Stratigrafia Secventiala a

Quaternarului

Trombitas Gabi
Anul IV Ing.Geologica
 Cuprins
1. Introducere.
2. Modele stratigrafice secventiale.
3. 5 suprafete fundamentale intra-secventa si limita de
secventa.
4. Parasecventele
5. 7 Ordine (empirice) a ciclicitatii nivelului marin.
6. Stratigrafia secventiala in sedimentele Quaternare.
7. Eustatismul-factorul de control dominant in depunerea
sedimentelor
8. Analiza faciesului sedimentar
9. Importanta stratelor cochilifere
10. Secvente Quaternare
De ce sunt ele asa aparte?
 Introducere
Ciclicitatea sedimentarii este o caracteristica intrinseca a bazinelor
sedimentare marine si este controlata schimbarea nivelului apei marine,
care la randul ei este si ea controlata de catre efectul combinat al tectonicii,
aportului sedimentar si si nivelului eustatic (Miall,1997).
Cicluri cu frecvente mai mari de origine glacio-eustatica au o periodicitate
de zeci pana la sute de mii de ani.
Cicluri cu frecvente mai mici au durata cuprinsa intre milioane si sute de
milioane de ani si sunt conditionate de catre schimbariile nivelului marii in
coroborare cu miscarea placiilor tectonice.
Imagini ale reflectiei seismice ale unor margini continentale arata strate
separate intre ele de discontinuitati de tipul unconformity cu o aranjare
interioara a reflectoriilor care corespund cu suprafetele de strat.
Intr-un profil arhitectura ciclicitatii poate fi urmarita la scara intregului
bazin, si din evolutia ei pot fi inregistrate ma multe cicluri ale schimbarii
relative a nivelului marii.
 Mitchum et al. (1977) conventional au stabilit ca ar exista un al
treilea ciclu de sedimentare numit secventa seismica de oridunul 3
in care o secventa este definita ca o unitate stratigrafica compusa
dintr-o succesiune a caror strate sunt genetic legate si delimitate in
top si baza de inconformitati sau conformitati, corelative.
In urma unor studii vechi ale unor sedimente ciclice Quaternare au
fost grupate faciesuriile faunale repetitive impreuna cu faciesuriile
litologice in unitati numite ciclotheme, iar relatiile stratale din
secvente ciclice asemanatoare au fost apoi interpretate folosind
metodologia analizei faciesale pe afloriment.
Un aspect major a stratigrafiei secventiale clasice a fost evolutia
tehnicilor de reconstituire a nivelului mariilor din analiza geometrica
a secventelor de pe profilele seismice, care a dus la stabilirea exacta a
nivelului mariilor din diferite perioade d etimp.
Aceasta este singura metoda clasica (geologica) folosita in calcularea
nivelului marii aferente perioadei Quaternare (Shackleton et al.,
1990).
 Modele Stratigrafice Secventiale
SSM-ul (model stratigrafic secvential) concis este arhitectura stratala si
compozitia faciesala care apare intr-o secventa (Carter et al., 1991).
Modelele stratale si medii depozitionale care definesc arhitectura clasica
a unui SSM apar in urmatoarea figura: (fig.1,2)
 System tract-urile sunt definite ca fiind un racord al
mediilor depozitionale contemporane, iar un sistem
depozitional in schimb este descris ca o constructie
tridimensionala a litofaciesului (Brown and Fisher,
1977; Van Wagoner et al., 1988).
 5 suprafete fundamentale intra-secventa si
limita de secventa.

