Accidentul vascular

cerebral
Creierul este un organ care are capacitate mare de
refacere, insa nu se poate regenera in totalitate
(vindecare ad integrum).
Portiunile encefalului neafectate de accidentul
vascular cerebral pot prelua cu succes functia esutului
cerebral lezat. In timp, se pot recupera anumite funcii
anterior alterate i persoana n cauz reuseste sa-si
controleze treptat ariile cerebrale deficitare.
Cu toate c 15-30% dintre pacientii cu accident
vascular cerebral raman cu cel putin o dizabilitate
permanenta, mai mult de jumatate din restul
pacientilor reusesc sa-si recastige majoritatea
functiilor, independent.
1. Generalitati
2. Tipuri
3. Recuperarea sau permanentizarea dizabilitatilor
post AVC
4. Medici specialisti recomandati
5. Dizabilitile post accident vascular cerebral
6. Recuperarea initiala dupa accidentul vascular
cerebral
7. Recuperarea pe termen lung dupa accidentul
vascular cerebral
8. Sfaturi pentru persoanele care ingrijesc un pacient
cu AVC
9. Profilaxia unui nou accident vascular cerebral
10. Viata dupa un accident vascular cerebral
1. Generaliti
Programul de reabilitare post accident
vascular cerebral este constituit din
totalitatea procedeelor care ajuta la
recuperarea fizica si psihica a pacientilor care
au suferit un AVC.
Reabilitarea trebuie instituit ct mai curnd
posibil, pentru a asigura desfasurarea unei
vieti normale.
Metodele de reabilitare dupa un accident vascular
cerebral difer de la o persoana la alta, ns au
aceelasi scop si anume:

- dobandirea unui status functional care sa ofere

independenta si ajutor minim din partea celorlalte
persoane
- acomodarea fizica si psihica a persoanei cu
schimbarile determinate de accidentul vascular
cerebral
- integrarea corespunzatoare n familie i comunitate.
1. Generaliti
Majoritatea dizabilitatilor secundare accidentului
vascular cerebral sunt recuperate n cteva luni, nsa
altele pot s persiste pentru ntreaga via.
Trebuie s se rein c reabilitarea trebuie nceput
ct mai repede, deoarece exist o ans mai mare
de recuperare n acest stadiu precoce.
Dizabilitile se accentueaza i raman permanente
odata cu trecerea timpului, de aceea se recomanda
instituirea unui program de reabilitare cat mai curand
posibil.
2.Tipuri
Tipul si gravitatea problemelor cauzate de un accident vascular cerebral
sunt strans legate de localizarea si extinderea cerebrala a leziunii
cauzatoare.
Cele mai frecvente dizabilitati post accident vascular cerebral, includ:
tulburari motorii si de sensibilitate (miscare si senzatii).
Pot sa apara scaderea fortei musculare, fasciculatii musculare,
mobilizarea dificila sau imposibila a unui membru (pareza), spasme
musculare (tonus muscular anormal crescut), disparitia sensibilitatii
pentru durere, stimuli mecanici sau termici, tulburari vegetative ale
sfincterelor si organelor interne
tulburari de perceptie care consta in dificultatea de a recunoaste
persoane sau obiecte cunoscute, imposibilitatea vizualizarii lucrurilor
pe o parte a corpului
2. Tipuri
probleme de comunicare si gandire, cu aparitia unor
tulburari de vorbire, limbaj, scris sau de memorie. Aceste
probleme apar destul de frecvent dupa un AVC si sunt
obiectivate prin pierderi de memorie, dificultate n scrierea
unor cuvinte sau n citirea i ntelegerea acestora, dificultate n
exprimarea unor ganduri sau sentimente.
probleme emotionale, sunt destul de des ntlnite dupa un
accident vascular cerebral. Pot sa apara anxietatea, depresia,
frustrarea, agresivitatea sau frica. Dintre acestea, depresia se
poate agrava n timp si poate necesita tratament psihiatric
corespunzator.
Majoritatea simptomelor descrise anterior se pot recupera cu
succes odat cu iniierea programului de reabilitare.
3.Recuperarea sau permanentizarea
dizabilitatilor post AVC
Creierul este un organ care are capacitate mare de refacere, nsa
nu se poate regenera n totalitate (vindecare ad integrum).
Portiunile encefalului neafectate de accidentul vascular
cerebral pot prelua cu succes functia tesutului cerebral lezat. In
timp, se pot recupera anumite functii anterior alterate si
persoana n cauz reuseste sa-si controleze treptat ariile
cerebrale deficitare.
Cu toate ca 15-30% dintre pacientii cu accident vascular
cerebral raman cu cel putin o dizabilitate permanenta, mai
mult de jumatate din restul pacientilor reusesc sa-si recastige
majoritatea functiilor, independent.
3.Recuperarea sau permanentizarea
dizabilitatilor post AVC
Recuperarea depinde de localizarea si extinderea
tesutului cerebral afectat de accidentul vascular cerebral
precum si de capacitatea de preluare a functiilor neurologice
deficitare a portiunii de encefal sanatos.
De asemenea, creierul are o capacitate mare de
adaptabilitate si ajuta organismul sa gaseasca noi metode de
a desfasura activitatile obisnuite.
Nu trebuie sa uitam si de recuperarea emotionala a
pacientilor care au suferit un accident vascular cerebral, care
poate fi realizata prin consiliere psihologica sau tratament
medicamentos.
3.Recuperarea sau permanentizarea
dizabilitatilor post AVC

Recuperarea pacientului poate fi destul de dificila,

fiind necesare o rabdare si gandire pozitiva pe tot
parcursul acesteia.
Sprijinul moral si fizic din partea familiei si
prietenilor este de asemenea foarte important in
reabilitarea pacientilor.
Cat dureaza reabilitarea dupa un accident
vascular cerebral?
Primele 36 de luni de la accidentul vascular
cerebral constituie perioada de timp n care sunt
recuperate majoritatea dizabilitatilor, cu toate ca
unele probleme sunt ameliorate pe parcursul anilor si
depind de mai multi factori (ntinderea si localizarea
leziunii cerebrale, vrsta pacientului, patologia
asociata, tratamentul efectuat).
Perioada de recuperare difer de la o persoan la alta si
este de cele mai multe ori un proces care dureaz
ntreaga via.
