PREZENTAREA PERSONAJELOR-SEMNIFICAȚII

-ÎNCADRAREA IN TIPOLOGIILE STABILITE

1.Personaje pozitive:
-Ileana Simziana
-Ionica
-Sfânta Duminica

ILEANA SIMZIANA
În opera “Ileana Simziana” de Petre Ispirescu personajul principal este fata cea mică a împăratului.În
realizarea portretului se împletesc modalitaţile de caracterizare specifice genului epic.

În mod direct ,din datele furnizate de mama zmeului pe care fata îl salvase aflam că „vorba îi curgea din gura
ca mierea ,boiul îi era asa de gingas *...,perişorul subţire şi stufos îi cădea pe umeri în unde,faţa-i are pe vino-
ncoace ,ochii ăia mari ,frumoşi*.,mânuşiţa aia micuţa si piciorul ca de zână” .Autorul o descrie ca fiind
ademenitoare :”ei nu se puteau dezlipi de dânsa ,căci şi vorba-i şi fata îi erau lipici...”

În mod indirect ,fata de împărat este caracterizată de faptele pe care le săvârşeşte ,ea dă dovadă de curaj încă
din momentul în care îi spune tatălui că vrea şi ea la fel ca surorile sale să-şi încerce norocul”-Tată ,lasă-mă şi
pe mine să fac o cercare.”.Curajul şi neînfricarea sa reies şi din luptele cu lupul , leul şi balaurul cu 12 capete
făra a şti că este tatăl său , faptul că îl salvează pe unul dintre cei doi zmei .

Lupta care o duce pentru a o salva pe Ileana Simziana şi a-i aduce herghelia acesteia este din nou inţeligenţa
deoarece reuşeşte să se dea drept Făt-Frumos fără ca nimeni să nu-şi dea seama ,sau dacă şi-a dat nu a fost cale
să dovedească acest lucru.
În urma încercarilor la care este supusă fata împăratului care se ascundea sub hainele de voinic a fost
transformată într-adevăr în bărbat.

„Ileana Simsiana ,cosiţa de aur ,câmpul înverzeşte florile-nfloreşte „(aşa o descriau fii împăratului)este plăcut
impresionată de Făt-Frumos din momentul în care acesta o salvase de la zmeul care o silea să se căsătorească cu
el.Împăratul pe care îl slujea fata de imparat dorea de asemenea sa o ia de sotie pe Ileana,dar aceasta face in așa
fel încât nunta lor nu mai are loc si ea se casatoreste cu Fat-Frumos.

Personajele feminine sunt de regulă pasive, acţiunile lor converg spre

facilitarea «ascensiunii» eroului" căci frumuseţeaextraordinară le sorteşte răpirii şi apoi salvării.
Grija principală a unui împărat este aceea de a avea progenituri de ordin
masculin. Atunci când are copii, se preocupă să-i căpătuiască. Dacă are fete, le
păzeşte cu severitate şi le dă numai după ce voinicul depăşeşte probe aproape
imposibile, ceea ce atrage atenţia asupra excelenţei lor. Multe dintre manifestările
sale „intră la fiziologia şi psihologia senilului": fundamental egoist, e un tată de familie tiranic sau îşi anulează,
subpresiunea maşterei, instinctul patern; văduv, trăieşte cu anxietatea de a nu rămâne fără femeie în casă. „în
general, basmele cu împăraţi şi feţi-frumoşi sunt cronică de curte, romane ale destinelor şi problemelor
imperiale"
Ionica
Un Făt-Frumos este eroul tipic al basmului, „universal ca funcţie narativă,
dar autohton prin sonoritatea şi semantismul numelui".De altfel, specific folclorului românesc pare să fie
procedeul relevării frumuseţii prin nume, ca şi în cazul Ilenei Cosânzeana sau Sânziana al cărei nume apare de
obicei însoţit de formule ca „din cosiţă floarea-i cântă, nouă-mpărăţii ascultă" sau „la soare te puteai uita, dar la
dânsa ba".

Făt-Frumos este urmărit în basm încă din faza concepţiei; are o geneză
miraculoasă, care îi explică şi temperamentul .Alteori, eroul este
produsul metamorfozei, se poate ivi din banalul purcel sau din păpuşa ori bucata
de lemn. Dovedeşte, încă de mic, o precocitate excepţională, are un proces de
dezvoltare vertiginos, în cadrul căruia facultăţile intelectuale evoluează în rând
cu cele fizice. Maturitatea se dobândeşte în basm mai devreme, chiar la
cincisprezece ani cum ne spune Tinereţe fără bătrâneţe... Alteori, eroul se
caracterizează prin condensare corporală, semn că voini-cia lui nu depinde de
aspectul cantitativ, ci este o esenţă (Neghiniţă, Pitică).

Din punct, de vedere social, poate avea un statut inegal: este fiu de împărat,
unicul sau cel mai mic din seria de trei (de regulă, excelenţa lui calitativă este
ascunsă sub aparenţa stupidităţii) sau este feciorul de oameni sărmani care îşi ia
o strălucită revanşă asupra vieţii (la capătul basmului el va realiza un salt uriaş
pe scara socială).

