și pentru a le face viața mai bună . Eu am avut clienți care mi-au
ră mas ală turi de la o afacere la alta, chiar și în sectoare foarte
diferite. Nu vei pierde niciodată contactul cu viețile pe care le
salvezi.
SǍ AM DE A FACE DOAR CU CLIENȚ I CARE ÎMI PLAC. Este
oribil să ai de a face cu clienți pe care nu îi suferi. Este cam ca si-
tuația instalatorului care se trezește la trei dimineața pentru a
curăța rahatul din canalizarea avocatului care aruncă
prezervative în toaletă . A trebuit să fac asta. Am avut clienți care
m-au sunat la trei dimineața cerâ ndu-mi sfaturi de carieră . Am
avut clienți care m-au întrebat la propriu „Mă placi?” Am avut
(îi numă r acum în minte) cel puțin șapte clienți care m-au sunat
ca să -mi ceară șpa- gă în cazul în care vreau să facem mai multe
afaceri. Dacă am plă tit? Desigur că am plă tit! Aveam angajați de
hră nit.
JAMEs 9
Pentru un timp am avut o politică de tipul la trei abateri ai
zburat. Dacă un client îmi irosea timpul în trei afaceri în care nu
câ știgam bani, îl lă sam baltă . Dar am încă lcat regula aceea de
prea multe ori. Acum am, în esență , o politică de tipul la prima
abatere ai zburat. Câ nd privesc la modalită țile în care am fost
jefuit de potențialii clienți (muncind pentru speculanți, finali-
zâ nd o afacere atunci câ nd semnele de întrebare zburau peste
tot, dar eu eram copleșit de partea întunecată a Forței sau orice
m-ar fi fă cut să -mi iau la revedere de la banii mei etc.), mă simt
realmente stâ njenit. Câ nd mă gâ ndesc că am plă tit o cină
grozavă cu fripturi pentru șase persoane ca să pot asculta o
propunere referitoare la o mașină a timpului și un dispozitiv
care creează gă uri negre. Mai am puțin și mă dau pe mine
însumi în judecată imediat.
SǍ FIU ARTISTIC. Faptul că ești un antreprenor înseamnă
că tu vei crea ceva într-un fel pe care clientul nu îl poate gă si
nică - ieri altundeva. Creația este artă . Reprezintă felul în care
ideile se ciocnesc în mintea ta și apoi felul în care materialele se
ciocnesc pentru a-ți transforma ideile în realitate. După aceea,
este felul în care oamenii interacționează pentru a-ți aduce
creația la viață , în lumea reală , cu utilizatori reali. După aceea,
este felul în care este creată atâ t de multă valoare încâ t oamenii
sunt dispuși să cheltu- iască bani pentru ea. Cum poți crea acea
valoare? Dacă poți ignora grijile mă runte. Dacă primul lucru pe
care îl faci dimineața este să privești pe fereastră și să gă sești
frumusețea în tă cere. Tă ce- rea este singurul loc din care vor
veni ideile tale creative.
SĂ FAC O GRĂ MADĂ DE BANI. O gră madă de bani. Să fim
se- rioși. Acesta este principalul motiv pentru care să fii un
antre- prenor. „Dar economia?”, ar putea spune cineva. Sunt
mai mulți bani ca niciodată prin preajmă . Ş i o gră madă de bani
sunt îngro- pați și ascunși de tine. Este momentul să faci un
efort și să pui mâ na pe ei. Piața de capital are o capitalizare de
câ teva mii de
 9 ALEgE-TE pE TINE

miliarde de dolari. În fondurile de private equity* există alte

două mii de miliarde de dolari. Alte cincizeci de mii de miliarde
există în tranzacțiile din economia globală în fiecare an. Dacă
vei câ ști- ga bani, cineva îți va cumpă ra compania. Sau, chiar
mai bine de atâ t, vei câ știga atâ t de mulți bani atâ t de repede,
încâ t nu vei avea timp să -ți vinzi compania.
Mda, e greu. E stresant. Angajații tă i vor face sex unii cu alții
și apoi vor plâ nge. Lumea te va vorbi pe la spate. Ț i se va face
dor de statul de plată . Clienții tă i te vor pă ră si. Investitorii tă i te
vor detesta din câ nd în câ nd. Cheia este ca temelia să fie tot
timpul clă dită ; corpurile tale, fizic, emoțional, mental și
spiritual trebuie să fie să nă toase și în armonie unul cu altul.
Aceasta va furniza temelia din care vor fi generate ideile tale,
soluțiile și oportunită - țile vor apă rea aproape ca prin farmec în
fața problemelor cu care se confruntă inevitabil toți
antreprenorii, iar toți cei din ju- rul tă u vor remarca beneficiile.
SĂ AM DE-A FACE DOAR CU COLEGI PE CARE ÎI PLAC. Ş tiți
testul acela: angajează doar pe cineva lâ ngă care ai putea să stai
în timpul unei că lă torii cu avionul prin țară .
Deci, este de preferat să fii cel care angajează decâ t cel care
încearcă să se angajeze. Atunci câ nd încerci să te angajezi, tu
porți masca prin care spui: „Eu sunt tipul lâ ngă care ai vrea să
stai atunci câ nd zbori prin țară .” Mie nu îmi place să port mă ști.
Ş i nu-mi place nici ca oamenii din jurul meu să poarte mă ști.
Este foarte dificil să vezi prin toate costumațiile. Oamenii nici
mă car nu-și dau seama că le poartă ; ei își tră iesc o mare parte
din viață susținâ nd că sunt altcineva, cineva care este plă cut, în
loc să fie cine sunt cu adevă rat.
SĂ DESCOPĂ R IDEI. Atunci câ nd lucrezi într-o singură
slujbă , vei descoperi doar idei specifice acelei slujbe. Asta este
în regulă . Nu e nimic greșit aici. Nu critic faptul că lucrezi
pentru o compa-

* Capitalul acționarilor în activele unei societă ți, după deducerea tuturor da-
toriilor acesteia. (n.red.)
JAMEs 9
nie mare (deși voi face și asta. Stai pe recepție.) Dar atunci câ nd
ai propria ta companie, nu se mai oprește deloc.
Dacă ai o companie de produs, descoperi caracteristici
adițio- nale pe care să le adaugi produsului tă u. În fiecare zi.
După aceea, scrii specificațiile. Numești pe cineva care să se
ocupe de ele. Sta- bilești un grafic și verifici în fiecare zi pâ nă
este gata. După aceea îl pui la vâ nzare. Vezi cum îl folosesc
oamenii, îl reglezi fin. Creezi un grup de fani în jurul acestuia.
Te simți foarte bine atunci câ nd vezi pe cineva folosind ceva
fă cut de tine.
Dacă ai o companie de servicii, descoperi mai multe servicii.
De exemplu, dacă ajuți companiile să posteze pe Facebook, cum
ar fi să ajuți companiile să -și creeze o listă de e-mailuri din râ n-
dul milioanelor de fani pe care îi au pe Facebook?
Indiferent ce se întâ mplă , vei descoperi în fiecare zi idei
pen- tru a-ți transforma afacerea. Atunci câ nd gestionam
Stockpickr. com, voiam să creez un fond care să investească în
ideile de top ale investitorilor de top. Atunci câ nd conduceam o
companie de servicii web, am fost câ t pe ce să intru în domeniul
caselor de discuri rap, în domeniul filmelor, al ceaiului (!), al
datelor în aproximativ zece domenii diferite. În retrospectivă ,
unele dintre ideile noastre erau grozave, iar noi aveam
software-ul pentru a le executa. Aș vrea să fi avut atunci simțul
afacerilor necesar pen- tru a urmă ri realmente unele dintre
acele idei. Dar nu am avut. Dacă o idee nu-mi aducea bani în
fiecare lună , zbura. Nu am strâ ns niciodată niciun ban pentru
afacerea aceea.
Pentru urmă toarea mea afacere am strâ ns 30 de milioane
de dolari din start și în cele din urmă am adunat 100 de
milioane de dolari. Ce s-a întâ mplat? Ei bine, a fost o idee
proastă .
SĂ NU FIU LA CHEREMUL UNUI SINGUR DECIDENT (mai
exact, dacă ai un șef. Sau dacă ai un singur client mare, care
devi- ne, atunci, practic șeful tă u).
Detest să cerșesc. Detest să mă uit la cineva și să -mi spun în
 9 ALEgE-TE pE TINE
sinea mea: „Numai să spună da, și întreaga mea viață va fi mai
JAMEs 9
bună ”. Detest să fiu amabil cu cineva doar pentru ca acesta să
mă placă și să -mi spună „da” mie și orică rei oferte pe care i-o
fac. Pun pariu că există unele prostituate că rora le place munca
lor. Dar eu nu sunt una dintre ele. Urăsc să fac sex cu persoane
pe care nu le iubesc. Ş i asta se întâ mplă câ nd un singur decident
deține controlul viitorului tă u financiar în orice moment.
SĂ FIU ALĂ TURI DE OAMENI CARE GÂ NDESC LA FEL. În ori-
ce afacere, mi-a fă cut plă cere să -mi cunosc competiția.
Realitatea este că nu există așa ceva, competiția. Lumea este
suficient de mare pentru doi oameni în același loc. Dacă nu este,
atunci te gă sești în afacerea greșită . Sectorul tă u ar trebui să fie
suficient de mare pentru o sută de competitori. Acestea sunt
vești groza- ve. Înseamnă că probabil urmează să faci bani.
În fiecare afacere în care am fost implicat, am depus
eforturi pentru a-mi întâ lni competitorii la micul dejun.
Întotdeauna în- vă ț atâ t de multe: cum au început (povestea
„originii lor secrete” pe care fiecare supererou și antreprenor o
are), cum depă șesc anumite obstacole, cum se descurcă cu
clienții dificili, ce clienți pot să -mi recomande (!), dacă vor să
vâ ndă afacerea, câ t de mult cred ei că valorează , cum atrag
clienții, și tot așa. Chiar dacă acum nu mă ocup de o afacere
anume, îmi place să întâ lnesc bloggeri de succes, autori și așa-
zișii îngeri investitori. Învă ț de la toți și îmi fac prieteni buni.
Acesta este felul în care îți faci „tribul”. Par- țial, tribul tă u este
definit de tine (tu îi cauți), dar te definește și el la râ ndul să u
(ești în tribul antreprenorilor sau în tribul oame- nilor din
cubicule).
SĂ FIU EXPERT. Câ nd demarezi o afacere și ai un serviciu
sau un produs care este suficient de bun pentru ca oamenii să -l
utili- zeze înaintea altor produse și servicii similare, atunci, tu
ești în acest moment un expert în domeniul tă u. Chiar dacă ești
nou în domeniu, ești un expert. Îmi place senzația aceea. Îmi
place să țin conferințe. Îmi place să scriu despre domeniile care
mă fascinea- ză . Îmi place să demarez afaceri sau să fiu implicat
în sectoare de
 9 ALEgE-TE pE TINE

activitate care mă fascinează . Uneori, nu ar trebui să fii un

expert și, cu toate acestea, ești.
Câ nd am început 140love.com, un serviciu de matrimoniale
pentru cei de pe Twitter, site-ul meu a eșuat lamentabil. Am
fost chiar invitat să țin o prelegere la o conferință despre
Twitter. Ti- tlul prelegerii a fost „Twitter și Dragoste”. Treceam
printr-un di- vorț și mă pă ră siseră patru sau cinci iubite la râ nd.
Acum trebuia să susțin o prelegere despre dragoste. Ironia este
atâ t de consis- tentă , încâ t aș putea să o întind pe o felie de
pâ ine dacă pâ inea n-ar avea un conținut atâ t de mare de
carbohidrați.
Oricum, afacerea aceea a murit repede. Şi eu nu m-am
prezen- tat pentru a susține prelegerea în ziua conferinței. Au
trebuit să gă sească un înlocuitor de ultim moment. Îmi pare ră u,
Jeff Pulver. Nu m-a mai invitat să vorbesc la vreo altă
conferință .
UN ULTIM LUCRU. Am discutat motivele pentru care se pro-
duce această schimbare majoră de paradigmă . Nu este vorba că
sistemul vrea să te elimine. Sau că sistemul face implozie. Asta
nu este o teorie a conspirației despre guvern, capitalism sau
acei
„1%.” Aceasta este de fapt o oportunitate grozavă pentru
oamenii care pot naviga prin valurile puternice pe care istoria
le aruncă pe ță rmul nostru.
Indiferent de asta, tu trebuie să te schimbi pentru
schimbă ri- le care se vor produce. Am acoperit câ teva dintre
aceste motive în capitolele anterioare, dar le voi relua pe toate,
astfel încâ t tu să nu poți gă si o scuză pentru faptul că nu ți le
amintești.
1) Clasa de mijloc a murit. Am expus anterior toate statis-
ticile și anecdotele. Din nou, nu spun asta ca pe un lucru
care să te sperie. Ş i poate că o spun pe un ton puțin prea
aspru. Dar la actuala rată a veniturilor și cu exodul
capitalului din Statele Unite, tu trebuie să iei asta în calcul
atunci câ nd iei decizii majore de viață . Nu este ca și cum ai
JAMEs 9
putea să alegi să nu se întâ mple. Nu este o alegere. Se
întâ mplă . De fapt, s-a întâ mplat deja și noi suntem cu toții
Morții Vii.
 9 ALEgE-TE pE TINE

2) Tu ai fost înlocuit. Tehnologia, externalizarea*, un sector

de recrutare de personal temporar aflat în creștere, și bene-
ficiile productivită ții au înlocuit laolaltă clasa de mijloc.
Clasa care muncește. Majoritatea slujbelor care existau cu
două zeci de ani în urmă nu mai sunt necesare acum. Poate
că nu a fost niciodată nevoie de ele. Primul deceniu al
acestui secol s-a scurs în timp ce directorii executivi
plâ ngeau, cu trabucul în gură , în cluburile lor din Park
Avenue: „Cum vom reuși să concediem tot balastul acesta?”
Anul 2008 le-a oferit în cele din urmă șansa. „Economia a
fost de vină !” au spus ei. Ț ara a ieșit din recesiune din 2009.
Acum patru ani. Dar locurile de muncă nu s-au întors. Toată
lumea este concediată . Cu toții sunt acum hâ rtie igienică .
Trag apa.

3) Corporaţiile nu te plac. Asta nu este o surpriză pentru

capitaliști, antreprenori sau chiar artiști. Ideea generală din
spatele unei corporații este aceea de a construi o structură
legală , care profită de pe urma mâ inii de lucru ieftine. Mâ na
de lucru ieftină creează ceva pentru tine, pentru mai puțin
decâ t prețul cu care vinzi tu. Nu neg că asta este incorect.
Asta este. În cazul în care ești exploatat, trebuie să te asiguri
că știi cum să exploatezi la râ ndul tă u. Utilizezi slujba
corporatistă ca pe un popas pe drumul spre să nă tate, pe
drumul spre a te lă muri cum să inovezi și cum să profiți de
legendara plasă de siguranță , pentru a avansa spre lucruri
mai mari și mai bune.

4) Banii nu înseamnă fericire. O întrebare obișnuită în

tim- pul sesiunilor de întrebări și răspunsuri de pe Twitter,
ridicată cel puțin o dată pe să ptă mâ nă , este: „Ar trebui să
aleg slujba care îmi place sau ar trebui să aleg slujba mai
bine plă tită ?”

* În engleză , outsourcing, această practică se referă la delegarea unor sarcini

productive, obiective, secțiuni de afaceri nestrategice că tre segmentele organiza-
ționale ale unor entită ți externe, capabile să ofere un raport preț-calitate mai
bun sau să producă mai bine în domenii specializate. (n.red.)
JAMEs 9
Lă sâ nd la o parte întrebarea dar ar trebui, de fapt, să mă an-
gajez?, să vorbim o clipă despre bani. În primul râ nd, știința:
studiile demonstrează că , după un anumit nivel, o creștere
de salariu generează o creștere marginală sau nulă a
fericirii. De ce se întâmplă asta? Din cauza acestui fapt
elementar: oamenii cheltuiesc ceea ce câ știgă . Dacă îți crește
salariul cu 5 000 de dolari, cheltuiești 2 000 de dolari în
plus pentru dotă ri ale mașinii tale, ai o aventură , îți cumperi
un calculator nou, o canapea mai bună , un televizor mai
mare și apoi te întrebi, unde s-au dus toți banii? Chiar dacă
nu aveai nevoie de nimic din cele de mai sus, acum mai ai
nevoie de ceva: o altă creștere salarială , așa că mergi înapoi
în cazinoul corporatist pentru încă o încercare la ruleta
salariului. Nu am vă zut vreodată pe cineva economisindu-și
creșterea salarială .
Cu alte cuvinte, nu sta la serviciu pentru creșteri salariale si-
gure de-a lungul timpului. Acestea nu îți vor aduce niciodată
ceea ce vrei – libertatea față de grijile financiare. Doar
timpul liber, imaginația, creativitatea și capacitatea de a
dispă rea te vor ajuta să oferi acea valoare pe care nu a mai
oferit-o ni- meni, niciodată , în istoria omenirii.
Apropo, aceasta nu este doar o pă rere. Ne putem uita la o
profesie simplă : dreptul. Avocații sunt clasați pe locul întâ i
ca salariu mediu. De asemenea, ei sunt clasați drept profesia
de pe locul întâ i după procentajul persoanelor care suferă
de depresie clinică în profesia respectivă .
Desigur, banii îți pot rezolva multe din problemele
temporale și din grijile lumii materiale. Dar au tendința de a
amplifica și marile probleme interne, tră să turile negative.

5) Enumeră chiar acum câţi oameni pot lua o decizie

majoră care îţi poate ruina viaţa. Discut acest aspect în
„Ş i apoi toți au râ s”. Îl reiau pentru ca tu să nu îl poți evita:
câ ți oameni trebuie să lingușești pentru a-ți atinge
obiectivele profesionale? Unul? Doi? Aici, ideea este aceea
de a nu lingu- și pe nimeni. Să știi că există cel puțin
9 ALEgE-TE pE TINE
două zeci de persoane
JAMEs 1
care te pot ajuta în mod independent să obții succesul de
care ai nevoie.
Această listă de două zeci de persoane o creezi prin rețeta
cla- sică – îi ajuți. Singurul mod prin care poți crea valoare
pentru tine însuți este acela de a crea valoare pentru ceilalți.
Exercițiu: gâ ndește-te la două persoane din rețeaua ta, care
nu se cunosc reciproc, dar care crezi că pot aduce valoare
unul în viața celuilalt. Fă -le cunoștință . Fă asta în fiecare zi.
Devino din ce în ce mai bun la asta. Cu câ t aduci mai multă
valoare persoanelor din rețeaua ta, chiar dacă nu îți aduce
valoare ție, în mod direct (într-o manieră imediată ), cu atâ t
mai mare e valoarea rețelei tale. Ş i cu atâ t mai multă valoare
vei avea tu.

6) Slujba ta îţi satisface nevoile? Voi defini nevoile la fel

cum fac de fiecare dată , prin cei patru piloni ai Practicii Zil-
nice. Nevoile tale fizice, nevoile tale emoționale, nevoile tale
mentale și nevoile tale spirituale sunt satisfă cute?
Singura dată câ nd am avut o slujbă care reușea toate aces-
tea, nu aveam prea mult de lucru și aveam timp suplimentar
pentru a scrie, sau a demara o afacere, sau a mă distra, sau
pentru a petrece timp cu prietenii. Ocaziile câ nd nu am avut
sunt cele în care am muncit prea mult, am avut de-a face cu
oameni pe care nu îi plă ceam, creativitatea mi-a fost
zdrobită în repetate râ nduri și așa mai departe. Câ nd te
gă sești în ace- le situații, trebuie să -ți plă nuiești strategia de
ieșire.

Mâ inile tale nu sunt fă cute pentru a tasta memo-uri. Sau

pen- tru a alimenta faxul cu hâ rtie. Sau pentru a ține
telefonul în mâ nă câ t vorbești cu oameni pe care nu îi placi.
Peste o sută de ani, mâ inile tale vor putrezi ca pulberea în
mormâ ntul tă u. Acum, trebuie să -ți folosești într-un mod
minunat mâ inile. Să rută -ți mâ inile pentru ca ele să poată
face minuni.
Cineva poate susține că nu toată lumea este îndreptă țită să
pretindă satisfacerea tuturor acestor nevoi la serviciu. Asta
 1 ALEgE-TE pE TINE

este adevă rat. Dar din moment ce știm deja că salariul de la

un loc de muncă nu te va face fericit, îți poți modifica ușor
stilul de viață și de muncă cel puțin pentru a-ți satisface mai
multe dintre nevoile tale. Ş i cu câ t sunt mai satisfă cute
aceste nevoi, cu atâ t mai mult vei crea condițiile pentru ca
adevă rata abundență să ajungă în viața ta.
Viața ta este o casă . Abundența reprezintă acoperișul. Dar
fundațiile și canalizarea trebuie să fie acolo dinainte sau
aco- perișul se va pră buși, iar casa nu va putea fi locuită . Tu
vei crea temelia prin respectarea Practicii Zilnice. Nu vă
spun asta pentru că aș vrea să vă conving de ceva, ci pentru
că în cazul meu a funcționat de fiecare dată câ nd acoperișul
s-a dă - râ mat. Casa mea a fost bombardată , a fost rece și
vâ nturi tă - ioase mi-au înghețat terminațiile nervoase, dar
eu am reușit să reconstruiesc. În felul acesta am reușit.

7) Planul tău de pensie este de rahat. Nu-mi pasă câ t de

mult ai pus deoparte în contul tă u 401 (k)*. S-a terminat. Tot
mitul economisirii s-a terminat. Inflația va consuma cea mai
mare parte a contului tă u 401(k). Ş i pentru a putea încasa
ba- nii din planul de pensie, trebuie să tră iești foarte multă
vre- me fă câ nd lucruri care nu-ți plac. Ş i brusc ai împlinit
optzeci de ani și ai un stil de viață să ră că cios, într-o peșteră ,
și abia te poți încă lzi pe timpul nopții.
Singurul plan adevă rat de pensie este de A te alege pe Tine
Însuți. Să începi o afacere sau o platformă sau un stil de
viață în care să poți pune deoparte sume mari de bani.
Unii oameni vor spune „Ei bine, eu pur și simplu nu sunt un
antreprenor.”
Asta nu este adevă rat. Toți sunt antreprenori. Singurele
apti- tudini de care ai nevoie pentru a fi antreprenor sunt
capaci- tatea de a da greș, de a avea idei, de a convinge cu
acele idei, de a presta pornind de la ele și de a fi perseverent
astfel încâ t
* Un plan de economii pentru pensie din SUA. 401(k) este cunoscut drept „pla-
nul de contribuție definită și calificată “. (n.red.)
JAMEs 1
să înveți și să mergi mai departe că tre urmă toarea aventură
chiar și atunci câ nd dai greș.
Fii un antreprenor la serviciu. Un „angajantreprenor”. Preia
con- trolul pentru a decide că rui superior să îi raportezi, a
ceea ce faci, a ceea ce creezi. Sau începe o afacere pe lâ ngă
serviciu. Furnizează puțină valoare – orice valoare – cuiva,
oricui, și privește cum acea valoare creează o carieră .
Care ar fi cealaltă opțiune? Să ră mâ i într-o slujbă în care
șeful tă u încearcă să -ți blocheze dezvoltarea, te va înlocui în
cele din urmă , te va plă ti doar câ t să supraviețuiești, va
pendula între complimente și insulte pentru ca tu să stai ca
un pește care a mușcat momeala, în timp ce el te mulinează .
Asta este cea mai bună opțiune alternativă ? Tu și cu mine
avem ace- leași două zeci și patru de ore în fiecare zi. Așa ai
de gâ nd să ți le petreci pe ale tale?

8) Scuzele. „Sunt prea bă trâ n.” „Nu sunt creativ.” „Am nevo-
ie de asigură rile sociale.” „Trebuie să -mi cresc copiii.” Eram
odată la o petrecere. O femeie uluitor de frumoasă a venit la
mine și a zis: „James, ce mai faci?”
CE? Cine ești tu?
Eu am spus. „Bună ! Sunt ok.” Dar nu aveam nici cea mai
vagă idee cu cine vorbesc. De ce ar vorbi această femeie cu
mine? Eu eram prea urâ t. Mi-au trebuit câ teva minute de
conversa- ție falsă pentru a-mi da seama cine este.
Se pare că era femeia aceea prost îmbră cată , care fusese
con- cediată cu șase luni în urmă din firma unde lucram.
Plâ nsese în timp ce-și strâ ngea lucrurile din biroul să u
cubic, atunci câ nd a fost concediată . Nu era în formă , ară ta
cu treizeci de ani mai bă trâ nă decâ t era, iar viața ei mergea
din ră u în mai ră u. Pâ nă câ nd… și-a dat seama că a scă pat
din gră dina zoo- logică . În filmul lui George Lucas THX-1138
(personajul prin- cipal se numea „THX-1138”), alegerile
tuturor sunt abolite și locuiesc cu toții în subteran deoarece
suprafața este „radio-
1 ALEgE-TE pE TINE

activă ”. În cele din urmă , THX hotă ră ște că este mai bine să
moară la suprafață decâ t să sufere pentru totdeauna în sub-
teran, unde nu îi era permis să iubească .
El nu era liber.
Își croiește drum spre suprafață , eludâ nd toți gardienii și
po- liția. Ş i câ nd ajunge acolo, este însorit, toți cei de la
suprafa- ță sunt frumoși și îl așteaptă pe el, cu brațele
deschise și cu să rută ri. Scuza „Dar acolo e radioactiv!” exista
doar ca să -l oprească . [Apropo, am pomenit și înainte
oamenilor de acest exemplu și ei mi-au ră spuns de obicei:
„Pă i, asta nu apare în film.” Așa este, aveți dreptate. Citiți
cartea!]
„Ț ie îți vine ușor să vorbești”, îmi spun oamenii. „Unii din-
tre noi TREBUIE să facă asta!” Femeia care acum era
frumoasă trebuia și ea să facă asta. „Cu ce te ocupi acum?”
am întrebat-o.
„Pă i, știi,” a zis ea. „Consultanță ”.
Dar unii oameni spun: „Nu mă pot duce, pur și simplu, acolo
și să ofer consultanță . De fapt, ce Dumnezeu înseamnă
asta?” La care le ră spund: „Ok, sunt de acord cu tine.” Cine
sunt eu să -i contrazic? Dacă cineva insistă că trebuie să stea
în în- chisoare, chiar dacă ușa este descuiată , eu nu am de
gâ nd să comentez. Ei sunt liberi să stea în închisoare.

9) Este în regulă să faci paşi mici. „Nu-mi pot da pur și

simplu DEMISIA!” spun oamenii. „Am facturi de plă tit.” Înțe-
leg. Nimeni nu spune să demisionezi azi. Înainte ca un om să
alerge la un maraton, trebuie să învețe să se tâ rască , apoi să
facă pași mă runți, după aceea să meargă , apoi să alerge.
După aceea să facă sport în fiecare zi și să ră mâ nă să nă tos.
După aceea să alerge într-un maraton. La naiba, despre ce
vorbesc eu aici? Eu nu pot să alerg mai mult de trei
kilometri fă ră să mă pră bușesc, agonizâ nd. Eu sunt un
incapabil.
Fă lista chiar acum. Fiecare vis. Vreau să fiu un autor bine
vâ ndut. Vreau să -mi reduc nevoile materiale. Vreau să mă
JAMEs 1
eli- berez de multe dintre grijile în fața că rora am cedat pe
par-
1 ALEgE-TE pE TINE

cursul vieții. Vreau să fiu să nă tos. Vreau să -i ajut pe toți cei

din preajma mea sau pe cei care intră în viața mea. Vreau ca
tot ceea ce fac să fie o sursă de ajutor pentru oameni. Vreau
să fiu doar în preajma oamenilor pe care îi iubesc, a
oamenilor care mă iubesc. Vreau să am timp pentru mine
însumi.
ACESTEA NU SUNT OBIECTIVE. Acestea sunt teme. Ce
trebuie să fac în fiecare zi pentru a exersa aceste teme?
Totul începe în momentul în care mă trezesc. „Pe cine pot
ajuta azi?” în- treb întunericul, atunci câ nd deschid ochii.
„Pe cine ai vrea să ajut azi?” Sunt un agent secret și îmi
aștept misiunea. Pregă tit de recepție. În felul acesta faci pași
mă runți. În felul acesta ajungi să alergi în cele din urmă spre
libertate.

10) Abundenţa nu va veni niciodată din slujba ta. Doar

ieșirea din închisoarea care ți-a fost impusă de fabrica ta îți
va permite să obții abundența. Nu o poți vedea acum. E greu
să vezi gră dinile atunci câ nd ești încuiat într-o închisoare.
Abundența apare doar atunci câ nd avansezi cu temele tale.
Atunci câ nd îmbună tă țești cu adevă rat viețile celor din jurul
tă u.
Atunci când te trezești în fiecare zi cu acel motiv al
îmbunătăți- rii. Îmbună tă țește-ți familia, prietenii, colegii,
clienții, poten- țialii clienți, cititorii, oamenii pe care nici
mă car nu îi cunoști încă , dar pe care ți-ar plă cea să -i cunoști.
Devino un far al îmbună tă țirii și apoi, câ nd noaptea este
cenușie, toate vasele vor înainta spre tine, aducâ nd cu ele
numeroasele lor bogă ții.

Acest capitol nu este un semnal de alarmă . Nu este un

capitol alarmist, de tipul „pregă tește-te să ajungi să rac”. Nu este
nici mă - car un strigă t de luptă pentru mă reția și plenitudinea
antrepre- noriatului. Este realitatea.
SĂ VORBIM CONCRET: CE AR TREBUI SĂ FAC?

Probabil că te întrebi: ei bine, dacă -mi dau demisia, ce ar

tre- bui să fac?
Am început să întreb oameni care au fă cut-o. Ei ce au fă cut?
Cum renunță la slujbele lor și, practic, fac un million de dolari?
Nu toată lumea este Mark Zuckerberg sau Larry Paige. Nu toată
lumea va renunța la facultate și va crea un iPhone, o mașină a
tim- pului sau o toaletă care se redimensionează singură ,
automat, în funcție de persoana care stă pe ea (deși asta ar fi
destul de tare).
Unor oameni pur și simplu le-ar plă cea să -și dea demisia
din actualele slujbe de rahat și să tră iască bine. Unor oameni
pur și simplu le-ar plă cea să -și dea demisia și să facă un million
de do- lari. În filmul acela despre Facebook* (îl știi, cu Justin
Timberlake), JT spune: „Un milion nu e tare. UN MILIARD e
tare.”
Ei bine, de fapt JT, un milion este de regulă destul de tare.
Nu toți or să fie mari șmecheri finanțați printr-un fond cu
capital de risc** de 100 de milioane de dolari. Uneori este plă cut
să câ știgi un milion de dolari, să fii propriul tă u șef și să utilizezi
acel suc- ces financiar pentru a te catapulta spre libertate.
L-am sunat pe Bryan Johnson, care a întemeiat o companie
numită Braintree. Este posibil să nu fi auzit vreodată de
Braintree, dar ai auzit de clienții lor. Ei furnizează servicii de
tranzacționare și plăți prin carduri de credit pentru companii ca
OpenTable, Uber, Airbnb etc.
Nu vorbisem niciodată cu Bryan înainte. Nu sunt investitor
la Braintree. Din câ te știu, nu sunt nici mă car un investitor (din
pă -
* The Social Network (Reţeaua de socializare), apă rut în 2010, film despre fon-
darea site-ului Facebook și despre procesele care i s-au intentat ulterior. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE
** În engleză , VC (Venture Capital), bani oferiți companiilor aflate la început, cu
risc ridicat și potențial de dezvoltare. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

cate) la vreunul dintre clienții Braintree. Îmi place să sun oame-

nii despre care cred că au povești interesante și să ascult ce au
de spus. Acesta este felul în care îmi dezvolt nu doar rețeaua de
con- tacte financiare, ci și de potențiali prieteni.
Ş tiam că Bryan are o poveste interesantă despre felul în
care a înființat Braintree și știam că ar fi de ajutor acelor
oameni care întreabă „Ce fac mai departe?”.
Versiunea Cliff Notes*: În 2007, Bryan era manager la Sears.
Ş i-a dat demisia și a înființat Braintree. În mai puțin de doi ani
fă cea peste un milion pe an. În cele din urmă , Braintree a
devenit și mai mare și a strâ ns 70 de milioane de dolari de la
Accel și de la alți investitori.
Dar nu asta a fost interesant pentru mine.
„Cum ai fă cut-o?” l-am întrebat eu. „Care sunt pașii?”
„Chiar îmi displă cea slujba mea”, a zis el, „și nu am crezut
ni- ciodată în ideea de a primi un salariu fix. Fusesem
reprezentant de vâ nză ri înainte, în domeniul procesă rii
cardurilor de credit, câ nd mergeam și convingeam comercianți
cum ar fi restaurante- le și retailerii** să -și îndrepte afacerea
spre compania pentru care vindeam eu. Așa că mi-am dat
seama că aș putea face asta, dar să lucrez pentru mine în loc de
altă companie.
Regula nr.1: Elimină intermediarul. În loc să revină la
compania pentru care vâ nduse, Bryan a eliminat intermediarul
și a mers direct la un procesator de carduri de credit, și-a nego-
ciat propriul acord de revâ nzare cu ei și a fă cut toate acestea
ÎNAINTE de a-și lă sa slujba de la Sears.
Mulți oameni mă întreabă : „Am o slujbă , ar trebui să strâ ng
bani din fondurile cu capital de risc deja? NU, bineînțeles că nu!

* Site care oferă mini-ghiduri de studii literare (rezumate, caracteriză ri de

personaje etc.) pentru elevi și studenți. (n.red.)
** Retailul reprezintă vâ nzarea cu amă nuntul sau în loturi mai mici a
produse- lor. Cumpă ră torul este consumator direct și nu vinde mai departe, ci
consumă el însuși ceea ce cumpă ră . (n.red.)
JAMEs 1
Înainte de asta trebuie să te zbați. Fondurile cu capital de risc
vor să sprijine pe cineva care dovedește că are zvâ c.
Regula nr.2: Alege o afacere plicticoasă. Toată lumea aș-
teaptă cu atenție „urmă torul lucru excepțional”. Urmă torul
lucru excepțional este gă sirea mineralelor pă mâ ntene rare pe
Marte. Aceea e MUNCĂ GREA. Nu o face! Bryan a ales o afacere
de care are nevoie orice comerciant din lume. El știa, de
asemenea, că aceasta era o afacere explozivă datorită exploziei
comerțului electronic. Nu trebuie să vii cu ceva nou-nouț.
Ocupă -te de ceea ce este vechi, puțin mai bine decâ t oricine
altcineva. Ş i atunci câ nd ești agil și mai micuț decâ t giganții care
sunt înghețați în birocrație, poți să oferi de obicei vâ nză ri mai
bune și servicii mai bune. Clienții se vor îndrepta că tre tine.
Dacă poți oferi și o doză mai mare de contact personal, vor veni
în fugă la tine.
Regula nr.3: Obţine un client! Aceasta este probabil cea
mai importantă regulă pentru orice antreprenor. Oamenii vor
să gă sească și să meargă pe „că rarea magică ”: să obțină bani
pentru capital de risc, să -și dea demisia, să dezvolte un produs
și apoi să aibă milioane de clienți. Nu funcționează NICIODATǍ
așa.
Bryan a gă sit zece clienți (din primii 12 pe care i-a abordat)
care urmau să își transfere lui procesarea de carduri de credit.
El și-a dat seama că trebuie să câ știge 2 100 de dolari pe lună
pen- tru a-și da demisia. Cu primii să i zece clienți câ știga 6 200
de dolari pe lună , deci avea un amortizor în cazul în care câ țiva
ar fi renunțat. Ş i-a dat demisia și, brusc, era intrat în afaceri.
Regula nr.4: Dezvoltă încrederea în timp ce dormi.
Aceas- tă regulă este de obicei „Fă bani în timp ce dormi”. Dar
Bryan fă - cea deja bani în timp ce dormea. Fă cea bani din
fiecare tranzacție cu card de credit la primii să i zece clienți.
„Nu voiam să bat stră zile în că utare de clienți,” a zis Bryan.
„Trebuia să gă sesc o cale prin care să fac afacerile online să -mi
fie clienți. Cineva a sugerat că ar trebui să țin un blog. Ş i ca să
scrii un blog bun trebuie să fii complet transparent sau nu va
1 ALEgE-TE pE TINE

merge. Așa că am început să scriu pe blog despre ceea ce se în-

tâ mpla cu adevă rat în domeniul cardurilor de credit, inclusiv
despre practicile fă ră scrupule și felul în care comercianții era
înșelați. După aceea, îmi puneam postă rile pe site-urile sociale
de top de la vremea aceea – Digg, reddit și StumbleUpon – și
une- ori postările ajungeau în topul acestor site-uri, iar site-ul
meu avea un trafic atâ t de mare încâ t pica.
Dar am devenit o sursă de încredere în materie de
procesare a cardurilor de credit. Așa că , în scurt timp, toate
aceste site-uri online care anterior întâmpinaseră dificultăți
navigând prin acest domeniu, începeau să mă contacteze pentru
a-și schimba servi- ciile de plată .”
Câ teva lucruri aici.
Regula nr.5: Bloggingul nu este despre bani. Bloggingul
este despre încredere. Nu vinzi reclame pe blogul tă u (rar), nu
primești marele contract pentru o carte (rar), dar dezvolți
încre- derea și asta atrage oportunită ți. Propriul meu blog mi-a
adus un total de zero cenți, dar a creat milioane în oportunită ți.
În cazul lui Bryan, a dus la un aflux mai mare de clienți și la cea
mai mare oportunitate timpurie a sa.
„În principiu, cei de la OpenTable m-au sunat și voiau o
solu- ție de software care să se ocupe de stocarea cardurilor de
credit, transferul datelor că tre restaurante și care să fie în
conformitate cu normele în vigoare. Am semnat un contract pe
trei ani cu ei, care mi-a permis să -mi creez o echipă de
programatori și să le creă m o soluție. Acum aveam și mai multe
servicii pe care să le vindem clienților.”
Regula nr.6: Spune DA! El a început pur și simplu
conectâ nd comercianți cu un procesator de carduri de credit.
Apoi, OpenTable i-a cerut să creeze o soluție de software, chiar
dacă nu mai crease software înainte. El a ră spuns DA! A adus
programatori, a dezvol- tat un produs grozav și și-a cvadruplat
venitul, cel puţin. Decizia sa de a ră spunde cu DA! i-a promovat
afacerea la un nivel com-
JAMEs 1
plet nou, nu doar în ceea ce privește serviciile pe care le oferea
clienților, ci și a felului în care aceștia îl priveau. Brusc, s-a dus
vorba, și alte companii online au început să utilizeze serviciile
Braintree: Airbnb, Uber etc. Ş i cei care se ocupau de fonduri cu
capital de risc au început să sune deoarece toți clienții lor spu-
neau că Braintree se ocupa de toate serviciile lor de plată . Unei
companii online nou-înființate nu îi este chiar atâ t de ușor să
obțină servicii de plată .
Bryan mi-a spus: „Atunci când am început, pentru fiecare
client nou elaboram un pachet întreg pentru procesatorul nostru
de car- duri de credit, explicâ nd de ce credeam că putem avea
încredere în client și de ce era un comerciant legitim.” Ceea ce
duce la…
Regula nr.7: Relaţiile cu clienţii. Vă puteți trata fiecare client,
nou sau vechi, ca pe o adevă rată ființă umană . „Noi cam știam
intuitiv ceea ce nu ne plă cea la relațiile cu clienții, în alte pă rți:
apelurile telefonice automate de tip arbore, timpii lenți de ră s-
puns, soluționarea defectuoasă a problemelor etc. Așa că noi ne-
am asigurat că există câ t mai puțină tensiune cu putință între
clien- tul care ne contactează și soluționarea efectivă a
problemei sale.” Atunci câ nd ai o afacere mică , nu ai nicio scuză
pentru un servi- ciu slab de relații cu clienții. Cei mai buni
clienți noi ai tă i sunt clienții vechi și cea mai bună manieră de a-
ți impresiona vechii clienți este aceea de a le furniza rapid
ajutorul de care au nevoie. Relațiile cu clienții reprezintă cel
mai sigur mod de a-i impresio- na pentru a putea continua să le
vinzi serviciile tale.
„Ok”, am zis eu, „trebuie să întreb. Câ nd ai început să câ știgi
o sumă cu peste șapte cifre?”
Pâ nă în cel de-al doilea an, Bryan câ știga peste un milion de
dolari, iar afacerea se dubla de la an la an. Nu puteau angaja
sufi- cient de repede.
În 2011, după patru ani de activitate, Braintree a obținut
pri- mii bani din capitalul de investiții – 34 de milioane de
dolari în prima rundă de finanțare de Serie A. Conform
 1 ALEgE-TE pE TINE
Crunchbase, doi
JAMEs 1
ani mai tâ rziu, ei procesează peste opt miliarde de dolari anual
în tranzacții cu carduri de credit.
Nu e ră u pentru cineva care și-a dat demisia și voia doar să
gă sească un mod de a-și achita facturile.
Așadar, ce înseamnă asta pentru tine?
Primesc mereu e-mailuri de rahat. „Fă un milion de dolari
cum- pă râ nd aur!”, „Fă un milion de dolari din imobiliare!”, „Iată
secre- tele pentru a face un milion de dolari, dezvă luite doar
acum!” După aceea, accesez linkul și totul e un rahat.
Ră spunsuri vagi, câteva mărturii și după aceea trebuie să
cumperi un pachet. Totul e un rahat.
Restul acestui capitol este despre utilizarea
brainstormingului pentru a identifica modalită ți specifice de a
face un milion de do- lari, de a face ceea ce a fă cut Bryan
Johnson în mai puțin de doi ani. Atenție, aici este vorba doar de
brainstorming și vine din ex- periența mea personală și din
zona mea de competență , așa că vor exista limită ri ale sferei de
acțiune. Dar reprezintă un înce- put. De aici încep eu câ nd vreau
să gă sesc o nouă idee de afaceri. De aici poți începe și tu. Notă :
fiecare idee pe care o menționez mai jos este o idee pe care am
vă zut-o aplicată de cineva pentru a face un milion de dolari sau
chiar mai mult. Vă recomand aceste metode? Nu. Dar, repet, ele
reprezintă puncte de plecare pentru brainstorming.
A) Creează o firmă de servicii în orice e de ultimă oră pe In-
ternet. Începe cu afaceri mici. În anii 1990, te-ai fi lansat într-o
afacere cu site-uri. Acum, poți crea o aplicație sau poți înființa o
agenție de rețele de socializare. Nu crea doar pagini de fani pe
Facebook pentru oameni. Gă sește-le fani acelor oameni. Creea-
ză -le conturi de Twitter. După aceea, gă sește-le abonați.
Creează afaceri pe YouTube, Pinterest, Wanelo, etsy, Quora,
Instagram, MailChimp. Fiecare afacere mică (o firmă de
avocatură , un cabi- net stomatologic, o floră rie etc.) ar trebui să
știe să utilizeze o parte din aceste instrumente, dacă nu pe
toate. Noua ta agenție le poate oferi asta.
 1 ALEgE-TE pE TINE