 4 . Specialitii
In programul de reabilitare dupa un accident vascular cerebral
sunt inclusi mai multi specialisti care lucreaza n echip si
ajuta pacientul pe tot parcursul procesului de recuperare.
Acestia sunt:
- fiziokinetoterapeutul, care evalueaza si trateaza problemele
legate de miscare, echilibru si coordonare
- specialistul in terapie ocupationala, ajuta pacientul sa-si
redobandeasca unele abilitati esentiale pentru supravietuire,
precum mancatul, imbaierea, imbracatul, gatitul, scrisul, cititul
- logopedul, ajuta pacientul sa citeasca, sa scrie, sa invete noi
metode de comunicare verbala sau non verbala. De asemenea
terapeutul specializat in problemele de vorbire, poate ajuta de
asemenea la recuperarea unor deficite neurologice legate de
deglutitie (inghitire)
4 . Specialitii
- specialistul in terapie recreationala, ajuta pacientul
sa desfasoare din nou activitatile cotidiene si sociale
efectuate si naintea accidentului vascular cerebral
- specialistul ortoped, poate recomanda n unele cazuri
folosirea unor proteze speciale care ajuta la corectarea
unor diformitati fizice sau ajuta la ameliorarea durerii
- nutritionistul, stabileste o dieta corespunzatoare
fiecarui pacient n parte n functie de necesitile acestuia
- consilierul vocational, poate ajuta pacientul s-si
gseasca o noua slujba sau ocupatie in functie de
abilitatile acestuia.
5.Dizabilitatile post AVC
Dizabilitatile initiale
Dizabilitatile si capacitatea de recuperare dupa un
accident vascular cerebral depind de mai multi factori:
portiunea de creier afectat (daca este sau nu la
nivelul emisferei dominante)
ariile cerebrale afectate (fiecare arie controleaza o
anumita functie a organismului)
suprafata si adancimea leziunii cerebrale
starea generala de sanatate si bolile asociate.
Dizabilitatile care afecteaza sistemul muscular si
miscarea sunt:
- slabiciune pe o parte a corpului (hemicorp), care poate
cauza tulburari de mers, imposibilitatea de apucare a
obiectelor (prehensiune). De obicei partea emisferei cerebrale
afectate determina simptome pe hemicorpul de partea opusa
(datorita incrucisarii fibrelor la nivelul trunchiului cerebral)
- rigiditate si artralgii (durere articulara). O persoana care a
suferit un accident vascular cerebral si care are slabiciune
musculara accentuata, prezinta de asemenea si durere a
articulatiilor adiacente datorata lipsei miscarii active a
membrului respectiv. De aceea este foarte important ca pe
tot parcursul recuperarii sa se incurajeze miscarile
active, respectiv pasive ale membrului afectat.
Exercitiile de recuperare a fortei musculare sunt importante
pentru a evita atrofia fibrelor musculare si a asigura forta
musculara necesara recuperarii
- spasticitate musculara (spasme si contracturi musculare), apar in asociere cu
celelalte tulburari musculare si neurologice secundare accidentului vascular
cerebral. Medicul neurolog poate recomanda tratament medicamentos, care
amelioreaza simptomatologia (substante medicamentoase care blocheaza
influxul nervos)
- tulburari de sensibilitate si termoreglare, sunt neplacute insa nu sunt
considerate grave, predispun pacientul la accidentari (arsuri, degeraturi,
echimoze)
- durere, furnicaturi
- tulburari de mers si coordonare a miscarilor
- disfagie (tulburari la inghitire)
- probleme digestive si urinare, apar destul de frecvent in contextul unui
accident vascular cerebral. Incontinenta urinara (probleme in retinerea urinii in
vezica urinara), constipatie cronica (tranzit intestinal incetinit), episoade de
diaree (rar), balonare postprandiala (dupa mancare), defecatie dificila.
Pe langa tulburarile somatice (fizice), pot aparea si
unele manifestari de ordin emotional si
informational, precum:
- afazia, care se prezinta sub forma tulburarilor de
vorbire si limbaj si este datorata lezarii portiunii stangi a
creierului, unde este localizat centrul nervos responsabil
de controlul limbajului. Unele persoane cu afazie nu
inteleg sensul cuvintelor scrise sau vorbite si isi exprima
cu greutate propriile ganduri si simtiri
- problemele cognitive si de memorie, apar in
momentul in care sunt lezate anumite arii din encefal
care controleaza costienta, capacitatea de invatare sau
memoria. Pacientul relateaza tulburari de concentrare,
invatare cu amnezie retrograda sau anterograda.
Toate aceste tulburari fac dificila efectuarea unor
activitati obisnuite mai mult sau mai putin complexe. In
unele cazuri, pacientul nu este constient de problemele
pe care le are si ii este foarte greu sa se adapteze la
cerintele sociale obisnuite.
- tulburarile de perceptie, constau in probleme legate
de aprecierea corecta a distantei, pozitiei, orientarii
temporo-spatiale, perceptia gresita a formei lucrurilor
- probleme legate de afectarea hemicorpului, cum
se intampla atunci cand persoana in cauza nu mai poate
realiza anumite comenzi a jumatatii de corp afectate de
accidentul vascular cerebral (campul vizual diminuat
pe hemicorpul de aceeasi parte, imposibilitatea
rotirii capului catre partea afectata).
Uneori pacientii nu-si recunosc anumite parti ale corpului
ca fiind proprii (in special in cazul pacientilor care au si
tulburari senzitive pe aceleasi segmente).
In unele cazuri, mai rare, sunt identificate anumite bizarerii.
De exemplu, recunoasterea unui obiect fara corelarea
acestuia cu functia lui (stie cum arata o furculita insa nu stie
la ce si cum se foloseste sau stie cum arata o masina, dar nu
mai stie cum se conduce sau cum se porneste).
In alte cazuri, exista o perceptie gresita asupra orientarii in
spatiu (lucrurile i se par mai aproape sau mai departe decat
sunt n realitate)
- problemele emotionale, nsoesc deseori
tulburarile neurologice si sunt materializate prin
frustrare, frica, agresivitate, anxietate, depresie.
Aproximativ o treime dintre pacientii mai in varsta de
65 de ani care au suferit un accident vascular cerebral
prezinta sindrom depresiv.
In cazul in care acesta persista se recomanda
tratament medicamentos de specialitate (de catre
medicul psihiatru).