La început, nimic nu pare să-i justifice ascensiunea,

dimpotrivă, e slab şi neajutorat sau chiar un „prostănac" ironizat de părinţi ori de
fraţii mai mari; eroismul lui se dezvăluie pe parcurs şi rezultă din conjugarea a
trei calităţi care îi sunt reprezentative: bunătate, înţelepciune, curaj. De obicei,
nu are calităţi supraomeneşti, ci le dobândeşte graţie ajutoarelor. Ancorarea sa în
condiţia omenească justifică de altfel necesitatea iniţierii, dacă ar fi fost
năzdrăvan n-ar mai fi avut nevoie să parcurgă acest proces. Voinicul se bucură
de mare notorietate atât în lumea lui, cât şi pe celălalt tărâm, faima anticipândui
sosirea.

Eroul este construit pe două dimensiuni:

1.exterioară — eroicul
2.interioară — eroticul.
Şi una, şi alta ţin de o anumită vârstă. Călinescu vede în el, ca şi în Ileana Cosânzeana, „o vârstă şi o
criză" .O dată însurat şi cu copii, el devine împăratul pus în faţa problemelor vârstei mature. Şi pentru Gheorghe
Vrabie, dragostea e tema fundamentală a basmului fantastic, pe care o consideră „o proză a subconştientului
erotic" .Paradoxal însă,crosul funcţionează ca simplu pretext narativ, declanşând aventura eroică. Din acest
motiv, eroul basmului se defineşte aproape exclusiv ca exterioritate, camanifestare. S-ar putea spune mai
degrabă că dragostea este în basm nu fior erotic, ci instinct social, eroii fiind obsedaţi să-şi găsească o soţie, să
întemeieze
o familie, să aibă copii. Se pare că unica raţiune a succesiunii generaţiilor este ca
ele să-şi asigure mereu prelungirea prin urmaşi. Iar în rândul ultimei generaţii,
cei mai preţuiţi sunt mezinii — fiul cel mic, fata cea mică —, basmul fiind astfel
un elogiu adus tinereţii şi faptelor ei curajoase şi nobile.

Personajele sunt însă de maximă coerenţă, create pe principiul armoniei

între aspectul exterior şi cel moral. Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana sunt
modele de frumuseţe masculină, respectiv feminină, stârnesc admiraţie şi
încântare. Portretul ca unitate discursivă lipseşte din basmul popular, fiind
înlocuit cu formule concentrate şi superlative ale frumuseţii şi strălucirii.
2.Personaje Negative:
-Zmeul
-Mama Ciuma
Personajele negative se caracterizează prin diformitate fizică, produc repulsie şi
teamă; este vorba fie de o monstruozitate genetică (zmeii, balaurii cu mai multe
capete), fie de prezenţa unui defect care funcţionează ca semn al inferiorităţii lor
malefice (lipsa de pilozitate a Spânului, pigmentul aparte al împăratului Roş,
omul cu păr roşu în basmul lui Creangă). O atare relaţie de condiţionare între
exterioritate şi relieful sufletesc se datorează unei concepţii populare
integratoare asupra omului văzut ca armonie între fizic şi psihic.
Zmeii, expresii ale forţelor telurice latente, au anatomie umană, dar se
deosebesc printr-o înfăţişare teribilă (sunt frecvent pluricefali) şi prin gigantism.
Sunt organizaţi după model uman, au o adevărată viaţă de familie, îşi duc traiul
în gospodării aşezate — dovedind o treaptă superioară de civilizaţie —, dar
întemeiate prin furt şi se supun unei ierarhii: există un tartore şi nişte zmei mai
mici, vârsta fiind întotdeauna proporţională sau invers proporţională cu puterea.
Există, de asemenea, şi o latură feminină a familiei condusă de zmeoaica cea bătrână
care le are în subordine pe zmeoaicele cele tinere.Zmeii sunt fiinţe cu mari forţe fizice, cu puteri herculeene,
limitate.
Au în dotare un buzdugan cu care îşi anunţă sosirea sau un bici cu care reduc palatul la dimensiunea unui
măr. Mijlocul lor de apărare sau de persecuţie este metamorfoza. în ciuda forţei fizice, zmeii sunt fricoşi şi
nătângi. „Din punct de vedere psihologic, zmeul este individul dotat cu o mare putere de intimidare ce nu rezidă
în inteligenţă, gladiatorul, tiranul sanguinar, încurcat în faţa ingeniului şi a oricărei operaţii intelectuale"
Interesant este că, deşi reprezintă un cumul de trăsături negative, zmeii au manifestări loiale — acceptă lupta
dreaptă— şi accente de umanitate: se poartă cu atenţie cu fetele furate, sperând să le câştige dragostea. Ei au
mentalitatea fiinţei dizgraţi-ate de natură, de aceea sunt suspicioşi faţă de orice fiinţă pământeană şi preferă să o
extermine preventiv, pentru a nu avea concurenţă la inima fetei.

3.In functie de participarea lor la momentele actiunii, personajele din aceasta opera pot fi clasificate astfel:
-principale, care participa la toate momentele actiunii (Ileana Simziana,Ionica)
-secundare, care apar in o buna parte din actiune - partial in desfasurarea actiunii, in punctul culminant si
deznodamânt(Calul,Zmeul)
-episodice (Sfanta Duminica)

4.In funcție de natura lor:

-Reale-Ionica
-Fantastice-Calul