Cum gă sești clienți? Mergi la afacerile locale pe care le utili-

zezi. Întreabă -i de ce au nevoie și ce poți face tu. Oferă
gratuitate primilor clienți și după aceea începe să percepi o taxă
lunară . Elaborează un buletin să ptă mâ nal pentru ei despre
lucrurile noi pe care le poți face. Nu uita: cei mai buni clienți noi
sunt clienții actuali.
Dacă ești angajat undeva, mergi la angajatorul tă u actual.
Oferă -i serviciile tale. Dacă îți ră spunde cu da, încearcă apoi să -
ți dai demisia, să înființezi o companie și să -i oferi din nou
servici- ile tale. La naiba, oferă -i acțiuni în firma ta deoarece ți-a
oferit startul.
Tot ceea ce încercă m să facem este să câ știgă m UN MILION
DE DOLARI, ți-aduci aminte? Imediat ce ai venituri de câ teva
sute de mii de dolari și începi să angajezi oameni, vinde
afacerea pentru un milion de dolari. Asta e tot. Vor exista mulți
cumpă ră - tori (agenții publicitare locale, agenții publicitare
mari care în- cearcă să se consolideze, firme de rețele de
socializare încă și mai mari, companii publice mici care încearcă
să intre pe piața de publicitate).
Tu vinzi întotdeauna: îți vinzi serviciile, vinzi serviciile
clien- ților tă i (!) (apropo, acesta este cu adevă rat secretul
pentru a-ți pă stra clienții) și îți vinzi compania.
B) Fă prezentă rile pentru două persoane. Fiecare companie
e de vâ nzare. Ş i există mulți antreprenori care încearcă să cum-
pere afaceri. Ş i nu doar antreprenori, ci și companii numite
„rulante”, al că ror obiect de activitate este achiziționarea altor
afaceri. Aceste companii cumpă ră multe firme de familie în dife-
rite regiuni, le combină , concediază personalul administrativ
re- dundant și acum sunt o companie națională cu venituri mai
mari care poate fi listată la bursă sau care poate fi achiziționată .
Uneori, companiile au nevoie de ajutor pentru a gă si
cumpă - ră tori. Uneori, companiile au nevoie de ajutor ca să
revină în for- mă pentru a întâ lni cumpă ră tori. Uneori,
companiile nu au nici
JAMEs 1
cea mai mică idee ce au de fă cut în continuare, după ce au
cunos- cut un cumpă ră tor. Se pare că un avocat ajută , dar nu
este chiar așa. Aceștia doar adaugă nivele de procese și înlă tură
nivele de profit.
Este dificil să treci printr-o achiziție. Dacă poți fi pe undeva
pe la mijloc, poți fi plă tit. Există câ teva reglementă ri în jurul ve-
niturilor realizate pentru un astfel de serviciu, dar dacă le poți
înțelege și dacă poți dezvolta o afacere în jurul acestei idei, poți
face cu ușurință un milion de dolari.
C) Scrie o carte. Eu nu am câ știgat niciodată un milion de
dolari din scrierea unei că rți. Dar am câ țiva prieteni care au
fă cut milioane scriind că rți sau diverse produse de informare.
Asta este o zonă complicată , așa că aici cheia este că trebuie să
fii cin- stit. Nu scrie o carte despre un subiect de care nu știi
nimic. Atunci ajungi exact ca unul dintre spam-erii aceia de
rahat de pe e-mail, doar că ești de o sută de ori mai ră u, pentru
că ceea ce ei fac în șase sute de cuvinte tu faci în șaizeci de mii.
În schimb, asociază -te cu cineva care știe câ te ceva și scrie
despre ce a fă cut acesta.
D) Scrie o carte, partea a II-a. De fapt, am mințit. Tocmai mi-
am dat seama că am fă cut un milion de dolari din scrierea unei
că rți. Chiar prima mea carte, Trade Like a Hedge Fund (Tranzac-
ţionează ca un fond speculativ). Cartea în sine nu mi-a adus atâ t
de mulți bani – poate 50 000 de dolari, mai mult sau mai puțin –
dar în 2004 am început să fiu invitat la conferințe de companii
ca Fidelity, Schwab, Profunds. Alte câ teva instituții plă teau pâ nă
la 20 000 de dolari pentru o prelegere. Probabil am susținut
peste o sută de prelegeri bazate pe cartea aceea în ultimii nouă
ani. În plus, am scris articole pentru ei și am avut și alte
oportunită ți datorate acelei că rți. Nu uita: atunci câ nd scrii o
carte, nu se re- zumă totul la vâ nză rile acesteia. Că rțile îți
conferă credibilitate în zona ta de competență sau de interes.
Credibilitatea îți oferă :
 1 ALEgE-TE pE TINE

- consultanţă (Tim Ferriss a fă cut asta foarte bine)

- prelegeri (autorii Freakonomics au fă cut o carieră din
asta)
- alte oportunităţi media (emisiuni TV, emisiuni radio
etc.)
- alte oportunităţi de a scrie. Cei mai mulți autori pe
care îi cunosc, chiar și cei care se vâ nd cel mai bine, nu
fac milioane de pe urma că rților scrise. Dar după aceea
sunt solicitați să scrie pentru reviste care plă tesc bine
sau pentru corporații sau ce-o fi. Toate acestea se adună .
Ş i dacă se adună suficiente, poți subcontracta o mare
parte din scrierile tale unor oameni în care ai încredere,
atâ ta timp câ t le verifici de trei ori munca. Atunci câ nd
scriam articole financiare în 2005, scriam pâ nă la cinci
articole PE ZI cu ajutorul unei echipe de mâ nă de lucru
ieftină (elevi de liceu) care știau mai multe despre
acțiuni decâ t oricare dintre managerii de fonduri
speculative pe care îi cunoșteam eu.
- o listă de adrese de e-mail că reia să -i vinzi și alte pro-
duse. Eu nu am fă cut asta niciodată , dar câ țiva dintre
pri- etenii mei (vezi cartea lui Ramit Sethi sau cartea lui
John Mauldin) au fă cut-o cu foarte mult succes.

E) Reparații financiare. Vizitam de curâ nd un prieten care

închiria o vilă de cinci milioane de dolari în South Beach, Miami.
L-am întrebat: „Cine deține clă direa asta?” El a spus: „Un tip
care a descoperit un mod prin care să facă să dispară punctele
de pe- nalizare de pe permisul tă u de conducere.” Casa avea
șapte dor- mitoare, opt bă i, un studiou de înregistră ri, o barcă
ancorată chiar lâ ngă terasa din spate și o debara mai mare
decâ t un apar- tament obișnuit din New York, precum și o
bucă tă rească perso- nală . Aceasta ne-a pregă tit masa.
JAMEs 1
Tră im într-o economie în care presa ne reamintește
aproape în fiecare zi cum distanța dintre bogați și să raci devine
din ce în ce mai mare. Dă -o dracului de presă ! Situația este așa
cum este. Să nu ne vă ică rim referitor la politică sau economie.
Haideți să -i ajută m realmente pe cei care au probleme cu banii.
Iată unde au oamenii nevoie de ajutor:
- amenzile de parcare (ca mai sus)
- împrumuturile studențești. Există o mie de miliarde în îm-
prumuturile studențești. O afacere care să -i ajute pe tineri să -și
croiască un drum prin acest peisaj plin de chichițe este cu ușu-
rință o afacere de un milion de dolari.
- reparațiile de credit
- închirierea spre cumpărare. Eu sunt complet împotriva
cum- pă ră rii unei locuințe, dar, la bine și la ră u, unii oameni vor
să de- țină case. Cine sunt eu să -i împiedic? Din 2008, mulți
dintre acești oameni nu-și mai permit să cumpere una. Bă ncile
refuză să acorde împrumuturi. Vă amintiți de amicul meu din
„Cum să dispari complet și să nu mai fii gă sit vreodată ?” care a
cumpă rat toate acele baze de date despre locuințe și și-a
dezvoltat propria bază de date cu case rent-to-own? El percepe
un abonament plă tit pentru baza de date. Ş i ghiciți ce se
întâ mplă ? Oamenii se abo- nează la aceasta. Într-atâ t încâ t și-a
extins modelul rent-to-own.
El tocmai a lansat un produs rent-to-own laptop. El cumpă ră
un numă r mare de laptopuri la 200 de dolari bucata și le
închiri- ază spre cumpă rare cu 20 de dolari pe să ptă mâ nă timp
de un an. PAC! Profituri uriașe. A început cu doar câteva luni în
urmă. Acum câ știgă 300 000 de dolari pe lună și își poate vinde
afacerea pen- tru cel puțin câteva milioane de dolari, oricând
dorește. Şi, apropo, nu a fă cut vreo facultate.

Dacă ești asemenea multor oameni care fac acest lucru pen-
tru prima dată , toate aceste idei de brainstorming îți fac
probabil capul să se învâ rtă puțin și te lasă cu multe întrebă ri.
De câ nd am început să scriu și să susțin conferințe, le-am auzit
pe toate:
 1 ALEgE-TE pE TINE

Deci, ar trebui să-mi dau demisia? Am un milion de idei, pe

care ar trebui să o pun în aplicare prima? Trebuie doar să pot
jongla mai bine cu mai multe lucruri? Ce ar trebui să fac dacă
am idei, dar procrastinez? Sunt prea ocupat, am o familie, nu
am timp, ce să fac în cazul acesta?
Înțeleg. Înțeleg prin ce treceți, credeți-mă . Asta este foarte
greu. Acestea sunt întrebă ri foarte dificile. Ş i am ră spunsuri
spe- cifice pentru fiecare dintre ele. Din pă cate, ră spunsurile
mele nu contează – și nu vor conta – pâ nă nu începi cu
începutul și revii la lucrurile de bază .
Câ nd eram mic, eram speriat de moarte de bunica mea.
Câ nd venea pe la noi, primul lucru pe care îl făcea era să intre în
camera mea și să țipe la mine dacă era o harababură . Am
început să -i pu- nem mai mult cortizol în doza de vitamine, doar
pentru a o calma.
Pentru a mă pregă ti de vizitele ei, am început să -mi fac
curat în cameră . O puteam face foarte repede. Motivul e că tot
ce fă - ceam era să arunc totul sub pat. Camera mea pă rea
imaculată , dar tot era, de fapt, o harababură dezgustă toare.
Același lucru este adevă rat despre viețile celor mai mulți
oameni. Nu spun asta într-un fel critic. Pur și simplu știu că e
adevă rat. De fiecare dată câ nd am pierdut bani s-a întâ mplat
de- oarece m-am pă că lit singur să cred că sunt într-o formă
grozavă , deși continua să existe o gră madă de mizerie ascunsă
sub pat. Nu există vreun mod de a ocoli asta. Să -ți cureți
camera, să cureți casa în care se gă sește libertatea ta – casa în
care vrei să locuiești
– ia timp și efort. Este necesar să construiești fundația adecvată ,
revenind la elementele de bază .
Modul în care revii la elementele de bază este prin efectua-
rea Practicii tale Zilnice și prin faptul că te concentrezi asupra
celor Patru Corpuri (fă câ te una pentru fiecare, în fiecare zi):
Corpul Fizic: Mă nâ nc bine? Fac sport? Îmi cură ț dinții cu
ață dentară ? Dorm suficient? Nu există de fapt scurtă turi.
Singurii oameni pe care îi cunosc și care susțin că ei dorm „trei
JAMEs 1
ore pe zi și
1 ALEgE-TE pE TINE

au totuși enorm de multă energie” sunt 100% maniaco-

depresivi. Fă ră glumă .
Corpul Emoţional: Mă înconjor de oameni care mă iubesc?
Îi evit pe cei care mă deprimă , chiar dacă îmi sunt colegi de ser-
viciu? Bâ rfesc? Îmi exprim recunoștința față de cei care sunt
buni cu mine? Pun pariu că asta vi se pare ră suflat, nu? Probabil
că vă întrebați – ce legătură are asta cu milionul de dolari?
Anul trecut, prietenul meu din Miami (cel cu vila de lux) a
câ știgat câ teva milioane de dolari cu afacerea sa. Acum câ țiva
ani era falit, locuia în subsolul pă rinților să i. Era supraponderal
și bolnă vicios. Se gă sea într-o relație nefericită . Iar ideile sale
erau expirate, ră mă șițe de ultima dată câ nd câ știgase un milion
(pe care bineînțeles că l-a pierdut mai apoi).
Ce s-a schimbat?
Asemenea multor oameni, și-a dat seama că trebuie să facă
ceva diferit pentru a scă pa de fă gașul pe care intrase. Există o
vorbă : cea mai bună judecată a ta e cea care te-a adus în situația
asta. Așa că primul pas constă în a arunca la gunoi, la propriu,
„cea mai bună judecată ” a ta.
Prietenul meu și-a dat seama că primul pas era acela de a
reveni la elementele de bază . A început, pur și simplu, să alerge
și să mă nâ nce mai bine. Acest simț de autoperfecționare a înce-
put să se extindă spre relațiile sale, creativitatea sa, viața sa spi-
rituală și toate acestea laolaltă au transformat felul în care își
gâ ndea afacerea. Nu este vorba că afacerea sa și-a revenit. Este
vorba despre faptul că gâ ndirea sa a devenit mai bună deoarece
era generată de un fundament să nă tos. Ş i de la acest fundament
îți clă dești casa în care vrei să locuiești.
Acum a scă pat din acea relație nefericită . A slă bit peste 20
de kilograme. Are un bucă tar personal care îi gă tește doar mese
să - nătoase. A angajat pe cineva care să-l ajute cu marketingul
afacerii sale, iar persoana aceasta l-a ajutat să genereze idei noi,
proaspe- te. Iar aroganța pentru care era cunoscut în cercul să u
pare să fi fost mult temperată .
JAMEs 1
Corpul Mental: Oamenii au multe idei, dar cele mai multe
sunt proaste. Felul în care poți obține idei bune este de a face
două lucruri: 1) Să citești două ore pe zi. 2) Să scrii zece idei pe
zi. Pâ nă la sfâ rșitul anului, vei fi citit aproape o mie de ore și vei
fi scris 3600 de idei. Una dintre aceste idei va fi o mină de aur.
Cum vei ști care este aceea? Sau acele două ? Sau trei? Ei bine,
pentru că efec- tuezi Practica ta Zilnică și te concentrezi în mod
egal pe celelalte trei corpuri care sunt esențiale pentru
să nă tate.
Corpul Spiritual: Conduceam o tabă ră de retragere spiritu-
ală într-un „centru” spiritual, cu câ teva luni în urmă . Nu voiam
să cer vreun ban și voiam să o numesc „Crearea succesului
pornind dină untru”. Două lucruri s-au întâ mplat. Centrul de
retragere mi-a spus: „Nu, trebuie să îi taxezi!” Ş i apoi mi-au zis.
„Nu poți folosi cuvâ ntul succes. Publicului nostru nu îi place.”
Mi s-a părut amuzant. Oamenii spirituali urăsc cuvântul
succes și, totuși, sunt mai mult decât dispuși să -și jupoaie
„publicul” pen- tru a-l ajuta să -l obțină . Pentru cultura voastră ,
sunt destul de si- gur că asta se numește „escrocherie”. Nu că
oamenii axați pe succes sunt mai buni cu ceva. Ei ură sc cuvâ ntul
spiritual la fel de mult. Le amintește de prostiile de tip New Age
sau de copilă ria lor, atunci câ nd erau forțați să facă ore de
educație religioasă plictisi- toare de către părinți care aveau
nevoie de amenințarea pedepsei veșnice, pentru a-și convinge
copiii să -și facă curat în cameră .
Așa că hai să ne îndepă rtă m de toate acestea. Nu-ți face pro-
bleme că trebuie să satisfaci definiția preconcepută a altuia,
des- pre ceea ce este spiritualitatea. Unii oameni spun: „O!
Trebuie să meditezi!” Trebuie să stai în poziția lotus. Bla, bla,
bla.
Nu, nu trebuie.
Tot ceea ce trebuie să faci este să ră mâ i în prezent. Câ nd te
surprinzi supă rat de trecut sau îngrijorat de viitor, spune-ți ție
însuți: „A, că lă toresc în timp!” și apoi OPREŞ TE-TE. Asta
înseam- nă meditația. Asta înseamnă să fii „spiritual”: să nu
că lă torești în timp. Să nu crezi pe nimeni care îți spune că nu
 1 ALEgE-TE pE TINE
este așa. Ş i poți repeta asta toată ziua. Încă ești nesigur?
JAMEs 1
Fă asta în fiecare zi: trezește-te și gâ ndește-te la cinci
persoa- ne pentru care ești recunoscă tor că există în viața ta
chiar acum. Nu oameni pentru care erai recunoscă tor în trecut.
Ş i nici oa- meni pentru care speri să fii recunoscă tor în viitor
dacă vor face ceea ce vrei tu să facă . Cinci persoane CHIAR
ACUM. Asta este tot ce ai de fă cut. Vrei să mergi mai departe?
Acceptă faptul că nu poți controla TOATE evenimentele din
viața ta. Acei oameni pen- tru care speri că vei fi recunoscă tor
probabil că nu vor face exact ceea ce vrei tu de la ei. Tot ceea ce
poți face este să te pregă tești. Mâ ncarea va avea gustul pe care
îl va avea. În cele din urmă , în- cearcă să -ți etichetezi gâ ndurile:
„viitor” sau „trecut”. Dacă poți face asta, ai șanse mari să ră mâ i
în prezent.
Atunci câ nd vei începe să pui întrebă ri și să exersezi în
aces- te patru zone – atunci câ nd vei însă nă toși toate aceste
patru cor- puri – calitatea ideilor tale va deveni mai bună , vei
avea mai multă energie și mai mult timp și vei clă di fundația de
bază care se va transforma mai tâ rziu în casa în care vrei să
locuiești.
Criza financiară globală a fost singura recesiune din istorie
pe parcursul că reia banii corporațiilor s-au înmulțit trimestru
după trimestru, în fiecare trimestru. Rezultatul este că există o
cantitate enormă de bani. Mii de miliarde de dolari. Între timp,
milioane de oameni au ajuns șomeri (sau subangajați) și cu
stres financiar. Ești și tu unul dintre ei? Ești și tu unul dintre
milioanele la ananghie, avâ nd nevoie de ajutor, că utâ ndu-ți
libertatea? Acest capitol despre alegeri specifice a fost scris
special pentru tine.
Nu încerc să vorbesc tâ mpenii aici. Nu încerc să îți vâ nd
ceva. Nu vă recomand vreunuia dintre voi să încercați vreuna
dintre ideile specifice de brainstorming pe care le-am prezentat
mai sus. Ceea ce încerc totuși să fac este să te determin pe tine
să faci ceva. Ceva care să -ți crească șansele de a câ știga un
milion de dolari. Ceva specific, care te poate face să nă tos și care
poate fi primul pas concret pe drumul spre a te alege pe tine
1 ALEgE-TE pE TINE
însuți.
NU COSTĂ MULT SĂ FACI UN MILIARD

Nimeni nu alege de unul singur să câ știge un milliard de do-

lari. Nu te trezești și îți spui: „Voi face orice este necesar pentru
a câ știga o gră madă de bani.” Te trezești și spui: „Am o
problemă mare. Ş i mulți oameni au aceeași problemă . Ş i nimeni
în afară de mine nu va rezolva această problemă .”
Chiar mai bine, ai putea spune: „Un milion de oameni are
aceas- tă problemă ?”
America marilor corporații nu rezolvă probleme. Aceste
com- panii sunt mașină rii care continuă să scoată același
produs, cu modifică ri minore, pentru totdeauna.
Cu o nouă tehnologie, cu noi metode de marketing și cu o
viață să nă toasă și echilibrată , care te ajută să descoperi idei și
să le pui în practică , tu poți deveni genul de persoană care
soluțio- nează probleme, care ajută milioane de persoane.
Aceasta reprezintă manifestarea exterioară a dictonului:
„Dacă tu devii mai bun, viețile oamenilor din jurul tă u vor
deveni mai bune.”
Sara Blakely a hotă râ t că are o problemă . Una mare. Își
dorea să arate mai bine atunci câ nd purta pantaloni mulați.
Mai exact, ea nu voia umflă tura urâ tă care se forma la
capă tul pantalonilor mulați, dedesubtul fustei. Ea a rezolvat
problema creâ nd pantaloni mulați fă ră cusă turi. Este posibil să
fi auzit de ei. Se numesc Spanx. Pare ușor? Pare trivial? Așa este.
Chiar și ea recunoaște. Ş i acum valorează 1 miliard de dolari.
Ridic în slă vi miliardul de dolari? Sigur că da. Asta e ceea ce
remarcă oamenii. Nimă nui nu-i pasă de cineva care a creat un
nou tip de pantaloni mulați. Dar aceasta este problema
rezolvată
1 ALEgE-TE pE TINE

de ea, care a generat tot restul. Ea voia, pur și simplu, să arate

mai bine. Ş i după aceea prietenele sale au vrut să arate mai
bine. Ş i tot așa.
Iată ideile mele de bază din povestea Sarei:
Rămâi motivat. Ea citea că rți de dezvoltare personală
(anu- me, că rțile timpurii ale lui Wayne Dyer) și că rți
motivaționale, de la vâ rsta de șaisprezece ani. Ce face o carte de
dezvoltare perso- nală ? Îți spune că porțiunea de lume din jurul
tă u există pentru că tu o „gâ ndești” să existe. Exemplu extrem:
dacă ești întins pe jos, mereu deprimat, nu vei profita de
oportunită ți. Dacă te tre- zești în fiecare zi și spui ce aventuri mi
se vor întâmpla astăzi?, aventurile te vor gă si. Deci, ea s-a
antrenat de la o vâ rstă frage- dă să caute oportunită țile în viață .
S-a antrenat zece ani gâ n- dind în felul acela înainte de a avea
ideea Spanx-ului. Fă ră să se gâ ndească la asta, ea implementa
Practica Zilnică în viața sa, de la spiritualitate pâ nă la să nă tate
mentală , să nă tate emoțională și să nă tate fizică .
Ea era uimitor de bună în vânzări. Sara a trebuit să vâ ndă
faxuri pentru Danka la una dintre primele sale slujbe. În câ țiva
ani, pâ nă să împlinească două zeci și cinci de ani, ea devenise in-
structor național în materie de vâ nză ri. Oamenii se feresc de ti-
tulatura „reprezentant de vânză ri”. Ei cred că procesul de
vâ nzare este „murdar” în vreun fel. Dar singurul fel în care să
ajungi un- deva constă în a descoperi idei și în a avea abilitatea
puternică de a le promova. Sara avea această abilitate.
Ea a rezolvat o problemă uriaşă pentru femei. Dacă vrei
să creezi ceva în valoare de un miliard de dolari, trebuie să gă -
sești o problemă pe care nimeni nu a rezolvat-o. Chiar acum, în
această clipă , există aproape un milion de probleme și dacă ai
rezolva una din ele, altcineva ar spune: „Sfinte Sisoe! Este atâ t
de ușor! De ce nu m-am gâ ndit eu la asta?” Ş i totuși, aceste
proble- me ră mâ n nerezolvate în momentul de față .
JAMEs 1
Așadar, care era problema pe care a „rezolvat-o” ea? 99%
dintre femei se plâ ng de „vâ rful de brioșă ” care se formează
unde se ter- mină pantalonii mulați și începe stomacul. Nicio
problemă , a zis Sara, iată o idee de pantaloni mulați care rezolvă
asta. Aceștia sunt pantaloni mulați scurți și care aranjează, de
asemenea, corpul unei femei, pe sub rochie. După aceea, ea a
trecut la lucru și a fă cut-o. Acum, femeile arată mai sexy. Asta nu
reprezentase o problemă uri- așă doar pentru femei, ea a rezolvat
o chestiune destul de importan- tă și pentru bărbați! Nouă ne
place să ne uităm la femei sexy.
Pregăteşte-te. Cum a reușit ea? Sara nu se ocupase nicioda-
tă de modă înainte. Așa că a petrecut fiecare zi la bibliotecă și
prin magazine de ciorapi. Avea o slujbă cu normă întreagă , dar
noaptea a cercetat fiecare brevet. A cumpă rat fiecare tip de
pan- talon mulat. Ea cunoștea tot domeniul. Pentru a reuși la
ceva:
 Învață despre fiecare produs din domeniu;
 Învață despre fiecare brevet;
 Încearcă toate produsele;
 Înțelege felul în care sunt fă cute produsele;
• Creează un produs pe care tu l-ai UTILIZA in fiecare zi.
Nu îl vei putea vinde dacă ție, personal, nu-ți place.
Apelurile telefonice nesolicitate. Atunci câ nd încercam să
conving oamenii să utilizeze Stockpickr.com – un site pe care l-
am creat între 2006 și 2007 – am sunat la AOL, Google, Reuters,
For- bes etc. Ghici ce s-a întâ mplat? Au ră spuns toți, pentru că
știam că era ceva de care aveau nevoie cu toții. Am avut cel
puțin între două și cinci întâ lniri cu fiecare grup și am încheiat
contracte, într-un fel sau altul, cu toți. Dacă ai ceva care merită
efortul, nu poți să te temi de apelurile telefonice nesolicitate. Ei
au mai mul- tă nevoie de tine decâ t ai tu de ei.
Ce legă tură are asta cu Sara Blakely și cu Spanx? Ea a sunat
la locul numă rul unu unde își putea vinde produsul – magazinul
Neiman Marcus – iar lor le-a plăcut produsul ei și l-au acceptat pe
 1 ALEgE-TE pE TINE
loc.
JAMEs 1
O DIGRESIUNE: Cineva m-a întrebat ieri dacă am vreo
cunoștință într-o importantă companie pentru copii, pentru a le
putea vin- de un set excelent de că rți de că lă torie pentru cei
mici. Cred că este o idee grozavă . De ce? Pentru că am remarcat
cum copiii mei cumpă ră fiecare carte de la această companie
pentru copii. Este o companie care produce pă puși, dar scot și
că rți cum ar fi How to be a child of divorce (Cum să fii un copil cu
părinţi divorţaţi) de exemplu (pe care ambii mei copii, fiind
copii ai că ror pă rinți sunt divorțați, au citit-o cu scrupulozitate).
Așa că , ce ar fi în neregulă cu că rțile de că lă torie? Această
femeie a scris deja o duzină de că rți de că lă torie pentru copii cu
vâ rste cuprinse între opt și doi- sprezece ani, exact grupul de
vâ rstă al copiilor că rora li se adre- sează această companie de
pă puși. Ş tiu că este o scriitoare bună deoarece copilul meu chiar
a scris o prezentare de carte la una dintre că rțile sale și i-a
plă cut. Așa că știu că celor mici le vor plă cea că rțile sale de
că lă torie.

Ea voia o cunoștință din interior pentru că îi era teamă să

sune. Dar aproape toate vâ nză rile au loc prin apeluri telefonice
nesolicitate. Dacă există o nevoie, oamenilor le va plă cea să te
întâ lnească . Sună chiar acum!
Nu te costă mult să câştigi un miliard. Sara a început cu
5 000 de dolari. Asta este tot. Ea nu a că utat investitori. Nu s-a
împumutat niciodată . Acum, veniturile sale sunt de sute de mili-
oane pe an. Facebook a cheltuit câ teva mii pentru a ajunge în
punctul în care aveau un milion de utilizatori pe zi. Google
aproa- pe că nu a cheltuit nimic la început. Nu că mă aflu în liga
celor cu un miliard de dolari, dar vă pot spune că pentru
crearea Stock- pickr.com mi-au trebuit 5 000 de dolari și a fost
vâ ndut pentru zece milioane de dolari câ teva luni mai tâ rziu. Ş i
crearea primei companii pe care am vâ ndut-o m-a costat mai
puţin de zero do- lari. Am avut clienți profitabili din prima zi.
Dacă ai o idee, nu te concentra asupra banilor. Nu te concentra
pe felul în care îți vei câ știga traiul. Fă urmă toarele lucruri:
 1 ALEgE-TE pE TINE

 Construiește produsul;
 Vinde-l unui client;
 Începe să -l expediezi;
 Apoi, demisionează .
Sara nu și-a dat demisia pâ nă nu a avansat suficient pe dru-
mul spre câ știgarea primului milion din comenzi. Majoritatea
antreprenorilor îmi scriu cu mult înainte de a-și dezvolta mă car
produsul. Ei au „o idee” și vor să demisioneze pentru a o pune
în practică , așa că au nevoie să strâ ngă banii chiar acum. Sunteți
nebuni? Oricine v-ar da vouă bani ar trebui să se antreneze cu o
pompă de canalizare pentru că vor avea nevoie de ea după ce
veți arunca banii în toaletă și veți trage apa după ei.
Să nu ceri niciodată voie, îţi vei cere scuze mai târziu.
Sarei nu îi plă cea felul în care Spanx era expus la Neiman
Marcus. Așa că a cumpă rat mostre ale propriului produs de la
Target și le-a expus chiar lâ ngă casa de marcat de la Neiman
Marcus. Ea a știut instinctiv că nimeni nu o va lua la întrebă ri.
Nimeni nu în- treabă nimic dacă ai încredere și inteligență și
ești mâ ndru de produsul tă u. Este la fel ca în experimentul lui
Stanley Milgram menționat în „Ş i apoi toți au râ s”. Pur și simplu
CERI locul la me- trou și oamenii ți-l cedează .
Sara a acționat pur și simplu. La dracu’ cu ramificațiile. Ce
altceva a fă cut? I-a trimis Spanx stilistului lui Oprah Winfrey.
Cine era mai potrivit decâ t Oprah Winfrey pentru a purta
Spanx?
Profită de toată publicitatea. Eu nu sunt bun la asta. Eu
ră spund cu „nu” la aproape orice. CNBC mă suna mereu și eu
nici mă car nu îi sunam înapoi. În cele din urmă , Jim Cramer mi-
a zis:
„De ce mă faci de râ s în felul acesta? Sună -i înapoi.” El mi-a
subli- niat ideea foarte bună că dacă nu te promovezi singur, nu
o va face nimeni în locul tă u.
Eu am auzit pentru prima dată despre Spanx atunci câ nd
Sara Blakely a fost în emisiunea lui Donnie Deutsch. Dar
milioane de oameni au auzit despre asta de la Oprah, o
oportunitate pe
JAMEs 1
care Sara a creat-o singură . Ea a petrecut, de asemenea, un
sezon întreg în reality-show-ul lui Richard Branson, sfidâ nd
fiecare te- mere pe care a avut-o vreodată . S-a promovat pe sine
prin orice mijloc. Asta trebuie să faci pentru a reuși. Nu trebuie
să ai vreo rușine. Eu dau dovadă de multă rușine câ nd trebuie
să mă pro- movez, peste care trebuie să trec. Ea nu a avut pic de
rușine. Nu vreau să repet întruna un slogan, dar Sara nu a
așteptat să o alea- gă cineva. S-a ales pe ea însă și în toate
direcțiile.
Aspectul fizic. Nu mă refer la un aspect fizic plă cut sau ne-
plă cut. Dar TU ești cel mai bun agent publicitar al produsului
tă u. Așa că , dacă produsul tă u ține de domeniul modei, ar trebui
să te asiguri că tu ești cel mai bun model pentru el. O bună
prietenă a mea urmează să lanseze o cremă de piele pentru
femeile hispa- nice. Crema netezește ridurile și uniformizează
diferitele nuanțe de culoare ale feței pe care le au multe femei
hispanice. Ea are în jur de patruzeci de ani. Vă pot spune atâ ta
lucru: nu are nici mă - car un rid și pielea ei stră lucește. Ea va fi
cel mai bun model pen- tru produsul să u.
Nu uita, nu trebuie să ară ți extraordinar. Eu sunt un tip care
arată ciudat, ca un tocilar. Cine ar fi mai bun pentru a vinde un
site web? Sau servicii pentru site-uri web, în anii 1990, așa cum
am fă cut?! Dacă aș fi ară tat ca un fotomodel, poate că aș fi eșuat.
În schimb, aveam aspectul unui geniu mârșav al computerelor
(chiar dacă am fost dat afară de la cursurile postuniversitare de
informa- tică ) și vă pot spune că aspectul acesta a funcționat
pentru mine.
Bravo ei. Nu fi ră ută cios! 99% dintre oameni sunt ră ută cioși.
Binecuvâ ntează ceea ce îți dorești.
Dacă vrei să ai succes, trebuie să studiezi succesul, nu să -l
ură ști sau să fii invidios. Dacă eşti invidios, atunci te vei înde-
părta pe tine însuţi de succes şi îţi va fi mai greu să ajungi
la el. Să nu fii niciodată gelos. Să nu gâ ndești niciodată că
cineva este „norocos”. Norocul este creat de cei pregă tiți. Să nu
crezi ni- ciodată că cineva nu merită banii pe care îi are. Lucrul
1 ALEgE-TE pE TINE
acesta te
JAMEs 1
îndepă rtează cu un pas de libertatea la care aspiri. Îți pot spune
pe loc că atunci câ nd cineva este atâ t de invidios și de gelos,
acea persoană nu va obține niciodată libertatea pe care și-o
dorește, ci își va petrece tot restul vieții încercâ nd.
Nu este vorba de bani. Sara a trebuit să-i spună
logodnicului să u cu câ teva să ptă mâ ni înainte de nunta lor că
vâ nză rile Spanx nu erau în valoare de doar câ teva milioane pe
an, ci în valoare de câ teva sute de milioane pe an.
E o mare diferență , nu-i așa? Ş i se întâ mpla cu doar câ teva
să ptă mâ ni înainte de nunta lor.
După cum a zis el ulterior într-un interviu: „Ea mi-a spus:
‹‹Nu cred că știi cu adevă rat câ t succes are Spanx - [și] câ t
succes am eu.››” După ce i-a spus, logodnicul să u a început să
plâ ngă .
„Eram pur și simplu atâ t de fericit pentru ea.” El vâ nduse deja o
companie de închirieri de avioane private care avea succes fir-
mei Berkshire Hathaway și nu o ducea nici el prea ră u. Dar asta
arată ce rol mic jucau banii în felul în care se definea ea însă și.
Într-un interviu acordat Forbes, ea a zis: „Am impresia că
ba- nii te fac să devii mai mult din ceea ce ești deja. Dacă ești un
ne- simțit, devii un nesimțit și mai mare. Dacă ești de treabă ,
devii și mai de treabă . Este amuzant să câ știgi banii, este
amuzant să -i cheltuiești și este amuzant să -i oferi.”
În ultimii cincisprezece ani, singurele momente în care nu
mi-am verificat contul bancar zilnic au fost cele în care făceam
ceva care mă pasiona. Sara era în mod evident pasionată de
Spanx. Banii au devenit rapid un gâ nd tâ rziu.
Asta nu înseamnă că nu ar trebui să te gâ ndești la bani. Dar
înseamnă că dacă TE gâ ndești prea mult la bani în timp ce îți
dezvolți afacerea, atunci fie nu ești prea pasionat de afacere, fie
nu îi vei ajuta pe oameni cu afacerea ta. Aceste două gâ nduri
sin- gure vor disloca gâ ndurile referitoare la contul tă u bancar.
Ultimul lucru demn de reținut: Dumnezeu să o binecuvâ nte-
ze. Ea valorează un miliard de dolari.
CUM SĂ DEVII UN REPREZENTANT DE VÂNZĂRI EXTRAORDINAR

Nicio formă de școlarizare nu te va învă ța să te alegi pe tine

însuți. Nu vreau să fac o perorație anti-școală aici. Am mai fă cut
asta și înainte. Să ne concentră m asupra lucrurilor pe care nu le
înveți la școală , pentru că acestea sunt exact lucrurile de care ai
nevoie pentru a supraviețui: cum să descoperi idei (discutat
într-un capitol anterior), cum să vinzi acele idei și cum să dai
greș și să -ți revii la normal. După aceea, să repeți.
Cineva pe care nu îl cunosc tocmai mi-a scris cu cea mai
proastă tehnică de vâ nză ri din toate timpurile. El a scris: „Am
realmente nevoie să discut cu tine. Îmi poți acorda între
două zeci și treizeci de minute din timpul tă u?”
Ră spunsul este nu. Nu pentru că îmi închipui că sunt foarte
grozav. Sau pentru că timpul meu ar fi atâ t de prețios. Dar
mesa- jul să u îmi sugerează cumva că timpul meu nu valorează
nimic. El nu îmi oferă nimic, chiar mai puțin decâ t nimic din
moment ce există costuri de oportunitate pentru două zeci sau
treizeci de minute. Aș putea să urmă resc jumă tate de episod din
Mad Men, de exemplu. Sau aș putea investiga cum să codific
Wifi-ul la nivel de proteine (încă nu abandonez ideea asta).
Există câ teva versiuni ale acestei tehnici oribile. Cum ar fi:
„Am o idee grozavă și te voi plă ti în acțiuni ale acesteia dacă îmi
acorzi între două zeci și treizeci de minute din timpul tă u.” Cum
nu știu încă dacă acțiunile lui valorează ceva, așa că este aceeași
problemă ca mai sus.
Un alt semn că ești un reprezentant de vâ nză ri slab constă
în a fi un bun negociator. Asta s-ar putea să nu fie întotdeauna
adevă rată , dar este adevă rată pentru mine. Sunt oribil în mate-
rie de negocieri. Dacă eu spun: „Această mașină este de vâ nzare
JAMEs 1
pentru 10 000 de dolari” și ei îmi spun „Opt mii”, ridic din
umeri și spun „Ok”.
Atunci când negociezi trebuie să spui de multe ori „nu”.
Atunci câ nd vinzi, încerci mereu să gă sești „da”-ul.
Toți au un „da” ascuns înă untrul lor. Un reprezentant de
vâ n- ză ri bun știe cum să afle unde este îngropat acel „da” și
cum să -l extragă de acolo. Reprezentanții de vâ nză ri grozavi
știu asta din instinct.
Atunci câ nd ești un negociator, trebuie să fii dispus să spui
nu, indiferent de ce spun cei din tabă ra cealaltă .
Deci, chiar dacă nu sunt diametral opuse, obiectivele sunt
complet diferite.
NEGOCIEREA ESTE INUTILĂ , VÂ NZĂ RILE SUNT TOTUL
De ce? Deoarece atunci câ nd cineva îți spune „da”, ești cu un
picior înă untru. După asta, în cele din urmă , vei reuși să te culci
cu fata (sau cu bă iatul, mă rog). Dacă negociezi chiar în ușă , este
posibil să trebuiască să pleci și să încerci la casa urmă toare.
Asta necesită timp și energie și este în continuare posibil să nu
func- ționeze. De fapt, nu doar că „proasta negociere” va avea ca
rezul- tat vâ nză ri grozave (și, sincer să fiu, aș prefera să mă aflu
în pat decâ t să merg din ușă în ușă ) dar, dacă ești un
reprezentant de vâ nză ri extraordinar, va conduce, de
asemenea, la cel mai bun rezultat.
Câ teva exemple ale stilului meu de „proastă negociere” care
au funcționat pentru mine:
A) Mi-am vâ ndut prima afacere sub prețul cu care erau vâ n-
dute alte afaceri de pe internet în același timp. Era 1998, Inter-
netul urma să se pră bușească , dar înainte de asta a crescut
prețul tuturor acțiunilor. Poate că am vâ ndut prea devreme. Cu
siguran- ță că așa mi s-a pă rut pentru un timp. Dar e mai bine să
vinzi devreme decâ t să dai faliment. Unii oameni spun: „De ce
să nu țintești pe termen lung – dezvoltă o afacere care va rezista
o eter-
1 ALEgE-TE pE TINE

nitate”. Foarte puține afaceri rezistă pentru totdeauna. Există

vre- un motiv pentru care vorbim despre cele „cincisprezece
minute de celebritate”. Asta nu se aplică doar pentru oameni. Se
aplică pentru aproape orice.
B) Am oferit 50% din Stockpickr companiei thestreet.com
pentru niciun ban. Au apă rut bloguri care au scris ce înțelegere
proastă am fă cut. Dar atunci câ nd cineva deține 50% din aface-
rea ta, îi pasă de ceea se întâ mplă . Au fost forțați să -mi cumpere
compania patru luni mai tâ rziu decâ t să riște ca altcineva să de-
țină 50% din ea. Au renunțat la companiile unde dețineau doar
10%. Am putut să vâ nd cu vreo patru luni înainte ca piața să
atingă punctul maxim. După aceea, așa ceva nu s-ar mai fi
întâ m- plat vreodată . Singurul meu angajat și-a dat demisia
deoarece era foarte dezgustat de înțelegerea pe care o fă cusem.
La mo- mentul acela nu pă rea să fie cea mai bună negociere. De
fapt, se pă rea că sunt un negociator jalnic. Ş i sunt. Dar este mai
impor- tant să dezvolți relații decâ t să -i omori pe toți și să iei și
ultimul sfanț într-o negociere.
C) Am vâ ndut mașina Claudiei cu 1 000 de dolari mai puțin
decât ar fi vrut ea să o vândă. Dar am scăpat de mașină. Nu
trebuie să ne mai batem capul cu asta. Pentru mine, asta valora
1 000 de dolari. Ş i nu am mai plă tit 600 de dolari pe lună
pentru a parca în centrul New York-ului. După mine, asta
înseamnă +1 600 de dolari.
D) Mi-am convins fosta companie să creeze site-uri web
pen- tru New Line Cinema contra sumei de 1 000 de dolari per
film – care echivala cu a doua suta parte din suma primită
pentru site-ul Matrix – chiar dacă unele dintre aceste site-uri
aveau aceeași di- mensiune ca acel site. De ce am fă cut asta? Cei
mai buni desig- neri își doreau să îi angajă m pentru a lucra la
acele filme. Între timp, ei ră mâ neau pâ nă tâ rziu în nopțile de
sâ mbă tă , pentru a lucra la site-urile Con Edison, care erau mult
mai bine plă tite. Nu am negociat deloc.
 JAMEs 1
E) Mi-am vâ ndut că rțile pe Kindle pe aproape nimic. Am dat
că rți pe gratis oamenilor care s-au prezentat la conferințele
mele sau care s-au înscris pentru buletinul meu informativ.
Asta sună stupid? Poate. Dar mi-a fă cut numele cunoscut. Am
dă ruit pâ nă acum mai mult de o sută de mii de exemplare ale
că rților mele, pe lâ ngă cele vâ ndute. Asta va avea efecte pe
toată durata vieții pentru mine. Le simt în fiecare zi.
F) Primesc zilnic oferte de a afișa reclame pe blogul meu.
Spun „nu” fiecă reia dintre ele. Să -mi monetizez site-ul? Nu face
parte din perspectiva mea.
Cheia este să nu fii prost. Negociază doar cu oameni că rora
realmente vrei să le vinzi. Altfel, totul se reduce la bani. Crearea
valorii dispare imediat din peisaj. Ş i vinde doar ceva ce îți place
unei persoane de care îți place. Gâ ndește-te mereu - care este
imaginea de ansamblu aici? În multe cazuri, în imaginea de an-
samblu, negocierea nu este la fel de importantă ca ,,vâ nzarea”.
Cui îi pasă dacă tu ai obținut un preț grozav pentru un produs
de care nu a auzit nimeni sau de care nu-i pasă nimă nui?
Modelele de tip freemium* s-au propagat pornind de aici.
Zece chei pentru vânzări:
A) Întreabă-te: care este valoarea clientului pe toată
du- rata vieţii? Atunci câ nd ofer o carte pe gratis, lucrul acesta
mă face cunoscut. Are o valoare pe toată durata vieții pentru
mine, care merge dincolo de cei câ țiva dolari pe care i-aș putea
încasa. Atunci câ nd adaugi valoare la viețile oamenilor (de
exemplu, ofe- rindu-le conținut de calitate pe gratis),
oportunită țile care revin la tine nu pot fi cuantificate. În ultimul
an, am avut parte de cele mai stranii oportunită ți, mulțumită
onestită ții pe care o ofer pe blog. Uneori, mi s-a pă rut aproape
magic. Dar asta e în regulă . Îmi place să fiu magician.

