 Acest articol abordează funcţiile bugetului oferind o

dublă lectură, teoretică şi practică, deoarece isi

propune o sinteză teoretică a modurilor de utilizare
a bugetului şi aplicarea acestuia în cazul unei
instituții publice de cultură. Articolul îşi propune să
răspundă la următoarea întrebare de cercetare:
 - care sunt modurile de utilizare a bugetului existent
şi susceptibil de a exista în cadrul unei institutii de
cultura?
 La originea acestei cercetări se găseşte un interes
al autorilor pentru controlul organizaţiilor din
sectorul cultural, care a condus la formarea
următoarelor întrebări practice: care sunt
instrumentele adecvate pentru controlul acestor
organizaţii? Şi, în special, care sunt, şi care pot fi
funcţiile bugetului, instrument central de control?
 Într-o primă fază a cercetării, am realizat două
interviuri pe lângă responsabilul cu organizarea de
expozitii din punct de vedere financiar.
- Primul s-a bazat pe o grilă privind sistemul de gestiune
în general şi instrumentele de gestiune privilegiate în
organizaţie. În lumina acestui interviu, şi a literaturii de
cercetare privind controlul acestui tip de organizaţie,
ne-am indreptat atentia asupra problemei privind rolul
bugetelor.
- Al doilea interviu s-a axat în mod specific asupra
bugetelor. Într-o a doua fază a cercetării, analiza
documentelor interne ne-a permis să identificăm mai
bine modul în care sunt construite bugetele proprii unei
organizaţii culturale şi să degajăm similitudinle şi
singularităţile în raport cu bugetele întreprinderilor din
afara sectorului cultural.
Funcțiile bugetului teoretic adaptat organizațiilor
publice de cultură?
 Cadrul teoretic care serveşte ca suport al studiului
de teren se bazează pe o sinteză a funcţiilor pe care
bugetul este posibil să le completeze într-o
organizaţie. Este ridicată problema adaptării
acestora din urmă la organizaţiile publice de
cultura.
În literatura de specialitate pot fi identificate patru
mari tipuri de utilizare a bugetului, prezente în
organizaţiile ce aparţin sectorului public sau privat.
 Funcţii de alocare - funcţia de alocare a resurselor,
de prevedere, de control al realizărilor
 Funcţii administrative - funcţia de afectare a
resurselor, de distribuţie a resurselor pe linii
bugetare
 Funcţii coezive şi sociale - funcţia de coordonare,
de comunicare şi de motivare; - funcţia interactivă
şi de învăţare
 Funcţii politice - funcţia de motivare a acţiunilor şi
sprijin la negociere, internă sau externă
 Studiul funcţiilor bugetare din institutiile publice de
cultura trebuie mai întâi vazut in contextul general
al controlului organizaţiilor culturale. Există într-
adevăr posibilitatea ca în aceste organizaţii să se
regăsească, din cauza scopului lor cultural, unele
dificultăţi inerente privind managementul sectorul
public şi non-profit în general, şi controlul său în
particular. Vom vedea imediat că, printre
organizaţiile culturale, cele care organizeaza
expozitii par a fi favorabile unui studiu pe control,
în special pe problema bugetelor.
 Bugetul şi organizarea de expozitii
 Din cauza propriei activităţi de creaţie care nu este
la fel de avansată în toate organizaţiile culturale,
ele sunt în mod direct confruntate cu potenţiala
contradicţie dintre control şi artă. Şi, în mod egal,
există posibilitatea observării unei interesante
tensiuni între dimensiunea lor creativă şi cadrul
rigid şi cifrat al bugetelor
 O problemă importantă din domeniul controlului
este cea a prevederii: cum să se prevadă resursele
necesare unei producţii al cărei rezultat nu este
întotdeauna cunoscut, şi pe ce baze este posibilă
crearea unei norme, ştiind că ideea de creaţie se
bazează pe ipoteza, că norma nu este prestabilită
 In ce măsură poate exista o umflare voluntară a
sarcinilor cu scopul de a obţine mai multe subvenţii?
 Totalitatea acestor întrebări şi probleme ne-au
condus la explorarea sistemului de control a unei
institutii organizatoare de expozitii, şi în special la
axarea asupra modurilor de utilizare a bugetului
 Un studiu experimental a fost efectuat într-o institutie
publică, un muzeu, subordonat Ministerului Culturii.
Scopul acestui studiu a fost acela de a observa sistemul
de control din această institutie şi mai precis de a vedea
în ce mod este utilizat bugetul.
 Ea are ca scop dezvoltarea democraţiei culturale,
contribuind la accesul tuturor la toate tipurile de
expozitii si manifestari culturale. Studiul nostru este
centrat pe activitatea principală a acestei
organizaţii, care constă în punerea în valoare a
expozitiilor
 Într-o primă fază a cercetării, am realizat două
interviuri pe lângă responsabilul cu organizarea de
expozitii din punct de vedere financiar din Muzeu.
