Ministerul Educației

_____________ Inspectoratul Școlar al Județului Bacău ______________________________

Etapa județeană a olimpiadelor naționale școlare

2022
Probă scrisă
ISTORIE
Clasa a XII-a

 Timpul de lucru este de trei ore

 Ambele subiecte sunt obligatorii
 Se acordă 10 puncte din oficiu, care se adaugă la Subiectul I
 Subiectele se tratează pe foi separate

SUBIECTUL I (40 de puncte)

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Izbucnirea războiului ruso-turc în 1710 l-a plasat pe Brâncoveanu într-o situație foarte ingrată, cu atât mai mult
cu cât numirea de către Poartă a vechiului său rival, Dimitrie Cantemir, în domnia Moldovei, iar mai târziu, trecerea
acestuia de partea țarului, l-au descumpănit cu totul. Stânjenit vizibil de expediția marelui vizir Mehmed Baltagi, care se
îndrepta cu oștile spre Moldova, unde intraseră trupele lui Petru I, și influențat, poate, și de moderația arătată de Imperiul
Habsburgic, ce n-a voit să se amestece în conflict, Brâncoveanu s-a limitat să trimită la Iași, în mai 1711, într-o misiune
exploratorie, pe Gheorghe Castriotul, sub pretextul medierii unei păci între adversari, dar în realitate spre a sonda
intențiile țarului. Domnul a așteptat însă un răspuns zadarnic de la ruși – iritați de aparenta sa inacțiune – și s-a găsit în
cea mai mare incerititudine cu oștirea adunată în tabăra de la Urlați, în speranța sosirii trupelor lui Petru, spre a li se
alătura, dacă acestea vor dobândi izbânda împotriva turcilor și-i vor opri să treacă Dunărea. În pofida atâtor dificultăți,
partida Cantacuzinilor s-a declarat pentru o colaborare militară fățișă cu rușii, iar marele spătar Toma Cantacuzino, în
fruntea unui steag de călăreți munteni, a dezertat din tabăra domnului și s-a alăturat mai târziu trupelor generalului Karl
Ewald von Rönne, care au asediat și apoi au cucerit Brăila (14/25 iulie 1711)”.
(Istoria românilor)

B. „După pacea de la Karlowitz (1699), în istoria politică a Țărilor Române se accentuează raporturile cu Rusia,
pe măsură ce rolul acesteia, după victoria împotriva suedezilor la Poltava (1709), se afirmă în politica răsăriteană. În
această ambianță, Țara Românească, aderând la o politică de apropiere de Rusia, mărturisea astfel, pe de o parte,
orientarea antiotomană, pe de alta, reticența față de politica expansionistă a Imperiului Austriac. Aceași tendință spre
alianța cu Rusia se manifestă și în vremea lui Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), Constantin Duca (1693-1695) și
Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709), tot mai decis orientați spre soluția ieșirii din sistemul dominației otomane. Rapida
În acest climat domnia lui Dimitrie Cantemir (1710-1711), menită de turci să contracareze emanciparea Moldovei,
dovedește dimpotrivă, în concordanță cu orientarea factorilor politici interni, o hotărâtă atitudine antiotomană. […] Politica
externă a lui Dimitrie Cantemir se înscrie în tradiția ultimelor decenii, urmărind independența pe baza programului
formulat de Șerban Cantacuzino. Principele avea în vedere vedere o acțiune în unire cu Țara Românească și în alianță cu
Rusia și popoarele din sudul Dunării. Urmărind o unire dinastică, obținând chiar diploma de învestitură pentru Țara
Românească, Dimitrie Cantemir se decide pentru soluția antiotomană”.
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