6.Recuperarea initiala dupa AVC
Dupa cum am amintit si anterior, creierul are o capacitate mare de
refacere, ariile nervoase integre putand sa preia cu succes functiile
zonelor encefalului afectate de accidentul vascular cerebral.
Functiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recupereaza dupa
un interval relativ scurt de timp de la accidentul vascular cerebral, de
aceea este foarte important ca reabilitarea si recuperarea fizica sa se
inceapa cat mai curand posibil.
Recuperarea se poate initia dupa 24-48 de ore de la accidentul
vascular cerebral, imediat ce pacientul este stabil hemodinamic.
Reabilitarea initiala necesita supraveghere medicala atenta.
Pacientul este incurajat sa se ridice din pat si sa incerce sa faca
cativa pasi. In unele cazuri acest proces poate sa dureze pana ce
pacientul isi reface forta musculara si invata sa paseasca din nou
(invata sa mearga a doua oara).
Recuperarea initiala
variaza de la un pacient la altul, in functie de mai multi factori,
precum: localizarea si extinderea leziunii, varsta pacientului si
bolile asociate.
De asemenea, recuperarea necesita multa rabdare si sprijin din
partea personalului sanitar (asistente, infirmiere,
fiziokinetoterapeut) precum si a familiei si prientenilor.
Reabilitarea initiala continua si dupa externarea sau transferul
pacientului intr-o alta sectie medicala (de recuperare medicala).
Specialistul fiziokinetoterapeut sau medicul specialist de
recuperare medicala va stabilii mpreuna cu pacientul un program
de reabilitare care inlude o serie de exercitii fizice, tratament
medicamentos (daca este necesar) si consiliere psihologica.
Reabilitarea este un proces ndelungat care poate s devin
frustrant i care poate s declanseze episoade recurente de
depresie.
In acest caz se recomanda consilierea psihologica si
tratamentul medicamentos de specialitate.
Tulburarile de limbaj si comunicare pot incetini
recuperarea pacientului, astfel ca reintegrarea sociala poate
fi de asemenea mai grea.
Este bine ca pacientul sa discute cu familia despre frustarile
pe care le are, pentru a trece mai usor peste acestea.
7. Recuperarea pe termen lung dupa AVC
Pentru majoritatea persoanelor care au suferit un
accident vascular cerebral, reabilitarea este un proces
care se desfasoara pe parcursul intregii vieti si necesita
uneori tratament zilnic (de exemplu aspirina, pentru a
preveni atacurile ischemice viitoare, medicatia
antihipertensiva, care scade riscul aparitiei unui
accident vascular hemoragic).
8.Sfaturi pentru persoanele care ingrijesc
un pacient cu AVC
Ingrijirea unei persoane cu dizabilitati secundare unui accident
vascular cerebral poate fi uneori dificila din mai multe motive.
Recuperarea pacientilor cu dizabilitati necesita multa rabdare,
minime cunostinte medicale precum si un suport material
adecvat.
Majoritatea apartinatorilor sunt ingrijorati de faptul ca nu vor
putea oferi sprijinul corespunzator pacientilor cu dizabilitati. Pe
langa ajutorul fizic, de cele mai multe ori conteaza si sprijinul
emotional, in special in momentele in care apare depresia.
Echipa de reabilitare care se ocupa de pacient pe parcursul
internarii acestuia poate oferii toate informatiile necesare
ingrijirii ambulatorii (pentru acasa) a acestuia.
9.Sfaturi privind ngrijirea pacienilor cu
dizabiliti dup un AVC:
oferirea unui suport fizic si emotional corespunzator
integrarea ntr-un program de recuperare
ncurajarea activitatilor sociale (plimbarile, cititul,
privitul televizorului, etc)
participarea n diferite programe educationale
ncurajarea unor activitati care ii pot oferii
independenta necesara desfasurarii unei vieti normale
supravegherea tratamentului recomandat de medicul
specialist (tratament medicamentos, exercitii fizice).
10.Profilaxia unui nou accident vascular
cerebral
Exista mai multi factori de risc ai accidentului vascular cerebral care nu
sunt influentabili prin profilaxie.
Cu toate acestea exista anumiti factori de risc care pot fi ns evitai si
anume:
hipertensiunea arteriala
boala cardiaca ischemica
dislipidemia (in special hipercolesterolemia)
diabetul zaharat
obezitatea
consumul excesiv de alcool
Fumatul
consumul exagerat de cofeina (cafea, coca cola)
consumul de droguri (mai ales cocaina).
PROFILAXIA
Profilaxia unui nou accident vascular presupune schimbarea stilului
de viata. Pe langa administrarea regulata a unor medicamente, se
recomanda urmatoarele:
exercitiul fizic regulat
limitarea si chiar renuntarea la consumul de alcool, cafea, grasimi
animale, alimente procesate, dulciuri concentrate
consumul zilnic de fructe si legume, bogate in fibre.
Adoptarea unui stil de viata sanatos poate prelungi viata. Niciodata nu
e prea tarziu sa se adopte schimbarea modului de viata, acest lucru
aduce beneficii cu atat mai mari cu cat este instituit mai repede.
Apartinatorii trebuie sa fie atenti la orice modificare care poate sa apara
in evolutia post accident vascular cerebral, deoarece identificarea
precoce a simptomelor recidivante poate sa salveze viata pacientului.
11.Profilaxia medicamentoasa a AVC
recidivant
Pe langa nscrierea ntr-un program de reabilitare
corespuzator, este necesara instituirea unui tratament
medicamentos care poate sa previna aparitia unui nou
accident vascular cerebral.
Sunt recomandate urmatoarele clase de medicamente:
- medicatia cu actiune antiplachetara (inhiba
agregarea trombocitelor, care pot forma trombi). Aspirina
este cel mai des folosita in acest scop, existand multiple
studii medicale de specialitate care au dovedit eficienta
acestuia in profilaxia accidentului vascular cerebral si al
infarctului de miocard
MEDICAMENTE
- medicatia anticoagulanta, care trebuie administrata zilnic si
necesita monitorizare lunara a timpilor de coagulare pentru a
preveni sangerarile secundare supradozarii (anticoagulantele cel
mai des folosite in profilaxia accidentului vascular cerebral sunt
dicumarinicele)
- medicatia hipocolesterolemianta este reprezentata prin 2
grupe de medicamente care sunt folosite in tratamentul
dislipidemiilor, statinele care scad nivelul colesterolului si fibratii
care scad nivelul trigliceridelor
- medicatia antihipertensiva este reprezentata de 4 grupe
medicamentoase si anume: inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei (IEC), blocantii receptorilor de angiotensia II,
agentii beta blocanti si diureticele.