* Produs sau serviciu (de obicei, software ori produs media) oferit pe gratis,
pentru care se plă tește totuși ulterior folosirea anumitor proprietă ți și opțiuni.
(n.red.)
1 ALEgE-TE pE TINE

B) Întreabă-te: care sunt beneficiile auxiliare pentru a

avea acest client? Atunci câ nd am fă cut Miramax.com pentru
1 000 de dolari, am devenit TIPII CARE AU FǍ CUT
MIRAMAX.COM! Asta ne-a ajutat să atragem alți două zeci de
clienți care valo- rau mult mai mult. Aș fi dat bani Miramax-ului
pentru a le face site-ul.
C) Învaţă toată istoria clientului tău, a publicului tău, a
cititorilor tăi şi a platformei tale. Trebuie să -ți placă clientul.
Să -ți placă toate produsele sale. Acumulează informații despre
produsele lor. Eu voiam să lucrez pentru HBO pentru că îmi plă -
ceau toate serialele lor și le studiasem istoria începâ nd cu anii
1970, înainte de a aplica pentru un post acolo, în anii 1990.
D) Oferă caracteristici suplimentare. Fă primul proiect la
un preț mic. Ş i indiferent de ce era în specificațiile tehnice,
adau- gă cel puțin două noi caracteristici grozave. Asta ÎL
COPLEŞ EŞ TE pe client. Nu uita că acesta este un om, nu o
companie. Omul ace- la are un șef. Ş i vrea să arate bine în ochii
șefului să u. Dacă îi oferi o ocazie de a fi promovat, atunci te va
plă cea și te va angaja întot- deauna pe tine. Nu uita să oferi
întotdeauna ceva suplimentar. Un efort simplu îți va obține un
client pe viață .
E) Oferă-i tot ce îşi poate dori. Unul dintre cei mai mari
investitori din fondul meu de investiții, format din fonduri spe-
culative, tocmai fusese înșelat într-o schemă financiară pirami-
dală . Era foarte aproape să dea faliment. I-am fă cut cunoștință
cu reporteri de la fiecare ziar, pentru a-l ajuta să informeze
lumea despre schema piramidală . El a fost infinit recunoscă tor
și a in- vestit și mai mulți bani în fondul meu de investiții. De
fiecare dată câ nd șeful cel mare era deprimat de ceea ce se
întâ mplase, discutam cu el timp de o oră , încercâ nd să -l
înveselesc. Nu repre- zentam doar un fond în care investise, ci și
un tip care se ocupa de PR și un terapeut. Fă un efort
suplimentar.
F) Recomandă-ţi competiţia. Gâ ndește-te la asta în felul
urmă tor: care sunt cele mai populare două site-uri de pe Inter-
JAMEs 1
net? Yahoo! și Google. Ce fac acestea? Ele îți oferă linkuri că tre
competitorii lor, celelalte site-uri. Dacă devii o sursă de încrede-
re, toată lumea va reveni la tine; în cazul în care cunoașterea ta
este valoroasă , ei o pot obține doar dacă au acces la tine. Ei
capă - tă acces cumpă râ ndu-ți produsele sau serviciile.
G) Maşinăria de idei. Există vorba aceea: „să ai
întotdeauna în vedere perfecționarea afacerii”. Aceasta devine
adevă rată dacă te pui mereu în situația clientului tă u și dacă te
gâ ndești la moduri în care îl poți ajuta pe acesta. Atunci câ nd
am vâ ndut stockpickr.com că tre thestreet.com, motivul
superficial a fost acela că ei voiau traficul, comunitatea și
publicitatea generate de site-ul meu. Motivul real a fost că ei
aveau nevoie de ajutor pen- tru a descoperi idei pentru
compania lor. Eu generam mereu idei noi și discutam despre
ele cu contactele mele din thestreet.com. Frecvent, motivul real
pentru care cineva cumpă ră de la tine nu se referă la produsul
tă u, ci la tine.
H) Vino când eşti chemat. Atunci câ nd am vrut să
adminis- trez o parte din banii lui Victor Niederhoffer *, am citit
toate că r- țile sale preferate. Am scris articole pentru el. Fă ră să
stau pe gâ nduri, veneam la cină oriunde și oricâ nd îmi cerea.
Dacă el avea nevoie să îi fie efectuat un studiu care cerea un
nivel de pro- gramare dincolo de ceea ce el sau personalul să u
puteau să facă , mă ofeream să îl fac eu și îl fă ceam rapid. Nimeni
nu mă plă tea, dar în cele din urmă a plasat bani la mine (la un
nivel ridicol de mic al taxelor, dar eu nu am negociat) lucru de
care m-am putut folosi pentru a-i convinge pe alții să plaseze
bani. În plus, îmi plă cea cu adevă rat. Credeam că este o
persoană uimitoare.
I) Cunoaşterea. Atunci câ nd dezvoltam o companie comer-
cială , trebuie să fi citit mai mult de două sute de că rți despre co-
merț și să fi discutat cu mai bine de două sute de comercianți.
Niciun stil de a comercializa nu îmi era inaccesibil. Lucrul
acesta
* Victor Niederhoffer este un faimos administrator de fonduri speculative,
 1 ALEgE-TE pE TINE
care a lucrat cu George Soros. În tinerețe era atâ t de bun, încâ t Soros și-a trimis
fiul să lucreze cu Niederhoffer pentru a învă ța să tranzacționeze. (n.aut.)
JAMEs 1
m-a ajutat nu doar să dezvolt o companie comercială , ci să dez-
volt un fond de investiții al fondurilor speculative și, în cele din
urmă , să dezvolt stockpickr.com. Aveam impresia că știu mai
multe despre tranzacții și despre investitorii de top decâ t
oricine altcineva în lume. Crearea valorii a fost aproape un gâ nd
secun- dar. Atunci câ nd dezvoltam site-uri web, știam totul
despre pro- gramarea pentru web. Nu exista vreun lucru pe
care să nu-l pot face. Ş i competiția, condusă de oameni de
afaceri, nu de progra- matori, știa lucrul acesta despre mine. Iar
ei știau că eu voi ieși întotdeauna mai ieftin.
J) Iubeşte. Poți câ știga bani doar dacă faci ceea ce îți place.
Dacă lucrezi de la 9 la 17 într-un loc de muncă pe care îl ură ști,
atunci ești pus într-o lesă care îți oferă doar atâ ta libertate de
mișcare câ t îți trebuie pentru a face față , dar se oprește înainte
de a ajunge la adevă rata libertate și fericire. Ş i la bani. Dacă iu-
bești ceva, vei că pă ta cunoașterea, vei obține contactele, vei
con- strui site-ul cu caracteristicile pe care nu le mai are nimeni
altcineva, vei speria competiția și vei uimi clienții.
Nu-mi plă cea să scriu articole despre finanțe. Scriam un
arti- col financiar pentru un site financiar oarecare și apoi îl
repostam pe jamesaltucher.com. Aveam zero trafic. După asta,
am decis să scriu articole care îmi fă ceau plă cere. Pentru a
reveni la adevă ra- tele mele ră dă cini, unde iubeam să scriu și să
citesc. Voiam de asemenea să îmi explorez cu adevă rat toate
eșecurile mele, ne- norocirile mele și durerea mea. În public.
Îmi place să fiu sincer și familiar cu oamenii. Îmi place să creez
o comunitate. Îmi place să schimb e-mailuri cu cititorii. În urmă
cu puțin mai mult de un an, am hotă râ t să fac schimbarea prin
care să mă ară t deschis pe jamesaltucher.com și să spun tot ce
voiam să spun și în același timp să -mi exersez dragostea pentru
scris, artă , creativitate și lectură . Peste patru milioane de
„clienți” mai tâ rziu, mă simt mai bine ca niciodată , fă câ nd ceea
ce îmi place.
 1 ALEgE-TE pE TINE

CUM SĂ DEVII O MAŞINĂRIE DE IDEI

Corpul Mental este al treilea pilon al Practicii Zilnice. Nu

este mai mult sau mai puțin important decâ t ceilalți trei piloni.
Dar mulți oameni se blochează aici. Stau jos cu un carnețel și
așteap- tă ca Dumnezeu să se pogoare și să le ofere idei pe care
să le treacă pe caiețel. Sau așteaptă inspirația. Inspirația nu
există cu adevă rat.
În cartea sa On Writing (Despre scris*), Stephen King discută
despre un accident pe care l-a avut odată și care l-a împiedicat
să scrie timp de câ teva să ptă mâ ni. Câ nd a început să scrie din
nou, a putut simți diferența. El vorbea despre felul în care
cuvintele pur și simplu nu se cuplau cum trebuie. Mușchiul să u
de scriere se atrofiase. Trebuia să -l antreneze din nou pentru a
putea con- tinua să scrie nonstop thrillerele bestseller pe care
le scria de treizeci de ani.
STEPHEN KING!
A fost nevoie de doar câ teva să ptă mâ ni de inactivitate pen-
tru a-i afecta performanța, deși el este unul dintre cei mai buni
din lume în ceea ce face.
Mușchiul de idei nu diferă cu nimic de mușchiul scrierii. Nu
diferă de mușchii picioarelor tale, la drept vorbind. Dacă nu
mergi timp de două să ptă mâ ni, mușchii se vor atrofia. Ş i vei
avea nevo- ie de terapie fizică pentru a putea merge din nou.
Mușchiul ideatic trebuie antrenat în fiecare zi. Chiar dacă
produci idei în fiecare zi a vieții tale, se va atrofia dacă îi dai un
repaus de două să ptă mâ ni.

* Apă rută în limba româ nă sub titlul Misterul regelui. Despre scris. Ed.Nemira,
București, 2007. (n.red.)
1 ALEgE-TE pE TINE

Care sunt beneficiile în a avea un mușchi ideatic funcțional?

Vei deveni o mașină rie de idei. Indiferent de situația în care te
afli, de problema pe care o vezi în fața ta, de problemele pe care
le au prietenii și colegii tă i, tu vei avea nonstop soluții pentru
acestea. Ş i atunci câ nd mușchiul tă u ideatic funcționează la
capa- citate maximă, ideile tale vor fi realmente bune, ceea ce
înseamnă, din nou, că vei putea crea viața pe care vrei să o
tră iești.
Pentru a deveni o mașină rie de idei, sunt necesare între
șase și două sprezece luni de antrenament zilnic cu mușchiul
ideatic. Discut mai jos despre felul în care să dezvolți acel
antrenament. Ş i din nou, asta merge în paralel cu celelalte trei
„corpuri”. Nu îți poți dezvolta mușchiul ideatic dacă suferi din
pricina unei relații nefericite, a unei boli sau dacă îți pierzi
sentimentul de recunoș- tință și de uimire față de lumea din
jurul tă u.
La mijlocul anilor 1990, am avut o idee care a rezistat cam
tot atâ ta timp câ t îți trebuie pentru a bea două beri. Spun asta
deoarece ideea mi-a venit într-un bar și a fost repede zdrobită
de cei doi prieteni care se aflau cu mine.
Voiam să înființez un canal prin cablu cu reality show-uri.
Doar reality show-uri tot timpul. Reality show-urile erau abia la
înce- put. The Real World (Lumea reală) de la MTV și Taxicab
Confessi- ons (Confesiuni din taxi) de la HBO erau singurele două
exemple de succes la momentul acela. Cu o zi înainte de asta,
am asistat la un seminar despre programul The Real World la
Muzeul Televizi- unii și Radioului. Toți locuitorii casei din
sezonul meu preferat (în afară de Puck și Pedro, care murise) se
aflau acolo, ră spun- zâ nd la întrebă ri. Simțeam că televiziunea
de tip reality repre- zenta o modalitate ieftină de a face emisiuni
și că lumea va deveni obsedată de așa ceva, mai ales dacă era
implicat și sexul.
„Ce idee tâ mpită ”, a zis un prieten. „Există un numă r limitat
de subiecte.” Lucru care acum mi se pare hilar.
Celă lalt tip mi-a zis: „Tu nu ești o mare companie de
JAMEs 1
televizi- une. Cum vei convinge companiile de cablu să accepte
ideea?”
 1 ALEgE-TE pE TINE

Așa că nu m-am mai gâ ndit vreodată la asta. Am ridicat un

gard în jurul ideii și am hotă râ t că nu voi fi niciodată capabil să
sar gardul și să pun ideea în aplicare. Acum TOATE canalele de
televiziune sunt, în principal, de tip reality tot timpul, sau, cel
puțin, 50% din timp.
Adevă rata mea problemă a fost aceea că nu am fost încreză-
tor. Ş i nu am știut care urma să fie urmă torul pas. Privind
înapoi, ar fi trebuit să -mi fi scris ideea pe ceva, să fi scris zece
idei de posibile emisiuni cu care să pornesc și să fi început să
abordez companiile de televiziune pentru a convinge pe cineva
să mi se ală ture în acest demers. Asta ar fi fost simplu de fă cut
și nu ar fi durat prea mult pâ nă ar fi apă rut ceva bani.

Notă : ceea ce ar putea fi prea mare pentru tine (să te gâ n-

dești la etapa urmă toare) s-ar putea să nu fie prea mare pentru
altul. Acesta s-ar putea să știe cu ușurință , și să nu se teamă , de
conținutul urmă toarei etape.
Două exemple. Cineva m-a întrebat: „Cum îți dai seama câ nd
o idee este prea mare?” Eu am ră spuns că o idee este prea mare
atunci câ nd nu te poți gâ ndi la urmă torul pas. Am adă ugat după
aceea că , dacă aș vrea să înființez o companie aeriană cu locuri
mai confortabile, cu acces la Internet, cu o mâ ncare mai bună și
la prețuri mai mici, s-ar putea să am parte de dificultă ți pentru
că , și dacă asta ar fi o idee bună , nu aș ști ce să fac mai departe.
După aceea am citit despre Richard Branson.
Atunci câ nd Virgin Records îi aducea un profit de aproxima-
tiv 15 milioane de dolari pe an, el a hotă râ t că ar trebui să existe
o companie aeriană transatlantică mai confortabilă . Ce naiba
știa el despre crearea unei companii aeriene? Nimic. În afară de
asta, companiile aeriene reprezintă o afacere dificilă . Trei
dintre cei mai buni investitori din istorie, Howard Hughes, Carl
Icahn și Warren Buffett, au eșuat spectaculos cumpă râ nd
companii aeri-
JAMEs 1
ene. Warren Buffett a zis câ ndva ceva de genul: „Cea mai bună
modalitate de a obține un milion de dolari este să pornești la
drum cu un miliard și să cumperi o companie aeriană .”
Ş i cu toate acestea, Branson a gă sit ideea și în aceeași zi a
su- nat la Boeing pentru a afla câ t ar costa închirierea unui
avion. A fă cut o afacere grozavă cu ei, anume, în cazul în care nu
avea suc- ces, putea să returneze avionul. Dacă urma să aibă
succes, avea să fie un client grozav pentru ei. Presupun că a dat
un telefon si- milar la Airbus și a ales cea mai bună afacere.
După aceea, proba- bil că a aflat câ t l-ar costa să închirieze
spațiu în aeroporturile diferite pe care avea nevoie să le
utilizeze. Aceștia erau probabil bucuroși că au mai multe afaceri.
Şi după aceea, presupun, a anga- jat câ țiva piloți, ceva personal
la sol și și-a fă cut reclamă în ziare, promovâ ndu-și noile rute
aeriene, și era intrat în afaceri.
Virgin Air are succes (tocmai am zburat cu ei de la New
York la LA în urmă cu câ teva să ptă mâ ni) și a creat între timp
Virgin Galactic. Așadar, copilul ă sta ciufulit, care a înființat o
casă de discuri, a hotă râ t că vrea avioane cu locuri mai
confortabile și, prin urmare, acum trimite rachete în spațiu.
Atenție la lucrul important: în ziua în care a avut ideea, a
su- nat la Boeing și a obținut un avion de la ei. Nu doar că a
identifi- cat pasul urmă tor, l-a și fă cut. În cazul meu, m-aș fi
convins pe mine însumi că „urmă torul pas” în crearea unei
companii aerie- ne e prea mare pentru mine. Ş i după aceea, cu
siguranţă că m-ar fi depă șit. Asta nu este chiar același lucru ca
„secretul” – ideea după care gâ ndurile noastre ne pot crea
realitatea - dar e aproa- pe. Gâ ndurile noastre pot face posibilă
realitatea noastră ideală . Dacă tu crezi că poți face ceva, dacă
ești încreză tor, dacă ai crea- tivitate (dezvoltată prin
antrenarea mușchiului tă u ideatic), ma- rile idei devin din ce în
ce mai mici. Pâ nă câ nd nu mai există vreo idee prea mare. Nu
există vreun lucru pe care să nu îl poți încer- ca. După cum a
spus Henry Ford: „Indiferent dacă alegi să crezi că poți sau nu
poți – oricum ai dreptate.”
 1 ALEgE-TE pE TINE

La o scară mult mai mică , aș putea oferi câ teva exemple

per- sonale, dar mă voi limita la unul. Am avut o idee de a crea
un site de știri financiare care să nu aibă vreo știre, ci să fie un
site format din diferite metode de a gă si idei de investiții. Adică ,
aliniindu-ne cu ideile de investiții ale celor mai mari investitori.
Am trasat specificațiile tehnice ale site-ului în dimineața în care
am avut ideea, am postat specificațiile pe elance.com, câ țiva
dezvoltatori m-au contactat cu prețuri și l-am angajat pe unul
dintre ei. În câte- va săptămâni, am lansat versiunea 1.0 a site-
ului, stockpickr.com. Ş apte luni și milioane de utilizatori unici
mai tâ rziu, am vâ ndut compania profitabilă că tre thestreet.com.
Așa că întrebarea nu este câ nd o idee este prea mare, ci cum
să fac toate ideile să fie mai mici și realizabile? Faci asta dezvol-
tâ nd mușchiul ideatic:
În fiecare zi, citește/ră sfoiește capitole din că rți cu cel puțin
patru subiecte diferite. În dimineața asta, am citit dintr-o
biografie a lui Mick Jagger; am citit un capitol din Regenesis, o
carte despre progresele ingineriei genetice, un subiect despre
care nu știu nimic. Am citit un capitol din Tiny Beautiful Things
(Mici lucruri frumoase) de Cheryl Strayed. Cealaltă carte recentă
a ei, Wild (Sălbatic), a fost recomandată de Oprah și este la
râ ndul ei exce- lentă . Am citit un capitol din Myths to Live By
(Mituri după care să trăieşti) de Joseph Campbell și, de
asemenea, pentru a pierde vremea, am jucat un joc de șah
online.
Scrie zece idei. Despre orice. Nu contează dacă sunt idei de
afaceri, idei de carte, idei pentru a-ți surprinde soțul/soția în
pat, idei referitoare la ce ar trebui să faci dacă ai fi arestat
pentru că ai furat din magazine, idei referitoare la felul în care
ai putea crea o rachetă de tenis mai bună , orice vrei. Cheia este
că trebuie să fie zece sau mai multe.
Vrei să -ți transpire creierul, după cum spuneam anterior, în
carte.
JAMEs 1
Vrei să transpire realmente și să înveți din greșelile mele
timpurii legate de reality show-uri? Chiar acum, scrie zece idei
care „sunt prea mari pentru mine” și care ar putea să fie pașii
urmă tori. De exemplu, una dintre idei ar putea fi „lansează
pano- uri solare în spațiul cosmic pentru a capta mai eficient
energia solară ”. O altă idee ar putea fi „creează prin intermediul
ingineri- ei genetice un microb care absoarbe sarea din apă ”. N-
am nici cea mai vagă idee dacă așa ceva este mă car posibil. O
altă idee ar putea fi „într-un an voi scrie o carte și voi oferi un
milion de exemplare gratuite”.
Primul pas ar fi acela de a scrie cartea. După aceea, pot
începe o acțiune de crowdfunding* pe site-ul kickstarter pentru
a oferi cartea pe gratis. SAU, poate voi încerca să tipă resc
exemplare de un miliard de ori mai mici, pe care să le poți citi
doar la micro- scop, dar pe mine nu mă va costa mai mult de
câ teva coli de hâ r- tie pentru a tipă ri un milion de exemplare. Ş i
așa mai departe. Referitor la panourile solare, pot suna la
SpaceX pentru a afla câ t de mult m-ar costa să închiriez spațiu.
Referitor la microbul care desalinizează … nu am nici cea mai
vagă idee. Mă puteți ajuta?
Nu trebuie să te mai uiți vreodată la ideile acestea.
Obiectivul nu este acela de a veni cu o idee bună . Obiectivul este
acela de a avea mii de idei de-a lungul timpului. De a dezvolta
mușchiul ideatic și de a-l transforma într-o mașină rie.
Fii un emiţător. Doi fermieri tră iesc unul lâ ngă celă lalt și
beau apa din fâ ntâ nile pe care fiecare le-a construit pe proprie-
tatea sa. Fâ ntâ na unui fermier ră mâ ne fă ră apă și el are nevoie
de o ploaie câ t mai repede sau va muri de sete. Celă lalt fermier
și-a fă cut treaba și și-a să pat fâ ntâ na astfel încâ t este stră bă tută
de un izvor subteran. Fâ ntâ na sa a fost întotdeauna plină de apă
și el nu a avut de ce să -și facă griji.
Cum gă sești și captezi acest izvor subteran?
* Tehnică de finanțare a unui proiect, apelâ nd la resurse online (rețele de
soci- alizare, site-uri, forumuri) menite să atragă membrii unei comunită ți ca
potențiali finanțatori pentru a dezvolta un produs. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

Asigurâ ndu-te că celelalte pă rți ale vieții tale sunt echilibra-

te: nu treci prin situații/relații emoționale toxice sau faci tot po-
sibilul pentru a ră mâ ne detașat de ele. Te menții să nă tos fizic,
limitâ nd (sau eliminâ nd) alcoolul, mâ ncâ nd și dormind bine. Ş i
din punct de vedere spiritual (un cuvâ nt pe care îl detest din ca-
uza a două sute de ani de conotații lipsite de sens, care i-au fost
ală turate, dar nu pot gă si un cuvâ nt mai bun), înțelegi că nu poți
controla totul în viața ta, cultivâ nd un simț al capitulă rii în fața
momentului actual, ca opus al că lă toriei în timp, spre regretele
tale din trecut și spre temerile tale despre viitor.
Activează o altă parte a creierului tău. Eu scriu în fiecare
zi. Uneori trebuie să reenergizez alte pă rți ale creierului meu, să
aprind focuri acolo unde lucrurile s-au întunecat. Zilele trecute,
eu și Claudia am fă cut un curs despre acuarele. Nu am pictat în
acuarelă în viața mea. Am ajuns acolo și urmă torul lucru de
care mi-am dat seama a fost acela că mă aflu trei ore mai tâ rziu.
Cre- ierul meu nu a remarcat nici mă car trecerea timpului. Cu
ce mă puteam lă uda pentru timpul acesta? Cel mai jalnic apus
de soare, câ țiva munți, câ țiva nori, primii fă cuți vreodată în
acuarelă . Dar creierul meu se simțise bine.
Ciocniri. Ideile se cuplează cu alte idei pentru a produce
idei copii. Citește alte idei. Compară -ți noile tale idei cu vechile
tale idei. După Big Bang, restul universului a fost creat, în
esență , de ciocniri. Atomii de hidrogen s-au ciocnit pentru a
forma atomi de heliu și tot așa, până au fost create toate
elementele. Stelele moar- te s-au ciocnit cu asteroizii pentru a
crea planetele și apa și, în cele din urmă , viața.
Ciocnirile sunt procesele fundamentale și generatoare de
via- ță ale universului. Ideile nu sunt cu nimic diferite. Cele mai
bune idei apar din ciocnirile dintre ideile mai noi și cele mai
vechi.
Nu te forţa. Asta se aseamănă cu problema „clacării” din
„Cum să te Alegi pe Tine Însuți.” Uneori plantezi semințe, dar nu
fieca- re să mâ nță prinde ră dă cini și crește într-o plantă
superbă . De
JAMEs 1
fapt, prea puține fac asta. Dacă te forțezi să transformi fiecare
să mâ nță în cea mai uluitoare și frumoasă plantă pe care lumea
a vă zut-o vreodată , atunci urmează să îți creezi tu însuți
condițiile pentru a claca și pentru a fi dezamă git. Ai fă cut
conștient tot ceea ce puteai, acum trebuie să permiți acelor
forțe vitale invizibile să -și exercite influența asupra semințelor.
Dacă le permiți, vor încolți cele mai bune.
Agită lucrurile. Eu am un program strict în fiecare zi. Mă
trezesc, citesc, scriu, fac sport, mă nâ nc, iau parte la întâ lniri (te-
lefonic sau în persoană ) și apoi inversez procesul: mă nâ nc,
scriu, citesc și dorm. În unele zile trebuie să lucrez la ceva care,
pur și simplu, nu vrea să cedeze. Ş i, în unele cazuri, trebuie să
mă revi- talizez și să agit puțin lucrurile. Să fac ceva diferit.
Poate să fac o plimbare la ora 5 a.m. în loc să citesc. Poate să
dorm în două eta- pe de câ te patru ore într-o zi, în loc să dorm
opt ore continuu. Poate îmi petrec o zi scriind scrisori de mâ nă ,
în loc să merg la calculator. Ş i câ nd vine vorba de muncă , este
suficient să schițez câ teva idei în scris sau să mă uit peste ce am
fă cut pâ nă acum și apoi să -l las, din nou, la o parte. Să -mi
conving subconștientul să lucreze la asta.
Când agiți lucrurile, îți faci creierul să spună: „Ce naiba
tocmai s-a întâmplat?” Şi, cât timp creierul conștient este confuz,
subcon- știentul se furișează și îți livrează lucrurile de care s-a
ocupat câ tă vreme creierul tă u conștient era prea ocupat.
Acesta este motivul pentru care atâ t de mulți oameni au idei
sau momente
„beculeț” la duș sau câ nd sunt exact pe cale să adoarmă .
Un exercițiu pentru a-ți face subconștientul să lucreze la o
idee: scrie pe ceva programul tă u. Descrie câ t mai amă nunțit cu
putință . Ce ai putea să schimbi azi? Cum l-ai putea schimba?
Enumeră pasiunile din copilăria ta. Câ nd aveam șase ani,
eram interesat cu pasiune atâ t de revistele de benzi desenate,
câ t și de mitologia greacă . În liceu și la facultate, am fă cut cinci
ani de franceză și am petrecut ceva timp în Franța (chiar am
avut un
 1 ALEgE-TE pE TINE

birou acolo la prima mea afacere). În momentul acesta, nu-mi

pot aminti nici mă car un cuvâ nt din franceză , poate cu excepția
lui oui. Dar îmi amintesc în nuanțe vii aproape fiecare revistă și
carte citită despre mitologia greacă de la vâ rsta de șase ani -
chiar de la prima bandă desenată („legiunea supereroilor” a
trebuit să că lă torească înapoi în timp și să stea cu pă rinții lui
Clark în Smallville) și fiecare revistă de după aceasta.
Ne reamintim doar lucrurile de care suntem pasionați. În
cele din urmă , acestea devin câ mpurile unde ideile înfloresc și
sunt recoltate. Toate celelalte se usucă și mor.
Încearcă să -ți amintești de toate lucrurile care te-au
pasionat vreodată , începâ nd de la vâ rsta de cinci ani. Vei fi
surprins de câ t de multe lucruri au fost. Ş i în câ t de multe
modalită ți pot fi aceste pasiuni încrucișate și cuplate acum
pentru a-ți oferi urmă torul set de pasiuni și idei.
Navighează pe Internet. Tocmai am vă zut un „infografic”
(infograficele devin rapid noile postă ri pe blog) despre cum să
fii creativ. În principiu, scria „Stinge computerul.” Uneori asta
este adevă rat. Alteori nu. Avâ nd întreaga lume a cunoașterii
ușor ac- cesibilă , uneori este amuzant să cobori în vizuina
iepurelui, ca Alice, și să ră tă cești prin Ț ara Minunilor. Câ teva
locuri bune de unde să începi sunt braindroppings,
thebrowser.com și (nereco- mandat la locul de muncă )
extragoodshit.phlap.net. Este posibil să nu obțin nicio idee din
ceea ce vă d, dar se poate ca unele se- mințe să fie semă nate. Mi-
am dat seama că am un sentiment ase- mă nă tor atunci câ nd
intru în libră ria unui muzeu, iau câ teva că rți, mă așez și le
ră sfoiesc. Îmi gâ dilă creierul și iluminează lu- cruri care se
poate să fi fost inactive.
Am rugat oamenii să mă ajute să gă sesc mai multe idei
pentru a gă si idei de subiecte. Iată câ teva dintre sugestiile pe
care oamenii mi le-au oferit. Le mulțumesc tuturor acestor
colaboratori:
JAMEs 1
Ben Nesvig
Cele trei lucruri pe care le fac atunci câ nd mă zbat să gă sesc
subiecte pentru idei:
1. Că utare pe
Twitter Caut
sintagme ca:
„Îmi doresc să fi avut”
„Tocmai am plă tit pe cineva pentru”
„este cel mai prost produs”
„este o companie oribilă ”
„au un site groaznic”
„este site-ul meu preferat”
„știe cineva cum să ”
Avâ nd toți acești termeni, mă voi gâ ndi la idei despre cum
le-aș putea satisface dorințele sau cum acel site sau acea
compa- nie groaznică poate să devină mai puțin groaznică .
2. Groupon
Multe dintre companiile care apelează la site-urile Groupon
luptă pentru a atrage clienți și au nevoie de idei creative. Voi
arunca o privire peste ofertele Groupon din ziua respectivă și
voi vedea dacă pot să gă sesc alte modalită ți de a promova
compania sau de a le ameliora produsul.
3. Hiperconcentrarea / Scrierea liberă
În mod automat, toată lumea utilizează minimul de atenție
necesar pentru a finaliza o sarcină . Pentru a descoperi idei/in-
formații/observații, eu folosesc hiperconcentrarea. Setez un
cro- nometru pentru două zeci și cinci de minute și mă
concentrez și scriu liber despre un singur lucru. De obicei, asta
îmi furnizează idei la care nu m-aș fi gâ ndit niciodată .
 1 ALEgE-TE pE TINE

Pat P
Ideea #10: Îmi place să intru pe YouTube și să fac o că utare
după un cuvâ nt care are legă tură cu ceva despre care nu știu ni-
mic sau cu ceva care se întâ mplă să mă intereseze la momentul
acela și despre care aș vrea să aflu mai multe. După aceea,
urmă - resc un videoclip pe subiectul respectiv. Riscul este acela
de a irosi timp uitâ ndu-te la un videoclip de rahat… profitul
potențial este nelimitat. După un timp, instinctele tale de
curator devin mai bune și știi care sunt cele mai bune rezultate
din numă rul mare de rezultate pe care le afișează Youtube
pentru orice su- biect. Youtube, asemenea unei mari pă rți a
Internetului, este un tezaur informațional extraordinar, despre
aproape orice subiect și aceasta în sine este esența generă rii de
idei și a antrenă rii mușchiului mental.

Kevin Faul
Gă sește pe cineva necunoscut care te interesează și te inspi-
ră , apoi gă sește o modalitate de a-l contacta. Trimite-i un mesaj
amabil pe LinkedIn sau pe Facebook. Gă sește-l pe Twitter. Dar
cercetează -l înainte. Vă garantez că o conversație rapidă sau un
schimb de e-mailuri cu cineva inspirator te va inspira și pe tine.
Să „atingi” pe cineva care a fă cut posibil imposibilul te ajută să -
ți dai seama că și ideile tale sunt posibile, de asemenea, și te
inspi- ră să faci mai mult. Nu subestima puterea de a fi social.
Mușchiul ideatic este un efect secundar natural al punerii în
aplicare a Practicii Zilnice. Atunci câ nd ești fizic să nă tos, câ nd te
afli ală turi de oamenii pe care îi iubești, atunci câ nd îți exersezi
mușchiul ideatic și atunci câ nd cultivi capacitatea de a capitula
în fața realită ții din jurul tă u, asta te eliberează pentru ca tu să
poți deveni o Mașină rie de Idei.
Indiferent unde mergi, ce vezi, indiferent de problema cu
care te confrunți, vei putea să reacționezi imediat, la orice situa-
JAMEs 1
ție care îți stă în cale. Vei fi asemenea lui Spiderman, cu simțul
să u de pă ianjen care reacționează instantaneu și știe ce are de
fă cut chiar înainte ca problema să iasă la suprafață . Nu trebuie
să mă crezi pe cuvâ nt cu asta. Eu spun doar că asta a funcționat
pentru mine și m-a ajutat să obțin mari succese. Încearcă
pentru tine însuți și vezi. Poate că va funcționa și în cazul tă u.
 1 ALEgE-TE pE TINE

ZECE IDEI CARE SĂ TE LANSEZE

Am ținut câ teva conferințe și câ teva ateliere unde am înmâ -

nat carnețele de ospă tar și le-am cerut oamenilor să înceapă să
scrie idei. Uneori, oamenii devin puțin neliniștiți. Așa că le ofer
o serie de instrucțiuni.
1. Scrieţi cât de multe idei puteţi. Nu le poți cere
oamenilor o singură idee. Ei devin foarte agitați deoarece acea
idee unică trebuie să fie CEA MAI BUNǍ idee.
2. Împărtăşiţi şi combinaţi idei. Eu numesc asta a face
„sex prin idei” cu celă lalt. După ce și-au terminat de scris ideile,
fieca- re alege un partener și combină idei.
Unele rezultate au fost uluitoare. În cadrul unui atelier, le-
am cerut oamenilor să gă sească titluri de că rți, după aceea să
com- bine titlurile de carte cu cele ale unui partener și să creeze
un cuprins pentru primul titlu de carte de pe lista lor
combinată . Nu am auzit de nicio carte pe care să nu fi vrut să o
citesc imediat de la oamenii care au trecut prin acest proces.
Dar realitatea este: cele mai multe idei sunt proaste. Majori-
tatea ideilor mele sunt proaste. Vreau să vă simțiți în largul vos-
tru câ nd gă siți sute de idei proaste. După ce am scris capitolul
„Cum să devii o Mașină rie de Idei”, am hotă râ t să ofer o listă de
idei, o listă care ar putea ajuta cel puțin un milion de oameni.
Cheia pentru idei ca acestea este să fii sigur că știi care este
pasul urmă tor: spre exemplu, nu poți să spui pur și simplu „O
mașină a timpului” dacă nu poți creiona schema tehnică a unei
mașini a timpului, lucru pe care eu, unul, nu sunt capabil să îl
fac. Așa că această idee nu se află pe listă .
„Să ajut un milion de oameni” nu este o condiție obligatorie
pentru o listă de idei. Este vorba doar de lista de idei pe care o
voi
1 ALEgE-TE pE TINE

crea azi. Cu acest criteriu pot fi evitate ideile geniale ca „Lindsay

Lohan va juca rolul fiicei Prințesei Leia în urmă torul film Războ-
iul Stelelor”. Ce e drept (atenție, J.J. Abrams), asta este una
dintre cele mai bune idei pe care le-a auzit cineva vreodată . Dar
nu va ajuta realmente un milion de oameni. (Hmmm, trebuie să
mă gân- desc puțin la asta… nu, nu, nu va ajuta un milion de
oameni).
Ești liber să furi oricare dintre ideile acestea. Dacă vrei să -
mi dai și mie o parte din bani, e bine și așa.
A) Aici am scris o idee, dar am șters-o. Era, pur și simplu,
jenant de proastă . Nu mi-e teamă să recunosc câ nd ideile sunt
proaste. Mai multe despre asta mai tâ rziu.
B) Klout* să devină monedă . Gâ ndiți-vă la asta. Are sens.
Dacă eu plă tesc cinci dolari la o gogoșerie, asta este mult mai
puțin decâ t atunci câ nd Barack Obama plă tește cinci dolari la o
gogo- șerie. Dacă Barack Obama cumpă ră o gogoașă cu cinci
dolari, atunci gogoșeria respectivă este „Gogoșeria
Prezidențială ”. Cei cinci dolari ai lui B sunt mult mai valoroși
decâ t cei cinci dolari ai mei. Cei cinci dolari sunt doar hâ rtie,
pâ nă la urmă . Nu contează cine îi ține. Klout plus bani egal
valoare în lumea contemporană . Așa că are foarte mult sens ca
oamenii cu scoruri Klout mai mari să poată cumpă ra mai multe
lucruri deoarece banii lor sunt mai valoroși decâ t ai mei. Ş i
atunci câ nd cumpă ră lucruri, asta se re- flectă în scorul Klout al
vâ nză torului, care poate cumpă ra mai multe lucruri acum sau
chiar poate vinde servicii la prețuri mai ridicate. Lucrul acesta
creează un mecanism social de stabilire naturală a prețurilor
pentru bunuri și servicii.
Oricum, lumea se îndreaptă în direcția aceea. Uitați-vă la
Oprah. Oprah are un scor Klout infinit. Dacă ea ar cumpă ra un
creion de la mine, scorul meu Klout ar crește cu aproximativ
80%, mai mult sau mai puțin. Clasa de mijloc dispare. Angajații
temporari plă tesc pentru bunuri cu mijloace de plată
alternative, iar bogații
* Klout este un site care utilizează seturi de date din social media pentru a-și
JAMEs 1
ordona utilizatorii în funcție de influența socială în online, prin intermediul „Sco-
rului Klout”, o valoare numerică cuprinsă între 1 și 100. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

cumpă ră abonați pe Twitter. Oricum ne îndreptă m spre o lume

cu monedă de schimb Klout. Realizarea sa efectivă va încuraja
companiile să creeze valoare mai mare pentru clienții lor, astfel
încâ t valoarea profitului lor va crește, fă câ ndu-i să angajeze mai
mulți oameni etc. – un cerc virtuos.
C) Criogenia* pentru persoanele deprimate. Uneori știu că
„pe termen lung” lucrurile se vor rezolva. Dar mă sperie terme-
nul scurt. Un alt lucru pe care îl știm cu toții este că timpul
vinde- că toate ră nile. Dar cam câ t timp înseamnă asta? Diferă
pentru fiecare persoană în parte. Să spunem că sunt ră nit.
Metaforic. Cineva mă împușcă și eu mă simt ră u. S-ar putea să
am nevoie de o zi sau două să trec peste asta. Nicio problemă ,
intru în tancul meu criogenic și îl programez să mă trezească
peste o zi. Sau dacă pierd pe cineva drag. Pentru asta, este
posibil să am nevoie de un an sau doi. Înghețați-mă și treziți-mă
de ziua mea. Atunci pot să arunc o privire prin preajmă , vă d
cum mă simt și intru înapoi în cuvă . Apropo, nu îmbă trâ nesc
deloc în timp ce sunt în- ghețat deoarece toate genele și
cromozomii mei se află la zero absolut. Uneori, este o problemă
financiară . Este posibil să fac o investiție care va genera
profituri peste cinci ani, dar acum am puțini bani. Nicio
problemă . Treziți-mă peste cinci ani. Treziți-mă câ nd Twitter va
fi listat la bursă .
D) Utilizați încă lzirea globală pentru a rezolva încă lzirea
globală . Nu știu de ce nu s-a gâ ndit nimeni la asta pâ nă acum.
Uitați-vă doar la cuvintele încălzire globală. Suprafața planetei
devine mai fierbinte. Asta înseamnă că degajă energie. Utilizați
benzi fotovoltaice (vă place ideea?) pentru a exploata energia
degajată de planetă , pentru a reduce nevoia noastră de energie
pe bază de carbon. PAC! Am rezolvat problema. Farmecul
aceste- ia este că , dacă nu există încă lzire globală , atunci tehnica
nu va funcționa. Nicio problemă ! Atunci, reveniți la carbon pâ nă
câ nd planeta începe să se încă lzească din nou. Am ieșit pentru
un timp

