Perspective asupra învăţării

Învăţarea
• Orice modificare relativ stabilă în
comportament, în gândire sau la nivel
emoţional (Driscoll, 2000)
Perspectiva comportamentală
(behavioristă) asupra învăţării
• Condiţionarea clasică – cea mai simplă formă
de învăţare
Implicaţii educaţionale ale
condiţionării clasice
• Condiţionarea unor răspunsuri emoţionale
negative la elev
• Anxietatea de testare
• Atitudinea deschisă a profesorului se asociază cu
materia predată
Condiţionarea operanţă
• O formă de învăţare în care consecinţele care
urmează comportamentului produc schimbări
în probabilitatea de apariţie a acelui
comportament
• Consecinţele:
– Întăriri
• Pozitive
• Negative
– Pedepse
• Încurajarea comportamentelor pozitive
– Alegerea întăririlor potrivite
– Întăririle să fie aplicate contingent
– Selectarea ritmului de acordare a întăririlor la
clasă
• La învăţarea unui comportament – de fiecare dată
• La exersarea unui comportament învăţat – din când în
când (când observăm progrese)
• Descurajarea comportamentelor negative – 4
paşi (Troutman, 2009)
– Întărirea diferenţiată – focalizarea pe
comportamentul dorit (care poate înlocui
comportamentul negativ)
– Extincţia – eliminarea întăririlor care menţin
comportamentul indezirabil
– Eliminarea privilegiilor – Time-out
– Pedeapsa
Time-out-ul (Pauza)
• Strategii aplicative:
– Menţineţi elevul în clasă, dar stabiliţi împreună cu
elevii un loc pentru time out de unde elevul nu mai
poate participa la activitate pentru câteva minute
– Asiguraţi-vă că locul ales nu oferă noi întăriri pozitive
– Înainte de a trimite copilul în time-out explicaţi-i
pentru ce comportament trebuie să intre în time-out
– Oferiţi întăriri pentru comportamentul pozitiv
Pedeapsa
• Nu orice consecinţă negativă este automat şi
pedeapsă – nu duce neapărat la descreşterea
comportamentului nedorit
• Un istoric de disciplinare prin pedepse fizice dure
se asociază cu perturbarea dezvoltării creierului
• Cele mai frecvente pedepse utilizate de către
profesori – critica
– Eficientă doar dacă e utilizată imediat după
comportamentul indezirabil, este scurtă şi la obiect şi
implică proximitate fizică şi contact vizual
Învăţarea prin observaţie (Bandura,
2009)
• Presupune achiziţia de abilităţi, credinţe,
comportamente prin observarea altor persoane.
• Procese prin care se realizează învăţarea prin
observaţie:
– Atenţie – la ce face, zice modelul – să inspire căldură,
putere, status înalt
– Retenţie – codarea informaţiei în memorie
– Abilitatea de a reproduce comportamentul
– Motivaţia – pentru a copia comportamentul
modelului
Învăţarea prin observaţie – strategii
aplicative
• Profesorul trebuie să fie conştient de tot ceea ce
transmite ca model elevilor săi – nu doar
cunoştinţe – atitudini, gânduri, credinţe,
comportamente
• Demonstrarea clară şi logică a comportamentelor
pe care le solicităm de la elevi
• Introducerea colegilor de clasă ca modele
comportamentale în învăţare
• Invitarea la clasă a unor persoane pe care le
consideraţi modele importante pentru elevi
 Perspectiva cognitivă asupra învăţării
• Stimul [………] Comportament elev
Procese mentale
• Copiii utilizează informaţia primită din mediu, o
monitorizează şi dezvoltă strategii legate de ceea
ce află din mediu
• Trei mecanisme prin care se produce schimbarea
în procesele cognitive:
– Encodarea – reţinerea informaţiei în memorie
– Automatizarea – a realiza comportamente fără efort
– Construirea de strategii – a achiziţiona noi metode de
a manipula informaţia mental
Atenţia
• Focalizarea flexibilă a resurselor mentale asupra
sarcinilor
– Resursele mentale sunt limitate şi de aceea vorbim
despre
• Atenţie selectivă – focalizarea pe un aspect specific care este
important pentru sarcina de realizat şi ignorarea altor
elemente relevante
• Atenţie divizată – împărţirea resurselor pe mai multe
activităţi
• Atenţia susţinută – menţinerea atenţiei treze pe o perioadă
mai lungă de timp
• Atenţia executivă – presupune planificare acţiunilor, detecţia
erorilor, monitorizarea progresului, confruntarea cu sarcini
dificile, noi
Strategii de a-i ajuta pe elevi să fie
atenţi
• Folosiţi indicii şi gesturi care să atragă atenţia asupra
lucrurilor importante
• Implicaţi activ elevii în strategiile de refocalizare a atenţiei –
exemplu: ridicarea mâini
• Construiţi lecţiile astfel încât să conţină elemente de
surpriză şi interes direct pentru elevi
• Utilizaţi tehnologia
• Nu supraîncărcaţi predarea cu prea multă informaţie
• Reduceţi distractorii din mediu (mai ales pentru copiii mai
mici)
• Pe cât posibil integraţi în lecţie evenimentele incontrolabile
care captează atenţia elevilor
Memoria
• Trei procese de bază
Tipuri de memorie
• Memoria de lucru (sau de scurtă durată)
– A ţine în minte informaţiile necesare pentru
realizarea unei sarcini
• Memoria de lungă durată
Reamintirea şi uitarea
• Efectul poziţiei în serie