Optiuni de medicamente in reabilitarea dupa un AVC
Exista mai multe tipuri de medicamnete care se pot administra pe tot
parcursul reabilitarii dupa accident vascular cerebral. Dintre acestea
amintim:
- medicatia antalgica si antidepresiva precum inhibitorii selectivi de
serotonina, antidepresivele triciclice, anticonvulsivante (folosite ca
medicatie antalgica)
- medicatia pentru somn este des utilizata dupa un accident vascular
cerebral, atunci cand apar tulburarile de somn (insomniile). Dintre
medicamentele prescrise de medicul specialist amintim:
antidepresivele (trazodone, mirtazapine) care au si un efect sedativ
- medicatia anxiolitica este de asemenea des folosita dupa un accident
vascular cerebral. Cel mai des utilizat este alprazolamul (Xanax), care
reduce anxietatea si nervozitatea. Alte medicamente utilizate in
reducerea anxietatii sunt benzodiazepinele (lorazepamul),
tranchilizantele minore si sedativele, care pot insa creea dependenta
- medicatia care combate agitatia este necesara mai rar si
cuprinde medicamnete din clasa neurolepticelor
(haloperidol, risperidol, olanzapina), antipsihoticelor sau
anticonvulsivantelor
- medicatia care ajuta la restabilirea tonusului general,
precum metilphenidatul, este folosit in primele stadii ale
reabilitarii dupa un accident vascular cerebral
- medicatia care ajuta la mbunatatirea atentiei si creste
capacitatea de invatare, precum dextroamfetamina este
folosita deocamdata in diferite studii medicale (deoarece
poate creea dependenta).
12.Viata dupa un AVC
Reabilitarea dupa un accident vascular cerebral nu presupune doar
recuperarea unor disfunctii motorii, senzitive, senzoriale sau emotionale,
ci si asigurarea unei reintegrari familiale si sociale corespunzatoare
desfasurarii unei vieti cat mai normale.
Anumite tulburari de perceptie, destul de des intalnite in cazul
pacientilor cu accident vascular cerebral pot ingreuna recuperarea
pacientului, dintre acestea amintim:
- ingustarea campului vizual pe o parte a corpului (imposibilitatrea de a
vedea anumite lucruri decat daca intoarce capul in aceea directie)
- reflexe si simturi diminuate la nivelul membrelor afectate (in unele cazuri
pacientul nu isi simpte partile corporale afectate)
- dificulati de concentrare, confuzii, amnezie retrograda sau anterograda
(pacientul nu-si aminteste numerele de telefon, datele calendaristice, etc)
- dislexie (tulburari de citit), tulburari de scriere
- tulburari legate de activitatile cotidiene (imbracare, gatit, igiena).
Viata dupa un AVC
Persoanele cu astfel de tulburari trebuie sa evite anumite
activitati care pot pune in pericol viata acestuia sau a altor
persoane (sofatul, manevrarea unor utilaje).
Exista anumite recomandari utile in cazul persoanelor cu
tulburari de perceptie, precum oferirea unui confort domestic
care sa protejeze pacientul de eventualele accidentari
(iluminarea corespunzatoare a incaperilor, evitarea suprafetelor
care predispun la accidentari fizice, mobilier corespunzator, etc).
Persoanele care au suferit un accident vascular cerebral tind sa
desfasoare anumite activitati mai lent sau dezorganizat, mai ales
cand acestea le par nefamiliare. In aceste cazuri apar anxietatea si
ezitarea care fac si mai grea reintegrarea sociala. Sprijinul
familiei si prietenilor este extrem de important in aceste cazuri.
Evolutia si prognosticul AVC
Un AVC poate evolua n 3 moduri:
1)progresiv, cu agravarea simptomelor si cu sfrsit
letal
2)regresiv, cu ameliorarea simptomelor neurologice, a
simptomelor cardiovasculare si revenirea treptata a
constiinei
3)remitent, cu agravari si ameliorari periodice n
legatura cu cauza cu care a provocat coma si cu
complicatiile care se pot ivi .
Durata comelor variaza de la cteva ore pna la 3-6 ore
si chiar mai mult. n general, coma epileptica dureaza
mai putin de o ora, rareori cteva ore.
Coma traumatica poate dura de la 7 la 16 ore. De multe
ori, o coma la nceput mai putin adnca, cu pastrarea
deglutitiei, a reflexelor de aparare la excitanti nocivi
puternici si cu miscari spontane (coma vigil) poate
trece, treptat, ntr-o coma profunda, cu pierderea
reflexului de deglutitie, a reflexului de tuse si a
reflexelor de aparare mpotriva excitantilor nociceptivi,
orict de puternici ar fi (coma carus).
Prognosticul comei depinde de profunzimea ei, de
cauza care a provocat-o si de intervalul care a trecut de
la instalarea starii comatoase pna n momentul cnd
bolnavul poate avea un ajutor medical corect si energic.
n coma diabetica, tratamentul insulinic precoce bine
condus poate salva viata bolnavului.
Daca n 24 de ore nca nu s-a administrat insulina,
prognosticul se agraveaza.
n traumatismul cranio-cerebral, pierderea constiintei
mai mult de 6 ore indica leziuni grave.
 Aparitia unor anumite simptome arata agravarea comei.
Printre aceste simptome sunt:
-spasme tonice spontane si spasme la manevrele de
provocare a reflexelor de aparare, proiectarea puternica a
buzelor si mentinerea lor tonica n aceasta pozitie, cnd se
ncearca introducerea de lichide n gura bolnavului (reflexul
de trompa); - -strngerea puternica a maxilarelor, cnd se
introduce o lingura n gura (reflexul de bulldog);
- pierderea reflexelor de deglutitie si de tuse.
-Aritmia pe fond cardiatic este un simptom grav n coma
infectioasa; pericardita, convulsiile ntuneca prognosticul
n coma uremica. (Convulsiile la nceputul unei come nu
sunt un simptom grav)
Un simptom de alarma este dilatarea pupilelor care au
fost la nceput n mioza, simptom care arata hipotonie
a muschiului constrictor al pupilei. (Dilatarea pupilei n
prima faza a comei prin intoxicatie cu atropina nu
influenteaza prognosticul datorita paraliziei parasimpatice)
Un alt simptom grav este deshidratarea organismului.
