POVESTE DE CRĂCIUN

Acţiunea se petrece în Ajunul sărbătorii Naşterea Domnului, sărbătoare aşteptată cu

mult drag de creştini şi în mod special de copii.
Actul I
Personaje:
- O familie: bunica, mama, tata şi copiii: Andrei, Maria, Nicolae;
- Iosif, Maria;
- Crăciun şi soţia lui Crăciun;
- Îngerul;
- Trei crai: Gaşpar, Melchior, Baltazar;
Într-o familie obişnuită, copiii: Andrei, Maria şi Nicolae, împodobesc bradul.
ANDREI: Ce ziceţi, e frumos bradul nostru?
MARIA: Da!. Mai avem de pus beteala şi steaua în vârf.
NICOLAE: Pun eu steaua!
ANDREI: Ba eu!
NICOLAE: Nu tu! Lasă-mă pe mine! Eu vreau…!(ţipă)
MAMA Ce e cu voi copii? Mai este puţin până vin colindătorii şi voi vă certaţi…
MARIA: Vreau eu să pun steaua.
ANDREI: Ba eu!
NICOLAE: Vreau eu, te roog…!
MAMA: Ei bine, puneţi-o toţi trei, că acum vine şi tata de la serviciu… , şi ce-o să
spună…?
(Copii pun steaua în vârf )
MARIA: Mai bine să-i colindăm bradului, poate că aşa ne va aduce şi nouă Moşul
ceva. Ce ziceţi?
(Toţi colindă: O BRAD FRUMOS)
ANDREI: Tata, a venit tata. Sărut mâna!
NICOLAE: Ce zici tăticule. E frumos bradul?... Să ştii că am împodobit împreună
bradul şi am pus şi steaua în vârf.
MARIA: Oare ne aduce şi nouă Moş Crăciun ceva?
TATA: Ştiu şi eu. Aţi fost cuminţi, aţi ajutat-o pe mama? Aţi ascultat-o pe bunica?
ANDREI:
Da totul e pregătit, dar vrem să te rugăm ceva.
TATA: Spuneţi
MARIA: Putem merge la Casa de copii la prietenii noştri să-i colindăm?
TATA: Desigur. Le-aţi pregătit ceva?
NICOLAE: Le-am făcut un mic dar la şcoală şi o să le ducem fructe şi dulciuri. O să
colindăm împreună şi le vom spune Povestea lui Moş Crăciun.
MAMA: Mai ştiţi povestea?
NICOLAE:
Bunico, ne mai spui povestea? Te rugăăăm, o spui întotdeauna atât de frumos…
TOŢI: Te rugăm bunico!
BUNICA: Bine… Dacă mă rugaţi aşa de frumos….Ascultaţi:
În anul 746, în Ţara Sfântă, Cezarul August a poruncit un recensământ în întreg
Imperiul Roman. Supuşii trebuia să se înscrie, fiecare în oraşul unde s-a născut.
Pentru a împlini porunca împărătească, au pornit din Nazaret, un bătrân pe nume Iosif
împreună cu logodnica sa Maria, însărcinată, spre Betleem, pentru că,, acolo erau de
loc.” După ce au parcurs un drum lung şi istovitor, spre seară, au ajuns în cetatea
regelui David unde, au căutat un loc de găzduire. Bătând din poartă în poartă, au
ajuns la casa lui Crăciun…, dar, au fost alungaţi cu răutate.
CRĂCIUN: Ce agitaţie! E plin Betleemul de străini din toată lumea şi toţi vor să
înnopteze le mine!... De parcă eu aş fi bogat…. Să mă lase în pace!
SOŢIA: Rău ai făcut. Bietul om, nu vezi ce necăjit era, obosit şi flămând de drum.
Caută şi el un loc curat şi cald unde să-i nască logodnica.
CRĂCIUN: Obosiţi? Ce mă interesează pe mine durerile altora. Eu îmi văd doar de
viaţa mea şi atât.
SOŢIA: Să ştii că pe mine nu m-a lăsat inima să-i alung aşa, în frigul iernii şi i-am
găzduit în spatele casei, unde, avem staulul de vite. Mi-era aşa milă de biata femeie,
că i-am dat haina de pe mine ca s-o încălzesc.
M-a mirat foarte tare steaua cea mare ce strălucea puternic deasupra peşterii. Oare
ce-o fi însemnând?