* Producere artificială a frigului și, într-o accepțiune mai nouă a termenului,

 JAMEs 1
metodă a îmbă lsă mă rii prin înghețare. (n.red.)
1 ALEgE-TE pE TINE

cu cineva care a lucrat în campania lui Al Gore. Hei, A*, dacă ci-
tești asta și dacă mai simți ceva pentru mine, te rog să -l contac-
tezi pentru ideea mea. El are un fond de zece miliarde de dolari,
mai mult sau mai puțin, din care tră iește și chiar mă poate ajuta
cu asta.
E) Imprimarea 3-D pentru oameni. Imprimarea 3-D pare a fi
ultima toană tehnologică . Dar, mă rog. Nici mă car nu știu cum
funcționează . Iată însă ce este „Imprimarea Umană în 3-D”. Să
zicem că nu pot ajunge mâ ine la o întâ lnire în India, la aproape
13 000 de kilometri distanță . Dar chiar vreau să mă duc. Intru
în costumul meu de acasă și îi dau drumul. În sala de conferințe
din Bangalore apare un alt costum. Deschide ochii. Pe ecranul
video din costumul meu vă d ceea ce vă d acei ochi. Îmi mișc
brațele și acel costum își mișcă și el brațele. Vorbesc și
costumul acela vorbește cu vocea mea. Videoconferințele nu
pot înlocui nicioda- tă întâ lnirile față -n față . Ş i chiar dacă asta
este un fel de video- conferință avansată , mințile celorlalte
persoane din încă pere sunt, în principiu, manipulate psihologic
să creadă că mă aflu chiar acolo cu ele. Este pur și simplu ca și
cum ai lua un robot și i-ai oferi un corp uman, mulți oameni
cred că este aproape ca un om real, chiar dacă este vorba doar
de un computer. Aceasta este o idee pe care o pot inventa
personal. Ş i am motivație, nu-mi pla- ce să călătoresc. Îmi place
să stau acasă și să nu fac nimic. Cu aceas- tă invenție pot că lă tori
peste tot prin lume. Pot să merg chiar și în Insula Paștelui. Ar
pune, într-un fel, bazele teleportă rii.
F) Reclamele din casă . Asta sună urâ t la început: un afiș pu-
blicitar pe un perete din casa ta? Poate într-o ramă , ca o
fotogra- fie. Sau o oglindă . Dar iată afacerea: prețul casei mele
scade dacă sunt de acord să permit reclamele peste tot prin
casă . Să zicem că stau în baie și vă d „ofertele zilei” proiectate pe
perdeaua de duș. Agențiile publicitare sunt de acord să
subvenționeze o parte din prețul casei mele. Devine și mai bine.
Ca parte a înțelegerii, ei au software care îmi ascultă apelurile
telefonice. Uitați de „rețe- lele de socializare”. Să vedem de ce
sunt interesat atunci câ nd
JAMEs 1
sunt REALMENTE social, anume, câ nd vorbesc cu lumea la tele-
fon. Dacă spun la telefon: „Chiar mi-ar plă cea să merg la schi
anul ă sta, dar nu-mi permit”, încep să primesc oferte pentru
excursii cu reducere la schi pe draperia de la duș. Toată lumea
are de câ ș- tigat. Eu câ știg bani în timp ce vorbesc cu prietenii
mei. Casa mea este mai ieftină . Ş i companiile vâ nd mai mult,
ameliorâ nd econo- mia, angajâ nd mai mulți oameni și viața
devine „bună ”, după ce a fost „rea”.
G) Punctele fierbinți ale fericirii. Timp de zece ani am primit
propuneri de afaceri cum ar fi „cu produsul nostru vei fi
anunțat atunci câ nd prietenii tă i sunt în apropiere.” Realmente
cred că acesta este momentul câ nd asta va funcționa, mulțumită
table- foanelor ca Galaxy Note. Dar să lă să m asta. Atunci câ nd
vreau să -mi vă d prietenii, nu sunt idiot. Îi sun și le spun: „Hei,
hai să ne întâ lnim la o cafea.” Dar haidem să facem ca ideea asta
cu locali- zarea să îmbună tă țească viața cu adevă rat. Studiile
arată că este mai bine să fii în preajma unor oameni pozitivi
decâ t a unora negativiști. Oamenii pozitivi îți ridică moralul,
oamenii negativi te deprimă . Așa că , să trecem la fapte. Cu toții
vom purta dopuri pentru urechi care efectuează constant
scană ri ale activită ții noastre cerebrale. Tomografiile cerebrale
sunt confruntate cu o bază de date de zece mii de tomografii
cerebrale etichetate ca
„fericit” sau „trist” și apoi vor fi utilizate tehnici standard de re-
cunoaștere a vocii pentru a clasifica tomografia utilizatorului fie
ca „fericită ”, fie ca „tristă ”.
ACUM, pe Google Maps, pe telefonul meu pot vedea nuanțe
diferite de culoare pe toată harta. Culorile cele mai stră lucitoare
arată zonele unde se află persoanele cele mai fericite. Culorile
închise arată zonele unde se gă sesc persoanele negativiste. Așa
că , dacă astă zi încerc să mă hotă ră sc: „Hmmm, în suburbii sau
în centru?”, mă pot uita la Hă rțile Fericirii pentru a vedea unde
se gă sesc zonele cele mai fericite și să merg acolo. Cui îi pasă
dacă prietenii mei sunt acolo sau nu? Îmi voi face prieteni noi în
locu- rile fierbinți și fericite!
1 ALEgE-TE pE TINE

H) Ş omaj de 40%. Realitatea este că majoritatea oamenilor

nu ar trebui să fie la serviciu. De ce? În afară de lista de motive
expuse în această carte, pur și simplu, deoarece majoritatea oa-
menilor își fac treaba prost. Se întâ mplă rar ca o persoană să fie
bună în ceea ce face. Eu cunosc în jur de zece oameni care sunt
buni la locurile lor de muncă . Acesta nu este o critică . Este doar
un fapt. Ş i, în principiu, roboții sunt mai buni. Acesta este moti-
vul pentru care Apple își aduce producția înapoi în Statele
Unite, pentru că prea mulți chinezi se sinucideau în fabricile lor.
Roboții nu se sinucid și își fac treaba mai repede.
Așadar, ceea ce îi trebuie cu adevă rat societă ții este un
șomaj de 40% sau de 50%. Iată cum reușești. Soluția mea
începe com- munist, dar se încheie libertarian. În principiu,
companiile sunt motivate financiar să înlocuiască toți oamenii
cu roboți. Profitu- rile suplimentare obținute prin concedierea
oamenilor sunt im- pozitate doar pe jumă tate. Toate aceste
„impozite robotice” merg într-un fond guvernamental care este
utilizat pentru a subvențio- na oamenii concediați (așa cum de
multe ori fermierii încasează subvenții pentru a nu cultiva).
Totuși, după trei ani, nu mai sunt acordate subvenții. Așa că , ai
trei ani la dispoziție pentru a crea o nouă afacere, începâ nd din
ziua în care ai fost concediat. Este de așteptat ca afacerea să
folosească roboți în locul oamenilor, altfel nu vei putea concura
cu competitorii tă i care înregistrează o rată a profitului mai
mare. Dacă nu poți crea o afacere, vei deveni an- gajat temporar
pe undeva. Nu spune că este nemilos. Lumea se îndreaptă în
direcția aceasta. Din această cauză dispare clasa de mijloc.
Roboții sunt noua clasă de mijloc. Ş i toți ceilalți fie vor fi
antreprenori, fie vor fi angajați temporari. Nu ucideți mesagerul
aici. Asta deja se întâ mplă . Eu încerc doar sa gă sesc o
modalitate prin care să putem accepta efectiv șomajul de 40%
și „subanga- jarea” (deja la 20%) care urmează .
I) Matrimoniale cerebrale. Aceasta este o abordare ușor
diferită asupra secțiunii „G” de mai sus. Niciun serviciu de
matrimoniale nu funcționează . Rata divorțului crește. Mulți
oameni sunt nefe- riciți și ajung să -și înșele partenerul. Unul din
prietenii mei a pri-
JAMEs 1
mit de curâ nd rezultatele de la site-ul 23andme.com, care îți
prelevează saliva și îți spune tot ceea ce nu știai despre tine în-
suți sau lucrurile pe care se poate să le fi știut, dar care au fost
uitate, ca de exemplu, ce vâ rstă aveai atunci câ nd ai simțit
prima dată rușinea. Eu mi-am trimis saliva acum două zile și, la
o zi după aceea, mi-au trimis un mesaj spunâ nd că prețul a
scă zut de la 299 de dolari la 99 de dolari. Așa că viața m-a
țepuit din nou, dar credeți că îmi pare ră u? Desigur că nu. Așa
îmi merge.
Prietenul meu și-a primit rezultatele și l-am întrebat care a
fost cel mai important lucru pe care l-a aflat. Ş i el mi-a ră spuns:
„Că tată l meu este tată l meu adevă rat.” El a zis: „Un numă r sur-
prinză tor de mare de oameni află că bă rbatul care i-a crescut nu
este tată l lor biologic.” De ce? Deoarece oamenii comit greșeli.
Intră în relații confuze și se folosesc de soluții confuze pentru a
scă pa de ele. Sau chiar mai ră u de atâ t, fac copii.
Așadar, să rezolvă m asta și să termină m cu multe
nenorociri. Luă m tomografiile cerebrale de la o mie de cupluri
care au o că - să torie fericită după patruzeci de ani. Ş tiți voi,
cuplurile care spun: „Ei bine, am avut și noi probleme, dar am
supraviețuit.” Scăpați de ele. FĂ RĂ PROBLEME. Sunt acolo. Doar
o mie de cupluri din două miliarde de cupluri de pe planetă .
Apoi, creați o medie a tuturor tomografiilor cerebrale.
Atunci câ nd te înscrii pentru un serviciu de matrimoniale
ce- rebral, trebuie să le prezinți tomografia creierului tă u. Va fi
cal- culată o medie între tomografia ta și cele ale tuturor
femeilor din baza de date. După aceea, urmează confruntarea
rezultatelor cu baza de date a celor o mie de cupluri cu o
că snicie fericită . Orica- re ar fi combinația care generează
rezultatele cele mai apropiate de tomografiile celor o mie de
cupluri, persoana din combinație va primi programarea pentru
o întâ lnire cu tine. Prețul: 10 000 de dolari. Oameni buni,
tehnologia există deja. De ce nu ați înce- put să vă ocupați de
asta voi, antreprenorii?
J) Un buton de “Like” în lentilele mele de contact. Am citit
de curâ nd că sunt create lentile de contact care pot citi texte.
 1 ALEgE-TE pE TINE
Asta
JAMEs 1
este simpatic. Mie îmi place să pot comunica mereu cu toți cei
pe care îi cunosc. Dar să mergem la nivelul urmă tor. Te
întâ lnesc, îmi placi, PAC, clipesc de două ori rapid și lentilele
mele înregis- trează like-ul. Tu îți continui ziua și ceilalți
oameni care te întâ l- nesc pot vedea imediat „James are 158 de
like-uri azi”. Dacă ai o zi proastă , poate vei primi doar cinci like-
uri. Nicio problemă . Oamenii te vor evita în zilele acelea și te
vor lă sa în pace. Viața este stresantă și poate că ai nevoie de un
interval de respiro. Mâ i- ne s-ar putea să te simți revitalizat și să
obții iară și multe like-uri. Eu nu vreau doar „rețele de
socializare”. Eu vreau VIAȚ Ǎ socială .
Înainte de a trece la „K”, vreau să explic în legătură cu „A”.
Ideea originală a fost de „Wi-Fi cu proteine”. Câ nd triburile
nomade ajungeau într-un loc nou, cu cincisprezece mii de ani în
urmă , se întrebau „unde găsim hrana?” În ziua de azi, în
peregrină rile mele nomade (anume, magazinele Starbucks din
New York City), mă în- treb: „Unde gă sesc Wi-Fi?” În mod clar,
Wi-Fi-ul a înlocuit hrana în mintea noastră . Așa că , Wi-Fi-ul cu
proteine ar rezolva proble- ma, nu? Dar iată problema. Nu-mi
pot da seama pentru nimic în lume cum ar trebui procedat. Pot
gâ ndi urmă torul pas pentru fi- ecare dintre ideile de mai sus.
Ideile sunt foarte ieftine. Totul se rezumă la APLICARE. Am
că utat tot ce puteam despre biologia moleculară pe Wikipedia,
dar pur și simplu nu-mi pot da seama cum se poate produce Wi-
Fi cu proteine. Așa că am șters ideea aceasta. Nu e bună .
Apropo, dacă ești Ridley Scott, te rog să mă contactezi în
legă tură cu preluarea drepturilor de autor pentru oricare
dintre aceste idei, pentru un film science fiction.
K) Nu am un „K”. Mă doare creierul. Ai putea spune că sunt
un visă tor. Sau ceva asemă nă tor. Dar dacă poți gă si un „K” bun
pentru a mă ajuta să ajung la zece idei, ți-aș fi realmente recu-
noscă tor și dacă voi întemeia vreo companie care să obțină
câ te- va miliarde pornind de la aceasta, îți voi oferi o mică parte
a companiei și o parte din scorul meu Klout. Te rog să mă urmă -
rești pe Twitter pentru a-mi crește scorul Klout. Te iubesc.
 1 ALEgE-TE pE TINE

SĂ NU AI OPINII

Chiar crezi că vei reuși să faci pe cineva să se ră zgâ ndească ?

Întotdeauna mă întreb cine sunt acei oameni care își petrec în-
treaga zi pe forumurile de pe Internet sau în secțiunile de
comen- tarii. înfuriindu-se tare și încercâ nd să demonstreze că
opinia lor este OPINIA pe care ar trebui să o împă rtă șim cu
toții?!
Şi cu toate acestea, cu toții ne lă să m angrenați. Un
adolescent anonim din Dubai poate trâ nti o pă rere care nu ne
pică bine și urmă torul lucru de care ne dă m seama este că ne
află m patruzeci și opt de ore mai tâ rziu și suntem ca după o
transă , după ce am petrecut tot acest timp urinâ nd într-o sticlă
și discutâ nd în zadar cu acest trol de pe Internet. Aș vrea să vă
pot spune acum: „Deci am ieșit și am intervievat optzeci și șapte
de troli și iată cum sunt ei cu adevă rat”. Dar nu am fă cut asta.
Pentru că trolii dispar. Exis- tă șapte miliarde de oameni pe
planetă . Omul care nu a fost de acord cu tine este unul dintre ei.
Mult noroc în că utarea lui.
Care este rostul unei opinii? De a dovedi că ai dreptate? Te înșeli.
Uneori mă las prins. Uneori scriu un articol și oamenii încep
să spună cele mai abjecte lucruri. Nu am idee cine sunt și nici
chiar ce probleme au și, totuși, mă simt obligat să ră spund. Mă
las prins. Mă simt atâ t de oribil în legă tură cu lucrurile pe care
le spun. Ş i câ nd ies finalmente să respir, au trecut trei zile și îmi
spun mie însumi: „Ce dracu am fă cut?”.
Eu încerc să elimin lucruri. Nu doar posesiunile materiale
de care nu mai am nevoie sau de care nu am avut nevoie de la
bun început, ci toate acele lucruri despre care am fost învă țați
de la naștere că sunt „importante” sau sunt „felul nostru de
viață ”, dar care au devenit de fapt poveri și risipă de timp
deoarece ne agă - ță m de ele și le apă ră m, ca și cum ar fi mai
prețioase decâ t timpul și energia pe care le irosim pentru a le
proteja.
1 ALEgE-TE pE TINE

Opiniile sunt un fel de a ne agă ța de trecut. De vreun sistem

de opinii pe care pă rinții noștri l-au să dit în noi, despre care sis-
temul nostru de educație ne-a „învă țat”, pe care stă pâ nii noștri
corporatiști ni l-au impus, pe care grupul nostru de colegi ne-a
pus să -l înghițim sau vreo altă formă de spă lare pe creier/pro-
gramare care ne-a fost implantată în creier. Dacă dețin vreo
opinie, sunt bucuros să vă dau voie să o luați. Iată de ce:
A) Nimeni nu se va răzgândi vreodată. De exemplu, dacă
eu spun ceva de genul „copiii nu ar trebui să urmeze o
facultate”, cu toții fie sunt de acord cu mine, fie nu sunt. Se vor
ră zgâ ndi foarte puțini, indiferent câ tă dreptate am (și am
dreptate). Iată alte câ teva dintre opiniile mele: este
ÎNTOTDEAUNA ră u să cum- peri o casă . Este o prostie să votezi.
Shakespeare este Plictisitor. NICIUN ră zboi nu a fost justificat.
Wyoming-ul, Dakota de Nord și Montana ar trebui cedate
evreilor și aceștia ar trebui să se mute din Israel în Statele
Unite. Așa! Să ne certă m pentru asta.
B) Peste o sută de ani din momentul acesta, toţi cei care
citesc această carte vor fi morţi. Ş tiu că există o armată de ha-
late de laborator lucrâ nd la Science (Ştiinţă*), care încearcă să
schimbe asta. Dar, credeți-mă , nu va funcționa. Ş tiința are
limite- le sale. Ş i dacă te uiți la ce mă nâ nci, nu ești sigur că vei fi
în viață peste cincizeci de ani, ce să mai vorbim de o sută !
În urmă cu aproximativ un an, un tip pe care nu-l plă ceam a
murit. Ne certam tot timpul din cauza opiniilor noastre. Acum e
mort. Îmi închipui că am câ știgat eu. După moartea sa, este
incre- dibil câ t de mulți oameni i-au scris omagii lungi și
melodramati- ce. Un tip care îmi povestise că a fost hă rțuit
sexual de persoana decedată a scris cel mai lacrimogen omagiu
dintre toate. Poate că pâ nă la urmă au fă cut sex și a fost
minunat. Nu știu. Nu am nicio opinie în legă tură cu asta.
Lucru care mă aduce la chestiunea mai importantă : dacă ne
certă m și apoi mori? Dacă faci un infarct în timp ce te cerți cu

* Publicația academică a Asociației Americane pentru Progresul Ş tiinței. (n.red.)

JAMEs 1
mine? În cazul acesta este vina mea? Nu vreau să am așa ceva
pe conștiință .
C) Noi contra Ei. World Wide Web-ul (triple dub pentru cei
care lucrează în domeniu) a creat această lavă care se prelinge,
a lui „Noi” contra „Ei”. Ce s-a întâ mplat înainte să apară forumu-
rile de pe Internet? Înainte de apariția thread-urilor? Sau a
hipertextului?
De fiecare dată câ nd câ te un tip spune ceva foarte ră ută cios,
îmi imaginez: cum s-a simțit această persoană prima dată câ nd
și-a să rutat soția? Inima i-a fost umplută de un val cald de
cioco- lată ? Ş i-a spus că tre sine: „În clipa aceasta sunt cel mai
fericit om în viață ?” A avut o erecție? Ea l-a să rutat încetișor pe
buze, apoi pe obraz și apoi pe gâ t? Ş i după aceea, avâ nd erecția
intactă , a intrat pe Internet ca „Invitat” și a postat că „James
Altucher este o javră nenorocită ”?
D) De ce să educi oamenii? La pocher îți dai seama că un
jucă tor este amator dacă se plâ nge atunci câ nd pierde o mâ nă . Îl
va privi pe cel care a câ știgat mâ na și va spune: „Ești atâ t de
prost! Ai jucat mâ na asta complet aiurea. Ai avut noroc.” Ş i este
posibil să aibă dreptate. Dar motivul pentru care asta este o
miș- care (nesigură ) de amator este acela că tu VREI ca lumea
să -și joace prost mâ na. Vrei ca ei să -și joace prost mâ na de
fiecare dată pentru ca sorții să ră mâ nă în favoarea ta, dacă nu,
înnebunești. Ce ai de câ știgat dacă îi dai de gol, dacă îi educi
unde greșesc?
Îngrijorează -te doar în legă tură cu propria ta fericire, care
nu poate să fie îngră dită de prostia altuia decâ t dacă tu îi
permiți asta.
E) Aş putea să citesc o carte. Timpul este la râ ndul să u o
resursă limitată . Poți ră spunde unui comentariu de pe
Facebook cu o opinie de care nu îi va pă sa nimă nui peste o sută
de ani sau poți să faci ceva. Chiar acum. Poți să faci o plimbare
pe malul râ - ului. Sau poți să ruta pe cineva. Sau poți să ri pe o
trambulină .
1 ALEgE-TE pE TINE

Acum câ teva să ptă mâ ni am fost într-un loc cu trambuline.

Copilașii se urcau pe aceste trambuline oblice și apoi fă ceau
să ri- turi. Aș fi vrut să fac și eu asta. Dar sunt prea bă trâ n. Copiii
nu se tem să sară fiindcă își vor rupe gâ tul și vor ră mâ ne
paralizați pe viață . Dar imediat ce sunt în aer, tot ce îmi pot
imagina este felul în care gâ tul îmi este detașat de restul
corpului. Oare aș plă ti ori- câ t pentru a reveni la vâ rsta câ nd
încă fă ceam în pat, dar puteam să sar pe trambulină ? Nu.
Niciodată . Asta ar fi o pierdere de timp pentru mine. Dar mă
iubesc pe mine însumi și fă ră asta.
F) Singurătatea. Eu cred că majoritatea oamenilor se
ceartă pentru că sunt singuri. Nu putem face nimic referitor la
singură - tate în lumea materială. Suntem încarcerați în aceste
corpuri de la naștere. Dar noi încercă m. Vrem ca oamenii să fie
de acord cu noi astfel încât, timp de o clipă, să ne simțim
încântați de noi înșine, să creă m o legă tură și apoi să facem
dragoste încet și delicios.
Doar că partea a treia nu prea se întâ mplă . Dar noi credem
că se va întâmpla. Există modalități mai bune de a-mi contracara
sin- gură tatea decâ t aceea de a susține o opinie care mă face
similar celorlalți 49.9% dintre oameni împă rtă șesc opinia
respectivă .
G) Eu mă înşel întotdeauna. Nu am avut niciodată o opinie
corectă . Nici mă car nu știu cum miroase o opinie corectă .
Atunci câ nd am scris pentru prima dată într-o carte anterioară
că niciun ră zboi nu poate fi justificat, cineva a pomenit de un
ră zboi poli- nezian de „dinainte de Hristos” sau de ră zboiul
peloponesiac. Nu știu. Un ră zboi de acum două mii de ani. Nu-
mi amintesc; nu îi ascultam pă rerea prostească . Vedeți! Așa se
întâ mplă cu opiniile. Pâ nă și eu mă fac vinovat de asta.
Opiniile sunt ca banii. Indiferent câ t de multe știi,
întotdeau- na există cineva care știe mai multe. Ş i acesta nu se
teme să se laude cu asta. Eu nu am atestate pentru nimic.
Educația mea este extrem de depă șită . Ş i fetița mea de zece ani
mă corectează con- stant. Zilele trecute am încercat să o
JAMEs 1
conving că Statele Unite sunt o republică , nu o democrație. Dar
ea nu a vrut să -și schimbe
 1 ALEgE-TE pE TINE

pă rerea (vezi „A” mai sus), deși eu îi prezentam un FAPT.

Atunci câ nd prezint o pă rere, știu că respectiva pă rere
funcționează pentru mine, la momentul acela. Dar asta e tot. Nu
trebuie să lupt mereu pentru glorie.
H) Ț ine-ți respirația. Încearcă să -ți ții respirația pentru
doar treizeci de secunde. Asta este tot ce trebuie să faci.
Încearcă asta chiar acum, în timp ce citești râ ndul acesta. Așa…
în a două zeci și noua secundă , contează vreuna dintre opinii?
I) Mai puţin. Încerc să am mai puține lucruri în viața mea
acum. Asta nu înseamnă mereu mai puține nimicuri care să
stră - lucească pe un raft. Poate însemna și mai puține lucruri
care să mă supere. Mai puține persoane care să mă deranjeze.
Mai puți- ne regrete pentru lucruri care sunt îngropate de mult.
Mai puține anxietă ți pentru un viitor care s-ar putea să existe
sau care s-ar putea să nu existe. Mi-am dat seama că dacă sap
adâ nc și arunc la gunoi un lucru pe zi, în ziua urmă toare mă
trezesc puțin mai liniștit. Nu trebuie să am atâ t de multe opinii.
Lupta va continua și cu mine, și fă ră mine.
J) Derutat. Îmi place să fac exercițiul acesta: de fiecare dată
câ nd am o judecată despre ceva, modific punctuația de la finalul
acesteia, de la semnul exclamă rii la semnul întrebă rii. „Ea ar
tre- bui să facă asta!” devine „Ea ar trebui să facă asta?” Sau
„Obama ar trebui să legalizeze cocaina!” devine „Obama ar
trebui să lega- lizeze cocaina?” Ş i, îndră znesc să adaug, „Nimeni
nu ar trebui să mai facă școala primară pentru că aceasta este
un lagă r de con- centrare menit să spele pe creier și care pozează
într-un serviciu de îngrijire a copiilor pus într-o lumină
favorabilă!” devine „Serios?”
Încearcă numai. E distractiv. Mergi derutat toată ziua. Este
mult mai pașnic.
„Tipul acela nu ar trebui să mă împingă !” devine „Tipul
acela nu ar trebui să mă împingă ?” Tră im într-o lume stranie.
Fiecare zi, un labirint de explorat. Indicii de descifrat. Este ca și
cum te-ai trezi pe scaunul dentistului și ești aruncat în stradă .
Lumina este
JAMEs 1
ciudată , ochii îți sunt dilatați (din cauza pică turilor de ochi pe
care dentistul mi le administrează cu forța câ nd sunt inconști-
ent), ești amețit, oamenii sunt foarte, foarte ocupați treacâ nd pe
lâ ngă tine, plă tind cu moneda nefericirii, acum, pentru a-și
câ ști- ga viitorul glorios, câ ndva… poate.
Ş i te întrebi, ce se întâ mplă dacă stau pur și simplu aici?
Dacă mă bucur de lumina soarelui care mă lovește? Dacă râ d la
oame- nii dilatați, cețoși? Dacă adorm plâ ngâ nd în brațele tale,
înainte ca tu să te înfurii din nou și să încerci să mă bați și să mă
stran- gulezi cu un cablu electric?
Ideea este aceasta, nu te concentra asupra acelor lucruri din
lumea materială pe care nu le poți nici controla, nici schimba
vreodată , atunci câ nd te poți concentra asupra să nă tă ții tale in-
terioare, a lumii tale lă untrice, a lucrurilor care contează .
 1 ALEgE-TE pE TINE

CUM SĂ ELIBEREZI HORMONUL LUI DUMNEZEU

Mi-e silă de mine însumi. Atunci când aveam șase ani,

râ deam de un copil pentru că era mai plinuț decât mine. Atunci
când aveam șapte ani, râ deam de un copil pentru că era chinez.
Era singurul copil chinez din cartier. Eu eram un rasist în vâ rstă
de șapte ani. El s-a supă rat atâ t de tare încâ t directorul a trebuit
să -mi vor- bească . Pedeapsa: trebuia să stă m unul lâ ngă celă lalt
în autobuz în fiecare zi. El era mai supă rat decâ t mine din cauza
asta.
Atunci câ nd aveam nouă ani, am fost prins furâ nd din maga-
zine cartonașe cu fotbaliști, lucru care a încheiat un val de
infrac- ționalitate de un an care includea furturi de tot felul,
începâ nd cu bomboane, reviste cu Charlie Brown*, niște numere
din Mad** și cartonașe de baseball. Pă rinții mei au fost atâ t de
supă rați încâ t mi-au contramandat urmă toarea petrecere
aniversară . Nu mi-au mai permis să organizez vreuna după
aceea. Nici acum nu țin petreceri de ziua mea de naștere. Din
cauză că am furat cartonașe cu fotbaliști.
Am fă cut multe lucruri. Mai tâ rziu. Uf. Mi-e greu să mă gâ n-
desc la ele. Lucrurile pe care le fă ceam. Sunt ca un psihopat sau
un sociopat câ nd trec la fapte. Cel mai ră u lucru, merg la baie.
Nu am vă zut vreodată un lucru mai dezgustă tor decâ t corpul
meu uman mergâ nd la baie. Uf.
Google: Trebuie să vorbesc cu tine despre asta! Tu dezvolți
o mașină care circulă fă ră șofer. Tu creezi ochelari care îmi
conec- tează creierul la Internet. De ce dracu’ nu puteți gă si
ceva încâ t să nu mai fie nevoie să mă duc la WC? De exemplu,
nu aș putea pur- ta ochelari care să facă fotosinteză de la soare
și să o transforme în nutrient pentru corpul meu? Nutriție fă ră
deșeuri. De ce, în
* Charlie Brown este un personaj din benzile desenate Peanuts. (n.red.)
** Revistă americană umoristică . (n.red.)
1 ALEgE-TE pE TINE

numele a tot ceea ce mă nâ nc, trebuie să produc deșeuri? Asta

aproape că este o dovadă pentru existența Satanei.
Ş i, mai ră u de atâ t, o parte dintre aceste deșeuri se blochea-
ză . Dacă nu ai vâ rsta mea (patruzeci și patru), vei afla în curâ nd
despre ce vorbesc. Se blochează pentru totdeauna. Mi-am
schim- bat regimul alimentar de curâ nd. Fă ră carbohidrați. Fă ră
zaha- ruri procesate. Nici mă car chestiile fă ră gluten, acestea
fiind o escrocherie. Ş i, trebuie să recunosc, calitatea lucrurilor
care ies din mine a devenit mult mai bună . Ş i nici nu mă mai
simt atâ t de îmbuibat.
Așa că , paharul este pe jumă tate plin. Nu-i așa?
Dați-mi voie să vă spun veștile cu adevărat proaste, deși nu
vor pă rea să fie așa. Stră moșii noștri extratereștri, care ne-au
creat pe noi, au creat de asemenea instrumente simple (să le
numim
„declanșatori”, dacă vreți) pentru a ne putea reprograma corpu-
rile ca să fim fericiți. Ce înseamnă fericit? Înseamnă că diferite
substanțe chimice sunt manipulate prin tot corpul. Nivelul
corti- zolului scade. Cortizolul este hormonul luptă sau fugi. Așa
că , de exemplu, atunci câ nd stai la biroul tă u uitâ ndu-te la
ecranul com- puterului și te temi că șeful tă u va urla la tine,
nivelul cortizolului tă u a ieșit prin tavan.
Cu alte cuvinte, corpul tă u vrea să facă ce ar fi fă cut cu
două - zeci de mii de ani în urmă (o microsecundă în trecutul
nostru evoluționist) și practic să fugă câ t mai repede cu putință
sau să distrugă fizic obiectul care te sperie. Luptă sau fugi.
Atenție la
„SAU”. Nu există realmente o poziție intermediară care să spună
„Nu te mișca și holbează -te pur și simplu la ecranul computeru-
lui în timp ce fierbi de furie și frustrare nesatisfă cute”. Asta nu
făcea parte din planul evoluționar. Probabil că asta au fă cut
nean- dertalienii – și uite ce s-a întâ mplat cu ei. Sunt morți. Toți,
pâ nă la ultimul.
Așadar, ce faci tu, în aceste timpuri moderne? Stai acolo, te
holbezi la ecranul computerului, poate că tastezi câ teva cuvinte,
JAMEs 1
dar apoi creierul tă u devine neatent. Nu poți gâ ndi. Cortizolul
tă u a ieșit prin tavan și nimic nu-l consumă . Asta este cu
adevă rat oribil. Cortizolul trebuie consumat. Altfel, e de ră u.
Ești complet terminat. Te poți alege cu cancer, boli de inimă ,
atac cerebral, Alzheimer, tot tacâ mul.
Şi dacă ești asemenea mie – dacă ești asemenea celor mai
mulți oameni – sunt șanse mari ca asta să ți se întâ mple în
fiecare zi. Iată ce se petrece. Nervul vagal se întinde de la
creierul tă u pâ nă la stomac și atinge (aproape) fiecare organ pe
parcurs. Acesta se inflamează dacă nivelul cortizolului tă u este
prea mare pentru prea mult timp. Nervul vagal este, în
principiu, cel care provoacă toate bolile cunoscute omului.
Stresul ridicat îl inflamează , la fel cum fac mâ ncarea proastă ,
fumatul etc. Ai prins ideea generală .

CE VINDECǍ INFLAMAREA?
Oxitocina, un alt hormon pe care corpul este mai mult decâ t
fericit să -l elibereze. Oxitocina îndeplinește două funcții foarte
importante, care permit speciei umane să -și continue existența.
Amâ ndouă aceste funcții au diferite efecte secundare benefice.
1) Oxitocina este eliberată atunci câ nd ai un orgasm. În mod
interesant, la bă rbați este eliberată doar atunci câ nd au un or-
gasm cu o persoană pe care o iubesc.
2) Oxitocina este eliberată atunci câ nd o femeie este în
trava- liu. Aceasta ajută la dilatarea colului uterin, reducâ nd
durerile. Mă refer la durerile femeii. În cazul bă rbaților,
momentul în care colul uterin începe să se dilate reprezintă
începutul unei perioa- de de agonie, de aproximativ nouă ani.
În principiu, oxitocina este hormonul pe care îl gă sim în
mo- mentele critice ale creă rii vieții. El este „hormonul vieții”. El
ajută la reducerea nivelului tă u de cortizol (cunoști senzația
aceea de relaxare pe care o ai după sex) și a inflamației nervului
vagal. (Într-un fel, îmi place cuvântul: vagal. Este atât „vag”, cât și
„vaginal”.)
1 ALEgE-TE pE TINE

Așa că nu vă voi indica toate cercetă rile. Le puteți că uta pe

Google cu ochelarii voștri. Dar, în principiu, există diferite feluri
în care îți poți pă că li corpul să elibereze oxitocină . Beneficiile
sunt simple: te vei simți mai bine, vei tră i mai mult, vei reduce
stresul și vei fi mai fericit.
ÎMPARTE BANI. Se pare că a ară ta compasiune într-un mod
visceral, cum ar fi să împarți bani, se asociază cu niveluri mai ri-
dicate de oxitocină . Bă nuiala mea este că a oferi bani
instituțiilor filantropice nu este modul potrivit în care să o faci.
Eu prefer metoda mea de a fi un supererou.
ÎMBRǍ Ț IŞ Ǎ RILE. Atingerea și îmbră țișarea eliberează
oxito- cină – îmbră țișarea fiind mai puternică decâ t atingerea,
iar îm- bră țișarea cuiva iubit fiind mai puternică decâ t
amâ ndouă . Așa că o îmbră țișare este mai bună decâ t o
strâ ngere de mâ nă . Dar aproape la fel de bun ca îmbră țișarea
este faptul de a-ți imagina că ești îmbră țișat sau alintat de o
persoană pe care o iubești. Mda. Felul în care creierul face asta
este chiar amuzant.
FACEBOOK. Îmi place să derulez cronologia de pe Facebook
și să dau câte un like ocazional unei fotografii postate de un
prieten oarecare, de acum treizeci de ani. Nu l-aș suna
niciodată , într-un milion de ani, pe acel prieten și nici nu i-aș
spune „Poza aceea cu copilul tă u pe care ai postat-o este cu
adevă rat dră guță .” Dar fap- tul că îmi place poza este felul meu
de a fi conectat cu cineva de care m-am simțit aproape într-un
moment al vieții mele, chiar dacă asta s-a întâ mplat deoarece
dulapul să u se afla lâ ngă al meu în primii ani de liceu. Ghiciți ce
se întâ mplă ? Se pare că utilizarea rețelelor de socializare în
acest fel eliberează oxitocină . Ş tii că te simți bine atunci câ nd o
faci. Fă -o mai des. Mai exact, dă câ te un like pe Facebook pentru
fiecare dintre postă rile mele de pe blog. [Chestia amuzantă este
că cineva chiar a fă cut această cercetare științifică și a
demonstrat-o. Nu partea cu like-urile pentru pos- tă rile mele pe
blog, ci ideea despre Facebook în general. Deși, desigur că dacă
vei da like postă rilor mele, va fi eliberată oxitoci- nă . Poți să
JAMEs 1
începi acum, dacă vrei.]
 1 ALEgE-TE pE TINE

RȂ SUL. Vă voi spune secretul meu înainte de întâ lniri. În in-

tervalul scurt dintre divorț și recă să torire, aveam o tehnică îna-
inte de fiecare întâ lnire. Mă uitam fie la Michael Cera jucâ nd
într-un film de comedie, fie la Louis CK fă câ nd stand-up. Asta
mă fă cea pe mine să râ d, îmi fă cea hormonii de oxitocină să ia
foc și după aceea treceam direct la întâ lnire, cu toți hormonii
sexuali dezlă nțuiți. Acesta este un avantaj. Eram temporar mai
amuzant, cu o perioadă de înjumă tă țire de două ore. Ş tiam că
după patru ore voi fi din nou plictisitor, așa că întâ lnirea
trebuia să se termi- ne pâ nă atunci. (De asemenea, fac asta și
înainte de conferințe.)
MERSUL. Atenție, nu am zis să faceți o alergare. Alergatul
este foarte bun pentru a reduce metabolismul, dar la fel este și
să te hră nești mai corect. Altfel, cel puțin în cazul meu, alergatul
este cu adevă rat dificil. Îl detest. Dar îmi place să merg. Să merg
prin soare. Soarele este un nutrient. Ş i jumă tate de oră nu te va
ucide, în ciuda a ceea ce spun persoanele, cu încă lzirea globală .
Mersul pe afară , după cum puteți bă nui, este corelat statistic cu
un nivel mai ridicat de oxitocină . Ei bine, veți spune voi, eu nu
pot să mă plimb. Am întâ lniri toată ziua. Dacă poți, încearcă să
organizezi o întâ lnire-plimbare. Asta te ajută să fii mai legat de
persoana cu care te întâ lnești și este chiar posibil să aveți parte
de o aventură pe parcurs (ghici ce – cercetările științifice
demonstrează că a tră i o aventură ală turi de cineva eliberează ,
de asemenea, oxitocina. Bă nuiesc că asta se întâ mplă deoarece
atunci câ nd urmă rești lupi cu cineva, știi că după aceea te vei
simți mai în siguranță cu acea persoană ). Data trecută câ nd m-
am întâ lnit și plimbat cu un prie- ten, un tip a început să urle la
mine din mașină și eu l-am provocat să ne batem (cu zâ mbetul
pe față ). Amicul meu a trebuit să mă ia cu forța de acolo în timp
ce tipul își parca mașina și se pregă tea să mă omoare. A fost
distractiv. A fost o aventură . Am fost încâ ntat.
TELEFONUL. E bine să vorbești cu un prieten. Eu nu am o
gră madă de prieteni. Am în jur de trei persoane pe lista de ape-
luri. Poate patru, dacă trag de ea. Poate cinci. Nu știu. Poate
cinci- zeci. Îmi plac mulți oameni, dar sunt prea timid ca să -i
sun. Poate că ar trebui. Ş i să sporovă im câ teva minute. Așa cum
JAMEs 1
fă ceam toți
1 ALEgE-TE pE TINE

atunci câ nd eram copii. „Hei, ce mai faci? Ce se mai întâ mplă ?”