Edemul pulmonar, sughitul, respiratia Cheyne-Stokes, cianoza
progresiva, racirea extremitatilor, sudorile reci, anunta sfrsitul
letal. Bolnavul ia aspectul obisnuit al fazei preagonice, prezinta
ochi adnciti n orbite, obrajii si tmplele excavate, nasul
subtiat, o culoare usor caramizie a fetei.
 La examenul fundului de ochi se constata
semnele unei retinopatii hipertensive n plina
evolutie, cu edem papilar, exsudate si hemoragii
retiniene. Des apar obnubilari trecatoare ale vederii,
durnd cteva secunde sau minute.
Uneori merge spre coma si exitus prin hemoragie
cerebrala, alteori tratamentul o reduce, dar
prognosticul ndepartat este serios daca
hipertensiunea arteriala persista.
Hemoragia cerebrala este o complicatie iminenta
care ntuneca prognosticul.
Tratament
1. Profilactic

Tratamentul insuficientei circulatoare acute a

creierului. Tratamentul profilactic comporta masurile
obisnuite igieno-dietetice si medicamentoase ale bolii
hipertensive, sau ale afectiunii vasculare initiale.
Principiile si obiectivele tratamentului BFT
Definitie: fizioterapia este o ramura a medicinei care foloseste n scop
terapeutic agentii fizici si naturali sau artificiali.
Hidroterapia aplicarea, n scop profilactic si curativ a unui nr. de proceduri
care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregare
(solida, lichida, gazoasa) .
BFT- cuprinde toate fazele de dezvoltare ale acesteia: faza lenta
(predispozitionala) sau preclinica, faza aparenta cu modificari functionale,
faza postboala, care se refera la terapiea sechelelor sau la dezvoltarea unor
functii noi de compensare.
BFT este o terapie patogenica si uneori simptomatica. Boala, dupa cum se stie,
are un caracter general, deci si tratamentul va fi general si nu local.
BFT se adreseaza bolii si n faza de predispozitie, n sensul ca poate influenta
terenul. Este, deci, pe lnga terapie cu caracter curativ si o terapie cu caracter
profilactic.
II Tratament prin hidro-termoterapie
Bai galvanice patrucelulare: 15 mA, 15-20 minute, polul pozitiv la
membrele superioare si polul negativ la membrele inferioare. zilnic o
sedinta, total 20 sedinte pe serie.
Galvanizari decontracturante, se fac aplicand electrodul negativ
latero-cervical si electrodul pozitiv palmar sau plantar, de partea
opusa a hemiplegiei, 10-15 mA, 10-15 minute, zilnic o sedinta, 10-12
sedinte pe serie
npachetari cu parafina 42 grade pe articulatiile dureroase, 20-30
minute, zilnic o sedinta, 10-15 sedinte pe serie.
Penaje uscate n caz de hipertensiune persistenta.
Baile generale cu plante caldute (37 0C), de durata 10-15 minute au
un efect trofic si previn contractarile.
Baile kinetoterapeutice la 37 0C, timp de 20 minute, mpachetarile
cu namol la 40-41 grade, 15-20 minute au actiune decontractuanta.
Tratament prin electroterapie
Ionizari transversale cu sulfura de Mg 2-10% sau
clorura de Mg, 4% polul pozitiv bifurcat, iar polul
negativ pe occiput, intensitatea 2-3 mA, durata 10-20
minute, zilnic o sedinta, 15 sedinte pe serie.
Ionizari cu Ca clorat, 1-10% polul pozitiv activ,
bicuricular, negativ, occipital, 1-2 mA, durata 10-20
minute, zilnic o sedinta, 10 - 12 sedinte pe serie.
Curenti cu impulsuri, frecventa 60, cresterea ICR
impulsuri 8, 2-3 mA, durata 30 minute, zilnic o
sedinta, total 10-12 sedinte pe serie.
 Decontracturari pentru segmente distale, electrodul
negativ pe muschii antagonisti celor contractati, 10-12 mA,
10-15 minute, zilnic o sedinta, 10-12 sedinte pe serie.
Interferentiali. Se ncepe cu bratul, cu ajutorul a 4 placi
(electrozi). Frecventa rapida, 20 minute, intensitate
usoara, apoi 5 minute frecventa lenta, dupa care se
trateaza gamba respectiva.
Unde scurte pe articulatiile dureroase, zilnic 20 minute o
sedinta, doze calde III si IV. Tratamentul trebuie facut cu
perseverenta pentru a combate contractarea n flexie.
Galvanizarile descendente ale coloanei cu electrod
pozitiv la ceafa si negativ la sacru sau anterior: electrod
negativ pe abdomen, electrodul pozitiv pe stomac (n cazul
paraplegiilor).
Tratament prin masaj:
1.Efectele fiziologice ala masajului
Efectele fiziologice ale masajului sunt multiple. Se atribuie masaj
actiunii locale cum sunt:
actiune sedativ asupra nevralgiilor, mialgiilor, artralgiilor
-actiune hiperemianta locala de mbunatatire a circulatiei locale care
se manifesta prin ncalzirea si nrosirea tegumentelor
-nlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea
proceselor de resorbtie. De asemenea masajul are o serie de actiuni
generale asupra organismului ca:
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator.
- cresterea metabolismului bazal.
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu
mbunatatirea somnului, ndepartarea oboselii etc.
Toate aceste actiuni se explica prin actiunea
exercitata de masaj asupra pielii, un organ bogat
vascularizat si mai ales inervat.
n piele exista numeroase terminatii nervoase
(exteroceptori), punct de plecare a unei serii de
reflexe.
La acestea trebuiesc adaugate si efectele excitante
exercitate de masaj asupra terminatiunilor nervoase
din muschi, ligamente si tendoane (proprioceptori).
Cel mai important mecanism de actionat este
mecanismul reflex. Acesta pleaca de la exteroceptorii
din tegument si proprioceptorii musculari, la nivelul
carora iau nastere stimuli de diferite intensitati, ce
pornesc spre centru.
Aceste reflexe explica multe din efectele locale si
generale ale masajului. Trebuie adaugat ca organismele
interne n suferinta trimit senzatii dureroase la nivelul
peretelui toracic sau abdominal, fiecarui organ
corespunzandu-i o anumita zona cutanata.
