Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

Facultatea tiina i Ingineria Materialelor

Specializarea INGINERIE MEDICAL

Introducere n domeniul
biomaterialelor
Titular curs: .L.dr.ing. ANTONIAC Iulian
Vasile
CURS 3
Noiuni introductive
privind
structura
materialelor
 Consideraii generale
Materialele sunt constituite la rndul lor din pri i mai
mici, numite elemente chimice. Un element chimic se
definete ca cea mai mic parte de substan care
poate fi decelat prin metode fizice i chimice obinuite.
Mai multe elemente chimice (de acelai fel sau diferite)
se pot combina pentru a forma ansambluri de elemente
ntre care se stabilesc legturi chimice. Atunci cnd un
ansamblu de elemente nu poate fi decelat prin metode
fizice obinuite, el este o molecul chimic (compus
chimic).

In functie de parametrii de stare exteriori (temperatura, presiune) si interiori

(natura si concentratia elementelor chimice componente), materialele pot exista in
natura in toate cele patru stari de agregare:

n funcie
de
compoziia chimic
de baz
 Consideraii generale
Materia este constituita din atomii cuprinsi in sistemul periodic al
elementelor. Solidele se deosebesc de celelalte stri ale materiei (lichida
si gazoasa) prin faptul ca atomii constitueni se afla sub influenta unor
forte interatomice puternice. Structurile electronice si atomice , si aproape
toate proprietatiile fizice, depind de natura si rezistenta legturilor
interatomice. Sunt cunoscute mai multe tipuri de legturi interatomice.
a) Legatura ionica - In legtura ionica, atomi donori de electroni (metalici) transfera unul sau
mai muli electroni ctre un atom acceptor de electroni (nemetalic). Cei doi atomi devin astfel
cation (metalul) si anion (nemetalul) care sunt puternic atrai prin efectul electrostatic.
Aceasta atracie a cationilor si anionilor constituie legtura ionica.
b) Legatura covalenta - Elementele care se afla la limita dintre metale si nemetale, cum ar fi
carbonul si siliciul, poseda atomi cu patru electroni de valena si tendine egale de a dona si
accepta electroni. Din acest motiv, ele nu formeaz legturi ionice puternice dar vor forma
structuri electronice stabile prin punerea in comun a electronilor de valena. Aceasta pereche
de electroni pusa in comun constituie legtura covalenta.
c) Legatura metalica - Modelul care explica aceasta legtura infatiseaza atomii aranjai intr-un
model tridimensional ordonat care se repeta, avnd electronii de valena in migrare, sub forma
unui gaz, intre toi atomi. Cristalul metalic este format din miezuri ionice pozitive, atomi fara
electroni de valena, in jurul crora circula electronii negativi. Aceasta legtura conduce la o
structura cristalina ordonata, aranjata la nivel atomic si la o configuraie electronica unica.
d) Legatura Van-der-Waals se realizeaza prin polarizarea interna a sarcinilor (formarea dipolilor)
atomilor sau moleculelor vecine, fiind o legatura de absorbtie slaba, electrostatica, de dipol.
 Consideraii generale
Structura reprezinta modul de organizare interna, de
alctuire din parti componente a unui material sau sistem material.

Tipurile principale de structuri

 Consideraii generale

Compozite cu Compozite cu matrice

matrice metalica si polimerica si
umplutura ceramica umplutura metalica

Compozit
e

Compozite cu matrice
polimerica si
umplutura ceramica
 Schema logic
(corelaia structur-proprieti-utilizare)
 Exemplu
(corelaia structur-proprieti-utilizare)

Carbonul (C)
Structurile cristaline ale carbonului:
(A) Diamant (sistemul cubic)
(B) Grafit (sistemul hexagonal)

Proprietate Diamant Grafit

Duritate Cea mai ridicat Foarte sczut
Culoare Lipsit de culoare Negru
Conductivitate Sczut Ridicat
electric
Densitate (g/cm3) 3,51 2,25

Cldura specific 1,44 1,98

(cal/gmatm/0C)
 Structura cristalin a materialelor

Structura cristalin i legtura metalic reprezint cea o

caracteristic important
Cea mai mic poriunea materialelor
dintr-o reeametalice.
spaial care pstreaz simetria
ntregii reele este celula elementar definit prin parametrii ei, care
sunt vectorii a, b i c (muchiile celulei elementare) i unghiurile (ntre b
i c), (ntre (a i c) i (ntre (a i b). Repetarea periodic
tridimensional a celulei elementare conduce la obinerea reelei spaiale
respective, pe a crei regularitate i simetrie se bazeaz aproape toate
proprietile metalelor.