Te simți bine. Este ca o îmbră țișare vocală , cu cineva care ne
place. Îmbră țișează vocal pe cineva astă zi.
SĂ AI ÎNCREDEREA CUIVA. Asta e dificil. Nu poți forța
oame- nii să aibă încredere în tine. Ş i faptul că tu ai încredere în
cineva nu eliberează oxitocină . Dar faptul că cineva are
încredere în tine eliberează oxitocină . Așa că , tră iește-ți viața
astfel încâ t din ce în ce mai mulți oameni să aibă încredere în
tine. Ş i ghici ce se în- tâ mplă : vei fi privit într-un fel mai
charismatic dacă oamenii au încredere în tine decâ t dacă
oamenii nu au încredere în tine. De ce să nu încerci asta? Cum ai
putea să fii mai de încredere? Ceru- le, ce e cu atâ tea întrebă ri
azi? Mâ inile mi-au obosit. Astă zi am scris deja 1497 de cuvinte.
SĂ ASCULȚ I MUZICĂ . Simplul fapt că ești întins undeva și
as- culți muzică eliberează oxitocină . De aceea, femeile în
travaliu sunt încurajate să asculte muzică relaxantă . Acesta este
și moti- vul pentru care oamenii ascultă muzică relaxantă câ nd
fac sex. Eu nici mă car nu știu sigur ce înseamnă muzică
relaxantă . Mă gâ ndesc mereu la grupul R&B PM Dawn din anii
1990. Dar sunt sigur că există exemple mai bune (Spandau
Ballet?).
MÂ NCAREA. Iată mesele mele bogate în oxitocină : ouă ,
ames- tecate cu banane și piper. Se știe că fiecare ingredient
eliberează un nivel ridicat de oxitocină . Așadar, de ce să nu le
mă nâ nci pe toate deodată : ceva dulce, ceva gustos, ceva
condimentat, un fruct și ceva proteine; totul e bine. Mă nâ ncă o
porție mare din acestea și nimic altceva. PAC! Vei funcționa
toată ziua pe acest val de oxitocină .
Ş i în cele din urmă :
RESPIRAȚ IA. Respirația profundă îți hipnotizează corpul să
creadă că totul este calm. Ş i, ghici ce, nu este ca și cum ești
vâ nat de girafe să lbatice în momentul acesta. Lucrurile sunt
liniștite, la modul relativ. Când corpul îți este liniștit, mintea este
și ea liniștită și se eliberează oxitocină . Ah, își spune corpul tă u
câ nd respiră profund, totul este în regulă . Așa că acum am timp
să fiu fericit
JAMEs 1
Toate acestea reprezintă vești bune și vești proaste.
Vestea bună este aceea că există o substanță chimică în cre-
ierul tă u care, atunci câ nd este eliberată , te face să te simți bine
pentru o perioadă de până la două săptămâni. Şi dacă este
eliberată o doză mare din aceasta, fie te simți ca și cum ai avea
un orgasm pentru două să ptă mâ ni, fie, nu știu, ca și cum colul
uterin ră mâ - ne dilatat timp de două să ptă mâ ni. Nu știu nimic
despre asta.
Vestea proastă este exact aceeași. O SUBSTANȚ Ǎ CHIMICǍ
te va face să te simți bine timp de două să ptă mâ ni. Cu alte
cuvinte, corpurile noastre esențiale, umane, nu sunt cu nimic
mai bune decâ t câ inii lui Pavlov – fă cute să saliveze atunci câ nd
stimulul potrivit lovește creierele noastre evoluate, vechi de
două sute de mii de ani. Nu suntem cu nimic mai buni decâ t
câ inii. Cu nimic mai buni decâ t meduzele care s-au tâ râ t de pe
fundul oceanului și care, după aceea, au format tentacule, apoi
brațe, apoi creiere.
Uitați de toată dezvoltarea personală . Este toată un gunoi.
Totul se rezumă la această singură substanță chimică . În ultima
vreme, știrile vorbesc despre bosonul lui Higgs, „particula lui
Dumnezeu”. Ei bine, oxitocina este „hormonul lui Dumnezeu”.
Acestea fiind spuse, voi face toate cele de mai sus. Am
nevoie ca propriul corp să funcționeze. Trebuie să mă
debarasez de de- șeurile mentale, fizice și emoționale. De ce nu?
Până la urmă, eu caut deșeurile spirituale. Şi cum le obții?
Cum ajungi la acea dorință distinctă de a încerca să nu ai vreo
dorin- ță ? Pentru că atunci câ nd nu te aștepți la nimic, ai
satisfacția imensă de a primi tot ceea ce vrei.
Cum ajungi acolo?
Nu este oxitocina. Nu mă voi lă sa pă că lit să cred în ea. Dar
dacă mă ajută să elimin propriile deșeuri mentale și emoționale,
atunci vreau și eu. A fi fericit este un început bun. Dar oxitocina
este doar floarea. Ş i nu poți vedea floarea în absența luminii.
Sco- pul este acela de a fi lumina.
CELE ŞAPTE OBICEIURI ALE OAMENILOR
EXTREM DE EFICIENŢI ŞI MEDIOCRI

Eu sunt destul de mediocru. Mi-e rușine să o recunosc. Nici

mă car nu sunt sarcastic sau autocritic. Nu am fă cut niciodată
ceva care să iasă în evidență , de genul: „Uau! Tipul ă sta a fost în
spațiul cosmic!” Sau… „Tipul ă sta a scris un roman bestseller!”
Sau… „Dacă Google s-ar fi gâ ndit la asta!” Am avut câ teva succe-
se și câ teva eșecuri (bine documentate), dar nu am atins nicio-
dată vreunul dintre scopurile stabilite inițial. M-am pierdut
mereu pe parcurs, am ieșit de pe drumul de că ră midă galbenă ,
în să lbă ticie.
Am fondat o mulțime de companii. Am vâ ndut câ teva. Am
dat greș cu majoritatea. Am investit într-o gră madă de firme
noi. Am vâ ndut câ teva. Am dat greș cu câ teva și la alte câ teva
juriul încă deliberează . Am scris câ teva că rți și cele mai multe
au încetat să - mi placă . Totuși, vă pot spune că , per ansamblu,
tot ceea ce am fă cut a ieșit în evidență prin mediocritatea sa,
prin lipsa unei vi- ziuni mă rețe și oricare dintre succesele
repurtate de mine poate fi considerat la fel de bine rezultatul
norocului, precum și cel al efortului.
Acestea fiind spuse, nu toți oamenii au un asemenea noroc.
Nu putem fi toți mari vizionari. Nu putem fi toți Picasso. Vrem
să ne dezvoltă m afacerea, să ne creă m arta, să o vindem, să
câ ști- gă m câ țiva bani, să întemeiem o familie și să încercă m să
fim fe- riciți. Pornind de la experiența proprie, senzația mea e
că a ținti spre grandios este cel mai scurt drum spre eșec.
Pentru fiecare Mark Zuckerberg există o mie de Jack
Zuckerman. Cine este Jack Zuckerman? N-am nici cea mai vagă
idee. Asta vreau să subliniez. Dacă tu ești Jack Zuckerman și
citești asta, îmi cer scuze. Ai țintit spre stele și ai dat greș.
Revenirea ta în atmosferă a presupus un
JAMEs 1
scut antică ldură spart și ai ars îngrozitor pâ nă la momentul în
care ai lovit oceanul. Acum habar n-avem cine ești.
Dacă vrei să devii bogat, vinde-ți compania, fă -ți timp
pentru hobby-urile tale, întemeiază -ți o familie rezonabilă (cu
copii me- diocri etc.) și, din câ nd în câ nd, bucură -te de apus
împreună cu soția ta, acestea sunt câ teva dintre cele mai utile
recomandă ri ale mele.
PROCRASTINAREA. Între momentul în care am scris ultima
frază și momentul în care am scris-o pe aceasta, am jucat (și am
pierdut) un joc de șah. Regele și regina mea au fost expuși unui
atac dublu, din partea unui cal. Dar hei, se mai întâ mplă . M-ai
surprins cu un atac dublu o dată , rușine să -mi fie etc.
Procrastinarea este corpul tă u care îți spune că trebuie să te
retragi puțin și să te gâ ndești mai mult la ceea ce faci. Atunci
câ nd procrastinezi ca antreprenor, poate însemna că îți trebuie
puțin mai mult timp pentru a te gâ ndi la ceea ce îi oferi unui cli-
ent. De asemenea, poate însemna că execuți o sarcină care nu
reprezintă unul dintre punctele tale forte și că ar fi mai bine să
delegi. Am observat că mulți antreprenori încearcă să se ocupe
de tot, atunci câ nd ar fi mai ieftin și mai eficient din punct de
vedere al timpului să delege pe cineva, chiar dacă există costuri
monetare în avans asociate acestui lucru. În prima mea afacere,
prima dată câ nd am delegat o sarcină de programare cuiva, a
fost ca și cum mi s-a aprins un beculeț în cap. De ce am hotă râ t
în cele din urmă să deleg pe cineva la momentul acela? Aveam o
întâ lni- re fierbinte. Lucru care era infinit mai bun decâ t să
transpir toată noaptea la un nenorocit de bug de programare
(Chet, îți mulțu- mesc că ai rezolvat chestia aia).
Încearcă să înțelegi de ce procrastinezi. Poate că este nevoie
de mai mult brainstorming pentru a îmbună tă ți ideea. Poate că
ideea nu este bună de nimic așa cum se prezintă acum. Poate că
este nevoie să delegi. Poate că trebuie să înveți mai multe. Poate
că nu te simți bine fă câ nd ceea ce faci. Poate că nu-ți place clien-
1 ALEgE-TE pE TINE

tul la al că rui proiect tocmai lucrai. Poate că ai nevoie de o

pauză . Există un numă r limitat de secunde în care să te poți
gâ ndi neîn- trerupt la ceva, înainte să fie necesar să faci o pauză
și să -ți revi- talizezi mușchii creativi. Asta nu este pentru
oricine. Oamenii grozavi pot mă rșă lui fă ră oprire. Steve Jobs nu
avea niciodată nevoie să facă o pauză . Dar eu am.
Procrastinarea ar putea să fie, de asemenea, un semn
puternic că ești perfecționist. Că ești plin de nesiguranțe.
Acestea te vor împiedica să -ți dezvolți și să -ți vinzi afacerea.
Examinează -ți pro- crastinarea din toate unghiurile. Ea este
corpul tă u încearcâ nd să -ți spună ceva. Ascultă -l.
ZERO-TASKING. Există un mit comun, conform căruia oamenii
extraordinari pot să facă multe lucruri simultan, în mod
eficient. S-ar putea să fie adevă rat, dar eu n-o pot face. Am
dovezi statisti- ce. Am o dependență serioasă . Dacă vorbești
vreodată la telefon cu mine, există o șansă de aproape 100% ca
eu să joc șah online în același timp. Telefonul sună , o mâ nă se
întinde după telefon, iar cealaltă spre computer, pentru a
începe un joc de un minut. Ierarhiile din șah se bazează pe un
sistem de evaluare generat statistic. Pot compara cu ușurință
câ t de bine mă descurc atunci câ nd sunt la telefon cu câ t de bine
mă descurc atunci câ nd nu sunt la telefon. Există o diferență de
trei puncte față de deviația standard. Imaginează -ți că aș vorbi
la telefon în timp ce conduc. Sau că aș ră spunde la e-mailuri. E
același lucru, presupun eu: conversațiile telefonice generează o
scă dere a inteligenței cu trei puncte față de deviația standard. Şi
aceasta este elementara efectu- are simultană a lucrurilor, pe
care o facem cu toții într-un moment sau altul.
Deci, oamenii extraordinari pot face mai multe lucruri
simul- tan. Minunat. Dar din moment ce, prin definiție, cei mai
mulți dintre noi nu suntem extraordinari (99% dintre noi nu se
află în primii 1%), este mult mai bine să faci o singură sarcină .
Ocupă -te de un singur lucru în fiecare moment. Atunci câ nd te
speli pe mâ ini, nu încerca să te speli pe dinți. Ascultă sunetul
apei, simte
JAMEs 1
apa pe mâ ini, cură ță fiecare parte. Fii curat. Concentrează -te pe
ceea ce faci.
Frecvent, antreprenorul mediocru de succes ar trebui să
țin- tească spre excelență în ZERO-tasking, spre deosebire de
multi- tasking. Să nu facă nimic. Întotdeauna avem impresia că
trebuie să „facem ceva” sau ne simțim rușinați (sau, ar trebui
să spun
„mă simt”). Uneori, este mai bine să fii tă cut pur și simplu, să nu
te gâ ndești la absolut nimic. Un om de afaceri cu foarte mult
suc- ces, care s-a ridicat prin propriile puteri, mi-a spus câ ndva:
„Să nu subestimezi vreodată forța unei tă ceri lungi și extinse.”
Cea mai mare creativitate vine din
tă cere. Nu atunci câ nd ne gră bim și ne
panică m.
EŞ ECUL. Din câ te îmi pot da seama, Larry Page nu a dat greș
vreodată . El a trecut direct de la studii postuniversitare la
miliar- de. La fel pentru Mark Zuckerberg, Bill Gates și alți
câ țiva. Dar, din nou, prin definiție, cei mai mulți dintre noi
suntem foarte me- diocri. Putem ținti spre mă reție, dar nu o
vom atinge niciodată . Asta înseamnă că vom eșua foarte des. Nu
vom eșua MEREU. Dar foarte des.
Din ultimele mele șaptesprezece tentative de afaceri, șai-
sprezece au fost eșecuri. În cele din urmă , viața este un șir de
eșecuri, punctat doar de reușite dintre cele mai scurte. Așa că
antreprenorul mediocru învață două lucruri din eșecuri: În pri-
mul râ nd, învață cum să depă șească direct respectivul eșec. El
este foarte motivat să nu repete aceleași greșeli. În al doilea
râ nd, el învață cum să facă față psihologiei eșecului.
Antreprenorii me- diocri greșesc FOARTE MULT. Așa că ei
deprind această aptitudi- ne incredibilă de a deveni foarte buni
în a face față eșecurilor. Asta se traduce în succes bă nesc.
Antreprenorul mediocru înțelege că perseverența nu este
clișeul de dezvoltare personală : „Continuă să alergi pâ nă ajungi
la linia de finiș!” Aceasta este „Continuă să dai greș pâ nă câ nd,
accidental, nu mai dai greș.” Aceasta e perseverența.
1 ALEgE-TE pE TINE

DELOC ORIGINAL. Nu am descoperit o idee originală în

toată viața mea. Prima mea afacere reușită a constat în
dezvoltarea de software web, strategii și site-uri pentru
companiile din Fortune
500. Nu era o idee originală , dar la momentul acela, în anii
1990, oamenii plă teau sume exorbitante pentru astfel de
afaceri. Toate investițiile mele reușite au reprezentat situații în
care m-am asi- gurat că CEO-ul și ceilalți investitori erau mai
deștepți decât mine. 100% din zerourile mele ca înger investitor
au reprezentat situații în care am crezut că sunt deștept. Nu am
fost. Sunt mediocru.
Cele mai bune idei sunt cele care apar atunci câ nd iei două
idei mai vechi, care nu au nimic de-a face una cu cealaltă , le for-
țezi să facă sex și apoi dezvolți o afacere în jurul copilului urâ t și
ilegitim care apare de aici. Copilul care era atâ t de urâ t încâ t ni-
meni altcineva nu a vrut să îl atingă . Uitați-vă la Facebook: a
combinat Internetul cu hă rțuiala. Uluitor!
Şi, apropo, aceasta a fost a cincea tentativă de a crea o
aseme- nea rețea socială . Twitter: combină internetul cu
protocoale SMS perimate. Urâ t! Dar funcționează . eBay,
combină comerțul elec- tronic cu licitațiile. Piesa I’ll Be There.
Combină pe Mariah Carey cu Michael Jackson. Dacă Justin
Bieber ar câ nta melodia Imagine a lui John Lennon, ar fi un hit
uriaș. Poate că l-aș asculta și eu.
NETWORKING* SLAB. Eu sunt tipul acela: știți voi, cel care,
la o petrecere, nu vorbește cu nimeni și stă într-un colț. Nu
merg niciodată la întâ lnirile celor din domeniul tehnologiilor.
De obi- cei, refuz invitațiile la dineurile foarte agreabile de
networking. Îmi place să stau acasă și să citesc. Atunci câ nd
conduceam afa- ceri, eram adeseori prea timid pentru a discuta
cu angajații mei. Îmi sunam secretara câ nd eram jos și o
întrebam dacă holul era liber, apoi o rugam să -mi descuie ușa și
mă gră beam sus și încu- iam ușa în urma mea. Compania aceea
a eșuat dezastruos.
Dar mulți oameni se ocupă prea mult de networking. Antre-
JAMEs 1
prenoriatul este suficient de dificil. E vorba de două zeci de ore

* Formarea unor legă turi de afaceri în cadrul unor întâ lniri informale. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

pe zi în care să gestionezi angajați, clienți, întâ lniri și

dezvoltarea produsului. Ş i lucrurile care țin de asumarea
completă a ră spun- derii. Ş i ce faci după aceea? Networking
toată noaptea? Lasă asta în seama marilor antreprenori. Sau în
seama celor care urmează să dea greș. Antreprenorul mediocru
muncește în cele două zeci de ore ale sale și apoi se relaxează
câ nd poate. E greu să câ știgi bani. Nu e o petrecere.
FǍ ORICE PENTRU A OBȚ INE UN „DA”. Iată o negociere
fă cu- tă de mine. Tocmai fondasem stockpickr.com și aveam o
întâ lnire cu CEO-ul site-ului thestreet.com. El voia ca firma sa să
dețină un procent din stockpickr.com și, în schimb, el urma să
asigure ne- cesarul de publicitate. Eram foarte încâ ntat să
închei acordul. I-am zis: „În regulă , mă gâ ndeam ca tu să
primești 10% din com- panie.” El a râ s și a zis: „Nu, 50%.” Nu a
zis nici mă car: „Ne-ar plă cea 50%.” A zis doar “50%”. După asta,
mi-am folosit toate aptitudinile mele de negociator și i-am
oferit un ră spuns. „În re- gulă . De acord.”
Eu sunt reprezentant de vâ nză ri. Îmi place ca oamenii să -mi
ră spundă cu „da”. Mă simt nesigur atunci câ nd ei ră spund cu
„nu” sau, chiar mai ră u, atunci câ nd nu mă plac. Atunci câ nd am
fon- dat o companie care crea website-uri, încercam să -i
convingem pe cei de la Miramax.com. Eu am avansat un preț de
50 000 de dolari. Ei au spus: „Nu mai mult de 1 000, iar și așa
este prea mult.” Eu am aplicat tehnica mea obișnuită : „De
acord!”
Dar rezultatele finale: într-un caz, thestreet.com a avut o
miză financiară semnificativă , iar asta a generat și o miză psiho-
logică pentru ei. Ş i în legă tură cu prima mea afacere, Miramax
se afla acum pe lista clienților mei. Din acest motiv, Con Edison
a trebuit să plă tească mai mult. Adeseori, sursa secretă de venit
a negociatorului slab este aceea că reușește să încheie mai
multe acorduri. Uneori, mă aleg cu un produs pe pierdere, dar,
în cele din urmă , reușesc să prind peștele cel mare dacă pot
convinge suficiente persoane să -mi ră spundă cu „da”. Este ca și
cum ai în-
JAMEs 1
treba fiecare fată de pe stradă dacă vrea să facă sex cu tine. Una
dintr-o sută va spune „da”. În cazul meu, s-ar putea să fie una la
un milion, dar ați prins ideea.
UN PSIHOLOG SLAB. Antreprenorul mediocru nu „Clipește”
în sensul enunțat de Malcolm Gladwell*. În cartea sa, Gladwell
vorbește frecvent despre oamenii care pot emite judecă ți pe
loc, corecte, în două sau trei secunde. Gâ ndul meu inițial atunci
câ nd întâ lnesc sau chiar vă d pe cineva este: Te ură sc.
Ş i apoi trec de la asta la prea multă încredere. În cele din
urmă , după ce alternez de la una la alta, și după multe încercă ri
și erori, ră mâ n undeva pe la mijloc. De asemenea, am tendința
de a renunța foarte rapid la oamenii în care nu am încredere.
Cred că marii antreprenori pot emite judecă ți pe loc și că pot
avea foarte mult succes cu acestea. Dar asta nu funcționează
pentru cei mai mulți dintre oameni.
În momentul acesta, atunci câ nd întâ lnesc pe cineva, mă asi-
gur că nu am încredere intenționat în primele mele impresii. În-
cerc să îi cunosc pe oameni mai bine. Încerc să înțeleg care sunt
motivațiile lor. Încerc să fiu înțelegă tor poziția lor, oricare ar fi
aceea. Îi ascult. Încerc să nu mă cert sau să bâ rfesc despre ei
îna- inte să aflu ceva. Îmi petrec mai mult timp încercâ nd să -i
cunosc pe cei de care vreau să mă apropii. Trebuie să fac asta
deoarece sunt mediocru și sunt mult mai expus riscului de a
aduce oame- nii nepotriviți în cercul meu.
Așa că , pâ nă în momentul în care hotă ră sc să fiu aproape de
cineva – un client, un angajat, un cumpărător, o firmă țintă, o
soție, etc. – deja m-am gâ ndit foarte mult la respectivii. Asta
înseamnă că nu-mi pot pierde vremea gâ ndindu-mă la alte
lucruri, cum ar fi, cum să trimitem o rachetă pe Jupiter. Dar, per
ansamblu, a funcționat.

* Blink: The Power of Thinking Without Thinking (Clipeşte: Puterea de a gândi

fără a cugeta), a doua carte a lui Malcolm Gladwell, jurnalist canadian și autor al
mai multor că rți. (n.red.)
 1 ALEgE-TE pE TINE

Credeam că a fi mediocru trebuie să fie un lucru rău? s-ar pu-

tea să se gândească cineva. Nu ar trebui să luptăm pentru
măreție? Ş i ră spunsul este: „Bineînțeles că ar trebui! Dar haideți
să ne amintim că nouă din zece conducă tori auto cred că ei sunt
‹‹șofe- ri peste medie››.” Oamenii se supraestimează . Nu lă sa
supraesti- marea să te oprească să devii fabulos de bogat sau,
cel puțin, să ai suficient succes încâ t să poți avea libertatea ta,
să -ți întreții familia și să te bucuri de celelalte lucruri din viață .
Faptul că ești mediocru nu înseamnă că nu vei schimba
lumea. Înseamnă să fii cinstit față de tine însuți și față de
oamenii din jurul tă u. Ş i faptul că ești cinstit la fiecare nivel este
cu adevă rat cel mai util obicei dintre toate dacă vrei să ai un
succes uriaș.
JAMEs 1
CUM SĂ FII MAI PUŢIN PROST

Mediocritatea trebuie totuși echilibrată cu mintea umană,

care vrea să ne ducă sub aceasta. Dacă gă sește ocazia, mintea
umană ne va umple constant de gâ nduri. Ai putea crede că
gâ ndurile ne fac inteligenți. Dar este tocmai pe dos.
Eu sunt chiar prost. Vă pot spune din timp. Cred, din inimă ,
că dacă lucrez la asta, voi putea deveni inteligent. Dar, la
momen- tul acesta, sunt în mare mă sură un idiot. Simt că am
cunoștințele potrivite, dar las o gră madă de chestii să mi se
așeze în drum. Mintea mea se umple prea repede de gâ nduri.
Ş tiți voi, „chestiile alea”: griji, vinovă ție, paranoia, ranchiună
și resentimente. Cum ar fi, de exemplu, că nu-i pot suferi pe cei
care nu mă suferă . Cred că ei nu au niciun motiv să nu mă
sufere. Așa că acum nu îi sufă r eu pe ei. Ce pierdere de vreme!
Înainte, credeam că atunci câ nd voi aduce lucruri în plus în
creierul meu, voi deveni mai inteligent. Dar asta nu este adevă -
rat. De exemplu, dacă aflu câ nd s-a nă scut Carol cel Mare, nu fac
decâ t să adaug un fapt în mintea mea, pe care îl voi uita mâ ine,
dar care îmi va aglomera mintea subconștientă . Lucrul acesta
nu mă va face mai inteligent.
Scăderea, nu adunarea, este cea care face ca fereastra către
cre- ier să fie mai curată, șterge petele de pe aceasta și trage
draperiile.
În anii 1990, am avut o întâ lnire de afaceri importantă . În-
cercam să -l conving pe managerul lui Tupac să mă lase pe mine
să fac site-ul și un CD combinat (asta se întâ mpla imediat după
moartea sa). Întâ lnirea nu a mers doar prost, a fost de-a dreptul
jenantă .
Managerul mi-a cerut să introduc CD-ul demonstrativ în
com- puter și să -i ară t ce am. Singura problemă : computerul să u
func-
JAMEs 1
ționa pe Windows. Pâ nă la momentul acela nu folosisem
vreodată un computer cu Windows, doar Mac-uri și Unix. Așa că
nu știam cum să introduc CD-ul acolo și cum să -i dau drumul. El
a râ s pâ nă am ieșit din cameră .
Am avut o lecție de șah după aceea. Nu am putut să joc
deloc. Era ca și cum nu aș mai fi știut nici regulile. Antrenorul
meu, un mare maestru al șahului, mi-a zis: „Ce ai pă țit azi?” Mi
s-a fă cut rușine. Ş i m-am înfuriat pe mine însumi. Așa că
inteligența mea a coborâ t foarte mult – cam cu 80%.
Așa că multe lucruri mi-au pus în minte gâ nduri inutile,
dă u- nă toare. Dacă te gâ ndești la cele mai bune clipe din viața
ta, au fost acestea momentele în care prin mintea ta treceau o
gră madă de gâ nduri? Sau au fost în momentele în care se
gă seau mai puți- ne gâ nduri, de exemplu, atunci câ nd erai calm
și contemplativ?
Dacă vreau să fiu fericit și productiv, îmi amintesc de acele
momente de durere și încerc să -mi dau seama ce se întâ mpla în
mintea mea, care să mă facă să mă simt atâ t de jalnic încâ t să nu
pot funcționa.
Paranoia este cu siguranță unul dintre ele. Să te trezești în
toiul nopții și să te întrebi: oare ea mă înșală ? Oare el fură ? Oare
ei vorbesc despre mine? Oare mă vor da în judecată ? Etc. Îți
pierzi în jur de 30% pâ nă la 50% din inteligență . Asta este dita-
mai halca. Pentru mine, se întâ mplă din cauză că nu mă pot
gâ ndi la nimic altceva. M-aș învâ rti în jurul casei ei pâ nă s-ar
aprinde luminile și apoi aș bate la ușă . Sau aș merge la biroul lui
și n-aș pleca de acolo pâ nă nu ar apă rea. Paranoia te va
distruge.
Uneori, în mijlocul zilei, voi simți de asemenea un atac
puter- nic de resentimente. Față de cineva? La adresa cuiva care
a scris despre mine cu un an în urmă ? Sau a cuiva care mi-a
blocat o oportunitate din motive doar de el știute? Cine știe de
ce fac oa- menii lucrurile acestea? Ei sunt doar la fel de
inconștienți ca toa- tă lumea. Ț elul nostru este acela de a fi
conștienți. De a fi cei care sunt conștienți de acțiunile și
 1 ALEgE-TE pE TINE
reacțiile din jurul lor. Trebuie să
JAMEs 1
fim dacă urmează să devenim unul dintre Cei Care se Aleg pe ei
Înșiși. Altfel, ne vom bloca în aceeași fundă tură spre care se în-
dreaptă încet toată lumea.
Cred că îmi pierd în jur de 20% din inteligență atunci câ nd
sunt cuprins de resentimente. Poate 30% dacă la asta adaug
sen- timente de ră zbunare. Dar mă ajută , realmente, faptul că
mă gâ ndesc la ce bâ tă anume voi folosi pentru a înfă ptui
ră zbunarea închipuită .
Regretul este un alt lucru pentru care am avut nevoie de ani
buni ca să -i fac față în cele mai rele momente ale mele. Am scris
despre acesta de un miliard de ori. Am pierdut foarte mulți bani
în 2000–2001. Regret asta. Sau, ar trebui să spun că am regretat
asta. Acum nu o mai fac. De ce? Deoarece am vă zut că regretul
acela îmi fura 60% din inteligență . Nu-mi puteam permite 60%.
Îmi puteam permite 2%, nu 60%. Nu am putut gă si idei pentru
noi afaceri pâ nă nu a dispă rut regretul acela.
Brene Brown a scris o carte excelentă numită The Gift of Im-
perfection (Darul imperfecţiunii), dar o voi rezuma aici: uneori,
perfecționismul este cel mai periculos set de gâ nduri pe care îl
poți lă sa să prindă ră dă cini în mintea ta. Atunci câ nd gestionam
un fond, nu îmi doream să am vreodată o lună mai proastă . Mă
temeam să vorbesc cu investitorii mei. Un tip, care îmi este încă
un bun prieten (am vorbit cu el chiar azi) mi-a spus: „Ascultă ,
dacă vrei să fii managerul unui fond, trebuie să poți vorbi cu oa-
menii atunci câ nd ai o lună mai proastă .”
Dar mie îmi era rușine. Atunci când mi-am pierdut casa, m-
am mutat la o sută zece kilometri distanță . Nu voiam să mă
întâ lnesc cu nimeni. Simțeam că îmi e rușine. Atunci câ nd scriu
o postare pe blog, mă gâ ndesc că e slabă , aș putea să o dau jos
înainte să fie vă zută de prea mulți. Mi-e rușine de ea. Vreau să
câ știg Premiul Nobel pentru scris pe blog. Sau să primesc cel
puțin zece mii de like-uri pe Facebook. Dar nu pot controla asta;
sunt imperfect. Rușinea imperfecțiunii îmi fură cel puțin 20%
din inteligență .
 1 ALEgE-TE pE TINE

Pentru că oamenii simt și apreciază onestitatea, fie că mă

credeți sau nu, onestitatea referitoare la imperfecțiune îmi
creează oportunită ți enorme. Am vă zut asta întâ mplâ ndu-se
chiar în via- ța mea.
Ş i, cu siguranță , și sentimentul de a vrea să controlezi eveni-
mentele din jurul tă u este legat de perfecționism. Eu vreau să
controlez totul în jurul meu. Dar uneori lucrurile merg prost și
nu poți să faci nimic în legă tură cu asta. Uneori, trebuie să capi-
tulezi și să spui: „Acum este ră u, dar mai tâ rziu se vor întâ mpla
lucruri bune.” Apoi, o mare povară este ridicată de pe umerii
tă i.
Ş tii de ce se spune mereu că îți este luată o povară de pe
umeri? Pentru că acolo se află creierul. Ş i creierul tă u este greu.
Se odihnește pe umerii tă i. Câ nd este apă sat de unele lucruri, îți
pierzi între 10% și 20% din inteligență . Renunță la control și
de- vino mai inteligent. Un exemplu simplu: ai întâ rziat la o
întâ lnire, dar e trafic. Poți gâ ndi: dracu’ să -l ia de trafic. De ce
mă aflu eu mereu în trafic? Sau te poți gâ ndi la ceva deștept:
cum ar fi, ce gust bun are șunca. Pot să creez o șuncă mai bună ?
Sau cum aș putea dezvolta o companie aeriană cu elicoptere
care să mă ducă dintr-un capă t al orașului în celă lalt? Aceste
par a fi gâ nduri idi- oate. Dar sunt mult mai bune decâ t „Dracu’
să -l ia de trafic!”.
Chiar mai ră u decâ t să încerci să controlezi viitorul este să
ai sentimentul unei lipse complete de control asupra lucrurilor
care au avut deja loc în trecut. Acesta este regretul. Un bun prie-
ten mi-a scris de curâ nd. Ar trebui să spun că mi-a scris acum
șase să ptă mâ ni. Câ nd mă trezesc în fiecare zi, îmi spun mie în-
sumi: nu ră spunde la e-mailuri înainte să citești, abia după
aceea scrii. Dar pe de altă parte, uneori am și alte lucruri de
fă cut. Întâ l- niri. Sau chestii de rahat. Sau să mă nâ nc. Spun: ,,În
regulă , voi ră spunde mai tâ rziu la acest e-mail.” Ş i apoi câ nd e
mai tâ rziu, mă simt prost că nu am ră spuns e-mailului să u mai
devreme. Apoi, la trei dimineața, mă ră sucesc și îi spun
Claudiei: „Nu am ră spuns la e-mailul acela”. Ea spune „Urgh…
JAMEs 1
ushghsh… îmmm,” dar nu acesta este ră spunsul pe care îl
așteptam. Apoi nu mai
 1 ALEgE-TE pE TINE

dorm atâ t de mult. Apoi mă simt vinovat. Asta îmi ră pește pe

loc 10% din inteligență .
Începem cu trecutul, dar urmează viitorul îndepă rtat. Pâ nă
la urmă , noi nu avem niciun fel de a prezice viitorul. Dar mintea
noastră repetă la nesfâ rșit un lucru care ne face mai puțin
inteli- genți: ne plasează constant într-o lume închipuită , care
cuprinde cele mai dezastruoase scenarii. Să spunem că pierd 1
000 de do- lari pe piața de capital într-o zi. Uneori îmi spun mie
însumi: „Sfinte Sisoe, dacă pierd suma asta în fiecare zi timp
de…” și devine din ce în ce mai ră u. În scenariile mele cele mai
dezastruoase, copiii mei cerșesc mâ ncare pe stră zile nemiloase
din Bangaluru. Dacă adun totul, mi-am petrecut cel puțin un an
din viață gâ ndindu-mă la cele mai dezastruoase scenarii. Chiar
dacă cel mai dezastruos scenariu NU S-A PETRECUT
VREODATǍ . Sau dacă se petrece, nu este niciodată atâ t de ră u
pe câ t credeam că va fi. Eu sufă r de un complex al lipsei. Dacă
nu aș fi suferit de asta, aș fi suferit de un
„complex al abundenței”. Ş i eu cred cu tă rie că un complex al
abundenței este urmat de abundență . Așa că sunt mai inteligent
(și mai bogat) atunci câ nd renunț la acest complex al lipsei.
Dacă vrem cu adevă rat să învă ță m, nu vom reuși cu
adevă rat să învă ță m atunci câ nd vorbim. Învă ță m doar atunci
câ nd ascul- tă m. Claudia voia să -mi spună ceva important. Dar
eu am vorbit înainte. I-am împă rtă șit din mă reața mea
înțelepciune înainte să apuce să scoată o vorbă . Pâ nă la urmă , a
uitat ce voia să spună . Probabil din cauză că vorbele mele au
fost atâ t de înțelepte încâ t erau asemenea Bibliei. Sau
asemă nă toare cu Robert’s Rules of Order (Regulile de ordine ale
lui Robert*). Sau cu Strunk & White**. Într-atâ ta de înțelept sunt!
STRUNK & WHITE! Vorbitul în plus îmi ia probabil minimum
15% din inteligență . Pentru că aș fi pu- tut asculta și învă ța. Sau
aș fi putut citi despre gramatică . Sau aș
* Carte scrisă de gen. Henry Martyn Robert în 1876, care propune o serie de
proceduri parlamentare. (n.red.)
** Numele celor doi autori ai că rții The Elements of Style (Elemente de stil), un
ghid de scriere, conținâ nd chestiuni de formă și principii elementare de
compozi- ție, apă rut în 1918. (n.red.)
JAMEs 1
fi putut evita un accident, în timp ce vorbeam la telefon. Uneori
trebuie doar să Tă cem!
Vorbeam cu o prietenă de-a mea zilele trecute. Ea îmi înșira
toate motivele pentru care nu putea reuși în viață . Vâ rsta. Felul
în care arată . Intimitatea sa (Nu pot să scriu niciodată ceea ce
vreau), lipsa de timp și așa mai departe. Toată lumea are scuze.
Toată lumea spune „Nu pot”. Nu pot fi expert în medicină dacă
nu urmez facultatea de medicină . Nu pot fi cineast dacă nu
strâ ng zece milioane de dolari pentru a face un film. Nu mă pot
că să tori cu un supermodel din cauză că sunt urâ t. Nu pot Nu
pot. Nu pot. Pentru fiecare „nu pot” ar trebui să -mi trimiți
zece dolari. Eu pot să fac toate aceste lucruri. Mai ales dacă am
cei zece dolari de la tine.
Nu te lovi peste frunte atunci câ nd aceste gâ nduri se află în
creierul tă u. Pur și simplu, observă câ nd apar aceste lucruri. Nu
este ca și cum te vei vindeca de paranoia. Dar observă câ nd apa-
re. Apa macină piatra pâ nă nu mai ră mâ ne nimic. De fiecare
dată câ nd observi, fereastra se cură ță puțin. O pată dispare. Vezi
puțin din lumina de afară .
Devii puțin mai deștept. Poate că mai tâ rziu va trebui să
cauți motivele emoționale mai adâ nci, în virtutea că rora te
simți așa cum te simți. Ş i sunt foarte multe motive. Poate că toți
au glumit pe seama acneei tale de la începutul liceului și acum
îți dorești să te iubească toată lumea. (hmmm, poate că asta mi
s-a întâ mplat mie.) Dar acum, în clipa aceasta, ai grijă sa nu te
lovească mașina atunci câ nd treci strada.
Poți spune: „Hei, stai puțin! Toate chestiile astea adunate ne
dau mai mult de 100%!” Ei bine, ce pot să spun? Ești mai
deștept decâ t mine.
ONESTITATEA ÎŢI ADUCE MAI MULŢI BANI

Recunoaște: l-ai invidiat pe Bernie Madoff. Pentru o

fracțiune de secundă . În noaptea aceea din decembrie 2008,
câ nd ai auzit prima dată știrile, întrerupâ nd panica stâ rnită de
fiecare bancă ce dă dea faliment, de dispariția fiecă rui loc de
muncă , de faptul că fiecare bancomat ră mâ nea fă ră bani, de
faptul că fructele or- ganice de pe piața fermierilor au explodat,
ajungâ nd la prețul 200 de dolari pentru un mă r. Pentru un
moment scurt, ai auzit aceste știri și te-ai gâ ndit: „A furat 65 de
miliarde de dolari. Dra- ce, mi-aș fi fă cut o operație estetică la
față și apoi m-aș fi mutat în Brazilia cu banii ă știa.”
Apoi adevărul a ieșit la iveală. Vestea că banii aceia nu au
exis- tat deloc de la bun început. Sinuciderile. Proprietarul
echipei Mets a reușit să -și scoată banii la țanc.
O femeie din Minnesota m-a sunat plâ ngâ nd, spunâ ndu-mi:
„De ce continuă să discute despre bieții evrei care și-au pierdut
banii? Eu sunt creștină și am pierdut ultimii mei 800 000 de do-
lari”. În fiecare zi, pe mă sură ce mai multe lucruri ieșeau la
iveală , toată povestea de groază devenea din ce în ce mai reală .
Madoff în pușcă rie. Soția sa a ră mas cu un milion amă râ t sau cu
două și apoi, oroarea faptului că fiul lor s-a sinucis.
Dar, pentru un moment, a existat întrebarea: eu ce aș face
cu 65 de miliarde de dolari?
Ş i după aceea, realitatea falsă care s-a format în mințile
tutu- ror: singurul mod prin care poți câ știga o gră madă de bani
în lumea aceasta este să minți și să furi.
Această întrebare îmi este adresată de multe ori în sesiunile
de întrebă ri și ră spunsuri de pe Twitter: de ce trebuie să fii
lipsit de onestitate pentru a avea succes în lumea aceasta? Ş i
oamenii
JAMEs 1
nu mă cred câ nd le spun că nu este adevă rat. De fapt, adevă rul
este exact pe dos. Doar onestitatea va avea succes. Ei îmi ră s-
pund: „Eu am avut experiențe diferite.”
Nimeni nu întreabă : pentru a reuși trebuie să fii lipsit de
onestitate? Oamenii par să cunoască deja ră spunsul și vor să
afle, structural, de ce este acesta adevă rul?
Capitalismul încă suferă după lovitura grea pe care a pri-
mit-o în 2008. Toți erau escroci. Ş i Madoff era doar vâ rful
aisber- gului. Familia lui Mubarak a fugit cu 200 de miliarde de
dolari în momentul în care el a fost alungat din Egipt. În fiecare
zi primesc în că suța mea poștală știri despre o altă schemă
piramidală . Ieri a fost vorba despre un fond speculativ de 4.9
milioane de dolari într-un district înapoiat și mlă știnos din
Florida.
De ce? Oamenii vor să știe. Oamenii vor o justificare. Poate
că întreabă , de fapt: În regulă , am tot evitat asta pâ nă acum, dar
ar trebui să fac primul pas și să încep să fiu necinstit pentru a
putea câ știga bani? Ş i după aceea, poate urmă toarea întrebare:
îmi poți oferi un „top zece” despre cum să fii necinstit și să
câ știgi bani?
Problema este urmă toarea: ei greșesc complet. Necinstea
nu funcționează deloc. Onestitatea reprezintă singurul mod
în care poţi câştiga bani în lumea de azi.
Nimeni nu mă crede cu asta. Oamenii râ d de mine. „Tu chiar
nu ai habar de nimic? Desigur că oamenii necinstiți îi calcă în
picioare pe cei onești și au mai mult succes.” Oamenii vor să -și
justifice propriile eșecuri și vor să se folosească de așa-zisa lor
bună tate pentru a explica de ce nu au înființat Google sau de ce
nu au furat 65 de miliarde de dolari sau de ce n-au obținut
ultima promovare câ nd că țeaua aia parșivă de pe râ ndul trei a
obținut mă rirea după ce a fă cut cine știe ce.
Dar iată adevă rul.
Necinstea funcționează … pâ nă câ nd încetează să mai funcți-
oneze. Cu toții greșim. Ş i atunci câ nd ești necinstit, ți se dă doar
1 ALEgE-TE pE TINE

o singură șansă și după aceea s-a terminat. Ai ieșit din joc – cel
puțin pâ nă nu-ți pui viața în ordine și trebuie să începi de la
zero cu coada între picioare.
ONESTITATEA ESTE CUMULATIVǍ . Se cumulează exponențial.
Indiferent de ceea ce se întâ mplă cu contul tă u bancar, cu
cariera ta, cu promovă rile tale, cu companiile tale întemeiate de
curâ nd. Onestitatea se cumulează exponențial, nu pe parcursul
a zile și să ptă mâ ni, ci de-a lungul anilor și deceniilor. Mai mulți
oameni au încredere în cuvâ ntul tă u și ră spâ ndesc vestea că tu
ești o per- soană care trebuie că utată , întrebată , care să
primească oportu- nită ți, ajutor sau bani. Acestea sunt lucrurile
care îți vor dezvolta imperiul.
Am învă țat asta din nenumă rate eșecuri. Cu câ t sunt mai
multe împrejură rile în care eșuez, dar în care comunic despre
asta, cu atâ t sunt mai multe împrejură rile în care nu câ știg
niciun ban, dar ajut pe cineva să aibă idei gratis, cu câ t sunt mai
multe împrejură rile în care încerc să „obțin ce mi se cuvine”,
dar sfâ r- șesc înjunghiat de cei care cred că este în regulă să fii
necinstit, cu atâ t este mai mare numă rul de semințe pe care le-
am să dit și cu atâ t mai mulți sunt banii pe care îi voi câ știga pe
termen lung.
Fii necinstit o singură dată și toate aceste semințe vor fi mă -
turate într-o furtună de proporții ucigașe. Un uragan de
disperare care îți va lua cu el, pentru totdeauna, toate
oportunită țile.
Vei ră mâ ne cu un deșert și va trebui să o iei de la
capă t: CUM POȚ I SǍ FII MAI ONEST ÎN VIAȚ A TA:

RECUNOAŞTE MERITELE. Chiar dacă ideile erau toate ale

tale. Chiar dacă nu ai reușit să realizezi nimic cu ele. Chiar dacă
au fost furate pe față . Recunoaște meritele și mergi mai departe.
Dacă îți strâ ngi ideile pentru clipa în care poți stră luci, vei
ră mâ ne singur într-o cameră prost luminată , avâ nd doar o
oglindă în care să te holbezi.
JAMEs 1
FII SURSA. „Dar dacă ofer idei pe gratis, ce se întâ mplă
dacă ei reușesc să câ știge un miliard de dolari? Mereu mă tre-
zesc înșelat de partenerii mei.“ Dacă tu ești sursa ideilor,
atunci tu ești MEREU sursa. Uită de ratații care fură . Mergi
mai departe. Tu devino fâ ntâ na ideilor. Oamenii vin la fâ ntâ -
nă , îsi pun dorințe și aruncă bani în ea. Nu fi un fir de apă
murdară . Fii fâ ntâ na și spune-le asta oamenilor, cedâ ndu-le
toate laudele și recompensele.
Un exemplu grozav de „sursă ” este Google. Google nu are
ab- solut niciun conținut. Acolo nu există nimic altceva decâ t o
case- tă mică . Tu mergi la acea cutie magică și introduci un
termen despre care vrei să știi ceva. Să zicem, „motociclete”.
Apoi, Google este complet onest. Revine imediat și îți spune:
„Nu știm ABSOLUT NIMIC despre motociclete DAR dacă vizitezi
aceste zece sau mai multe site-uri, noi credem că acestea sunt
cele mai bune site-uri unde te poți informa despre motociclete.”
„A! Şi în legătură cu asta”, continuă Google, „iată încă trei site-
uri care vorbesc despre motociclete, dar noi suntem complet
cin- stiți, aceste trei site-uri ne plă tesc. Asta ca să știi”.
Ş i apoi pă ră sești Google. O persoană obișnuită petrece câ te-
va minute PE LUNǍ pe Google. De fapt, cu câ t stai mai mult pe
Google, cu atâ t scad profiturile Google. Ei vor ca tu să ieși dracu-
lui de pe site-ul lor. De fiecare dată câ nd ieși de pe site-ul lor, fie
algoritmul lor se îmbună tă țește (ei învață din chestiile pe care
dai clic), fie câ știgă bani (faci clic pe un site care i-a plă tit.)
Ş i, după aceea, unde te duci câ nd vrei să te informezi
despre, să zicem, contraceptive? Te duci la Google. Mergi la
sursă .
Atunci câ nd am început să lucrez în domeniul Internetului,
consiliam marile companii despre cum să -și creeze o prezență
în online. Singurul lucrul pe care nimeni nu era dispus să -l facă
era acela de a face trafic pentru alte site-uri web. Era exact
opusul a ceea ce a devenit acum era Alege-te pe Tine Însuți.
1 ALEgE-TE pE TINE

Era Alege-te pe Tine Însuți înseamnă că ai încredere să fii

cinstit. Încrederea de a te ridica împotriva marilor corporații
care refuză să te aleagă pe tine. Încrederea de a direcționa
traficul că - tre acei oameni care pot avea mai multe resurse
decâ t tine.
Pentru a te alege pe tine însuți, trebuie să fii înainte de toate
curajos. Să știi că abundența se află pretutindeni, nu ascunsă
doar în spatele mă știlor pe care le porți pentru a-ți etala capaci-
tă țile în fața publicului.
ALEGE DOUǍ PERSOANE ŞI FǍ -LE CUNOŞTINȚ Ǎ . Te poți gândi
în fiecare zi la cel puțin două persoane că rora să le faci
cunoștin- ță și care se vor ajuta reciproc. Nu trebuie să fii tu la
mijloc. „Nu este nevoie de intervenția mea”, ar trebui să spui tu.
Lasă -i să se ajute reciproc. Lasă -i să beneficieze. De data asta nu
trebuie să fii tu la mijloc și să beneficiezi. Tu vei profita data
viitoare. Sau mai apoi. Chiar dacă asta înseamnă să renunți la
oportunită ți pentru tine, în cazul în care crezi că altcineva ar fi
mai potrivit pentru asta.
Gâ ndește-te la asta în felul urmă tor: Există un „efect liniar”
și există un „efect de rețea”. Dacă îți tră iești viața liniar,
valoarea și resursele tale cresc doar de fiecare dată câ nd
întâ lnești o persoa- nă stră ină și lista de persoane pe care le
cunoști tu devine mai mare. Asta nu mai este suficient de bun
azi. Trebuie să îți creezi propriul imperiu. Ş i nu poți face asta
adunâ nd cunoștințe una câ te una. Asta este o listă , nu un
imperiu.
Pe de altă parte, efectul de rețea este bine cunoscut pe
Inter- net, încă de la începuturi. Premisa este aceea că valoarea
unui site crește exponențial în funcție de numă rul de persoane
care îl accesează . Cu câ t sunt mai multe persoane care folosesc
site-ul și nu se cunosc și nici nu au aflat despre acesta unul de la
celă lalt, cu atâ t este mai puternic efectul de rețea. Acesta este
Creatorul de Imperii.
Cum se aplică asta la tine? Câ t de multe persoane „se
folosesc de tine”? Valoarea rețelei tale crește exponențial
JAMEs 1
atunci câ nd îți
 1 ALEgE-TE pE TINE

privești cunoștințele și resursele nu ca pe o listă , ci ca pe o rețea

de puncte într-o diagramă . Gâ ndește-te la numă rul de conexiuni
care pot conecta două puncte diferite, în diagrama respectivă .
Acesta este exponențial în comparație cu numărul de itemi dintr-
o listă care se conectează direct cu tine.
Poți crea efectul de rețea încurajâ nd persoanele din rețeaua
ta să se conecteze una cu cealaltă și să se ajute una pe cealaltă .
Uneori, pare amuzant. Uneori, oamenii îmi spun: „O, l-am
cu- noscut pe cutare mulțumită blogului tă u.” Ş i eu îmi spun mie
în- sumi: „HEI! PERSOANA ACEEA ÎMI ESTE CUTARE Ş I
CUTARE!”
Trebuie să opresc impresia respectivă . Nu face decâ t să
limiteze. Universul are resurse nelimitate. Tu ai resurse limitate
și un timp limitat. Singurul fel prin care poți crea abundența
este acela de a te comporta mai mult asemenea universului.
Creează condițiile pentru viață . După aceea, retrage-te și
pri- vește cum se ivesc cuplajele. În scurt timp, vei fi creat viață ,
vei fi ajutat la crearea numeroaselor lucruri grozave pe care
cunoscu- ții tă i le vor crea împreună . Ai devenit din nou sursa.
RECUNOAŞ TE-Ț I VINOVǍ Ț IA. Am greșit în octombrie 2008.
Treceam printr-un divorț, printr-o criză financiară și eram în-
grozitor de speriat. Gestionam o sumă de bani pe care un fond
speculativ mi-o alocase. În luna aceea înregistrasem pierderi.
Acela era momentul zero al nenorocitei de criză financiară . Dor-
meam în hamacul meu pâ nă mă ploua și se nă pustea furtuna și
apoi mă trezeam că indicele Dow scă zuse cu încă șapte sute de
puncte, iar eu eram leoarcă , bolnav și furios. Managerul
fondului speculativ m-a sunat la finalul lunii și a zis: „Uite, eu te-
am sunat de zece ori și tu nu ai sunat niciodată înapoi. Dacă ai fi
sunat o singură dată , totul ar fi fost în regulă . Acum trebuie să
iau banii înapoi.” Avea dreptate. Ş i i-am spus asta. În cele din
urmă . Acum suntem prieteni buni și am lucrat împreună între
timp, dar mi-au trebuit câ țiva ani să -i recâ știg încrederea.
JAMEs 1
„Un ‹‹Nu›› rostit cu cea mai profundă convingere este mai
bun decâ t un ‹‹Da›› rostit doar pentru a plă cea sau, mai ră u,
pentru a evita probleme.” - Gandhi
SĂ NU DUCI O VIAȚ Ă DUBLĂ . Tot ceea ce faci ocupă spațiu
în creierul tă u. Dacă duci o viață dublă (și știi la ce mă refer
dacă -ți vorbesc ție), atunci viața suplimentară te costă sub
forma neuro- nilor și sinapselor care fac ore suplimentare.
Creierul nu poate face față . Începe să se degradeze în loc să se
dezvolte. Este posibil ca tră irea unei vieți duble să -ți fi oferit
plă ceri de moment, dar acum creierul tă u se îndreaptă spre
lada de gunoi. Ş i finanțele tale, care sunt o reflecție a să nă tă ții
creierului tă u, vor ajunge în canalizare împreună cu creierul.
NU FI SUPǍ RAT. Supă rarea este o formă de lipsă de
onestita- te. Nimeni nu este perfect. Te minți singur atunci câ nd
te aștepți ca oamenii din jurul tă u să fie perfecți. Uneori sunt
supă rat pe copiii mei. Dar ei sunt doar niște copii. Uneori, sunt
supă rat pe oamenii cu care încerc să fac afaceri. Dar aceștia au
propriile mo- tivații, temeri, griji și anxietă ți. Ei nu trebuie să
facă tot ce aștept eu de la ei. Așa că supă rarea mea este de fapt
credința că aceștia ar trebui să facă ceea ce mă aștept eu să facă .
Faptul că te minți pe tine însuți referitor la așteptă rile pe care le
ai de la ceilalți reprezintă o formă de lipsă de onestitate.
Desigur, nu-ți poți con- trola supă rarea. Uneori se produce pur
și simplu. Dar observ-o pentru ceea ce este, examineaz-o și
încearcă să o transformi, chiar și foarte puțin – pentru a putea
afla mai multe despre tine însuți, în loc să arunci vina pe
altcineva. Acolo va începe onesti- tatea să se acumuleze.
FĂ RĂ SCUZE. Atunci când am pierdut bani, în octombrie
2008, a fost ușor să arunc vina pe o piață manipulată și pe toți
infracto- rii care au fă cut-o să fie așa. Atunci câ nd am pierdut
milioane de dolari, în 2000, pâ nă în punctul în care am ajuns
complet falit și mi-am pierdut casa, a fost ușor să arunc vina pe
„bula punct- com” și pe „directorii corupți” decâ t pe propria
mea lipsă de ex- periență în lumea finanțelor. Scuzele
reprezintă minciuni facile
 1 ALEgE-TE pE TINE

pe care ni le spunem pentru a ne ascunde eșecurile. Una dintre

aceste scuze este aceea că oamenii necinstiți câ știgă . Ş i asta
este, de asemenea, o minciună .
PUNE-I PE CEILALȚ I ÎNTR-O LUMINĂ FAVORABILĂ . Asta în-
seamnă mai mult decâ t să recunoști meritele cuiva. Există o re-
gulă des citată în management, „regula Pareto”, care afirmă că
80% din muncă este fă cută de 20% din personal. În parte,
aceas- ta este urmarea unui sistem educațional standardizat și
inferior în care, timp de două zeci de ani, copiii sunt încurajați
să facă mi- nimul necesar pentru a trece și a ajunge la „nivelul”
urmă tor, pe o scară imaginară a succesului. Dar toți vor să le fie
recunoscute meritele pentru micile realiză ri. Scoate
microscopul. Laudă pâ nă și cele mai mici realiză ri ale
persoanelor din jurul tă u. Adu din ce în ce mai mulți oameni din
jurul tă u în cei 20%. În adâ ncul lor, toți vor să fie vă zuți ca fiind
speciali. Asta deoarece toți sunt speciali, dar de prea puține ori
sunt recunoscuți ca atare. Fii diferit. Fii conștient de cele mai
mă runte mișcă ri din jurul tă u și recunoaște-le ca atare. Nimeni
nu va uita asta.
NU BȂ RFI. Odată , eu și un investitor am bâ rfit un antrepre-
nor în care investisem. Mai tâ rziu, în aceeași zi, trebuia să iau
cina cu antreprenorul respectiv. Pâ nă la momentul acela, doar
patru ore mai tâ rziu, el aflase că l-am insultat. Nu a mai avut
vre- odată încredere în mine. Oamenii aud întotdeauna. Dacă nu
aud, simt, deoarece zvonul se ră spâ ndește. Ş i nu poți prezice
asta. Ş i reprezintă un alt fel de a duce o viață dublă .

FĂ CEEA CE AI SPUS CĂ VEI FACE. Fii genul acela de om.

ÎMBOGĂ Ț EŞ TE VIEȚ ILE CELORLALȚ I. În 1999, o parte din-
tre angajații mei din prima mea companie au plecat și au
înființat o companie concurentă . Unii dintre partenerii mei erau
furioși. Eu îi încurajasem pe angajați. Cum asta? Deoarece
nimeni nu tre- buie să fie toată viața angajatul meu. Ajută
întotdeauna oamenii să se dezvolte la potențialul lor maxim.
Singurul lucru pe care îl
JAMEs 1
spun acestor oameni este: „Dacă mă gă siți vreodată în șanț cu
un ac ieșindu-mi din braț, vă rog să mă ajutați.” Ei râ d și spun:
„Asta nu se va întâ mpla vreodată .” Credeți-mă . Orice se poate
întâ m- pla. Am fost ajutat să mă ridic din șanț în repetate
râ nduri.
Zece ani mai tâ rziu m-am întâ lnit cu angajatul care a
devenit CEO-ul companiei noi. A alergat după mine și m-a
strigat pe nume. Ne aflam în Times Square, în New York. Nu mai
vorbise- ră m de aproape zece ani. Compania sa se dezvoltase
considera- bil. Reușiseră să atragă investitori majori și acum
compania era profitabilă și avea o mulțime de angajați. Mi-a
spus că atunci câ nd mergea încolo și încoace, nervos, mereu
avea în minte două persoane ca modelele sale în viață :
comandantul să u din armata israeliană și eu. M-am simțit cu
adevă rat onorat. El m-a ajutat foarte mult atunci câ nd îmi
dezvoltam afacerea. Ş i acum era o onoare pentru mine să -l ajut,
la râ ndul meu, în felul acela. Nu trebuie să beneficiez vreodată
de pe urma afacerii sale. Dar afa- cerea sa ajută foarte mulți
oameni acum și, în felul să u propriu, lucrul acesta creează
abundență pentru mine. Abundența nu poate înceta vreodată
atunci câ nd îi ajuți pe ceilalți.
Nu am fost întotdeauna cinstit. Încerc. Ş i sper că devin mai
bun. Încerc în fiecare zi să progresez și să pun în practică
sfaturi- le pe care tocmai vi le-am oferit. Altfel, nu le-aș fi oferit.
Dar am vă zut asta. În cazul unor oameni care fac afaceri de
zece, două - zeci sau patruzeci de ani. Onestitatea se acumulează
puțin câ te puțin. Ş i acumularea respectivă se transformă în
milioane sau miliarde. Persoanele necinstite dispar. Mor. Ajung
la închisoare. Nu își maximizează potențialul. Fug. Sunt speriați.
Nu ai de cine să fugi. Unii oameni te vor urî. Unii oameni se
vor îndoi de sinceritatea ta. Dar oamenii care au nevoie să sune
pe cineva, care au nevoie de cineva că ruia să -i împă rtă șească
ceva sau de cineva că ruia să -i dă ruiască , aceștia vor ști pe cine
să sune. Ei te vor suna pe tine.
 1 ALEgE-TE pE TINE

NU EŞTI NICIODATĂ PREA TÂNĂR PENTRU

A TE ALEGE PE TINE ÎNSUŢI: nouă lecţii de la Alex Day

Îmi doresc să fi fost mai inteligent atunci câ nd aveam două -

zeci și trei de ani. Le-am greșit pe toate: credeam că am nevoie
de studii universitare. Credeam că am nevoie de studii
postuniver- sitare (în cele din urmă am fost exmatriculat de la
studiile de masterat). Credeam că este necesar ca o editură „să
mă aleagă ” pentru a fi scriitor. Credeam că este necesar să fiu
angajat de o mare corporație pentru a-mi confirma că sunt
inteligent, că am voie să am succes.
Eu nu aveam nevoie de niciunul din lucrurile
acestea. Tu nu ai nevoie de niciunul din lucrurile
acestea.
Lumea s-a schimbat, a devenit diferită . Intermediarul este
ținut în viață artificial, barierele de la intrare au coborâ t și era
Alege-te pe Tine Însuți a sosit în întregime.
Alex Day este un exemplu perfect. E în regulă dacă nu ai
auzit vreodată de Alex Day. Majoritatea oamenilor nu au auzit.
Dar au auzit suficienți. Iar ei îl IUBESC. Alex este un muzician de
două - zeci și trei de ani din Anglia. Începâ nd cu 2009, câ nd avea
nouă - sprezece ani, a scos trei albume de studio, a avut trei
hituri în UK Top 40 și a strâ ns peste 100 de milioane de
vizualiză ri pe canalul să u de YouTube. El a realizat toate acestea
fă ră o casă de discuri și, în mare parte, doar cu sprijinul fanilor
să i de pe YouTube. Cel de-al treilea album al să u, cel mai recent,
a apă rut în Marea Bri- tanie în aceeași zi cu mult așteptatul și
mult discutatul album 20/20 Experience al lui Justin Timberlake
(cel de-al treilea album și în cazul acestuia).
Iată rezultatul:
 TOPUL ALBUMELOR

(instantaneu al clasamentului iTunes din ziua următoare lansării ambelor albume)

Justin Timberlake este un fel de prinț moștenitor al indus-

triei muzicale. Casele de discuri îl iubesc. Radiourile îl iubesc.
Merge în turnee peste tot. Are în spate un aparat masiv de
market- ing. Ş i este că să torit cu Jessica Biel. Toate acestea
sunt destul de bune.
JAMEs 1
Dar nu suficiente. Alex Day l-a învins. Cum naiba s-a
întâmplat asta? Habar n-avem. Așa că l-am sunat pe Alex și l-am
întrebat pe el.
Lecţia Numărul Unu despre a te Alege pe Tine Însuţi:
Mă pot alege pe mine însumi să sun pe oricine vreau. Dacă
persoa- na respectivă vrea să vorbească cu mine, e grozav.
Iată interviul meu cu Alex, redat în întregime (cuprinde
prea multe chestii bune pentru a oferi doar fragmente):
Eu: Am citit că ai început să postezi videoclipuri pe YouTube
în 2006. Cât timp a trecut până ai simţit că „Asta este. Asta va fi
ceva important.”?
Alex: Chiar de la primii mei treizeci de abonați, am început
să mă adresez publicului care se afla acolo și am fă cut
videoclipuri direct pentru ei și am ră spuns la comentariile lor,
dar nu i-am privit niciodată ca pe niște „fani” – în general,
gâ ndeam că sun- tem cu toții niște copii plictisiți. Prima mea
experiență de a fi tratat ca un fel de vedetă a avut loc abia la
vreo patru ani după aceea, în 2010, atunci câ nd am apă rut pe
scenă cu o formație din care fă ceam parte pe atunci (formată
din YouTuberi) și mergeam în localită ți chiar mici din Marea
Britanie, cum ar fi Norwich, și acolo erau două sute de oameni
care țipau pentru noi și își ieșeau din minți.
Eu: Totuşi, până la urmă ai nevoie de bani pentru a fi artist.
Nu poţi fi un artist nemâncat pentru totdeauna. Atunci când nu
cola- borezi cu o mare casă de discuri ai trei opţiuni: publicitate
pe You- Tube, descărcări de iTunes şi concerte. Care dintre aceste
modalităţi a funcţionat pentru tine?
Alex: Concertele n-au fost o soluție pentru mine – singurele
apariții pe care le-am avut au fost la evenimente de lansare sin-
gulare (pentru lansarea albumului meu, de exemplu) sau
apariții ală turi de prieteni (după cum am amintit). Nu simt
realmente nevoia de a avea apariții de scenă atunci câ nd mă pot
adresa pu- blicului meu online și să ajung la toată lumea în
același timp, pes-
1 ALEgE-TE pE TINE

te tot în lume, fă ră să exclud pe cineva, lucruri pe care un

turneu nu le poate face.
Lecţia Numărul Doi: Toate metodele convenţionale de a
câştiga bani şi de a distribui sunt nule deoarece barierele
afla- te în fața intră rii pe o piață , care creau valoarea
suplimentară , au dispă rut.
Alex: Despre celelalte două – am lansat primul meu produs
muzical (o compilație de cover-uri* Youtube numite YouTube
Tour) în 2007, cred că atunci s-a întâ mplat, și am câ știgat
câ teva sute de dolari. Apoi, în 2008 au venit cu programul de
parteneriate YouTube și eu am fost unul dintre primii parteneri.
Pe atunci câ ș- tigam, poate, 300 de dolari pe lună . Apoi a
început să crească încet și în același moment mi-a apă rut și
primul album în octom- brie 2009, așa că folosind banii de aici
plus cei de la Youtube, m-am mutat în martie 2012 cu cel mai
bun prieten al meu și plă - team amâ ndoi câ te 600 de lire chirie
și nu era atâ t de ră u. Ceea ce câ știgam de la YouTube și ceea ce
câ știgam din muzică erau sume egale, dar de când “Forever
Yours” a ajuns pe locul 4 în 2011, vânzările albumelor mele au
depășit cu foarte mult YouTube-ul. În mod normal, câ știg în jur
de 3 500 de lire pe lună de la YouTube (sunt într-o rețea, așa că
ei pot vinde spațiul publicitar mai scump) și cel puțin 10 000 de
lire pe lună din vâ nză rile de albu- me și de mă rfuri. Am fă cut de
asemenea și alte proiecte – am creat un joc de că rți împreună
cu vă rul meu, joc pe care îl vindem online. Am o companie
numită Lifescouts pe care am lansat-o anul acesta – și asta mă
ajută să câ știg ceva bani în plus.
Eu: Asta nu seamănă puţin cu ceea ce a făcut Ani DiFranco?
Ea nu a semnat niciodată cu o mare casă de discuri. Ea doar și-a
vă - zut de treabă .
Alex: Cred că principala diferență este aceea că ea fă cea
con- stant turnee, pe câ nd eu nu am fă cut deloc. De asemenea,
ea și-a

* Melodii în interpretarea altor artiști decâ t cei care le-au consacrat. (n.red.)
JAMEs 1
câ știgat independența creâ ndu-și propria casă de discuri. Eu nu
am niciun fel de casă de discuri.
Eu: Ai fost abordat vreodată de casele de discuri?
Alex: Casele de discuri nu s-au lă murit niciodată ce dracu’
să facă în legă tură cu mine. Am venit mereu la ei cu o minte
deschi- să – nu-mi place ideea conform că reia dacă ești mâ ndru
și neafi- liat/independent înseamnă imediat că eu sunt alb și ei
sunt negri și trebuie să ne duelă m pe viață și pe moarte sau
ceva de genul ă sta. Există foarte multe lucruri de care mă ocup
de unul singur pentru că trebuie s-o fac, așa că am ajuns să mă
pricep bine, dar ar fi cu siguranță mai ușor dacă aș avea parte
de ajutor din afară ! Așadar, am fost dispus să ascult ce ar putea
oferi și cum am putea colabora și încă aș fi, dar nu cred că vreo
casă de discuri este pre- gă tită să fie atâ t de umilă . Ei vor să
controleze totul. Îmi place să pot hotă rî singur ce câ ntece să
câ nt și să -mi filmez propriile vi- deoclipuri. Am avut câ teva
întrevederi cu Island Records în Ma- rea Britanie, ultima dintre
ele încheindu-se cu un tip care îmi spunea că nu crede că sunt
încă pregă tit să lucrez cu o casă de discuri pentru că : „Noi
semnă m doar cu artiștii care pot vinde cel puțin un milion de
CD-uri în urmă toarele trei luni” – dar dacă el se așteaptă ca eu
să ajung acolo fără el, la ce îmi mai folosește casa de discuri? Am
avut discuții cu Warner, Sony, EMI – toți au fost la fel. Niciunul
dintre ei nu se aștepta să se justifice, în cel mai bun caz încercau
doar „să -mi descopere secretul” și în cel mai ră u caz erau
complet neinformați și leneși (vezi clipul meu video despre
acest subiect, care rezumă totul mai bine decâ t aș putea eu aici).
Eu: Dar la ce ţi-ar mai trebui casele de discuri acum?
Alex: Cred că ar fi grozav să obțin ajutorul lor: îți voi da un
exemplu. Eu îmi compun muzica, îmi interpretez muzica, îmi fac
videoclipurile, creez designul albumelor și tot așa, dar prezența
în magazinele fizice îți oferă un fel de confirmare.
Deci, un copil de zece ani că ruia îi plă cea muzica mea i-a
spus tată lui să u că ar trebui să lucreze cu mine. Tată l să u lucra
în dis-
1 ALEgE-TE pE TINE

tribuție la Universal. Așa că am încheiat un contract de unică

dis- tribuție cu Universal, prin care eu fă ceam totul, iar ei îmi
aduceau produsele în fiecare magazin HMV. A fost grozav.
Nimeni nu mi-a spus că aș putea vinde single-uri fizice, dar am
vâ ndut zece mii în Marea Britanie.
Lecţia Numărul Trei: Toată lumea îţi va spune că NU
POȚI. Mai ales atunci câ nd ești tâ nă r, dar dacă alegi după multă
deliberare cum să lucrezi cu vechiul sistem, POȚ I.
Lecţia Numărul Patru: Puterea comunităţii pe care o
cre- ezi se va face simțită în feluri pe care nu le poți prezice (un
fan în vâ rstă de zece ani, de exemplu).
Eu: Este evident că ai o viziune pe termen lung despre ceea ce
ar trebui să facă artiştii şi despre direcţia în care merge
industria. Unde crezi că se va găsi industria muzicală peste zece
ani?
Alex: Nu cred că este important unde cred eu că se va afla
industria muzicală peste zece ani – vă d unde se află industria
muzicală acum și nu mă ajută , așa că am învă țat să exist fă ră ea!
Ceea ce mi-ar plă cea peste zece ani ar fi ca industria muzicală să
fie într-o poziție unde mă sprijină mai mult, dar acesta este un
interval mare de timp în care să speri la asta. Problema viziunii
pe termen lung este că reprezintă , de fapt, o serie de salturi
mici. Este ca și cum publicul se află la etajul doi al unei clă diri și
fieca- re single/videoclip muzical pe care îl lansez îmi permite
să sar pe o trambulină aflată afară . Așa că pentru o clipă mă aflu
în dreptul ferestrei spunâ nd „Heilumeuită telamine,” și apoi
dacă ei nu mă vă d, cad înapoi și fac un alt câ ntec și încerc din
nou. Dacă vreuna din piesele mele stâ rnește interesul, totul se
va derula foarte rapid, dar dacă nu o face, trebuie doar să încerc
din nou.
Lecţia Numărul Cinci: Perseverenţa este mai
importantă decât confirmarea în branșa ta pentru că cei care
cumpă ră ceea ce vinzi tu nu sunt din branșă .
JAMEs 1
Lecţia Numărul Şase: Concentrează-te la ceea ce poţi
face chiar acum pentru arta/afacerea ta în loc să țintești
spre lucruri aflate la zece ani în viitor.
Eu: Ce ar trebui să facă majoritatea artiştilor/creativilor
pen- tru a putea continua atunci când lucrurile par foarte
frustrante? Majoritatea oamenilor renunţă. Şi, sincer,
majoritatea oamenilor nu sunt buni de nimic. Tu cum ai
continuat din 2006 până acum, chiar şi atunci când lucrurile
păreau sumbre?
Alex: Ai nevoie de un mentor (Lecţia Numărul Şapte)
care să te ajute să știi dacă ești bun sau nu. Trebuie să ai pe
cineva care fie cunoaște domeniul, fie știe ce are succes
comercial sau experimental sau ce încerci să realizezi tu prin
muzica ta și îți poate spune cinstit dacă îndeplinești acel
standard sau nu. Eu am un prieten foarte apropiat acum care a
lucrat foarte mult în domeniu, s-a ocupat de piese ca Who Let
the Dogs Out și I Get Knocked Down But I Get Up Again – ne-am
cunoscut printr-un prieten comun și îi trimit pur și simplu
piese, iar el îmi ră spunde
„nu e un hit, nu e un hit, nu e un hit” pâ nă câ nd, în cele din
urmă , i-am trimis Forever Yours și el mi-a zis „Ai reușit! Acum
lanseaz-o”.
El nu m-a ajutat, doar m-a sfă tuit, dar ai nevoie de cineva
ase- mă nă tor în care să ai încredere. Celă lalt lucru legat de a
renunța este acela că, pur și simplu, nu pot. Uneori, am perioade
proaste și trece o lună sau două în care nu lucrez deloc la
muzică , dar, după aceea, cineva va interpreta pentru mine o
piesă nouă și uluitoare sau voi urmă ri unul din videoclipurile
mele vechi, sau voi urmă ri Grammy-urile și îmi voi spune „Eu
trebuie să fac asta”. Nu pot re- nunța deoarece o vreau prea mult
și, oricât de dificil ar putea să fie, îmi va fi mult mai ră u dacă nu
mă pot ocupa de ceea ce îmi place.
Lecţia Numărul Cinci (reluată): Perseverenţa, iat-o din nou.
Eu: Cum ai intrat în toate acestea? Cum ai acumulat aşa-zisele
zece mii de ore necesare pentru a fi expert?
Alex: Am crescut în timp ce mama asculta radioul de fiecare
 1 ALEgE-TE pE TINE
dată câ nd ne aflam în jurul casei, venind cu mașina la și de la
JAMEs 1
școală etc. Muzica a fost dintotdeauna o parte uriașă a vieții
mele. Iar să înveți ce înseamnă scrierea de piese bune
presupune mai mult decâ t să scrii piese, tot așa cum scriitori îți
spun să citești foarte mult dacă vrei să devii un scriitor bun.
Partea mea prefe- rată din dezvoltarea ca artist este aceea în
care îți petreci ore întregi ascultâ nd muzică , ascultâ nd fiecare
piesă a lui Michael Jackson și că utâ nd puncte comune, tipare,
felul în care sună pro- ducția, felul în care variază stilul, sunt
cunoscut pentru faptul că am desenat grafice care reprezintă
melodia unui refren pentru a pu- tea vedea pe grafic cum se
mișcă un câ ntec și cum diferă refrenul de la un câ ntec la celă lalt.
Am început să scriu câ ntece la trei- sprezece ani. Am început să
scriu cântece bunicele la șaptespreze- ce ani. Am scris Forever
Yours la două zeci și doi de ani, iar restul câ ntecelor din noua
mea colecție, anul trecut, la vâ rsta de două - zeci și trei de ani,
deci fac asta de zece ani și știu că încă am foarte multe de
învă țat. Într-un fel, acesta este cel mai palpitant lucru - să auzi
diferența dintre câ ntecele pe care le-am fă cut anul acesta și cele
de anul trecut și apoi să mă gâ ndesc „Oare ce voi face anul
VIITOR?” – întotdeauna există spațiu de dezvoltare și lucrul
aces- ta este incitant.
Eu: Cum îţi motivezi fanii în afara muzicii tale? Cum îţi „dez-
volţi tribul”, în vocabularul lui Seth Godin?
Alex: Mă rezum la YouTube. Sunt pe Facebook și Twitter
doar pentru că am cumva impresia că trebuie să fiu acolo,
deoarece trebuie să intru în contact cu oamenii în locurile
acestea. Asta nu înseamnă că sunt pe pilot automat în aceste
locuri, dar aș prefera să nu fie nevoie să utilizez acele servicii.
Parțial, motivul pentru care este necesar chiar acum este acela
că nu am suficientă influ- ență în „lumea reală ” pentru a le
permite altora să promoveze ceea ce fac eu în numele meu, iar
Twitter-ul și Facebook-ul sunt efectiv conturi de lucru care, pur
și simplu, pun la curent lumea cu ceea ce intenționez eu. Pentru
conexiunea personală ră mâ n doar cu YouTube. Îmi place acolo.
Este o activitate foarte creativă , fac videoclipuri de șapte ani și
nu m-am plictisit vreodată , unul sau două videoclipuri pe
să ptă mâ nă , regulat, în tot acest timp.
 1 ALEgE-TE pE TINE

Mă întristează realmente atunci câ nd YouTube-ul nu este

privit ca una dintre metricile sociale esențiale, împreună cu
Twitter, Facebook și TumbIr (am și eu un cont de TumbIr, dar,
la fel ca alții, nu știu cum să îl folosesc) – înțeleg YouTube-ul și
mi-a schimbat complet viața. Lucrul principal este că nu
vorbesc în- totdeauna despre muzică; de fapt, încerc să mențin o
proporție de 3:1 între videoclipurile cu muzică și videoclipurile
non-muzicale. Alți muzicieni de pe YouTube își petrec timpul
fă câ nd doar co- ver-uri sau videoclipuri din turneu, dar asta
înseamnă că ceea ce poți aprecia la acel canal se reduce la dacă
îți place sau nu muzica acelei persoane. Am lansat un videoclip
nou de curâ nd și o gră - madă de comentarii spun: „Nu m-au
atras vreodată melodiile tale/nu mi-a plă cut muzica ta înainte,
dar chiar îmi place această piesă nouă ” și aceștia sunt unii
dintre abonații mei pe termen lung – au ră mas pentru că le pot
oferi și altceva, dar asta înseam- nă , de asemenea, că vor
încerca să asculte fiecare piesă nouă și uneori le va plă cea.
Lecţia Numărul Opt: Alege-ţi reţeaua de socializare, stă-
pâneşte-o. Nu este suficient să stă pâ nești forma ta de artă . Tu
trebuie să stă pâ nești felul în care te vei distribui printr-un
mediu social oarecare, cum vei interacționa cu fanii etc.
Recunosc că îl invidiez pe Alex. Ş i sunt un mare fan al să u.
Lecţia Numărul Nouă, care este foarte dificilă pentru
mine: Vorbeşte cu marii tăi fani.
Felicită ri lui Alex pentru faptul că s-a ales pe sine însuși,
con- tinuu, începâ nd cu 2006, câ nd avea șaptesprezece ani, și
pentru faptul că nu s-a ferit să explice detaliile, chiar și pe cele
financia- re, ale felului în care a reușit. Alex este excepțional și,
pe mo- ment, este excepția de la regulă . Dar nu pentru mult
timp. Nu poate fi. Pentru că , în cele din urmă , toată lumea va
trebui să ur- meze un drum asemă nă tor în noua economie în
care tră im. Alex ne dovedește că nu ești niciodată prea tâ nă r
pentru a face primul pas pe acel drum.
JAMEs 1
CAZUL CURIOS AL IMAGINII SEXY

Într-o postare pe blog pe care am scris-o odată, am folosit

ima- ginea de mai sus, a unei femei pe plajă , atunci câ nd am
postat un link pe Facebook. Cineva m-a acuzat că folosesc
mereu imagini cu femei pe jumă tate dezbră cate pentru a
promova o postare.
Avea dreptate. Dar și eu i-am atras atenția că imaginea înfă -
țișa o ființă umană în formă fizică maximă . O stare în care eu nu
mă voi afla vreodată și nici vreunul dintre criticii „pe jumă tate
dezbră cați”. Ş i, apropo, tehnic, ea este dezbră cată doar în pro-
porție de 90%. Așa.
Ceea ce este amuzant este că pâ nă și în comentariile ACELEI
postări, cineva a întrebat: „De ce postezi mereu fotografii cu
femei pe jumă tate dezbră cate?”
În primul râ nd, de câ nd este chiar atâ t de neobișnuit să pos-
tezi fotografii cu femei pe jumă tate dezbră cate? Majoritatea
JAMEs 1
revistelor pentru bă rbați Ş I pentru femei o fac. Evident, este o
imagine la care ființele umane se uită cu plă cere.
În al doilea rând, nu ai citit postarea la care tocmai ai comentat?
Ş i, în cele din urmă , femeia din fotografie mi-a scris ea
însă și cu un ră spuns pentru criticii mei.
Numele ei este Dashama. O puteți gă si la
www.dashama.com, unde oferă cursuri de yoga. Îi încurajez
puternic pe cei care cred că pot reuși poziția din imaginea
respectivă – se numește Kapo- tasana sau „Poziția Regelui
Porumbel” – să urmeze cursurile ei și să se depă șească pe sine.
Prima dată cred că am fost ușurat că nu mă dă în judecată
pentru că i-am folosit imaginea fă ră permisiunea ei. Dar, după
ce am citit mesajul ei, a fost interesant să remarc că Dashama,
ase- menea multor altor persoane descrise în această carte,
aborda problema nu din perspectiva barierelor externe pe care
societa- tea le impune, ci prin fundamentele de să nă tate
lă untrică pe care le dezvoltase și care nu doar că o vindecaseră
de suferințele sale fizice, dar o ajutaseră și să creeze o afacere și
o viață la care cei mai mulți dintre noi nu fac decâ t să viseze.