Topografia acestor zone asa-zise metamerice a fost stabilita
de Head. Cunoasterea acestor zone este necesara pentru
influentarea indirecta a organelor interioare n suferinta n
acelsi timp, se produc efecte neurovegetative pe caile
rahidiene, precum si efecte asupra circulatiei generale prin
activitatea celei periferice, care detine o cantitate
considerabila din volumul total circulant (aproape un sfert).
Un alt mecanism de actionat al masajului l constituie
formarea n cadrul metabolismului pielii a unor produsi
specifici ce trec n circulatia generala.
Indicatii terapeutice ale masajului pot fi prescrise numai de
medici.
A. TEHNICA MASAJULUI LA MEMBRELE
INFERIOARE
Definitie: Prin notiunea de masaj se ntelege o serie
de manipulatii manuale aplicate sistematic pe
suprafata organismului n scop terapeutic sau
profilactic
Masajul regiunii fesiere
Masajul regiunii va consta din netezire si presiuni efectuate cu
pulpa degetelor unite, urmat de un masaj vibrator insistent, mai
ales n plica fesiera, la nivelul marii scobituri sciatice.
Masajul articulatiei coxofemurale este foarte dificil datorita
musculaturii masive care nconjoara articulatia.
Accesul la capsula articulara este posibil numai prin 2 puncte:
1. La nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea sa, patrunde
prin apasare si executa miscari vibratorii;
2.n trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde
punnd bolnavul sa flecteze genunchiul si sa faca abductie a
coapsei. Aici se poate executa masajul vibrator sau chiar baterea.
Dupa executarea masajului n aceste 2 puncte se executa miscari
pasive si active n articulatie: flexie si extensie a coapsei pe bazin, o
abductie si adductie a coapsei, circumductie si rotatie.
Masajul coapsei
Masajul coapsei se ncepe cu presiunea si netezirea bimanuala, mai
nti pe faa anterioar i apoi pe fata extern, bolnavul stnd n
decubit dorsal, apoi pe feele postero- interne, bolnavul fiind n
decubit ventral.
Se executa aceste miscari, de netezire cu policele, pe fata
anterioara, iar cu celelalte patru degete pe fata posterioara a
coapsei, ncepnd din dreptul genunchiului, n sus pe baza coapsei.
Urmeaza framntatul musculaturii coapsei, care se face energic sub
toate formele (presiune, cu o mna sau cu ambele mini, petrisaj,
torsiunea musculaturii). La coapsa se aplica mngaluirea si se fac
bateri energice, mai ales la cei obezi, n regiunea laterala a coapsei,
pe tensorul faciei lata, de sus n jos.
Masajul articulatiei genunchiului
Masajul genunchiului se poate efectua cu ambele
mini, cu degetele n regiunea poplitee, n timp ce
pulpa degetelor mari maseaza regiunea pararotuliana.
Se ncepe netezirea cu unul singur, mai nti fundul de
sac superior, apoi pe lnga rotula spre marginea
interna, frictionm spatiul articular, portiunea ei
externa din nou pna la spatiul popliteu.
Masajul se ncheie cu netezire, urmat de miscari active
si pasive, flexie si extensie, apoi pronatie si supinatie.
Masajul gambei
Masajul gambei se va executa anterior cu extensorul comun al
degetelor si extensorul comun al halucelui, la care se face mai
nti netezirea cu o mna (degetul mare) marginea anterioara a
tibiei si pe celelalte margini externe ale gambei.
Netezirea se face de jos n sus, sub forma de pieptene, cu partea
dorsala a falangelor, dupa care urmeaza framntarea cu toate
formele ei.
Grupul peronierilor se maseaza cu o mna, ca si grupul anterior,
numai ca pozitia este cea mai laterala, cu policele care aluneca
pe musculatura interioara, paralel cu creasta tibiei, iar celelalte
degete fiind pe musculatura posterioara. Dupa netezire
executam petrisajul si apoi mngaierea.
Masajul articulatiei gleznei
Masajul articulatiei gleznei se ncepe cu netezirea, care
se poate executa cu ambele mini, urmata de presiunea
pe regiunea perimaleolara, apoi frictiunea articulatiei
tibiotarsiene.
Frictiunea se ncepe la tendonul lui Achile, sub
maleola externa, apoi pe fata dorsala si din nou ctre
tendonul lui Achile, sub maleola interna.
Dupa masaj executam miscari active si pasive de flexie
dorsala si apoi plantara a piciorului pe gamba, dupa
care facem pronatie, supinatie si circumducie.
Masajul piciorului propriu zis
Pentru masajul piciorului cea mai indicata pozitie este aceea de
decubit dorsal cu genunchii flectati.
ncepem cu netezirea degetelor de jos n sus, urmata de presiuni si
framntari. Se insista la haluce, la articulatia metatarsofalangiana.
Trecem la masajul fetei dorsale a piciorului, prin neteziri, urmat de o
usoara framntare a fiecarei teci tendinoase n parte, prin miscari lente
laterale ale tendoanelor.
Masajul regiunii dorsale a piciorului este deosebit de eficace n
combaterea durerilor acestor regiuni.
Masajul plantei se efectueaza prin netezire, frictiune, n caz de
aderente si mai ales baterea, cu partea cubitala a minii, cu pumnul sau
cu partea dorsala a degetelor.
Kinetoterapia la planta se face prin flexie dorsala a piciorului, flexia
plantara, supinatia si rotatia plantara i circumducie.
TEHNICA MASAJULUI LA
MEMBRELE SUPERIOARE
Masajul umarului
Masajul umarului se executa la bolnavul asezat.
Toate formele de masaj sunt aplicabile la regiunea
deltoidiana: netezire, apasare, petrisaj, framntare,
vibratii, frictiune.
Se ncepe totdeauna cu netezirea ntregii regiuni, apoi a
fiecarui muschi n parte, cu palma minii, muschiul
supraspinos, subspinos, urmat de framntarea acestor
muschi , cu doua degete (stoarcere) sub forma de geluire,
cu radacina minii sau cu partea cubitala a degetelor.
Se trece apoi la framntarea si netezirea muschiului
pectoral cu 2 degete (stoarcere) sau prin geluire, urmata
de batere, ca si la muschiul omoplatului.