Reprezentarea schematic
a:
-reelei spaiale (a)
- celulei elementare cu
parametrii caracteristici
(b)

Aranjamentul ordonat al atomilor ntr-un cristal real constituie structura

cristalin a acestuia;
acestuia simetria structurii cristaline corespunde structurii reelei
spaiale, dar trebuie s se in seama c atomii nu ocup poziiile respective n
complet imobilitate, ci ei vibreaz (oscileaz) n jurul acestor poziii, ceea ce
determin ca n cristalele reale s existe totdeauna numeroase imperfeciuni .
 Structura cristalin a materialelor
Elementele principale care caracterizeaz reeaua cristalin
sunt:
Structura cristalin a materialelor
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare

1. Sistemul triclinic se construiete pornind de la reeaua oblic, aeznd

planele astfel nct nodurile din planele succesive s nu se afle pe aceeai
vertical. n acest fel putem construi o singur reea, numit triclinic simpl
(a). Celula elementar este un paralelipiped oblic cu baza un paralelogram.
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
2. Sistemul monoclinic conine dou tipuri de reele Bravais: reeaua monoclinic simpl
(a) i reeaua monoclinic cu volum centrat (b), ambelele construite pe baza reelei plane
oblice. La prima, nodurile din planele succesive se afl pe aceeai vertical, n timp ce la
cea de-a doua, nodurile din planul urmtor se afl deasupra centrelor paralelogramelor
din planul precendent. Celula elementar a reelei monoclinice este un paralelipiped drept
cu baza paralelogram. Reeaua monoclinic cu volum centrat apare ca o reea complex
coninnd dou noduri n celula elementar (de notat c nodurile din coluri contribuie cu
1/8 din celula respectiv, acestea aparinnd la opt celule vecine).
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
3. Sistemul ortorombic (ortogonal sau rombic) avnd ca celul un paralelipiped drept cu baza
dreptunghiular conine patru tipuri de reele Bravias: ortorombic simpl (a), care se construiete pornind de la
reeua plan dreptunghiular, aeznd nodurile pe aceeai vertical; ortorombic cu volum centrat (b) se
construiete din reeaua plan dreptunghiular, nodurile din planele succesive aezndu-se deasupra centrelor
dreptunghiurilor din planul precendent; ortorombic cu baze centrate (c) se construiete pornind de la reeua
plan rombic, astfel ca nodurile din planele succesive s fie unele deasupra altora; aceast reea apare ca reea
complex cu dou noduri pe celula elementar (nodurile de pe fee contribuie la celul cu 1/2), dar se poate
construi i o celul primitiv; ortorombic cu fee centrate (d) se construiete pornind de la reeaua rombic,
plasnd nodurile n plane succesive; aceast reea apare de asemenea, complex, cu patru noduri pe celula
elementar, celula primitiv romboedric putnd fi aleas n mai multe feluri.
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
4. Sistemul hexagonal se construiete pornind de la reeua plan
hexagonal prin aezarea nodurilor din planele succesive unele deasupra
altora. Sistemul conine o singur reea Bravais (hexagonal simpl)
caracterizat prin parametrii de reea prezentai n figura 4.