1) Sequence Boundary (SB):

Aceasta este formata de o expunere subaeriana care ocupa pozitia
dintre doua secvente RST(regressive system tract) in baza si un
TST(transgresive system tract) in topul ei. SB poate fi format de catre
incizia unui canal fluvial, paleosol, sau de catre un facies continental
(lignit), toate care s-au format in perioada de low-stand a marii.
2) Ravinement surface (RS) or Transgressive surface of erosion (TSE):
RS-urile si TSE-urile sunt sinonime folosite pentru suprafetele care sunt
intretaiate de catre transgresiunea shoreface-ului.
RS-ul de regula erodeaza suprafata a oricarui strat format in perioada
de LST. RS-ul poate fi penetrat de catre scobitura formata a oricarui
crustaceu marin (Thalassinoides, Ophiomorpha), si care deseori este
acoperita de catre o valva a unei bivalve sau un conglomerat.
3) Local flooding surface (LFS):
LFS-ul marcheaza evoluarea unui fund al marii insaracit de sedimente,
mai inspre larg de cat prisma formata de catre TST, si este rezultanta a
adancirii apei din cauza transgresiunii tarmului.
4) Downlap surface (DS):
Downlap surface-ul este limita abrupta dar conforma formata de catre
downlap-ul HST-ului peste MCS (mid cycle shell bed) sau TST
(transgressive systems tract). DS-ul este deseori usor de observat de
catre variatia evidenta a litologiei dintre bancurile cochilifere si siltitele
aferente HST-ului.
5) Regressive surface of erosion (RSE):
RSE-ul este o suprafata afectata de catre baza valurilor scazande din
timpul regresiunii si scaderii nivelului apelor (Plint,1988), si unde e cazul
cuprinde limita dintre HST si FRST. Cat despre DLS apare precum un
contrast de litologie peste RSE in mediile de shelf unde separa argilele
HST-ului de catre nisipurile FRST. In cazul unor bazine care sufera de
subsidenta direct proportionala cu retragerea apelor HST-ul trece
gradational intr-un RST, fara interferenta unei erodari datorate
regresiunii
 Parasecventele

Secventele depozitionale sunt produsul interdependent

dintre sedimentatie, subsidenta si eustatism.Schimbarile
temporare, de anvergura si rata acestor parametrii
fundamentali interactioneaza pentru a diversifica
arhitectura si compozitia faciesala a secventelor
depozitionale conform ordinului de ciclicitate si settingului
bazinal (Carter et.al, 1991)
 7 Ordine (empirice) a ciclicitatii
nivelului marin
Primul si al doilea ordin sunt legate de procesele care se
afla la limita dintre placiile tectonice.(Carter et al., 1991)
Al treilea si al patrulea ordin sunt conditionate modificarea
tectonici regionale (Saul et al., 1998), sau eustatismului de
origini necunoscute (Payton et al., 1977).
Al cinci-lea, sase-lea si sapte-lea ordin al ciclicitatii nivelului
marin corespund eustatismului glacial la cu o amplitudine
demna de scara ciclurilor Milankovitch (Miall, 1997).

Pt.ultimele trei cicluri au fost gasite corespondente vechi de 1-10 Ma. Data fiind
exactitatea datelor oferite de catre izotopii de oxigen marin, care face tot o data
studiul stratigrafiei secventiale a Quaternarului foarte precisa.
 Stratigrafia secventiala in
sedimentele Quaternare
Cu o intindere in timp de pana la 2.6 Ma si mai mult, glacio-
eustatismul s-a manifestat la nivelul intregului glob, de a lungul
Quaternarului cu frecvente dominante de 20, 41 si 100 de mii de ani
si avand magnitudinea schimbarii nivelului marii de 70-130 metri.
Vartiatiile eustatice ale frecventelor Milankovitch a provocat
numeroase transgresiuni si regresiuni a tuturor elfurilor
continentelor, si s-a manifestat mai aparte pe succesiuniile
Quaternare. Un numar, de aseamenea bazine (sedimentare) situate
adiacent marginilor de placi au suferit o exondare datorata unui
uplift, in asa fel putand fi studiate si descrisa stratigrafia secventiala a
unei perioade recente din istoria Pamantului.
Secvente Quaternare bine
documentate situate pe
margini de placa.
 Eustatismul-factorul de control dominant
in depunerea sedimentelor
Magnitudinea galcio-eustatismului Quaternar poate fi calibrata de pe
urma inregistrarilor de izotopi de oxigen si schimbariile nivelului marii
sugerate de inaltarea (uplift) bancuriilor coralifere mai tinere decat
ultimul interglaciar (Chappell, 1974).
In general, rata glacio-eustatica a Quaternarului domina, in ceea ce
priveste arhitectura marginilor continentale active, in defavorizate
fiind subsidenta cat si rata de sedimentare. Dar exista si exceptii:
Complexul deltaic Mississippi (Boyd et al., 1988) si Canterbury Plains
of New Zealand (Leckie, 1994), in care pe anumite segmente se arata
o tendinta de offlap si onlap din timpul highstandului din Holocen.
Cu toate acestea, in general, arhitectura secventiala a succesiunii
unor bazine pot fii usor determinate cu ajutorul curbei de nivel
bazata pe metodica izotopilor de oxigen.
 Analiza faciesului sedimentar