Regiunea deltoidiana
este mai nti netezita, apoi se trece la framntare. Cel
mai frecvent se aplica petrisajul, care intereseaza nu
numai partea carnoasa a muschiului, ci si tesutul
celular subdeltoidian, n care se gasesc bursele seroase,
care sunt adesea sediile proceselor inflamatoare
cronice sau acute denumite prin termenul de
poliartrita scapulohumerala.
Petrisajul se face mai mult sub forma de stoarcere
transversala.
Se poate face si prin geluire.
De asemenea masajul regiunii deltoidiene profunde, poate sa
mbrace forma unei miscari de roata de moara.
Cu palma se executa miscari circulare sau n spirala,
sprijinindu-se cu putere pe proeminenta umarului. Palma
maseurului si tegumentul umarului bolnavului sunt ntinse,
unite si solidare si de aceea, fata profunda a dermului masat
este aceea care activeaza n planurile profunde.
Baterea se face cu dosul minii sau cu partea cubitala a
degetelor.
O alta forma de masaj aplicata la umar este frictiunea
scapulohumerala, acromioclaviculara si n articulatia pe care o
face omoplatul cu grilajul costal, pe care aluneca.
 Frictiunea se aplica la prima si cea mai importanta articulatie,
cea scapulohumerala, care este o enartroza ce uneste capul
humeral cu cavitatea glenoida a scapulei prin intermediul unei
capsule n forma de manson care se inserteaza n cadrul
cavitatii glenoide si pe gtul omoplatului, iar n jos, pe gtul
chirurgical al humerusului, la aproximativ 2 cm sub capul
humeral.
Frictiunea se ncepe anterior, bolnavul stnd cu bratul, de
partea articulatiei masate, la spate.
Se executa frictiuni orizontale, verticale si circulare ale scapulei.
Se continua apoi cu partea posterioara, n care scop bolnavul
tine mna pe umarul din partea opusa.
Urmeaza partea inferioara a capsulei, prin spatiul auxiliar.
Bolnavul si aseaza mna pe mna maseorului, care
patrunde cu ambele police n axila, cu celelalte degete
prinznd circular umrul.
Frictiunea se continua n antul bicipital, printre cele doua
portiuni ale deltoidului.
Bolnavul lasa sa atrne liber bratul, iar maseurul patrunde
printre cele 2 portiuni ale deltoidului n santul bicipital,
unde insista cu frictiuni si eventual vibratii.
Dupa executarea manevrelor de masaj la umar se trece la
miscari active si pasive n articulatia umarului masat,
miscari care se executa n toate sensurile: flexiune
extensiune, abductie adductie si rotatie interna externa,
daca este nevoie cu ajutorul maseurului
Masajul bratului
Se ncepe cu netezirea, executata cu o mna, mpingnd
toata masa musculara a tricepsului, degetul mare
alunecnd prin santul bicipital extern, n timp ce mna
cealalta a maseurului fixeaza, n usoara flexiune,
antebratul pe brat.
Urmeaza netezirea, n acelasi fel, a regiunii anterioare,
bicipitale.
Netezirea poate sa fie combinata cu vibratia.
Se continua apoi cu framntatul, care se executa n
aceeasi ordine.
Se fac miscari de netezire, executndu-se miscari de
compresiuni si decompresiuni succesive, de jos n sus.
O tehnica care poate sa fie aplicata la brat este masajul ascendent
bimanual, care se executa cu ambele mini aplicate una pe
regiunea brahiala anterioara (mna dreapta), nconjurnd bratul
cu policele insinuat n santurile interstitiale dintre fasciculele
musculare.
Ambele mini exercita simultan presiuni si frictiuni ascendente,
de la cot la umar.
O alta practica de masaj a bratului este magierea, care consta n
mbratisarea maselor musculare ntre cele 2 palme deschise, cu
degetele ntinse.
Se executa miscari de rulare, fiecare mna descriind o miscare n
sens invers fata de cealalta.
Maselor musculare le sunt imprimate miscari de rotatie n jurul
bratului, care determina o activitate vie a circulatiei.
Se poate aplica si baterea, fie cu partea cubitala a degetelor, fie cu
palma, fie cu dosul plmii.
Masajul cotului
Masajul cotului se face mai ales n regiunea paraolecraniana. Se ncepe
cu masajul de introducere, care consta n netezirea regiunii cubitale si a
tricepsului.
Se face apoi framntarea regiunii descrise, compresiuni cu ambele
police n spatiul paraolecranian.
Urmeza frictiunea capsulei, la nceput posterior, insinund unul sau
doua degete spre interiorul capsulei, concomitent cu vibratia. Apoi cu
ambele police continuam frictiunea spre epicondil si epitrohlee.
Pentru frictiunea capsulei anterior, bolnavul face fricti-unea
antebratului pe brat si supinatia antebratului (care patrunde n ambele
police n plica cotului, printre tendoane si va frictiona capsula).
Dupa aceste manevre de masaj se fac miscari pasive si active ale
circulatiei cotului, flexie si extensie, precum si pronatie si supinatie a
minii, cu antebratul n flexiune.
Masajul antebratului
Masajul antebratului ncepe cu neteziea partii anterioare, care se poate face cu o
singura mna, cu policele, celelalte degete alunecnd pe partea posterioara sau cu
ambele mini, efleuraj bimanual.
Se procedeaza cu multa blndete, de jos n sus, de la pumn si plica cotului. Se
continua cu netezirea fetei posterioare a extensorilor, cu o singura mna.
Netezirea se poate face si concomitent pe ambele fete ale antebratului, cu ambele
mini.
Dupa netezire se trece la framntat: la nceput cu grupul flexorilor, prin presiuni
exercitate cu o mna sau cu ambele mini dispuse n inel, prin miscari
ascendente.
Se fac fac si miscari de stoarcere, de sus n jos, pe partea radiala, alunecnd spre
epicondil. Framntarea regiunii posterioare a ambelor antebrate se face prin
presiuni ascendente, cu o mna.
Pe antebrat, atunci cnd volumul muscular este mare, se poate aplica petrisajul
cu doua mini.
n plus la antebrat se pot aplica bateri usoare, cu partea cubitala a degetelor si
vibratii.
Masajul pumnului
Masajul regiunii anterioare a pumnului se face n
general cu ajutorul policelui, care urmeaza relieful
tendoanelor, de jos n sus.

Masajul regiunii posterioare se ncepe cu netezirea cu

degetul mare, urmat de frictiunea articulatiei
radiocarpiene.