(a=b)
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
5. Sistemul romboedric sau trigonal se construiete pornind tot de la
reeaua plan rombic, plasnd nodurile din planele succesive deasupra
romburilor din planele precedente, astfel ca relaiile dintre parametrii
sistemului s fie cele din figura 5. Sistemul conine o singur reea Bravais,
trigonal simpl; generarea acestui sistem poate fi imaginat prin
deformarea unui cub dup diagonala principal.
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
6. Sistemul tetragonal sau ptratic, avnd ca celul o prism dreapt cu baza
ptrat se genereaz pornind de la reeaua plan ptratic n dou variante:
tetragonal simpl (a) n care nodurile din planele succesive se aeaz unele
deasupra altora; tetragonal cu volum centrat (b) n care nodurile din planele
succesive se aeaz deasupra centrelor ptratelor din planele precendente. Aceast
reea apare drept complex, cu dou noduri pe celula elementar, ns o celul
primitiv se poate alege sub forma unui romboedru.
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
7. Sistemul cubic se genereaz pornind de la reeaua plan ptrtic.
Conine trei tipuri de reele Bravais: cubic simpl (a), cubic cu volum
centrat (b), cubic cu fee centrate (c). Ultimele dou reele se construiesc
la fel ca n cazul sistemului ortorombic. Acestea apar drept complexe, cu 2
i respectiv 4 noduri pe celula elementar, iar celulele primitive sunt
romboedre.
 Structura cristalin a materialelor
Sisteme de cristalizare
Aceste 14 reele sunt singurele reele Bravais tridimensionale. Modificarea
uneia din ele, prin adugarea de noduri pe fee, pe muchii sau n centrul
celulei, conduce la o alt reea Bravais din cele 14 descrise.
Structura cristalin a materialelor
Celule elementare frecvente la metale

cub cu fee centrate

cub cu volum centrat

hexagonal compact
 Imperfectiuni chimice i de cristalinitate
in materialele metalice reale
Modurile in care se obtin metalele din
minereurile in care sunt continute, prin
procedee piro-, hidro- sau
electrometalurgice, fac ca metalele reale
IMPURIT
sa contina proportii variabile de alte ATI
elemente insotitoare, provenite din
minereuri sau din alte materiale utilizate
la elaborare.

Unele dintre impuritati sunt solubile in

metale solide, astfel ca prezenta atomilor lor,
de dimensiuni si cu proprietati diferite de ale
atomilor metalici de baza, tulbura asezarea SEGREGA
ordonata a cationilor si modifica campurile de
forte energetice din reteaua cristalina, TIE
efectele fiind mai mari atunci cand atomii de
impuritati solubile se distribuie neomogen, in
concentratii neuniforme, in cristal.
 Imperfectiuni de cristalinitate in metalele
reale
Din punctul de vedere al modului de localizare in cristal,
imperfectiunile de cristalinitate se clasifica in:
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
1. Defecte punctuale de reea
Alturi de componeni de reea substituii cu atomi strini se mai deosebesc formele de baz,
vacante i atomi interstiiali. Orice cristal conine n reea un numr de goluri - vacane - care
crete cu creterea temperaturii reelei. Fraciunea de vacane raportata la un cristal fara
defecte, la temperatura camerei este de cca 10-12. Energia de formare a vacanelor n
metale este proporional ntructva cu entalpia de vaporizare. Prin existena unui defect
punctual n cristalele cu legtura ionic ia natere o polarizare pozitiv sau negativ local n
reea. n multe reele cristaline ntre nodurile reelei se depoziteaz n special atomi strini
mici, ca de exemplu H, C, N, numii atomi interstiiali. Ansamblul vacana-atom interstiial
corespunztor se numete pereche Frenkel.
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
2. Defectele monodimensionale de reea
Imperfectiunile monodimensionale (liniare ) reprezinta siruri (linii) de atomi, drepte sau curbe,
de lungime limitata, care sunt dislocate din pozitia specifica cristalului ideal, fapt pentru
care se numesc pe scurt dislocatii. Pentru explicarea formarii si amplasarii dislocatiilor in
cristalele reale recurgem la un model mecanic, bazat pe posibilitatea pe care o au planele
cristalografice de a aluneca unul peste altul de-a lungul unui plan de alunecare imaginar,
paralel cu planele centrelor cationilor din doua plane cristalografice vecine (planul tangent
comun celor doua plane atomice.)
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
 Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
3.a. Sublimite si limite intrafazice

Sublimitele, limitele de graunte si limitele de macle prezentate anterior sunt

defecte plane intrafazice, in sensul ca delimiteaza si separa intre ele
microvolume ale aceluiasi metal real solid, cu acelasi tip de retea cristalina
de o parte si de alta a defectului plan.

