Legenda Crăciunului - scenetă pentru serbarea de Crăciun

Prezentator 1: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi!
Prezentator 2: Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în textele
biblice. Pentru români, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul
s-a născut Hristos, un cioban ursuz, rău, care şi-a pedepsit nevasta, pe
Crăciuniţa, pentru că a primit-o pe Maria în gazdă.
Prezentator 1: Dar apoi, înţelegând minunea care s-a produs, s-a căit şi a devenit
credincios. Iar Dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri şi vorbe
bune copiilor cuminţi.
Prezentator 2: Ei, ce spuneţi? Pentru cei care încă nu cred în Moş Crăciun, îi
invităm să asculte povestea noastră.

Scena I – Lângă brad

Fetiţa: Moş Crăciun există!

Băiatul: Ba nu există!
Fetița: Ba există!
Băiatul: Ba nu, că mi-a spus mie tata!
Fetița: Ba da, că am citit eu într-o carte!
Vine bunicul şi se aşază pe scaun:
Bunica: Hei, dragii mei, iar vă certaţi? Care mai e baiul de astă dată?
Fetița: Bunico, Petruş spune că nu există Moş Crăciun, că Moşul nu-i decât mama
sau tata.
Baiatul: Păi … aşa mi-a spus mie tata …
Fetița (cu lacrimi în ochi): Bunico, spune-i că nu-i adevărat! Nu-i adevărat, nu-i
aşa?
Bunica: Hei, dragii mei e o poveste tare lungă şi veche, veche …
Fetița: Cât de veche?
Bunica De pe vremea lui Iisus.
Baiatul: Hai, bunico, spune-ne-o şi nouă!
Bunica: Bine, atunci aşezaţi-vă aici şi ascultaţi.
(Copiii se aşază la picioarele moşului şi ascultă.)
Bunica: Aşaaa… Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Iisus…
Băiatul: Împăratul iudeilor?
Bunica: Împăratul iudeilor, da!… Pe vremea acestui împărat, în oraşul Bethleem,
trăia un păstor bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume
Crăciun, cu femeia lui, Baba Iova.
Fetița: Moş Crăciun nu credea în Dumnezeu?!
Bunica: Pe atunci nu credea.
Băiatul: Şi?!
Bunica: Şi acest păstor ave,
Stâne de oi multe,
Multe şi cornute,
Cu lână miţoasă
Ca firul de mătasă…
Fetița: Era bogaat!…
Bunica: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău.

Scena II – Casa lui Crăciun

( desenată pe o coală mare sau pe tablă )

Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e

noapte şi vin musafirii!
Iova: Am pregătit, bărbate!
C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine şi primarul, şi prefectul, şi
preotul… Şi mişcă-te odată, femeie, ce te moşmăieşti aşa?!
I: Bine, bărbate, acuş fug.
Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune!
C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ţi dau una! Să-mi spui
domnule Crăciun!
Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat,
şi-i trebuie leacuri, şi n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare.
C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ţi dau două ciomege pe spinare.
Leneşilor, la muncă cu voi!
 (spre sală): Auziţi, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! … iată că vin musafirii.
(strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri!

Scena III – Ieslea lui Crăciun

Iosif: Am călătorit mult spre Bethleem. E noapte şi eşti obosită, Maria. Hai să
înnoptăm în acest orăşel!
Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locuşor şi pentru noi.
Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc!
Iova (deschide uşa): Cine sunteţi şi ce doriţi?
Iosif: Noi suntem din Nazareth. Călătorim de multe zile şi suntem frânţi de
oboseală. V-am ruga să ne primiţi peste noapte să dormim în casa dumneavoastră!
Iova: Oameni buni, eu v-aş primi, dar bărbatul meu este foarte rău şi nici nu vrea
să audă de oameni străini în casa lui.
Iosif: Dar soţia mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă şi ger şi trebuie să
înnoptăm undeva.
Maria: Vă rugăm, adăpostiţi-ne măcar în staul!
Iova: Haideţi în ieslea boilor din staul! Văd că-şi este foarte rău, trebuie să naşti.
Am să te moşesc eu.
(Fecioara naşte pe Iisus – puteti scoate de după ieslea improvizată o păpuşă
bebeluş înfăşată în scutece albe)
Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut!
Îngerii (2 ingeri apar lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Iisus
Hristos, împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu.
Iova: Maică preasfântă, miluieşte-mă!
(veselă) Mă duc să-i spun unchiaşului meu, Crăciun, că sunt moaşa Mântuitorului
lumii. (Păşeşte spre casă.)
Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua şi dulceţurile, că vor să plece
musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale?
Iova: Ce bucurie,
Ce veselie
Pe noi, Crăciune,
C-a venit pe lume,
La noi s-a născut,
 Domnul cel de sus,
Domnul cerului
Şi-al pământului,
Hristos, Domnul cel slăvit,
Cum de mult s-a proorocit!
Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuţi o
sărăntoacă? Netrebnico! Cum poţi să crezi aşa ceva? (Îi taie mâinile cu toporişca)
Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile?
Crăciun: Aşa meriţi. Pleacă din ochii mei!
Iova (fuge în staul.): Maica Domnului, mântuieşte-mă!
Maria: Apropie-ţi, moaşă Iova, braţele tale de scutecele preasfinţite ale pruncului!
Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină şi fuge
la Crăciun.) Iată, Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai
tăiat, fiul Mariei, Împăratul cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe
ca zăpada şi mai luminoase decât soarele!
Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului, pentru ce-
am fost şi pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl
păcatele?
Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veşnic! În fiecare an, cât va fi
lumea şi pământul, vei colinda prin ger, prin vifor şi ninsoare, cu traista plină
doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi
ca şi pe la cei săraci, împărţindu-le tuturora îmbucurătoarea veste despre naşterea
Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos!
Scena IV – Lângă brad
Fetița: Ai văzut, Petruş, că Moş Crăciun există?!
Băiatul: Bunico, dar cum ajunge Moşul la fiecare copil într-o singură noapte?
Bunica: El nu poate. De aceea, de cu vară, el face mantii şi dulame roşii pentru
fiecare oraş sau sătuc din lume, pregăteşte sacii cu daruri, iar iarna le
trimite unor oameni aleşi de el spre a le împărţi.
Voi, copii, credeţi în el, aşa cum credeţi şi în Dumnezeu, fără să-l vedeţi!
(Se aud colindătorii.)
Iată, au venit colindătorii! Haideţi să-i primim cum se cuvine!
Fetița: Da! Şi-apoi îl vom aştepta şi pe Moş Crăciun. Sunt sigură că va veni şi pe
la noi!