Masajul degetol si pumnilor
Masajul degetelor se face ncepnd cu netezirea cu doua
degete, ntre police si indexul maseurului; apoi
continund cu presiuni, framntare, eventual sub forma
de mangaluire, frictiuni pe articulatiile
metacarpofalangiene si interfalangiene.
Totdeauna masajul se executa de la vrful degetelor catre
radacina lor.
Masajul regiunii dorsale a minii se ncepe cu netezirea,
ncepnd de la articulatia metacarpofalangiana si
continund n sus, precum si chiar antebratul.
Continuam cu framntarea musculaturii tenare si
hipotenare, prin stoarcere ntre police si indexul
maseurului.
Se trece la masarea spatiilor interosoase, care se poate
face cu un singur deget sau bimanual prin presiuni n
ambele directii.
Masajul palmei se adreseaza celor 3 regiuni ale ei:
eminenta tenara, hipotenara si bureletul digitopalmar.
Masajul eminentei tenare, formata din muschi care se
insera pe prima falanga a policelui, se face de ctre
maseur prin presiuni cu degetul mare.
Eminenta hipotenara, formata din 4 muschi
(palmarul, cutanat, adductorul degetului mic, scurtul
flexor si opozantul) se maseaza ca si eminenta tenara.
Se poate aplica si petrisajul prin ciupire.
Regiunea mijlocie a minii, datorita aponevrozei
puternice a palmei, fece dificil masajul.
Se aplica aici neteziri mai energice si framntare prin
apasari puternice si mobilizari ale tendoanelor.
4. Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)
Sincineziile de imitatie n care membrul hemiplegic executa
involuntar o miscare voluntar de membrul sanatos. Acest tip de
sincinezii sunt mai rare. Un exemplu este constituit de Raimiste:
cernd bolnavului sa mai execute o miscare de adductie contra
rezistenta a coapsei bolnave explicata probabil prin interventia ariei
motorii ipsilaterale (fibre piramidale nencrucisate).
1. Semnul flexiei combinate a coapsei si a trunchiului
(Babinski). n momentul n care pacientul ncearca sa treaca din
decubit dorsal n pozitie asezata, coapsa se flecteaza pe bazin,
membrul inferior bolnav ridicndu-se deasupra planului patului. La
membrul sanatos acest fenomen nu se produce din cauza interventiei
extensorilor coapsei care fixeaza membrul inferior pe pat. De partea
hemiplegica, posibilitatea actiunii concomitente a unor muschi care
apartin sinergiei de flexie si altora care apartin sinergiei de extensie
este pierduta.
3. Bolnavul fiind n picioare, la aplecarea trunchiului nainte se
flectaza genunchiul sincinetic (semnul Neri).
4. Cnd bolnavul ridica la verticala membrul superior de partea
hemiplegica, degetele care erau n flexie trec n extensie si abductie
(Souques).
5. n momentul cnd bolnavul strnge un obiect cu mna
paretica se produce o adductie, flexie si opozitie a policelui
(Wartenberg).
6. Flexia activa contra rezisteta a antebratului paretic provoaca o
pronatie si flexie a minii (semnul pronatiei a lui Strumpell).
7. Pacientul asezat pe o masa cu picioarele atrnnd agata
degetele de la o mna cu degetele de la cealalta si exercita o
tractiune puternica prin abductia bratului. Raspunsul sincinetic
consta ntr-o extensie a gambei de partea paretica (Babinski).
8. Reflexul extensor cvadrupedal (Brain). n momentul cnd
pacientul se apleaca nainte ca si cum ar vrea sa ia pozitia patru-
peda, se produce o extensie a membrului superior paretic.
2. KINETOTERAPIE
n paraplegie exercitiile mai importante sunt pentru
recupera-reafunctiunilor grupurilor musculare ale
membrelor inferioare, sco-pul final fiind mersul.
1. Exercitii efectuate n ortostatism, n care se suporta total
greu-tatea corpului.
2. Se ridica pe vrful ambelor picioare, apoi pe vrful unuia
sau altuia din picioare, alternant si n final pe un singur
picior.
3. Exercitii pe calcie.
4. Exercitii de derulare a pasului.
5. exercitii de echilibru n ortostatism.
IV. Terapia ocupationala
Este o forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice
pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura
activitati necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a
diminua deficiente fizice.
Acest obiectiv se realizeaza prin 3 modalitati de actionare:
1. Prin adaptarea activitatii individului n asa fel nct sa faca ceea ce i
trebuie sa faca cu ceea ce poate cu mijloacele sale. Ex: individul este
nvatat sa mearga cu crje, nvata s-si pregateasca masa cu o singura
mna, cnd cealalta este paralizata
2. Prin adaptarea mediului nconjurator la deficitul functional al
pacientului. Ex: nlocuieste robinetul de la apa cu o maneta, intra n
bloc cu caruciorul pe un plan nclinat.
3. Adaptarea modului de realizare a unei sarcini cu scop lucrativ. Ex:
face o activitate care tonifica grupuri de muschi.
Actiunile terapiei ocupationale sunt ntotdeauna subordonate unui
obiectiv functional lucrativ la care trebuie sa ajunga pacientul.
Pe de alta parte, sindromul depresiv si tendinta de abandon ntlnita la
unii bolnavi cu leziuni cerebrale difuze nu constituie o piedica n calea
recuperarii, cu conditia trezirii interesului bolnavului pentru acest gen
de tratament.
Reeducarea profesionala la care porneste de la inventarul foarte atent al
leziunilor, al funtiilor deficiente, al starii somatice si psihointelectuale,
al conditiilor sociale si ale individului. La toate acestea se va adauga
profesiunea anterioara, precum si aptitudinile psiho-fizice si psiho-
tehnice.
Rencadrarea sociala reprezinta procesul prin care se creaza invalidului
conditiile necesare pentru ca acesta sa profite la maximum de toate
beneficiile civilizatiei si bunurilor materiale si spirituale din care face
parte.
Rencadrarea si readaptarea sociala presupun procese de adaptare
deosebit de complexe pe care bolnavul trebuie sa le abordeze cu un
psihic si cu capacitati fizice bine puse la punct
V.Tratament balneologic (ape minerale,
namoluri).

Bolnavii beneficiaza de cure balneare la Herculane,

Victoria, Covasna.

Statiuni: Felix, Bazias, Eforie Nord, Covasna, Govora,

Dorna, Techirghiol.