Arhitectura si istoria depozitionala sunt stabilite pe seama analizei faciesului

sedimentar. Aceasta tine cont de aspectul sedimentelor, marimea granulei,
structuri sed. fizice, structuri sed. Biogene, si continutul de macrofosile pt a stabili
mediul de depunere. Analiza litofaciesala este intarita de argumente taxonomice
macrofosilifere care sunt diagnostice pentru plaeocomunitati (Abbott and Carter,
1997). Unele comunitati sunt distincte pt zonele de estuar, shoreface, si offshore-ul
subtidal. Si paleoecologia foraminiferelor este o unealta puternica in determinarea
faciesului si marcarea nivelurilor eustatice Quaternare (Abbott, 1997; Haywick and
Henderson, 1992; Naish and Kamp, 1997b).
Ex: 1. Intr-o succesiune sedimentara de deepening-upward a carei granulometrii
devine mai fina spre top, de la o zona de tarm stratificata la maluri bioturbate,
geometria stratala este una de onlap aferente unui TST.
2. Invers, incare succesiunea este de shallowing-coarsening-upward geometria
este una de offlaping regaita in HST si RST
 Importanta stratelor cochilifere
Faciesuriile bogate in chochilii sunt un reper de baza pentru
secventele Quaternare influentate eustatic, iar interpretarea lor este
cruciala pentru stabilirea arhitecturii secventiale.
Materialul cochilifer devine abundent in zonele cu o rata de
depunere slaba a materialului terigen, in medii nisipoase cu o
hidrodinamica scazuta, (type A shellbeds;Abbott and Carter, 1994),
nedepuneri in zone apropiate de tarm sau in mediile maloase ale
offshore-ului (type B shellbeds, op. cit.), sau taxoni care isi duc veacul
stand intr-o gaura sapata in substrat (type C shellbeds,op. cit.).
 Secvente Quaternare
De ce sunt ele asa aparte?
1. O prima caracteristica a sedimentelor Quaternare din bazine de margine activa
este de a arata o rezolutie mult mai mare a arhitecturii unei secvente decat cea
din SSM-ul de ordinul 3.
2. O a doua specificitate este ca limitele de secvente subaeriene nu se pastreaza dar
sunt erodate de catre trecerea peste a unui shoreface din timpul unei
transgresiuni, TSE.Aceasta poate eroda pana la cativa zeci de metrii stergand orice
urma a limitei, chiar si la nivel bazinal (Abbott and Carter, 1994; Abbott, 1992).
3. O a treia diferenta dintre SSM-ul Quaternar si cel de ordinul 3, este prezenta (des
intalnita) a unui strat depus specific depus in perioada de scadere a nivelului
apelor.
4. Patru, viteze mari de sedimentare, si formare de starte cochilifere asociate
umplerilor de bazin de margine activa din timpul ciclurilor eustatice din Quaternar.
5. Si nu in ultimul rand faptul ca arhitectura marginilor continentelor doar in
Quaternar pot fii studiate , in conditiile in care nivelul apelor este deja cunoscut.
Aflorimentele sunt reprezentative.
 Bibliografie
EdChf Scott A.Elias, Encyclopedia of
Quaternary Science,Volume four, Elsevier.