Modurile in care se
elaboreaza si se
prelucreaza materialele
metalice face ca gradul de
perfectiune al retelei
cristaline sa cuprinda
microvolume relativ mici,
care se asociaza in
agregate poli-
microvolumice, constituind
cristale submicroscopice
(subgraunti) sau
microscopice (graunti sau
Modurile in care se pot produce dezorientarea blocurilor
cristaline ideale si formarea defectului de sublimita. a) microcristale).
sublimita de inclinare; b) sublimita de rotire
 Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
3.b. Defecte de impachetare. Macle si limite de macle

Abaterile de la succesiunile normale ale straturilor constituie un tip de imperfectiuni

plane, denumite defecte de impachetare.
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale

3.c. Defecte plane (limite) interfazice

Trecerea de la reteaua cristalina a metalului (fazei) de baza la cea a celei de a doua

faze se face printr-o limita interfazica.

Dupa modul in care se trece de

la o faza la alta, limitele
interfazice se clasifica in
coerente, semicoerente si
necoerente, reprezentand tot
atatea tipuri de legaturi
interfazice.
In cazul limitelor (legaturilor)
coerente, retelele cristaline ale
celor doua faze au anumite plane
cristalografice cu aranjament
atomic similar, dar cu distante
internodale diferite (a1a2).

Legatura interfazica coerenta (a) si semi-

coerenta (b) intre doua faze (portiuni de cristal
cu retele cristaline diferite)
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale

4. Imperfectiuni tridimensionale (volumice, spatiale)

In metalele reale apar si imperfectiuni care se extind in volume mai mici

sau mai mari.

Unele dintre acestea reprezinta discontinuitati sub forma de goluri:

- acumulari submicroscopice de vacante (vacante condensate),

- sufluri,
- porozitati,
- goluri de contractie la trecerea de la starea lichida la cea solida (micro
sau macroretasuri),
- fisuri,
- crapaturi;
- altele reprezinta particule de faze straine : incluziuni metalice,
nemetalice (oxizi, sulfuri, silicati, aluminati), alte combinatii (carburi,
nitruri, carbonitruri).
 Structura cristalin a materialelor

La dimensiuni i mai mari, ntre 10-3-102 m (detectabile prin microscopie

optic i electronic), exist un alt tip important de organizare stuctural. Cand
atomii unei probe topite sunt ncorporai n cristale n timpul solidificrii, multe
cristale mici se formeaz iniial i apoi cresc pana cnd se ating unul pe altul i
tot lichidul este consumat, moment n care proba este complet solida. Astfel,
majoritatea corpurilor solide cristaline (materialele metalice i ceramice) sunt
compuse din multe cristale mici sau cristalite, numii gruni, care sunt strns
mpachetai i legai puternic ntre ei. Aceasta este microstructura materialului
care poate fi observat la mriri la care rezoluia este ntre 1 i 100 m. n
materialele elementare pure, toate cristalele au aceeai structur i difer unul
de altul doar prin orientare. n general, aceste cristalite sau gruni sunt prea
mici s fie vzui liber, observndu-se doar cu microscopul optic.

Majoritatea corpurilor solide sunt opace, deci nu se pot vizualiza folosind un

microscop optic cu lumin transmis (biologic), ci un microscop metalografic cu
lumin reflectat la care lumina incident este reflectat de suprafaa lustruit
a suprafeei metalice sau ceramice. Structura de grauni se evideniaz prin
atacul suprafeei cu un mediu uor coroziv care atac preferenial limitele de
graunte i atunci cnd aceast suprafa este privit prin microscop, se pot
observa dimensiunea i mrimea grunilor, adic microstructura.
 Structura cristalin a materialelor
Mrimea de grunte este una dintre cele mai importante caracteristici
care poate fi evaluat prin aceast tehnic deoarece probele cu grauni
fini sunt n general mai puternic conturate decat probele cu grauni mai
grosolani din acelai material.