Dashama a scris:

Dragă James,
Unul din prietenii mei mi-a trimis linkul către articolul tău
re- cent în care apărea fotografia mea de yoga. Am citit tot
articolul şi vreo alte opt pe care le-ai publicat pe diferite subiecte.
Stilul în care scrii tu mi se pare atât uşor de citit, cât şi
conversaţional, cu o doză de umor şi autenticitate suficientă
pentru a-ţi păstra citito- rul lângă tine până la capăt. Deci, pe
scurt, eşti un scriitor grozav.
Controversa din jurul nudităţii reprezintă întotdeauna un su-
biect interesant şi m-am gândit un timp la reacţiile pe care le-ai
primit pentru poza mea.
1 ALEgE-TE pE TINE

În ultimii zece ani, mi-am întărit muşchii de tipul „Nu mă

afec- tează când oamenii emit judecăţi”, din moment ce ştiu că
ceea ce fac provine dintr-un spaţiu autentic al iubirii şi al
hotărârii de a schimba lucrurile în bine în lume. Eu am avut o
copilărie petrecută în centre de plasament şi cu o sănătate
precară, aşa că simplul fapt de a fi în viaţă acum reprezintă un
miracol zilnic. Faptul că îmi pot pune piciorul după ceafă şi sta în
mâini este chiar mai mi- raculos decât ţi-ai putea închipui, dat
fiind faptul că în urmă cu zece ani am avut un accident de maşină
îngrozitor care mi-a afec- tat curbura vertebrelor cervicale. După
ce fiecare medic care m-a consultat mi-a spus că nu există nimic
care să poată inversa asta, am căutat opţiuni alternative. Acum,
după aproape un deceniu de vindecare autodirijată, sunt
capabilă să fac unele lucruri foarte miraculoase cu corpul meu, la
care majoritatea oamenilor, cum ai comentat tu, pot doar să
viseze.
În afară de miracolul experienţei mele personale de
vindecare, faptul că îmi pot trăi visurile şi pot face o carieră din
ceea ce îmi place este încă şi mai inspirator pentru mine. A
existat o vreme în care stăteam şi eu într-un birou cubic, aveam o
slujbă de birou şi îmi uram viaţa. Judecându-mă pe mine însămi
şi pe toţi cei din ju- rul meu şi concentrându-mă asupra a ceea ce
era negativ. A fost nevoie de un salt de credinţă colosal pentru a
hotărî ce îmi place să fac şi să încep să creez o carieră din asta.
După aceea, au fost nece- sari cinci ani de eforturi interioare de
dezvoltare personală pentru a ajunge în punctul din care îmi
puteam depăşi sistemele restricti- ve de opinii care mă
împiedicau să îmi obţin puterea şi exprimarea autentică a sinelui.
Restul a fost un demers dificil de învăţare a fe- lului în care să
gestionez o afacere ca femeie singură, într-o lume dominată de
bărbaţi; nu mi-a fost uşor să navighez în acele ape.
În ciuda tuturor dificultăţilor, aceasta a fost cea mai bună de-
cizie din viaţa mea. Profitul obţinut de pe urma investiţiei mi-a
fost plătit în dividende ale bucuriei, nu în bani, dar voi accepta
asta ca formă de plată şi o voi încasa oricând, prin comparaţie cu
a face ceva care îmi ucide spiritul doar pentru a plăti facturile.
 JAMEs 1
Şi acesta e lucrul care mă inspiră încă şi mai mult. Ştiu, în
inima şi în sufletul meu, că TOTUL ESTE POSIBIL.
Atunci când ne oprim şi ne informăm cu privire la ceea ce
gân- deşte şi ce spune restul lumii despre noi, ne distrugem noi
înşine propria bucurie şi fericire.
Aceasta este o recurenţă tragică ce trebuie să înceteze.
Cu ani în urmă am citit un interviu cu Gabrielle Reese în care
aceasta era întrebată cum face faţă presiunilor vieţii de atlet pro-
fesionist, model al revistei Sports Illustrated, mamă, soţie a lui
Laird Hamilton, Zeul Surfului. Ea a răspuns: „În viaţă, vor exista
întot- deauna 30% dintre persoane care te iubesc, 30% care te
urăsc şi 30% cărora nu le pasă.” Când am auzit asta, întreaga
mea viziune asupra lumii s-a schimbat.
Brusc, atunci când cineva nu mă plăcea sau exprima
negativi- tate faţă de ceva ce făceam eu, îmi spuneam pur şi
simplu, ei bine, face parte din cei 30% care nu mă vor agrea
indiferent de ceea ce fac sau zic. Bun! Acum mă pot concentra
asupra sprijinului şi iubi- rii abundente primite din partea fanilor
şi prietenilor mei care mă iubesc şi pe care îi pot iubi în mod egal.
Cazul e închis. Mergem mai departe. Mulţumesc foarte mult.
Mesajul meu simplu: Poţi fi uimit pur şi simplu de diamantul
strălucitor pe care îl ascunzi sub straturile de opinii limitative. Tu
eşti frumos. Eşti deja perfecţiune neşlefuită; poate că a sosit mo-
mentul să te lustruieşti, tu, diamant nebun*! Sper să te întâlnesc
în paradis cândva.
Iubire, Binecuvântări şi Namaste**,
Dashama

* Aluzie la celebra piesă a celor de la Pink Floyd, Shine On You Crazy Diamond
(Străluceşte, tu, diamant nebun), de pe albumul omonim din 1975. (n.red.)
** Formă de salut hinduist, fă cut împreună cu o ușoară plecă ciune, cu palmele
lipite una de cealaltă în dreptul pieptului, foarte comun în Asia de Sud. (n.red.)
1 ALEgE-TE pE TINE

Dashama are perfectă dreptate. Am vă zut asta în acțiune în

repetate râ nduri: indiferent cine ești, indiferent ce faci, indife-
rent care este publicul tă u: 30% vor iubi, 30% vor urî și 30%
vor fi nepă să tori. Stai ală turi de cei care te iubesc și nu irosi nici
mă - car o secundă cu restul. Viața va fi mai bună în felul acesta.
Lucru care mă aduce la…
CE AM ÎNVĂŢAT DE LA SUPERMAN

Am să rit din pat, am zburat prin aer și am aterizat prost pe

picior, fracturâ ndu-mi-l. Aveam șase ani și toate indiciile confir-
mau că provin de pe planeta Krypton, al că rei soare explodase
câ nd eram bebeluș, lă sâ ndu-mă orfan pe o planetă plină de oa-
meni care nu aveau să mă înțeleagă vreodată pe deplin.
Eram îmbră cat cu o capă (pă tura mea cu Superman). Gravi-
tația slabă a Terrei nu avea să mă rețină la sol. Nimic nu mă
putea reține. Mama susține că a auzit fractura osului din celă lalt
capă t al casei noastre din suburbii. Trosc! Am aterizat. Este
posibil să se fi întâ mplat. Ea poate chiar a auzit.
A trebuit să port ghips. În prima zi din clasa întâ i, într-o
școa- lă nou-nouță , eu eram „copilul acela”. Cel care șchiopă ta.
Cel care era în ghips. Ş tiți voi, cel cu care v-ați fi petrecut timpul
pentru că , evident, destinul meu era acela de a fi cel mai tare
copil din clasa întâ i. La sfâ rșitul zilei aveam o mâ ncă rime în
ghips. Era groaznic. Şi ploua. Învățătoarea, doamna Klecor, nu ne
dă dea voie să prindem autobuzul la sfâ rșitul zilei dacă nu ne
puteam spune numele pe litere. Eu aveam un nume dificil
pentru o astfel de sarcină : Altucher. Eram sigur că voi pierde
autobuzul. Am fost ultimul care ră mă sese. Am început să plâ ng.
Pentru că după ore urmau să -mi scoată ghipsul. Ceea ce nu avea
să se întâ mpla dacă nu-mi puteam spune numele pe litere și
pierdeam autobuzul.
Aproape treizeci de ani mai tâ rziu, încă sunt Superman.
Sau, mai degrabă, sunt neîndemânatic asemenea lui Clark
Kent. Port ochelari. Sunt brunet. De multe ori sunt timid în
public. De multe ori oamenii râ d de mine. Ş i, asemenea multor
oameni, am o identitate secretă pe care o ascund. Una pe care o
dezvă lui pu- țin câ te puțin acelei Lois Lane care este cea mai
apropiată mie. Dar cu toate acestea, dacă aș dezvă lui totul, aș
ajunge la închisoa-
2 ALEgE-TE pE TINE

re, sau la spital, sau într-un ospiciu, sau aș fi urâ t de și mai mulți
oameni decâ t mă ură sc în mod normal, sau Claudia m-ar pă ră si
sau alte persoane vor fi ră nite grav de cei care ar putea profita
de pe urma adevă rului. Aceasta este identitatea mea secretă .
De la patru ani la patruzeci și patru de ani, am citit
Superman. Dacă nu aș scrie această carte, aș putea să iau loc
astă zi și să scriu cincizeci de scenarii de probă pe care să le
prezint la DC Comics.
De ce este povestea lui Superman atâ t de atră gă toare?
Sigur, este vorba despre ideea că noi toți suntem Superman.
Toți sun- tem timizi și ciudați și CE BINE AR FI DACǍ LUMEA
NE-AR CU- NOAŞ TE adevă ratul eu. Cel de sub costum, de sub
ochelari - cel care dă la o parte că mașa albă și netedă pentru a
scoate la lumină culorile stră lucitoare, superputerile,
inteligența incredibilă , bu- nă tatea, forța morală și fizică .
Nu trebuie să se termine. Suntem învă țați ca atunci câ nd
tre- cem de la copilă rie la maturitate să lă să m în urmă poveștile
tine- reții. Nu asculta sfatul acela. Poveștile tinereții noastre ne
pot ajuta să navigă m prin viață ca niște supereroi, dacă pă stră m
bi- juteriile ascunse în interiorul acestora. Cei care se Aleg pe Ei
Înșiși sunt noii supereroi. Cei care nu și-au pierdut niciodată
moștenirea kryptoniană .
Începe prin a-ți da seama că tu încă ai o identitate secretă .
Recunoaște-o. Trezește-te în fiecare dimineață și spune-ți ție în-
suți: „Sunt un supererou – ce pot face astă zi pentru a salva lu-
mea?” Ş i vei gă si ră spunsuri. Ş i vei vedea oportunită ți. Ş i îți vei
da seama care sunt urmă torii pași. Îți vei da seama cum să zbori
acolo unde este nevoie de tine. Cum să ridici mașina, cum să îți
folosești vederea cu raze X pentru a vedea soluții pe care
nimeni nu le credea posibile.
Dacă vă gâ ndiți la asta, Superman nu avea de fapt nicio
pute- re utilă . Noi toți avem aceleași puteri, dar ne este teamă
să recu- noaștem. Oamenii spun mereu că Batman nu avea nicio
putere și că Superman avea. Dar, de fapt, este invers.
Gâ ndește-te: chiar
JAMEs ALTUCHER 202

ți-ar trebui vreodată o superputere? Ai de gâ nd să ridici cu ade-

vă rat vreo mașină în viitorul apropiat? Nu, bineînțeles că nu.
Ve- dere incendiară ? Pentru ce? Am un cuptor cu microunde.
Vedere cu raze X? Pot vedea cea mai frumoasă femeie din lume
goală oricâ nd vreau. Toți vecinii mei sunt hidoși chiar și câ nd
sunt îm- bră cați. Şi știm cu toții că femeile, în general, sunt mai
sexy atunci câ nd sunt puțin îmbră cate, nu atunci câ nd sunt
complet dezbră - cate. Şi superauzul? Ştiu deja ce gândesc ceilalți
despre mine. Cred că aș fi îngrozit să îi aud spunâ nd ceea ce
deja știu că gâ ndesc.
Ce mai rămâne? Ah, da, zburatul. Unde ai zbura? Şi lumea te-
ar putea vedea. Ş i ai înghiți muște și te-ai lovi de pă să ri. Bleah.
Să o lă să m moartă . Nu zbor. Nu am nici mă car permis de
conducere. Voi merge. Sau voi lua trenul și mă voi uita la un film
pe iPad-ul meu. Aha, și nici gloanțele nu îl afectează pe
Superman. Sincer să fiu, nimeni nu a tras vreodată în mine, așa
că asta nu mi se pare o putere chiar așa de utilă .
Dar faptul că știu că sunt Superman, cu puteri secrete, este
suficient pentru a mă face fericit. EU SUNT Superman. Sunt dea-
supra grijilor pă mâ ntenilor. Ş i cred asta cu tot sufletul. Acesta
este secretul meu. Ş i secretul are putere.
Singura superputere de care ai cu adevă rat nevoie este
aceea de a cultiva constant atitudinea care te obligă să întrebi,
din clipa în care te-ai trezit pâ nă în clipa în care adormi: „Ce
viață pot salva astă zi?” Acesta este un exercițiu. Uită m deseori
de el. Ne împotri- vim. În loc să salvă m vieți, ne facem prea
multe griji pentru a ne salva pe noi înșine. „Cum voi plă ti
facturile?”, „Ce să fac referitor la șeful meu care spune lucruri
rele despre mine?” Ş i tot așa.
În loc de asta, ai superputeri dacă încerci să salvezi cel puțin
o viață pe parcursul întregii zile. Încearcă asta. Trezește-te mâ i-
ne și spune: „Astă zi voi salva cel puțin o viață .” Pâ nă și faptul că
ajuți o bă trâ nă să traverseze strada contează . Pâ nă și faptul că
ră spunzi la un e-mail și ajuți pe cineva să ia o decizie
importantă salvează o viață . Pâ nă și faptul că iei legă tura cu un
prieten înde- pă rtat și îl întrebi „Ce mai faci?” îi poate salva
acestuia viața. Poți
2 ALEgE-TE pE TINE
2 ALEgE-TE pE TINE

salva o viață astă zi. Nu lă sa soarele să apună fă ră să fi fă cut asta.

Tu ești Superman.
Superman este yoghinul suprem. Nu datorită vreunei
flexibi- lită ți. De fapt, probabil că nu este foarte flexibil deoarece
articu- lațiile și mușchii să i sunt super duri. Dar el urmează
foarte bine preceptele de bază din yoga. Nu face ră u nimă nui, în
pofida fap- tului că are capacitatea de a face asta. Nu minte (cu
excepția identită ții sale secrete, pe care nu o dezvă luie pentru a
nu-i ex- pune pe ceilalți). Nu este niciodată posesiv (de ce ar fi
posesiv în legă tură cu orice dacă – asemenea mie – poate avea
orice vrea oricâ nd vrea)? El practică „brahmacharya” – o formă
de autocon- trol – în afara relației sale cu frumoasa Lois Lane.
Pâ nă și Napo- leon Hill, în lucrarea sa clasică Think and Grow
Rich, are un capitol întreg despre asta. De asemenea, Superman
pare să dețină
„santosha”/pacea sufletească . Nu pare să fie obsedat în vreun
moment de dușmă nii din trecutul să u. Nu l-am vă zut vreodată
fă câ ndu-și griji în ceea ce privește viitorul să u. Nu am fost tot
timpul Superman, din acest punct de vedere. Dar astă zi, îmi
pasă doar de CLIPA DE FAȚ Ǎ .
De asemenea, încerc să -mi cultiv prieteniile așa cum o face
și Superman. Nu stă cu Lex Luthor la bar. Superman este
prieten doar cu Superprietenii: Flash, Black Canary, Wonder
Woman, Batman. Ei toți au identită ți secrete. Ei toți vă d o lume
complet dezechilibrată . Ei toți au puteri pe care le folosesc în
scopuri bune și pentru a echilibra din nou lumea. Toți prietenii
mei sunt de asemenea supereroi. Fiecare dintre prietenii mei
are o putere diferită . Dar toate aceste puteri sunt uimitoare și
sunt binecu- vâ ntat atunci câ nd vă d aceste puteri în acțiune. Ş i
atunci câ nd cineva se ală tură bă ieților ră i, încetează de a mai fi
prietenul meu. Eu sunt ocupat salvâ nd vieți. Nu am nevoie de
prieteni ră i.
Acum am patruzeci și patru de ani. Nu mai trebuie să sar de
pe pat pentru a dovedi că pot zbura. Ş tiu că astă zi urmează să
salvez o viață . Ş i nimeni nu-și va putea da seama cine sunt eu cu
adevă rat. Dar vă voi spune asta: Eu sunt Kal-El și provin de pe
planeta Krypton, moartă de multă vreme.
GANDHI S-A ALES PE SINE ÎNSUŞI PENTRU A ELIBERA O ŢARĂ ÎNTREAGĂ

Înainte de toate, două relată ri scurte:

Nr.1: O femeie merge mulți kilometri și multe zile,
împreună cu fiul să u, pentru a ajunge la Gandhi. Ea este foarte
îngrijorată de să nă tatea fiului să u deoarece acesta mă nâ ncă
foarte mult za- hă r. Vine la Gandhi și spune: „Vă rog, domnule, îi
puteți spune fi- ului meu să nu mai mă nâ nce zahă r.”
Gandhi o privește, se gâ ndește puțin și, în cele din urmă ,
spune: „În regulă , dar nu astă zi. Vino cu el înapoi peste două
să ptă mâ ni.”
Ea este dezamă gită și se întoarce acasă cu fiul să u. Două
să p- tă mâ ni mai tâ rziu, repetă că lă toria și vine la Gandhi cu fiul
să u.
2 ALEgE-TE pE TINE

Gandhi îi spune bă iatului: „Trebuie să nu mai mă nâ nci zahă r.

Îți face foarte mult ră u.”
Bă iatul îl respectă atâ t de mult pe Gandhi, încâ t nu mai mă -
nâ ncă zahă r și duce o viață să nă toasă .
Femeia este derutată și îl întreabă : „Gandhi, te rog să -mi
spui: De ce ai vrut să aștept două săptămâni și să revin cu bă iatul
meu?”
Gandhi spune: „Deoarece, înainte să -i pot spune fiului tă u să
nu mai mă nâ nce zahă r, trebuia mai întâ i să nu mai mă nâ nc nici
eu zahă r.”
Nr.2: Unul dintre susțină torii financiari ai lui Gandhi a zis la
un moment dat: „Ne costă foarte mult să -l ținem pe Gandhi să -
rac.” În consecință , cred că finanțatorii să i își închipuiau că au
ceva influență asupra lui Gandhi. Dar banii nu înseamnă nimic
pentru un lider spiritual.
La un moment dat, Gandhi a zis unui grup de susțină tori:
„Trebuie să îmi fac timp o oră pe zi pentru a medita.”
Unul dintre susțină tori a zis: „Vai, nu, nu poți face așa ceva!
Ești prea ocupat, Gandhi!”
Gandhi a ră spuns: „Ei bine, în cazul acesta, trebuie să -mi fac
timp două ore pe zi pentru a medita.”
Cinci lecții care se desprind de aici:
A) Nimeni nu îți poate spune ce să faci. Indiferent câ t te plă -
tesc. Indiferent de obligațiile pe care simți că le datorezi.
Fiecare secundă te definește. Fii cine ești tu, nu cine este
altcineva sau ceea ce altcineva ar vrea să fii. De exemplu, un
antreprenor are investitori, clienți, parteneri, angajați și
competitori. Toți își do- resc să le fie observată contribuția. Dar
tu ești singurul care poate acționa pentru a schimba lumea cu
ideile tale.
B) Dacă Gandhi era, de fapt, prea ocupat, atunci asta
însemna că nu dedica suficient timp vieții sale spirituale. De
aceea, susți- nă torul să u l-a convins că trebuie să dedice mai
mult timp tă cerii
JAMEs ALTUCHER 206
2 ALEgE-TE pE TINE

și contemplă rii. Sunetul, activitatea și acțiunea erup din tă ce-

re. Big Bangul și întreaga creație au erupt din nimic. Nuanțele
ascunse ale realită ții pot fi vă zute și acțiunile corecte pot fi
demarate doar prin contemplare. Gandhi știa acestea și a învins
un imperiu de unul singur. Doar prin nemișcare poți crea în
mod activ.
C) Nu dau vreun sfat referitor la lucruri pe care nu le cunosc
din experiență . Uneori mă trezesc într-o conversație despre po-
litică și îmi dau seama: Ş tii ce? De fapt, habar n-am despre asta.
Ş i o las baltă . Sau atunci câ nd cineva îmi adresează o întrebare
în sesiunea de întrebă ri și ră spunsuri de pe Twitter (care are
loc în fiecare joi între 15:30 și 16:30, fusul orar estic), nu spun
nimic dacă nu am experimentat personal sau nu am vă zut sfatul
pe care îl sugerez.
D) Zahă rul este ră u. Şi din moment ce carbohidrații
procesați se descompun tot în zahă r, toți sunt periculoși pentru
tine dacă vrei să tră iești să nă tos. Aproape toate afecțiunile
existente apar ca urmă ri ale inflamă rii și greută ții
suplimentare. Kilogramele în plus provin din zaharurile pe care
corpul le descompune atâ t de rapid, încâ t uită să le mai digere.
Nu este o întâ mplare că , așa cum am menționat anterior, Ramit
Sethi folosește cură țarea cu ață dentară ca exemplu în
conferințele sale despre construirea disciplinei. Nu este vorba
doar despre disciplină , ci și despre să - nă tate. Ața dentară este
prima linie defensivă în fața zahă rului care își croiește drum
prin corpul tă u.
E) Nimic nu este mai important decâ t să te cultivi pe tine în-
suți. Foarte mulți oameni cred că vor salva lumea dacă îi înving
pe „ei”, unde „ei” reprezintă o oarecare forță nefastă care
distru- ge lumea. Dar atunci câ nd împarți lumea în categorii, în
„noi” contra „ei”, atunci devii imediat unul dintre „ei” și pierzi
legă tura cu cel care ești cu adevă rat. Ş i în scurtă vreme ajungi
să -mi spui mie pe Internet că sunt o javră nenorocită .
2 ALEgE-TE pE TINE

Societatea este alcă tuită din indivizi. Singura modalitate de

a îmbună tă ți societatea constă în a te apropia de ea dintr-o
poziție a satisfacției individuale profunde. Singurul mod de a
reuși acest lucru constă în a petrece perioade lungi de timp
fiind, pur și sim- plu, tă cut. Află care este eul tă u adevă rat.
Întreabă -te pe tine în- suți: de ce anume sunt generate aceste
gâ nduri pe care le gâ ndesc eu? Acestea nu sunt gâ ndurile tale.
Acesta este doar creierul tă u biologic care dansează în fața ta.
Cine este acel „tu” în fața că ruia se dansează ? Gă sește acest
ră spuns și după aceea poți salva lumea.
Este în natura lumii să fie plină de lupte. Gandhi știa că
putea să fie eficient numai dacă avea să se identifice cu
adevă ratul „eu”, care era mai profund decâ t trupul numit
„Gandhi”, despre care se presupune că salva lumea. India este
un dezastru acum, indife- rent de ceea ce a fă cut Gandhi, dar
Gandhi a oferit o lumină că lă - uzitoare câ t timp a tră it.
Ambele relată ri sunt despre același lucru, chiar dacă par să
fie complet diferite. Gandhi s-a ales pe el însuși… El a spus
câ nd- va: „Mai întâ i trebuie să fii tu schimbarea pe care vrei să o
vezi în această Lume.”
Încerc cu greu să tră iesc în fiecare zi respectâ nd acest citat.
Sper că și tu poți, la râ ndul tă u.
NOUĂ LUCRURI PE CARE LE-AM ÎNVĂŢAT DE LA WOODY ALLEN

Î ncearcă acest exercițiu: imaginează -ți că toată lumea a fost

trimisă pe această planetă pentru a te instrui pe tine.
Persoanele faimoase, persoanele decedate, vecinii tă i, rudele
tale, colegii tă i. Lucrul acesta îți va oferi un sentiment puternic
de smerenie. Ş i ghici ce, vei învă ța de la oameni, îi vei aprecia
mai mult și, de fapt, și ei te vor aprecia pe tine mai mult. Pentru
că tuturor le place să instruiască .
Gâ ndește-te la ce te-ar putea învă ța despre eșec câ țiva
dintre titanii industriei americane. Toți cei care au reușit
vreodată , de la începuturile istoriei omenirii, au trebuit să facă
față eșecului. Au trebuit să înceapă de la zero – și în repetate
râ nduri, de regu- lă . Fie că a fost vorba de Henry Ford care a dat
faliment cu prima sa firmă de mașini, sau de Conrad Hilton, care
a dat faliment cu hotelurile Hilton la prima sa tentativă , sau
exemplul clasic al lui Thomas Edison, care a încercat o mie de
variante pentru becul să u electric înainte să aibă succes.
Dar eu voi începe cu un exemplu mai banal. Cineva care face
orice vrea și care și-a clă dit viața, arta și cariera în jurul ideii de
a face exact ceea ce vrea: Woody Allen.
Îl ură sc pe Woody Allen. Iată de ce. Deoarece dacă ești
evreu și ești și puțin nevrotic – ca Woody Allen – a devenit un
clișeu să te descrii pe tine însuți ca „Woody Allen-esc”, crezâ nd
că asta va atrage femeile. Se întâ mplă tot timpul pe site-urile de
matrimo- niale. Ideea este aceea că vei atrage vreo Mia Farrow
blondă și abandonată (sau pe acea Mariel Hemingway de
șaptesprezece ani din Manhattan*) care îți va iubi toate
nevrozele și care va vrea să faceți sex tot timpul.

* Film regizat de Woody Allen, apă rut în 1979. (n.red.)

2 ALEgE-TE pE TINE

Asta se întâmplă doar în filmele lui Woody Allen. Îi doresc

toate cele bune. Dacă Mariel Hemingway vrea să facă sex cu el
tot tim- pul, nu este nicio problemă . El a scris și a fă cut filmele.
Poate să facă orice își dorește în ele. Tu hotă ră ști dacă îl crezi
sau nu.
Ş i oamenii îl cred. Mulți dintre ei.
Allen scoate un film nou la fiecare unul sau doi ani. Niciunul
dintre acestea nu va concura cu Războiul Stelelor sau cu Harry
Potter la capitolul încasă ri brute. Dar asta nu pare să deranjeze
studioul să u. Aceștia îi oferă 10 milioane de dolari, filmul să u
câ știgă 20 de milioane de dolari, toată lumea este fericită și el
continuă să se ocupe de ceea ce se ocupă .
Deci, el a produs o operă substanțială din care noi putem în-
vă ța. De ce am învă ța de la el? Pentru că este în mod clar un ge-
niu, indiferent de orice alte opinii pe care cineva le poate avea
despre el (și eu îl cunosc doar prin opera sa. nu îi cunosc deloc
viața personală ). Este interesant de vă zut felul în care a evoluat
el, ca artist și creator. Să vezi felul în care umorul să u
idiosincra- tic s-a transformat și felul în care sucește și mai mult
realitatea pentru a ne extinde imaginația. El iese întotdeauna în
evidență și ră mâ ne înaintea celorlalți inovatori. Ş i pentru
ceilalți oameni care caută același lucru, el merită observat.
Iată câ teva dintre lucrurile pe care le-am învă țat de la el:

1. Eşecul. Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele este
aceea de a sta cu o bonă în timp ce pă rinții mei mergeau la film.
Când s-au întors acasă, i-am întrebat ce au văzut și ei mi-au
descris un film în care un bă rbat adoarme și se trezește într-un
viitor în care lumea este condusă de un nas uriaș. Woody Allen
mi-a fost ală turi încă de la început. Ş i chiar zilele trecute m-am
uitat la Midnight in Paris (Miezul nopţii în Paris) cu Owen
Wilson (care, chiar dacă nu seamă nă deloc cu Woody Allen,
joacă rolul virtual de „Woody Allen” foarte bine). Filmul
explorează istoria artei și
JAMEs 2
felul în care nicio formă de artă nu există în izolare, ci este
întot- deauna influențată de generații după generații de artiști
de di- naintea ei, mergâ nd înapoi sute, dacă nu chiar mii de ani.
Este unul dintre cele mai bune filme ale sale.
Dar unele dintre filmele sale sunt pur și simplu
îngrozitoare. El recunoaște asta. Într-un interviu din 1976,
acordat revistei Rolling Stone, a spus: „Mi-ar plă cea să ratez
puțin pentru public… Ceea ce vreau să fac este să mă îndrept
spre unele zone de care nu sunt sigur și la care nu sunt atâ t de
bun.”
El detaliază și mai mult. Recunoaște că ar putea fi asemenea
Fraților Marx și să facă același film comic în fiecare an. Dar nu a
vrut să facă asta. Era important pentru el să evolueze. Să riște
eșecul. Să riște eșecul în fața tuturor. Ş i filmele sale au fă cut
asta, trecâ nd de la umorul ieftin de început din Sleeper
(Adormitul) la mai întunecatele Crimes and Misdemeanors
(Delicte şi fărădelegi) și Match Point (Punctul decisiv).
Woody Allen a eșuat spectaculos, în toate felurile
imaginabi- le – personal, profesional etc. Ş i cu toate acestea, el
împinge me- reu lucrurile mai departe, încercâ nd să ne
surprindă iar și iar, în mare reușind mai degrabă decâ t
renunțâ nd.
2. Profetic. Într-un interviu din 1977, din Washington Post,
a spus: „Noi tră im probabil la finalul unei epoci. Cred că nu va
dura mult pâ nă câ nd vizionarea unui film acasă va deveni atâ t
de ușoară și economică , pe câ t este de dezirabilă .” În ultimele
trei zile m-am uitat la trei filme ale lui Woody Allen pe iPad-ul
meu. Nu știu dacă tehnologia a schimbat felul în care el își face
filmele. Dar este evident că nu a ră mas niciodată înțepenit într-
o formă sau într-un stil anume, care să nu reușească pe urmă să
mulțu- mească gusturile publicului mediu. Pentru a fi creativ și
a ieși în evidență în lumea de azi, trebuie să diversifici continuu
experi- ența artistică pe care o propui.
3. Flexibil. Îi admiră m pe cei care se aleg pe ei înșiși, care
recunosc rapid greșelile și apoi își transformă afacerea în mod
2 ALEgE-TE pE TINE

consecință (lozinca din ultima vreme spune că acei

antreprenori știu cum să „pivoteze”). Allen începe de obicei cu o
schiță genera- lă , un fel de scenariu, dar care se modifică pe
parcursul filmului. Într-un interviu din 1978 cu Ira Halberstadt
el spune: „Pentru mine, un film crește organic. Scriu scenariul și
acesta se schimbă apoi organic. Vă d oameni care vin și apoi
hotă ră sc… modifică m aici. Modifică m în cazul în care Keaton nu
vrea să spună replicile astea și eu nu le vreau pe astea –
schimbă m mereu. Se modifică dintr-un milion de motive.”
Antreprenorul, antrepre-angajatul. În general, toate relațiile
variază și se schimbă . Pornești în viață dorindu-ți anumite lu-
cruri – diploma universitară , casa cu gardul alb, avansă rile,
fami- lia – dar lucrurile se schimbă . Trebuie să te adaptezi și să
fii flexibil.
4. Productivitatea. După lansarea unui film aproape în fie-
care an, plus piese de teatru, articole în reviste, că rți, ai crede că
Woody Allen muncește zi și noapte. Într-un interviu din 1980:
„Dacă muncești doar între trei și cinci ore pe zi devii foarte pro-
ductiv. Continuitatea este cea care contează . Faptul că stai la
ma- șina de scris în fiecare zi este ceea ce creează
productivitate.”
El afirmă mai tâ rziu în interviu că atunci câ nd era mai tâ nă r
îi plă cea să se achite de toate dintr-un singur avâ nt impulsiv,
dar a învă țat că acesta este un „obicei prost” și că îi place să se
tre- zească devreme, să își termine treaba și apoi să o dea la o
parte pentru ziua urmă toare.
Probabil că cel mai productiv program este acela în care te
trezești devreme - îți faci treaba înainte ca lumea să înceapă să
apară la ușa ta, la telefon sau în că suța poștală etc. și să te
oprești exact în momentul în care ai cel mai mare entuziasm să
continui. În cazul acesta, știi că îți va fi ușor să reiei lucrul a
doua zi.
Am citit într-un interviu recent că lui Allen îi trebuie o lună
pentru a scrie o comedie și trei luni pentru a scrie o dramă . Lu-
crâ nd în jur de trei spre cinci ore pe zi, asta îmi dovedește că
JAMEs 2
scrie în fiecare zi, este constant și nu își irosește timpul cu dis-
tracții (mersul la petreceri, stat pâ nă tâ rziu noaptea).
5. Evită stimulii externi. În prezent, comit o greșeală
uriașă în fiecare zi. Încep cu rondul: e-mail, Twitter, Facebook,
locul meu în clasamentul Amazon, statisticile pentru blogul
meu, co- mentariile de pe acesta. Claudia mă întreabă : „Ț i-ai
terminat rondul?” Ş i eu mă gâ ndesc că va dura doar câ teva
secunde, dar durează de fapt în jur de două zeci de minute. Îl fac
probabil de zece ori pe zi. Asta înseamnă două sute de minute!
Trei ore și două zeci de minute! Of.
Ş tiți unde stă tea Allen atunci câ nd a câ știgat un Oscar
pentru Annie Hall? În Michael’s Pub în Manhattan, câ ntâ nd la
clarinet în reprezentația sa să ptă mâ nală de jazz. De ce să se
urce într-un avion (opt ore, de la cap la coadă ) și să meargă la
un eveniment la care s-ar simți inconfortabil, pentru a câ știga
un premiu de care probabil nu-i pă sa cine știe ce (deși i-a
amplificat prestigiul la Hollywood, orașul care îi plă tea
salariul)?
Într-un interviu din 1982, acordat celor de la Washington
Post, a zis: „Probabil că nu m-aș fi uitat deloc oricum”, doar
pentru a-i vedea pe toți cei pe care îi cunoaște așezați în public,
așteptâ nd ore întregi să vadă cine va câ știga. În afară de asta, el
a „petrecut foarte bine” la Michael’s. Pentru Allen, pe primul loc
s-a aflat plă - cerea sa, și nu vizionarea și așteptarea neliniștită .
După aceea a plecat acasă . A ieșit pe ușa din spate de la Mi-
chael’s pentru a evita toți fotografii de la intrare și a ajuns acasă
pâ nă la miezul nopții pentru „pră jiturelele și laptele” să u. După
aceea, s-a dus la culcare. Ş i A SCOS TELEFONUL DIN FURCǍ .
Cine mai face așa ceva acum? Într-o epocă în care noi (sau, ar
trebui să spun „eu”) dormim literalmente cu iPad-urile și
telefoanele în pat. El a scos telefonul din furcă în noaptea
Oscarurilor și s-a dus la culcare. Dimineața și-a fă cut cafeaua și
și-a pră jit pâ ine, a luat New York Times-ul și abia atunci s-a uitat
la secțiunea de divertis- ment, unde a vă zut că a câ știgat
Oscarul. Uluitor. Nu-i pă sa nici
2 ALEgE-TE pE TINE

mă car atunci câ nd nu îl urmă rea cineva. În felul acesta reușește

el să -și mențină productivitatea (comparativ cu lipsa de
produc- tivitate de care suferă mulți dintre noi din cauza
afluxului con- stant de stimulenți sociali externi) la un nivel
foarte ridicat.
6. Imperfecţiunea. Allen a spus de multe ori că niciunul
din- tre filmele sale nu este exact ce și-a dorit. Că acestea erau
în mod constant imperfecte. El aproape că reprezintă
perfecționistul im- perfect. Vrea ca lucrurile să iasă exact cum
trebuie și încearcă din greu să le facă așa. Dar știe că nu se va
întâ mpla vreodată .
Acestea fiind spuse, nu renunță . El a spus în 1986: „Mergem
și filmă m… din nou… și din nou… și din nou, dacă este necesar.
Ş i chiar în ritmul acesta, toate cadrele ies imperfect. Chiar și în
rit- mul acela meticulos de a le filma iar și iar, acestea continuă
să iasă cu defecte. Niciunul dintre ele nu este aproape de
perfecțiu- ne.” În cele din urmă , spune el, toate filmele sale s-au
dovedit a fi
„mari dezamă giri”.
Şi totuși, știind că va trece mereu prin aceleași lucruri, el
mer- ge mai departe, împinge granițele între care se simte
confortabil eșuâ nd, și o face din nou. Ş i din nou. Ş tiind că nimic
din ceea ce va face nu va fi capodopera pe care a conceput-o
inițial.
Nimic nu ne reușește exact așa cum vrem noi. Dar trebuie
să învă ță m să tră im cu asta și să mergem mai departe, la
urmă toa- rea lucrare.
7. Încrederea. Am vă zut Husbands and Wives (Soţi şi soţii)
zilele trecute. Nu a fost un film amuzant. Nu a fost un film
dră guț. L-am urmă rit împreună cu Claudia și pâ nă la sfâ rșit
amâ ndoi ne gâ ndeam: uf, sper ca asta să nu ni se întâ mple și
nouă în urmă to- rii zece ani. Filmul în sine era iritant. În loc să
fie filmat tradițio- nal, a fost filmat cu o cameră ținută în mâ nă .
A fost editat cu foarte multe cadre tă iate, te uiți la un personaj și
deodată acesta s-a deplasat cu doi centimetri deoarece au
JAMEs 2
eliminat un mic frag- ment din film. Însă și editarea a devenit o
parte din salturile și trepidațiile poveștii. Era ca și cum
povestea nu era spusă doar
 2 ALEgE-TE pE TINE

prin jocul actorilor și scenariu, ci și prin felul în care s-a filmat

și editat.
Mi-a amintit de ceea ce a spus odată Kurt Vonnegut,
considerat la râ ndul să u un scriitor experimental: „Pentru a fi
experimental, în primul râ nd trebuie să știi cum să utilizezi
regulile gramatica- le. Trebuie să fii în primul râ nd un expert în
tradiție.” De aseme- nea, îmi amintește de Andy Warhol, care a
fost un artist comercial foarte direct și foarte bine plă tit, înainte
de a deveni experimen- tal și de a iniția fenomenul artei pop.
Într-un interviu din 1994, Allen a spus despre Soţi şi Soţii
(atenție: Soţi şi Soţii a fost cel de-al două zecilea film al să u): „În-
crederea care vine cu experiența îți permite să faci multe
lucruri pe care nu le-ai fi fă cut în filmele anterioare. Ai tendința
de a deveni mai îndră zneț… îți lași instinctele să acționeze mai
liber și nu-ți faci griji pentru subtilită ți.”
Cu alte cuvinte: stă pâ nește forma în care vrei să operezi, ca-
pă tă experiență , fii dispus să fii imperfect și apoi dezvoltă -ți în-
crederea de a te juca în acea formă , pentru a-ți dezvolta un stil
propriu. Vezi asta și la Kurt Vonnegut, așa cum el s-a
transformat trecâ nd de la tradiționalul Player Piano (Pianul
mecanic*) de la începutul anilor 1950, la Slaughterhouse-Five
(Abatorul cinci**) în 1969, un roman despre Al Doilea Ră zboi
Mondial ce include extratereștri care pot că lă tori în timp.
8. Să-ţi faci apariţia. Așa cum a declarat în mod faimos
Allen, 80% din succes constă în „a-ți face apariția”. La asta nu
mai tre- buie adă ugat nimic, cu excepția faptului că ar putea fi
schimbată în „99% din succesul antreprenorului constă în a-și
face apari- ția”. Cu ce trebuie să -ți faci apariția? Trebuie să
gă sești investito- rii, trebuie să gestionezi dezvoltarea, trebuie
să gă sești primii clienți, Tu trebuie să gă sești cumpă ră torii.
Aceștia nu își fac apa- riția la ușa ta. Tu îţi faci apariţia la ușa
lor. Altminteri, afacerea ta

* Pianul mecanic, Humanitas, 2006, București. (n.red.)

** Abatorul cinci, ED.Art, 2014, București. (n.red.)
JAMEs 2
pur și simplu nu va funcționa. Să luă m ca exemplu Microsoft,
unul din multele exemple. Bill Gates a gă sit tipul din New
Mexico care putea clă di BASIC*. Bill Gates s-a pus la mijloc
atunci câ nd IBM a vrut să obțină licențele pentru un sistem de
operare. El a continuat să -și facă apariția în timp ce toți
ceilalți erau plecați la schi.
9. Mediul devine mesajul. Am menționat asta la punctul
de mai sus, dar merită să elaboră m mai departe. Cadrele tă iate,
ca- mera ținută de mâ nă , fiecare aspect al filmului Soţi şi Soţii a
ajuns să fie încorporat în poveste. Allen a spus: „Eu am vrut să
fie mai disonant deoarece stă rile emoționale și mentale interne
ale per- sonajelor sunt mai disonante. Am vrut ca publicul să
simtă acel sentiment de confuzie și nervozitate.” Prin aceasta, el
ne arată nu doar propria sa evoluție ca producă tor de film, ci și
ceea ce a împrumutat de la artiștii dinaintea sa – nu numai
Godard sau Bergman, care au avut propriile experimentă ri, ci și
muzicieni ca Prokofiev, la care disonanța însă și este atâ t de
prinsă în muzică , încâ t devine o parte a acesteia, spre deosebire
de simpla execu- tare a notelor. Acest lucru este subliniat la un
nivel foarte ridicat în ultimul film al lui Allen, Miezul nopţii în
Paris, atunci câ nd Owen Wilson, personajul principal, reperează
precis ră dă cinile propriei arte că lă torind din ce în ce mai
departe în trecut.
Ce cred eu că ar trebui reținut? Studiază istoria formei pe
care vrei să o stă pâ nești. Studiază fiecare nuanță . Dacă vrei să
scrii, nu citi doar toți contemporanii tă i, citește și influențele
acelor contemporani și influențele asupra influențelor. În plus,
inspiră -te din alte forme de artă . Din muzică , artă și aici din nou,
du-te înapoi la influențele celor care te inspiră și du-te înapoi la
influențele acestora și tot așa. Fațetele care rezonează în timp,
chiar dacă au o vechime de sute de ani, vor rezona de asemenea
cu opera ta. Este asemenea unei legi a universului.

* Acronim al expresiei engleze Beginners All-purpose Symbolic Instruction

Code, un limbaj de programare a calculatoarelor. (n.red.)
 2 ALEgE-TE pE TINE

În aceste timpuri, noi vrem să reducem decenii de muncă la

ani sau chiar luni. Allen și-a clă dit cariera pe durata a cinci
dece- nii și a continuat să lucreze la ea cu perseverență , chiar și
atunci câ nd un scandal, un film prost sau o cronică negativă
proiectau o umbra asupra întregii sale traiectorii. Dar el a reușit
să le lase în urmă .
Deci, ce putem învă ța de la Woody Allen?
 Trezește-te devreme.
 Evită lucrurile care îți distrag atenția.
 Lucrează între trei și cinci ore pe zi și apoi bucură -te de
restul zilei.
 Fii câ t de perfecționist poți, știind că imperfecțiunile vor
continua să domine.
 Ai încrederea că ești magic și extinde granițele mediului tă u.
 Combină instrumentele mediului însuși cu mesajul pe care
vrei să -l transmiți.
 Nu ră mâ ne blocat în aceeași rutină – mergi înainte, experi-
mentează , dar cu încrederea clă dită pe experiență .
 Schimbă regulile, dar înainte de asta învață -le.