CRĂCIUN: Ce tot spui acolo femeie? I-ai primit în staul după ce eu i-am alungat? Să
plece de aici cât mai departe! N-am nevoie de probleme. Am să-i alung numaidecât.
O să vadă ei ce înseamnă să-mi nesocotească porunca.
IOSIF: Iertare, fericite gazde. Vă rog tare mult să mă ajutaţi!
CRĂCIUN: Ieşi de-aici bătrâne! Îndrăzneşti să intri în casa mea după ce te-am
alungat! Îţi arăt eu ţie.
SOŢIA: Ce ai măi omule, ce te-a apucat. Cum poţi fi atât de necuviincios cu un
străin? Intră omule în casă! Ai să îngheţi…. Spune, ce doreşti?
IOSIF: Mare minune! Maria a născut fiu şi i-am pus numele Iisus, chiar aşa cum a
vestit Dumnezeu prin Îngerul Gavriil.
Mărime de oaste cerească s-a arătat cântând,, Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu,
pe pământ pace şi între oameni bunăvoire!”
Au venit şi păstorii. Ei s-au închinat Pruncului, zicând că li s-a arătat un înger care
le - a spus că ,,s-a născut în cetatea lui David, Hristos Domnul,, care este mântuire la
toată lumea”. S-a împlinit astfel profeţia şi Mesia a venit să ne salveze.
CRĂCIUN: Ce tot spui acolo străine… Ai înnebunit?
IOSIF: Credeţi - mă! Tot ceea ce vă spun s-a întâmplat aievea.
Sunt foarte fericit. Dumnezeu s-a milostivit de poporul său… Vă mulţumesc pentru
că ne-aţi primit în staul, e cald, dar, sunt şi trist, nu pot s-o ajut pe Maria care plânge.
SOŢIA: De ce plânge Maria?
IOSIF: Copilaşul e plăpând şi Maria nu are scutec de înfăşat…
CRĂCIUN: Ei acum nu vrei să-ţi dau şi haină pentru copilul tău? Nu-ţi dau nimic,
pleacă!
SOŢIA: Nu-l asculta pe Crăciun, că numai gura e de el. Scutece nu am, că noi nu am
avut copii,,,,dar, am făcut nişte turte, pentru mâncare. Ia-le şi înfăşoară pruncul şi
apoi veniţi în casă să vă încălziţi
CRĂCIUN: Femeie! Nu eşti în toate minţile, să mă înfrunţi aşa în faţa străinilor…
(Iosif intră în casă împreună cu Maria şi cu pruncul.).
FECIOARA MARIA: Să vă binecuvânteze Dumnezeu, să pogoare harul său asupra
casei şi asupra acestor gazde!
SOŢIA: ( îngenunchează)
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!
FECIOARA MARIA: Vă suntem recunoscători, pentru bunătatea voastră şi pentru
ajutorul pe care ni l-aţi dat!
ÎNGERUL:,, Bucură - te ceea ce eşti plină de dar, Maria, Domnul este cu tine,
binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!”
TOŢI : (îngenuncheaţi)
Grăieşte Doamne, robii tăi ascultă!
ÎNGERUL: De peste mări şi ţări…,călăuziţi de stea au venit trei crai de la Răsărit
pentru a se închina cu smerenie Pruncului.
Nu vă temeţi!
(Se apropie cei trei magi şi îngenunchează)
MAGII: Binecuvântat eşti Doamne!
BALTAZAR:
Baltazar eu mă numesc, smirnă îţi aduc în dar, ca unui învăţător. Că vei învăţa
poporul tău, totul despre Dumnezeu.
MELCHIOR:
Melchior eu mă numesc, cu aur te dăruiesc, ca un mare împărat ce eşti!
GAŞPAR:
Tămâie ca unui Arhiereu îţi aduce în dar robul tău umil, craiul Persiei Gaşpar!
MAGII: Slavă Ţie Doamne! Ai milă de robii tăi.
ÎNGERUL: Poruncă vă dau vouă, să nu vă întoarceţi la casele voastre pe aceeaşi cale,
că Irod a pus gând rău, să - l omoare pe Fiul lui Dumnezeu.
Mergeţi în pace!