O alt caracteristic important care poate fi identificat este coexistena

a doua sau mai multe faze n unele materiale solide. Grunii unei faze
date vor avea aceeai compoziie chimic i structur cristalin, dar
graunii celei de a doua faze, vor diferi din aceste dou puncte de vedere.
Acest lucru nu se ntmpl niciodat n probele de elemente pure, dar
apare n amestecurile de diverse elemente sau compui n care atomii sau
moleculele pot fi dizolvate unele n altele n stare solid, la fel ca i n
soluie lichid sau gazoas. De exemplu, unii atomi de crom pot substitui
atomii de fier n reeaua cristalin cu fee centrate a fierului, dnd natere
oelurilor inoxidabile, ce reprezint o soluie solid-aliaj.

Ca i soluiile lichide, soluiile solide prezint limite de solubilitate; cnd

aceasta limit este depit, cea de a doua faz precipit. De exemplu,
dac sunt introdui ntr-un oel inoxidabil mai muli atomi de crom dect
poate s primeasc reeua de fier cu fee centrate, atunci va precipita cea
de a doua faz bogat n crom.
 Difuzia n materiale

! In materialele pure, atomii se

deplaseaza la intamplare chiar si cand
nu se aplica forte externe.
 Difuzia n materiale
Mecanismele difuziei

Vacante

Interstitial
 Difuzia n materiale
Mecanismele
difuziei

Internoduri

Schim
b
Inelara
 Teoria aliajelor metalice

Aliajele metalice sunt

substante complexe obtinute
prin amestecarea la scara
atomica a unui metal numit
component de baza si aflat
in proportia cea mai mare in
aliaj cu unul sau mai multe
metale sau nemetale, numite
componente de adaos sau de
Topire, aliere.
solidific
are
 Teoria aliajelor metalice
Totalitatea aliajelor
alcatuite din aceiasi
componenti formeaza
un sistem de aliaje.

Sistem
e de
aliaje

! O parte a unui sistem eterogen din punct de vedere fizico-chimic

se numeste faza.
CARACTERI
STICI
Fazele si constituentii structurali ai
aliajelor metalice

1.
Metalul
pur
Fazele si constituentii structurali ai
aliajelor metalice
Din punct de vedere al
distributiei atomilor, solutiile
solide pot fi:
-solutii solide
de substitutie

-solutii solide
de interstitie

2.
Soluti In solutiile solide
a interstitiale, atomii
solida componentului de adaos
patrund printre atomii
metalului de baza, in
 3.
Compus
i
definiti
 Constituentii metalografici
Un
Examinarea la microscop a material
fazelor dintr-un material monofaz
prezinta aspecte structurale ic este
specifice numite constituenti
format
structurali sau metalografici.
din una
dintre
cele trei
faze:

a)metal pur,
b) Solutie solida Aspectul schematic al
solutie solida
neomogena. structurii microscopice a
omogena,
unui aliaj format din
compus
Aspectul schematic al structurii cristale de metal pur sau
chimic ;
microscopice a materialelor compus chimic separate
minofazice: direct din lichid si
 Legea fazelor
Sistemele de aliaje se pot gasi fie in stare de echilibru,
fie intr-o stare in afara echilibrului. Conditiile de echilibru
ale unui sistem pot fi date de legea fazelor care arata
dependenta gradelor de libertate, adica a factorilor
externi sau interni (temperatura, presiune, concentratie)
de numarul componentilor si de numarul fazelor.
Exemplu: -pentru
un sistem format dintr-
un singur component
(N=1), gradul de
libertate minim (V=0)
poate fi obtinut pentru
P=2.
Deci pot exista
simultan cel mult doua
faze si aceasta numai
la o anumita
temperatura.
Legea fazelor arata deci ca un aliaj poate contine un
numar de faze cel mult egal cu numarul componentilor,
afara de cazul unor conditii de temperatura constanta si
compozitie ale fazelor fixe.
V mulumesc pentru atenie !

Va urma:
CURSUL 4