Se poate spune același lucru despre fiecare dintre cei care

se aleg pe ei înșiși și au succes. Sau despre cei care au succes în
ori- ce aspect al vieții. Oare Woody Allen este un om fericit?
Cine știe? Dar a realizat ce și-a propus să realizeze. A fă cut
filme. A spus povești. Ş i-a tră it visul, chiar și atunci câ nd acesta
s-a învecinat cu un coșmar. Puțini au norocul acesta.
JAMEs 2
COMPETENŢA ŞI ULTIMUL CONCERT AL TRUPEI BEATLES

Pe 30 ianuarie 1969, membrii trupei Beatles se urau unii pe

alții și se să turaseră să lucreze la albumul Let It Be, în studioul
lor înghesuit. Dintr-o toană , și-au luat tot echipamentul și l-au
mutat cinci etaje mai sus, pe acoperiș, în mijlocul iernii. După
aceea, au câ ntat aproximativ jumă tate de oră . Ultima lor
prestație live avu- sese loc cu mai bine de doi ani înainte. A fost
ultimul lor „con- cert”. S-au despă rțit la scurt timp după aceea și
nu au mai câ ntat vreodată împreună .
Spun că a fost un „concert” deoarece oamenii din blocurile
din jurul lor au început rapid să își dea seama ce se întâ mplă .
Oamenilor nu le venea să creadă . Vedeai angajații de la birouri
ieșind pe fereastră sau coborâ nd scă ri pentru a vedea mai bine.
Femei care alergau încoace și încolo pe stră zi încercâ nd să vadă
mai bine. Un bă rbat mai în vâ rstă cu o pipă , urcâ nd pe o ieșire
de incendiu, pentru a ajunge pe un acoperiș de unde să poată
ur- mă ri. După aproximativ zece minute, stră zile erau pline de
oa- meni care se uitau la acoperișul clă dirii de unde se auzea
muzica. Oamenii aflați jos nu puteau să vadă trupa, dar știau că
ei sunt. Efectul pe care l-a avut trupa Beatles câ ntâ nd live a
oprit Londra timp de jumă tate de oră .
Aproape de jumă tate, așa-zisa realitate a început să -i
loveas- că pe unii trecă tori. Un tip a zis: „Forțează puțin nota
perturbâ nd complet toate activită țile din zona asta.” Nu vom
cunoaște nicio- dată numele acelui individ. Nu vom ști niciodată
la ce lucra în ianuarie 1969 de era atâ t de important. Sau care
erau „activită ți- le” din zona aceea în acea după -amiază de
iarnă . Dar patruzeci și trei de ani mai tâ rziu și încă urmă rim
filmarea. Încă ascultă m piesele.
JAMEs 2
Sunt câ teva lucruri care mi se par interesante la înregistra-
rea aceasta:
A) Membrii grupului se urau reciproc. La momentul acela,
trupa Beatles nu mai exista, de fapt. Albumul primise inițial
titlul Get Back după una din piesele sale. Dar ei nu puteau să
„revină ” împreună și în cele din urmă l-au numit Let It Be. A fost
ultimul album pe care l-au lansat. Poți să arunci vina pe orice:
Yoko, Lin- da, conflictele creative, Phil Spector, moartea lui
Brian Epstein și așa mai departe. Dar indiferent de
motiv(ul/ele) real(e), se urau reciproc, în ciuda megasuccesului
pe care îl creaseră împreună .
B) Poți citi pe fețele lor, în timp ce urcă pe acoperiș: ei nu
aveau să mai câ nte vreodată . Ringo arată trist. George Harrison
arată foarte supă rat. De fapt, cu câ teva să ptă mâ ni înainte, el și
John Lennon se luaseră la bă taie cu pumnii și Harrison a fugit
afară și le-a spus că el „renunță ”. „Ne vedem în cluburi”, a spus
el în timp ce pleca. Trupa a discutat să îl înlocuiască cu Eric
Clap- ton, dar Harrison s-a întors. McCartney a avut prezența de
spirit să spună că trupa Beatles nu ar fi trupa Beatles fă ră cei
patru membri.
C) Harrison ura faptul că Lennon devenea din ce în ce mai
detașat de trupă și că se ocupa de ale sale. Lennon ura felul în
care Harrison și McCartney scriau muzică . (După apariția albu-
mului, Lennon a spus despre The Long and Winding Road și des-
pre felul în care producă torul Phil Spector s-a ocupat de acesta:
„El a primit o treabă foarte de rahat, cu un rahat înregistrat
prost și cu cel mai jalnic sentiment, și a reușit să facă ceva din
asta.”) Cu alte cuvinte, se urau unii pe alții. Ş i nu erau reținuți.
Pur și sim- plu, ei nu mai voiau să lucreze deloc împreună , în
ciuda anilor de reușite financiare și creative. George Harrison
se ală turase trupei Beatles la vâ rsta de paisprezece ani. Ei se
maturizaseră împreună .
D) Al doilea câ ntec pe care îl interpretează în înregistrare,
Don’t Let Me Down, este pă trunză tor. A fost scris inițial de John
219 ALEgE-TE pE TINE însUțI

Lennon pentru Yoko. În ciuda succesului să u, John Lennon era

îngrozit să nu fie dezamă git de Yoko. În ciuda tentativelor noas-
tre de a ne îndepă rta de cele mai rele temeri ale copilă riei,
succe- sul nu face altceva decâ t să le exagereze. Suntem
asemenea pă să rilor care încearcă să se cațere pe un copac
pentru a ajunge la libertatea cerului albastru. Putem fi cu
adevă rat liberi doar atunci câ nd învă ță m cum să zbură m. În
cazul lui Lennon, faptul că a fost dezamă git atunci câ nd era
copil sau tâ nă r adult a explo- dat într-o pledoarie adresată nu
doar unei femei, ci și milioanelor de eventuali ascultă tori.
Pare că el nu o interpretează doar pentru ea. El o interpre-
tează și pentru Beatles, de care s-a simțit dezamă git. O interpre-
tează acolo pentru aer, pentru blocurile de oameni care îl
privesc de la ferestrele lor. El o interpretează pentru Londra. El
pledează pentru viitorul să u, în care va fi pe cont propriu din
punct de ve- dere creativ – Don’t Let Me Down. Ş i, profetic,
lumea l-a dezamă - git în cel mai ră u fel pe 8 decembrie 1980.
Piesa nu a ajuns niciodată pe albumul final, pus în circulație. Îmi
place originalul surprins în înregistrarea video, cu Lennon și
McCartney câ ntâ nd împreună , și Ringo aflat în centru, în spate.
Cei trei abia dacă își mai vorbeau la momentul acela. Erau cu
toții dezamă giți unii de ceilalți. Şi totuși, lucrul acesta nu i-a
împiedicat să creeze o muzică frumoasă .
E) Competența. În ciuda tuturor necazurilor. În ciuda
dispre- țului lor reciproc pentru abilită țile muzicale ale
celorlalți. În ciuda efectelor negative fragmentate legal și
emoțional care îi purtau rapid, cu forță , spre dezintegrarea
trupei, ei au urcat pe acea scenă și AU INTERPRETAT. Am
ascultat înregistrarea video de o sută de ori. Paul își deschide
gura și muzica începe și nu se oprește timp de două zeci de
minute. Este frumos. Oamenii com- petenți merg înainte și fac
ceea ce fac. Sper ca în viața mea să fiu tot atâ t de bun la un lucru
pe câ t au fost ei patru la ceea ce au fă cut în ziua aceea, dar mă
îndoiesc că asta se va întâ mpla.
Ş i, în cele din urmă , „mintea începă torului”.
JAMEs 2
La finalul înregistră rii, cu poliția intrâ nd acum în acțiune și
spunâ ndu-le să termine din cauza plâ ngerilor pentru zgomot, ei
încheie reluâ nd piesa Get Back. Paul McCartney comentează în
mijlocul piesei: „Ai câ ntat din nou pe acoperișuri și știi că lui
mami nu-i place asta, ea va pune să fii arestat!”
Ş i atunci câ nd își lasă instrumentele jos, John Lennon spune
doar pe jumă tate sarcastic (ultima frază pe care trupa Beatles o
adresează unui public): „În numele grupului și al nostru, sper că
am trecut de audiție.”
Un creator nu se poate odihni vreodată . Indiferent ce faci,
indiferent care este creația ta. Fiecare moment este audiția. Fie-
care ocazie în care creezi este o șansă de a te urca pe acoperiș și
de a face ceva nou, într-un fel în care nu s-a mai fă cut pâ nă
atunci, într-o manieră potențial turbulentă , jucă ușă , unică și
vulnerabi- lă . Oamenii te vor urî, oamenii te vor iubi, oamenii se
vor că ță ra pe acoperișuri pentru a te vedea înainte să te
aresteze poliția. Trupa Beatles a trecut de audiție pentru acea
ultimă oară . Acum este râ ndul tă u.
CE SĂ FACI ATUNCI CÂND EŞTI RESPINS

Toți cei așezați la masă au fost respinși brutal de sute de ori.

Am fost la o cină cu un grup de autori care a mers pe drumul
au- topublică rii via Amazon. Fiecare dintre ei s-a ales pe sine
însuși. Ş i toți, cu excepția mea, erau autori de ficțiune care au
vâ ndut peste o sută de mii de exemplare ale diferitelor lor
romane. Tipul care stă în fața mea la masă tocmai a vâ ndut
drepturile de ecra- nizare pentru ultima sa serie de science
fiction. O altă femeie lu- cra la continuarea seriei sale de
„paranormal pentru tinerii adulți”. Un alt tip a vâ ndut peste cinci
sute de mii de exemplare ale dife- ritelor sale thrillere. Tipul
care stă lâ ngă mine a avut foarte mult succes cu seria sa de
„că rți divizate în capitole pentru copii”, Sweet Farts (Pârţuri
suave).
Toți aveau un lucru în comun. În timp ce încercau să -și
urme- ze cariera visurilor lor, toți au fost respinși. Unii dintre ei
de sute de ori. Ei toți fie urmau să treacă granița spre cei care
scriu cu normă întreagă și tră iesc din asta, fie o trecuseră deja.
Fiecare dintre ei zâ mbea.
Câ ți dintre ei ar mai fi zâ mbit dacă ar fi abandonat după cea
de-a treizeci și noua respingere și nu ar fi continuat spre cea de-
a patruzecea? Sau nu s-ar fi pus în mișcare în momentul acela
câ nd au hotă râ t: „Voi prelua controlul asupra procesului creativ
și nu mă voi opri acolo unde îmi spun paznicii de la poartă să mă
opresc.”
AM FOST OPRIT DE PAZNICII DE LA POARTĂ DE ATÂ T DE
MULTE ORI. De exemplu, într-o slujbă unde șeful meu a zis: „Nu
mai lucra la asta și concentrează -te asupra sarcinii tale
principa- le.” Sau atunci câ nd încercam să inițiez o emisiune de
televiziune și existau doar unul sau doi decidenți și ei toți mi-au
blocat dru- mul din motive politice. Sau am vrut să vâ nd o
companie și exis- tau doar câ țiva decidenți care puteau să
JAMEs 2
accepte sau să îngroape
JAMEs 2
ceea ce credeam atunci că este întreaga mea viață . Teama inten-
să pe care o aveam de fiecare dată câ nd vorbeam cu ei, știind că
ei au această putere enormă asupra mea și crezâ nd prostește că
eu nu am nimic să le ofer lor.
Suntem respinși în fiecare zi, în toate aspectele vieții
noastre. Respingerea este probabil cea mai puternică forță din
viețile noastre. Amintește-ți ocaziile în care ai fost respins și
felul în care ră spunsul tă u la asta ți-a schimbat complet viața.
Există trei ră s- punsuri de bază în fața respingerii, pe care le-am
vă zut eu (în ulti- mele câ teva zile am vă zut exemple din fiecare
dintre acestea).
„Sunt varză . Nu pot să fac asta. Renunț.”
„Ei sunt proști. Eu voi continua să merg mai departe.”
„Hmm, ce aș putea face diferit? Ce pot învă ța din această
respingere?”
Este evident că le voi ignora pe primele două . Ar putea fi ca-
zul ca tu să trebuiască să renunți. Sau ar putea fi cazul ca tu să
nu trebuiască să îmbună tă țești nimic și, pur și simplu, să mergi
mai departe, dar acesta nu ar trebui să constituie vreodată
ră spunsul instinctiv (deși, iară și, l-am vă zut pe acesta ca
ră spuns instinctiv în câ teva râ nduri la persoane diferite doar în
ultimele câ teva zile/luni/ani/la mine însumi/etc.).
Deci, cum poți accepta și utiliza respingerea pentru a merge
mai departe?
ÎMBUNĂ TĂ Ț EŞ TE. Tu voiai acea slujbă ANUME, acea bursă
ANUME, acea emisiune TV, acea carte, să -ți vinzi compania, să -ți
vinzi produsul, orice ar fi. Ş i ei ți-au ră spuns „nu”. Privește
foarte atent la acel produs. Îți poți îmbună tă ți propunerea? Poți
face un pas înapoi și poți îmbună tă ți ceea ce faci? Poate că poți
sau poate că nu poți. Dar fă un brainstorming întâ i. Care sunt
cele zece lu- cruri pe care le poți face pentru a îmbună tă ți ceea
ce faci?
Odată am încercat să vâ nd o companie pe care o creasem.
Compania nu avea suficienți clienți și nici suficiente venituri. Ş i
2 ALEgE-TE pE TINE

eu am fost puțin inconsistent referitor la serviciile pe care le

ofe- ream și care ne fă ceau pe noi unici. Existau în jur de zece
zone diferite pe care trebuia să le îmbună tă țesc și, treptat, le-
am ame- liorat pe toate și am vâ ndut compania, un an mai
tâ rziu.
EXTINDE UNIVERSUL DECIDENȚ ILOR. Până acum doi sau
trei ani, dacă voiai să vinzi un roman, existau în principiu între
cinci și zece decidenți. În fiecare an, aproape două zeci de mii de
per- soane le trimiteau romane acestor decidenți (editurile
majore) și majoritatea erau respinși. Cine te respingea? Stagiari
și asis- tenți care tocmai terminaseră facultatea cu o diplomă în
literatură comparată , care abia dacă se uitau la ceea ce ai scris
tu.
Acum, te poți publica singur prin intermediul Amazon (sau
prin editura care a publicat această carte, Lioncrest) și este un
proces grozav. Te-ai ales pe tine însuți, pur și simplu, dar, mai
important, cititorii devin decidenții tă i. Universul milioanelor
de cititori te va ajuta acum să iei urmă toarele decizii referitoare
la felul de a îmbună tă ți, cum să ai mai multă putere asupra
proce- sului tă u creativ și, finalmente, cum să -ți asiguri puterea
asupra întregii tale vieți.
ACEASTA ESTE EPOCA ALEGE-TE PE TINE ÎNSUȚ I. În timpul
petrecut vizitâ nd Amazon, am fost surprins de revoluția care se
desfă șura. Nu este vorba despre un dispozitiv suplimentar. Este
vorba despre felul în care, pentru prima dată de la Gutenberg,
se produce o revoluție reală în modalită țile de comunicare cu
ma- sele. În orice fel, te poți alege pe tine însuți acum să
reușești, să ameliorezi, să comunici, să te extinzi pentru a
ajunge la indivizii care au nevoie de mesajul tă u. Nu renunța la
această oportunita- te. De fapt, „respingerea” este cea care te
forțează spre aceasta, așa cum a fă cut cu cei două zeci și ceva de
autori pe care i-am în- tâ lnit să ptă mâ na trecută .
Ş i nu este vorba doar de romane. Este vorba despre tot. Poți
lă rgi publicul pentru produsul tă u? Matrimonialele online au
crescut numă rul de decidenți în viața relației tale. Ş i YouTube-
JAMEs 2
ul
 2 ALEgE-TE pE TINE

a extins universul creatorilor de gusturi care îți vor hotă rî

soarta. Ură sc să o spun, dar Justin Bieber care încarcă pe
YouTube înre- gistră ri video cu el (și care acum depă șesc 2
miliarde de vizuali- ză ri video) și-a mă rit șansele de reușită în
loc să încerce să meargă pe același drum ca toți ceilalți – prin
tradiționalele între cinci și zece case de discuri care să -ți decidă
soarta. Tot respectul pentru copilul care s-a ales pe sine însuși
și a fă cut lucrurile să meargă .
ÎMBUNĂ TĂ Ț EŞ TE-Ț I ABORDAREA. Ești respins în
continua- re în baruri? Gă sește un alt loc, unul unde sorții nu
sunt împotri- va ta. Nimeni nu ră spunde la e-mailurile tale de
formare a unor afaceri cu titlul „Vă rog, îmi puteți acorda zece
minute din timpul dvs?” Atunci, oferă ceva. Oferă ceva pe gratis
astfel încâ t oamenii să poată vedea imediat valoarea abordă rii
tale. Suni clienți fă ră programare și aceștia îți închid telefonul?
Caută o modalitate di- ferită de a distribui.
TRECI LA O VITEZĂ MAI MARE, NU RENUNȚ A. Eu eram tipul
care „renunța” după cea de-a treizeci și noua tentativă atunci
câ nd încercam să vâ nd un roman pe care-l scrisesem. Uneori,
sorții îți sunt complet nefavorabili. Poate că ar fi mers la cea de-
a patruzecea încercare. Nu știu. Dar sunt bucuros că am
renunțat; în schimb, am trecut în altă viteză . Decâ t să mă
concentrez asu- pra ficțiunii ca unicul mediu creativ, am
început să privesc atâ t la televizune, câ t și la nou-nouțul World
Wide Web ca medii creati- ve. Ceea ce a dus la o slujbă la HBO.
Ceea ce a dus la faptul că prima mea firmă se axa pe dezvoltarea
unor site-uri web încă r- cate de conținut pentru companiile de
divertisment.
Nu am renunțat să fiu creativ. Am extins puterea
creativită ții mele prin faptul că nu m-am limitat la un singur
domeniu și prin faptul că mi-am promis că voi reveni la scrierea
de că rți, în cele din urmă la a scrie ficțiune. Poate că o voi face,
poate că nu. Dar
„Schimbarea de Viteză ” m-a eliberat, fă ră îndoială , din punct de
vedere creativ și am putut să mă folosesc de aceasta pentru a-
JAMEs 2
mi
2 ALEgE-TE pE TINE

dezvolta atâ t viața financiară , câ t și pe cea creativă . Ră mâ ne de

vă zut dacă cercul se va închide vreodată .
AMELIOREAZĂ -Ț I AUTENTICITATEA. Rețelele de
socializare pot fi numite și „medii individuale”, în opoziție cu
„mediile gru- pului”. În locul unui grup mare care să transmită
eforturile tale, tu îți poți dezvolta propria prezență , punâ nd
bazele platformei tale de Facebook, prezenței tale pe Twitter,
LinkedIn-ului tă u, Quora, Pinterest, blogging-ului, Amazon,
SlideShare, Scribd, reddit etc. Toate aceste canale sunt utilizate
pentru a crea auten- ticitate pentru ceea ce oferi tu. Fiecare
abonat, fan etc. pe care tu îl convingi să se ală ture continuă să
demonstreze autenticitatea ta, indiferent de cine te „respinge”.
Acesta este felul în care te alegi pe tine însuți și în care îți
clă dești propria platformă , în loc să de- pinzi de toanele a câ țiva
slă bă nogi.
CERE SFATURI. Te-a respins cineva? Bietul copilaș! Acum,
după ce termini cu plâ nsul, întreabă de ce. Urmează să fii
respins toată viața ta. În toate felurile. Niciodată nu strică să
înțelegi de ce. Uneori chiar îți vor spune și, în acele cazuri,
aceasta este o garanție că îți vei aminti.
DANSEAZĂ CU EŞ ECUL. Tocmai ai fost respins? Cum ai fă cut
față situației? Ai plâ ns? Ai renunțat? Ț i-ai spus în sinea ta: „De
ce dau greș ÎNTOTDEAUNA?” Ț i-ai spus în sinea ta: „Oamenii
aceia sunt PROŞ TI dacă mă resping? Înțelege-ți propria reacție
la eșec. Ce poți tu să faci pentru a o îmbună tă ți?
Zilele trecute am citit că 76% din univers este alcă tuit din
„energie întunecată ”. Cu alte cuvinte, nu avem habar ce este
aces- ta. Alte 20% reprezintă „materie întunecată ”, anume,
materie despre care nu știm nimic. Doar 4% din univers este
format de fapt din materie pe care o putem înțelege. Cu alte
cuvinte, după Newton, Einstein, Heisenberg și două mii de ani
de explorare co- lectivă a universului și a tuturor elementelor
sale, în principiu, noi am eșuat. De fapt, cu câ t obținem mai
multă cunoaștere, cu atâ t ne dă m seama câ t de ră u dă m greș.
Înainte credeam că stă -
JAMEs 2
pâ nim domeniul. Dar astă zi, pâ nă și teoria Big Bang-ului este
pusă serios la îndoială . Pur și simplu, suntem incapabili să înțe-
legem lumea din jurul nostru.
Fizicienii plâ ng pâ nă adorm, în fiecare seară , din cauză că
au greșit atâ t de tare? Sigur că nu. Acest eșec le-a oferit doar
opor- tunitatea de a descoperi mai multe. A fă cut accesibile
domenii vaste de înțelegere potențială , care ne pot ajuta efectiv
să înțele- gem ce este universul și, prin această înțelegere, să ne
ajute să înțelegem cine suntem.
Nu fiecare eșec este o oportunitate. Dar înțelege care sunt
acelea. Privește la ocaziile în care ai dat greș. Câ t de multe
repre- zentau oportunită ți, în retrospectivă . În urmă cu
aproximativ doi ani, era un miliardar care voia să -mi dea 50 de
milioane de dolari pentru a crea un fond de investiții. Un
prieten comun al amâ ndu- rora a blocat asta dintr-un motiv
oarecare, pe care încă nu îl cu- nosc. Atunci am fost supă rat.
Astă zi sunt recunoscă tor. Am fă cut atâ t de multe lucruri de
atunci, lucruri pe care mă bucur că le-am fă cut și pe care nu le-
aș fi fă cut vreodată dacă aș fi fost ocupat cu gestionarea unui
fond. Slavă cerului că am fost respins! Spre exemplu, nu aș fi
scris nicio- dată această carte.
ACCEPTAREA PROCESULUI. Să fii respins reprezintă NOR-
MALUL. Să fii respins de slujbe, de copiii tă i, de prieteni, de
mem- brii familiei, în relații, în afaceri, de că tre edituri, de toată
lumea. Așa cum o exprimă Dashama în e-mailul să u că tre
mine (vezi
„Cazul curios al imaginii sexy”): o treime te va plă cea, o treime
te va urî și o treime va fi nepă să toare… indiferent ce faci.
De fapt, este ANORMAL să „fii aproape” de a nu fi respins.
Este încă și mai anormal de atâ t să fii „acceptat” sau să
„reușești” în vreun sens convențional. Așa că acceptă faptul că
este perfect normal să te simți respins în legă tură cu ceva. Ş i că
este perfect normal să te temi de asta pe viitor. De fapt, dacă ai
acționa altfel ar însemna să respingi realitatea.
2 ALEgE-TE pE TINE

Dar acceptă și succesele. Lucrurile care se întâmplă și care

sunt anormale. Lucrurile pe care le faci pentru a te îmbunătăți.
Lucrurile pe care le înveți pe drumul spre a te alege pe tine
însuți.
Nu te retrage într-o poveste „Eu sunt întotdeauna respins”
care este mai mult basm decâ t realitate.
PĂ STREAZĂ LEGĂ TURA. E greu pentru mine să nu rup com-
plet relațiile. Am tendința de a o face prea mult. Dar am avut
foarte mult succes atunci câ nd am rezistat tiparului de rupere a
relațiilor că ruia îi cedez de obicei.
Exemplu: Am încercat câ ndva să vâ nd una din primele com-
panii înființate de mine către Omnicom, marea agenție
publicitară. M-am întâ lnit cu femeia care lua aceste decizii
pentru Omnicom. Ea a crezut că nu suntem încă pregă tiți.
În fiecare lună i-am trimis o actualizare: clienți noi, noile ci-
fre de vâ nză ri, numă rul de angajați. De asemenea, m-am oferit
să ajut oricare dintre agențiile deținute de Omnicom. Odată , am
su- nat-o în numele unuia dintre clienții mei, pentru a vedea
dacă mi-ar putea recomanda vreuna dintre agențiile din cadrul
fami- liei Omnicom, pentru a-l ajuta pe unul din clienții mei. Cu
alte cuvinte, eu i-am oferit ei valoare reală .
După cam vreun an în care am fă cut asta în fiecare lună , ea
a strâns laolaltă trei din agențiile din cadrul Omnicom pentru a
veni și a-mi evalua compania. Toate trei mi-au făcut oferte. Am
acceptat vreuna? Nu, dar am putut să mă folosesc de acestea
pentru a pro- fita de o ofertă mai bună , din partea cuiva care a
apă rut complet din senin.
Ură sc fraza Viaţa este prea scurtă. Uneori, mie mi se pare
foarte lungă . Dar cu siguranță este prea scurtă pentru a irosi
tim- pul cu supă ră ri. Toată lumea încearcă să reziste. Atâ t cei
respinși câ t și cei care resping. Nimeni nu este scutit de asta.
Așa că hai- deți să pă stră m cu toții legă tura. În felul acesta va fi
puțin mai ușor să ajungem la linia de finiș.
CUM SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI EŞECULUI

Probabil că cel mai bun lucru care mi s-a întâ mplat în 2012 a
fost că am refuzat ca un tanc să treacă pe deasupra mea în
Santiago, Chile. „Nu vei fi ră nit,” mi-a zis Mattias, „ai încredere
în mine, există suficient spațiu sub tanc.” Invitația a fost fă cută
la cererea președintelui din Chile, care mai devreme, anul acela,
a dat un comunicat de presă spunâ nd că averea sa netă a
crescut cu 200 de milioane $ de câ nd a ajuns președinte. Acesta
era capitalismul în acțiune, iar el mă invitase acolo pentru a fi
un martor ocular la acesta.
Cineva mi-a scris că era foarte supă rat deoarece o afacere la
care lucraseră tot anul nu a avut succes. „Cum depă șești așa
ceva?” a întrebat el. Sunt întrebat de multe ori asta. „Cum să de-
pă șesc acest lucru ră u care mi s-a întâ mplat?” O relație, o aface-
re, o boală , o insultă . Ş i eu mă confrunt cu această întrebare. Se
întâ mplă foarte multe lucruri rele.
„Cum poți depă și asta?” Diversificarea înseamnă totul.
Depă - șești „asta” avâ nd o mulțime de „acelea”.
Dar, în afară de toate acestea, mai există ceva. Să fii aseme-
nea unui copil. În mod adecvat, termin această carte în ultima
noapte a lui 2012. Noaptea trecută , fiica mea m-a trezit
plâ ngâ nd.
„Am uitat să -mi fac tema astă zi!” a spus ea. „E în ordine,
scumpo, o vom face mâine.” „Dar atunci, Ajunul Anului Nou este
terminat”, a spus ea. „Este o să rbă toare!”, „În regulă , ne ocupă m
de asta în ziua urmă toare”, i-am spus eu încercâ nd să o liniștesc
ca să -mi pot relua somnul. „Dar ziua de Anul Nou este o
să rbă toare!” și ea plâ ngea iar eu îmi terminasem zilele.
Așa cum vom pă ți cu toții la un moment dat. Vom ră mâ ne
fă ră zile. Ş i un copil va plâ nge și ne va simți lipsa. Ş i în cele din
2 ALEgE-TE pE TINE

urmă , un alt copil îi va plâ nge și le va simți lipsa atunci câ nd ei

se vor fi maturizat și viața din ei se va fi terminat.
Diversificarea este una, dar copiii uită . 2 ianuarie va avea
loc și fiicei mele nu îi va pă sa care a fost ziua în care și-a fă cut
tema. 3 ianuarie va avea loc și fiica mea nici mă car nu-și va
aminti dacă a avut de fă cut teme în weekend-ul trecut și 4
ianuarie va avea loc și fiica mea nici mă car nu-și va aminti
vreunul dintre lucruri- le învățate din tema sa. 5 ianuarie va
avea loc totuși și eu tot îmi voi aminti de toate lucrurile rele care
mi s-au întâ mplat mie în 2012. Uitați că am dat greș într-o
singură afacere. În 2012:
 Am avut trei fonduri de investiții pe care am vrut să le
înființez, dar nu am putut să fac primii pași.
 Am încercat să conving pe cineva să cumpere acțiuni
Facebook în valoare de 1 miliard $ (înainte de listarea la
bursă ) și am dat greș.
 Am încercat să conving pe cineva să vâ ndă acțiuni
Twitter în valoare de 300.000$ și nu am reușit.
 Am încercat să obțin 1 miliard de $ într-o companie
mixtă de pe urma încheierii unei afaceri cu petrol.
 Am încercat să cumpă r un 1 milion de barili de petrol
pen- tru cineva și am dat greș.
 Trei companii în care am investit eu și în care am
pierdut investiția.
 Astă zi aștept să aflu dacă o companie în care am investit
eu va obține fonduri sau dacă vor depinde de mine
pentru a evita intrarea în faliment pâ nă la sfâ rșitul zilei.
 Am vâ ndut o casă în care nu am locuit vreodată și am
pierdut 800.000 $ la ea. Acum sunt bucuros că am reușit
să scap de ea.
 Cel mai mare copil al meu a devenit adolescent (lucru
care se dovedește a fi o pierdere mult mai mare pentru
mine
JAMEs ALTUCHER 230

decâ t credeam eu că va fi. Nu voi primi niciodată anii ace-

ia înapoi.)
 Mama mea m-a acuzat că mi-am ucis tată l și nu vrea să -
mi mai vorbească .
 Niciuna dintre cele două surori ale mele nu vrea să mai
vorbească cu mine.
 Primesc mereu scrisori de hă rțuire. Astă zi am primit o
scrisoare care spunea că sunt „prea evreu”, orice ar fi în-
semnâ nd asta. Ş i în timpul weekendul-ui am primit una
de la un tip evreu care spunea că sunt o rușine pentru
evrei. Așa că nu câ știg în vreun fel.
 Mi-au venit rezultatele de la testarea ADN. Am risc dublu
față de toți ceilalți de a mă îmbolnă vi de Alzheimer. La
fel pentru Parkinson. I-am spus unei prietene că voi
scrie Dieta Apo4e (Apo4e fiind gena sau cromozomul sau
ce-o fi pentru Alzheimer). Ea mi-a ră spuns că va fi un
bestse- ller deoarece toți vor uita că au mai cumpă rat-o
și înainte.

Aveam șase ani atunci câ nd am asamblat una dintre

rachete- le acelea pe care le umpli cu apă și apoi le lansezi în
aer, arun- câ nd apă peste tot. Ajunge pâ nă la treizeci și ceva de
metri. „Va ajunge în spațiu?” l-am întrebat pe tata. „Poate”, mi-a
ră spuns el. Ş i de ce nu? Aveam șase ani și se putea întâ mpla
orice.
Aveam șase ani câ nd am proiectat o pereche de ochelari
care puteau să vadă în spate. I-am desenat și le-am ară tat
bunicilor mei. „Tu ai desenat asta?” mi-a zis bunicul meu și pe
loc am fost foarte încâ ntat de invenția mea. Aveam șase ani
atunci câ nd nu credeam doar în Iisus, ci și în Zeus și Hermes și
Thor și Super- man și unica mea dorință era aceea de a fi un
supererou atunci câ nd mă voi face mare.
 Atunci câ nd ești copil, totul are un semn al întrebă rii la coa-
2 ALEgE-TE pE TINE
dă . Abia mai tâ rziu acestea devin puncte. Sau chiar semne ale
2 ALEgE-TE pE TINE

exclamă rii. „Oare voi reuși să depă șesc asta?” devine „Este prea
tâ rziu.” Devine „Nu pot să depă șesc asta!”
Singura mea speranță pentru viitorul meu este aceea că voi
învă ța din nou să introduc în peisajul vieții mele semne ale
între- bă rii în loc de puncte. Să transform judecă țile în
interogații. Să transform „aceasta” în „aceea?” Să fac din fiecare
problemă un labirint. Să fiu asemenea unui copil de șase ani.
Data viitoare câ nd președintele chilean va dori ca eu să fiu
că lcat de un tanc i-aș putea ră spunde cu „da”. Sau aș putea să
plec în depă rtare cu naveta mea și să mă să rut franțuzește cu
îngerul de pe lună . „Bu- zele sunt frumoase”, aș putea spune eu,
înainte să cad înapoi pe Terra.
CUCEREŞTE LUMEA!

În regulă .
S-a terminat.
Toată povestea cu „slujba”. Plasa de siguranță corporatistă
pe care a creat-o Revoluția Industrială . Noi am crezut că suntem
„în siguranță ”. Că nu mai trebuie să ne descurcă m pe cont
propriu de aici înainte. Că marile corporații vor avea grijă de
noi după ce ne- am achitat de obligații cu o educație
universitară .
Ei bine, acesta a fost un mit. Nu pot spune că a fost o
minciu- nă, deoarece toți am crezut cu adevărat. De sus până jos,
noi am vrut să clădim asta. Dar societatea nu este atât de simplă.
Nu poți separa spiritul de știință, artele de finanțe sau locurile de
muncă de inova- ție și să te aștepți ca rezultatele să fie limpezi și
curate. Nu sunt. Iar transformarea s-a petrecut deja. Pământul s-a
rupt în două.
Unii vor că dea în abisul apă rut atunci câ nd se clatină
pă mâ n- tul. Unii nu vor putea să stă pâ nească instrumentele
prin care să se mențină să nă toși și să construiască platforma de
autosufici- ență care este necesară pentru a te alege pe tine
însuți.
Dar mulți vor putea. Sper că cititorii acestei că rți vor putea.
Cheia nu este diferită de orice alt moment din istorie. Dar
este mai urgentă acum, dacă vrei nu doar să supraviețuiești, ci
și să fii prosper.
Aceasta este, desigur, aceea de a ne ajuta singuri. De a ne
aju- ta singuri pentru să nă tate. Să ne oferim nouă înșine mai
multe opțiuni, în loc să depindem de alții. Ş i apoi să creă m
bogă ție pen- tru noi înșine. Bogă ție financiară , emoțională și
spirituală .
 2 ALEgE-TE pE TINE
Unul dintre modurile în care te poți gâ ndi la asta este cu
ima- ginea cercului:
2 ALEgE-TE pE TINE

Vreau să scoți un pix și o foaie de hâ rtie și să faci ceva

pentru mine.
Desenează un cerc mic. Scrie în acel cerc cu ce te ocupi.
Dacă ești secretară , scrie „secretară ”. Dacă ești un artist, scrie
„artist”. Dacă ești o mamă , scrie „mamă ”. Scrie lucrul care e
central pen- tru viața ta. Dacă nu ești sigur ce este central în
viața ta, scrie acolo denumirea postului tă u. Dacă nu ai o
denumire a postului, scrie ce denumire ai vrea să fie centrală în
viața ta.
Desenează un cerc în jurul acestuia. Trasează linii care im-
part al doilea cerc în compartimente. Ca apartamentele dintr-o
stație spațială . Scrie numele persoanelor care sunt afectate de
primul tă u cerc. Poate că tu îi ajuți pe ei să -și facă treaba mai
bine. Poate că tu ești medic și ei sunt pacienții tă i. Poate că ești
secretară , iar ei sunt colegii tă i, șefii tă i, familia ta pe care o
între- ții, rudele tale care te ascultă , prietenii tă i care se bazează
pe tine. Dacă ești blogger, ei sunt cititorii tă i.
Desenează un cerc în jurul aceluia. Trasează din nou liniile.
Cine locuiește în acele compartimente? Oamenii care sunt
afectați de oamenii pe care îi afectezi tu. Spre exemplu, copiii
prietenilor tă i. Prietenii copiilor tă i. Persoanele înrudite cu
angajații tă i. Sau an- gajatorii tă i. Aceștia se gă sesc în cel de-al
treilea cerc.
Urmă torul cerc: în ce s-ar putea transforma cercul tă u cen-
tral. Un blog se poate transforma într-o carte, sau o emisiune,
sau un serviciu de consultanță , sau un roman, sau cine știe?
Continuă să te gâ ndești la asta. Un om de serviciu poate avansa
pâ nă la a deveni directorul unei companii. Fă -ți creierul să
transpire. Sluj- ba unui medic se poate transforma într-o
afacere, o carte, o reco- mandare, un curs, o misiune. O
secretară se poate transforma într-o șefă , o companie. Spre ce
evoluează cercul tă u central dacă îi ră mâ i loial în timp?
Desenează încă un cerc: oamenii pe care ți-ar plă cea să -i in-
fluențezi. Poate că ți-ar plă cea să -l influențezi pe Barack Obama.
Sau pe un producă tor de filme. Sau o editură . Sau pe CEO-ul
com-
JAMEs ALTUCHER 234
2 ALEgE-TE pE TINE

paniei tale. Sau pe toți investitorii de capital de risc din lume.

Scrie-i acolo. De ce nu? Noi doar desenă m. Noi doar ne jucă m.
Nu este imposibil. De exemplu, Oprah îmi poate citi blogul.
Poate că l-a citit deja. Sau poate că o rudă a unuia dintre cititorii
inițiali îi arată lui Gayle King* blogul sau că rțile mele și aceasta
le prezintă lui Oprah. Este posibil.
Ş i după aceea, în cele din urmă , încă un cerc. Acest cerc cu-
prinde pe toată lumea. Pentru că , dacă Oprah sau Barack sau o
editură sau toți investitorii de capital de risc din lume sunt pu-
ternic influențați de opera ta, atunci, în cele din urmă , într-un
fel limitat, prin spațierea unui paragraf în relatarea istoriei
noastre, întreaga lume se va schimba.
Poate că tu nu poți desena aceste cercuri. Poate că tu crezi
că munca ta, sau dragostea ta, sau prietenia ta, sau eforturile
tale caritabile, sau orice ar fi ceea ce consideri tu că este
„centrul” tă u astă zi (doar astă zi, suntem interesați doar de
astă zi) nu influen- țează pe nimeni altcineva. Sau, dacă o face,
poate că tu ai impre- sia că efectul se oprește acolo. Sau chiar
dacă efectul se deplasează mai departe, ră spâ ndindu-se ca o
boală , dispare la distanță sau pe parcursul timpului, pâ nă câ nd,
în cele din urmă , impactul asu- pra lumii este neglijabil. Zero.
Nimic.
Asta este în regulă . Ia-o de la capă t. Mișcă ceva. Poate că tu
nu ești secretară sau medic. Poate că în adâ ncul tă u, tu ești un
artist. Poate că ești mamă . Sau tată . Iar impactul ajunge mai
departe decâ t credeai. Desenează cercurile din nou. Repetă
pâ nă câ nd poți desena acel cerc exterior și poți influența
întreaga lume. Dă -i la o parte pe bă trâ ni. Desenează mai multe
cercuri.
Atunci câ nd eram copii și dă deam un test prost, toată lumea
striga: „Vreau să -l reiau!” Nu suntem la școală . Suntem în viață .
Ai propriile reluă ri. Iar și iar. Desenează cercurile din nou. Con-
tinuă să le desenezi pâ nă câ nd, în cele din urmă , poți obține
* Editor al revistei O, The Oprah Magazine și cea mai bună prietenă a lui Oprah.
(n.red.)
2 ALEgE-TE pE TINE

acel cerc exterior. Cercul posibilită ții. Cel în care întreaga lume se
schimbă pentru că tu exiști.
Reia!
Prea mulți oameni, în graba din viețile lor, se opresc chiar
de la al doilea cerc, al celor pe care îi influențează imediat. Este
po- sibil ca ei să se oprească chiar și înainte de acesta. Poate că
ei doar se întreabă cum îi afectează primul cerc doar pe ei
înșiși. Nu te opri. Stră duiește-te să ieși. Privește pâ nza pe care o
țeși. Pri- vește cum este prinsă lumea în acea pâ nză .
Stră duiește-te pâ nă câ nd acea pâ nză este țesută peste tot în jur,
cercuri în interiorul unor cercuri, în interiorul unor cercuri. Aici
nu este vorba despre a câ știga cei mai mulți bani sau despre a
avea cea mai mare influ- ență . Aici este vorba despre a te
conecta cu cine ești tu. Aici este vorba de a vedea câ t de departe
poate ajunge cu adevă rat poten- țialul tă u, doar pentru că ești
uman.
Şi începe să conectezi cercurile interioare cu cercurile
exteri- oare, în modalită ți din ce în ce mai profunde… în cele din
urmă , liniile dintre cercuri dispar. Totul este un singur cerc. Tu
ești în mijlocul acestuia. Tu exersezi practica zilnică. Te alegi pe
tine însuți. Tu ești sursa. Iar lumina și alegerile tale îi afectează
acum pe toți.
Tu o duci mai bine? Da. Noi toți o ducem mai bine. Mulțumesc.
MĂRTURII

Sunt întotdeauna recunoscă tor câ nd primesc e-mailuri sau

vă d tweet-uri în care oamenii menționează ajutorul pe care l-au
primit de la unele din aceste idei. Atunci câ nd împă rtă șești o idee
care a funcționat pentru tine, tot ceea ce știi cu adevă rat este asta:
a funcți- onat pentru tine.
Așa că este plă cut atunci câ nd oamenii spun că a funcționat și
pentru ei. Că experiențele tale pot fi traduse și în alte vieți. Ş i că
felul tă u de a le exprima a reprezentat un fel eficient de a
comunica acele experiențe. Acestea sunt doar câ teva dintre
mă rturiile pe care le-am primit. Am fă cut o fotografie cu e-
mailurile și tweet-urile pe care le- am primit într-o singură zi.
Din nou, sunt foarte recunoscă tor să le primesc pe acestea și
pe altele și sper că oamenii vor pă stra legă tura cu mine mereu,
pentru a-mi spune cum merg lucrurile.

Andrew Ferri @Andrew Ferri

„Îmi fac practica zilnică de atâ t de mult timp, încâ t am trecut-o
pe pilot automat. Acum, câ nd oamenii mă întreabă cum de am
deve- nit atâ t de remarcabil, le ră spund pur și simplu: ‹‹Ați auzit
vreodată de @jaltucher?››”

Scott Balster @scottbalster

„@jaltucher. ATUNCI câ nd ajungi în CO* îți voi construi un tron
lucrat manual & te voi purta în spate spre un colț de rai.”

Carrie Armstrong @CarrieArmstrong

„Ah, Colonele Altucher - blogul tă u este bun de te lingi pe degete.”

jackyism @jackyism
„@jaltucher tot ce pot spune este uau și îți mulțumesc.”

* Abrevierea pentru numele statului american Colorado (n.red.)

2 ALEgE-TE pE TINE

Doctor Coke @AmielCocco

“@jaltucher Mi-a plă cut articolul tă u ‘10 motive pentru care
2013…’ Mi-a dat puterea de a începe propria mea afacere în cele din
urmă .”

„Articolele tale au servit unui țel nobil și minunat în viața mea.

Obțin noi perspective de fiecare dată câ nd le citesc.” (Cesar
Trujillo)
„Tu ai perfecționat arta de a spune povești.” (Joe Choi)
„Ceea ce faci tu este revoluționar, în atâ t de multe feluri. Dar
nu te gâ ndi prea mult la asta sau ar putea atrage ghinionul.
Continuă pur și simplu să te perfecționezi.” (James Kostohryz)
„Tu ești un far al onestită ții, James. De fiecare dată câ nd îți citesc
postă rile, vă d lucrurile într-o lumină diferită .” (Ashish Hablani)
„Mi-am dat seama că pot zâ mbi pe parcursul uneia dintre cele mai
dificile zile de lucru în 16 ani. @jaltucher, blogul tău m-a făcut să
por- nesc pe drumul spre asta. Mulțumesc.” (Cristy Skram,
@UCAGWUW)
„James, voiam doar să afli că tu ești una dintre cele mai mari
surse de inspirație ale mele. Trebuia să -ți trimit mulțumirile mele
personale pe această cale.” (Vincent Nguyen, @SelfStairway)
„Nu mă aștept să -ți amintești de mine, nu te simți ca și cum ai
fi obligat să ră spunzi la asta, te rog. În urmă cu 2 ani, tu mi-ai
salvat literalmente viața.
Eram la pă mâ nt, îmi pierdusem slujba de vis, eu și soția mea
eram pe marginea pră pastiei, a trebuit să accept o slujbă de rahat
și lista continua.
Gă sisem site-ul tă u, îți trimisesem un e-mail și tu chiar îți fă cu-
seși timp pentru a-mi ră spunde. Nu am uitat niciodată asta.
Lucrurile s-au deteriorat, dar am luptat ca ieșit din minți, în
mare parte mulțumită sfatului tă u, și am început să mă ridic de la
pă mâ nt încetul cu încetul.
Acum, lucrurile se îmbună tățesc. Am o slujbă cu normă
întreagă mai bună , eu și soția mea avem o relație mai bună , copiii
mei sunt fericiți și tră iesc bine, iar eu muncesc din greu pentru a-
mi împlini câ teva visuri.
JAMEs ALTUCHER 238
2 ALEgE-TE pE TINE

James, omule, știu că tu auzi asta atâ t de des, dar tu mi-ai

schim- bat viața. Mulțumesc, îți mulțumesc că ți-ai fă cut timp în urmă
cu doi ani, îți mulțumesc că ești cine ești.”
Anonim

Vă rog să -mi trimiteți e-mailurile voastre la altucher@gmail.com

 Carte tipă rită la: Lumina Tipo
Bun de tipar: mai 2015
Apă rut: mai 2015

Editura ACT şi Politon

Str. Înclinată , nr. 129, Sector 5, București,

Româ nia, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro | www.blog.ACTsiPoliton.ro