C. „Rapida înaintare a armatelor imperiale după despresurarea Vienei și intrarea Transilvaniei în stăpânirea
Habsburgilor aduceau Țara Românească și Moldova în «prima linie» a frontului. Pentru domnii celor două principate
reglementarea raporturilor cu Marile Puteri creștine, participante la coaliția antiotomană, devenea o imperioasă
necesitate. […] Comunitatea de confesiune ortodoxă dădea Rusiei un avantaj însemnat în raport cu Imperiul Habsburgic
în politica externă a Țărilor Române. Distanța era, desigur, un handicap (Rusia nu va ajunge să aibă frontieră cu Moldova
decât în 1792-1793), dar victoria lui Petru I asupra regelui Suediei, Carol al XII-lea, la Poltava (1709) a sporit prestigiul
Rusiei. […] Încordarea, generată de autoritarismul domnului - Nicolae Mavrocordat – în raporturile cu boierii și, mai ales,
intervenția hanului Crimeii în favoarea lui Dimitrie Cantemir au pus capăt domniei lui Nicolae Mavrocordat, și în scaunul
domniei de la Iași a urcat Dimitrie Cantemir. Hanul Crimeii justificase recomandarea prin nevoia de a avea în Moldova un
domn în măsură să anihileze orice tentativă de ieșire a lui Constantin Brâncoveanu de sub suzeranitatea Porții și de a-l
remite turcilor pe domnul «hain» (trădător)”.
(Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:

__________________________________________________________________________________________________
Probă scrisă la istorie Clasa a XII-a
Pagina 1 din 2
 Ministerul Educației
_____________ Inspectoratul Școlar al Județului Bacău ______________________________

1. Precizați câte un eveniment din sursa A, respectiv din sursa B, menționând o cauză comună a acestora
selectată din sursa C. 6 puncte
2. Prezentați un fapt istoric prin care un obiectiv referitor la Țările Române, precizat în sursa B, este regăsit și în
politica domnitorilor români la finalul secolului al XVI-lea, utilizând și o informație din această sursă.
7
puncte
3. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre
aceste informații (cauză, respectiv efect). 3 puncte
4. Formulați pe baza surselor B și C, un punct de vedere referitor la raporturile politice dintre Rusia și Țările
Române la sfârșitul sec. al XVII-lea–începutul secolului al XVIII-lea, susținându-l cu câte o informație selectată din fiecare
sursă. 7 puncte
5. Prezentați două acțiuni politico-militare desfășurate în spațiul românesc în deceniul opt al secolului
al XV-lea. 10 puncte
6. Argumentați, prin prezentarea a două fapte istorice, un punct de vedere cu privire la rolul instituțiilor centrale
din spațiul intracarpatic în secolul al XVI-lea. 7 puncte

SUBIECTUL al II-lea (50 de puncte)

Elaborați, în aproximativ cinci pagini, un eseu despre proiectele politice românești și rolul lor în constituirea
României Mari, având în vedere:

- prezentarea unei deosebiri între reformismul domnesc inițiat în Țara Românească și Moldova și reformismul
imperial inițiat în Transilvania în sec al-XVIII-lea;.
- prezentarea unei asemănări între două proiecte politice din prima jumătate a secolului al XIX-lea;
- prezentarea a două documente cu caracter constituțional, redactate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea;
- prezentarea a două fapte istorice care au contribuit la constituirea statului român modern și a rolului jucat de
două personalități care si-au adus contribuția la acest eveniment;
- menționarea unei cauze și a unei consecințe a adoptării unei legi fundamentale din România, în a doua
jumătate secolului al XIX-lea;
- prezentarea unei constante în desfășurarea acțiunilor de consolidare a statului român modern, în deceniul
șapte al secolului al XIX-lea ;
- argumentarea, prin două fapte istorice, a unui punct de vedere cu privire la rolul contextului extern în
constituirea României Mari;
- argumentarea, printr-un fapt istoric relevant a afirmației că în România Mare a fost asigurată egalitatea în
drepturi a minorităților etnice cu națiunea română;
- prezentarea unui element de continuitate și a unuia de discontinuitate între două legi fundamentale adoptate
în România în secolul al XIX-lea și prima jumătate al secolului al-XX-lea.

Notă!

Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-
efect, argumentarea unui punct de vedere (prezentarea faptelor istorice relevante și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita
de spaţiu precizată.

__________________________________________________________________________________________________
Probă scrisă la istorie Clasa a XII-a
Pagina 2 din 2