• Efectul asocierilor dinmomentul encodării – elementele

existente în mediu la momentul encodării pot fi bune ancore
pentru reamintire
• Efectul adâncimii procesării
• Efectul de interferenţă – uitarea nu înseamnă
neapăratpierderea memoriilor despre anumite informaţii ci
faptul că alte informaţii intererează cu procesul de aducere
aminte
• Uitarea apare şi datorită trecerii timpului – se reduce tăria
conexiunilor neuronale care codează anumite amintiri
• amintirile emoţionale sunt cele mai rezistente în faţa
trecerii timpului
Strategii de îmbunătăţire a memoriei
elevilor
• Motivaţi elevii să reţină materialul prin înţelegerea lui, nu
prin memorare mecanică
• Repetaţi realizarea unor exerciţii şi introduceţi treptat
variaţii în sarcină
• Oferiţi-le elevilor o structură clară pentru materialul pe
care trebuie să îl reţină
• Includeţi referiri la memorie şi procesul de memorare în
discursul dumneavoastră pentru a-i ajuta pe elevi să îşi
înţeleagă propria memorie (meta-memorie)
– Ce informaţie trebuie să îmi amintesc pentru a înţelege lecţia de
azi?
– Când am învăţat acea informaţie?
– Cât am reţinut din lecţia respectivă?
– Ce am făcut pentru a memora acea informaţie?
Expertiza în învăţare
• De ce unii oameni devin experţi în domeniul lor
de activitate?
– Învaţă să detecteze informaţia şi tiparele cu sens din
activitatea lor
– Acumulează multe cunoştinţe specifice şi le
organizează în mintea lor într-un mod relevant pentru
domeniu
– Pot să îşi amintească uşor cunoştinţele necesare
– Se pot adapta la noi situaţii
– Utilizează strategii utile de gestionare a problemelor
din domeniu
Dezvoltarea de strategii de învăţare
• Repartizarea învăţării în timp şi consolidarea repetată a
cunoştinţelor
– Evitarea învăţării în ajunul testului – nu permite consolidarea
cunoştinţelor şi timp pentru o înţelegere de profunzime
• Auto-adresarea de întrebări
– Întrebările crează o reţea mai densă de asociaţii legate de conţinutul
ce trebuie învăţat
– Exemple: Care este semnificaţia a ceea ce am citit? De ce e important
ceea ce tocmai am citi? Care ar fi un bun exemplu legat de ce am citit?
• Luarea eficientă de notiţe
– Notiţele SUMARIZEAZĂ ce au auzit sau citit
– Notiţele SUBLINIAZĂ STRUCTURA discursului sau a textului
– Notiţele conţin CONCEPTELE CHEIE ale materialului
Bibliografie:
• Viorel Mih, Psihologie educaţională, Ed. ASCR,
2010; vol. 1
• Cap. V – Abordări behavioriste ale învăţării
• Cap. VI – Abordări cognitive şi constructiviste asupra
învăţării