- Primul s-a bazat pe o grilă privind sistemul de
gestiune în general şi instrumentele de gestiune
privilegiate în organizaţie. În lumina acestui
interviu, şi a literaturii de cercetare privind
controlul acestui tip de organizaţie, ne-am indreptat
atentia asupra problemei privind rolul bugetelor.
- Al doilea interviu s-a axat în mod specific asupra
bugetelor.
 Într-o a doua fază a cercetării, analiza documentelor
interne ne-a permis să identificăm mai bine modul în
care sunt construite bugetele proprii unei organizaţii
culturale şi să degajăm similitudinle şi singularităţile
în raport cu bugetele întreprinderilor din afara
sectorului cultural. Printre aceste documente figurează
bugetele „cheltuielilor pe expozitie”. Bugetele
„cheltuielilor pe expozitie” rezumă pentru fiecare
expozitie costurile de închiriere a locaţiei şi
echipamentelor, personalul tehnic, asigurarea
expozitiei, promovarea şi comercializarea. Aceste
documente au fost analizate în primul rând din punct
de vedere al concepţiei lor şi în al doilea rând al
utilizării lor.
 A treia fază a cercetarii bazată pe analiza
documentelor şi interviurilor, a constat în
interpretarea cu privire la întrebarea noastră
iniţială care a fost, dintr-o perspectivă
experimentală, descrierea funcţiilor şi
mecanismelor bugetelor în organizaţiile culturale.
 În domeniul culturii, mai ales în sectorul public,
bugetul joacă un rol special. Într-adevăr, studiul
realizat în institutia „Muzeu” demonstrează că
bugetul îndeplineşte toate funcţiile precedent
subliniate dar cu grade diferite de importanţă.
Spre exemplu, în mod surprinzător, rolul
administrativ al bugetului reapare în această
organizaţie, atunci când sunt evidenţiate funcţii
tradiţionale relative ale previziunii şi
diagnosticului. Mai mult decât atât, dimensiunile
sociale şi coezive ale bugetului par a fi prezente
în aceeaşi măsură ca dimensiunea politică,
foarte pregnantă în această organizaţie.
 În această organizaţie se regăsesc funcţiile bugetului
distinse în literatura de specialitate. Cu toate
acestea, unele dintre aceste funcţii par a fi mai
dezvoltate decât altele.
 Astfel, dacă funcţia administrativă şi juridică a
bugetului apare în retragere, funcţiile de alocare a
resurselor, de previziune şi control al realizărilor sunt
în mod clar prezentate. Această ultimă funcţie
verifică să nu existe un « derapaj », şi ca bugetul să
fie respectat întocmai.
 Una dintre principalele limite ale instrumentului în
dimensiunea previziunii este legată de dificultatea de
prevedere cu precizie în materie de creaţie artistică.
 În plus, monitorizarea permite limitarea depăşirilor
bugetare, dar nu autorizează revizii multiple sau
frecvente, în măsura în care există angajamente fixe
din partea statului. În acest sens, bugetul ca
instrument de alocare, de previziune şi de control al
realizărilor poate include o parte de lipsită de
flexibilitate , chiar dacă este luată în considerare
posibilitatea de a face o revizuire de-a lungul
perioadei. În mod similar, dacă funcţiie coezive şi
sociale nu sunt exercitate în totalitate, funcţiile
politice sunt însă importante: în faţa partenerilor
externi, bugetul apare ca un instrument de
legitimare şi de negociere.
 În final, caracterul rigid al bugetului este depăşit
de organizaţie: el permite acesteia o mai bună
negociere şi în mod paradoxal câştigarea unei marje
de libertate financiară.
 Această cercetare a permis punerea în evidenţă a
funcţiilor asociate bugetului în institutiile
organizatoare de expozitii şi, în acest sens,
contribuie la îmbogăţirea cadrului teoretic purtat
asupra controlului institutiilor culturale precum şi a
bugetului. Generalizarea rezultatelor acestui
studiului ar fi pripită deoarece acestea provin dintr-
un studu unic, menit să se centreze, prin intermediul
interviului, asupra persoanei responsabile cu
organizarea de expozitii din punct de vedere
financiar.
 Ar fi necesară înlocuirea bugetelor în sistemul de
control al acestor organizaţii, ridicând astfel
problema locului lor în comparaţie cu celelalte
instrumente de control, ca de exemplu tabloul de
bord. În cele din urmă, pe lângă problema
controlului activităţilor creatoare ar fi interesant să
se adăuge o întrebare privind generalizarea
rezultatelor studiului în cadrul organizaţiilor situate
în afara sectorului artistic şi cultural.
VA MULTUMESC!