ÎNGERUL către CRĂCIUN:
Domnul Dumnezeu m-a trimis să-ţi vestesc pedeapsa divină, pentru că ai fost rău şi
nu l-ai primit pe Pruncul dumnezeiesc…Să nu mori niciodată şi,…,purtând numele de
Moş Crăciun, să mergi an de an, în noaptea Ajunului Naşterii Domnului, în toată
lumea, dăruind cadouri minunate, copiilor din lumea întreagă…
BUNICA:
Şi, Crăciunul s-a făcut trup şi a locuit între noi…Şi aşa, an de an copiii aşteaptă cu
sufletul bun şi curat, darurile de Moş Crăciun. Să ne bucurăm de darul pe care Bunul
Dumnezeu ni-l face în fiecare an în noaptea sfântă de Crăciun, prin Naşterea Fiului
Său.
MAMA: Să-l primim în case şi-n inimi pe Hristos Domnul!
TATA: Să vă aud,.. ce veţi colinda prietenilor voştri de la Casa de copii?
Colindă împreună: VIFLAIME, VIFLAIME; VENIŢI ASTĂZI CREDINCIOŞII; SUS
LA POARTA RAIULUI; IATĂ VIN COLINDĂTORI.
TATA: Aţi colindat foarte frumos.
ANDREI: Acum putem merge la colindat?
MAMA: Mergeţi, să le faceţi o bucurie prietenilor voştri, dar să nu uitaţi darurile pe
care le-aţi pregătit.
(Copii salută şi se îndreaptă spre Centrul de Plasament. Începe sâ ningă cu fulgi
mari, copii de bucură, se joacă…
Colindă:DESCHIDE UŞA CREŞTINE.)
Actul II
Acţiunea se petrece la Centrul de plasament unde câţiva copii( Marius, Alina, Elena,
Cristian) povestesc despre Crăciun, aşteaptă colindători şi colindă,, Asta-i sara de
Crăciun” şi,, Praznic luminos”.
Se aude colinda celor trei fraţi: DESCHIDE UŞA CREŞTINE.
TOŢI: Bună seara lui Crăciun! Am venit să vă-ntrebăm slobod îi să colindăm?
Primiţi colinda?
COPIII: Slobod, slobod!... Primim, primim.!
MARIA: Ce seară frumoasă de Ajun, ninge cu fulgi mari şi e atâta lumină, abia
aşteptăm să ne jucăm şi să facem în curtea voastră un om de zăpadă.
ANDREI: Ne vom juca, dar nu uita că am venit să-i colindăm pe prietenii noştri.
NICOLAE: V-am pregătit şi un mic dar să ştiţi.
MARIA: Am vrea să mergem la colindat împreună. Ce ziceţi?
ALINA: Bine, bine, dar mai întâi, vă vom arăta şi brăduţul nostru, vom colinda şi să
ştiţi că şi noi ne-am gândit la voi.
CRISTIAN: Vă place brăduleţul nostru? L-am împodobit împreună cu doamna.
ANDREI: Da, este foarte frumos şi apoi, fără brad, colinde şi zăpadă, parcă nici n-ar
fi Crăciunul.
ELENA: Şi fără prieteni…Înainte să veniţi ne întrebam,… oare va veni şi la noi
Moşul în această seară?
NICOLAE: Voi ştiţi Povestea lui Moş Crăciun? V-o spun eu dacă vreţi.
(Toţi colindă: MOŞ CRĂCIUN)
MARIUS: Mare bucurie ne-aţi făcut,…. să ştiţi. Luaţi loc, să colindăm şi să ne
bucurăm împreună de Sărbătoarea Crăciunului.
ALINA: Să-i cântăm,, La mulţi ani !” lui Cristian, pentru că este ziua lui de nume, şi
să-i dăm şi noi darul.
(Toţi cântă: La mulţi ani!)
CRISTIAN: Vă mulţumesc mult pentru surpriză. Vedeam eu că şuşotiţi şi mă
gândeam că puneţi voi ceva la cale. Mă bucur mult să vă am prieteni.
Primiţi şi urarea mea,, Acest praznic luminat, ce drag l-am aşteptat, doresc la toţi să
vă fie, La mulţi ani cu bucurie!”
(Atmosferă de bucurie: Toţi colindă în jurul bradului: Ce vedere minunată, Astăzi S-
a născut Hristos, Colindăm colind, colindăm frumos/ Colindăm colind, Domnului
Hristos, Colindiţa nu-i mai multă, apoi îşi împart daruri )
Fie ca lumina stelei care a luminat în noaptea sfântă de Crăciun şi i-a călăuzit pe
magi, să vă lumineze viaţa, să vă însenineze inima, pentru a-l primi în sufletul şi în
viaţa dumneavoastră pe Hristos, Lumina Lumii.
Sărbători fericite şi un An nou binecuvântat!