Am auzit încet a Ta chemare

Când Tu băteai ușor la ușa mea,

Când am deschis, eu căutam iertare.
Dar ce să vezi, era chiar Dragostea.

De-aș fi știut că este atât de bine

Să fi mereu iubit de Dumnezeu,
M-aș fi întors demult la Tine
Și-n gândul meu Te-aș fi ținut mereu.

Acum că Te-am primit Isuse Sfânt

Te țin ascuns în inima-mi curată
Purtând în mintea mea al Tău Cuvânt
Și în al meu suflet iubirea Ta de Tată.

Nu înțelegeam atunci a Ta iubire

Și nu credeam că poate cineva
Din dragoste, să moară pentru mine,
Ca tocmai eu, să merit Dragostea.

Acum că Te cunosc de Tine mi-este dor

Și simt în mine o liniște astrală
Care îmi dă curaj și aripi ca să zbor,
Să mă ridic la Tine în bolta siderală.

Abia aștept să Îți cad la picioare

Să mă ating de haina Ta cea sfântă,
Să Îți vorbesc și să Îți cer iertare
Iar Tu să mă alinți cu vorba Ta cea blândă.